Consilier editorial: prof. dr. ing.

Florin Andreescu Tehnoredactor: Andreea Andreescu

Dactilografiere: Sorin Barabaş Coperta şi grafică: Ilie Popa
Fotografii: Daniel Popescu Corector: Daniel Popescu

Prefaţă
Acest ghid este o invitaţie la drumeţie în lumea de basm a Pietrei Craiului, un masiv fără egal
în România şi este dedicat tuturor turiştilor iubitori ai frumuseţilor montane. Pasiunea pentru
drumeţie este libertatea noastră supremă, cea care nu poate fi supusă, reglementată, programată,
Muntele este o modalitatede a-ţi aparţine, de a dilata în permanenţă limitele noastre omeneşti, de a
cunoaşte într-un chip sănătos şi atât de frumos teama şi seninătatea, bucuria şi lacrimile, prietenia şi
singurătatea, foamea şi setea. Muntele este o soluţie elegantă de a trăi la vârsta maturităţii visele
copilăriei.
Piatra Craiului este o frumuseţe ireală. Nicăieri, poate, nu veţi trăi această imensă
însingurare în faţa frumuseţii ca aici. Decorul natural sălbatic, creasta de un alb strălucitor,
impresionanţii pereţi verticali, o lume de ţancuri şi stânci, piscuri semeţe, imense pânze de grohotiş,
brâuri strecurându-se deasupra unor ameţitoare prăvălişuri, izvoare binecuvântate apărute în deşertul
de piatră, gingaşele flori ale garofiţei pietrei craiului, caprele negre care te privesc cu mirare, totul te
îmbie şi te îndeamnă spre cunoaştere. Efectul este miraculos. Piatra Craiului nu este un munte atât de
dificil aşa cum pare la prima vedere. In spatele crestei străbătute, a traversării izbutite şi padinei
explorate, stau dorinţa de izbândă, curajul, experienţa, simţul de orientare, prudenţa, rămânând
deschisă în continuare poarta spre invizibile şi tainice grădini, cele ce se cultivă numai în tăcere,
dăruind turistului bucuria trăirii prin bucuria gestului şi împlinirea sufletului.
In paginile ghidului am cuprins într-un stil concentrat, date esenţiale despre aşezare, unităţi
de relief, structure geologică, flora, fauna şi climă.
Am cuprins de asemenea un scurt istoric, posibilităţi de acces, date despre starea cabanelor
şi a refugiilor, starea ecologica, sfaturi pentru turişti. Un loc important în cuprinsul ghidului este
rezervat descrierii traseelor turistice marcate aşa cum existau ele în vara anului 1995. Această lucrare
poate avea şi unele omisiuni dar îi asigurăm pe cititori că vom primi cu recunoştinţă observaţiile lor.
In încheiere ţin să mulţumesc din suflet celor care m-au ajutat pentru ca ideea de a scrie
acest ghid să poata ft transpusă în practica, în special soţiei mele, precum şi domnişoareiLuminiţa
Neagu, domnilor Baragan Nicolae, Văjoi Ion şi Stanescu Mihai. De asemeni mulţumesc editurii Lux
Libris, domnului prof.dr.ing. Florin Andreescu şi domnişoarei Andreea Andreeeecu, pentru sprijinul
acordat în elaborarea aceetui ghid.

CUPRINS
CAPITOLUL I. Prezentare Generală
Aşezare
Limite geografice
Relieful. Subunităţi de relief
Relieful carstic
Structura geologică
Reţeaua hidrografică
Clima
Vegetaţia
Fauna
Ecologie. Natura - casa sufletului tău
CAPITOLUL II. Turism
Mişcare turistică. Scurt istoric
Sfaturi pentru turişti
Căi de acces
Localităţi şi puncte de acces
Cabane şi refugii
Starea marcajelor
CAPITOLUL III. Trasee turistice
Traseul 1 Zărneşti - cabana Plaiul Foii
Traseul 2 Plaiul Foii - refugiul Şpirla - Vârful La Om - refugiul Grind - La Table - Casa Folea
(Peştera) - Fântâna lui Botorog - Zărneşti
2.1 Plaiul Foii - refugiul Şpirla
2.2 Refugiul Şpirla - La Laplaz - La Lanţuri - Şaua Grind - vârful La Om
2.3 Vârful La Om - refugiul Grind
2.4 Refugiul Grind - Şipotul Vlăduşca - La Table - Şaua Joaca - Casa Folea - satul Peştera - Fântâna lui
Botorog - Zărneşti
Traseul 3 Plaiul Foii - Curmătura Foii - Marele Grohotiş - Şaua Funduri - Poiana Funduri - La Table
3.1 Plaiul Foii - Curmătura Foii - Poiana - -Tămăşel - Şaua Tămăşel - Marele Grohotiş - La Prepeleag -
Şaua Funduri - Poiana Funduri
3.2 Poiana Funduri - La Table
Traseul 4 Plaiul Foii - Curmătura Foii - Poiana Tămăşel - Drumul Grănicerilor - Casa de vânătoare
Piatra Craiului - refugiul Căsuţa cu Zorele - cătunul Cojocaru - valea Dâmboviţei - comuna Podu
Dâmboviţei
Traseul 5 Plaiul Foii - Tămaşul Mare – valea Dâmboviţei
Traseul 6 Curmătura Foii - valea Tămaşului - valea Dâmboviţei
Traseul 7 Poiana Tămăşel - cabana Garofiţa Pietrei Craiului
Traseul 8 Padina Lăncii - cabana Garofiţa Pietrei Craiului
Traseul 9 Vârful Piscul cu Brazi - Marele Grohotiş
Traseul 10 Crucea Grănicerului - La Prepeleag
Traseul 11 Cabana Plaiul Foii - vârful Tămaşul Mare
Traseul 12 Plaiul Foii - Rudăriţa - şaua Lerescu Mic
Traseul 13 Cabana Plaiul Foii - Valea Urşilor - refugiul Diana
Traseul 14 Zărneşti - refugiul Diana - Brăna Caprelor - Şaua Padinei Închise - cabana Curmătura -
Prăpăstii - Zărneşti
14.1 Zărneşti-refugiul Diana
14.2 Refugiul Diana - Brăna Caprelor - Şaua Padinei Închise
14.3 Şaua Padinei Închise - cabana Curmătura
14.4 Cabana Curmătura - Prăpăstii - Zărneşti
Traseul 15 Padina Hotarului - vârful Turnul
Traseul 16 Padina Şindileriei- vârfulTumul
Traseul 17 Refugiul Diana - Padina Popii – vârful Padina Popii
Traseul 18 Zărneşti - cabana Gura Răului – Fântâna lui Botorog - poiana Zănoaga - cabana Curmătura
Traseul 19 Zărneşti - valea Crăpăturii - şaua Crăpăturii - cabana Curmătura
Traseul 20 Zărneşti - Măgura Mica – cabana Bran Castel
Traseul 21 Zărneşti - Prăpăstii - La Table
Traseul 22 Cabana Curmătura - şaua Crăpăturii - vârful Piatra Mica - poiana Zănoaga
Traseul 23 Cabana Curmătura – Padinile Frumoase - Vârful Ascuţit.
Traseul 24 Traseul de creastă al Pietrei Craiului
24.1 Creasta nordică: cabana Curmătura - şaua Crăpăturii - vârful Turnul - Şaua Padinei Închise -
Vârful Ascuţit - vârful La Om – şaua Grind
24.2 Creasta sudică: Şaua Grind – Coama Lungă - Şaua Funduri - Poiana Funduri
Traseul 25 Cabana Curmătura – Mărtoiu - La Table
Traseul 26 Cabana Curmătura –Toancheş - Peştera
Traseul 27 Moeciulde Jos - casa Folea.
Traseul 28 Şirnea - Curmătura Groapelor- La Table
Traseul 29 Podu Dâmboviţei - Dâmbovicioara - cabana Brusturet - Poiana Funduri - La Table
Traseul 30 Dâmbovicioara - Ciocanu – Curmătura Groapelor - Poiana Grind - La Table
Traseul 31 Cabana Brusturet - Valea Seacă a Pietrelor - Poiana Grind - La Table

SPONSORI:
S.C. MIT INVEST COLOR SRL
- procesări imagini fotografice –
- - vănzări articole fotografice
S.C. TELEFERICUL S.A. Braşov
- transport pe cablu

I. PREZENTARE GENERALĂ
AŞEZARE
 În partea sud-vestică a Depresiunii Bârsei, se ridică impunător unul din cei mai frumoşi munţi
ai Carpaţilor Româneşti: MASIVUL PIATRA CRAIULUI. Format din calcare ce strălucesc în soare,
ridicându-se semeţ peste depresiunile din împrejur, acest ţinut de vis te impresionează puternic,
indiferent de unde îl priveşti. Este o apariţie deosebită în peisajul munţilor noştri datorită faptului că
este singurul masiv care se iveşte de-a curmezişul direcţiei generate a Carpaţilor Meridionali. Piatra
Craiului se detaşează ca o unitate geografică bine conturată, fiind înconjurată de arii depresionare,
culoarul Rucăr - Bran şi culoarul Tămaşului, cu înălţimi cuprinse între 1000 - 1200 m.
Fig.01
Masivul are o configuraţie simplă, fiind alcătuit dintr-o creastă impunătoare, având forma unui
arc de cerc cu orientare de la nord-est spre sud-vest. Această spinare uriaşă de calcar începe de la
marginea oraşului Zărneşti, unde se ridică brusc prin pantele împădurite ale muntelui Piatra Mică,
continuă cu frumoasa creastă numită Piatra Craiului Mare şi sfârşeşte în Pietricica la confluenţa
Dâmboviţei cu Dâmbovicioara. (localitatea Podu Dâmboviţei).
Creasta se întinde pe o lungime de aproximativ 25 km şi are înălţimea maximă de 2238 m în
vârful La Om sau Piscul Baciului. Din punct de vedere turistic se includ în masivul Piatra Craiului şi
măgurile Branului, începând cu Măgura Mică şi Toancheş şi sfârşind cu muntele Piatra Galbenă, în
apropierea comunei Dâmbovicioara.
Acest spaţiu montan constitute o invitaţie adresată iubitorilor de drumeţie, de a porni cu
încredere în universul acestui colţ al Carpaţilor cu imagini greu de uitat şi cu obiceiuri şi tradiţii
seculare.
Masivul Piatra Craiului a fost declarat în 1938 REZERVAŢIE NATURALĂ, iar din 1990
devine PARC NATZIONAL. Din păcate, autorităţile întârzie punerea în practică a acestei hotărâri, prin
măsuri efective de protecţie şi control.

LIMITE GEOGRAFICE

În linii mari, masivul Piatra Craiului, aflat, după cum ştim, în extremitatea sud-vestică a
Depresiunii Bârsei, este cuprins, pe latura vestică, între văile Bârsei (la nord-vest) şi Dâmboviţei (la
sud-vest), iar pe latura estică, între văile Râului Mare (la nord-est) şi Dâmbovicioarei (la sud-est).
Latura vestică. Spre nord-vest, valea râului Bârsa Mare, dominată prin abruptul stâncos al
versantului vestic, desparte masivul de munţii Perşani (platforma Poiana Mărului) şi munţii Ţaga. Spre
vest şi sud-vest, valea râului Dâmboviţa desparte Piatra Craiului de masivul Iezer - Păpuşa. Pe latura
vestică se pune în evidenţă un culoar dispus pe direcţia NE-SV, numit Culoarul Tămaşului, culoar ce
desparte masivul de munţii Făgăraş. Culmea Tămaşului, aflată pe creasta principală a Carpaţilor
Meridionali, are altitudinea cea mai scăzută în şaua Curmătura Foii (1375 m).
Latura estică. Înspre răsărit, culoarul depresionar Rucăr-Bran desparte masivul de munţii
Bucegi (spre est) şi Leaota (spre sud-est). Masivul este separat de culmea Toancheş - Coja - Colţul
Spărturilor (culme ce aparţine de platforma Branului) prin văile a două râuri. Spre nord-est, râul
Vlăduşca şi în continuare Râul Mare despart Piatra Craiului de culmile Toancheş şi Măgura Mică. Spre
sud-est, Piatra Craiului este despărţită de muntele Piatra Galbenă prin valea unui singur râu, dar care,
de la obârşie până la vărsare în Dâmboviţa, poartă trei denumiri, şi anume: Valea Seacă a Pietrelor,
Brusturet şi Dâmbovicioara.
De-a lungul acestor văi, se pune în evidenţă culoarul Dâmbovicioara - Zărneşti.

RELIEFUL. SUBUNITĂŢI DE RELIEF

Ţinând cont de limitele naturale ale reliefului, masivul PIATRA CRAIULUI este împărţit în
trei unităţi distincte, şi anume: PIATRA MICĂ, PIATRA CRAIULUI (sau PIATRA CRAIULUI
MARE) ŞI PIETRICICA.
Piatra Mică. Orientată pe direcţia VNV-ESE, Piatra Mică îşi înalţă pantele împădurite
imediat lângă oraşul Zărneşti şi oferă o frumoasă perspectivă asupra oraşului şi a Depresiunii Bârsei.
Având culmea de forma rotunjită şi acoperită cu jnepeni, Piatra Mică are o înălţime modestă (vârful
Piatra Mică -1816 m).
LIMITE. Spre nord, pantele abrupte şi împădurite numite Dosul Pietrei Mici se domolesc
puţin mai sus de valea râului Bârsa şi formează o zonă cu fâneţe numită de localnici Sub Bare. Înspre
vest, Piatra Mică este despărţită de Piatra Craiului Mare, de adânca despicătură numită Curmătura
Pietrei Craiului, care formează hotarul natural între cele două unităţi de relief, în partea centrală a
Curmăturii, se ridică un turn de piatră numit Colţul din Curmătură (turiştii îi mai spun Locomotiva).
Acest turn separă Şaua Crăpăturii (1660 m), la est, de Şaua Curmăturii (1620m), la vest.
Din Curmătura Pietrei Craiului coboară două văi în direcţii opuse, şi anume: spre nord, valea
Crăpăturii, afluent al Bârsei Mari iar spre sud, valea Curmăturii, afluent al Râului Mare. Spre sud şi est,
valea Râului Mare şi cheile Prăpăstiile Zărneştilor despart Piatra Mică de Măgura Mică şi, respectiv,
culmea Toancheş. În această zonă, relieful este mai variat, cuprinzând atât pante mai domoale (poiana
Zănoaga, poiana Curmătura), cat şi pereţi abrupţi (peretele Gălbenoasa).
Piatra Craiului (Piatra Craiului Mare). Constituie principala formă de relief a masivului. Are
o alcătuire geologică simplă, fiind formată dintr-o creastă izolată şi puternic individualizată, orientată
pe direcţia NE-SV, aici aflându-se cele mai mari altitudini din masiv. Creasta este delimitată de:
versantul estic şi versanţii nord-vestic şi vestic.
Creasta Pietrei Craiului. Creasta propriu-zisă începe din vârful Turnul (1923 m) şi se
termină în şaua Funduri (1889 m), şa care marchează limita dintre creasta înaltă a Pietrei Craiului şi
continuarea ei înspre sud, Pietricica. Cu profilul asemănâtor unei lame de fierăstrău, creasta are o
lungime de aproximativ 10 km, altitudinea maximă situându-se în porţiunea centrală, în vârful LA OM
sau PISCUL BACIULUI (2238 m).
Turistic, dar şi geografic, creasta a fost împărţită în două mari segmente: Creasta Nordică şi
Creasta Sudică.
Creasta Nordică începe în vârful Tumul şi se sfârşeşte în Şaua Grindului având o lungime de
aproximativ 6 km. Situat în extremitatea nord-estică a crestei, vârful Tumul se înalţă brusc cu
aproximativ 300 m deasupra şeii Curmătura. Din vârful Turnul până în vârful Padina Închisă creasta
are un relief accidental numeroase vârfuri şi stânci fiind sculptate în straturile de calcar, straturi care în
această zonă, sunt răsturnate până la verticală. Imediat lângă vârful Padina Închisă este situată Şaua
Padinei Închise (1955 m), - importantă răscruce a traseelor turistice.Aici, spre nord-vest, îşi are obârşia
Padina Închisă. Din Şaua Padinei Închise, creasta urcă până în vârful PADINA POPII (1970 m).
Muchia care porneşte din vârf spre nord-vest, iniţial cumpănă de ape între Padina Popii şi Padina
Închisă, se sfârşeşte deasupra şeii CURMĂTURA PRĂPĂSTIILOR (1510 m) cu stâncile masive ale
TURNURILOR DIANEI. În continuare, creasta, acoperită de jnepeni devine mai lată şi mai puţin
accidentată, capătă progresiv înalţime, atingând în VÂRFUL ASCUŢIT altitudinea de 2150 m. Din
această zonă începe, în coborâre spre versantul nord-vestic, BRÂUL CIORANGA MARE . Din Vârful
Ascuţit, aproximativ 350 m, până în vârful ŢIMBALUL MARE (2177 m) creasta devine accidentată,
prezentând o succesiune de vârfuri mici, despărţite de strungi. Din acest vârf, spre versantul nord-
vestic, se desfăşoară cea mai frumoasă zonă de abrupt din masiv: PADINA LUI CĂLINEŢ. Creasta
coboară în Şaua Călineţului (2090 m), apoi începe să urce, atingând în VÂRFUL DINTRE ŢIMBALE
altitudinea de 2170 m. De aici, până în vârful ŢIMBALUL MIC (2231 m), creasta devine tot mai
îngustă şi mai crenelată. Din vârful Ţimbalul Mic, creasta coboară susţinut ajungând într-o şa de unde
începe zona numită a Clăilor, o succesiune de nouă vârfuri stâncoase înşirate pe linia crestei. La sud de
vârful SBIRII (2220 m), creasta descrie o curbă către est. Spre versantul nord-vestic se află pantele
înierbate ale Căldării Ocolite. Pe creasta, vârful CLAIA CĂLDĂRII OCOLITE (2204 m) continuă spre
nord-vest cu stâncăriile de la Colţii Răi.
Din ŞAUA CĂLDĂRII OCOLITE (2150 m) Creasta Nordică devine mai lată şi începe să
urce, atingând înălţimea maximă în vârful LA OM, sau PISCUL BACIULUI (2238 m), ca apoi să
coboare pe lungime de aproximativ 300 m, luând sfârşit în Şaua Grindului (2150 m).
Creasta Sudică. În continuarea Crestei Nordice, se desfăşoară Creasta Sudică. Având o
lungime de aproximativ 4 km, creasta prezintă numeroase porţiuni dificile. Din Şaua Grindului, ea urcă
până în vârful GRIND (2210 m), devenind, în continuare, foarte accidentată şi îngustă. După depăşirea
Colţilor Grindului, (în această zonă, spre versantul estic, se află Hornurile Grindului, iar spre versantul
vestic, Umerii Pietrei Craiului) urmează porţiunea de creastă denumită COAMA LUNGĂ. Având
înfăţişarea unui acoperiş de casă, Coama Lungă este cea mai accidentată zonă de pe cuprinsul Crestei
Sudice.
În continuare, creasta devine mai domoală, pierzând treptat din înălţime (vârful LESPEZI,
2127 m; VÂRFUL PIETREI, 2086 m), atingând în vârful FUNDURI 1951 m. Acest vârf domină
dinspre nord Şaua Funduri (1889 m), şa care marchează limita dintre creasta Pietre Craiului şi
Pietricica.
Abruptul nord-vestic. Împreună cu cel vestic, constituie principala podoabă alpină, oferind
privelişti de o rară frumuseţe. Este format din calcare care, în urma fenomenelor naturale, au dat
naştere unui relief deosebit, de un farmec aparte. Cuprins între vârful Turnul şi Umerii Pietrei Craiului,
abruptul nord-vestic este străbătut de câteva brâne sau brâuri, adevărate prispe naturale, în lungul
cârora s-au stabilit trasee turistice marcate sau nemarcate. Astfel menţionăm:
- brâuri situate în zona mijlocie a abruptului: BRÂNA CAPRELOR, pe versantul stâng al
Padinei Închise; BRÂUL CIORÂNGA MARE care străbate în diagonală abruptul de sub vârful
Ţimbalul Mare, de la Padina lui Călineţ până sub Vârful Ascuţit; BRÂUL RACHITEI, în apropierea
refugiului Ciorânga Mare; BRÂUL DE MIJLOC, între Padina lui Călineţ şi traseul turistic La Lanţuri,
pe care-l intersectează la altitudinea de 1890 m.
- brâuri situate în zona superioară a abruptului: BRÂUL DE SUS şi BRÂUL DE SUB CLĂI.
Abruptul nord-vestic este străbătut şi de numeroase văi torenţiale, numite padine. Caracteristic
acestor văi, este faptul că ele sunt complet lipsite de apă, ea apărând pe firul văilor, de regulă, la limita
inferioară a pădurilor. Ele sunt drenate de Bârsa Mare şi aparţin bazinului Oltului. Astfel, pe coastele
nordice ale vârfului Turnul şi-au săpat albiile două văi adânci: PADINA HOTARULUI şi PADINA
ŞINDILERIEI. Alte două văi, PADINA CALULUI şi PADINA CHICERII, sunt despărţite de ŞAUA
CHILIILOR (1090 m), punte de legătură între abruptul Pietrei Craiului şi vârful împădurit, numit
COLŢII CHILIILOR (1125 m).
PADINA ÎNCHISĂ. Se numără printre cele mai frumoase văi ale versantului nord-vestic. În
pădure, valea se uneşte cu Padina Şindileriei. Poteca turistică o străbate pe versantul din stânga, pe
BRÂNA CAPRELOR. Aici se află unul din puţinele izvoare de altitudine din masiv, izvorul LA
GĂVAN (1880 m). Tot aici se întâlnesc interesante forme de relief printre care: PERETELE PADINEI
ÎNCHISE şi ORGA MARE (perete striat, cu straturile de calcar redresate până la verticală).
PADINA POPII. Se formează de sub vârful Padina Popii, versantul drept fiind delimitat de
PERETELE MARE din PADINA POPII care se termină cu impresionantele stânci, numite
TURNURILE DIANEI.
PADINA LUI RÂIE. Îşi are firele de obârşie cuprinse între Vârful Ascuţit şi vârful Ţimbalul
Mare, în zona de pădure, primeşte ca afluent pîrâul Ciorânga Mare (cu afluenţi Padina Urşilor şi Padina
Popii).
PADINA LUI CĂLINEŢ. Este valea care străbate cea mai frumoasă zonă de abrupt din
masiv. Are firele de obârşie sub Şaua Călineţului, între vârful Ţimbalul Mare şi Vârful dintre Ţimbale,
fiind despărţită de bazinul Padinei lui Râie de muchia Ţimbalului Mare. După ce depăşeşte Brâul de
Mijloc, valea prezintă o mare ruptură de pantă, formând un perete înalt denumit Gălbenarea sau Malul
Galben (denumire primită după culoarea rocii). Puţin mai jos de peretele amintit, se află amenajat un
izvor cunoscut sub numele de Izvorul lui Orlovschi (aproximativ 1280 m).
În ultima parte a parcursului, Padina lui Călineţ primeşte pe stânga apele aduse de pârâul
Izvorul Olteanului, Este de menţionat că debitul apei dispare complet pe Podul Călineţului.
VALEA PODURILOR. Îşi are obârşia sub Şaua Podurilor, între Vârful dintre Ţimbale şi
vârful Ţimbalul Mic. După ce intersectează Brâul de Mijloc (1665 m ), intră în pădure, unde, mai sus
de Poiana Coţofenei, la aproximativ 1200 m, firul văii se pierde. Mai jos de poiană, valea se adânceşte
din nou datorită unui pârâu, denumit tot Valea Podurilor, pârâu ce izvoreşte de pe versantul stâng al
văii, sub Muchia Coţofenei, şi care se varsă în Bârsa Mare, în dreptul cabanei Plaiul Foii.
În concluzie, Valea Podurilor este formată din două fire bine individualizate
VALEA VLĂDUŞCA. Îşi are firele de obârşie pe versantul nord-vestic, în zona Clăilor.
VALEA ŞPIRLEI. Obârşia ei, formând cel mai larg şi înalt bazin din masiv, se află între
Vârful Căldării Ocolite şi Şaua Grindului. Ultimul fir al Şpirlei, către sud, formează limita traselui
turistic La Lanţuri.
BÂRSA TĂMAŞULUI. Este ultimul pârâu de pe versantul nord-vestic, care aparţine de
bazinul Oltului.Obârşia văii este situată între traseul turistic La Lanţuri şi Umerii Pietrei Craiului. În
zona de pădure, primeşte ca afluenţi, pe dreapta, Şpirlea şi Vlăduşca, ca apoi, în dreptul cabanei Plaiul
Foii, să se unească cu Bârsa Groşetului, dând naştere râului Bârsa Mare.
Abruptul vestic. Este delimitat de Umerii Pietrei Craiului, la nord, şi de Valea Urzicii, la sud.
Are o întindere mai mica decât cel nord-vestic, fiind mai greu accesibil dar la fel de sălbatic şi
spectaculos. Este alcătuit, în mare parte, din pereţi masivi ca de exemplu: Umerii Pietrei Craiului,
Peretele din Padina Lăncii, Peretele Central (sau al Marelui Grohotiş), Peretele Piscului Rece şi
Peretele de la Ceardac. Si aici există interesante fenomene carstice dintre care amintim:
- imensa arcadă de la CEARDACUL STANCIULUI;
- PEŞTERA STANCIULUI;
- MOARA DRACULUI, o grotă suspendată în Peretele Muchiei Roşii.
Se remarcă acumulări de grohotiş, dintre care cea mai impresionantă, este imensa mare de
grohotiş, numită MARELE GROHOTIŞ sau HORJUL MARE, situată la baza celor mai înalţi pereţi
din abrupt (Peretele Central şi Peretele Piscului Rece).
UMERII PIETREI CRAIULUI. Este un perete masiv de calcar, brăzdat de hornuri sau de văi
pline de grohotiş, având forma unui uriaş contrafort. De aici prin Culmea Tămaşului se face legătura cu
munţii Făgăraş. Remarcăm faptul că şi abruptul vestic este brăzdat de brâuri. Astfel BRÂUL DE
MIJLOC se continuă din traseul turistic La Lanţuri, depăşeşte Umerii Pietrei Craiului, în urcuş, până la
1960 m, ca apoi, după ce intersectează firul văii Padina Lăndi, să coboare, la baza Peretelui Central
(1800 m). De aici continuă spre sud, sub denumirea de BRÂUL ROŞU, până când intersectează
VALEA URZICII (la 1760m).
 Datorită pereţilor masivi, văile îşi conturează de regulă obârşia mai jos, la baza pereţilor
(excepţie fiind Valea lui Ivan). Văile aparţin bazinului Dâmboviţei. Amintim aici pe cele mai
importante :
PADINA LĂNCII (firul principal), îşi are obârşia în POIANA ÎNCHISĂ (1980 m). În
minunata poiană acoperită de vegetaţie şi înconjurată de pereţi verticali, există un izvor aflat la cea mai
înaltă altitudine din masiv, Izvorul din Poiana închisă (1950 m). Versantul stâng al văii este delimitat
de un vârf care se detaşează de abruptul Pietrei Craiului, vârf numit VÂRFUL LĂNCII sau COLŢUL
CARUGELOR.
În pădure se uneşte cu Padina Lăncii firul secundar, ca apoi, în faţa cabanei Garofiţa Pietrei
Craiului, să primească ca afluent valea Tămaşului.
VALEA LUI IVAN, îşi are obârşia sub creastă şi este despârţită de valea Dragoslăvenilor de
muchia Piscul cu Brazi (1438 m).
VALEA URZICII. Îşi are obârşia prin firele de vale răsfirate sub creastă care ajung foarte
aproape de Şaua Funduri. În pădure primeşte ca afluent Valea cu Apă.
Abruptul estic. Abruptul estic, deşi nu este atât de spectaculos ca cel nord-vestic sau cel
vestic, păstrează aceleaşi caracteristici alpine. Este mai slab înclinat dar prezintă numeroase stâncării,
ţancuri, homuri şi pereţi de mică înălţime. Din loc în loc, îşi fac apariţia păşuni care ajung până pe
culmi. Muchia Colţii Găinii, care coboară chiar de sub vârful La Om, continuată până în Poiana
Vlăduşca (La Table) - Şaua Vlăduşca constituie cumpăna de ape între bazinul Oltului şi cel al
Dâmboviţei. Abruptul estic este străbătut, în porţiunea mijlocie, de două brâuri, şi anume:
POLIŢELE MARTOIULUI, de la Colţii Găinii până la cabana Curmătura.
BRÂUL DE SUB GRIND situat sub Hornurile Grindului.
Majoritatea văilor sunt inaccesibile turiştilor, din cauza săritorilor şi a grohotişurilor aflate pe
firul lor. Dintre văile care îşi varsă apele în Râul Mare (bazinul Oltului) amintim: VALEA
CURMĂTURII, VALEA CHEII (cu afluenţii COLŢUL SCRIS şi pârâul CIOCRACULUI, despărţiţi
de afluenţii BRUSTURET şi pârâul MARTOIU prin PISCUL BRUSTURET) şi VALEA VLĂDUŞCA
(cu afluenţii ŞIŞTOACA VLĂDUŞCA, ŞIŞIOACA BACIULUI şi pârâul BACIULUI).
Văi ce aparţin de bazinul Dâmboviţei: VALEA CHEII DE SUB GRIND, VALEA
CĂPĂŢÂNILOR (valea din partea sudică a poienii Lespezi), VALEA ŞTEGHII, VALEA FUNDURI
(care în aval se numeşte VALEA cu APĂ).
Pietricica Este prelungirea sudică a crestei Pietrei Craiului, începând din Şaua Funduri şi
sfârşind în nordul depresiunii Podu Dâmboviţei, la confluenţa râurilor Dâmboviţa cu Dâmbovicioara,
prin pădurile calcaroase PLAIUL MARE şi PLAICUL. Are o lungime de aproximativ 12 km. Versanţii
ei prezintă o asimetrie evidentă. Astfel, în timp ce versantul estic se prezintă ca o culme domoală
îmbrăcată în păduri sau pajişti subalpine, cel vestic este foarte abrupt. Turistic, Pietricica nu dispune de
nici un traseu marcat. Pentru a străbate Creasta Pietricica putem folosi poteca pastorală nemarcată
(Plaiul Pietricica) care începe din Şaua Funduri şi se sfârşeşte în comuna Podu Dâmboviţei după
aproximativ 6 ore.

