Toxicologie curs 1

Toxicologia
Stiinta al carui obiect repr cunoasterea toxicelor (otravurilor), modul de act asupra org si
mijl de prev si combatere a intoxicatiilor.
Toxickon = otrava; toxon = arc (sageti otravite)
Stiinta care se ocupa de subst toxice: originea, propr fizice, chimice, biologice; de
modalitatile si mec de actiune, de izolare, identificare, dozare; masurile de combatere a
act lor nocive.
Pt a apara sanatatea animalelor fata de act toxicelor, mv tb sa cunoasca:
- originea lor: sintetice sau nat, elaborate de plante (alcaloizi glicozizi), de
animale (ptomaine, veninuri), de mucegaiuri (micotoxine), de bacterii (nitritii)
- propr toxicelor pt a intelege soarta lor in organism si pt a stabili metodologia de
analiza chimica
- mec de act toxica pt a pune in evidenta receptorii biochimici sau morfologici
care duc la instalarea leziunilor biochimice sau la alterari histologice
- modalitatile de izolare, identificare si dozare a toxicelor, atat pt supravegherea
mediului (apa, aer, alim) cat si pt stabilirea circuitelor toxicelor in org
- sa stabileasca masurile de combatere a nocivitatii toxicelor prin tratament si prin
masuri profilactice (fixarea pragurilor de toxicitate si a concentratiilor admisibile)
Toxicul
Paracelsus - totul este otrava, doar doza face ca o subst sa fie toxica sau nu
Otrava - otraviti = a amari (slava veche)
Toxicul este o subst care patrunsa in org in cant suficienta termina tulburari ale functiilor
fiziologice si/sau leziuni ale tesuturilor care pot duce la imbolnaviri (intoxicatii) si moarte.
Toxicul este orice subst care patrunzand in org viu, pe orice cale, o data sau de mai
multe ori, la intervale f apropiate, in cant mari sau mici, provoaca trecator sau durabil
printr-o act fizico-chimica, tulb mai mult sau mai putin grave, uneia sau mai multor
functiuni, putand provoca chiar moartea.
Toxicele sunt de orig exogena si endogena.
Toxina
Este o subst organica, mai frecv de nat proteica, cu act toxica, produsa de org animale
sau vegetale.
Dupa Derivaux, toxicologia poate fi vazuta sub 3 aspecte:

fiziologico-medical: efectele asupra fiintelor vii

chimic: det calitativa si cantitativa
medico-legal

Toxicologie curs 2
Istoric
Prima carte de toxicologie: Nicandru din Colofan;

sec XII Maimonide - Tratat de otravuri si antidoturile lor;

Marsch (1836): tehnica pt decelarea arsenului;

Orphila a creat toxicologia chimico-legala;

sec XX cunostinte din sfera moleculara si atomica;

1960 s-a stabilit ca nocivitatea se poate transmite la descendenti.

In Romania
primul toxicolog a fost dr C-tin Hepites in 1833 a infiintat primul lab de analize

chimico-legale la Braila.
Dupa 1890 toxicologia a fost repr de Mina Minovici, farmacist si medic,

intemeietorul institutului de med legala din Buc;

1912 Stefan Minovici Tratat de toxicologie.

Primul prof de toxico umana Nicolae Ioanid.

In medicina veterinara
toxicologia predata la patologie clinica medicala.

In 1965 toxico apare ca disciplina facultativa, in 1968 obligatorie.

Prima carte de toxico: Notiuni de toxicologie de Horea Barza si Ion

Adamesteanu.
Suteanu Emil primul prof de toxico cu norma plina.

Toxic-medicament-aliment
Nu exista subst toxica in sine, se poate afirma ca orice molecula instabila termodinamic,
la o temp depasind 0 K prezinta o reactivitate care in anume conditii se poate exprima
prin toxicitate. Ca urmare, sfera notiunii de toxic s-a largit mult, cuprinzand pe langa subt
toxice de mult recunoscute ca atare si subst fol in cele mai variate domenii, inclusiv
medic pe care le consideram initial lipsite de toxicitate.
Asemanarea dintre toxic si medic a fost obs din antichitate. Grecii foloseau pharmakon
pt toxic cu sensul atat de medicament cat si de otrava. Al Biruni spune ca tot ceea ce se
absoarbe se imparte in alimente si otravuri. Intre cele 2 categ sunt medicamentele. Ele

sunt vatamatoare in comparatie cu alimentele si curative in comparatie cu otravurile. De

aceea intre ele si alimene exista alimente medicamentoase, iar intre ele si otravuri
medicamente toxice.
Toxicologia este un domeniu complex ce necesita ample investigatii si interconexiuni cu
alte domenii, impunandu-se ca o necesitate un studiu permanent, cu prezentarea noilor
aspecte toxicologice ce apar intr-un ritm impresionant.
In toxicologie este necesara colaborarea stransa a cel putin 2 factori: chimistul toxicolog
si medicul veterinar legal pt promptitudinea identificarii toxicului si instituirea masurilor
de combatere.
Clasificarea subst toxice
a) dupa efectele produse in organism
1) toxice care produc moartea prin anoxie
- care cauzeaza anoxia prin combinare cu Hb sau prin transformarea ei
intr-un compus lipsit de capacitatea de transport a O2: CO, nitriti, clorati, anilina,
sulfamidele, etc
- care blocheaza enzimele respiratiei celulare: cianuri
- care distrug organele hematoformatoare: subst radioactive
2) toxice corozive a caror actiune se exercita la niv supraf de contact sau/si
asupra org de excretie: gazele iritante, subst alcaline caustice, acizii corozivi organici
sau anorganici, metalele grele
3) toxice protoplasmatice si parenchimatoase care act asupra celulelor si
capilarelor, producand degenerescenta grasa a unor organe precum si tendinta spre
inducerea hemoragiilor: fosforul, CCl4
4) toxice cu act selectiva asupra sist nervos: narcotice, hipnotice, anestezice, unii
alcaloizi si glicozizi
b) dupa natura fizica sau chimica a toxicului
1) toxice anorganice: metale, metaloizi, acizi minerali, alcali
2) toxice organice: hidrocarburi, alcooli, fenoli, acizi organici si esteri, pesticide
organice, micotoxine
3) alcaloizi
4) subst organice nealcaloidice: glicozizi, saponine, compusi cianogenetici,
fitotoxine
c) dupa originea subst toxice
- minerala

- vegetala
- animala
- sintetice
d) dupa provenienta si domeniul de utilizare a toxicului
- medicamente toxice
- aditivi furajeri
- pesticide
- fertilizanti
- produsi ai fen de poluare
- micotoxine
- toxine de origine animala
- plante toxice

Etiologia intoxicatiilor
0.
Accidentale
Apar in cond naturale sub act subst toxice care se gasesc in mod obisnuit in natura:
a) minerale din natura
- ingerate direct prin apa de baut: fluoruri, nitrati, nitriti, saruri de Fe -> intoxicatii acute
sau subacute; sau
- ingerate indirect prin plante in care se acumuleaza: Se, Cu, Mb -> intoxicatii cronice
b) plante toxice: alcaloizi, glicozizi, saponine, toxalbumine, uleiuri eterice, etc
c) veninurile animale: intepaturi de insecte (bondari, paianjeni, musca columbaca),
muscaturile unor serpi (vipera)
2. Provocate
Apar in cond create de om. Repr forma majora pt mv.
a) poluarea industriala
b) pesticidele: insecticide organoclorurate si organofosforice, ierbicide, raticide,
carbamati
c) ingrasaminte chimice: pe baza de N, P, K
d) medicamente: antiparazitare, chimioterapice
e) aditivi furajeri: uree, biuret, sare, Cu, compusi org ai As

f) micotoxine: eleborate intotdeauna pe un substrat vegetal

Distingem urmatoarele tipuri de intoxicatii

1) Propriu-zise:
- 3 factori: neatentie, nestiinta, imprudenta
2) Medicamentoase:
a) erori ale medicului:
- prescrierea unor cant de subst active ce depasesc dozele maxime terapeutice
- prescrierea medicamentelor ce contin un principiu activ comun inducand efectul
cumulativ sau cu sediu comun realizand un efect sinergic, sau a unor medic care prin
asociere conduc la efecte toxice sau la potentare exagerata;
b) eroarea farmacistului:
- nedescifrarea retetei,
- confuzia substantelor
- prepararea unui preparat neomogen;
c) reactii adverse ale medic;
d) asocierea gresita a unor medicamente cu alimente
3) Profesionale: intoxicatii cu pesticide, solventi organici, compusii unor metale sau
nemetale = poluare
4) Alimentare:
- ingerarea produselor toxice per se;
- prin contaminarea alim cu asemenea subst;
- prin aditivi furajeri

Toxicologie curs 3
Factorii de toxicitate

Gradul de toxicitate al unei subst este dependent de numeroase conditii numite generic
factori de toxicitate
1.
Factori de toxicitate dependenti de substanta
0.
Natura chimica
a) starea:
Toxicitatea poate varia dupa cum unele subst se gasesc in stare organica sau
anorganica. Ex: compusii anorganici ai As (ac arsenios) sunt mult mai toxici decat cei
organici (ac cacodilic + sarurile lui), iar compusii anorganici trivalenti mai toxici decat cei
pentavalenti.
b) gruparile chimice
Confera caracterul hidro- sau liposol si implicit tipul de act biologica. Ex: toxice cu
grupari toxofore de tip nitiril si nitro gruparile sunt resp de toxicitate pe cand gruparile
auxotoxe (halogenii, oxizii inferiori) intensifica act toxica.
c) masa atomica si masa moleculara
Toxicitatea este proportionala cu acestea. Ex: alcoolul metilic are masa molec 32 si
echivalentul toxic 15 g; alcoolul etilic are masa molec 46 iar echiv toxic 10g; alcoolul
amilic are masa molec 88 iar echiv toxic 0.5 g. Echivalentul toxic = cantit dintr-o subst
capabila sa omoare 1kg de animal.
d) substituirea unor atomi sau a unor grupe de atomi intr-o molecula ii transforma
acesteia propr si mai ales toxicitatea. Ex: introducerea halogenilor in molec
hidrocarburilor: metanul este relativ inert, pe cand cloroformul CHCl3 este anestezic;
diclormetanul este anestezic dar tetraclormetantul este slab toxic.
Cresterea toxicitatii unui compus este imprimata si prin introd unei grupari OH si prin
substituirea unui grup nitro (NO2) cu un atom de H.
Fixarea unui at de O pe o amina tertiara (N cu 3 legaturi) ii scade toxicitatea prin
formarea aminoxidului.
e) stereoizomeria
Determina variatii in intensitatea si tipul actiunii toxice. Asemanarea sau diferentierea in
struct izomerilor optici (levo, dxtro, racemic) dirijeaza formarea legaturilor toxic-receptor.
Izomerii geometrici (cis si trans) pot determina variatii ale intensitatii legaturii toxicreceptor, receptorul fiind adesea enzime, datorita dist diferite dintre gruparile reactive.
f) distributia si conformatia electronica in molecula
Activitatea electronica influenteaza toxicitatea. Densitatea electronica inegala in diferite
pcte ale molec ii confera acesteia polaritate si respectiv centrii de maxima densit
electronica. Ele determina un anumit tip de activitate inclusiv toxica.