RELIEFUL CARSTIC

Dintre toate tipurile de relief prezente pe suprafaţa pământului, relieful carstic se bucură de o
notorietate remarcabilă prin atracţia deosebită exercitată asupra noastră. Prezenţa calcarelor în masivul
Piatra Craiului a dus la apariţia unui relief carstic deosebit de spectaculos. Acest relief, dezvoltat pe
calcare mezozoice, este răspândit în toată Piatra Craiului dar are o mare amploare în partea sudică, în
împrejurimile depresiunii Podu Dâmboviţei. În Piatra Craiului, datorită faptului că straturile de calcar
sunt puternic înclinate sau chiar redresate până la verticală, s-a dezvoltat un carst specific, cuprinzând
văi torenţiale carstice, homuri, pânze de grohotiş, arcade, pereţi verticali, ferestre, grote, lapiezuri.
Fenomenele carstice propriu-zise (chei, peşteri, avene, doline, izbucuri) s-au format atât la baza
abruptului cât şi pe platforma calcaroasă a Branului. Altă caracteristică a Pietrei Craiului o reprezintă
faptul că este masivul calcaros cu cea mai accentuată stratificaţie a calcarelor din România.
PEŞTERI DIN PIATRA CRAIULUI La sfârşitul anului 1981, erau catalogate în masiv 161
peşteri, dintre care 158 formate în calcare, iar 3 în conglomerate. Dintre numeroasele peşteri remarcăm:
PEŞTERA URŞILOR (850 m). Este situată în Cheile Mici ale Dâmboviţei, pe versantul drept,
sub muntele Arşiţa la aproximativ 2 km de comuna Podu Dâmboviţei (de fapt aparţine zonei masivului
Iezer-Păpuşa). Se află la aproape 20 m deasupra drumului, fiind descoperită întâmplător în 1951. Are o
lungime de 367 m. Din păcate stalactitele de dimensiuni uriaşe au fost distruse după descoperirea
peşterii. Aici au fost descoperite schelete de urs de peşteră (Ursus spelaeus) şi de capre (Capra ibex)
Actualmente peştera este pusă sub ocrotire şi închisă cu uşă metalică.
PEŞTERA DÂMBOVICIOAREI (870 m). Este situată în Cheile Peşterii pe valea
Dâmbovicioarei, la 4 km mai sus de comuna Podu Dâmboviţei (accesibilă auto). Se află la aproximativ
12m deasupra albiei şi are o lungime de 630 m (galeria fosilă, care se poate vizita, are lungimea de 250
m). Menţionarea în documente apare încă din anul 1767, autor J. Fridvalscky. S-a format în calcare de
vârstă jurasică, fiind o peşteră caldă (10 0-120C) cu o umiditate modestă şi străbătută de un curent de
aer. Cercetările recente au dus la descoperirea unor noi galerii mai greu accesibile, cât şi la existenţa
unor bogate resturi fosile de Ursus spelaeus. Peştera este electrificată din 1980 şi se poate vizita în tot
cursul anului. Este cunoscută şi în pictură prin tabloul Peştera Dâmbovicioarei at marelui N.
Grigorescu.
PEŞTERA cu LILIECI (1950 m). Este situată în satul Peştera, pe versantul de răsărit al
Dealului Bisericii. Are o lungime de aproape 160 m şi este populată cu o numeroasă colonie de lilieci.
Avene Avenele sunt puţuri carstice verticale, iau naştere prin prăbuşiri sau datorită circulaţiei
pe verticală a apei în masivele calcaroase.
AVENUL DIN GRIND (1700 m). Situat în apropierea poienii Funduri este dezvoltat în
conglomerat şi are adâncimea de 122 m, fiind puţul cel mai adânc din ţară şi ocupând locul 8 în lume în
clasamentul celor mai adânci reţele subterane de apă.
AVENUL DIN VLĂDUŞCA (1680 m). Situat pe versantul estic al Pietrei Craiului, pe malul
drept al văii Vlăduşca, este dezvoltat în conglomerate cretacice şi are o adâncime de 83 m.
AVENUL SUPERIOR DE LA PODUL VIŢEILOR (1850 m). Este singurul aven din Piatra
Craiului amplasat în calcare. Are o adâncime de 25 m.
Chei. Constitute prin pitorescul şi spectaculozitatea lor puncte de mare atracţie. Sunt
răspândite pe laturile estice şi vestice ale masivului şi prezintă o mare concentrare în jurul depresiunii
Podu Dâmboviţei, unde există cel mai mare complex de chei din Romania, şi anume, 23 chei aşezate pe
o arie relativ mică. Cheile reprezintă un tip specific de vale care se formează în mod frecvent în
calcare, prezentând profile transversale deosebit de înguste, versanţi abrupţi cu pereţi adesea
surplombaţi.
CHEILE MICI ALE DÂMBOVIŢEI (CHEILE PLAIULUI). Marchează limita sud-vestică a
masivului. Sunt situate pe Valea Dâmboviţei, la 1 km în amonte de comuna Podu Dâmboviţei şi sunt
săpate în calcarele munţilor Plăic. Au un aspect sălbatic şi impunător, fiind accesibile auto pe drumul
forestier care porneşte din comuna Podu Dâmboviţei şi continuă până la barajul Petrimanu. Pe Valea
Dâmbovicioarei se află individualizate cinci sectoare de chei săpate în calcare jurasice. Toate
sectoarele de chei sunt străbătute de drumul forestier care pleacă din centrul comunei Podu
Dâmboviţei, trece prin faţa cabanei Brusturet şi ajunge în Poiana Grind.
Ele se succed astfel: Cheile Văii Seci a Pietrelor (în amonte de cabana Brusturet), Cheile
Brusturetului, Cheile Ciocanului, Cheile Peşterii (în peretele din stânga aflându-se Peştera
Dâmbovicioara), Cheile Dâmbovicioarei.
CHEILE BRUSTURETULUI. Sunt situate în aval de cabana Brusturet şi ajung până la
izvoarele carstice La Gâlgoaie. Au o lungime de 750m şi sunt cele mai înguste de pe cursul acestui râu.
CHEILE DÂMBOVICIOAREI. Sunt situate între depresiunea Dâmbovicioara şi depresiunea
Podu Dâmboviţei. Au o lungime de aproximativ 1,8 km şi se remarcă printr-un aspect monumental,
pereţii având înălţimi de peste 200 m.
CHEILE PRĂPĂSTIILE ZĂRNEŞTILOR. Sunt situate în partea nord-estică a masivului, pe
valea Râului Mare, în apropierea oraşului Zărneşti, despărţind Piatra Mică de culmea Toancheş. Au o
lungime de aproximativ 4 km şi reprezintă una dintre cele mai importante atracţii turistice din masiv.
Este un defileu spectaculos cu pereţi înalţi de peste 200 m, fiind străbătut de drumul forestier
care, plecând din Zărneşti, pătrunde adânc în inima masivului până aproape de poiana Vlăduşca. Pe
acest drum forestier, în amonte de cheile Prăpâstiile Zărneştilor, se află încă două sectoare de chei de
mici dimensiuni: Cheile Vlăduşca şi Cheile Pisicii, ambele săpate în calcare de râul Vlăduşca.
Izbucuri. Sunt izvoare cu debit mare ce reprezintă locuri de ieşire a apei unui pârâu sau râu
subteran, ce curge pe un canal carstic. Remarcăm izvoare carstice:
- pe valea Râului Mare - izvoarele carstice de la Plaiul Domnilor (captate acum pentru alimentarea
cu apă a oraşului Zărneşti) şi Fântâna lui Botorog.
- pe valea Dâmbovicioarei - Izvoarele din Plai situate în amonte de peştera Dâmbovicioara, în
cătunul Valea Rea. Apele învolburate ivite în dreapta văii la baza unui perete stâncos, dau naştere
unei frumoase cascade. Mai sus, în Cheile Brusturetului, remarcăm puternicul şuvoi de apă numit
La Gâlgoaie.
Fenomene carstice, specifice masivului s-au dezvoltat cu precădere în zona abrupturilor vestic şi
nord-vestic. Amintim aici pe cele mai importante:
- văi torenţiale carstice. Padina Hotarelor, Padina Şindileriei, Padina Închisă, Padina lui Călinet
Valea Podurilor, Padina Lăncii.
- arcade: La Zap/az, Ceardacul Stanciului, arcada de pe Vâlcelul cu Fereastră.
- Turnuri de calcar. Acul Crăpăturii, Degetul lui Călineţ.
- pereţi verticali: Peretele Padinei Închise, Peretele Padinei Popii, Umerii Pietrei Craiului, Peretele
Central, Peretele Piscului Rece.
- grote: Peştera Stanciului.
- pânze de grohotiş: imensa pânză de grohotiş a Marelui Grohotiş.

STRUCTURA GEOLOGICĂ

Sub pasul grăbit al turistului de astăzi, se ascunde o fascinantă lume a convulsiilor geologice.
Acest spaţiu s-a individualizat în era mezozoică (era ce a durat aproximativ 150 de milioane de ani), la
sfârşitul perioadei cretacice, apoi, prin procesul de orogeneză s-a format sinclinalul Piatra Craiului.
Amintim aici că sinclinalul este o cută a straturilor, având aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată
în sus, în partea de mijloc aflându-se roci mai tinere. Creasta Pietrei Craiului reprezintă flancul vestic,
puternic înclinat şi redresat al acestui sinclinal, flancul estic fiind normal şi reprezintă culmea Toancheş
- Coja - Gâlma Spârturilor.
Masivul Piatra Craiului are o alcătuire geologică formată din calcare recifale care s-au
sedimentat peste şisturile cristaline existente. Pereţii nord-vestic şi vestic reprezintă o succesiune de
vechi recife de corali care trăiau în marea caldă şi de mică adâncime existentă aici în mezozoic. Aceste
calcare au o dezvoltare mare şi în jurul masivului, unde alături de conglomeratele perioadei cretacice,
dau nota de pitoresc a regiunii.
Stiva de calcare are o grosime apreciabilă (300 m în Pietricica, 1200 m în Piatra Craiului
Mare) şi ocupă o suprafaţă de aproximativ 25,1 kmp dintre care 20,8 kmp reprezintă o arie continuă. Ea
este putemic înclinată sau chiar redresată până la verticală, fapt care a favorizat formarea unui relief
alcătuit din văi adânci despărţite de creste abrupte şi puternic erodate. Acolo, însă, unde stratificaţia
orizontală nu a fost afectată, peisajul ne oferă aspectul impresionant al unor pereţi verticali de 300 -
400 m înălţime, aşa cum este Peretele Central din zona Marelui Grohotiş.
Schematic, structura geologică a masivului se prezintă astfel:
Şisturi cristaline. Sunt roci străvechi şi constituie fundamentul pe care s-au fixat recifurile de
corali. Şisturile cristaline iau naştere în procesul de metamorfism, unde transformarea rocilor are loc în
stare solidă sub influenţa temperaturii şi/sau a presiunii. Şisturile cristaline de sub Păpuşa şi Leaota
coboară sub Piatra Craiului şi ies la iveală în nord în apropierea oraşului Zârneşti. Valea Bârsei Mari
cât şi valea Dâmboviţei, în amonte de Podu Dâmboviţei, sunt croite în şisturile cristaline cu
metamorfism scăzut ale munţilor Iezer-Păpuşa. Urcând din valea Dâmboviţei spre Curmătura Foii,
urmând Plaiul Turcilor, vom străbate o zona de şisturi specifice munţilor Leaota, colorate în verde
(şisturi cloritice) sau argintiu, foarte foioase, având intercalate cristale mari de feldspat albit. Din Şaua
Tămăşelului, spre muntele Tămaşul Mare, întâlnim şisturile cristaline specifice munţilor Făgăraş.
Rocile sedimentare.
Conglomerate şi gresii. Sunt primele sedimente depuse peste şisturile cristaline şi sunt
formate din nisipuri şi pietrişuri.
Japsuri. Sunt roci dure, silicioase, de culoare roşie sau verde. S-au format prin sedimentarea
organismelor silicioase numite radiolari.
Calcare noduloase roşii. Sunt sedimente calcaroase de culoare roşie formate din amoniţi. Dau
culoarea roşiatică a rocii şi se observă în masiv pe Muchia Roşie (zona Marelui Grohotiş).
Calcare jurasice. Au culoarea cenuşie-albicioasă şi sunt sedimentele calcaroase care formează
imensa stivă de calcare, caracteristică versanţilor nord-vestic şi vestic. În aceste roci sunt săpate cheile
Prăpăstiile Zărneştilor, cheile Dâmboviţei, ale Dâmbovicioarei şi Brusturetului.
Calcare cretacice. Au culoarea albă şi împreună cu depozitele mamoase (depuneri de argilă şi
mâluri calcaroase) s-au format în cretacic. În cheile Prăpăstiile Zărneştilor se observă foarte bine
această stratificaţie. Astfel, în timp ce calcarele jurasice de culoare cenuşiu-albicioasă sunt dispuse la
baza pereţilor, calcarele cretacice albe formează partea lor superioară.
Conglomerate. Sunt roci sedimentare, formate prin cimentarea cu calcare, gresii, argilă. Se
depun la mijlocul perioadei cretacice, când apele se retrag şi uscatul este erodat cu violenţă. Sub
acţiunea eroziunii se comportă asemănător calcarelor. Conglomeratele cu ciment greso-calcaros ocupă
o largă suprafaţă pe versantul estic, din valea Curmăturii, până în valea Funduri. Conglomerate cu
ciment greso-argilos se găsesc pe versantul estic al muntelui Pietricica.
Datorită argilei, pe ele se formează râuri permanente. Conglomerate cu brecii calcaroase se
găsesc în Piatra Mică. După formarea masivului, procesele de eroziune au continuat asupra calcarelor
dând naştere la imense acumulări de grohotiş, o mare dezvoltare având-o la baza abruptului vestic.
Aceste procese de eroziune continuă şi astăzi.
 REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

După cum ştim, masivul Piatra Craiului are o constituţie, preponderent calcaroasă, aceasta
caracterizându-se prin imposibilitatea reţinerii apelor de infiltraţie. Este de remarcat faptul că peste
1200 -1400 m, toate văile care brăzdează masivul sunt complet lipsite de apă, singurele văi cu apă fiind
cele de la periferia masivului. Văile aparţin unor bazine hidrografice diferite. Spre vest, culmea
Tămăşel - Capul Tămaşului - Tămaşul Mare, formează cumpăna de ape între bazinul Oltului, spre nord,
şi cel al Dâmboviţei, spre sud, corespondenţa spre est fiind muchia Colţii Găinei – poiana Vlăduşca
(zona La Table) - şaua Joaca.
BAZINUL OLTULUI. Bârsa Mare, la naştere propriu-zis în dreptul cabanei Plaiul Foii prin
confluenţa Bârsei Tămaşului (dreapta, dinspre versantul nord-vestic al Pietrei Craiului) şi Bârsa
Groşetului (stânga). Râul Bârsa izvoreşte de sub vârful Ţaga (munţii Ţaga) prin trei pârâuri principale:
Bârsa Groşetului, Bârsa lui Bucur şi Bârsa Fierului.
Bârsa Tămaşului adună apele afluenţilor: Şpirla Tămaşului şi Vlăduşca (din Piatra Craiului) şi
ale pârâului Runcu (de pe culmea Tămaşului). Începând de la Plaiul Foii până în Zărneşti, Bârsa Mare
primeşte pe dreapta un număr mare de afluenţi, dar cu un debit foarte mic de apă. Afluenţi mai
importanţi: Valea Podurilor (în dreptul cabanei Plaiul Foii), Padina lui Călineţ, Padina Închisă
(împreună cu Padina Şindileriei), Padina Hotarului, Valea Crăpăturii.
Dinspre stânga, Bârsa Mare primeşte doi afluenţi principali cu un debit important de apă, şi
anume: Bârsa lui Bucur şi Bârsa Fierului.
Râul Mare. Este afluent al Bârsei Mari în dreptul oraşului Zărneşti. Îşi are obârşia pe versantul
estic, unde drenează apele a numeroase fire de văi, printre care mai importante sunt: Valea Curmăturii,
Valea Cheii, Valea Brusturetului, Vlăduşca, Valea Zănoagei, Padina lui Dănişor.
BAZINUL DÂMBOVIŢEI. Dâmboviţa. Izvoreşte din masivul Iezer - Păpuşa, de sub vârful
Roşu şi delimitează înspre vest, pe mai bine de 20 km, aria geografică şi turistică a Pietrei Craiului.
Dinspre versantul vestic al masivului primeşte ca afluenţi mai importanţi: Valea Tămaşului (împreună
cu Izvorul Oţeţelei), Valea Dragoslăvenilor (ia naştere din confluenţa Tămăşelului cu Padina Lăncii),
Valea lui Ivan (cu afluenţii Valea Urzicii şi Valea cu Apă). Dinspre Pietricica, primeşte ca afluenţi mai
importanţi pârâurile: Valea Largă, Valea Speriatei, Valea Gruiului, Valea Berilei. În comuna Podu
Dâmboviţei, la extremitatea sudică a masivului, primeşte apele râului Dâmbovicioara.
Dâmbovicioara. Este singura vale care de la obârşie până la vărsarea în Dâmboviţa poartă trei
denumiri, şi anume: Valea Seacă a Pietrelor (vale fără apă), până la confluenţa cu Valea cu Apă, în
dreptul cabanei Brusturet, având afluenţir Vâlcelul Găinii, Valea Cheii de sub Grind, Valea Lespezilor,
Valea lui Stinghie, toţi de pe versantul estic; Brusturet, până la confluenţa cu Valea Muierii;
Dâmbovicioara, până la vărsarea în Dâmboviţa. Datorită faptului că văile de abrupt sunt seci, este
obligatoriu să ne aprovizionâm cu apă, înainte de a pleca pe traseele care străbat masivul. Există, totuşi,
în cuprinsul masivului căteva izvoare unde ne putem astâmpăra setea.
IZVOARE PE TRASEELE MARCATE Şipotul Crăpăturii. Izvorul de sub Şaua Chiliilor (1070
m), izvorul La Găvan (1880 m) - singurul izvor de altitudine din masiv situat pe trasee marcate, Şipotul
Şpirlea, Izvorul Oţeţelei, Izvorul Tămăşelului, toate aflate pe versanţii nord-vestic şi vestic ai
masivului. Pe versantul estic amintim: izvoarele din apropierea cabanei Curmătura şi Şipotul Vlăduşca
(aproximativ 1400 m), în poiana cu acelaşi nume, la 100 m de punctul numit La Table.
IZVOARE PE TRASEELE NEMARCATE Deşi traseele nemarcate nu fac obiectul acestei cărţi,
totuşi amintim aici toate izvoarele aflate în zona alpină. Există astfel: Izvorul lui Orlovschi (1280 m), în
Padina lui Călineţ; grota La Ulcior (aproximativ 1740 m), pe traseul nemarcat Padina lui Călineţ -
Brâul de Mijloc - La Lanţuri; izvorul din Padina Închisă (1950 m), considerat izvorul cu cea mai mare
altitudine din masiv, situat pe traseul nemarcat Padina Lăncii - Poiana Închisă - Creasta Sudică.

CLIMA

Elementele climei cunosc în masivul Piatra Craiului, ca în mai toate masivele muntoase din
Carpaţi, aceeaşi apariţie a etajelor bioclimatice. Există, totuşi, unele particularităţi locale impuse de
configuraţia reliefului.
Temperatura aerului cunoaşte o scădere treptată de la poale spre crestele munţilor. Media
anuală la poalele masivului este de 2-40C şi în jur de 00C în zonele înalte ale crestei. Iarna, în zilele
senine şi fără vânt, se produce fenomenul de inversiune termică, când aerul rece de pe creste coboară în
depresiuni astfel încât pe creastă temperatura este mai ridicată decât în depresiunile învecinate.
Condiţiile climatice sunt aspre în zona alpină. Media temperaturilor în lunile de vară este de 8 - 9 0C.
Nu sunt rare cazurile cu scurte perioade de viscol şi frig chiar în lunile iulie şi august, de aceea
întotdeauna va trebui să avem la noi haine călduroase.
 Orientarea masivului pe direcţia NE-SV, produce diferenţă de temperatură între cei doi
versanţi. Astfel, pe versantul estic, unde încălzirea diurnă se produce dimineaţa, temperaturile sunt
inferioare celor de pe versanţii nord-vestic şi vestic, expuşi razelor soarelui, după-amiaza.
Vânturile. În general, masivele muntoase, crestele, exercită o influenţă mare asupra curenţilor
de aer care le traversează. Datorită faptului că Piatra Craiului domină net depresiunile din jur, masivul
este supus în permanenţă acţiunii vânturilor. Astfel, vânturile dominante au o direcţie constantă pe tot
parcursul anului, şi anume de la NV spre SE. Acest lucru se poate demonstra observând înclinaţia
coroanelor arborilor sau după modul de dispunere al troienelor de zăpadă, acestea fiind mult mai
masive pe versantul estic, formând adevărate comişe către est şi sud-est. Frecvenţele şi vitezele cele
mai mari ale vânturilor se înregistrează iama şi primăvara, anotimpul cel mai calm fiind vara. Astfel,
iarna vântul atinge frecvent viteze de 90 - 100 km/h.
Un vânt specific poalelor estice, care bate dinspre nord şi nord-est, atât vara cât şi iama, este
Pietrarul, care creşte în intensitate mai ales primăvara, când poate doborî zone întregi de pădure.
Nebulozitatea. De foarte mare importanţă în drumeţie este cunoaşterea în general a norilor, un
bun turist, trebuind să simtă vremea, făcând prevederi de timp pe intervale scurte. Numărul mediu
anual de zile acoperite este de 160 -180 zile, la poalele masivului şi de 180 - 200 zile, în zona alpină,
numărul mediu de zile senine fiind de 60 - 80 zile. Norii cei mai frecvenţi sunt cei veniţi cu vânturile
dominante, dar masivul îşi formează şi nori proprii. Astfel, curenţii verticali care se formează în masele
de aer, dau naştere unor forme specifice de nori, numiţi nori orografici. Vara apar nori de convecţie
termică, calcarele albe reflectând o mare cantitate de căldură, aerul se ridică pe pantele munţilor,
formând nori de tip cumulus, care dau frecvent precipitaţii însoţite de descărcări electrice.
Mai amintim: căciula munţilor, nor ce se prezintă sub forma unei căciuli deasupra vârfurilor;
ochiul furtunii; nor mic de culoare albă care se formează dimineaţa şi prevesteşte o înrăutăţire a vremii;
cumulus humilis, nor alb, cu margini argintii, circulând izolat pe albastrul cerului, anunţă vreme buna;
norii de briză, nori ce apar dimineaţa şi se topesc pe creastă în bătaia soarelui.
În Piatra Craiului, un fenomen specific este boaghea, ceaţa deasă şi umedă care acoperă
zonele de altitudine medie.
Precipitaţiile. Sunt relativ bogate în zona muntoasă a masivului, mai abundente pe latura
vestică decât pe cea estică, datorită vânturilor dominante dinspre vest şi nord-vest. Media anuală a
precipitaţiilor este cuprinsă între 1100 -1300 mm/mp în zonele împădurite şi între 1000 -1200 mm/mp
în zona alpină. Ploile au cea mai mare frecvenţă în lunile mai-iunie şi cea mai mică toamna, în
septembrie. Foarte frecvente vara, sunt aversele însoţite de descărcări electrice. Acestea constituie un
adevărat pericol pentru turistul surprins pe culmi.
În Piatra Craiului ninsorile pot cădea oricând, însă de obicei, ele încep către sfârşitul lui
septembrie, frecvenţa lor cea mai ridicată înregistrându-se în lunile ianuarie - februarie, tot atunci
înregistrându-se şi cele mai scăzute temperaturi. Pe creastă zăpada durează din octombrie, până în
aprilie-mai, vârfurile înalte fiind de regulă descoperite sau acoperite cu un strat subţire de zăpadă
îngheţată. Purtată de vânturi zăpada nu se depune uniform, aşezându-se mai ales în zone adăpostite,
unde poate dăinui până vara. Astfel, zăpezile se aglomerează pe versantul estic, în timp ce pe versantul
opus, ea se păstrează pe brâne şi pe văile de abrupt.
In urma ninsorilor abundente, în zona alpină a Pietrei Craiului, se formează frecvent
avalanşe. De aceea, în perioada de iarnă, octombrie - aprilie, este interzisă parcurgera traseelor de
abrupt şi a crestei.

VEGETAŢIA

Turistul, pornit de la poale, către înălţimile Pietrei Craiului, va trece prin toate etajele de
vegetaţie existente în spaţiul montan al ţării noastre. Datorită prezenţei calcarelor, în masiv s-a
dezvoltat o flora specifică, astfel încât, pe cuprinsul Pietrei Craiului există o serie de specii endemice,
specifice acestei zone. Între acestea, se remarcă garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus)
declarată monument al naturii. Descoperită cu mai bine de 140 ani în urmă de doi botanişti ardeleni, se
deosebeşte evident, prin toate caracteristicile, de celelalte specii ale genului Dianthus. Originea ei nu a
fost lămurită, presupunându-se că a apărut în aceste locuri în amurgul terţiarului. Brânele şi stâncăriile
versantului vestic al Pietrei Craiului sunt singurele locuri din lume unde creşte această frumoasă
garofiţă.
Specific Pietrei Craiului este repartiţia diferenţiată a vegetaţiei pe cei doi versanţi determinată
de diferenţa factorilor geografici, astfel, versanţii nord-vestic şi vestic, mai sălbatici şi greu accesibili,
pâstrând mai bine specificul florei. Pe versantul estic, mai puţin înclinat şi cu păşuni întinse până sub
culme, elementele endemice de flora sunt mai rare, o contribuţie însemnată la distrugerea acestora
având-o păşunatul intensiv.
 La poalele muntelui suntem în etajul pădurilor de fag (Fagus silvatica) având un areal cuprins
între aproximativ 700 -1330 m. Pe măsură ce urcăm pădurile de fag se amestecă cu cele de brad (Abies
alba) peste 1100 m, acestea din urmă, devenind dominante. Între Valea Crăpăturii şi Padina lui Călineţ
se observă existenţa unor pâlcuri de tisă (Taxus baccata).
Etajul pădurilor de molid (1300 -1650 m) Pădurile de molid (Picea excelsa) au o mare
extindere pe versantul nord-vestic şi vestic, unde urcă până la altitudinea de 1750 m. Ele s-au dezvoltat
mai bine pe locurile netede sau pe fundul văilor cu umezeală mare. La baza pereţilor, unde molidul s-a
dezvoltat mai puţin, se întâlnesc exemplare pitice de brad de mare altitudine. Primăvara, poienile
vibrează de violaceul pal al brânduşelor de primăvară (Crocus vernus), de albul ghioceilor şi al florii
paştelui (Anemone nemorosa) sau de albastrul florilor crucii-voinicului (Hepatica transsilvanica).
Vara, pajiştile devin multicolore, fiind o adevărată mare de flori. Aici găsim exemplare impresionante
de clopoţei (Campanula patula), cu splendide flori albastre-violacee, crini de pădure (Lilium
martagon), sângele voinicului(Nigrittella rubra), stupiniţă alba (Plantathera biofolia), garofiţa de
munte (Dianthus superbus), garofiţa alba (Dianthus spiculifolius), bulbuci (Trolius europaeus),
ghinţură galbenă (Gentiana lutaea), ambrişor (Thymusmontanus).
Etajul subalpin. Se întinde de la limita superioară a pădurilor(aproximativ 1650 m.) până la
aproximativ 1900 m. Aici este zona tufărişurilor şi pajiştilor subalpine. Sunt foarte răspândite jneapănul
(Pinus montana), afinul (Vaccinium myrtillus), merişorul (Vaccinium vitisidaea). In luna iunie, muntele
este purpuriu, în timpul înfloririi smirdarului sau bujorul de munte (Rhododendron kotschyi). Mai rar se
întâlnesc şi ienupărul pitic( Juniperus nana) şi prin locuri accidentate, aninul de munte (Alnus viridis).
În pajiştile subalpine, covorul verde este alcătuit, ca de obicei, din graminee, preppnderent fiind păiuşul
roşu (Festuca rubra). În vâlcelele şi hornurile mai umbroase sunt răspândite ciuboţica ursului (Cortusa
mathioli) şi gălbinelele de munte (Doronicum carpaticum). Pe grohotişurile de la baza pereţilor abrupţi,
întâlnim o flora variată: iarba deasă (Poo nemoralis), linariţa (Linaria alpina), şteghia (Ramex
scutatus), macul galben (Papaverpyrenaicum). Sunt plante care realizează primul strat de fixare al
grohotişului.
Pe stâncăriile umede întâlnim crini de stâncă (Lloydia serotina) şi toporaşi galbeni de munte
(Viola biflora). Pe brânele versanţilor nord-vestic şi vestic, întâlnim exemplare rare de arginţică (Dryas
octapetala), nemţişori (Delphinium intermedium), iarba osului (Helianthemum alpestre), floare de colţ
sau floarea reginei (Leontopodium alpinum).
Etajul alpin. Este situat la altitudinea de peste 1900 m şi ocupă partea înaltă a crestei. Aici
vegetaţia s-a adaptat condiţiilor climatice aspre, existente la mari înălţimi. În aceste locuri, greu
accesibile, pajiştile îşi păstrează compoziţia lor florală naturală. Pe versantul estic pajiştile ocupă
suprafeţe întinse, ajungând până pe creastă.

MONUMENTE ALE NATURII din Piatra Craiului (Flora)

Garofiţa Pietrei Craiului. Este specifică masivului şi unică în lume.

Floarea de colt. Originară din Asia Centrală, înfloreşte în lunile iulie-august. În prezent
floarea de colţ se află într-un proces lent de dispariţie
Ghinţura galbenă. Erbacee ce trăieşte în jur de 80 ani. Înfloreşte în iunie - august.
Bulbucii. Plantă ierboasă, înfloreşte în mai - iunie, cu flori galbene.
Sângele-voinicului. Plantă perenă, cu flori de culoare roz şi emanând un parfum de vanilie.
Înfloreşte din mai până în iulie.
Tisa. Arbore ce atinge înălţimi de maxim 25 m. Are o viaţă de 2000 - 3000 de ani.
Smirdarul. Arbust cu o înălţime maximă de 50 cm. Are flori de culoare purpurie, adunate în
inflorescenţe. Înfloreşte în iunie - iulie.

FAUNA

Ca şi vegetaţia, fauna Pietrei Craiului cunoaşte o etajare pe verticală, fiind influenţată de

temperatură şi umiditate, dar arealele în care animalele îşi desfăşoară viaţa sunt mai largi şi mai puţin
conturate. Dintre mamifere, căprioara (Capreolus capreolus), sălăşluieşte în pădurile dese, iar cerbul
(Cervus elaphus) se face simţit până la limita superioară a pădurii. Ursul (Ursus arctos) este bine
reprezentat prin ursul de talie mica, cât şi prin ursul cafeniu, mai mare, populând pădurile de cpnifere
de la poalele masivului. În poieni, mai ales în cele de pe versantul estic se văd urme lăsate de mistreţ
(Sus scrofa), pâmântul fiind răscolit ca după arat.
În păduri mai trăiesc vulpea (Canis vulpes), veveriţa (Sciurus vulgahs), mai rar râsul (Lynx
lynx), declarat monument al naturii, pisica sălbatică (Felix silvestris), lupul (Canis lupus).
Etajul alpin este populat de capra neagră (Rupicapra rupicapra), animal rar, declarat şi el
monument al naturii.Trăieşte pe brânele de pe versanţii nord-vestic şi vestic şi cuprinde aproximativ
300 de exemplare. Prezenţa ei da un farmec deosebit zonei alpine. Dintre păsările declarate monumente
ale naturii, remarcăm cocoşul de munte (Tetrao urogallus), care trăieşte în pădurile de conifere, bine
reprezentat în zona versantului vestic şi în pădurile dinspre Mărtoiu şi puţinele exemplare de acvilă
(Aquila chrysaetos). Reptilele sunt reprezentate prin şopârle, rar se întâlneşte şi vipera comună (Vipera
berus). În apele repezi de la poalele masivului întâlnim păstrăvul (Salmo trutta fario).

ECOLOGIE. NATURA - CASA SUFLETULUI TĂU

Ca pretutindeni, unde locuiesc oameni, mediul natural este supus unei continue şi sistematice
degradări. Degradarea mediului montan, în cazul nostru, este consecinţa a doi factori importanţi:
indiferenţa autorităţilor şi lipsa unei atitudini ecologice din partea unor falşi turişti care străbat traseele
montane. Nu trebuie să mai repetăm faptul că Piatra Craiului reprezintă un monument al naturii unic în
România. Fiind favorizat de factori naturali, datorită reliefului greu accesibil, prezenţa distrugătoare a
turişti lor este mai puţin simţită dar asta nu înseamnă că ea nu există.
Urme ale "civilizaţiei" se găsesc la tot pasul, în preajma refugiilor, pe poteci, la cabane. Este
greu să nu observi tot felul de deşeuri aruncate la întâmplare. Cu eforturi imense, au loc frecvente
acţiuni de igienizare a masivului (ultima în anul 1995—CPNT împreună cu Cercetaşii României) ca
peste puţin timp, locurile să arate la fel. Este important să conştientizăm faptul că distrugerea naturii se
întoarce, de fapt, împotriva noastră. Ajunşi în mirifica lume a Pietrei Craiului, să ne gândim, puţin
înainte de a rupe o floare, la milioanele de ani de frămâtări geologice până când natura a desăvârşit
această podoabă de frumuseţi alpine. Depinde de noi ca această zonă să rămână în continuare la fel de
frumoasă şi curată.
În ceea ce priveşte atitudinea autorităţilor, aceasta se remarcă printr-o indiferenţă totală. Aşa
după cum ştim, în 1938 masivul Piatra Craiului a fost declarat Rezervaţie Naturală iar prin Ordinul 7
din 1990 at MAPPM Piatra Craiului devine Parc Naţional. Din păcate pînă acum, autorităţile nu au
făcut nimic pentru punerea în practică a acestei hotărâri. Putem spune, ca o tristă constatare,
următoarele :
din cele 122 rezervaţii ale biosferei, existente în Europa, Romania deţine trei.
din cele 288 arii consacrate protejării rezervaţiilor bioenergetice din Europa, Romania nu
figurează cu nici una.
din cele 264 de Parcuri Naţionale, amplasate în 33 de ţări europene, Romania figurează cu 12.
Dintre acestea, numai unul este oficializat (Retezat 1935).
Parcul National Piatra Craiului nu are administraţie proprie iar întinderea sa este redusă tacit
cu complicitatea administraţiei de mediu.Ordinul 7/90 este pur formal din moment ce pe teren nu s-a
aplicat nici o măsură de respectare a lui.
Conservarea patrimoniului natural şi crearea unei reţele reprezentative de Parcuri Naţionale
este valuta forte a României la integrarea sa europeană. Până când autorităţile se vor trezi, ne rămâne
nouă, turiştilor, datoria de a proteja această frumoasă zonă montană, care este Piatra Craiului.

II. TURISM
MIŞCARE TURISTICĂ. SCURT ISTORIC.

Este un fapt sigur că masivul Piatra Craiului a fost străbătut din cele mai vechi timpuri. Deşi
nu există documente, locuitorii satelor de la poalele muntelui, ciobanii, pădurarii, vânâtorii, cunoşteau
bine hăţişurile din masiv, din rândul lor alegându-se, mai târziu viitoarele călăuze. Prima excursie
atestată documentar a fost făcută în octombrie 1843 de Anton Kurz împreună cu un prieten. Conduşi de
un bătrân pădurar au plecat în octombrie 1843 să vadă Moara Dracului.
În 1881 a fost constituită secţia Braşov a SKV-ului (Clubul Carpatin al Transilvaniei), cu o
activitate bogată legată de masivul Piatra Craiului. Astfel, în 1881 a fost înfiinţată cabana La Om (Zur
Hirtenspiţe), în poiana Vlăduşca. Cabana a ars în 1886, după ce, între timp, fusese refăcută de mai
multe ori. Reconstruită în acelaşi an, puţin mai sus a fost distrusă de o avalanşă în 1921. Astăzi nu mai
există. Tot Braşovui a construit şi inaugurat în 1936 cabana Plaiul Foii.
Menţionăm faptul că la Plaiul Foii există încă din 1881 o casă de adăpost într-un fost pichet de
grăniceri, aici fiinţând de fapt cea mai veche casă de adăpost din Piatra Craiului . Unul dintre cei mai
activi membri ai SKV-ului din Braşov a fost Friederich Deubel. El a coborât pentru prima data în 1886
peretele de vest al Pietrei Craiului, actualul traseu marcat cu bandă roşie, cabana Plaiul Foii - La
Lanţuri - vârful La Om, pe care l-a marcat în 1887. Traseului, considerat încă de atunci, unul dintre
cele mai grele din munţii României, i se mai spune şi Drumul lui Deubel.
Secţia Câmpulung a Societăţii Turiştilor din Romania (STR), a inaugurat la 8 iunie 1908 un
refugiu pe Plaiul Grindului. In 1931, ADMIR (Asociaţia Drumeţilor din Munţii Iubiţi ai României),
secţia Câmpulung, a refăcut şi reamenajat vechiul refugiu inaugurându-l sub denumirea de Casa Radu
Negru, la 25 septembrie 1932. In 1937 a fost înlocuit cu o frumoasă cabana cu două etaje şi 120 locuri.
Cabana a rezistat până în 1953, când a fost luată de o avalanşă.
După 1918, unul dintre cei mai de seamă montaniarzi ai Braşovului a fost Carl Lehman
(născut în 1894 la Bran, decedat în 1991).
Autorul acestor rânduri a reuşit să-i ia un interviu în 1990 la venerabila vârstă de 96 ani. Carl
Lehman cunoştea foarte bine munţii, fiind o adevărată enciclopedie montană. Desăvârşit cunoscător al
Pietrei Craiului (din 1936, angajat în calitate de ghid la ONT Braşov), Carl Lehman a participat la
numeroase amenajări şi marcări de poteci montane, la construcţia cabanelor Grind, Curmătura, a
refugiului Grind şi al vechiului refugiu din lemn de la Vârful Ascuţit. O contribuţie însemnată la
cunoaşterea masivului şi dezvoltarea turismului în Piatra Craiului a adus-o şi Emilian Cristea (1915-
1982), un neobosit animator al drumeţiei şi alpinismului. Multe generaţii de turişti au descifrat tainele
masivului alături de cărţile sale.
Nu-l putem uita pe Ion lonescu Dunăreanu, montaniard şi alpinist, foarte bun cunoscător al
masivului, autor a numeroase ghiduri turistice despre Piatra Craiului. Numele celor citaţi, cât şi al
multor altora, din generaţiile mai vechi sau mai noi, vor rămâne legate de istoria Pietrei Craiului.
Amintim aici şi contribuţia cluburilor de turism Amicii Salvamont, CPNT, şi a multor altora care,
alături de Salvamont Zărneşti, au participat la acţiuni de marcare, remarcare şi refacere a traseelor şi
adăposturilor montane.
Dacă astăzi străbatem această podoabă unică a Carpaţilor Româneşti, care este Piatra Craiului,
se datorează curajului şi abnegaţiei înaintaşilor, cărora li se cuvine întreaga noastră recunoştinţă.

SFATURI PENTRU TURIŞTI

Piatra Craiului este un munte dificil. Pe lângă rezistenţă fizică se cere să avem simţ de
orientare, curaj, prezenţă de spirit, înainte de plecare în excursii, va trebui să consultăm harta şi ghidul
pentru alegerea traseelor după forţa fizică şi timpul avut la dispoziţie. Traseele în zona de abrupt sunt
nerecomandate pe vreme nefavorabilă, iarna fiind interzise.
- Nu porniţi la drum fără echipamentul elementar necesar (rucsac, bocanci, haine groase, haine de
ploaie, trusă medicală, lanternă, bidon apă). Fiind o zonă carstică, este obligatoriu să aveţi provizii
de apă la voi.
- Nu ezitaţi să vă întoarceţi din drum, dacă condiţiile atmosferice au devenit nefavorabile. În caz de
averse cu descărcări electrice, adăpostiţi-vă în orice adâncitură din sol. Este interzisă adăpostirea
sub arbori, tufişuri, în colibe umede, sub stâncă, grote sau fisuri verticale. Respectaţi cu stricteţe
marcajele turistice, orice ascensiune sau coborâre la întâmplare putând provoca grave accidente.
- Învăţaţi codul de alarmă în munţi: 6 semnale luminoase sau acustice pe minut, răspunsul fiind de 3
semnale pe minut. Respectaţi şi ocrotiţi natura, nu rupeţi flori, nu faceţi focul în pădure, nu
deranjaţi fauna prin zgomote puternice.
Vă dorim excursii frumoase şi fiţi siguri că efortul depus pentru parcurgerea traseelor, este
răsplătit din plin de splendoarea priveliştilor.

CĂI DE ACCES

Accesul pe calea ferată. Transportul feroviar este cel mai recomandat, datorită uşoarei
accesibilităţi. Coborâm în gara Braşov şi ne continuăm drumul cu trenurile personale ce fac legătura
între Braşov şi Zărneşti (27 km), pe linia secundară 203.
Accesul pe drumurile publice. Drumuri forestiere. Posibilităţile de acces pe drumurile
publice sunt mai numeroase, putând fi folosite cursele de autobuz sau autoturismele proprii. Aflat în
estul masivului Piatra Craiului, culoarul Rucăr- Bran a fost dintotdeauna o străveche poartă carpatină,
fiind cel mai important drum transcarpatic. Pe aici trecea vechiul drum comercial ce făcea legătura
între Transilvania şi Ţara Românească, drum croit de-a lungul pasului care a unit dintotdeauna
Braşovul şi Ţara Bârsei de Cetatea de Scaun -Câmpulung. Acest drum a constituit o poartă şi în cultura
românească. Pe aici, solii negustorului Neacşu din Câmpulung, duceau vestea judelui de Braşov despre
năvălirea turcilor la Dunăre. Vestea era transpusă într-o scrisoare în limba română care constitute şi în
prezent una din primele mărturii scrise în limba noastră.
Atingând înălţimea maximă în pasul Giuvala (1275 m), astăzi acest culoar este străbătut de
drumul naţional modernizat DN73, care face legătura între Braşov şi Piteşti (135 km), oferind privelişti
de excepţie asupra abruptului Pietrei Craiului, ale satelor brănene şi a masivului Bucegi.
Această şosea a fost proiectată de către inginerul R.J.Condeescu şi executată de anteprenorii
Gregorio şi Tomaso Bosin. A fost terminată la 1 august 1891. DN73 este principalul drum de acces din
care se ramifică celelalte drumuri locale. Astfel, din Râşnov (12 km de Braşov) se desprinde drumul
spre Zârneşti (DN73A).
Din Zărneşti până la cabana Plaiul Foii (13 km), ne putem deplasa pe drumul forestier
construit de-a lungul râului Bârsa Mare (nu circulă curse auto). Tot din Zărneşti, putem ajunge în satul
Măgura şi Prăpăstiile Zărneştilor (trecând pe lângă cabana Gura Râului) pe drumul forestier construit
de-a lungul văii Râului Mare. Pe ruta Braşov-Bran-Moeciu de Jos circulă curse auto regulate (cu
plecare din faţa Bibliotecii Judeţene Braşov). Curse regulate circulă şi între Braşov - Câmpulung -
Piteşti.
Din Podu Dâmboviţei se poate ajunge la cabana Brusturet pe drumul forestier construit în
lungul Dâmbovicioarei (11 km), sau la cabana Garofiţa Pietrei Craiului (16 km), şi la casa de vânătoare
Piatra Craiului (15 km), pe drumul forestier construit de-a lungul Dâmboviţei.