B. Starea de agregare
a) solida
Act locala, in general lipsite de toxicitate daca nu dispun de un solvent potrivit.
b) lichida
Creste toxicitatea
c) gazoasa
Imprima o toxicitate maxima datorita rapiditatii resorbtiei de la niv ap respirator.
d) amorfa
Asigura o dizolvare si o absorbtie mai rapida decat forma cristalina pt aceeasi subst. Ex:
Morfina si stricnina.
In alte cazuri subst sunt active doar in f amorfa deoarece hidrolixa la niv GI nu afecteaza
forma cristalina si astfel de subst nu pot fi absorbite. Ex stearatul si palmitatul de
cloramfenicol.
e) volatilitatea
Dirijeaza act toxicaincat la toxicitati egale riscul este mai mare la subst volatile.
f) hidro si liposolubilitatea si rap hidro/liposol
Au implicatii asupra cineticii subst toxice in org. O subst total insolubila nu poate fi
absorbita. Dizolvarea este conditionata de lipofilie, deoarece membr celulara este
lipoidica iar molec tb sa se dizolve in ea. Odata depasita membr, molec difuzeaza in apa
protoplasmatica, apoi in apa extracel -> tb sa posede si o anumita hidrofilie. Deci molec
cu un coef mediu de repartitie lipide-apa (Owerton-Meyer) sunt cele mai bine absorbite.
Invazul patrunderii toxicului pe cale resp, cand hidrosol este mare, coef lipide-apa mic
(coef O-M tip alcool), org are capacit de absorbtie mare, deci saturarea org si elim pulm
au loc lent, pruducandu-se intoxicatii in timp prin fen de cumulare.
In cazul patrunderii transcutanate riscul intoxicatiei depinde si de liposolubilitate si de
hidrosolubilitate,ca atare subst cu coef lipide apa mediu (tip eter) prez un risc cutanat
crescut.
In cazul patrunderii pe cale digestiva, membr GI sunt strabatute atat de subs
hidrosolubile (BaCl2) cat si de subst liposolubile (paration).
La subst disociabile exista o diferenta de absorbtie pt subt in fct de pH segmentului
digestiv.
C. Concentratia
Este direct proport cu toxicitatea, mai ales la gaze. In adaposturile de pasari NH3 nu are
voie sa depaseasca 0.1 vpm. La 50 vpm provoaca evidente leziuni pulm, la care
participa si timpul de expunere (constanta lui Haber).

D. Ionizarea
Disociatia electronica sporeste toxicitatea. In cazul in care o subst toxica este dizolvata
intr-un solvent care ii impiedica disocierea electronica, act toxica a ionilor poate fi
puternic contrabalansata. Ex: biclorura de Hg care este puternic antiseptica in sol
apoasa isi pierde activitatea daca este solubilizata cu eter sau cloroform; acizii slabi de
tip ac barbituri si ac salicilic, neionizabili in mediul acid, sunt absorbiti in stomac, pe
cand bazele slabe (alcaloizii) puternic ionizate in mediul acid sunt absorbite in duoden.
E. Originea toxicului
In general radacinile si semintele plantelor contin o cant mai mare de principii toxici.
Imbatranirea plantelor le reduce toxicitatea. Ex: plante ce contin alcaloizi si plante ce
contin glicozizi.
F. Puritatea, degradarea, cond de recoltare si conditionarea
Impuritatile provenite din operatiile de prelucrare si contaminantii materiei prime
(pesticide si coloranti organici) pot influenta act toxica. Cea mai toxica subst care este o
impuritate este dioxina.
Conservarea necoresp modifica toxicitatea: subst acide pastrate in recipiente cu
continut de Pb dizolva metalul si devin toxice.
Perioada de recoltare a plantelor, aria geografica si cond meteo infl continutul in principii
activi ai unor plante. Ex: Gliceria aquatica (mana de apa) sintetizeaza cant toxice de
glicozizi cianogenetici in per secetoase putand provoca intoxicatii la ierbivore.
Operatiile de spalare, fierbere, pot micsora toxicitatea ciupercilor de exemplu.
G. Calea si viteza de administrare
Calea de admin infl act toxica dpdv al intensitatii si al duratei si infl timpul de act al subt:
sulfatul de Mg oral este purgativ iar iv este deprimant al snc.
In fct de calea de admin absorbtia se realizeaza cu vit diferite: PO sau peritonela ->
absorbtie prin sist port cu trecere imediata in ficat si metabolizare intensa. SC si IM
absorbtia rapida in circ generala.
H. Interactiuni
Prezenta succesiva sau concomitenta la intervale scurte a 2 sau mai multe subst sau a
unei subst in rap cu anumiti constituenti ai alimentelor genereaza interactiuni. Efectul
interactiunii poate fi
a) indiferent
Act celor 2 subt se desfasoara independentuna de alta fara a avea loc on influentare

b) sinergic
Act celor 2 subt are acelasi sens si efectul se obtine prin sumare (suma efectelor este
egala sau mai mica decat efectele celor 2 subt considerate separat) - actiune asupra
aceluiasi receptor - bromurile alcaline; sau prin potentare candsuma efectelor este mai
mare decat efectele celor 2 subt considerate separat - act asura receptorilor diferiti dar
cu efecte de acelasi sens desi uneori prin mec diferite - ex barbituricele cu etanolul,
morfina cu amfetamina.
c) antagonic
Act celor 2 subst are sens contrar, rezultand un efect global micsorat, nul sau inversat.
Ex: anticolinergicele cu morfina
Antagonismul poate fi: fiziologic - consecinta unor efecte contrare: colinergicele cu
atropina, Cu-Mb; fizic - capacitatea adsorbanta a carbunelui; chimic - taninul precipita
alcaloizii
I. Doza
Repr cantit de subst care introdusa in org produce un efect determinat.
Trei tipuri de doze: terapeutica, toxica, letala. Extractul de opiu dter 0.05g , dt 0.03g, dl
3g
DL exprima toxicitatea acuta a subst care patrund in org si se stabileste experimental pe
loturi de animale. Exprimare intotdeauna in mg/kg.
Categorii DL5 (DLM - minima), DL50 (DML), DL75 (fatala), DL100 (doza max letala sau
absoluta)
Pt exprimarea toxicitatii acute in mod curent se fol DL 50 pt ca la ac doza diferentele de
reactivitate individuala sunt mai reduse. Aprecierea toxicitatii acute pe baza DL50
prezinta dezav de a nu se tine seama de masa molec. Apreciem toxicitatea unor toxine
cu masa molec 300-1000000 ca nefiind reala daca se face doar pe baza DL50. S-a
introdus notiunea de potential de toxicitate pT = log[T] in care T se cal cu DL50 IP la
soareci si repr conc toxica molara a subst exprim in mol/kg. Potentialul toxic se impune
ca in criteriu in aprecierea mai exacta a toxicitatii acute.
In cazul rad ionizante care provoaca moartea dup aomact mai lunga, DML este cea care
omoara 50% din anim in 30 zile: DL50/30'

2. Factori de toxicitate dependenti de animal

A.
Specia
Cu cat evol filogenetica este mai perfecta, cu atat receptivitatea individuala este mai
mare.

Pe specii, sensibilitatea mai mare este urmatoarea:

ierbivore sensibilit mai mare fata de toxicele metalice (cu, pb, hg),
calul fata de digitalice,
cainele fata de Hg, atropina, cantarida
pisica fata de fenol, benzol, Hg
pasari si porci fata de sare
Animalele sunt mai putin sensibile la toxice nervoase fata de om: la 1kg masa corporala
cainele suporta de 10 ori mai multa morfina decat omul. Daca morfina are efect
depresant la cal si la caine, are efect excitant la pisica si bovine, la care det adevarate
accese rabiforme. Histamina se manif la cobai prin constrictie bronsica, caine
hipotensiune, om ambele. Talidomida este teratogena la om si iepure dar nu la hamster.
Dupa cum sensibiltatea este diferita, adesea in fct de specii exista si rezistenta mai
crescuta sau mai crescuta. Cuprul in cazul in care depaseste 10 ppm provoaca
intoxicatia lenta, cumulativa la ovine si bovine, dar adaugat zilnic in hana in doza de 250
ppm la porcine are efect stimulator asupra smz.
B. Rasa
Rasa Merinos rezista mai mult la intoxicatia cu Cu (rezista mai multor crize hemolitice).
C. Individul
Doza- variabilitatea privind sensibilitatea sau rezistenta fata de un toxic in fct de individ.
Animalele mai bine dezv cu apetit mai mare sunt mai adesea victime ale unor intoxicatii
decat congenerele lor la aceeasi varsta.
D. Varsta
Varsta prea tanara sau prea inaintata constituie factor predispozant. Un vitel - doza
letala de paration (organofosforic) = 1,5 mg/kg, adult = 60 mg/kg datorita transformarii in
rumen a parationului in compusi mai putin toxici. Fetusul si nou nascutul prezinta o
sensibilitate mare la numeroase medicamente datorita: absorbtiei reduse urmare a
steatoreei, permeabilitatea crescuta a tubului dig pt unele atb (neomicina), eliminarea
renala de numai 25-30% din cea a adultului, posibilitatea de stocare in tesutul adipos
este redusa, tesutul osos in dezvoltare acumuleaza unele subst toxice (pb) sau unele
medic (tertacicline), imaturitatea barierei hemato-encefalice deci sensibilitate fata de
anestezice, imaturitatea glucuronil-transferazei care conduce la cresterea conc
sanguine a unor medic (cloramfenicol), eritrocitul cu o durata de viata redusa si Hb

fetala, imaturitatea methemoglobinreductazei, deficitul de glutation reductaza si de

catalaza care conduc la aparitia hemolizei ca risc medicamentos.
La anim varstnice:
Scaderea absorbtiei digestive datorita micsorarii secretiilor si incetinirii transp

activ la niv tubului dig

Scaderea sintezei enzimelor ce participa la procesul de biotransformare din ficat

Scaderea capacit de legare a subst sau a metabolitilor lor de proteinele

plasmatice ceea ce face sa creasca fractiunile libere

Scaderea eliminarii renale si biliare

Deficienta echilibrului metabolic si reglarii neuro-hormonale

E. Starea de gestatie
Placenta este permeabila pt unele subst sau poate interveni direct in biotransf lor.
Majoritatea subst cu masa molec sub 1000 traverseaza placenta prin transfer activ sau
pasiv si se regasesc in sangele fetusului. Factorii resp de sensibilitatea embrionilor la
unele subst sunt: predominanta proceselor de multiplicare si de diferentiere celulalra,
imaturitatea enzimelor ce participa la biotransf, factori genetici si fiziopatologici materni.
F. Masa corporala
Procesele metabolice sunt mai intense la anim de talie mica deci eliminarea subst toxice
este mai mare. Un animal mic distruge mai mult toxic decat unul mare. Claude Bernard:
"1 kg de iepure necesita mai mult toxic pt a muri dupa cum de altfel necesita mai mult
oxigen pt a trai".
G. Sexul
S-a constatat o frecv si o intensitate mai mare a reactiilor adverse si a toxicitatii fata de
unele subst si medic la femele fata de masculi. Au fost incriminati factorii metabolici
(metabolism mai lent la femele), hormonali (dupa castrare)
H. Plenitudinea tubului dig
Animalele infometate sunt mai sensibile atat datorita favorizarii absorbtiei prin vacuitatea
tubului dig cat si prin capacitatea insasi a alim de a a interveni uneori in proc de
neutralizare a subst toxice.
I. Regimul alimentar

Poate favoriza solubilizarea unor toxice. Regimul declorurat fav solubilizarea si

absorbtia bromurilor. Abundenta factorilor lipotropi (metionina si colina) si a glucidelor
sustin activitatea detoxifianta a ficatului.
J. Starile patologice
Afectiunile renale scad eliminarea subst excretabile preponderent pe cale urinara
crescandu-le viata plasmatica si putand aparea efectele toxice. Afectiunile hepatice
determina incetinirea sau insuficienta metabolizare a unor subst toxice, rezultand
acumularea lor sau devierea caii de metabolizare.
K. Starea sist neuro-endocrin
Starea de oboseala, distoniile neurovegetative, insuf suprarenalei repr conditii
favorizante ale intoxicatiilor. Tulburarile de comportament pot altera unele instincte
precum si pervertirea gustului, conducand la consumul unor subs ce nu intra in mod
normal in alim lor, cu consecinte daunatoare.
L. Genetici
Indivizii raspund diferentiat la toxice in rap cu sensibilitattea receptorilor, variatia
absorbtiei si a transportului catre receptori, cu diferentele privind rata si caile de
metabolizare. Se cunosc mai multe enzimopatii care se evidentieaza prin favorizarea
absorbtiei unor subst toxice: excesul de monoxidaza transforma benzantracenul cu efect
precancerigen in epoxid care este cancerigen.
M. Hiposensibilitatea si hipersensibilitatea
Hiposensibilitatea poate fi congenitala sau castigata:
congenitala: rezistenta naturala a unor indivizi, rase si specii; rezistenta iepurilor

la beladona, a caprelor la nicotina, a bovinelor la sare; poate fi consecinta existentei

unor mecanisme enzimatice toxicolitice particulare
castigata:

1) obisnuinta: starea unui individ care tolereaza o doza dintr-un toxic capabila sa
produca la alti indivizi simptome grave sau chiar moartea - mitridatism, in princ la
animalele dopate
2) filaxia: protectia org fata de un toxic; sparteina este filactizanta fata de veninul de
vipera
3) imunitatea: se instiuie rareori si fata de toxice cu propr antigenice: ricinul si veninurile
de animale
Hipersensibilitatea poate fi congenitala si castigata

congenitala: idiosincrazie; eruptiile cutanate care apar la anumiti indivizi dupa

admin de sulfamide si atb

castigata: anafilaxie; fata de unele cristaloide si unele proteine: colorantii azolici,

arsenobenzenii, antipirina, chinina

Comportarea toxicelor in organism
1) Faza de expunere
Contactul organismului cu doza toxica a unei subst.
Caile de patrundere ale toxicelor in org: naturale si artificiale.
A) naturale
Calea digestiva
Princ poarta de intrare a toxivelor in org. Ex: consumul plantelor poluate cu pesticide
sau toxice, consumul plantelor toxice, apa de baut
Calea respiratorie
Subt gazoase si toxice volatile si prin inhalarea pesticidelor dupa stropiri sau pulverizari
pe plante furajere.
Tegumentul si mucoasele aparente
Tratamentul cu medic sub f de unguente si pulberi, in princ cu act insecticida; asternutul
poluat.
B) artificiale
Administrarea de medic parenteral, cel mai frecv IV, dar si IM, SC, IP. In urma
supradozarii medic, intoxicatia aparand chiar daca absorbtia de la acest nivel este
redusa. In cond actuale ale chimizarii intensive in spec in agric, sursele de contaminare
sunt f numeroase si variate. Poluarea chimica a furajelor si a apei de baut repr cea mai
frecv cauza a intoxicatiilor. Fertilizarea artificiala masiva a terenurilor, folosirea
insecticidelor si fungicidelor sistemice, micotoxinele s.a., transforma adesea plantele
furajere in surse de intox clinice sau subclinice. Se considera ca maj intox se produc in
urma patrunderii concomitente a compusilor chimici prin cai multiple: un furaj pulverizat
cu insecticide poate ajunge in org animal prin consumarea furajului, inhalarea unei pari
de toxic in timpul consumului, absorbtia toxicului prin piele si mucoasele aparente.
2) Faza toxicocinetica
Toxicul este disponibil pt absorbtie. Cuprinde absorbtia, distributia, depozitarea
(acumularea), biotransformarea, eliminarea
A) absorbtia

La niv tubului dig si a muc respiratorii. Cea mai completa abs in urma admin
parenterale.
a) Tubul digestiv: la niv tuturor segm, dar cel mai intens la niv intest subtire
Muc bucala: timpul scurt de tranzut limiteaza absorbtia; o pic de nicotina pusa pe

muc bucala a unui caine provoaca efecte toxice - dispnee, hipersalivatie, convulsii,
intotdeauna cu sfarsit letal; cianura de potasiu pe limba unui iepure traheotomizat det
moartea; badijonarea la niv cavit bucale cu medic sub f de solutii; lingerea unor prod
medic aplicate extern
Muc esofagiana: diverticul esofagian: la pasari in cazul obstructiilor esofagiene

prin corp strain se creeaza cond favorabile pt absorbtie

Muc rumenala si a celorlalte prestomace: repr suprafete importante de absorbtie;

amoniacul rezultat din desc prot, ureei si biuretului, a nitratilor si a altor azotati, se
absoarbe aproape in exclusivitate in rumen - examen
Muc gastrica permite abs daca toxicul nu este eliminat prin vomitare; stomacul

absoarbe in general mai lent; cal cu pilorul legaturat caruia i s-a admin stricnina se
obs ca absorbtia a fost ata de lenta incat org a avut timp sa metab si sa elimine toxicul
inainte de aparitia semnelor clinice; admin in sol alcoolica a stricninei a grabit abs
decalnsand intox. Abs in stomac depinde de coef de disociere a subst toxice si de pH
cont gastric: la un pH puternic acid se absorb mai ales acizii slabi si nu se absorb
bazele tari. Cu cat subst se ionizeaza intr-o proportie mai mare, cu atat abs este mai
scazuta. In cont stomacal se produc modif ale compusilor toxici: unele scad
toxicitatea, altele o cresc. Sarurile de Ag sunt precipitate de HCl, clorura mercuroasa
este partial transf in clorura mercurica care este toxica, cianurile sunt transf in parte in
ac cianhidric (HCN) care este mai toxic. Alim din stomac ajuta adesea la neutralizarea
toxicului. Cont gastric in cazul stomacului plin poate dilua si neutraliza toxicul pana la
limita de a-l face nevatamator: prot precipita sarurile metalelor grele.
Stomacul gol abs rapid toxicele: avantaj - la suine si carnivore decl vomitarea. ANTU nu
provoaca intoxicatii la carnivore si porcine pe stomacul gol, dar este totdeauna toxic pe
stomacul plin.
Muc intestinala

Este princ supraf absorbativa a tubului dig, indeosebi muc int subtire iar la ierbivorele
nerumeg si int gros. Coprostaza favorizeaza aborbtia iar diareea o diminueaza. Produsii
liposolubili patrund usor prin muc intestinala, aborbtia fiind direct proport cu liposol
subst. Compusii toxici liposol care se elimina partial prin bila pot intra in circuitul enterohepatic prelungind astfel timpul de injumatatire al toxicului in org: hidrocarburile
clorurarte. Circuitul gastro-entero-salivar pt subst abs in stomac si intestin si recirculate

prin saliva: mercurul. Electrolitii se absorb sub f neionizata, componenta disociata

absorbindu-se greu sau deloc.
Abosrbtia in tubul dig in general are loc pe baza a doua procese: difuziune pasiva - maj
subst toxice si transport saturabil (activ) cu consum de energie dintr-un compartiment cu
conc mica intr-unul cu conc mare si este asigurat de subst transportoare - ionii metalici.
Amoniacul rezultat din desc unei subst in princ a ureei, sub act ureazei bacteriene, se
absoarbe conform gradientului de conc prin difuziune pasiva. Fractiunea neionizata a
ureei este cea care se absoarbe in timp ce fractiunea ionizata traverseaza foarte greu
epiteliul ruminal. La pH-ul normal al rumenului, cant de amoniac sub f neionizata este
minima, insa prin aparitia unei cant mari de amoniac in rumen are loc crestera pH-ului si
ca urmare absorbtia prin perete se va mari datorita gradientului de conc si datorita
aparitiei amoniacului nedisociat in cant crescute. Pt acest motiv, tratam in intox cu uree
se bazeaza pe admin de acid acetic.
b) calea respiratorie
Vizeaza subst gazoase, volatile sau particule fine care nu depasesc 5 microni.
Gazoase: CO, acid cianhidric, Cl, dioxid de S, hidrogen sulfurat, amoniac, formaldehida.
Absorbtia este fav de suparf mare a alveolelor pulm si de struct acestora care permite
trecerea rapida a toxicului in sange.
Pe cale circulatorie toxicele ajung in cordul stang -> efect uneori fulgerator al intox
gazoasa.
Toxicitatea gazelor este direct proport cu conc si cu timpul de expunere (const lui
Haber).
Subst iritante care genereaza stranut, tuse, bronhospasm, dispnee, crize asfixice:
pesticide, ingras, micotoxine.
Subst volatile: narcotice (cloroform, eter, clorura de etil), benzen si derivatii sai volatili,
compusi care sublimeaza (mercur).
Particule cu dimens mai mici de 5 microni sau particule lichide sub f de aerosoli se
absorb bine si in timp scurt. Aerosolii de stricnina sulfurica declans convulsii in max 10
min. Particlulele solide: pesticidele pulverizate pe furaje.
c) mucoasele aparente
In cazul subst medicamentoase, care produc intox prin supradozare: colirele cu ezerina,
colirele cu pilocarpina care se admin la anim mici si la care produc intotdeauna intox
d) tegument

Penetrat usor de subst liposol si putin sau deloc de subst hidrosol. Cu cat creste coef de
partaj (overton-meyer) cu atat penetrabilitatea este mai mare. Cand tegumentul este
lezat, absorbtia transcut a subst hidrosol creste. Absorbtia prin tegument se prod la niv
bulbului pilos, a gl sebacee si sudoripare, deci cu cat pielea este mai bogata in astfel de
glande, este mai sensibila la absorbtie. Parul si penele ingreuneaza absorbtia in cazul
incare subst se depun la radacina.
Pesticidele organoclorurarte, organofosforice (imbaieri antiscabioase cu neguvon), ung
cu mercur si iod, compusii arsenicali, saruri min in suspensie (mai ales fina) de top
mercur si taliu.
e) Absorbtia parenterala
Apare in urma inj accidentale sau intentionate a unor subst toxice si supradozarea unor
medicamente.
f) absorbtia transplacentara
Pt medic si ptmulte alte subst toxice: gazele si lichidele volatile, metalele grele, solventii
organici, toate avand implicatii grave asupra fetusului.
B) Distributia
Dupa patrunderea toxicului in mediul intern al organismului toxicele se distribuie in cele
3 mari spatii lichidiene: patul vascular 5 %, intercelular 15%, intracelular 50%. distributia
variaza in fct de subst, unele subst patrund in celule inde isi exercita efectil. Modul de
difuziune al compusilor toxici este strans legat de calea de abs. Subst abs pe cale
enterala ajung la niv ficatului unde sunt partial metabolizate, cea mai mare parte
patrunzand in circ generala. Calea resp, a muc aparente si a tegumentelor distribuie
toxicele in org ocolind bariera hepatica.
Compusii toxici dupa ce ajung in sange sunt vehiculati sub 2 forme: forma libera si
forma cuplata. Cuplarea se face in princ la albuminele serice si in masura mai mica la
globuline. Legaturile care se stabilesc sunt in maj cazurilor ionice, van der Wals si
covalente, toate foarte stabile la temp corpului. Cant de toxic legata este in fct de: conc
toxicului, afinitatea pt locurile de cuplare, capacitatea de cuplare disponibila a prot
plasmatice. In general toxicele bazice dispun de mai multe locuri de legare la molec de
albumina plasmatica decat cele acide. Din cauza cuplarii toxicului este posibila
realizarea unor conc mari de subt relativ insolubile. Dicumarolul este f putin solubil in
ser fiziologic la pH obisnuit, dar din cauza ca este in mare parte cuplat cu albuminele
plasmatice solubilitatea sa in plasma creste de aproximativ 100 de ori. Exista o
competitie intre subst care apar in mod natural in organism pt locurile de cuplare.