LOCALITĂŢI ŞI PUNCTE DE ACCES

ZĂRNEŞTI (jud. Braşov; 722 m; staţie de benzină; CEC; PTTR) De la Braşov la Zărneşti
sunt 27 km pe calea ferată şi 28 km pe şosea. Este considerat ca fiind principala baza de plecare spre
Piatra Craiului şi implicit spre cabanele CURMĂTURA, GURA RÂULUI ŞI PLAIUL FOII.
Situată la marginea Depresiunii Bârsei, sub Piatra Mică (în extremitatea nord-estică a
masivului), localitatea are un vechi trecut istoric. În anul 1847 au fost descoperite un vas metalic cu trei
picioare şi mai multe cărămizi cu insemnele legiunii romane a XXII-a GEMINA. Existentă încă din
1475, biserica oriodoxă, ctitorie a lui Neagoe Basarab, păstrează valoroase picturi murale datate din
anul 1782. La intrarea în oraş, în cartierul Tohanu Vechi, a fost ridicat un monument în amintirea
victoriei lui Constantin Brâncoveanu (din 1690), împotriva armatei austriece condusă de generalul
Heissler. În iunie 1855 începe construcţia fabricii de hârtie a lui George Bariţiu care, extinsă şi
modernizată, funcţionează şi astăzi. Posibilităţi de cazare: Cabana Gura Râului (9 068-220331)
BRAN (jud. Braşov; 752 m; 27 km de la Braşov pe DN73; curse auto regulate; staţie de
benzină; PTTR) Deşi nu este un punct principal de acces spre Piatra Craiului (mai mult pentru munţii
Bucegi), localitatea este o poartă deschisă de pătrundere în culoarul Rucăr - Bran, dinspre Braşov.
Important centru turistic, datorită aşezării la poalele Bucegilor şi Pietrei Craiului, localitatea se
mândreşte cu un bogat trecut istoric.
Aici se află CASTELUL BRAN constant de meşteri braşoveni, în urma privilegiului din 13
noiembrie 1377, acordat de Ludovic de Anjou locuitorilor de la poalele Tâmpei. Castelul a jucat un rol
deosebit, asigurând securitatea drumului comercial ce străbătea culoarul de la Bran spre Rucăr şi
Câmpulung. În 1395 castelul a intrat în stăpânirea lui Mircea cel Bătrân, iar după 1498 a aparţinut
secole de-a rândul oraşului Braşov. La începutul secolului at XX-lea fost transformat în reşedinţă
regală. Astăzi este amenajat în incinta castelului MUZEUL DE ISTORIE şi ARTĂ MEDIEVALĂ.
În apropierea castelului, în fostul parc al cetăţii este amenajat MUZEUL DE ETNOGRAFIE.
Reprezentativ pentru zona Branului, muzeul reuneşte cele mai semnificative forme de habitat, instalaţii
de tehnică ţărănească, costume populare, ceramică. Cele două muzee se pot vizita în tot cursul anului.
Amintim că în parcul din centrul comunei se află bustul lui Ion Puşcariu (1828 - 1912) avocat, istoric şi
poet, fruntaş al Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. Din Bran se pot face excursii spre satele risipite
pe platforma Branului: Simon, Măgura, Peştera, Şirnea.
Posibilităţi de cazare:
- POPASUL TURISTIC UN BĂIAT ŞI O FATĂ (la 21 km de Braşov, în localitatea Tohanu Nou,
la intrarea în Bran; 9 068-220618). Cazare categoroa a ll-a; capacitate 24 locuri, în camere de 2
paturi; apă curentă - rece şi caldă; restaurant categoria I; terasă; parcare; telefon interurban;
piscina (vara).
- HANUL BRAN (în centrul comunei Bran, în apropierea castelului Bran). Cazare categoria a ll-a;
capacitate 25 locuri apă curentă; restaurant; parcare; telefon.
- CABANA BRAN CASTEL (în centrul comunei Bran, pe drumul spre Predeluţ); tel 068-236404.
Cazare - 3 stele; capacitate de 20 locuri, în camere de 2 şi 3 locuri; restaurant categoria I; terasă;
parcare; program nonstop. .
În Bran mai putem apela şi la firmele Branimex (9 068-236642) şi S.C. Ovitours (9 068-
236666), care ne pot asigura cazare şi masă în gospodăriile ţărăneşti, Branul fiind un important centru
al turismului rural.
Baza de plecare (de la cabana Bran Castel) pentru traseul 20.
MOECIU DE Jos (jud. Braşov; 805 m; 31 km de la Braşov, 4 km de la Bran; curse regulate
auto Braşov - Moeciu de Jos; PTTR). La 100 m de centrul comunei începe drumul asfaltat, care
conduce spre satul Peştera (12 km) şi spre Casa Folea (14 km). Baza de plecare pentru traseul 27
(marcaj cruce roşie).
PEŞTERA (jud. Braşov; 1100m; 12km de la Moeciu de Jos; aşezare pitorească, având casele
risipite pe platforma Branului). Posibilităţi de cazare: la Casa Folea sau la gospodăriile ţărăneşti. Baza
de plecare (de la Casa Folea) pentru traseele 2.3, 2.4 şi 26.
ŞIRNEA (jud. Braşov; 1150 m) La 44 km de Braşov se ramifică spre dreapta drumul comunal,
cunoscut sub numele de Drumul Şirnii care după 3 km ajunge în centrul comunei. Aşezată într-un
cadru deosebit de pitoresc, localitatea este pe cale să devină un important centru turistic al zonei. Baza
de plecare pentru: traseul 28 (marcaj triunghi roşu)
FUNDATA (jud. Braşov; 1270 m) Aflată în apropierea pasului Giuvala, localitatea, atestată
documentar din anul 1762, este una dintre cele mai înalte aşezări din Carpaţii Româneşti. Aici s-a
născut marea actriţă Silvia Popovici. Localitatea se află pe culmea principală a Carpaţilor Meridionali,
în zona de contact dintre Piatra Craiului şi masivul Leaota şi ar fi trebuit să fie un important punct de
legătură al traseului turistic de creastă, marcat cu bandă roşie. Traseul de legătură cu Piatra Craiului,
amintit în hărţi ca fiind marcat cu bandă roşie, în realitate este nemarcat. Configuraţia lui este
următoarea: Fundata - vârful Predealul - Mormântul Florichii (1226 m) - satul Ciocanu - Şirnea. De aici
începe urcuşul până la Crucea Spărturilor, unde întâlneşte marcajul cruce albastră, care vine din satul
Ciocanu. Cele două marcaje străbat muntele Piatra Galbenă până în Curmătura Groapelor, unde
intersectează marcajul triunghi roşu (traseul 28). Traseul nostru lasă în stânga celelalte două marcaje şi
continuă pe culmea Coja până în Şaua Joaca - La Table, unde intersectează marcajul traseului 2.4.
Timp total de mers: aproximativ 5 - 6 ore.
PODU DÂMBOVIŢEI (jud. Argeş; 730 m; 53 km de Braşov şi 29 km de Câmpulung; curse
auto Braşov - Piteşti). Se află în depresiunea Podu Dâmboviţei la confluenţa râurilor Dâmboviţa şi
Dâmbovicioara. În jurul depresiunii se găseşte cel mai mare complex de chei din ţară - 23 de chei.
Pereţii crenelaţi de calcar ce o înconjoară conferă localităţii un pitoresc deosebit, la care concură din
plin despicăturile adânci sub forma de chei, pe care Dâmboviţa şi afluenţii săi le fac la pătrunderea şi la
ieşirea din depresiune. Numele aşezării este consemnat încă din secolul al XVI-lea, aici existând un
pod de lemn peste apa Dâmboviţei, amintit şi de călătorul Paul de Alep sub denumirea de Puntea lui
Socol. A fost refăcut din piatră din porunca lui Constantin Brâncoveanu.
Podu Dâmboviţei este şi un important centru turistic, în apropiere aflându-se un complex
muzeistic de o factură cu totul deosebită. La iniţiativa dramaturgului Paul Everac, drumul national, pe
parcursul câtorva kilometri, este însoţitde frumoase ansambluri sculpturale.
Localitatea este o importantă răscruce de drumuri turistice pentru accesul spre munţii Iezer -
Păpuşa, Făgăraş, Piatra Craiului, Leaota şi Bucegi. Baza de plecare pentru: traseul 4 şi traseul 29.
Posibilităţi de cazare. Putem opta între cazare la localnici sau la
- Cabana DÂMBOVICIOARA (la 500 m de centrul comunei, înspre Braşov). Cazare categoria a ll-
a; capacitate - 40 locuri, în camere de 2 - 3 locuri; apă curentă caldă şi rece; restaurant - 90 locuri.
Informaţii: telefon int.44 A, prin centrala Rucăr.
- Cabana PIATRA CRAIULUI (1100 m; pe DN73 la 3 km de centrul comunei, spre Braşov). Este
aşezată într-un peisaj superb cu o largă privelişte spre masivul Piatra Craiului. Cazare - o stea;
capacitate - 50 locuri în camere de 2,3,4,7 paturi; apă curentă rece şi caldă; cestaurant categoria a
ll-a , 90 locuri; terasâ; parcare; camping - 20 locuri. Informaţii - 9 int 27 prin oficiul Rucăr.
DÂMBOVICIOARA (judeţul Argeş; 850 m; 5 km de la Podu Dâmboviţei). Localitate
pitorească, aşezată pe valea Dâmbovicioarei, având casele risipite pe muntele Piatra Galbenă până la
altitudinea de 1100 m. La 1 km, în amonte de comună, se află cunoscuta peşteră Dâmbovicioara . Pe
valea Dâmbovicioarei continuă traseul spre cabana Brusturet, marcaj bandă albastră. Baza de plecare
pentru traseul 30 (marcaj cruce albastră) Dâmbovicioara - satul Ciocanu - Curmătura Groapelor - Valea
Seacă a Pietrelor – La Table.

CABANE ŞI REFUGII

Datorită reliefului accidentat, masivul Piatra Craiului dispune de un număr redus de cabane,
cele existente fiind aşezate la baza masivului (cu excepţia cabanei Curmătura). Afluenţa mare a
turiştilor în zona nordică a masivului, datorită posibilităţilor de a ajunge mai uşor (oraşul Zâmeşti fiind
principala baza de plecare), a dus la o amplasare neuniformă a cabanelor. De fapt 80% din traficul
turistic este preluat de cele două cabane: CURMĂTURA şi PLAIUL FOII.
Depărtarea prea mare a localităţilor din sud faţă de Piatra Craiului, precum şi lipsa unor
mijloace rapide de transport la baza masivului, nu au favorizat dezvoltarea traficului turistic şi, implicit,
apariţia cabanelor în zona sudică a masivului. La cabanele Gura Râului, Plaiul Foii, Brusturet, Garofiţa
Pietrei Craiului, precum şi la Casa Folea (în comuna Peştera), putem ajunge şi cu mijloace auto.

CABANE TURISTICE
CABANA CURMĂTURA (1470 m). Se află la cea mai mare altitudine din masiv. Este
situată pe versantul nord-estic, în apropiere de Şaua Curmăturii. A fost construită în 1938 şi
actualmente este bine gospodărită de cabanierul Boltros Roland.
CAPACITATE: 72 locuri, în camere de 2, 5, 16 şi 20 paturi. Bufet-restaurant; apă la izvor; nu
are curent electric; deschisă în tot cursul anului.
ACCES: din Zărneşti, pe traseul. 18, sau pe traseul 19 (ambele bandă galbenă).
BAZA DE PORNIRE pentru: traseele turistice din zona nordică a masivului (traseele.23, 25 şi
26 ); Piatra Mică (traseul 22); traseul de creastă (traseul 24).
CABANA PLAIUL FOII (849 m). Situată pe malul stâng al Bârsei Mari sub culmea Gruiul
Lung, cabana are o privelişte superbă spre versantul vestic al Pietrei Craiului. Este cea mai veche
cabana din masiv, fiind construită şi inaugurată de SKV Braşov în anul 1936. În momentul de faţă este
gospodărită de cabanierul Tătaru Gheorghe.
ACCES: pe jos sau cu mijloace auto din Zărneşti, pe drumul forestier construit pe malul
Bârsei Mari - 13 km, (traseul 1).
CAPACITATE: în cabana - 17 locuri; în anexe - 21, respectiv 28 locuri. Bufet-restaurant; apă
la izvor; lumină electrică (generator propriu); locuri de parcare şi montare corturi; nu are telefon. Este
deschisă în tot cursul anului. In apropiere se află Postul de prim-ajutor, SALVAMONT Zărneşti.
BAZA DE PORNIRE pentru: traseul de legătură cu munţii Făgăraş (traseul 12); traseele de
legătură cu masivul Iezer-Păpuşa (traseele 4 şi 5); traseele de pe versantul nord-vestic şi cele spre
versantul vestic (traseele 2,3 şi 13).
CABANA GURA RÂULUI (740 m)
ACCES: Situată în Zărneşti pe str. Râului, la 45 minute de gară, pe malul drept al Râului
Mare. De aici începe drumul forestier spre Prăpăstiile Zărneştilor cu legătură spre satul Măgura.
CAPACITATE: 45 locuri în camere de 2,3 şi 8 paturi; bufet-restaurant; apă curentă rece şi
caldă; parcare; deschisă în tot cursul anului. Informaţii: 9 068-220331.
BAZA DE PORNIRE pentru: traseul de legătură cu munţii Bucegi. (traseul 20) şi traseele din
zona nordică a masivului (2.4, 14.4, 18 şi 21).
CABANA BRUSTURET (992 m). Situată la baza versantului estic, la confluenţa Văii Seci a
Pietrelor cu Valea cu Apă, a fost data în folosinţă în anul 1969. Este singura cabana cu program
permanent din extremitatea sudică a masivului.
ACCES: Accesibilă cu mijloace auto, din comuna Podu Dâmboviţei (DN73), pe drumul
forestier, construit de-a lungul Dâmbovicioarei - 11 km.
CAPACITATE: 60 locuri în camere de 2,3 şi 4 paturi; camping - 8 locuri; bufet restaurant;
curent electric; apă curentă; parcare; nu are telefon; deschisă în tot cursul anului cu excepţia lunii
februarie, când este închisă. Lângă cabana mai există două case de adăpost: cabana Căprioara şi cabana
Pietricica.
BAZA DE PORNIRE pentru traseele 29 şi 31.
CASA FOLEA (1200 m). Vechea casă de adăpost este situată la capătul de sus al satului
Peştera, la baza muntelui Toancheş, în partea estică a masivului.
ACCES: Cu mijloace auto sau pe jos, din centrul comunei Moeciu de Jos - aproximativ 14 km
(traseul 27).
CAPACITATE: 4 camere a câte 4 locuri fiecare; bufet; apă la izvor; curent electric;
funcţionează numai vara.
BAZA DE PORNIRE pentru traseele 2.4 şi 26.
CABANA GAROFIŢA PIETREI CRAIULUI (1100 m). Amenajată şi administrată de clubul
turistic România Pitorească din Piteşti, a fost data în folosinţă în 1979. Este situată la baza versantului
vestic, în extremitatea sudică a masivului, pe Valea Dragoslăvenilor.
ACCES: Accesibilă auto din Podu Dâmboviţei, pe drumul forestier construit de-a lungul
Dâmboviţei. După 12 km, în dreptul UHE Clăbucet, trecem podul, apoi la bifurcaţie urmăm spre stânga
drumul forestier pe Valea Dragoslăvenilor încă aproximativ 4 km. Deşi se află foarte aproape de
superbele trasee din partea sudică a abruptului apusean, cabana nu poate fi exploatată la adevărata ei
valoare din două motive: accesibilitate greoaie şi lipsa unui cabanier permanent.
CAPACITATE: 50 locuri în camere de 4,8 şi 18 paturi; apă de la izvor; nu are curent electric;
nu are bufet.
BAZA DE PORNIRE pentru traseele 7 şi 8.
CASA DE VÂNĂTOARE PIATRA CRAIULUI (1090 m) Este situată pe versantul vestic în
extremitatea sudică a masivului. Este construită într-o poieniţă, aflată pe cumpăna de ape dintre Valea
lui Ivan şi Valea cu Apă, având 6 privelişte superbă asupra Marelui Grohotiş şi a culmii Pietricica.
ACCES: Cu mijloace auto, din comuna Podu Dâmboviţei. Aparţine de Ocolul Silvic Rucăr şi
este accesibilă turştilor doar în cazuri de forţă majoră. Dispune de 50 locuri; curent electric; apă
curentă; telefon; situată pe traseul turistic 4 (triunghi roşu).

REFUGII
REFUGIUL DIANA (1510 m). Este situat pe versantul nord-vestic, în poiana Curmătura
Prăpăstiilor. Distrus de un incendiu în vara anului 1980, refugiul a fost parţial reconstruit în toamna
anului 1993 la iniţiativa clubului de turism Condorul Braşov, cu sprijinul vânătorilor de munte din
Ghimbav şi al membrilor cercurilor de turism din ţară. Există doar construcţia din lemn fără a fi
montate şi priciurile. Transportul şi montarea refugiului s-au făcut cu mari eforturi şi ar fi păcat dacă
turiştii ar distruge ce s-a construit până acum.
ACCES: Din Zărneşti pe traseul 14.1 (bandă albastră) sau din Plaiul Foii pe traseul 13
(triunghi galben).
CAPACITATE: aproximativ 15 locuri; se doarme în condiţii de bivuac; nu există apă (izvor la
30 minute, în coborâre în Poiana de sub Colţii Chiliilor).
TRASEE DE LEGATURĂ: spre Şaua Padinei Închise, traseul 14.2 (bandă albastră ); spre
vârful Padina Popii, traseul 17 (triunghi albastru).
REFUGIUL ŞPIRLA (1420 m).Este situat pe versantul nord-vestic, într-o poieniţă aflată pe
cumpăna de ape dintre Valea Şpirlei şi Valea Tămaşului. Construit din lemn de către Salvamont
Zărneşti, a fost dat în folosinţă în 1972.
ACCES: pe traseul 2.1 (bandă roşie ), la 1 oră de mers de cabana Plaiul Foii.
CAPACITATE: 16 locuri la priciuri; se doarme în condiţii de bivuac; nu are apă; izvor la
aproximativ 15 minute,în coborâre, Şipotul Şpirla.
TRASEE DE LEGĂTURĂ: spre vârful La Om, traseul 2.2 (bandă roşie ); spre Umerii Pietrei
Craiului şi munţii Făgăraş, traseul de creastă (bandă roşie).
REFUGIUL DE LA VÂRFUL ASCUŢIT (2150 m) Situat pe Creasta Nordică, la sud de
Vârful Ascuţit, este refugiul aflat la cea mai înaltă altitudine din masiv. Construcţia de forma
semisferică este realizată din mase plastice şi fibră de sticlă. A fost transportat şi montat de Salvamont
Zărneşti pe locul vechiului refugiu din lemn care a ars în 1965. Este parţial deteriorat.
ACCES: Se află pe traseul 24.1, de creastă, marcat cu punct roşu.
CAPACITATE: 8-10 locuri la priciuri; se doarme în condiţii de bivuac; nu are apă; izvor la
aproximativ 1 oră în Padina Închisă, izvorul La Găvan.
TRASEE DE LEGĂTURĂ: traseul 23 spre cabana Curmătura prin Padinile Frumoase
(triunghi albastru).
REFUGIUL CĂSUŢA CU ZORELE (1000 m) Este situat la aproximativ 1,5 km mai jos de
casa de vânătoare Piatra Craiului, pe drumul forestier care urcă de la UHE Clăbucet. Amenajat într-o
fostă cabană forestieră, prezenţa lui este binevenită, în condiţiile în care nu putem fi găzduiţi la casa de
vânătoare.
ACCES: Situat pe traseul 4 (triunghi roşu).
CAPACITATE: 25 locuri; se doarme în condiţii de bivuac; apă la izvor.
REFUGIUL GRIND (1620 m). Este situat pe versantul estic al masivului pe Plaiul Grindului,
puţin mai jos de fosta Casă Radu Negru. Actualul refugiu, construit din tablă, a fost instalat în vara
anului 1983 de către membrii cluburilor de turism Amicii Salvamont şi Liliecii din Braşov.
ACCES: Este situat pe traseul 2.3 (bandă roşie) vârful La Om - La table.
CAPACITATE: 5 - 6 locun la priciuri; se doarme în condiţii de bivuac; nu are apă; izvor la 30
minute mai jos de refugiu, Şipotul Vlăduşca.
TRASEE DE LEGATURĂ: Refugiul se află mai sus, aproximativ 1oră de o importantă
intersecţie din masiv, zona La table (legătură cu 8 trasee, vezi pag.85).
Amintim şi ultimile două refugii din masiv, situate însă, pe trasee nemarcate:
REFUGIUL SPERANŢELOR sau CIORÂNGA MARE (1685 m). Este situat pe versantul
nord-vestic, la începutul potecii ce conduce pe Brâul Ciorânga Mare, mai sus de fosta Cabană Ascunsă.
În apropiere se află cea mai frumoasă zonă alpină a masivului, Padina lui Călineţ. Construcţia de forma
semisferică, este realizată din mase plastice şi fibre de sticlă. Are o capacitate de 8 locuri; se doarme în
condiţii de bivuac; nu are apă; primul izvor la 45 minute în coborâre, Izvorul lui Orlovschi. Drumul de
acces spre refugiu începe de la cabana Plaiul Foii.
REFUGIUL CASTELUL CRĂIŢEI (1615m). Este situat pe versantul nord-vestic, pe o brână
îngustă între un fir al Vaii Şpirla şi Valea Vlăduşca. Refugiul, construit din lemn, ne deschide drumul
către senzaţionala zonă alpină a masivului, cu acces spre Brâul de Mijloc.
CAPACITATE 4 locuri; se doarme în condiţii de bivuac; nu are apă; izvor la aproximativ 45
minute în coborîre, în Valea Vlăduşca. Drumul de acces spre refugiu, începe la cabana Plaiul Foii.
Turiştii surprinşi de vreme rea sau întârziaţi pe trasee se pot adăposti la stânele existente în
poienile de la poalele versanţilor. Stânele sunt mai numeroase pe versantul estic. Ele îşi trag denumirea
după locul unde se află. Există astfel: stâna din Poiana Tămăşel, stâna din Funduri, stâna din Grind,
stâna din Vlăduşca, stâna din Curmătura şi altele.

STAREA MARCAJELOR

Marcajele din Piatra Craiului fac parte din sistemul unitar de marcaj existent în toţi munţii din
Romania. Semnele folosite pentru marcarea potecilor turistice sunt: banda verticală, triunghiul, crucea
şi punctul; iar culorile sunt trei: roşu, albastru şi galben, aceasta fiind şi ordinea importanţei lor.
Semnele de marcaj sunt aplicate pe fond alb. In pădure, marcajele sunt aplicate pe arbori, iar în zona
alpină, ele sunt trasate fie pe stânci, fie pe stâlpi de marcaj, vopsiţi în dungi cu culorile alb-negru sau
galben-negru. Specific masivului sunt şi marcajele făcute din grămezi de pietre numite momâi (mai ales
pe traseele nemarcate).
În general starea marcajelor, mai ales pe traseele cele mai frecventate, este bună.
Acţiunile de remarcare (ultima a fost în iulie 1996-CPNT Braşov) sunt de o mare importanţă
pentru ca fluxul turistic să se desfăşoare în siguranţă. În general, în zona alpină, traseele sunt bine
marcate, excepţie făcând traseele mai rar circulate (de exemplu traseul 15, Padina Hotarului) cât şi
traseul 24.2 Creasta Sudică. Trasee cu marcaje deficitare sunt situate şi în zona Platformei Branului (de
exemplu traseul 28, pe porţiunea Şimea-Curmătura Groapelor; traseul 30, pe porţiunea Dâmbovicioara-
Ciocanu).
De la Plaiul Foii, înspre culmea Tămaşu Mare, traseul 11 are marcajul pe mari porţiuni
inexistent. Traseul 5, din Curmătura Foii, înspre valea Dâmboviţei, are marcajul greu vizibil. Traseele 7
şi 8 care pornesc de la cabana Garofiţa Pietrei Craiului spre versantul vestic au marcajele rare şi greu
vizibile. De asemenea există plăcuţe indicatoare distruse de intemperii, sau unele menţiuni sunt trecute
eronat (semnalate în text, la traseul respectiv).
Din păcate în Zărneşti, precum şi la cabanele Curmătura şi Plaiul Foii, panourile indicatoare
cu traseele turistice din masiv sunt deteriorate.

III. TRASEE TURISTICE

1. ZĂRNEŞTI - GARĂ (730 M) - CABANA PLAIUL FOII (849 m)
Marcaj: bandă roşie; semnele de marcaj sunt foarte rare. Distanţa: 13 km; Durată: 2½-3 ore.
Caracteristică: traseu de pătrundere, se desfăşoară pe drumul forestier, construit în lungul
Bârsei Mari, accesibil auto. Este unul dintre cele mai frecventate trasee. Din Zărneşti nu
circulă curse auto.

Coborând în staţia CFR Zârneşti, urmăm spre dreapta, str. Mitropolit I. Meţianu şi ajungem în
centrul oraşului (magazin universal, poştă), unde observăm panourile ruginite pe care, odinioară, se
puteau identifica marcajele turistice din masiv. De aici, pentru a ieşi din oraş, avem două variante:
(1) Continuăm drumul pe str. Dr.Spârchez încă aproximativ 300 m, până în dreptul noii construcţii a
CEC-ului. La bifurcaţie, urmărim drumul spre dreapta, ajungând pe str.Topliţei pe care mergem până la
ieşirea din oraş.
(2) Din centrul oraşului, coborâm pe str. 1 Mai, depăşim piaţa şi după aproximativ 100 m ne abatem
spre stânga. Urmărind străzile Vânători şi Topliţei, ajungem la ieşirea din Zărneşti . În continuare,
porneşte drumul forestier care, străbătând locuri cu privelişti minunate, ne conduce după aproximativ
10km la cabana Plaiul Foii. La 400 m de la capătul oraşului, întâlnim pe stânga drumului un stâlp de
marcaj.

Trasee de legătură: la stânga, spre cabana Curmătura (traseul nr. 19; bandă galbenă);
spre refugiul Diana - Brâna Caprelor - Şaua Padinii închise (traseul nr. 14; bandă
albastră ).

Ne continuăm drumul, având valea Bârsei Mari, în dreapta noastră şi după 4 km de la ieşirea
din oraş depăşim Crucea lui Gârniţă, troiţă ridicată în dreapta drumului, trecând pe malul stâng al
râului. Suntem în locul denumit Gura Bârsei Fierului, unde Bârsa Mare primeşte pe stânga apele Bârsei
Fierului. Puţin mai sus, la bifurcaţia drumurilor forestiere, întâlnim un stâlp indicator.
 Traseu de legătură: la dreapta, spre vârful Ciuma ( munţii Ţaga), marcaj triunghi
roşu - 3 ore.

În stânga noastră, observăm acum, în toată splendoarea lui, abruptul nord-vestic al Pietrei
Craiului. Admirăm adânca despicătură a văii Curmătura, apoi Padina Hotarului, Padina Şindileriei, şi
stânca masivă a Turnurilor Dianei. Coborând puţin cu privirea, putem vedea culmea împădurită a
vârfului Colţii Chiliilor. Ne continuăm drumul prin imensa luncă şi după 8 km de la ieşirea din
Zărneşti, ajungem la ramificaţia cu drumul forestier de pe valea Bârsa lui Bucur (la dreapta) în locul
numit Gura Bârsei lui Bucur. Aici Bârsa Mare primeşte, ca afluent, Bârsa lui Bucur. Drumul forestier
trece, din nou, pe malul drept al râului, lasă în urmă frumoasa cabana a Ocolului Silvic Zărneşti, şi
după aproximativ 15 minute întâlnim pe stânga drumului un stâlp indicator, în locul unde Bârsa Mare
primeşte apele pârâului Padina lui Râie.

Traseu de legătură: la stânga, spre refugiul Diana, traseul nr.13, triunghi galben.

Ne continuăm drumul, şi curând valea se lărgeşte, ajungând astfel, în frumoasa poiană, unde
se află cabana Plaiul Foii şi clădirile anexe. Cabana turistică, având o superbă privelişte asupra
abruptului nord-vestic, se află pe malul stâng al Bârsei Mari, sub culmea Gruiul Lung. Drumul forestier
nu se opreşte aici, el se bifurcă şi continuă, spre dreapta, pe Bârsa Groşetului încă 9 km şi spre stânga,
pe Bârsa Tâmaşului, încă 4 km. Cabana Plaiul Foii este un important punct de convergenţă a
numeroase trasee turistice din masiv şi de legătură cu masivul Iezer-Păpuşa şi munţii Făgăraş. Din
păcate, la cabana nu există nici un panou cu schema traseelor turistice marcate din zonă.

Trasee de legătură spre munţii Făgăraş, traseul nr.12, bandă roşie; spre Iezer-
Păpuşa, traseul nr..5, bandă albastră; spre Podu Dâmbovitei, traseul nr.4 , triunghi
roşu, cu legătură spre iezer - Păpuşa; spre Marele Grohotiş - La Table , traseul nr.3,
triunghi albastru; spre vârful La Om, traseul nr.2 , bandă roşie; spre refugiul Diana,
traseul nr. 13, triunghi galben .

2. PLAIUL FOII - Refugiul ŞPIRLA – LA ZAPLAZ - LA LANŢURI - ŞAUA GRIND -

Vârful LA OM - COLŢII GĂINEI - refugiul GRIND - LA TABLE - ŞAUA JOACA -
CASA FOLEA (PEŞTERA) - FÂNTÂNA LUI BOTOROG - ZĂRNEŞTI
Marcaj: bandă roşie. Timp:10-12ore. Caracteristica: este unul din traseele de bază din masiv,
cunoscut încă din secolul trecut. Reprezintă CIRCUITUL MARE AL PIETREI CRAIULUI,
fiind un traseu lung, obositor, cu secţiunea refugiul Şpirla - Şaua Grind, considerată una dintre
cele mai dificile din Carpaţii Româneşti. Traseul între Şipotul Şpirla (versantul nord-vestic) şi
Şipotul Vlăduşca (versantul estic) este complet lipsit de apă. Este comun cu traseul de creastă
al Carpaţilor Meridionali, în porţiunea La Zaplaz - Şaua Joaca (5 - 6 ore). Traseu INTERZIS
IARNA, în zona refugiul Şpirla - Şaua Grind - refugiul Grind.

2.1 Plaiul Foii (849 m) - refugiul Şpirla (1420 m)

Marcaj. bandă roşie. Timp: 1½-2 ore. Caracteristica: traseu în urcuş uşor, urmând Valea
Bârsei Tămaşului şi, în continuare, Valea Şpirlei, accesibil în tot cursul anului.

Traseul începe mai sus de cabana Plaiul Foii şi se desfăşoară la început, pe drumul forestier de
pe Bârsa Tămaşului (de la bifurcaţia drumurilor forestiere, spre stânga). Înaintăm pe Bârsa Tămaşului,
având în stânga noastră coastele împădurite ale Muchiei Coţofenei, în dreapta Plaiul Runcului şi Plaiul
Mare, iar în faţă abruptul impunător al Pietrei Craiului. Marcajul nostru, bandă roşie, este însoţit cale
de aproximativ 1 km şi de marcajele triunghi roşu,triunghi albastru şi bandă albastră. La confluenţa
dintre Bârsa Tămaşului şi pârâul Runcu, primul afluent pe stânga, traseele se despart, celelalte marcaje
luând-o spre dreapta.

Trasee de legătură: traseul 3 (triunghi albastru ), spre La Table prin Curmătura Foii -
Marele Grohotiş - Şaua Funduri, cu legătură spre cabana Brusturet din Şaua Funduri;
traseul 4 (triunghi roşu ), spre Podu Dâmboviţei prin Curmătura Foii - Drumul
Grănicerilor - Cojocaru, cu legătură spre masivul Iezer - Păpuşa din cătunui
Cojocaru, traseul 5 (bandă albastră), spre masivul Iezer - Păpuşa prin Curmătura Foii-
stâna din Tămaşul Mare - Valea Dâmboviţei. Menţionăm că, din Curmătura Foii,
traseele de mai sus întâlnesc marcajul bandă roşie al traseului de creastă al Carpaţilor
Meridionali.
 Traseul nostru continuă pe drumul forestier şi după aproximativ 100 m depăşeşte pe stânga
gura văii Vlăduşca (de aici, începe traseul nemarcat care urcă pe Valea Vlăduşca, traseul Anghelide) şi
ajunge la confluenţa Bârsei Tâmaşului cu pârâul Şpirla. Noi urmăm spre stânga poteca pe Valea Şpirlei
şi după un urcuş de aproximativ 30 minute ajungem în dreptul izvorului numit Şipotul Şpirla. Aici ne
aprovizionăm cu apă, pentru că este ultima sursă pentru următoarele 6 - 7 ore. Mai sus de izvor, poteca
face o curbă spre dreapta şi începe să urce susţinut prin pădure, ajungând după 30 minute în poieniţa
unde se află refugiul Şpirla (1420 m). De aici priveliştea imensitâţii pereţilor de calcar este
copleşitoare.

2.2 Refugiul Şpîrla (1420m) - La Zaplaz (1640 m) - La Lanţuri - Şaua Grind (2150 m) -
Vârful La Om (2238 m)
Marcaj: bandă roşie. Timp: 2½ - 3 ore. Caracteristica. traseu de abrupt, dificil. Nerecomandat
pe timp nefavorabil. INTERZIS IARNA - PERICOL DE AVALANŞE !

Este total lipsit de apă. Traseul a fost marcat pentru prima oară de F. Deubel în 1887, fiind cel
mai vechi traseu marcat din ţară şi considerat, încă de pe atunci, ca fiind cel mai dificil traseu din
Carpaţii Româneşti.
De la refugiul Şpirla ne continuăm drumul pe culmea ce constituie cumpăna de ape între
Valea Şpirla (spre stânga) şi Valea Bârsa Tămaşului (spre dreapta), privind cu îngrijorare către abruptul
de care ne apropiem. După aproximativ 10 minute, ajungem la o bifurcaţie a potecilor.

Traseu de legătură: la dreapta, traseul (bandă roşie), spre Umerii Pietrei Craiului (de
aici, legătura pentru traseul 3) - Poiana Tămăşel - Curmătura Foii, cu legătură, în
continuare pe culmea Tămaşului, spre munţii Făgăraş (traseul de creastă).

Spre stânga, continuă traseul nostru care, imediat iese din pădure şi ajunge la baza unui
grohotiş. Urcăm cu greutate prin grohotişul instabil şi după 15 minute, ajungem în punctul numit La
Zaplaz (1640 m), unde admirăm frumoasele arcade sculptate în perete, de intemperii. Aici întâlnim o
nouă bifurcaţie a traseelor turistice.

Traseu de legătură: la dreapta (marcaj bandă roşie), continuă traseul de creastă ai

Carpaţilor Meridionali. Poteca se uneşte cu cea de care ne-am despărţit mai jos şi
continuă spre Umerii Pietrei Craiului - Poiana Tămăşel -Curmătura Foii, cu legătură
spre munţii Făgăraş.

Ne continuăm drumul spre stânga şi după un scurt urcuş, ajungem în dreptul unui jgheab
numit Hornul de la Lanţuri. De aici începe porţiunea dificilă a traseului, care cere multă atenţie şi
concentrare. În timpul urcuşului trebuie să avem grijă la prize, să nu dislocăm pietre, căci rocile sunt
friabile, ceea ce ar periclita integritatea corporală a celor aflaţi în urma noastră. Locurile expuse, în
general rupturile de pantă, sunt asigurate cu cabluri (în total 9 cabluri) care ne ajută la urcare sau la
coborâre. Vara traseul nu este recomandat pe vreme nefavorabilă.
Angajându-ne în urcuş intrăm într-o lume de basm. Suntem uimiţi de măreţia pereţilor
verticali, de lumea de ţancuri şi muchii, de vâlcelele cu grohotiş sau brânele pline cu flori. Cu puţin
noroc şi dacă nu facem gălăgie, putem zări chiar şi caprele negre. Acest relief se datorează exclusiv
rocilor calcaroase, mai precis, proprietăţii acestora de a fi solubile, relieful carstic fiind opera exclusivă
a dizolvării. În această zonă, stiva de calcare atinge cea mai mare grosime din masiv (aproximativ 600
m). După ce depăşim şi al 8-lea cablu, locurile devin mai primitoare, panta se mai îndulceşte şi ne
putem permite un scurt popas şi un rapid tur de orizont.
Spre dreapta vedem culmile împădurite ale munţilor Ţaga, iar spre stânga masivul Iezer -
Păpuşa. În plan îndepărtat se disting culmile munţilor Făgăraş. Ne reluăm urcuşul şi curând ajungem în
dreptul unei brâne, unde poteca este intersectată de Brâul de Mijloc (1890 m) în lungul căruia se
desfăşoară un frumos traseu nemarcat. În partea finală a urcuşului, ne căţărăm de-a lungul unui jgheab
pietros, ajutându-ne şi de ultimul cablu montat pe traseu şi poposim în Şaua Grindului(2150 m) aflată
pe creasta Pietrei Craiului după aproximativ 2 ½ - 3 ore de la refugiul Şpirla (stâlp indicator).

Traseu de legătură: la dreapta, traseul nr. 24.2 (punct roşu ), Creasta Sudică - Şaua
Funduri, cu legătură pentru traseul nr.3.1 (triunghi albastru).

Pe creasta, ne continuăm drumul spre stânga, însoţiţi acum şi de marcajul punct roşu şi după
aproape 350 m de urcuş, ajungem pe cel mai înalt vârf din masiv, vârful La Om sau Piscul Baciului
(2238 m).

Traseu de legătură: pe Creasta Nordică, traseul nr.24.1 (punct roşu) spre cabana
Curmătura.

2.3 Vârful La Om (2238 m) - refugiul Grind (1620 m)

Marcaj: bandă roşie Timp: aproximativ 1oră Caracteristica: traseu de abrupt, în coborâre,
lipsit de apă. INTERZIS IARNAI PERICOL DE AVALANŞE

Puţin mai jos de vârful La Om se desprinde, pe versantul estic, poteca noastră, desfăşurată pe
la baza Colţilor Găinei care, după aproape 1 oră de coborâre, ajunge în dreptul refugiului Grind (1620
m). Aici putem înnopta în condiţii de bivuac. Apa o găsim numai la 30 minute, în coborâre, la Şipotul
Vlăduşca. Refugiul Grind este situat pe înierbatul plai al Grindului. De aici se observă obârşia văii
Cheia de sub Grind, iar deasupra ei Hornurile Grindului. Coborârea este lejeră şi acum putem face o
diferenţă practică între cei doi versanţi. Mai sus de refugiul Grind, putem descoperi temelia fostei
cabane Radu Negru, distrusă de o avalanşă în februarie 1953.

2.4 Refugiul Grind (1620 m) - Şipotul Vlăduşca (1400m) - La Table (1415 m) - Şaua
Joaca (1436 m) - Casa Folea (1200 m) - satul Peştera - Fântâna lui Botorog - Zărneşti
Marcaj: bandă roşie. Timp: 4-4½ ore. Caracteristica: traseu în coborâre, odihnitor, lipsit de
dificultăţi.

Coborând de la refugiul Grind, ajungem în pădure şi după încă 10 minute întâlnim, urcând
dinspre dreapta, marcajul bandă albastră.

Traseu de legătură: traseul nr.29 (bandă albastră) spre cabana Brusturet, prin Poiana
Grind şi Şaua Funduri, 2 ½-3 ore.

Ne continuăm drumul, spre stânga, în coborâre prin pădure şi după aproximativ 20 minute,
ajungem la o nouă intersecţie de drumuri turistice.

Trasee de legătură: spre dreapta, traseul nr.29 (bandă albastră), spre Dâmbovicioara,
prin Poiana Funduri şi cabana Brusturet; traseul nr.30 (cruce albastră), spre
Dâmbovicioara, prin satul Ciocanu; traseul nr.28 (triunghi roşu), spre Şirnea; traseul
nr.3.2. (triunghi albastru), spre cabana Plaiul Foii, prin Şaua Funduri - Marele
Grohotiş.

Însoţiţi acum şi de marcajele bandă albastră,cruce albastră, triunghi roşu şi triunghi albastru
depăşim bogata sursă de apă, Şipotul Vlăduşcă şi după 10 minute, ajungem în Poiana Vlăduşca, în
punctul numit La Table, importantă răscruce a traseelor turistice din zonă (vezi tabelul cu traseele la
pag.85).

Trasee de legătură: spre stânga, traseul nr.21 (cruce roşie), spre Zărneşti, prin
Prăpăstii; traseul nr.25 (triunghi roşu), spre cabana Curmătura, prin Poiana Mărtoiu.

Poteca marcată cu bandă roşie continuă spre dreapta, însoţită de recentul marcaj, cruce
albastră. După aproximativ 10 minute acest marcaj se desprinde în coborâre, spre dreapta, pe Valea
Seacă a Pietrelor.

Traseu de legătură: traseul nr.30, ( cruce albastră), spre Dâmbovicioara (variantă).

Urmărind traseul înainte, ajungem curând în Şaua Joaca (stâlp indicator). Aici se desprinde
spre dreapta (sud), poteca traseului de creastă a Carpaţilor Meridionali. Traseul este din păcate slab
marcat până în Curmătura Groapelor (marcaj bandă roşie), iar de aici până în comuna Fundata,
nemarcat. Segmentul de coborâre vârful La Om - Plaiul Grindului - Şaua Joaca se află pe Culmea
Principală a Carpaţilor şi constituie cumpăna de ape între bazinul Oltului, la nord şi cel al Dâmboviţei,
la sud. Din Şauă Joaca ne angajăm în coborâre, întâi pe malul drept apoi pe cel stâng al văii Pietrelor,
poteca, bine conturată, însă slab marcată, conducându-ne la Casa Folea, în capătul de sus al satului
Peştera, unde putem poposi. Între punctul La Table şi Casa Folea, timp de mers, aproape 1 oră.
 Trasee de legătură: traseul nr.26, triunghi galben , spre Curmătura, peste Tdancheş, 2
1/2- Sore; traseul nr.27 , cruce roşie, spreMoeciu de Jos, 2-2½ ore.

Din spatele Casei Folea coborâm pantele muntelui Toancheş, lăsând în urmă cele câteva case
ale cătunului cu acelaşi nume. În această zonă traseul este slab marcat dar, poteca, bine conturată ne
conduce până în drumul forestier din Prăpăstiile Zărneştilor, unde, în dreptul stâlpului indicator ne
intersectăm cu traseele care urcă din Zărneşti spre masiv.

Trasee de legătură: la stânga, traseul nr 21, cruce roşie, La Table, prin Prăpăstii;
traseul nr.14.4, bandă albastră, spre Curmătura, prin Prăpăstii.

Orientându-ne către dreapta pe drum şi însoţiţi acum de cele trei marcaje ajungem, după ce
mai străbatem încă 200 m, la Fântâna lui Botorog şi Podul Măgurii.

Trasee de legătură: la stânga traseul nr 18, bandă galbenă, spre Curmătura, prin
Zănoaga; la dreapta, traseul nr.20, bandă roşie, spre cabana Bran Castel, cu legătură
pentru munţii Bucegi.

În continuare mai avem de străbătut, încă aproximativ 4 km până la gara din Zărneşti, trecând
prin fosta carieră Baia de Piatră şi depăşind cabana Gura Râului. Timp de mers de la Casa Folea până
în Zărneşti, aproximativ 3 ore.

3. PLAIUL FOII – CURMĂTURA FOII - POIANA TĂMĂŞEL - VÂRFUL TĂMĂŞEL

- ŞAUA TĂMĂŞEL - UMERII PIETREI CRAIULUI - MARELE GROHOTIŞ -
CEARDACUL STANCIULUI - LA PREPELEAG - VALEA URZICII - ŞAUA
FUNDURI - POIANA FUNDURI - POIANA GRIND - LA TABLE
Marcaj: triunghi albastru Timp: 11 - 12 ore Caracteristică: Este unul dintre cele mai
spectaculoase trasee turistice din masiv, desfăşurat pe la baza versantului vestic, într-o zonă
plină de frumuseţi carstice. Este fără dificultăţi până în Şaua Tămăşel. Traseu de abrupt,
dificil, între Şaua Tămăşel şi Poiana Funduri. Între Poiana Funduri - La Table, traseu fără
dificultăţi. Lipsit de apă între Poiana Tămăşel - La Table. INTERZIS IARNA !

3.1 Plaiul Foii (849 m) — Curmătura Foii (1375 m) — Poiana Tămăşel (1430 m) - Şaua
Tămăşel(1580 m) - Marele Grohotiş - La Prepeleag (1710m) - Şaua Funduri (1889 m) -
Poiana Funduri (1368 m)
Marcaj: triunghi albastru Timp: 5 - 6 ore Caracteristică: traseu în urcuş, desfăşurat, pe la baza
versantului vestic. Între Şaua Tămăşel - Poiana Funduri, INTERZIS IARNA !

Traseul începe din faţa cabanei Plaiul Foii şi continuă pe drumul forestier de pe Bârsa
Tămaşului până la confluenţa cu pârâul Runcu, primul afluent pe dreapta, cum urcăm. Aici, împreună
cu traseele marcate cu triunghi albastru şi bandă albastră, traseul nostru se ramifică spre dreapta.

Traseu de legătură: înainte, pe drumul forestier, traseul nr.2.1, bandă roşie, spre
refugiul Şpirla - vârful La Om.

Orientându-ne spre dreapta ne continuăm drumul însoţiţi de cele trei marcaje, apoi traversăm
în diagonală o poieniţă şi curând începem să urcăm accentuat. Datorită unei foste exploatări forestiere,
semnele de marcaj sunt rare în această zonă însă poteca, bine conturată, nu ne da posibilitatea de a greşi
drumul. Ea urcă pe coastele Plaiului Mare, pe vechiul drum pastoral, apoi continuă pe culme, prin
pădure. După aproximativ 1½ ore de la Plaiul Foii, ajungem în dreptul unui stâlp indicator.

Traseu de legătură: la dreapta, traseul nr.5, bandă albastră, spre masivul Iezer -
Păpuşa, prin valea Dâmboviţei.

Din punctul de intersecţie, ne continuăm drumul către stânga, pe curba de nivel şi după 300 m
ajungem într-o poieniţă unde întâlnim un stâlp şi o băncuţă. Suntem în Curmătura Foii (1375 m) pe
Culmea Tămaşului şi pe Creasta Principală a Carpaţilor Meridionali. Aici întâlnim marcajul bandă
roşie.
 Trasee de legătură în coborâre traseul nr.6, triunghi galben, spre valea Dâmboviţei
cu legătură spre masivul Iezer- Păpuşa; spre dreapta, pe culme, traseul de legătură,
bandă roşie cu munţii Făgăraş, prin Culmea Tămaşul Mare.

Marcajul nostru, însoţit acum de cele două marcaje, bandă roşie şi triunghi roşu, urmează
poteca conturată spre stânga, pe Culmea Tămaşului. După aproximativ 15 minute poteca părăseşte linia
de cumpănă spre dreapta, pe versantul vestic, ocolind vârful Capul Tămaşului (1507 m), continuând pe
curba de nivel. Având în dreapta larga deschidere a văii Oţeţelei, poteca trece prin dreptul Izvorului
Oţeţelei. ATENŢIE ! Este ultima sursă de apă pentru următoarele 7 - 8 ore.
Puţin mai sus, traseul ajunge pe culmea muntelui Tămăşel, în frumoasa poiană numită Poiana
Tămăşel (1430 m). Timp de mers de la Plaiul Foii până aici, 2-2½ ore. Peisajul care ni se arată ochilor
este impresionant. În faţa noastră observăm masivele stânci ale Umerilor Pietrei Craiului, iar spre
dreapta, impresionantul Perete Central, având la baza lui imensele revărsări de pietre ale Marelui
Grohotiş. În Poiana Tămăşel marcajele se despart din nou (stâlp indicator cu datele despre trasee
distruse de intemperii).

Trasee de legătură: la dreapta, traseul nr. 7, punct galben, spre cabana Garofiţa
Pietrei Craiului; înainte, traseul nr.4, triunghi roşu, spre Podu Dâmboviţei

Din Poiana Tămăşel, traseul nostru, însoţit şi de marcajul bandă roşie, urcă spre stânga, pe
muntele Tămăşel (vârful Tămăşel 1644 m) şi apoi coboară în Şaua Tămăşel (1580 m). După ce
depăşim şi ultimii brazi din pădure, odată ajunşi în şa, în faţa privirii se ridică brusc impresionantul
abrupt Umerii Pietrei Craiului. Urcând încă aproximativ 50 m ajungem la o bifurcaţie a potecilor (stâlp
indicator). Din Poiana Tămăşel până aici - 30 minute.

Traseu de legătură: la stânga, traseul de creastă, bandă roşie, spre vârful La Om (3

ore) sau refugiul Şpirla (1 oră).

Poteca noastră se orientează către dreapta şi traversează pe la baza întreg abruptul vestic al
masivului. Aici, câmpuri de grohotiş alternează cu pâlcuri de pădure sau cu mici poieni. Depăşind
Umerii Pietrei Craiului şi grohotişurile revărsate de-a lungul văilor Tămăşel şi Padina Lăncii (firul
secundar), observăm în faţa noastră impresionantul turn de piatră numit Vârful Lăncii sau Colţul
Carugelor, detaşat vizibil de ceilalţi pereţi care-l înconjoară. La baza lui se desfăşoară firul principal al
Padinii Lăncii, fir ce-şi are obârşia în Poiana Închisă. După ce depăşim pe la bază vârful, ajungem la
imensa revărsare de grohotiş, numită Marele Grohotiş sau Horjul Mare, în faţă se ridică impresionantul
perete numit Peretele Central, fiind delimitat spre dreapta de Muchia Roşie. În peretele ei este situată
Moara Dracului, o grotă din care curge un grohotiş mărunt şi roşu. În continuare trecem de
grohotişurile revărsate la baza Peretelui Piscului Rece şi ajungem la o bifurcaţie a potecii.

Traseu de legătură: la dreapta, în coborâre, traseul nr.9, cruce albastră spre vârful
Piscul cu Brazi (40 minute), legătură cu traseul nr.4, triunghi roşu.

Începând de la bifurcaţie, intrăm în zona numită Peretele de la Ceardac. În stânga potecii

observăm o grotă numită Peştera Stanciului, ca apoi imediat să ajungem la Ceardacul Stanciului, o
incintă circulară, înconjurată de pereţi înalţi de 80 m, incintă în care putem pătrunde trecând pe sub o
impresionantă arcadă. Părăsim zona, depăşim încă 6 limbi de grohotiş şi ajungem în dreptul unui stâlp,
puţin mai jos de punctul numit La Prepeleag. De la cabana Plaiul Foii până aici, timp, 3½ - 4 ore.

Traseu de legătură: la dreapta, în coborâre traseul nr.10, cruce roşie, spre Crucea
Grănicerului (40 minute), legătură cu traseul nr.4, triunghi roşu.

Dincolo de ramificaţie începem să urcăm prin pădure, până La Prepeleag (1710 m), săritoare
de 10 - 12m înălţime, pe care o depăşim prin căţărare. Ajunşi deasupra, continuăm urcuşul şi
pătrundem în deschiderea enormă, unde se află Valea Urzicii. Urcăm cu greu, de-a lungul văii şi după
aproximativ 1-1½ ajungem pe Creasta Sudică unde întâlnim marcajul punct roşu f(1950 m).

Traseu de legătură: la stânga, traseul nr. 24.2, punct roşu, spre Şaua Grind, pe
Creasta Sudică a Pietrei Craiului (marcaj deteriorat).

Ne orientăm spre dreapta, în coborâre, însoţiţi şi de marcajul punct roşu şi după ce parcurgem
aproape 400 m, ajungem în Şaua Funduri (1889 m), după 5 ½ - 6 ore de mers de la Plaiul Foii. În faţa
noastră se desfăşoară culmea Pietricica care este străbătută de o potecă pastorală nemarcată şi care,
după aproximativ 12 km (4 - 5 ore de mers), ajunge în dreptul comunei Podu Dâmboviţei.
Segmentul Şaua Funduri - Poiana Funduri, caracterizat printr-o coborâre continuă se
desfăşoară pe versantul estic, al cărui decor odihnitor este total diferit de cel vestic, aici pantele
masivului fiind acoperite de păduri sau cu păşuni întinse. Din Şaua Funduri părăsim creasta şi ne
continuăm drumul spre stânga, în coborâre, pe potecă numită Plaiul Oii şi ajungem după aproximativ
40 minute, în vasta poiană de pe muntele Funduri, Poiana Funduri (1368 m). Lângă stânele aflate aici,
întâlnim un stâlp de marcaj, semn că am ajuns la o nouă bifurcaţie.

Traseu de legătură: la dreapta, traseul nr 29, bandă albastră, spre cabana Brusturet
(timp - 1oră) şi comuna Dâmbovicioara.

3.2 Poiana Funduri (1368m) - La Table (1415 m)

Marcaj: triunghi albastru Timp : 2½ -3 ore. Caracteristică: traseu în coborâre, pe versantul
estic al Pietrei Craiului.

Din Poiana Funduri urmâm poteca spre stânga, însoţiţi acum şi de marcajul bandă albastră
strâbătând o zonă de păduri pentru a pătrunde apoi în Poiana Lespezi. Parcurgând în continuare poteca,
largă şi odihnitoare, ajungem în marea poiană Grind (1345 m), unde se află situată stâna din Grind, în
Poiana Grind, în dreptul stâlpului indicator suntem la o nouă ramificaţie de trasee.

Trasee de legătură. la dreapta, traseul nr.30, cruce albastră, spre Dâmbovicioara, prin
Ciocanu; traseul nr.28, triunghi roşu, spre Şirnea; traseul nr.31, cruce galbenă, spre
Brusturet, prin Valea Seacă a Pietrelor.

Poteca noastră, marcată acum cu 4 semne: triunghi albastru, triunghi roşu, bandă albastră şi
cruce albastră, străbate Poiana Grind, ajungând apoi într-o poieniţă, unde printr-un stâlp indicator este
semnalată ramificaţia spre refugiul Grind.

Traseu de legătură: la stânga, traseul nr.29, bandă albastră, spre refugiul Grind, 1oră.

După ce depăşim un mic pâlc de pădure intrăm în Poiana Vlăduşca.

Trasee de legătură: la stânga, în urcuş, traseul nr. 2.3, bandă roşie, spre refugiul
Grind (timp 1 oră) şi vârful La Om.

În continuare, însoţiţi acum şi de marcajul bandă roşie, trecem de Şipotul Vlăduşca (1400 m),
parcurgem încă 200 m şi ajungem în locul numit La Table , unde ia sfârşit traseul nostru. La Table este
o importantă zonă de convergenţă a nu mai puţin de 8 trasee turistice (vezi tabelul cu trasee la pag.85).

4. PLAIUL FOII (849 m) - CURMĂTURA FOII (1375 m) - POIANA TĂMĂŞEL (1430

m) - DRUMUL GRĂNICERILOR - CASA DE VÂNĂTOARE PIATRA CRAIULUI
(1090m) - REFUGIUL CĂSUŢA CU ZORELE - CĂTUNUL COJOCARU (860 m) -
VALEA DÂMBOVIŢEI - COMUNA PODU DÂMBOVIŢEI (730 m)
Marcaj triunghi roşu. Timp : 8 - 9 ore. Caracteristică: traseu de legătură cu masivul Iezer -
Păpuşa, lipsit de dificultăţi, cu o frumoasă perspectivă asupra abruptului vestic. De la casa de
vânătoare Piatra Craiului, traseul este nemarcat, dar se desfăşoară de-a lungul drumului
forestier ce coboară în Valea Dâmboviţei şi în continuare, până în Podu Dâmboviţei. Accesibil
în tot cursul anului.

Până în Poiana Tămăşel este comun cu traseul nr. 3. Traseul începe din faţa cabana Plaiul Foii
şi continuă pe Valea Bârsei Tămaşului până la confluenţa cu pârâul Runcu, primul afluent pe stânga,
unde împreună cu traseele, triunghi albastru şi bandă albastră, se ramifică spre dreapta.

Traseu de legătură: înainte, pe drumul forestier, traseul nr.2.1, bandă roşie, spre
refugiul Şpirla - La Om.

Pe plăcuţa indicatoare traseul nostru este semnalat astfel: Plaiul Mare - Curmătura Foii -
Valea lui Ivan - Cătunul Cojocaru - Dâmboviţa - Rucăr, 7 - 8 ore. Precizări: traseul marcat cu triunghi
roşu, are ca punct de sosire satul Podu Dâmboviţei şi nu Cătunul Cojocaru.
Varianta spre Rucăr - Voina, marcaj triunghi roşu, face parte din traseele turistice ale
Muntelui Iezer - Păpuşa. Ne continuăm drumul însoţiţi de cele trei marcaje, triunghi roşu, triunghi
albastru, bandă albastră, poteca urcând coastele Plaiului Mare, pe vechiul drum pastoral şi după 1 ½ ore
de la Plaiul Foii, ajunge în dreptul unei bifurcaţii.