Toxicele anticoagulante de tip warfarina sunt masiv cuplate cu albuminele plasmatice

dar unele medic acide pot deplasa compusul toxic intrand in competitie pe aceleasi
locuri de cuplare. In asemenea cazuri intoxic se agraveaza rapid deoarece fractiunea
libera este cea activa. Eliberarea masiva si in timp scurt din legatura cu prot plasmatice
declanseaza intoxicatii grave de obicei cu sfarsit letal.
Subst toxice difuzeaza in diverse tesuturi indeosebi sub f libera, iar partea cuplata este
repr de molec prea mari pt a iesi din patul vascular.
Toxicele pot difuza in mod uniform in toate tesuturile (alcoolul) sau electiv (permeab
membr celulare in diferite tesuturi nu este identica pt aceeasi subst). Cloroformul este
electiv pt cel nervoase. CO pt hematie. Iodul pt tiroida. Sarurile de mercur pt rinichi. Firul
pt cel sist reticulo-histiocitar. Arsenul si seleniul pt piele si fanere. Bariul, fluorul, plumbul
si seleniul pt oase. Argintul pt piele. Pesticidele organoclorurate pt tes adipos. Distributia
repr transferul toxicelor din sange in tes si organe. Ingeneral toxicele liposol strabat usor
membranele si se distribuie electiv in anumite tes lipoide (SNC). Toxicele liposol cu
caracter slab acid si cele excretabile prin bila se distr in ficat. Toxicele liposol cu caracter
bazic se distr in pulmon, rinichi si suprarenala. Toxicele hidrosol cu caracter bazic se
distr in ficat, rinichi si suprarenala.
Toxicele se pot cupla cu prot celulare realizand asa numitele depozite. Aceste depozite
pot fi de lunga durata, eliberarea toxicului derulandu-se sub f unui proces lent. Toxicele
liposol care se acum in tes adipos pot fi eliberate si reintroduse in circ generala prin
slabirea rapida a anim.
Bariera hemato encefalica este strabatuta frecv de compusi liposol si de fractiunea
neionizata a subst cu molec mica. In numeroase intoxicatii sunt prezente fen nervoase.
Bariera placentara este strabatuta de maj toxicelor, actiunea fiind resimtita cu intens de
prod de conceptie.
Compusii toxici difuzeaza in gl mamara si apar apoi in lapt det simptomele intoxicatiilor
la tin sugar. Laptele comercializat pt uz uman nu este permis sa contina peste anumite
limite cant reziduale de subst toxice.
Acumularea in tesuturi se realizeaza prin patrundere repetata sau continua in org de
doze subtoxice de obicei rezistente la metabolizare si cu grad redus de eliminare. Cand
prin acumulare se atinge doza toxica, apare act toxica. Ex: insecticide organoclorurate.
C) Metabolizarea
Repr conversia enzimatica a toxicelor in metaboliti mai polari, mai usor excretabili si de
obicei mai putin toxici. Org. Animal are posibilitatea de a metaboliza aproape toate
struct chimice cunoscute, spre deosebire de org acvatice, care nu poseda sist

metabolizante pt subst cu potential toxic deoarece ele excreta compusii liposolunili

direct in apa prin toata supraf corpului.
Toti compusii exogeni toxici sau netoxici sufera metabolizare, cu exceptia compusilor
puternic polari (acizii si bazele tari, mineralele si compusi organici) si unii compusi
nepolari (eter etilic, Dieldrin).
Metabolizarea are loc in mod obisnuit in 2 faze:
1) un compus A care este activ sau nu dpdv biologic este transf prin reactii de oxidare,
reduce sau hidroliza intr-un compus nou, B activ sau B' inactiv.
2) compusii A, B, B' trec prin reactii de conjugare sau de sinteza in compusul C, inactiv.
Benzenul trece in faza 1) prin oxidare directa sau prin epoxidare in fenol, difenol,
trifenol. Acestia sufera in faza 2) o conjugare cu ac glucuronic si cu sulfatii.
Exceptie: un compus se metabolizeaza complet in faza 1) (etanol), sau trece direct in
faza 2) (fenol)
Prin biotransformare polaritatea compusului creste. Compusul initial, de obicei liposol,
devine pola in faza 1) si mai polar in faza 2) cand este de fapt un acid puternic sau un
alcal. Fiind polari, acesti ultimi metaboliti strabat mai greu barierele membranare
lipoidice, iar absorbtia tubulara renala este redusa.
Biotransf are asadar rolul de a mari polaritatea si indirect de a reduce toxicitatea subst.
Reactiile din faza 1)
Introducerea in molec a gruparilor reactive cu polaritate crescuta (hidroxil, nitro,
sulfhidril, carboxil). Sediul metab poate fi orice tesut sau organ insa sediul princ este
ficatul. Sediul metabolizarii nu coresp totdeauna cu sediul princ al act toxice.
Exemple:
metanolul se metab in ficat dar efectul toxic se exercita la niv retinei, SNC si

rinichiului.
2-naftilamina este metab prin hidroxilare in ficat dar efectul cancerigen apare in

vezica urinara.
Tetraetilul de Pb este transf in trietil de Pb in ficat, dar metabolitul este toxic

indeosebi pt SNC
Dimetilnitrozamina este metab in ficat si este si toxica pt ficat

Enzimele din org in totalitate pot fi incadrate in enzime biochimice (parametabolice) si

xenobiotice (xenometabolice)
Enz biochimice catalizeaza biotransf subst endogene precum si subst care prez
asemanari structurale cu subst endogene.
Enz xenobiotice catalizeaza biotransf majoritatii subst chimice denumite generic
xenobiotice (poluantii industriali, medicamete, aditivi alimentari) care nu prez ca atare

sau ca metaboliti asemanari struct normale. Aceste enz au sediul in microzomi si

realizeaza in spec reactiile de oxidare.
In microzomi se gasesc oxidazele cu functii mixte microzomale (OFMM), precum si
unele reductaze si hidrolaze. Intre OFMM si enzimele biochimice exista si alte diferente
in afara de natura substratului:
Localirea - enz biochimice redox in mitocondrii, de hidroliza in lizozomi,

citoplasma si plasma sang, OFMM aproape exclusiv in microzomi

Numar: enz biochimice sunt diversificate si in cant suficienta pt a satisface metab

subst endo si exogene; nr OFMM este mic sau redus la un sist unic si universal de
oxidare
Specificitate: enz biochimice sunt specifice, OFMM sunt lipsite de specificitate

intrucat metabolizeaza numeroase substraturi cu struct diferite

Activitate: enz biochimice se gasesc in stare active, OFMM se activeaza (induc)

sub efectul direct al xenobioticelor putand metaboliza atunci compusul care le-a
activat si alti compusi care au propr de inductie enzimatica.
Metabolizarea microzomiala care include oxidarile, reducerile si hidrolizele.
Oxidarea - este reactia dominanta din faza 1) si este realizata de OFMM
Reducerea - este realizata de nitro si azo- reductaze NADH sau NADPH dependente
Hidroliza - are loc sub act esterazelor si amidazelor microzomiale.
Consecintele metabolizarii din faza 1)
Importante deoarece:
1) metabolitii sunt mai polari, dar nu intotdeauna in mod obligatoriu mai putin toxici.
2) aparitia unor metab mai toxiciuneori se explica prin faptul ca unele xenobiotice sunt
inactive in vitro dar active in vivo. Ex: Paration si Schradan (pesticide), glicozizii
cianogenetici si cloralhidrat.
3) aparitia uneori a unor metaboliti cu activitate diferita fata de cea a compusului initial.
Ex: Primidona trece partial in fenobarbital capatand si propr sedative pe langa cele
anticonvulsivante
Reactiile din faza 2)
Constau in comb gruparii reactive preexistente sau formate in faza 1) cu un compus
endogen numit agent de conjugare realizandu-se o sinteza.
Reactii: glucuronoconj, sulfoconj, acetilare, glicocolconj, glutaminoconj, metilarea,
mercaptarea, sulfurizarea.
Glucuronoconjugarea

Cea mai importanta pt ca glucuroniltransferaza se gaseste in maj tes, in princ ficat,

rinichi, intestin si prezinta o varietate mare de grupari (hidrohil, sulfhidril, amino) pe care
ac glucuronic poate fi transferat.
Glucuroniltransf este localizata in microzomi.
Sulfoconjugarea
Se realizeaza asupra acelorasi grupari ca si glucuronoconjugarea, prin transferul
sulfatului provenit in spec din aminoacizii sulfurati. Sulftransferaza se gaseste in
citoplasma, mai ales in ficat si intestin
Acetilarea
Are loc in ficat si in cel sist R-E iar conj cu glicocol se petrece numai in ficat
Metilarea
In ficat si rinichi. Spoliaza org de gruparile metil procurate din metionina si bazele
xantinice.
Mercaptarea
In rinichi, metabolitii rezultati sunt uneori mai toxici dar mai rapid de eliminat.
Sulfurizarea
Este o adevarata detoxifiere avand in vedere slaba toxicitate a sulfocianurii fata de
ciqnurile care sunt extrem de toxice. Eficienta reactiei este redusa dat micilor cant de
rodanaza disponibila.
Conjugarea are loc cu consum de energie, de aceea este necesara o activare prealabila
a ag de conj sau a toxicului. In urma reactiilor de conj rezulta de obicei compusi
hidrosolubili si totdeauna mai putin toxici decat metab din faza 1). Exemplu: benzenul
prin metab in faza 1) conduce la fenol, careeste mai toxic, si care in faza 2) da ac
fenilglucuronic, mai putin toxic si mai hidrosolubil.
Biotransf este infl de o serie de factori: specie, rasa, varsta, sex, stari patologice, starea
de nutritie, fact de mediu siin princ interact cu alte xenobiotice sau cu factori nutritivi.
Biotransf este calea majora de debarasare a org de toxice. Totusi, at cand sist enz din
cele 2 faze sunt suprasolicitate, apar o serie de dezav: spolierea org in gruparile acetil,
metil, sulfat, tiol, etc, necesare reactiilor din faza 2) si cresterea cerintei de NADPH
implicate in OFMM cu consecinte grave asupra unor metabolisme.