Traseu de legătură: la dreapta, traseul nr.5, bandă albastră, spre Iezer - Păpuşa

Pe plăcuţa indicatoare, traseul nostru este semnalat astfel cabana Voina, prin Ţefeleica -11
ore. Precizări: traseul spre cabana Voina este traseu de legătură cu masivul Iezer - Păpuşa. El începe
din Valea Dâmboviţei, mai jos de cătunul Cojocaru şi ajunge la cabana Voina prin Şaua Ţefeleica după
aproximativ 9-10 ore.
Revenind la traseul nostru, ne continuăm drumul către stânga şi după 300 m ajungem în
Curmătura Foii (1375 m), unde întâlnim marcajul bandă roşie.

Trasee de legătură. În coborâre, traseul nr.6, triunghi galben, spre Iezer - Păpuşa; la
dreapta, pe culme, traseul de legătură, bandă roşie, cu munţii Făgăraş.

Traseul nostru, însoţit de celelalte două marcaje, urmează poteca conturată pe culmea
Tămaşului, trece prin dreptul Izvorului Oţeţelei (ATENŢIE ! ultima sursă de apă pentru următoarele 3 -
4 ore) şi atinge culmea muntelui Tămăşel în dreptul Poienii Tămăşel. Timp de mers de la Plaiul Foii
până aici 2-2½ ore. Aici marcajele se despart (stâlp indicator ruginit cu marcajele distruse de
intemperii).
Trasee de legătură: la stânga, în urcuş, traseul nr.3, triunghi albastru, spre La Table, prin Şaua
Funduri; traseul de creastă, bandă roşie, spre refugiul Şpirla şi vârful La Om; la dreapta, traseul nr.7,
punct galben, spre cabana Garofiţa Pietrei Craiului - 1oră. Traversăm poieniţa conduşi de câţiva stâlpi
de marcaj. De aici, poteca străbate zona împădurită a versantului vestic. Suntem pe Drumul
Grănicerilor, vremelnică graniţă între Regat şi Transilvania.
După puţin timp de la părăsirea poienii ajungem în valea pârâului Tămăşel apoi, după un scurt
urcuş, intrăm în poiana Padina Lăncii (1415 m), de unde putem admira impresionanţii pereţi verticali ai
abruptului vestic, Peretele Central şi Peretele Piscului Rece. Poiana este năpădită de vegetaţie şi trebuie
să fim atenţi la semnele de marcaj, După ce străbatem în coborâre poiana ajungem în valea Padina
Lăncii. Aici întâlnim marcajul bandă galbenă, semnalat pe un copac şi printr-o momâie.

Traseu de legătură: la dreapta, în coborâre, traseul nr.8, bandă galbenă, spre cabana
Garofiţa Pietrei Craiului - 1oră.

În continuare, după un mic ocol pe curba de nivel, ajungem în Valea Piscul Rece şi după ce
depăşim o nouă culme, coborâm în Valea Piscul cu Brazi. Din această vale poteca urcă până în vârful
Piscul cu Brazi (1438 m). Trecem cu greutate printre brazii rupţi de furtuni şi identificăm spre stânga
traseul marcat cu cruce albastră spre Marele Grohotiş.

Traseu de legătură: la stânga, în urcuş, traseul nr 9, cruce albastră, spre Marele

Grohotiş - 1oră, legătură cu traseul nr.3, triunghi albastru.

După aproximativ 10 minute de mers, în coborâre din vârf, ajungem în dreptul reperului
următor, Crucea Grănicerului (1330 m), un monument metalic ridicat în memoria soldatului Dobre
Matei, căzut de pe muntele Piatra Craiului în iulie 1912. De la Plaiul Foii, până aici, timp de mers, 4-
4½ ore.

Traseu de legătură: la stânga, în urcuş, traseul nr. 10, cruce roşie, spre La Prepeleag
(1710 m) – l oră, legătură cu traseul nr.3, triunghi albastru.

De la Crucea Grănicerului poteca coboară fără întrerupere pe culmea care desparte Valea
Urzicii (stânga) de Valea lui Ivan (dreapta) până în frumoasa poiană, unde se află casa de vânătoare
Piatra Craiului. De aici traseul nu mai este marcat, dar noi ne continuăm coborârea pe drumul forestier
şi după aproximativ 1,5 km, ajungem în dreptul refugiului Căsuţa cu Zorele, unde ne putem adăposti la
nevoie. De la refugiu până în valea Dâmboviţei (cătunul Cojocaru şi UHE Clăbucet) mai sunt 1,5 km.
Înainte de a trece podul peste Dâmboviţa spre dreapta se ramifică drumul forestier pe Valea
Dragoslăvenilor, drum care, după 4 km, ajunge la cabana Garofiţa Pietrei Craiului. Mai jos de cătunul
Cojocaru se ramifică spre dreapta, pe Valea Şaului, poteca spre cabana Voina prin Şaua Ţefeleica
(triunghi roşu ), timp 9-10 ore.
Din cătunul Cojocaru până în localitatea Podu Dâmboviţei avem de străbătut 12 km pe drumul
forestier, trecând prin Săticu de Sus şi Sâticu de Jos. Din Lunca Berilei încep Cheile Mici ale
Dâmboviţei. În mijlocul cheilor, în peretele din dreapta, se află Peştera Urşilor (nu se poate vizita). La
ieşirea din chei, ajungem în frumoasa depresiune Podu Dâmboviţei, unde se află localitatea cu acelaşi
nume.

5. PLAIUL FOII (849 m) – TĂMAŞUL MARE - VALEA DÂMBOVIŢEI (960 m)

Marcaj: bandă albastră Timp: 4 - 5 ore Caracteristica: Traseu lipsit dedificultăţi, desfăşurat în
cuprinsul muntelui Tămaşul Mare. Este un traseu de legătură cu masivul Iezer - Păpuşa.

De la cabana Plaiul Foii până în pădurea de pe Plaiul Mare, puţin mai jos de Curmătura Foii,
este comun cu traseul nr.3 (vezi descrierea acestuia, până la semnalarea în text a ramificaţiei) şi cu
traseul nr.4. Din dreptul stâlpului indicator ne continuăm urcuşul spre dreapta şi după 15 minute,
ajungem pe culmea Tămaşului Mare, unde întâlnim marcajul bandă roşie.

Traseu de legătură: la stânga, traseul de creastă, bandă roşie, spre Umerii Pietrei
Craiului, 2 ore şi vârful La Om, 4 ½ - 5 ore.

Însoţiţi acum şi de marcajul bandă roşie, ne continuăm drumul spre dreapta, pe Plaiul
Tămaşului şi după aproximativ 300 m poteca noastră se abate spre stânga, pe versantul sud - vestic al
Tămaşului Mare.

Traseu de legătură: înainte. traseul de creastă, bandă roşie, spre Lerescu - Comisu
(munţii Făgăraş), 3 - 3½ ore.

Străbătând în coborâre acest versant, poteca ajunge în dreptul Izvorului din Plai (1400 m),
unde întâlneşte, urcând dinspre stânga, o importantă poteca pastorală numită Plaiul Turcilor care începe
din dreptul Gurii Tămaşului. De la Izvorul din Plai, traseul străbate întinsele păşuni de pe versantul
sudic al Tămaşului Mare şi coboară apoi pe drumul forestier, construit în lungul Văii lui Stanciu, până
la confluenţa cu valea Dâmboviţei (960 m; 10 km, de la cătunul Cojocaru; 20 km, de la Podu
Dâmboviţei). Aici se află colonia Richita a şantierului hidroenergetic de pe valea superioară a
Dâmboviţei la 3 km în amonte, situându-se barajul Pecineagu.
La 2 km mai jos de colonie, în cuprinsul Cheilor Petrimanu, se desprinde spre dreapta drumul
forestier, pe valea Dracsinului. De aici începe traseul marcat cu bandă albastră care face legătura spre
cabanele Cuca şi Voina din masivul Iezer - Păpuşa (timp de mers, 7 - 8 ore).

6. CURMĂTURA FOII - VALEA TĂMAŞULUI - VALEA DÂMBOVIŢEI

Marcaj: triunghi galben (marcaj vechi. partial deteriorat) Timp: 2-2½ ore Caracteristica:
traseu de legătură, între cabana Plaiul Foii şi masivul Iezer - Păpuşa, ramificat din traseul 3.

Traseul, rar circulat, începe chiar din spatele băncuţei aflate în poieniţa din Curmătura Foii şi
permite drumeţiior să ajungă rapid în valea Dâmboviţei. În Curmătura Foii (1375 m) ajungem de la
cabana Plaiul Foii, urmărind descrierea traseul nr.3, traseul fiind comun şi cu traseele 4 şi 5.
După o coborâre vertiginoasă prin pădure, ne oprim în valea Tămaşului, unde începe drumul
forestier, constant în lungul văii. De aici traseul nu mai este marcat. Puţin mai jos ne intersectăm cu
drumul forestier care vine din stânga, de pe valea Oţeţelei. Ne continuăm drumul şi după aproximativ 1
km ajungem la confluenţa cu râul Dâmboviţa, în punctul numit Gura Tămaşului (908 m; 4 km, de la
câtunul Cojocaru). De aici începe spre dreapta, în urcuş, vechea potecă pastorală Plaiul Turcilor care
intersectează traseul nr.5, bandă albastră, în zona Izvorului din Plai. Traseul marcat cu triunghi galben,
continuă spre munţii Iezer – Păpuşa, prin muntele Cascuie.
7. POIANA TĂMĂŞEL (1430 m) – CABANA GAROFIŢA PIETREI CRAIULUI (1100
m)
Marcaj: punct galben (Atenţie ! Marcaj foarte rar.) Timp: aproximativ 1oră Caracteristica:
traseu de legătură, fâră dificultăţi între cabana Plaiul Foii şi cabana Garofiţa Pietrei Craiului,
ramificat din traseul 3.

Cabana Garofiţa Pietrei Craiului se află pe valea Dragoslăvenilor la confluenţa văilor

Tămăşelului cu Padina Lăncii, la aproximativ 4 km, pe drumul forestier ce leagă cabana de cătunul
Cojocaru. Nu are cabanier permanent. Din Plaiul Foii în Poiana Tămăşel se ajunge urmărind descrierea
traseului nr. 3. Intrarea în traseu este nemarcată. Din Poiana Tămăşel ne orientăm spre dreapta şi după
ce depăşim stâna din Tămăşel coborâm încă 300 m, până în dreptul ţarcului oilor. Depăşindu-l şi pe
acesta, observăm pe versantul din stânga un fag scorburos. De aici începe, în coborâre, poteca care
sfârşeşte după aproximativ 40 minute, în drumul forestier de pe valea Tămăşelului. Urmărindu-l,
ajungem după 10 minute la cabana Garofiţa Pietrei Craiului. De aici ne putem continua drumul prin
Padina Lăncii, marcaj cruce galbenă până la intersecţia cu traseul nr. 3. De la cabana, mergând pe
drumul forestier ajungem în valea Dâmboviţei şi cătunul Cojocaru, intersecţie cu traseul nr. 3.

8. PADINA LĂNCII - CABANA GAROFIŢA PIETREI CRAIULUI

Marcaj: cruce galbenă (Atenţie ! Marcaj rar.) Timp: aproximativ 1 oră Caracteristică: traseu
de legătură, lipsit de dificultăţi, ramificat din traseul nr.3. De la cabana Garofiţa Pietrei
Craiului permite o ascensiune rapidă spre versantul vestic.

În valea Padina Lăncii se ajunge de la Plaiul Foii urmărind descrierea traseului nr.3 până la
semnalareă în text a ramificaţiei. Traseul este semnalat cu o momâie din piatră şi marcajul cruce
galbenă în coborâre pe firul văii. După aproximativ 1oră ajungem la confluenţa văii Padina Lăncii cu
valea Tămăşelului, în dreptul cabanei. De aici, spre stânga, urcând pe valea Tămăşelului, se desfăşoară
traseul nr.7, punct galben.

9. VÂRFUL PISCUL cu BRAZl (1438 m) - MARELE GROHOTIŞ

Marcaj: cruce albastră Timp: aproximativ 40 minute Caracteristică: traseu de legătură între
traseul nr.3 şi traseul nr.4, lipsit de dificultăţi, permite o retragere rapidă din zona alpină a
versantului vestic, în caz de vreme nefavorabilă.

Pe vârful Piscul cu Brazi se ajunge urmărind descrierea traseului nr.4, până la semnalarea în
text a ramificaţiei. Se desfăşoară prin pădure, în urcuş şi, după aproximativ40 minute, ajunge în zona
Marelui Grohotiş unde intersectează traseul nr.3.

Trasee de legătură: la dreapta, traseul nr.3.1, triunghi albastru, spre Şaua Funduri –
La Table ; la stânga, traseul nr.3.1, triunghi albastru, spre Umerii Pietrei Craiului şi
cabana Plaiul Foii.

10. CRUCEA GRĂNICERULUI (1330 m) – LA PREPELEAG (1710 m)

Marcaj: cruce roşie (foarte bun) Timp: aproximativ 1oră Caracteristică: traseu de legătură
între traseele 3 şi 4, lipsit de dificultăţi, în urcuş susţinut, permite o retragere rapidă din zona
alpină, în caz de vreme nefavorabilă.

Până în dreptul Crucii Grănicerului se ajunge urmărind descrierea traseul nr.4, până la
semnalarea în text a ramificaţiei. De aici traseul, bine marcat, urcă susţinut prin pădurea de molid şi
după aproximativ 1oră, iese din pădure, în apropierea punctului La Prepeleag (stâlp marcaj), unde
intersectează traseul nr.3.

Trasee de legătură: la dreapta, traseul nr.3.1, triunghi albastru , spre Şaua Funduri —
La Table; la stânga, traseul nr.3.1,triunghi albastru, spre Marele Grohotiş, Umerii
Pietrei Craiului şi cabana Plaiul Foii.

11. CABANA PLAIUL FOII (849 m) - VÂRFUL TĂMAŞUL MARE (1735m)

Marcaj: bandă galbenă, în parte deteriorat Timp: 3½ - 4 ore Caracteristica: traseu fără
dificultăţi, în urcuş, prin pădure, foarte rar străbătut.

Traseul începe din dreptul cabana Plaiul Foii, urmând inţial, drumul forestier pe valea Bârsei
Groşetului. După ce parcurgem aproximativ 100 m, în stânga drumului întâlnim un stâlp de marcaj cu
menţiunea Spre Tămaşul Mare, bandă galbenă, 3 ore.

Traseu de legătură. Înainte, traseul nr 12, spre munţii Făgăraş, prin Comisu.

Ne continuăm drumul spre stânga, printr-o poiană, pe care o străbatem către dreapta. Urcând
pe linia de cumpănă a Plaiului Runcu ajungem în Şaua Mică a Runcului. Puţin mai sus depăşim câteva
izvoare, avansăm cu greu prin vegetaţia abundentă şi după mai bine de 3 ore de mers, poposim pe
vârful Tămaşul Mare, unde întâlnim traseul de creastă marcat cu bandă roşie.

Trasee de legătură: la dreapta, traseul de creastă, bandă roşie, spre Lerescu - Comisu
timp 3 ore; la stânga, traseul de creastă, bandă roşie, spre Curmătura Foii, timp 1½
ore, Umerii Pietrei Craiului şi vârful La Om.

12. PLAIUL FOII (849 m) - RUDĂRIŢA (1050 m) - ŞAUA LERESCU MIC (1450 m)
Marcaj: bandă roşie, nemarcat până la Rudăriţa Timp: 2 ore până la Rudăriţa, 9 km pe drum
forestier, 3½ ore pe porţiunea Rudăriţa - Şaua Lerescu Mic. Caracteristica: traseu de legătură
cu munţii Făgăraş, fără dificultăţi.

Pornind de la cabana Plaiul Foii, urmărim spre dreapta, drumul forestier de-a lungul Bârsei
Groşetului. După aproximativ 100 m de la bifurcaţie întâlnim, pe stânga, o plăcuţă indicatoare cu
menţiunea Spre munţii Făgăraş (vârful Comisu), 4 - 5 ore. Având în dreapta culmea Gruiul Lung,
drumul ne conduce pe firul văii până la punctul forestier Rudăriţa. De aici urmăm spre stânga poteca
marcată pe valea Rudăriţei. Pe plăcuţa indicatoare, citim Lerescu - Comisu - Brătila - Ludişor - cabana
Urlea, 11 ore. Marcajul nu apare iniţial dar urmărim poteca bine conturată. După 40 minute de urcuş
ne abatem către stânga şi ne avântăm pe coastele muntelui Lerescu Mic. Ieşim din pădure, străbatem
pajiştea şi ajungem sub Şaua Lerescu Mic, la vest de vârful cu acelaşi nume, de unde ne continuăm
drumul spre creasta munţilor Făgăraş.
13. CABANA PLAIUL FOII (849 m) - VALEA URŞILOR - REFUGIUL DIANA (1510
m)
Marcaj: triunghi galben Timp: 2½-3 ore Caracteristică: traseu de legătură, accesibil în tot
cursul anului.

De la cabana Plaiul Foii, coborâm în lungul drumului spre Zărneşti. După aproximativ 1,5 km
întâlnim pe dreapta un stâlp indicator cu urmâtoare menţiune Spre Diana, prin valea Urşilor, 2½-3 ore.
Ne abatem spre dreapta şi în continuare urmăm spre stânga cursul pârâului Padina lui Râie. Traversăm
valea şi începem să urcăm prin poiana Padina Popii (Atenţie la marcaj!), până la marginea pădurii unde
întâlnim valea Urşilor. De aici poteca urcă de-a lungul văii prin locuri sălbatice şi pustii.
În ultima porţiune, după un urcuş accentuat, poteca depăşeşte în dreapta un vârf singuratic
numit Acul Dianei şi ajunge în poieniţa Curmătura Prăpăstiilor, unde la iniţiativa Societăţii Carpatine
de Turism din Romania s-a reconstruit refugiul Diana.

Trasee de legătură: la stânga, în urcară; traseul 14.2, bandă albastră, spre Şaua
Padinei Închise, prin Brâna Caprelor, 1½ - 2 ore; în coborâre traseul 14.1, bandă
albastră, spre Zărneşti, 3 ore; la dreapta, în urcare, traseul 17, triunghi albastru, spre
vârful Padina Popii, prin Padina Popii, 1 ½ - 2 ore.

14. ZÂRNEŞTI - REFUGIUL DIANA - BRÂNA CAPRELOR - ŞAUA PADINII

ÎNCHISE (PE CREASTA NORDICĂ) - CABANA CURMÂTURA - PRĂPĂSTIILE
ZĂRNEŞTILOR - ZĂRNEŞTI
Marcaj: bandă albastră Timp: 9 -10 ore Caracteristică: Este al doilea ca lungime din cele trei
circuite clasice care traversează masivul. Traseu de abrupt cu peisaje impresionante. Ţinând
cont de particularităţile terenului traseul a fost împărţit în mai multe segmente.

14.1 Zărneşti (730 m) - refugiul Diana (1510 m)

Marcaj: bandă albastră Timp: 3-31/2 ore Caracteristică: traseu de pătrundere, în urcuş,
accesibil în tot cursul anului.

Din spatele gării ne orientăm spre dreapta, urmărind strada Mitropolit I. Meţianu până în
centru, unde observăm panourile ruginite care, odinioară, indicau traseele turistice din masiv. Coborâm
pe strada 1 Mai, depăşim piaţa şi după aproximativ 100 m ne abatem spre stânga. Urmărind străzile
Vânători şi Topliţei ajungem la ieşirea din oraş. De aici parcurgem încă 400 m, pe drumul care duce
spre Plaiul Foii şi, în dreptul stâlpului indicator, ne abatem spre stânga.

Traseu de legătură: înainte, pe drum, traseul nr. 1, marcaj bandă roşie, spre cabana
Plaiul Foii.

Continuăm mersul pe drumul de căruţă, conturat printre, culturi şi curând începem să urcăm
printre fâneţele de la poalele Pietrei Mici, în zona numită Sub Bare. Însoţiţi de marcajul bandă galbenă
spre Curmătura, avansăm pe potecă şi după aproape 1 ½ ore din Zărneşti, ajungem în dreptul Văii
Crăpăturii (980 m).

Traseu de legătură: la stânga,traseul 19, bandă galbenă, spre Curmătura, 1½-2 ore.

De aici poteca noastră traversează valea şi pătrunde în poienile situate în Padina lui Man, unde
se ramifică traseul spre vârful Turnul.

Traseu de legătură: la stânga traseul nr 15, cruce albastră, spre Padina Hotarului.

Străbâtând poieni fermecătoare, mai ales vara, când locurile sunt pline de flori, depăşim văile
Padina Calului şi Padina Chicerii şi ajungem în poieniţa de sub vârful Colţii Chiliilor (1125 m). Sub
vârf se află câteva grote, unde localnicii, refugiaţi în urma invaziei otomane din anul 1421, au amenajat
un schit care dăinuie şi astăzi. În amintirea acestui fapt Fundaţia Sf. Nicolae din Zărneşti a montat o
plăcuţă comemorativă pe o stâncă aflată în apropiere (la 27 iulie 1995).
După ce ne-am recules preţ de câteva minute, în liniştea şi răcoarea schitului, ne aprovizionăm
cu apă de la micul izvoraş numit Izvorul de sub Colţii Chiliilor (1080 m) şi începem urcuşul spre Şaua
Chiliilor, unde poteca face un unghi de 90 0, intrând în pădure. După un urcuş de aproximativ 15
minute, întâlnim, montată pe un brad, o plăcuţă indicatoare care ne semnalează ramificaţia traseului
prin Padina Şindileriei.

Traseu de legătură: la stânga, traseul nr. 16, cruce roşie, spre vârful Turnul, prin
Padina Şindileriei, 3-3 ½ ore.

în continuare, poteca depăşeşte intrarea în Padina Închisă şi după un urcuş accentuat, ajungem
în poieniţa Curmătura Prăpăstiilor unde se află şi refugiul Diana, reconstruit în 1994.

Trasee de legătură: spre Plaiul Foii, traseul nr. 13, triunghi gaiben, 2 ½-3 ore; spre
Zărneşti, traseul nr.14.1,bandă albastră, 2 ½ - 3 ore; spre Şaua Padinei Închise, traseul
nr.14.2, bandă albastră; spre vârful Padina Popii, traseul nr. 17, triunghi albastru.

14.2 Refugiul Diana (1510 m) - Brâna Caprelor - Şaua Padinei Închise (1955 m)
Marcaj: bandă albastră Timp: 1 1/2-2 ore Caracteristică: traseu de abrupt, spectaculos, dificil,
în ascensiune continuă. Nerecomandat pe vreme nefavorabilă, INTERZIS IARNA !

După un scurt popas ne continuăm traseul spre stânga, urcând pe la baza pereţilor masivi ai
Turnului Mic al Dianei. Din acest loc poteca se strecoară în diagonală printr-o zonă plină de ţancuri şi
creste. Aici, în dreapta potecii, întâlnim o peşteră de mici dimensiuni numită Grota Caprelor (1630 m).
Avem în stânga priveliştea minunată a văii Bârsa Mare, dincolo de care se ridică culmile munţilor Ţaga
şi Perşani, în plan îndepârtat detaşându-se Măgura Codlei. Puţin mai sus, după ce ocolim o muchie,
ajungem pe o mică platformă înierbată. De aici începe Brâna Caprelor, brâu care încinge pe la baza
Muchia Turnului Mic al Dianei şi care se desfăşoară pe versantul stâng al sălbaticei văi Padina Închisă.
Dincolo de vale se ridică impresionantul perete vertical numit Peretele Padinei Închise, în
cuprinsul căruia observăm şi un perete striat de numeroase fisuri verticale numit Orga Mare. Cu atenţie
ne continuâm drumul pe Brâna Caprelor, ajungând într-o zonă, unde urcăm cu greu prin grohotişul
instabil, dar ajutându-ne de crengile jnepenilor, înaintăm cu rapiditate. După aproximativ 1½ ore de la
refugiul Diana, ajungem în locul unde se află izvorul La Găvan (1880 m), singura sursă de apă din
această zonă a muntelui. După efortul depus până aici apariţia lui este o binecuvântare. Apa sa, rece şi
limpede, se adună într-o cavitate naturală, picurând din interiorul unei fisuri existente în perete. După
un scurt popas reîncepem urcuşul, ajungând curând la o bifurcaţie. La dreapta continuă o variantă a
traseului nostru care intersectează traseul nr.17, triunghi albastru, în locul numit Strunga Izvorului
(timp - 10 minute). Din dreptul bifurcaţiei amintite urmărim poteca spre stânga şi după 15 minute
ajungem în Şaua Padinei Închise, pe Creasta Nordică a Pietrei, Craiului.

Trasee de legătură: la dreapta.traseul 24.1, punct roşu, spre Vârful Ascuţit-vârful La

Om; la stânga,traseul 24.1, punct roşu, spre vârful Turnul, ½ ore şi cabana
Curmătura, 2½ ore; traseul 14.3, bandă albastră, în coborâre pe versantul estic,
sprecabana Curmătura; traseul 14.2, bandă albastră, în coborâre pe versantul nord-
vestic, spre refugiul Diana.
 14.3 Şaua Padinei Închise (1955 m) - versantul estic - cabana Curmătura (1470 m)
Marcaj: bandă albastră Timp: 1½ - 2 ore Caracteristică: traseu de abrupt, dificil, în coborâre
continuă. Nerecomandat pe vreme nefavorabilă, INTERZIS IARNA !
Din dreptul stâlpului indicator initial, poteca se abate câtre dreapta, ca apoi să coboare în lungul unui
vâlcel plin de grohotiş instabil. După o scurtă coborâre poteca traversează vâlcelul spre stânga, apoi,
trecând de-a lungul unei brâne, intră în pădure. La ieşire observăm în faţa culmea stâncoasă a Pietrei
Mici, iar mai jos stânca numită Colţul din Curmătură (Locomotiva). Poteca se strecoară pe la baza
Peretelui Alveolelor pe un grohotiş instabil şi depăşind câteva ţancuri de stânca, ajunge în pădure. De
aici coborând în serpentine scurte ajunge, în final, la cabana Curmătura.

Trasee de legătură. traseul 23, triunghi albastru, spre Vârful Ascuţit; traseul 25,
triunghi roşu, spre. La table prin Mărtoiu; traseul 26, triunghi g'alben, spre Casa
Folea - Peştera, prin Toancheş, traseul 14.4, bandă albastră, spre Zărneşti, prin
Prăpăstii; traseul 18, bandă galbenă, spre Zărneşti, prin Zănoaga; traseul 19, bandă
galbenă, spre Zărneşti, prin Valea Crăpăturii; traseul 22, punct albastru, spre Piatra
Mica; traseul 24.1, punct roşu, spre vârful Turnul şi Creasta Nordică şi traseul 14.3,
bandă albastră, spre Şaua Padinei Închise.

14.4 Cabana Curmătura (1470 m) - Prăpăstii - Zărneşti (730 m)

Marcaj: bandă albastră Timp: 3 - 3½ ore. Caracteristică: traseu de coborâre, lipsit de
dificultăţi.

Traseul prin Prăpăstii începe din dreptul cabanei Curmătura şi se conturează de-a lungul
drumului de tractor care urcă spre aceasta. La 50 m de la plecare se bifurcă spre dreapta traseul 14.3,
bandă albastră, spre Şaua Padinei Închise, iar la aproximativ 100 m marcajul se abate către stânga, în
coborâre, părăsind marcajele triunghi albastru, triunghi roşu şi triunghi galben .

Trasee de legătură: înainte, pe drumul de tractor, traseul 23, triunghi albastru, spre
Vârful Ascuţit, traseul 25, triunghi roşu, spre La table , traseul 26, triunghi galben,
spreCasa Folea - Peştera.

Poteca coboară în lungul Văii Curmătura, pentru ca, imediat, să urce spre dreapta până pe
culmea Piscului Curmătura, culme ce desparte valea Curmăturii (în stânga) de valea Suchelniţa (în
dreapta). În continuare poteca se desfăşoară pe culme ajungând după aproximativ 1½ ore în drumul
care coboară prin Prăpăstii, spre Zărneşti. Suntem la capâtul de sus al Prăpăstiilor în apropierea
confluenţei văilor Curmătura şi Cheia. De aici încolo râul format se numeşte Râul Mare. Coborând prin
chei întâlnim după scurt timp un stâlp indicator.

Traseu de legătură: la dreapta, traseul 21, cruce roşie, spre La table 1½-2 ore cu
legătură pentru refugiul Grind şi vârful La Om.

Însoţiţi de cele două marcaje, bandă albastră şi cruce roşie, ne continuăm traseul prin
impresionantele chei cale de 3 km. La 200 m de Fântâna lui Botorog, în dreptul unui stâlp indicator,
întâlnim marcajul bandă roşie.

Traseu de legătură: la dreapta, traseul 2.4., bandă roşie, spre Casa Folea, 2 ore,
refugiul Grind, 31/2-4 ore, vârful La Om, 5-5 ½ ore.

Poposind în dreptul Fântânei lui Botorog, ajungem la o nouă răscruce a traseelor turistice.

Trasee de legătură. traseul 18, bandă galbenă, spre cabana Curmătura; traseul 20,
bandă roşie, spre cabana Bran Castel, legătură cu masivul Bucegi.

În continuare coborâm de-a lungul văii Râului Mare până la intrarea în Zărneşti şi de aici până
la gară (timp - 1 ½ ore).

15. PADINA HOTARULUI - VÂRFUL TURNUL (1923 m)

Marcaj: cruce albastră, parţial deteriorat. Timp: 2 - 2½ ore Caracteristică: traseu de abrupt,
situat pe faţa nordică a vârfului Turnul. INTERZIS IARNA !
 Traseul turistic prin Padina Hotarului se desprinde din traseul 14.1, la aproximativ 200 m de
Valea Crăpăturii (vezi descrierea traseului până la semnalarea în text a ramificaţiei), la altitudinea de
1015 m. Marcajul slab conturat, părăseşte poiana, intră în pădure, străbătând locuri rar circulate, până
ajunge la baza imensului shanţ care este Padina Hotarului. Pe o diferenţă de nivel de aproximativ 900
m urcăm din greu, luptându-ne cu panta foarte înclinată. Depăşim o peşteră situată în peretele din
dreapta noastră şi continuăm ascensiunea pe la baza Peretelui din Padina Hotarului. În continuare
trecem de Săritoarea de la Grote, prin căţărare şi curând ajungem în dreptul unei păduri de jnepeni
printre care ne strecurăm cu greutate până la linia crestei, unde întâlnim marcajul punct roşu.
Suntem la 50 - 60 m, în dreapta vârfului Turnul, deasupra văii Crăpăturii de unde avem două
posibilităţi de continuare a drumului.

Trasee de legătură. la dreapta, traseul 24.1, punct roşu, spre vârful Turnul, Vârful
Ascuţit, Vârful La Om; la stânga, traseul 24.1, punct roşu, spre cabana Curmătura, 1
oră.

16. PADINA ŞINDILERIEI - VÂRFUL TURNUL (1923 m)

Marcaj: cruce roşie, stare foarte bună, executat în august 1996 Timp: 3-3 ½ ore
Caracteristică: traseu de abrupt, situat pefaţa nordică a vârfului Turnul. INTERZIS IARNA!

Traseul turistic prin Padina Şindileriei se desprinde din traseul 14.1 la aproximativ 500 m în
urcuş din Şaua Chiliilor (vezi descrierea traseului până la semnalarea în text a ramificaţiei). Durata din
Zărneşti până la baza traseului 2-2½ ore.
Traseul, care ne poartă prin sălbatica şi puţin circulata vale a Şindileriei este de o frumuseţe
deosebită. De la bifurcaţie, ne abatem spre stânga şi începem să urcăm susţinut întâi prin pădure, apoi
strecurându-ne prin lăstăriş ajungem la intrarea în firul văii. Aici ne întâmpină Săritoarea de sub
Scară, un prag înalt de 3 - 4 m pe care îl depăşim prin căţărare. Înainte, aici era o scară de lemn de
unde şi vechea denumire a văii: Valea cu Scară.
În continuare urcăm cu greu prin grohotişul acumulat pe firul văii. Observăm în dreapta
noastră Peretele Şindileriei, un zid masiv de calcare, striat de numeroase fisuri. Curând ajungem la baza
unei aglomerări masive de stânci, numite Cetatea Şindileriei, de unde trecem valea către stânga şi
continuăm să urcăm încă 50-60 m. Ajunşi în dreptul unei bifurcaţii ne abatem tot către stânga urmând
marcajul. În dreapta continuă Vâlcelul Acului din Padina Şindileriei (acul se observă în dreapta).
Înainte, pe firul vâlcelului la aproximativ 100 m sub creastă se află un mic izvor nesemnalat în
literatura de specialitate până în prezent. Conduşi de marcaj străbatem cea mai dificilă porţiune a
traseului desfăşurat iniţial pe muchia care desparte Padina Şindileriei de Padina Calului. În lungul
potecii întâlnim şi câteva pasaje de căţărare mai expuse pe care trebuie să le depăşim cu atenţie. În
apropiere de creastă poteca noastră străbate o zonă plină de jnepeni, printre care ne strecurăm cu
greutate (Atenţie la marcaj !)
După aproape 3-3½ ore de la baza traseului ajungem pe Vârful Turnul de unde ne putem
continuă drumul la dreapta spre Şaua Padinei Închise - Vârful Ascuţit sau la stânga spre cabana
Curmătura.

Trasee de legătură: la dreapta, traseul 24.1, punct roşu, spre Vârful Ascuţit şi vârful
La Om; la stânga traseul 24.1, punct roşu, spre cabana Curmătura, 1 oră.

17. REFUGIUL DIANA (1510 m) – PADINA POPII - VÂRFUL PADINA POPII (1970
m)
Marcaj: triunghi albastru Timp: 2 1/2 -3 ore Caracteristică: traseu de abrupt INTERZIS
IARNA !

Traseul turistic prin Padina Popii pomeşte din dreptul refugiul Diana. Aici putem ajunge din
Zărneşti pe traseul 14.1 şi din Plaiul Foii, pe traseul 13. Pomind din poiană, ne abatem spre dreapta şi
întrăm în pădure. Ocolim Peretele Turnului Mic al Dianei şi coborâm în Valea Urşilor, cunoscută în
amonte sub numele de Vâlcelul Trecătorii Forţate sau prin Buduri. Urcând pe grohotişul văii, ajungem
sub Peretele Turnului Galben al Dianei. După ce trecem şi de Turnul Mare al Dianei depăşim Umărul
Padinei Popii, ajutaţi de două cabluri montate aici. Ajungem astfel în Padina Popii şi ascensiunea
noastră continuă cu greutate prin grohotiş. Lăsând în stânga Peretele Mare din Padina Popii poposim în
dreptul unui turn singuratic. Este Santinela din Padina Popii.
În partea finală poteca se abate spre stânga ajungând, după ce urcă susţinut de-a lungul unui
jgheab îngust, în Şaua Izvorului (1920 m). De aici putem trece în Padina Închisă, întâlnind o variantă a
marcajului bandă albastră, traseul 14.2, care după aproximativ 5 minute de coborâre ne conduce către
izvorul La Găvan, al doilea ca înălţime din masiv. Din Şaua Izvorului poteca urcă încă 15 minute,
ajungând în final, pe vârful Padina Popii, nu departe de Şaua Padinei Închise.

Trasee de legătură: la dreapta, traseul 24.1, punct roşu, spre Vârful Ascuţit - vârful
La Om; la stânga, traseul 24.1, punct roşu, spre vârful Turnul, ½ oră şi cabana
Curmătura, 1 ½ ore.

18. ZĂRNEŞTI (730 m) - CABANA GURA RÂULUI (740 m) - FÂNTÂNA LUI

BOTOROG - POIANA ZĂNOAGA (1375 m) - CABANA CURMĂTURA (1470 m)
Marcaj: bandă galbenă Timp. 2½ - 3 ore. Caracteristică: traseu de pătrundere, reprezentând
cea mai scurtă cale de acces spre cabana Curmătura. Accesibil în tot cursul anului.

Pomind din spatele gării ne orientâm spre dreapta, străbatem str. Mitropolit I. Meţianu,
ajungând în centrul oraşului, unde identificăm panourile indicatoare, acum ruginite, ale traseelor
turistice din masiv. Spre dreapta, pe str. 1 Mai, se bifurcă traseele 1, spre Plaiul Foii, 14.1, spre refugiul
Diana şi 19, spre Curmătura, prin Valea Crăpâturii.
Noi ne continuăm drumul pe str. Dr. Spârchez. Depăşind noua construcţie a CEC-ului,
ajungem curând pe str. Râului. În faţă, observăm adânca despicătură a văii Râului Mare, străjuită în
dreapta de Piatra Mică iar în stânga de Măgura Mică.
După aproximativ 40 minute (3 km) de mers de la gară, ajungem în dreptul cabanei Gura
Râului, situată pe malul drept al Râului Mare, însoţiţi de marcajele bandă albastră (traseul 14.4), bandă
roşie (traseele 2 şi 20), cruce roşie (traseul 21), ne continuăm parcursul pe drumul forestier care,
trecând prin Prăpăstiile Zărneştilor, pătrunde în masiv până în apropiere de Poiana Vlăduşca. Depăşim
construcţiile de captare a apei de la Fântânile Domnilor, trecem prin fosta carieră de calcar Baia de
Piatra şi ajungem la Fântâna lui Botorog şi Podul Măgurii, după aproximativl ½ ore din Zârneşti.

Trasee de legătură: înainte pe valea Râului Mare, traseul 24., Bandă roşie, spre La
table - refugiul Grind - vârful La Om; traseul 21, cruce roşie, La table prin Prăpăstii;
traseul 14.4. Curmătura, prin Prăpăstii; la stânga, traseul 20, spre cabana Bran Castel.

Traseul nostru, marcaj bandă galbenă, urcă la dreapta prin pădure, initial în lungul Padinei lui
Dănişor, ajungând după aproximativ 1 oră, în poiana Zănoaga (1375 m). De aici, avem o frumoasă
perspectivă asupra abruptului estic al Pietrei Craiului, în faţa şi asupra munţilor Bucegi, înspre est. Din
poiana se ramifică spre dreapta traseul în circuit spre vârful Piatra Mică şi cabana Curmătura.

Traseu de legătură: la dreapta, traseul 22, punct albastru, spre vârful Piatra Mică, 1½
-2 ore.

După ce străbate poiana poteca intră în pădure, continuă pe curba de nivel sub peretele
Gălbenoasa, depăşeşte clădirea Salvamontului din Zărneşti în stânga şi ajunge la primitoarea cabana
Curmătura după aproape 3 ore din Zărneşti. (20 minute din poiana Zănoaga).

Trasee de legătură: traseul 22, spre Piatra Mica; traseul 19, Zărneşti, prin Valea
Crăpăturii; traseul 24, spre Creasta Pietrei Craiului; traseul 23, spre Vârful Ascuţit,
prin Padinile Frumoase; traseul 14.3, spre Şaua Padinei Închise; traseul 25, spre La
table, traseul 26, spre Peştera, Casa Folea; traseul 14.4, Zărneşti prin Prăpăstii.

19. ZÂRNEŞTI (730 m) - VALEA CRĂPĂTURII - ŞAUA CRĂPĂTURII (1660 m) -

CABANA CURMĂTURA (1470 m)
Marcaj: bandă galbenă Timp: 3-3½ ore Caracteristică: traseu de pătrundere, semialpin,
accesibil în tot cursul anului.

Din Zărneşti, până în dreptul Văii Crăpăturii, timp de 1½ ore parcursul este comun cu cel al
traseului 14.1, bandă albastră (vezi descrierea traseului, până la semnalarea în text a bifurcaţiei).

Traseu de legătură: înainte, traseul 14.1, spre refugiul Diana.

Poteca noastră se abate spre stânga şi urcă susţinut pe firul văii. Curând valea se îngustează iar
parcursul devine mai dificil datorită pânzelor de grohotiş pe care trebuie să le depăşim După 1oră de
urcuş, ajungem în dreptul micului izvor, Şipotul Crăpăturii, aflat la baza impresionantului turn, numit
Acul Crăpăturii. Puţin mai sus pătrundem în pădurea de molid, după care ieşim în Şaua Crăpăturii
(1660 m), important punct de răscruce turistică.

Trasee de legătură: la dreapta, traseul 24.1., spre vârful Turnul şi Creasta Pietrei
Craiului; la stânga traseul 22, spre vârful Piatra Mică.

Din şa coborâm prin pădure pe poteca largă care, după aproximativ 15 minute, ajunge la
cabana Curmătura.

Trasee de legătură: traseul 23, spre Vârful Ascuţit; traseul 14.3, spre Şaua Padinei
Închise; traseul 14.4, spre Zărneşti,prin Prăpăstii; traseul 18, spre Zârneşti, prin
Zănoaga; traseul 25, spre La table: traseul 26, spre Peştera; traseul 22, spre Piatra
Mica; traseul 24, spre Creasta Pietrei Craiului.

20. ZĂRNEŞTI (730m) – MĂGURA MICĂ – CABANA BRAN CASTEL (758 m)

Marcaj: bandă roşie (partial deteriorat) Timp: 3 – 3½ ore; între Fântâna lui Botorog şi cabana
Bran Castel, 2 – 2 ½ ore. Caracteristică: traseu de legătură între Piatra Craiului şi Bucegi prin
Bran, cu frumoase perspective asupra abruptului estic şi asupra satelor Măgura şi Peştera.
Accesibil în tot cursul anului.

Din Zărneşti până la Fântâna lui Botorog este comun cu cel al traseelor 2.4, 14.4, 18 şi 21.
Durata: 1½ ore.

Trasee de legătură: traseul 2.4, bandă roşie, spre La table prin Peştera; traseul 18,
bandă galbenă, spre Curmătura, prin Zănoaga; traseul 14.4 bandă albastră, spre
Curmătura, prin Prăpăstii, traseul 21, cruce roşie, La table , prin Prăpăstii.

Poteca noastră se desprinde spre stânga peste Podul Măgurii şi urcă abrupt pantele Măgurii
Mici intersectând pe alocuri drumul local care duce spre Măgura. După aproximativ 40 minute
ajungem pe culmea Măgurii. Aici marcajul este mai rar, dar călăuziţi de poteca bine conturată,
străbatem frumoase poieni întrerupte de pâlcuri de pădure. Părăsim linia culmii înspre stânga şi după o
scurtă coborâre - prin pădure ajungem în dreptul cabanei Bran Castel, aflată în apropiere de centrul
comunei Bran. De aici pornesc trei trasee spre munţii Bucegi.

21. ZĂRNEŞTI (730 m) - PRĂPÂSTII - LA TABLE (1415m)

Marcaj: cruce roşie Timp: 4-4½ ore Caracteristică: traseu de pătrundere, accesibil în tot
cursul anului.

Din Zărneşti până la ramificaţia din dreptul Fântânii lui Botorog, parcursul este comun cu cel
al traseului 18 (vezi descrierea traseului până la semnalarea în text a ramificaţiei).

Trasee de legătură: la stânga traseul 20, spre cabana Bran Castel; la dreapta traseul
18, spre cabana Curmătura, prin Zănoaga.

Însoţiţi şi de marcajele traseelor 2.4, bandă roşie şi 14.4 bandă albastră, ne continuăm mersul
înainte pe drumul forestier. După aproximativ 200 m marcajul bandă roşie se desprinde spre stânga.

Traseu de legătură: la stânga, traseul 24, bandă roşie, spre Casa Folea - Peştera, 2
ore, La table, 2½ - 3 ore, refugiul Grind, 3½ - 4 ore, vârful La Om, 5 – 5 ½ ore.

Traseul nostru, însoţit şi de marcajul bandă albastră, continuă pe drum şi curând ajunge în
Prăpăstiile Zârneştilor, impresionante chei, săpate de apa Râului Mare. Suntem uimiţi de sălbăticia şi
măreţia pereţilor de calcar ridicaţi deasupra noastră, pereţi ce ating înălţimi de aproape 200 m. După ce
depăşim o cabană îmbrăcată în tablă, ajungem într-o poieniţă, la confluenţa văilor Vlăduşca cu Râul
Mare (1100 m), unde întâlnim un stâlp indicator.

Traseu de legătură: înainte, pe drum, traseul 14.4, spre cabana Curmătura.

 Traseul se abate apoi spre stânga, pe Valea Vlăduşca şi după 30 minute întâlneşte drumul
forestier pe care l-am părăsit puţin mai jos. Amintim că varianta (nemarcată) pe drum este mai lungă
dar mai comodă. În continuare avansăm pe drumul forestier şi după ce depăşim Cheile Vlăduşca şi
apoi, Cheile Pisicii, ajungem la o bifurcaţie, chiar în locul unde Vlăduşca primeşte un mic afluent, venit
din pădurile Toancheşului (dreapta văii).

Traseu de legătură : la stânga, traseul 26, triunghi galben, spre Peştera, 1 - 1½ ore.

Pe parcursul a 100 m traseele sunt comune, apoi, în dreptul unei băncuţe şi a unui izvor,
marcajul triunghi galben se desprinde spre dreapta, în urcuş.

Traseu de legătură la dreapta, traseul 26, triunghi galben, spre Curmătura, 2 – 2½

ore.

Urmând marcajul cruce roşie, al traseului nostru, depăşim o fostă exploatare forestieră şi după
încă 20 minute de mers, - ajungem la capătul drumului forestier. De aici traseul părăseşte valea către
stânga, urcând prin pădure. După 10 minute poteca traversează spre dreapta Valea Vlăduşca, pe o
punte, pentru ca apoi, după câteva serpentine, să intre în însorita poiană Vlăduşca. Vara zona este
împânzită de turmele de oi (Atenţie la câini!) ce pasc pe poienile întinse de pe versantul estic.
Străbatem poiana pe la baza ei ajungând în dreptul unui stâlp, la bifurcaţia traseului spre cabana
Curmătura.

Traseu de legătură: traseul 25, triunghi roşu, spre cabana Curmătura, 2½ - 3 ore.

Călăuziţi de cele două marcaje (în această porţiune marcajul cruce roşie fiind parţial
deteriorat), străbatem mai multe luminişuri, ajungând în final în Şaua Vlăduşca, în capătul sudic al
poienii cu acelaşi nume, în apropierea Şipotului Vlăduşca.
Suntem pe Culmea Principală a Carpaţilor Meridionali, în punctul numit La table (1415m),
important punct de convergenţă a 8 trasee turistice. Zona La table - Şaua Joaca este cumpănă de ape
între Valea Oltului, la nord şi valea Dâmboviţei, la sud. Pe un stâlp se află montată o plăcuţă cu
explicaţii privind traseele turistice din zona.
[..]
Precizări. La traseul 2.3, spre refugiul Grind, timp 1 oră. La traseul 3 durata reală a
parcursului spre cabana Plaiul Foii este de 7 - 8 ore. La traseul 30 marcajul real este cruce albastră şi nu
bandă albastră . Are două variante, la dreapta, comun cu traseele 2.3, 3, 28, 29 şi 30 şi la stânga, comun
cu traseul 2.4, bandă roşie. După 10 minute de mers împreună, traseul 30, cruce albastră se bifurcă spre
dreapta, pe Valea Seacă a Pietrelor.
La traseul 2.4, durata până în satul Peştera, Casa Folea este de 1 oră.

22. CABANA CURMĂTURA (1470 m) - ŞAUA CRĂPĂTURII (1660 m) - VÂRFUL

PIATRA MICĂ (1816 m) - POIANA ZĂNOAGA (1375 m)
Marcaj: punct albastru Timp: 3-3½ ore Caracteristică: este singurul traseu turistic, care
străbate creasta muntelui Piatra Mică. Traseu în circuit, accesibil în tot cursul anului.

Traseul începe din dreptul cabanei Curmătura. Însoţiţi şi de marcajele punct roşu şi bandă
galbenă, urcăm, la început, prin păduricea de sub Curmătura Pietrei Craiului până în Şaua Crăpăturii,
unde, în dreptul stâlpului indicator, traseele se bifurcă.

Trasee de legătură: la stânga, traseul 24.1, spre vârful Turnul şi Creasta Nordică; în
coborâre, prin Valea Crăpâturii, traseul 19, spre Zărneşti.

Ne orientăm către dreapta, urcând pantele cu grohotiş revărsate pe coasta muntelui,

strecurându-ne în lungul unor jgheaburi adâncite între pereţii stâncoşi, pentru ca în final să ieşim pe
platoul Pietrei Mici. Inaintăm printre jnepeni, străbatem platoul, ajungând pe vârful Piatra Mică lângă
crucea fixată în amintirea eroilor căzuţi în primul război mondial. Timp: 2 ore.
De pe vârf ni se înfăţişează o frumoasă perspectivă. Jos, în vale, vedem oraşul Zărneşti şi
depresiunea Bârsei străjuită înspre est de Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare. Înspre vest, dincolo de valea
Bârsei Mari, se întind culmile domoale ale munţilor Perşani din care iese în evidenţă Măgura Codlei.
De pe vârf, coborâm cu greutate pantele sudice ale muntelui, printr-o pădure deasă, ajungând după 45
minute în capătul de sus al Poienii Zănoaga. Traversăm poiana şi ajungem în dreptul stâlpului
indicator, unde întâlnim traseul 18, bandă galbenă.

Traseu de legătură: la dreapta, traseul 18, bandă galbenă, spre cabana Curmătura, 20
minute; la stânga traseul 16, bandă galbenă, spre Zărneşti, 2-2½ ore.

23. CABANA CURMĂTURA (1470 m) - PADINILE FRUMOASE - VÂRFUL

ASCUŢIT (2156 m)
Marcaj: triunghi albastru Timp: 2 - 2½ ore Caracteristică: traseu de abrupt, în urcuş.
INTERZIS IARNA !

Traseul pomeşte de la cabana Curmătura pe drumul de tractor ce urcă spre aceasta, fiind
însoţit şi de marcajele bandă albastră, triunghi galben şi triunghi roşu. La mică distanţă de cabana, se
desprinde la dreapta, spre creasta, traseul 14.3 iar puţin mai jos, se bifurcă la stânga, în coborâre,
traseul 14.4, bandă albastră, spre Zârneşti. După un parcurs de aproape 200 m, poteca noastră se abate
spre dreapta, părăsind drumul şi marcajele triunghi galben şi triunghi roşu.

Trasee de legătură la stânga, traseul 25, spre La table, traseul 26, spre Peştera.

Marcajul nostru urcă susţinut prin pădure, ieşind într-o frumoasă poiana. Suntem deasupra
firelor de obârşie a unui întreg mănunchi de văi, zonă ce a primit denumirea de Padinile Frumoase.
Însoţiţi şi de câţiva stâlpi de marcaj, traversăm poiana, urcând către marginea ei superioară. Ajunşi în
albia unui vâlcel plin de grohotiş începem să-l urcăm. De aici, peisajul se schimbă radical. Pe o
diferenţă de nivel de aproximativ 300 m înaintăm cu greu, depăşind praguri de stâncă şi limbi de
grohotiş.
In dreptul unui jgheab îngust, urcăm ajutaţi şi de un cablu. După ce depăşim acest loc, destul
de periculos, ajungem în partea finală a traseului. Poteca urcă în serpentine scurte, trecând printre tufe
de smirdar sau peste pânze de grohotiş, luând sfârşit pe Creasta Nordică, în apropierea refugiului de la
Vârful Ascuţit unde intersectează marcajul punct roşu al traseului 24.

Trasee de legătură: la dreapta, traseul 24.1, punct roşu, spre vârful Padina Popii (1
oră), vârfulTurnul (1 ½ ore), cabana Curmătura (2 ½ ore); lastânga, traseul 24.1, spre
vârful La Om (3 ore) şi Creasta Sudică.