D) eliminarea toxicelor din organism

Indepartarea din sange, limfa, lich interstitial, celule, tesuturi, a toxicelor si a metab
polari si ionizati. Acest fen este den de Deriveaux: ultimul act al dramei toxice.
Calea, viteza, durata si gradul elim sunt in fct de o serie de factori fizico-chimici si biol.
Nocivitatea unui toxic este cu atat mai mare cu cat elim este mai lenta.
Calea renala este princ cale de elim din org, in gen eliminandu-se toxicele cu masa
molec sub 400. Se realizeaza prin 3 mevanisme: filtrare glomerulara, reabs tubulara si
secretie tubulara. Viteza elim depinde de 3 factori: debitul urinar, rata de fixare pe prot
plasmatice, pH-ul urinar. O fractiune de toxic este filtrata glomerular, poate fi reabs
tubular in fct de caract fizico-chimice: compusii liposol se reabs pana la metab completa
in compusi hidrosol eliminabili renal, pe cand electrolitii slabi se e,im in rap c pH-ul
urinei tubulare. pH-ul alcalin favorizeaza elim comp acid ionizat deoarece reabs tubulara
este impiedicata. PH-ul acid fav elim compusului bazic. Electrolitii tari se elim rapid indif
de pH deoarece sunt complet disociati.
In mod N ph-ul urinar este acid -> atentia este orientata spre alcalinizare, favorizand
elim: acizilor org, aldehidelor, alcoolilor, barbituricelor, fenoli, sulfamide. Acidifierea urinei
prin perfuzare de clorura de amoniu sau clorhidrat de lizina fav elim de: amfetaminice,
streptomicina.
Anumite subst datorita slabei lor capacit de ionizare si proportiei f mari a legarii de prot
plasmatice nu sunt infl de modif de ph. Ex: stricnina, bromurile, fluorurile, penicilina.
Varsta si integritatea fct renale la anim batrane si tarate renal infl cant de toxic sau
metabolit elim fiind mai redusa.
Apar in org interactiuni: toxicele care se elim prin secretie activa tubulara pot intra in
competitie pt aceleasi mec de transport.
In general se elim oe ac cale: maj sarurilor metalice, alcaloizii, subst colorate,
ioduratele, nitratii, terebentinele.
Calea digestiva
Caracteristica pt toxicele cu mase molec intre 400-500. Rolul ficatului este important dar
efectul sau este modif de reabsorbtia toxicului din intestin print circuitul entero-hepatic.
Prin tubul dig se elimina acei toxici care sunt conc in bila dar nu sunt reabsorbiti din
intestin. Dpdv fizico-chimic, subst excretate biliar sunt incluse in 4 categ: anioni polari
puternici (conjugati glucuronici ai subst chimice exogene), cationi puternic ionizati
(compusii cu amoniu cuaternar neresorbabil: toxogonina), subst neutre neionizate
susceptibile de a realiza ciclul entero-hepatic (morfina, stilbestrol), compusi organometalici (oragno-mercurici: criptodin).
Prin saliva se elimina alcaloizi, ioduri, clorati si mercur.

Prin voma la suine si carnivore pot fi eliminate aproape toate subst chimice ingerate.
Prin mat fecale se elimina compusii putin solubili.
Calea pulmonara
Caract pt gaze si subst volatile: CO, H2S, ac cianhidric, alcooli, amoniac, acetona,
cloroform, care pot imprima halenei un miros particular (miros aliaceu in intox cu arsen
sau fosfor).
Glanda mamara
Multe subst toxice exogene, in spec medicamente. Prin lapte pot fi elim alcaloizi,
mercur, plumb, arsen, iod, organoclorurate, organofosforice, micotoxine (aflatoxina M1).
Pt evitarea intox cronice cu dieltein (organoclorurat) conc limita admisa in lapte tb sa fie
sub 0,03 ppm.
Cutanata
Tegumente, fanere si gl sudoripare - se elim metalele grele, arsen, halogenuri, unele
subst volatile.

3) Faza toxicodinamica
Toxicul este disponibil pt actiune asupra org la diferite nivele.
La nivel celular se considera ca toxicele ar actiona fie prin modif starii coloidale a
citoplasmei si a permeabilitatii celulare (proportional cu cantitatea - toxice de
concentratie), fie prin simplul contact cu supraf celulei (toxice mimetice).
Desi efectele se generalizeaza la nivelul intregului organism, exista totusi caracteristici
particulare pt fiecare subst toxica. Exceptand unii compusi care au capacitatea de a
distruge toate tesuturile(acizi si baza corozive), celelate actioneaza in general prin mec
biochmice, enzimatice sau prin actiuni ce se produc la distanta prin intermediul SNV
realizand sindromul de iritatie Reilly.
Mec biochimic: actiunea toxicelor tioloprive (-SH): metalele grele - cadmiu, mercur,
arsen, nickel.
Mec enzimatic: sclerozele consec intox cronice care pot fi puse pe seama unei secretii
prelungite de mineralocorticoizi (sindromul gen de adaptare Seily). Insecticidele
oraganofosforice realizeaza depresiunea colinesterazei -> manif colinergice.
Sindromul Reily - leziuni hemoragipare in tesuturi la dist fata de sediul de act a unui
toxic explicate prin tulb pe care le provoaca SNV care det tulb vasomotorii.

La nivelul tesuturilor, toxicele prez o anumita afinitate, leziunile fiind repr de: congestii,
hemoragii, degenerescente, necroze. Act toxica ce are ca efect alterarea tisulara se
poate produce in mom patrunderii subst, in timpul difuziunii sau in mom elim. In afara
unor modif funct, se obs schimbari in ceea ce priveste forma, vol, consistenta si
culoarea tes si org care pot fi orientative sau chiar caracteristice pt stabilirea diagn.
Atrofia galben acuta a ficatului este consid specifica pt intox cu fosfor.
Elem cele mai diferentiate sunt sicele mai vulnerabile.
Pe bazaelectivitatii tesutului se poate vorbi despre toxice renale (mercur), toxice
hepatice (fosfor), toxice nervoase (alcaloizi), toxice cardiace (glucozizi cardiotonici).
Act toxicelor la niv sist nervos.
Sensibil la act maj subst toxice dar si la hipoxie indusa de subst toxice. Toxicul poate
actiona asupra cortexului, bulbului, maduvei, plavii motoare, terminatiilor nervoase.
Exista subst care act direct asupra sist nerv, altele asupra componentelor de relatie
centrale (stricnina), altele asupra sist de relatie periferice(curarizante), asupra
componentelor vegetative(organofosforice).
La niv SNC, pot act fie excitant (picrotoxina, cafeina) sau deprimant (cloroform,
barbiturice). Unele toxice au efect asupra anumitor etaje ale SNC. Cafeina, camforul si
amfetamina produc excitatia scoartei determinand convulsii. Pentetrazolul, lobelina si
nicetamida sunt excitante bulbare. Stricnina isi exercita act la niv maduvei spinarii
(neuronii Renshaw).
Unele subst toxice afecteaza diferentiat etajele SNC. Cloroformul deprima initial scoarta,
apoi centrii subcorticali, maduva si in final bulbul.
Toxicele bulbare act asupra centrilor respiratori, ai pneumogastricului sau centrul
glicoregulator. Lobelina, CO2, excita centrul resp cianurile, morfina il depreseaza.
Toxicele pot intrerupe fluxul motor(curarizante) sau cel senzitiv (cocaina). Senzorii pot fi
afectati de unele toxice: acuitatea vizuala - alcoolul metilic, auzul - streptomicina. SNV
sensibil la act subst mimetice sau litice (atropina).
Sist nervos poate fi afectat indirect ca urmare a hipoxiei (subst methemoglobinizante:
nitritii, cuprul, cloratii), prin modif hidro-electolitice (sarea), prin modif acido-bazice sau
ca urmare a colapsului vascular.
Tulb neurologice ale intoxicatiei:
coma toxica;

convulsiile (consec hiperexcit zonelor motorii din scoarta sau a unor centri nerv

motori medulari);
midriaza,mioza si rigiditatea pupilara (act directa sau ca urmare a blocarii sist

enz, vegetative, stari hipoxice),

apatia si somnolenta (intox acute care evol cu febra sau care det insuf renala,

tulb circ sau anemie grava);

tulburari motorii (pareze, paralizii) si senzitive (anestezii, parestezii, neuromialgii)

cu cauze si mec complexe.

Act toxicelor asupra ap circulator
Sange,plasma si elem figurate
Coagulabilitatea scade in intox cu warfarina, oxalati si hirudina.
Elem figurate rosii pot suferi diferite modificari: morfologice si numerice. Morfologice: in
princ in intox cu varza (anizocitoza, poikilocitoza), granulatii bazofile (plumb), corpi
Heinz (anilina). Poliglobulie reala in intox cu CO si arsen, poliglobulie prin
hemoconcentratie in intox cu Clorpicrina, fosgen. Hipoglobulie prin blocarea
eritropoiezei in cazul intox cu fosfor, taliu si plumb, hipoglobulie prin hemoliza in intox cu
cupru, saponine si veninuri hemolitice. Hipoglobulie prin hemoaglutinare inintox cu
crotin, ricin.
Hemoglobina poate fi blocata de CO (carboxihemoglobina), niyptriti si clorati
(methemoglobina), cianuri si nitriti (cianmethemoglobina), benzen si plumb
(hematoporfirina cu pirderea Fe din Hb).
Elem figurate albe
Leucopenie in intox cu iperita, benzen, uretan, albastru de toluidina, sulfamide.
Agranulocitoza in intox cu dinitrofenoli, benzol, ac arsenios, amidopirin.
Trombocite
Trombocitopenie si purpura in intox cu benzen, stahibotriotoxicoza, pteridism
Act asupra unor constante sanguine (Na, K, Ca, Mg)
Tulburari ale echil ionic: hipocalcemie in intox cu oxalati.
Act asupra vaselor
Vasoconstrictoare: secara cornuta; vasodilatatoare: nitritii, atropina.
Act asupra cordului
Tulb de contractibilitate prin act directa asupra miocardului sau printr-un regim circulator
coronarian inadecvat sau ca urmare a hipoxiei. Tulb de ritm prin act asupra SNP si
asupra sist excito-cond. Toxicele modifica functiile intropa, tonotropa, dromotropa,
cronotropa fie prin stimulare fie prin deprimare. Unele toxice opresc cordul in sistola
(glicozizi cardiotonici), diastola (nicotina, muscarina).
Tulb cardiovasc: insuf acuta circ periferica (soc toxic, colaps toxic), stop cardiac.

Act toxicelor asupra ap respirator.

Inflam acuta a muc tractusului resp: gazele iritante (clor, dioxid de sulf, formaldehida)
care produc excitarea term nerv de la niv ap resp cu decalns unor reflexe motorii si
secretorii -> stranut, tuse, bronhoconstrictie, hipersecretie, congestie, edem pulmonar,
fen astmatiforme. Daca act persista apar semne de sufocare si asfixie.
Alterarea permeabilitatii membr alveolo-capilare urmata tardiv sau imediat de edem
pulmonar acut (ANTU).
Excitarea sau deprimarea centrilor respiratori care pot conduce la stop respirator
(deprimare: morfina, ac cianhidric, nicotina)
Blocarea hemoglobinei circulante conduce la asfixie prin incapacitatea de fixare a
oxigenului pe Hb si inducerea anoxiei tisulare. Ex: cianurile.
Impiedicarea misc respiratorii prin contractie tetanica a muschilor respiratori (stricnina)
sau paralizia (curarizante).
Asfixia nu este intotdeauna ezultatul act locale a subst toxice, ea putand interveni si in
urma inhibarii centrului resp bulbar si a celorlalte mec dar mai frecvent in colectivitatile
mari de anim prinincarcarea atm cu amoniac sau CO.
Act toxicelor asupra ap uro-genital
Rinichiul este afectat de toxice sau metaboliti care se elim la ac nivel. Lezarea se prod
prin mec direct sau alergic sau ca o consecinta a hipoxiei in starea de soc.
Nefropatia acuta tubulara toxica se prod prin act nefrotoxica directa. Port cea mai
sensibila este tubul contort proximal (unde are loc concentrarea si reabsorbtia),
afectarea se exprima prin proc degenerative de diferite grade. Tablou clinic de insuf
renala acuta toxica.
Rinichiul de soc este consecinta act toxice indirecte cand in cadrul socului toxic, alaturi
de alte org si sist este afectat si rinichiul dat anoxiei ischemice cu instalarea oliguriei sau
a anuriei. Daca ischemia este prelungita, diureza nu este reluata dupa inlaturarea starii
de soc si apare sindromul de insuf renala acuta toxica.
Nefropatia cronica este de obicei medicamentaoasa sau consec a expunerii indelungate
intr-un mediu poluat.
Unele toxice produc congestie renala activa (nitratii), altele hemoragii renale
(terebentina, cantarida), degenerescenta grava (mercurul).
Alte toxice au act nefrotica selectiva: cantarida det glomerulonefrita, cromul lezeaza port
ant a tubilor contorti, uraniul si mercurul port post si intermediaraa tubilor contorti.
Ap genital

Sulfactinoxalina produce lez degenerative la ovarul pasarilor. Toxina F2 sau

fusariotoxina induce sindromul estrogenic la scroafe. Fusarium sporotrichoides det lez
ovariene ireversibile cu sterilitate putand afecta si spermatogeneza.
Talidomida, paraaminobenzenul, sulfonamida si unele anestezice produc efecte
teratogene si embriotoxice.
Act asupra pielii
Eritem, vezicule (ergotina), ulceratii, necroze, fotodermatoze (fenotiazina, plante toxice,
subst fotosensibilizante), hipercheratoze (naftalenii clorinati), alopecie (acetat de taliu),
onichoze (mercur, cupru, arsen, seleniu, anilina).
Act asupra termoregalrii
Act asupra centrilor termoregaltori cefalici si medulari, act cardiovasc si musc sau act
asupra depuratiei cutanate.
Majoritatea subst toxice produc hipotermie. Exceptie: stricnina, picrotoxina, unele
anticonvulsivante, dinitrofenoli (perturba fosforilarea oxidativa).
Rezultanta finala este efectul toxic.

Toxicologie speciala
Intoxicatiile cu plante toxice sau potential toxice
Aspecte generale
Caracteristicile toxinelor vegetale
Produse secundare ale metab plantelor nefiind esentiale pt crestere sau reprod.
Toxinele se pare ca repr rezultantele mec necesar supravietuirii plantelor. Multe dintre
ele sunt amarui sau chiar det reactii fiziologice puternice la ierbivore care le fac apoi sa
le ocoleasca.
Fitotoxinele sunt f heterogene dpdv al struct si propr chimice. Chiar daca unele plante
prez asemanari structurale (saponinele, glicozizii, alcaloizii) ele aoar intr-o mare
varietate de genuri sau specii vegetale.
Factorii ce favorizeaza toxicitatea plantelor
Conditiile climatice: temp mediului infl intotdeauna niv glicozizilor cianogenetici.
Unele manopere efectuate im agricultura (fertilizari, ierbicidari), pot conduce la cresterea
niv metabolitilor secundari din plante.
Deficientele nutritionale (lipsa NaCl) pot induce sindromul de pica si consumul plantelor
toxice.
Pasunatul execsiv pe anumite supraf agricole poate conduce la cresterea cant de
radacini bogate in principii toxici.
Anim infometate sau insetate, supuse stresului de transport, pot ajunge in situatia de a
consuma plante toxice.
Consumarea plantelor toxice de catre anim de companie tinute inchise in spatii cu
plante potential toxice din curiozitate sau plictiseala.
I. Intoxicatiile cu plante care contin alcaloizi
Alcaloizii (baze organice sau vegetale) sunt compusi naturali sau sintetici cu struct
heterociclica si cu azot in molecula, avand o reactie bazica. Functia bazica datorata
gruparii amino le confera propr de a forma saruri cu ac organici. Incidenta alcaloizilor in
regnul vegetal este f mare. Se intalnesc 1200 specii de plante apartinand la 519 genuri
din 91 familii. In prezent se cunosc peste 200 alcaloizi. Speciile cele mai bogate in
alcaloizi apartin urm familii: Ranunculaceae, Liliaceae, Papaveraceae, Solanaceae.
In princ alcaloizii act asupra:

SNC cu efect stimulativ asupra cortexului - cocaina; bulbului -efedrina, lobelina;

maduvei- stricnina
SNC cu efect deprimant asupra cortexului - scopolamina; cortexului si

talamusului - derivatii de opiu; bulbului - chinina si chinidina; maduvei - curara si

cicutoxina
SNV: ergotamina, ezerina, atropina, sparteina, nicotina

Musculatura: excitant prin sensibilizarea la ionii de K: veratrina, aconitina,

colchicina
Cord: stimulant: cafeina, teofilina

Mitozei: colchicina

2.

Intoxicatii cu plante care contin alcaloizi heterociclici cu nucleu piperidinic si

piridinic

a. Intoxicatia cu Conium maculatum (cucuta mare, dudae, bricinis) - Fam Umbeliferae

Creste in intreaga tara, pe langa drumuri, garduri, santuri, in locuri cultivate. Se
confunda f usor cu patrunjelul si anasonul.
Principii toxici: coniina, conhidrina, gama-coniceina, pseudoconhidrina, metilconiina,
repartizati in toate organele plantei, indeosebi in semintele necoapte.
Coniina (C8H19N) alcaloid uleios cu miros particular neplacut, se gaseste si in planta
uscata (0,05% in rad si tulpina, 0,2 in frunze, 0,3 in flori, 3,5 in seminte).
Sensibilitate: cabalinele si bovinele; ovinele si caprinele mai rezistente
Mod de actiune: act curarizanta (neuroparalitica) asemanatoare curarei si nicotinei,
urmare a paraliziei term nervoase motorii la niv musc cu pastrarea functiei creierului.
Moartea survine prin asfixiein urma paraliziei muschilorrespiratori, in spec diafragmul. In
cant mari, coniina det paralizia centrilor nervosi.
Alte actiuni: iritant asupra muc dig si a pielii, act hemolitica.
DL 50 la cabaline = 2 kg frunze proaspete, la bovine =4-5 kg
Tablou clinic
Tulb digestive si resp in prima faza. Tulb dig: ptialism si diaree. Tulb resp: dispnee grava,
cianoza mucoaselor, asfixie.
La cabaline: semne clinice la 20-30 min de la consumul de cant mici de plante, evolutie
de 4-5 ore. Ptialism, mers greoi, slabe fibrilatii ale muschilor buzelor si gatului, midriaza,
puls si resp accelerate. La consumul de cant mari simptomele apar mai rapid
constatandu-se fibrilatii ale musc incepand cu trenul post, mers greoi, incordat, apoi
asfixie si pareze ale trenului post. Spre final paralizia intregii musc, reducerea frecv

pulsului si resp, moartea prin paralizia muschilor resp. Caracteristic este mirosul de
urina de soarece al aerului expirat de anim intoxicate.
La bovine: aceleasi semne plus timpanism, avort la femelele gestante, convulsii
generale.
La pasari dupa consumul de seminte: contractii musc, paralizie, moarte.
Tratament: evacuarea tubului digestiv prin spalaturi gastrice sau voma, admin de solutii
de acid tanic, admin de sol iodate, admin de carbune sau apa albuminata, mucilagii,
carbonat de amoniu PO 60 g in 4-5 L apa. Cafeina, stricnina sau alcool camforat
(excitant).
b. Intoxicatia cu cucuta de balta (Cicuta virosa)
Creste pe langa apele curgatoare sau in zonelemlastinoase. Det intoxicatii traduse prin
hipersalivatie, slabiciune musc, succesiuni de crize convulsive violente (asem cu cele
din intox cu stricnina - ddx).
Principii toxici: cicutoxina (cicutina), cicutol. Cicutoxina in prin in rad si la baza tulpinii.
Paraclinic se obs cresterea creatinfosfokinazei si a LDH.
Caracteristic: miros de urina de soarece emanat de toate secretiile si excretiile anim
intoxicate.
Alcaloizii din cucuta de balta se elimina prin lapte.
DL 50 este 200 g la vaca si cal.
c. Intoxicatia cu nicotina.
Nicotiana silvestris, N. rustica (mahoarca), N. tabacum - fam Solanaceae popular: tutun,
tutun tiganesc, duhanita
Principii toxici: nicotina (de 16 ori mai toxica decat coniina, egala in toxicitate cu ac
cianhidric), nicoteina, nicotellina, nicotinina, neoninicotina (anabazina), ac oxalic. Se
gasesc in toate partile plantei, mai ales frunze. Prin uscare creste cont procentual
datorita evaporarii apei.
Nicotina irita mucoasele (mai ales dig), reduce cant de oxihemoglobina, inhiba sist
neurovegetativ, la inceput excitant, apoi paralizant al SNC.
Ingerarea plantei cand se gaseste in amestec cu alte plante, consumul de anim
infometate a frunzelor verzi sau puse la uscat, inhalarea prafului de tutun cand frunzele
sunt uscate in adaposturi, in urma tratam antiparazitar cu lesie de tutun.
DL50 = 300 g-2000 g frunze la bovine, 300-1200 cal, 30-100 rumeg mici.
Simptomatologie
Indiferent de calea de patrundere, apar dupa un interval scurt. La inceput neliniste,
privire anxioasa, ptialism, polipnee, miastenie, stare de torpoare. In forme grave se

constata mioza (exceptie!), bradicadie, aritmie, dispnee, balonari, colici, peristaltism

crescut, poliurie, contractii musc, mers titubant, convulsii tetaniforme cu pauze scurte,
uneori edem pulmonar, colaps periferic. Moartea prin soc toxic sau asfixie datorita
paraliziei muschilor respiratori.
Durata evolutiei de la 15 min la 24 h, alteori moartea survine dupa 14 zile.
Diagnostic pe baza anamnezei, examinarii compozitiei furajului, mirosul de tutun ce
emana din tubul dig, carne, lapte, la deschiderea cadavrului.
Ddx cu intox cu stricnina si tetanos.
Tratament: indepartarea toxicului din tubul dig (spalaturi, purgatie). Antidot: taninul.
Simptomatic: pentobarbital sodic IV, pt semnele dig si cardiovasc, spalrea corpului daca
s-a fol lesia de tutun, cofeina.
d. Intoxicatia cu Lobelia
Planta salbatica ce prefera solurile mocirloase sau din apropierea padurilor.
Principii toxici: lobelina, cu act asem nicotinei.
Intreaga planta este toxica.
2. Intoxicatii cu plante ce contini alcaloizi heterociclici cu nucleu tropanic.
a. Intoxicatia cu Atropa belladona (matraguna, doamna codrului, iarba codrului,
nadragula, matraciune, cireasa lupului, imparateasa) -fam Solanaceae
Creste in reg deluroase si montane, mai frecvent in etajul padurilor de fag, in locuri
umede si umbroase. Raspandeste un miros slab neplacut, fructele au un gust dulceag
initial.
Principii toxici: hiosciamina care prin uscare se transforma in izomerul sau dextrogir
rezultand un racemic: atropina; scopolamina, beladonina, apoatropina, nicotina.
Principii nu sunt distrusi prin conservare si se gasesc in : radacini, flori, tulpini, fructe (in
ordine). Alacaloidul princ hiosciamina (98%) este un ester al ac tropic cu atropina
(amino-alcool).
Fructele se confunda usor cu afinele, ciresele si visinele. Doza toxica la cal 120-180 g
frunze uscate, 60-90g radacini, la rumeg mari 60g frunze uscate. Furajul sub f de nutret
cosit sau insilozat care contine peste 1% aceasta planta este periculos.
Actioneaza asupra SNV ca parasimpaticolitic prin blocarea receptorilor colinergici,
asupra SNC initial ca excitant apoi deprimant.
Simptomatologie:

cabaline - refuzul hranei la 3-5 ore de la consumul plantei, uscarea mucoaselor si

midriaza la maximum (disparitia completa a irisului) cu imposibilitatea adaptarii la
lumina.
La inceput neliniste, colica, balonarea abdomenului, absenta peristaltismului intestinal,
constipatie cu elim de crotine uscate, exoftalmie si dureri intraglobulare dat presiunii
crescute. Cu timpul pot sa dispara sau sa evol cu o stare de depresiune generala,
sindrom de imobilitate, pareze, paralizii, din care isi revin cu greu.
Moartea se produce prin paralizia centrilor respiratori din bulb.
Rumeg mari - la fel, cu evol mai rapida si accese rabiforme
Rumeg mici - evident doar midriaza
Pasari - semne nervoase
Diagnostic: semne clinice, analiza furajelor
Tratament: indepartarea furajului, evacuarea cont GI, simptomatic - sustinerea activ
cardiace si respsi contracararea manif excitatiei si depres nervoase; admin de antidoturi
farmacodinamice: pilocarpina, ezerina, arecolina.