24. CABANA CURMĂTURA (1470 m) - CREASTA PIETREI CRAIULUI - ŞAUA

FUNDURI (1889 m) - POIANA FUNDURI (1368m)
Marcaj punct roşu Timp 11-12 ore Caracteristică. traseul de creastă este unul dintre cele mai
grele, dar şi printre cele mai frumoase trasee din masiv. Este recomandat turiştilor antrenaţi,
obişnuiţi cu căţărarea pe stânci. De la cabana Curmătura, se pot parcurge şi porţiuni mai mici
ale crestei, alegând trasee în circuit Este lipsit de apă. Nerecomandat pe vreme rea şi
INTERZIS IARNA. Surprinşi de vreme rea, ne putem retrage de pe creastă, numai pe unul din
traseele turistice marcate semnalate în text. Traseul a fost împărţit în două etape. Creasta
Nordică şi Creasta Sudică.

24.1 Creasta Nordică: cabana Curmătura (1470 m) - Şaua Crăpăturii (1660 m) - vârful
Turnul (1923 m) - Şaua Padinei Închise (1955 m) - Vârful Ascuţit (2156 m) - vârful La
Om (2238 m) - Şaua Grind (2150 m)
Marcaj punct roşu Timp: 6 - 7 ore (lungime, aproximativ 7km) Caracteristică: traseu de
creastă, dificil, INTERZIS IARNA!

Traseul de creastă începe de la cabana Curmătura. Iniţial, străbate aproximativ 10 m din

poteca spre Zărneşti, apoi în dreptul stâlpului indicator, se abate spre stânga, în urcuş, însoţit şi de
marcajele bandă galbenă şi punct albastru. Urcăm 20 minute prin pădure până când ajungem în Şaua
Crăpăturii, unde în dreptul stâlpului de marcaj, traseele se despart.

Trasee de legătură: la dreapta, traseul 22, punct albastru, spre Piatra Mică; în
coborâre pe Valea Crăpăturii, traseul 19, bandă galbenă, spre Zărneşti.

Din dreptul stâlpului, ne abatem spre stânga ocolind, în coborâre Colţul din Curmătură
(Locomotiva), un turn masiv din calcar, ajungând astfel în Şaua Curmăturii, de unde putem coborî
direct la cabana Curmătura. Din şa începem un nou urcuş prin pădure, apoi prin grohotiş, ajungând la
baza impresionantului perete al vârfului Turnul care domină cu aproape 300 m, zona cabanei.
Cu atenţie ne angajăm în căţărare, depăşind cei 5 m ai primei săritori, ajutaţi şi de un cablu
montat aici. În continuare urmează un jgheab cu grohotiş mărunt, după care panta devine şi mai
înclinată. Totuşi, folosind prizele naturale existente şi cablurile montate în perete, depăşim cu bine
pasajele dificile, presărate pe parcurs, ajungând după aproximativ 1 oră de la cabana, pe Creasta
Nordică în dreptul unui stâlp indicator.

Traseu de legătură: la dreapta, traseul 15, cruce albastră, spre Zărneşti, prin Padina
Hotarului, 5-5 ½ ore

Parcurgând pe creastă, încă 50 - 60 m poposim pe vârful Tumul. De aici se bifurcă spre

dreapta traseul în coborâre prin Padina Şindileriei.

Traseu de legătură: la dreapta, traseul 16, cruce roşie, spre Zărneşti, prin Padina
Şindileriei, 6-6 ½ ore

În continuare traseul pe creastă este accidental numeroase vârfuri şi stânci fiind sculptate în
straturile de calcar. Părăsim linia crestei şi, după ce ocolim vârful Padina Închisă, ajungem în Şaua
Padinei Închise (1955 m), unde întâlnim un stâlp indicator şi marcajul traseului 14, bandă albastră.
Putem să ne aprovizionăm cu apă coborând spre dreapta prin Padina Închisă, aproximativ 10 minute,
până în dreptul izvorului La Găvan.

Trasee de legătură: la dreapta, traseul 14.2, spre refugiul Diana, prin Brâna Caprelor,
1-1 ½ ore; la stânga, traseul 14.3, spre cabana Curmătura, 1-1 ½ ore.

Urmând traseul de creastă, urcăm 15 minute printre jnepeni, ajungând pe vârful Padina Popii
de unde începe spre dreapta traseul prin Padina Popii.

Traseu de legătură: la dreapta, traseul 17, triunghi albastru, spre refugiul Diana, 1½
ore.

Privind în urma noastră rămânem impresionaţi de straturile de calcare înclinate sau chiar
răsturnate până la verticală. În continuare creasta devine mai lată şi mai puţin accidentată, poteca
urcând printre jnepeni până în dreptul Vârfului Ascuţit (2156 m). De aici, spre dreapta, porneşte o
poteca nemarcată care conduce pe Brâul Ciorânga Mare, spre refugiul Speranţelor (refugiul Ciorânga
Mare). Depăşim vârful şi ajungem în apropierea refugiului de la Vârful Ascuţit unde întâlnim un stâlp
cu indicaţii asupra traseelor.

Traseu de legătură: la stânga, traseul 23, triunghi albastru, spre cabana Curmătura,
prin Padinile Frumoase, 2 - 2½ ore.

După un scurt popas ne continuăm traseul. Până în vârful Ţimbalul Mare (2177 m), creasta
devine accidentată, prezentând o succesiune de vârfuri mici despărţite de strungi adânci. Din acest vârf
spre versantul nord-vestic se desfăşoară cea mai frumoasă zonă de abrupt a masivului, Padina lui
Călineţ. Coborâm în Şaua Călineţului (2090 m), unde spre dreapta, începe firul principal al Padinei lui
Călineţ, urcând apoi pe Vârful dintre Ţimbale (2170 m). După ce ajungem în Şaua Văii Podurilor
traseul de creasta devine tot mai dificil, marcajul conducându-ne peste ţancurile crestei sau ocolind
pasajele mai dificile pe versantul estic, în final ajungând pe vârful Ţimbalul Mic (2231 m).
Din vârful Ţimbalul Mic traseul nostru coboară susţinut, ajungând într-o şa de unde începe
zona clăilor, o succesiune de 9 vârfuri stâncoase aşezate pe linia crestei. Depăşim Vârful Sbirii (2230
m) şi în continuare străbatem o porţiune a crestei mai accidentată, ajungând la sfârşitul pasajului în
dreptul vârfului Claia Căldării Ocolite care se continuă spre dreapta cu Creasta Colţilor Răi. Din Şaua
Căldării Ocolite creasta devine mai lată şi, urcând în lungul ei, ajungem pe vârful La Om sau Piscul
Baciului, după aproximativ 6 ore de la cabana Curmătura.

Traseu de legătură: la stânga, traseul 2.3, bandă roşie, spre refugiul Grind 1-1½ ore,
La Table 2-2 ½ ore.

Din vârf mai parcurgem 300 m în coborâre pe linia crestei, ajungând în Şaua Grind, unde
Creasta Nordică ia sfârşit. De aici putem coborî la refugiul Şpiria şi cabana Plaiul Foii, sau putem
continua traseul pe Creasta Sudică.

Traseu de legătură : la dreapta, traseul 2.2, bandă roşie, spre refugiul Şpirla 2-2½
ore, cabana Plaiul Foii, 3-3½ ore.

24.2 Creasta Sudică: Şaua Grind (2150 m) - coama Lungă - Şaua Funduri (1889 m) -
Poiana Funduri (1368 m)
Marcaj: punct roşu, parţial deteriorat Timp: 4-4½ ore( aproximativ 4 km) Caracteristică:
traseu de creastă, dificil, INTERZIS IARNA!

Din Şaua Grind poteca noastră urcă spre vârful Grind (2210 m). În continuare Creasta Sudică
devine foarte accidentată şi îngustă. După depăşirea Colţilor Grindului (în această zonă pe versantul
vestic se află Umerii Pietrei Craiului), intrăm în porţiunea de coastă numită Coama Lungă.
În această zonă poteca îşi desfăşoară parcursul mai mult pe versantul estic, mai domol şi
acoperit de păşuni, în timp ce pe versantul vestic se desfăşoară pereţii verticali ai Padinei Lăncii, pereţii
din Poiana închisă, Peretele Marelui Grohotiş. Intrând pe linia crestei, trecem de vârful Lespezi şi în
continuare creasta pierde din înălţime, ajungând în vârful Funduri. Aici se ramifică traseul prin Valea
Urzicii.

Traseu de legătură: la dreapta, traseul 3, triunghi albastru, spre cabana Plaiul Foii,
prin Valea Urzicii, 5 - 6 ore

Însoţiţi acum şi de marcajul triunghi albastru, având o frumoasă perspectivă asupra culmii
Pietricica, ne continuăm drumul încă 350 m în coborâre până în Şaua Funduri (1889 m). De aici
marcajul punct roşu, foarte rar, însoţit de triunghi albastru, ne conduce spre stânga, până în Poiana
Funduri unde ia sfârşit.

Trasee de legătură: la dreapta traseul 29, bandă albastră, spre cabana Brusturet, 1½
ore; înainte traseul 3.2, triunghi albastru, spre La table, 1 -1½ ore.

25. CABANA CURMĂTURA (1470 m) – MĂRTOIU - LA TABLE (1415m)

Marcaj: triunghi roşu Timp: 2½ - 3 ore Caracteristică: traseu de legătură între cabana
Curmătura şi celelalte trasee de pe versantul estic, accesibil în tot cursul anului.

Traseul se desfăşoară prin pădure, prin zona subalpină a versantului estic, având un parcurs cu
numeroase denivelări, dar care marchează diferenţe de altitudine destul de reduse. Porneşte de la
cabana Curmătura către dreapta pe drumul de tractor, fiind însoţit iniţial şi de marcajele, triunghi
galben, triunghi albastru, bandă albastră .
Spre dreapta, la aproximativ 50 m se desprind traseele 14.3 (bandă albastră), spre Şaua
Padinei Închise şi 23 (triunghi albastru), spre Vârful Ascuţit, iar spre stânga, în coborâre, traseul 14.4,
spre Zărneşti, prin Prăpăstii. Traseul nostru continuă drumul, însoţit şi de marcajul triunghi galben.
După ce depăşim stâna din Curmătura, coborâm în valea pârâului Colţul Scris. Părăsind drumul de
tractor, intersectăm apa Ciocracului şi urcăm susţinut până în Piscul Brusturet (1320 m). Din vârf
coborâm o pantă abruptă prin pădure până la confluenţa văilor Brusturet cu Mărtoiu, unde întâlnim
mica poieniţă Mărtoiu (1250 m). De aici, urcăm aproximativ 50 m, pe drumul forestier care vine din
Prăpăstii până în dreptul unei băncuţe, unde marcajele se despart.

Traseu de legătură. la stânga traseul 26, marcaj triunghi galben, spre satul Peştera şi
Casa Folea, 2 ore.

Traseul nostru continuă înainte pe drumul forestier, în această zonă marcajul fiind rar dispus.
După 15 minute de mers ajungând la capătul drumului, părăsim valea spre stânga şi după un scurt
urcuş, ajungem în poieniţa de pe culmea Mărtoiu. De aici coborâm direct în bazinul Văii Vlăduşca, ca
după puţin timp să ajungem în Poiana Vlăduşca unde întâlnim marcajul cruce roşie al traseului 21.

Traseu de legătură: la stânga, traseul 21, marcaj cruce roşie, spre Zărneşti, prin
Prăpăstii, 3-3½ ore.

Însoţiţi de cele două marcaje ne continuăm drumul prin marginea de jos a poienii şi după un
scurt urcuş ajungem în punctul La table, important loc de răscruce al traseelor turistice.Traseele de
legătură din acest loc sunt redate la pag.85.

26. CABANA CURMĂTURA (1470 m) - TOANCHEŞ - PEŞTERA (CASA FOLEA)

Marcaj: triunghi galben Timp: 2-2½ ore Caracteristică: traseu de legătură cu mari denivelări,
accesibil în tot cursul anului.

Acest traseu reprezintă o cale de acces rapidă între cabana Curmătura şi Casa Folea (Peştera),
recent deschisă. De la cabana, traseul este comun cu cel al traseului 25 până în valea Mărtoiului (vezi
descrierea traseului până la semnalarea în text a ramificaţiei). Ajunşi, deci, în valea Mărtoiului, ne
continuăm mersul pe drumul forestier până când întâlnim semnele ce ne indică bifurcaţia traseelor (la
capătul poieniţei Mărtoiu).

Traseu de legătură: pe drum, traseul 25, triunghi roşu, spre La table 1-1½ ore.

Poteca noastră se abate spre stânga, urcând pantele împădurite ale Piscului Mărtoiu, ca apoi să
coboare în valea Vlăduşca unde intersecţează traseul 21 (aici întâlnim un mic izvor).

Traseu de legătură. la dreapta, traseul 21, cruce roşie, spre La Table 1-1½ ore

Coborâm 100 m în lungul drumului, însoţiţi şi de marcajul cruce roşie, ca apoi, în locul unde
Vlăduşca primeşte un mic afluent venind din pădurile Toancheşului, traseul nostru să se abată spre
dreapta.

Traseu de legătură: pe drum, traseul 21, cruce roşie, spre Zărneşti, 2 ½ - 3 ore.

Părăsim drumul forestier şi urcăm din greu pantele muntelui Toancheş. Străbatem astfel o
diferenţă de nivel de aproximativ 300 m până în Şaua Priporului (1485 m). Ajunşi pe versantul estic,
coborâm pieptiş de-a lungul Padinii Priporului şi după 20 minute suntem în faţa Casei Folea unde
putem poposi.

Trasee de legătură: la stânga, traseul 2.4, bandă roşie, spre Zărneşti, 2-2½ ore; la
dreapta, traseul 2.4 bandă roşie, spre La table, 1 oră, refugiul Grind, 2 ore, vârful La
Om, 3-3½ ore; înainte, prin satul Peştera, traseul 27, cruce roşie, spre Moeciu de Jos.

27. MOECIU DE JOS (805 m) - CASA FOLEA (COMUNA PEŞTERA) (1200 m)

Marcaj: cruce roşie, foarte rar. Timp: 2 -2½ ore (aproximativ 10 km). Caracteristică: traseu
de pătrundere, lipsit de dificultăţi, accesibil auto.

Traseul se remarcă printr-un acces direct şi deosebit de atragător spre marile înălţimi ale
masivului şi pune în valoare zona turistică a platformei Branului. Odată cu redeschiderea Casei Folea,
zona devine o baza de pomire spre numeroasele trasee de pe versantul estic. Traseul se poate parcurge
pe jos sau auto.
Comuna Moeciu de Jos (pe DN73) este situată la 4 km în amonte de Bran. La aproximativ 100
m de centrul comunei, drumul coboară în vălea Sbârcioarei pe care o însoţeşte 2 km, apoi se angajează
în urcuş până pe Dealul Bisericii (1112 m). Aici, în coastele dealului, spre valea Măgurii, se află
Peştera cu Lilieci. Având o galerie de aproximativ 160 m lungime, peştera este populată de o
numeroasă colonie de lilieci.
În continuare, după ce străbate centrul satului, traseul urcă până în punctul Şipote (1235 m),
coborând apoi încă 500 m, până la Casa Folea.

Trasee de legătură: înainte, traseul 26, triunghi galben, spre cabana Curmătura 3-3½
ore; la dreapta, traseul 2.4, bandă roşie, spre Zărneşti, 2-2½ ore; la stânga, traseul 2.4,
spre La table , 1 oră, refugiul Grind, 2 ore, vârful La Om, 3-3½ ore.

28. ŞIRNEA (1150m) - CURMĂTURA GROAPELOR (1396m) - LA TABLE (1415m)

Marcaj: triunghi roşu (până în Curmătura Groapelor, nemarcat) Timp: 3 - 3½ ore
Caracteristică: traseu de legătură, accesibil în tot cursul anului.

Din Şirnea, 3 km de la DN73, porneşte un drum de importanţă locală spre versantul estic al
Pietrei Craiului. Până în Curmătura Groapelor, traseul este nemarcat şi se desfăşoară în lungul unui
drum de tractor. Din centru, ne îndreptăm către capătul de sus al comunei, depăşind în stânga poşta şi
centrul de cazare. Continuăm pe drumul de tractor amintit şi după aproximativ 40 minute ajungem în
Curmătura Groapelor unde întâlnim venind, din stânga, poteca marcată cu cruce albastră a traseului 30.
De aici, spre dreapta, peste culmea Coja, se desfăşoară o porţiune a traseului de creastă al Carpaţilor
Meridionali, din păcate, marcajul bandă roşie fiind aproape distrus. Traseul ne scoate, după aproape 1½
ore de mers, în Şaua Joaca unde intersectăm traseul 2.4, marcat cu bandă roşie.

Traseu de legătură: din Curmătura Groapelor, la stânga, traseul 30, spre

Dâmbovicioara, prin Ciocanu, 1½ ore. Tot spre stânga, continuă şi poteca nemarcată
a traseului de creastă al Carpaţilor Meridionali, care conduce spre comuna Fundata,
comună până la Crucea Spărturilor cu marcajul traseului 30.

Din şa, traseul nostru, însoţit şi de marcajul cruce albastră, coboară de-a lungul drumului
forestier până în Valea Seacă a Pietrelor, fiind comun cu traseul 30 până în punctul La table (vezi
descrierea în continuare a traseului 30).

29. PODU DÂMBOVIŢEI (730 m) - DÂMBOVICIOARA (850 m) - CABANA

BRUSTURET (992 m) - POIANA FUNDURI (1368 m) - LA TABLE (1416 m)
Marcaj: bandă albastră Timp: 2-2½ ore, până la Brusturet; 3 - 3½ ore pe distanţa Brusturet -
La Table. Caracteristică: traseu de pătrundere, lipsit de dificultăţi, până la Brusturet, accesibil
auto; din Poiana Funduri, acces spre Creasta Sudică a masivului.

Traseul porneşte din comuna Podu Dâmboviţei (pe DN73) şi se desfăşoară până la cabana
Brusturet, în lungul drumului forestier, cale de 11 km. Este nemarcat până în Dâmbovicioara. La 2 km
de comuna, încep Cheile Dâmbovicioarei, defileu spectaculos, cu pereţi înalţi de până la 200 m. După
ce depăşim cheile intrăm în mica depresiune, unde se află satul Dâmbovicioara.

Traseu de legătură: la dreapta,traseul 30, cruce albastră, spre La table, 5 - 6 ore.

Puţin mai sus de sat, ajungem în dreptul cunoscutei peşteri Dâmbovicioara. Peştera este
electificată şi se poate vizita. Noi înaintăm pe drum şi după ce depăşim casele cătunului Valea Rea,
observâm în stânga drumului un interesant fenomen carstic, numit Izvoarele din Plai. Drumul continuă
prin Cheile Brusturetului, trece de putemicul şuvoi de apă, numit La Gâlgoaie ivit în stânga la baza
unui perete înalt şi ajunge în poiana, unde se află un grup de clădiri, printre care, şi cabana Brusturet.
Poiana Brusturet se află la confluenţa Văii cu Apă (dreapta) cu Valea Seacă a Pietrelor, la poalele
pădurilor de pe Muntele lui Stinghie şi muntele Piatra Galbenă.

Traseu de legătură: pe Valea Seacă a Pietrelor, traseul 31, cruce galbenă, spre Poiana
Grind, 2 ore cu legătură spre La table

De la cabana Brusturet, ne angajăm într-un urcuş accentuat, pe pantele înclinate ale Muchiei
lui Stinghie, pentru ca, apoi, panta să se mai îndulcească în apropierea grupului de stâne din Poiana
Funduri (timp de mers 1-1½ ore). Aici, în dreptul unui stâlp indicator, întâlnim marcajele triunghi
albastru ale traseului 3.2 şi punct roşu al traseului 24.2.

Trasee de legătură: la stânga, traseul 32, triunghi albastru, spre Şaua Funduri şi
cabana Plaiul Foii, 5 - 6 ore; traseul 24.2, punct roşu, Creasta Sudică.

Urmăm poteca spre dreapta, însoţiţi acum şi de marcajul triunghi albastru, străbatem o zonă de
pădure pătrunzând apoi în Poiana Lespezi. De AICI poteca largă şi odihnitoare ne conduce în marea
poiana Grind, unde în dreptul stâlpului indicator ajungem la o nouă ramificaţie a traseelor.

Trasee de legătură: la dreapta, traseul 30, cruce albastră, spre Dâmbovicioara, prin
Ciocanu, 3½ ore; traseul 28, triunghi roşu, spre Şirnea 2 ore; traseul 31 cruce
galbenă, spre Brusturet, prin Valea Seacă a Pietrelor, 2 ore.

Poteca noastră însoţită de 4 semne de marcaj triunghi albastru, triunghi roşu, bandă albastră,
cruce albastră, străbate Poiana Grind, ajungând apoi într-o poieniţă, unde printr-un stâlp indicator este
semnalată ramificaţia spre refugiul Grind.
 Traseu de legătură: la stânga, traseul 29 (variantă) spre refugiul Grind, 1 oră.

Străbatem un mic pâlc de pădure, intrând în Poiana Vlăduşca unde intersectăm marcajul bandă
roşie.

Traseu de legătură: la stânga, traseul 2.3, bandă roşie, spre refugiul Grind, 1 oră.

În continuare, însoţiţi acum şi de marcajul bandă roşie, depăşim Şipotul Vlăduşca, parcurgem
încă 100 m şi ajungem în locul numit La table, importantă răscruce de drumur turistice (vezi tabelul 1,
pag.85).

30. DÂMBOVICIOARA (850 m) – CIOCANU (1150 m) - CURMĂTURA

GROAPELOR (1396 m) - POIANA GRIND - LA TABLE (1415 m)
Marcaj: cruce albastră, la început, foarte rar. Timp: 5 - 6 ore Caracteristică: traseu de
pătrundere, accesibil în tot cursul anului.

Traseul începe din centrul comunei Dâmbovicioara şi urcă la dreapta pe drumul de căruţă ce
face legătura cu satul Ciocanu şi comuna Şirnea, mai întâi prin Padina Izvorului, apoi prin Padina
Şirnii. Ajunşi în dreptul primelor case din Ciocanu, părăsim drumul şi ne abatem spre stânga, pe o uliţă
mlăştinoasă (stâlp indicator deteriorat). Observăm marcajul nostru, dispus pe stâlpii reţelei electrice şi
începem să urcăm pantele muntelui Piatra Galbenă. Peisajul este de o frumuseţe rară şi aminteşte de cel
al munţilor Apuseni.
Poteca urcă printre fâneţe până în dreptul unei bifurcaţii numită Crucea Spărturilor (stâlp
indicator deteriorat). Spre dreapta, conduce un drum de căruţă, care ajunge în Şirnea. Observăm aici
câteva semne răzleţe ale marcajului bandă roşie (ale traseului nemarcat ce face legătura între Şaua
Joaca şi comuna Funduri, traseul de creastă al Carpaţilor Meridionali).
Ne orientăm spre stânga, având în faţa Pietricica şi Creasta Sudică şi ocolim culmea Piatra
Galbenă pe versantul vestic. Trecem în urcuş prin Curmătura Spărturilor de unde coborâm în lungul
unei poieni, întrând în zona numită La Găvan, o porţiune carstică acoperită cu păşuni şi presărată cu
doline. De aici urcăm pe lângă o împrejmuire zidită din lespezi, ajungând curând în Curmătura
Groapelor, unde întâlnim marcajul triunghi roşu care vine dinspre Şirnea.

Traseu de legătură. la dreapta, traseul 28, spre Şirnea, 1 oră. Înainte, pe culmea Coja,
continuă porţiunea traseului marcat cu bandă roşie, (în prezent, deteriorat) a Culmei
Principale a Carpaţilor Meridionali care ne scoate după 1 ½ ore în Şaua Joaca.

Coborâm pe drumui forestier până în Valea Seacă a Pietrelor unde întâlnim marcajul cruce
galbenă al traseul 31 care, înspre stânga conduce la cabana Brusturet, timp 1 oră. Însoţiţi acum de cele
trei marcaje, urcăm pe drumui forestier de pe Valea Seacă a Pietrelor şi după 20 minute ne orientăm
spre stânga, intrând în Poiana Grind, unde întâlnim marcajele bandă albastră şi triunghi albastru.
Menţionăm că pe vale continuă o variantă a traseului nostru care ne scoate în apropiere de La table.

Trasee de legătură: din Poiana Grind, la stânga, traseul 3.2, triunghi albastru, spre
cabana Plaiul Foii, prin Şaua Funduri, 6 - 7 ore; traseul 29, bandă albastră, spre
cabana Brusturet, prin Poiana Funduri, 2ore.

Dm Poiana Grind, până în Şaua Vlăduşca, La table (1 oră), marcajul este comun cu cel al
traseelor 3.2,28 şi 29. Descrierea traseelor de legătură din punctul La table este la pag.85.

31. CABANA BRUSTURET (992 m) – VALEA SEACĂ A PIETRELOR - POIANA

GRIND (1346 m) cu legătură spre LA TABLE
Marcaj: cruce galbenă Timp: 2 - 2½ ore Caracteristică: traseu de pătrundere, permite accesul
rapid spre versantul estic prin zona Poiana Grind - La table

Traseul porneşte din faţa cabana Brusturet şi urcă de-a lungul Vâii Seci a Pietrelor pe drumul
forestier construit până în Poiana Grind (acum parţial deteriorat). Trecem prin Cheile Văii Seci a
Pietrelor, săpate în calcare, având pereţi înalţi de 150-200 m, iar mai sus, după ce ieşim din chei, în
dreptul unui pod de beton, întâlnim marcajele triunghi roşu şi cruce albastră ale traseelor 28, respectiv
30.
La dreapta se ramifică traseele spre Şimea, triunghi roşu, 1½ ore şi spre Dâmbovicioara, 3 ore.
Continuăm parcursul pe vale şi după aproximativ 20 minute ne abatem spre stânga, intrând în Poiana
Grind unde traseul nostru ia sfârşit.

Trasee de legătură: din Poiana Grind, la stânga, traseul 3.2, triunghi albastru, spre
cabana Plaiul Foii, prin Şaua Funduri, 6 - 7 ore; traseul 29, bandă albastră, spre
cabana Brusturet, 2 ore; la dreapta, traseul 3.2, triunghi albastru, traseul 28, triunghi
roşu , traseul 29, bandă albastră, traseul 30, cruce albastră toate spre La table , 1 oră.

Bun de tipar la data de 30.10.1996

Tiraj 5000 Coli de tipar 25,5 - 25 x 17,5
Tiparul: S.C. ANIL COMPUTER s.r.l. Braşov
Tipar policromie: S.C. BETTY s.r.l. Braşov