B. Intoxicatia cu Datura stramonium, fam Solanaceae (laur, ciumafaie, ciuma fetei,

marul porcului, bolandarita, turbare)
Creste in z de campie, pe locuri virane, pe marginea drumurilor, pe langa garduri. In gen
nu este cons de animale dat gustului si mirosului neplacut. Toate partile sunt bogate in
alcaloizi atat in stare verde cat si uscata sau insilozata. Cant cea mai mare in seminte.
Plantele tinere sunt de 2 ori mai toxice decat cele mature.
Cele mai frecv intox la cabaline, vitei, purcei, gaste, rumeg mari in timpul furajarii la
grajd cu nutret insilozat. Capra este rezistenta, dar laptele este toxic pt consumatori.
Anim mici pot avea acces la seminte sau ceaiuri, planta fiind fol si ca drog dat propr
halucinogene.
Principii toxici: hiosciamina - in per de inflorire, atropina, apoatropina, scopolamina,
hioscina.
Simptomatologie asemanatoare cu cea produsa de matraguna.
Tratament ca la matraguna.
C. Intox cu Hyosciamus niger si H. albus, fam Solanacee (maselarita, porcarita)
Creste spontan de la campie la z subalpina, pe langa drum sau ca buruiana. Are miros
si gust neplavut (amar) deci anim o ocolesc. Intox apare cand se admin sub f de iarba
verde cosita si tocata, fan, furaj insilozat, seminte in gozurile de cereale.
Intox mai frecv la tineretsi la anim carentate cu apetit pervertit.

Principii toxici: hiosciamina - in toate partile pl adulte, hioscina - cel mai toxic (DT la om
2 mg) in pl tanara, scopolamina, apoatropina.
Simptomatologie:
Cabaline: midriaza in cateva minute, contractii ale musxhilor masticatori si ai

musc cervicale ca urmare a act hioscinei asupra centrilor motori, disfagie, dispnee cu
raluri, convulsii puternice, sialoree. Semnele pot disparea in cateva ore cu exc
midriazei, sau pot provoca moartea in 2-6 ore.
Rumegatoare: ca la cal plus meteorism, respiratie convulsiva cu raluri-> ddx cu intoz cu
laur, diaree, paralizie gen. Tratament simptomatic pt combaterea diareei si sialoreei.

III. Intox cu pl care contin alcaloizi cu nucl izochinolinic

B.
Papaver somniferum, macul de cultura. Papaver rhoeas, macul rosu, mavul de
camp
Macul rosu este o pl comuna care contine rhoeadina in petale, cu act asem opiului.
Mavul de cultura este cultivat ca pl oleifera, medicinala sau ornamentala si ca specie
spontana. Contine opiu in latexul uscat continut in toate partile plantei cu exc semintelor.
Cont cel mai ridicat in capsulele verzi.
Principii toxici: grupa opioidelor: morfina, codeina, papaverina, laudanina, narceina,
codamina, pebaina, narcotolina, criptopina, heroina.
Intox se produce la anim in mm infloririi plantei de obicei la grajd. La pasune le ocolesc.
Intox se prod dat consumului de capsule rezultate in urma prelucrarii in ind
farmaceutica.
Actiune excitanta sau inhibitorie (analgezica si narcotica) asupra SNC
La cabaline: somnolenta, slabirea acuitatii vizuale si auditive, mioza, dureri lombare cu
deplasare greoaie, activ card si reso si temp corp normale.
La rumeg tabloul clinic este dramatic: aspect de encefalita acuta si reproduc semnele
clinice din turbare: anxietate, apoi agresivitate, contractii musc, crize epileptiforme cu
durata de pana la 15 min apoi stare de depresiune pana la 30 min dupa care accesele
revin. Semne digestive: hipersalivatie, meteorism, constipatie, apoi diaree
sangvinolenta. Moartea survine in timpul convulsiilor, la max 24 h de la consum.
Opiaceele au struct similara cu cea a endorfinelor naturale, care au un efect de
diminuare si inhibare a senzatiilorde durere. Consumul de opiacee duce la alterarea
prod de endorfine, reduce perceptia durerii, reduce anxietatea, inhiba act sist resp si
reduce activ zonelor creierului resp cu emotiile inducand anestezia emotionala si o
indifenta fata de lumea din jur.

La om: placere, apoi satisfactie, apoi somnolenta, apoi dependenta si sevraj: anxietate,
iritabilitate, tremur muscular, epifora.
Supradoza de opiacee det insuf resp si cardiaca severa, inducand edem pulm si
cerebral acut.
Alte plante: cannabis var sativa (canepa de cultura) si var indica
Princ toxici: canabinol si canabidiol, avand la baza pe delta9terahidrocanabinol (THC).
THC este conc in bracteele incarcate cu rasina ale varfurilor inflorite. Act farmacologica
consta in inhibarea sist parasimpatic la niv receptorilor de acetilcolina. THC este
hidroxilat la niv hepatic in metaboliti activi eliminandu-se pe cale urinara. THC are efect
inhibitor asupra transf fosfolipidelor membranelor plasmatice a limfocitelor si efect toxic
asuora fazelor ciclului celular -> cresterea sintezei celulare de ADN si accelerarea
diviziunii celulare.
Berberis vulgaris, dracila
Principii toxici: berbamina, berbenina
Chelodonium majus, rostopasca, negelarita
Principii toxici: chelidonina - antimitotic si foarte iritanta
Toate aceste plante produc intox prin ingestia drogului descoperit prin intamplare de
animal, sau prin inhalarea fumului si la cainii uti.izati pt depistarea drogurilor.
Simptomatologie: la 1 ora dupa abs drogului cainii prez modificari ale comportamentului
psihic si locomotor: nesupunere, agresivitate, latra fara motiv, se ridica cu greutate, se
deplaseaza cu miscari instabile, se sprijina sau se loveste de mobila, slabiciune musc
generala intrerupta de tremuraturi intermitente. Este cand deprimat cand hiperexcitat. La
inceput hiperestezie, apoi hipoestezie. Intre cele 2 stari capul si privirea par sa
urmareasca o misc invizibila, ochii au aspect sticlos, reactionand la lumina, semne ce
evoca o meningoencefalita.
Tratament simptomatic: elimin toxicelor din tubul dig, mentinerea functiilor vitale.
Provocarea vomei cu apomorfina 0,05-0,1 mg/kg SC sau IM, absorbante digestive de tip
carbune vegetal activ, diuretice, calmante (diazepam 0,5 mg/kg), analeptice cardiovasc
si resp (cafeina, teofilina), corticoide, atropina. Dun vauza fricii de repercursiuni legale
propr sunt reticenti sa admita tipul intoxicatiei, de aceea medicul vet tb sa ia o
anamneza prin intwrogatoriu delicat si neacuzativ.
Diagnosticul se pune pe baza ataxiei, depresiei SNC si perturbarii comportamentului.

IV. Intoxicatia cu plante care contin alcaloizi cu nucleu chinolizidinic

a. Lupinus spp., lupinul, fam Leguminoasae, Lupinus luteus, Lupinus albus, Lupinus
angustifolius (albastru), Lupinus perennis, Lupinus varius ultimii doi = lupinul furajer,
lupinus pollyphylus (negru)
Lupinul galben si alb: textila, furajera, melifera, ingras.
Princ toxici: lupimina, lupanina, lupamina, octalupina, sparteina. Mai ales in seminte si pl
verde -> lupinul furajer tb recoltat in per de inflorire.
Toxicitatea poate fi atribuita unei ptomaine care act ca toxic enzimatic.
Alte pl: Cytisus spp (drob), Labornum angiroides (salcam galben)
Intox cu lupin la ovine, bovine, cabaline. Pe vrejii de lupin se dezv un micet (Phomopsis
leptostromiformis) care elaboreaza micotoxine (fomopsine) care se fixeaza pe
hepatocite det heptoza roxica cronica indeosebi in per de stabulatie.
Act iritanta asupra tubului dig det gastroenterita. Act hepatotoxica, producand leziuni
degenerative si necrotice la niv hepatocitului si al epit can biliare rezultand icter toxic si
de staza exteriorizat prin semnele fotodermatozei. Act cardiotoxica care det insuf
cardiaca. Act neurotoxica, mai intai exvitant apoi depresiv al centrilornerv medulari.
Iritant renal det nefrita parenchimatoasa. Act teratogena det anomalii ale scheletului
traduse prin artrogripoza si scolioza.
Elim alavaloizilor prin lapte ii confera gust amar.
Intox cu lupin = lupinoza sau lupinism. In princ la ovine unde det lupinoza acuta.
Semnele clinice apar dupa cateva ore sau zile in fct de cant ingerata. Initial apetitul
scade pana la refuzul hranei. Semne nervoase: adinamie, excitatie corticala cu bruxism,
tremuraturi musc urmate de stare de depresiune instalata progresiv, mers dezechilibrat
cu latero si retropulsie. Semne dig: constipatie cu fecale coafate cumucus galben,
urmata de diaree. Semne urinare: hematurie, proteinurie, poliurie. Semne respiratorii:
tahipnee, jetaj serosangvinolent. Semne hepatice: icter. Semnele fotodermatozei:
edemul capului, mai ales urechi si bot. Semne abortigene.
Evol intox este de cateva ore sau zile. Moartea se prod prin paralizia centrilor nerv
bulbari si medulari.
Lupinoza cronica la ovine evolueaza ca hepatita cronica interstitiala cu edeme
subcutanate urmate de gangrena dupa 18-20 zile
La cabaline evol cronic: apetit diminuat, hipertermie pasagera apoi hipotermie, pulsul si
resp accelerate, mucoase icterice cu infl difteroida, mictiunifrecv, fotodermatoza
exudativa sau gangrenoasa in urma exounerii la soare. Jetaj gros, portocaliu,
conjunctivita portocalie. In final semne nervoase cu mers dezordonat, sindrom hepatoencefalic.

Modif anaomo-pat: culoare icterica a muc si tes, edeme subcut indeosebi in reg capului,
leziuni necrotice pe cap si membre, degenerescenta hepatica si renala, edem pulm si
laringian, nefrita, ciroza hepatica.
Diagnosticul se pune prin coroborarea datelor clinice cu cele prov in urma analizei
botanice a furajului. Ddx fata de intox cu fosfor.
Tratament: evacuarea cont dig administrand purgative uleioase (interzise purg saline!).
Inactivarea princ toxici cu HCl sol 1% in otet la 5 parti apa. Stimularea diurezei cu ser
glucozat. Tratament simptomatic pt protectie hepatica si analeptice cardio-resp. Regim
alimentar.
Furajul cu cont ridicat in lupin se va admin in amestec de 1:9 cu alte furaje sau dupa
tratarea lui cu carbonat de Na 10% sau hidroxid de Na 1% cateva zile.
V. Intoxicatii cu plante ce contin alacloizi cu nucl steroidic
Intox cu Veratrum album, fam Liliacee, pop stirigoaie
Creste la alt mari, foarte robusta, frunze paroase (exc Veratrum nigrum). Cont alcaloizi
care se grupeaza in 2 categ:
De tip jerveratrum: jervina, rubijervina, izorubijervina, veratrobasina

De tip cerveratrum: esteri ai germinei: germerina, germidina, germitetrina,

germitrina, izogermidina, protoveratridina. Esteri ai protoveratrinei: germbutrina,

protoveratrina a, protoveratrina b. Alcaloizi ai veracevinei: veratridina. intebare
Princ toxic in toata planta, mai ales in rizomi si lastari tineri. Toxicitatea se mentine prin
uscare. DT 1g/kg la cabaline si 2g/kg la bovine. Suinele se intoxica mai rar, deoarece
princ toxici le provoaca voma. Intox se prod mai ales primavara cand cont in alcaloizi
este mai mare.
Mod de actiune: irita pielea si mucoasele, nefrotoxic, hepato-toxic, neurotoxic.
La cal. Semen dig, hipersalivatie, polidipsie, colica, descarcari diareice. Semne nerv:
neliniste, termuraturi, ataxie, accese tetaniforme. Semne resp: resp lenta si profunda.
Puls slab si nereg. Poliurie.
La bovine si suine predomina semne dig, la pasari diaree si semne nervoase: ataxie,
astazie, tremuraturi, horiplumatie, torpoare.
Moartea se prod prin inhibitia centrilor bulbari.
Tratament: evacuarea tubului dig, antidoturi generale (carbune, tanini), tratament
simptomatic: mucilagii, rehidratante, analeptice, tonice generale.
VI. Intox cu plante care cont alcaloizi cu nucleu terpenidic
Aconitum spp,fam Ranunculacee, iarba rea, iarba bubii, omag, toaie

Delphinium consolida, nemtisorul de camp; Delphinium ajacis, nemtisorul de gradina,

surgug. Princ toxici: delphinina, ajaconina, ajacina, delzolina
Aconitum tauricum, A. Paniculatum, A. Vulparia, A. Moldavicum, A. Lansiathum
Princ toxici: aconitina (C34H47O11) una dintre cele mai toxice otravuri naturale,
napelina, napelinina (zongorina), neolina, benzoilaconina, neopelina, acidul aconitinic,
enzima: aconitaza.
Principii toxici mai ales in rad si seminte.DL 50 la cabaline 10-12 mg/kg (300-400g
radacini) , la caine 5g de radacini.
Mod de actiune: iritant local, paralizant fulgerator al SNC si ai centrilor nerv bulbari, ai
cordului si pulmonului.
Hipersalivatie, voma, colici, dispnee, trismus, convulsii, midriaza, tahicardie urmata de
bradicardie, parestezie, paralizie generala. Moartea prin paralizie bulbara in cateva ore.
La ovine: behait continuu jalnic.
Diagnostic prin controlul cont stomacal.
Ddx fata de intox cu: taxus baccata (tisa), sorghum, Atropa belladona, Gliceria
acquatica, sticnina
Tratament: vomitive, spalaturi gastrice, purgative, mucilagii, tanini. Cloral hidrat PO.
I.7 Plante care contin alcaloizi cu struct amidica ciclica
Colchicum autumnale: fam Liliaceae (brandusa de toamna, ceapa ciorii, brandusa
mortilor, ruscea de poiana, brandusei, balura, colsica, ghicitori).
Creste pe pajistile din zona fagului si molidului, infloreste toamna si fructifica primavara.
Flori roz-violete.
Principuil toxic: colchicina (C22, H25, O6). Prin uscare rezulta demeocolcina care este
la fel de toxica. Colchicina este un alacaloid care nu are reactie alcalina si care nu
formeaza saruri cu acizii, da gust amar plantei.
Intoxicatia cu brandusa se intaneste la pasune primavara si toamna, mai ales la tineret
dar si la grajd tot timpul anului la toate categ de animale. Cele mai sensibile sunt ovinele
si suinele.
Colchicina este paralizant cerebral, cerebelos si bulbar, aboleste miscarile voluntare,
are act analgezica asupra SNP, actiune iritanta asupra mucoasei tubului dig, a rinichilor
si a pielii, toxic capilar. Principala actiune: factor de dezechilibru in procesul de mitoza al
celulelor sporind diviziunea at cand se formeaza fusul mitotic determinand
degenerescenta picnotica a nucleilor. DL 1mg/kg (8-10g frunze proaspete sau 2-3 g
frunze uscate), la 0,25 mg are efect purgativ.

Taboul clinic: semnele clinice apar dupa 2-48 h de la digestie. Semne digestive: ptialism
abundent, miros fetid, colici, timpanism, tenesme. Semne nervoase: stare de depresie,
diminuarea reflexelor, miastenie, tremuraturi musculare, mers vaccilant. Semne urinare:
PU, hematurie. Semne respiratorii: initial tahipnee, apoi bradipnee cu miscari respiratorii
sacadate. Moartea se produce prin paralizia centrilor respiratori bulbari in 50% la suine
si 40% la cabaline siputin mai scazut la rumeg mari. Aimalul merge spre vindecare abia
dupa 2 sapt de la consumul plantei deoarece alcaloizii se absorb si se elimina incet si
se acumuleaza (daca se ingera zilnic cant mici timp indelungat).
Modificari anatomo-pat: gastroenterita hemoragica sau chiar ulcerativa in int gros.
Leziuni nefritice de iritatie.
Diagnostic: controlul botanic al furajului, tabloul clinic, evidentierea colchicinei in cont g-i
sau din sange.
Tratament: asemanator cu celelate plante ce contin alcaloizi. In plus: tanini,
combatrerea deshidratarii prin admin energica a serurilor cu electroliti (15-40 ml/kg). Nu
se admin purgative saline.
Equisetum spp. Fam Equisitaceae
Equisetum palustre (coada manzului, bradisor, bodara, iarba de cositor) - det boala
ursului de Bahme, E. arvense (coada calului, barba ursului), E. hiemale (pipirig de
munte).
Toxica atat verde cata si usacata (2 ani). Raspandite de la ses la munte, in reg umede.
Principii toxici: alcaloizi: equisetina (palustrina) - act asupra SNV, nicotina; saponine:
equisetonina - act hemolizanta; heterozizi: equisetrina, galuteolina; acizi: ac nicotinic,
aconidic; dioxid de siliciu; tiaminaza.
Pe pasune este evitata de animale, intoxicatia producandu-se la grajd. Cele mai
sensibile sunt cabalinele, apoi bovine, suine, rezistente ovinele si caprinele.
La cabaline: semnele clinice apar in cateva zile sau cateva luni. Predominant semne
nervoase: dezechilibru senzorial: tresare la zgomote, atingeri, devine retiv -> manif
rabiforme. Cand sta pe loc nu se obs semne de boala. Cand e scos din grajd merge
teapan, face pasimici si nesiguri, baza de sustinere este larga. Prefera sa stea in
picioare pt ca are dureri mari la flexarea lor. La intoarceri bruste cade pe trenul posterior
adoptand poz cainelui sezand. Apetitul este nealterat. Dupa cateva zile se instaleaza o
paralizie progresiva pe trenul posterior, pulsul este rar, aritmic si slab, mucoasele
subicterice sau icterice, avort, urina cafeniu inchis cu proteinurie. Dupa o per de
depresiune apar 1-2 accese convulsive si moarte.

La rumeg la fel, plus diaree accentuata de culoare neagra, hemoglobinurie, vaccilarea

trenului posterior vreme indelungata (luni), prehensiune, masticatie si deglutitie
ingreunate, reducerea prod de lapte. Mortalitate 50%.
Diagnostic: dificil de stabilit dat timpului indelungat dupa care apar semnele clinice. Ddx
cu encefalomielita infectioasa.
Tratament: evacuarea tubului dig, nevrostenice (vut B1, stricnina), analeptice
(pentetrazol, cafeina).
I.8. Intoxicatia cu plante care contin alcaloizi cu struct amidica aciclica
Galega officinalis (iarba ciumii, scrantitoare, ciumarea)
Principii toxici: galegina si guanidina.
Intoxicatia se intalneste la ovine cu convulsii tetaniforme, opistotonus, spumozitati
bucale vascoase, dispnee profunda, insuf cardiaca acuta cu aritmii, colaps central.
I.9. Intoxicatia cu plante care contin alcaloizi pirolizidinici
Senecio spp, S. jacobaea (rugina de balta, lemnul domnului) - pana la 1m, mai ales pe
campiile prost intretinute. Maxim de toxicitate in primele stadii de vegetatie, alcaloizii se
gasesc in toate partile plantei.
S. vulgaris (cruciulita, spalacioasa, iarba stricatoare, cel perit) - pana la 60 cm, in locuri
cultivate, flori galbene
S. crucifolius (batatorinca).
Principii toxici: peste 65 alcaloizi: jacobina (senecionina) - prin hidroliza se transf in
necina (deriv al pirolizidinei) si ac necic, jaconina, jacolina
Intoxicatiile se mai numesc boala de Zdar, boala de Moleteno, boala de Pictou
Acesti alacaloizi au propr hepatotoxice cumulative, actionand si asupra alor organe la
niv carora produce leziuni progresive si ireversibile, inlocuind celule proprii cu tesut
fibros. Sunt carcinogenetici, eliminabili prin lapte, ridicand mari probleme de interes
public. La om consumul de paine si seminte de grau in amestec cu seminte de Senecio
det ciroza hepatica si cancer hepatic. Cazuri f grave in Africa de S.
Metabolitii pirolici rezultati prin dehideogenarea alcaloizilor se pare ca se leaga de ADN
blocand diviziunea celulara.
La animale intox apare prin ingestia de furaje conservate, mai rar prin consumul pl verzi,
in prin prin ingestia repetata de cant mici cateva sapt.
La cal: simptomatologia coresp sindromului hepato-encefalic sau/si marii insuficiente
hepatice. Tulburari de perceptie cu pierderea cunostintei, deplasarea cu mers nesigur,
impingerea cu capul a obiectelor intalnite. Secundar fotosensibilizare de origine
hepatica. In faze mai avansate ale intoxicatiei apar manii.

Taurinele pot deveni agresive, cu comportament rabiform, fara faza terminala.

De obicei evol cronic cu astenie, casca repetat, subicter, colici.
Mai rar la rumeg dat florei ruminale care distruge o parte din alacaloizi.
Modif anatomo-patologice: ciroza hipertrofica cu megalocitoza. Ascita, edem la niv
tubului dig (foios si cheag), edem pulmonar, degenerescenta renala, hiperplazia can
biliare si staza biliara.
Diagnostic: clinic, analiza furajului. Biopsia hepatica: megalocitoza, necroza celulara,
fibroza, incluzii globulare in hepatocite. (r. Erlich).
Tratament: paleativ, complexul B, C, A, PP, laxative, med acide.
Profilaxie: ierbicidarea pasunilor si a culturilor de cereale.
I.10. Intoxicatia cu Taxus baccata (tisa, tisar, tisoi)
Planta ornamentala, monument al naturii, viata lunga. Toxicitatea se cunoaste din
antichitate: Teofrast mentioneaza ca frunzele sunt veninoase, Iulius Caesar otravea
sagetile cu suc extras din fructe, Seneca zicea ca doar umbra arbustului este mortala.
Principii toxici: alcaloizi: taxina A si B - inhiba depolarizarea cardiaca; glucozid:
taxicadina.
Cele mai toxice sunt frunzele in sez rece. Consumata fara ezitare de cal, magar si catar.
La rumeg se produce o dilutie a frunzelor in rumen. La cal 2g/kg frunze, magar 1,6, bou
10g, capre 12g, caine 8g. Cal: 1000-2000g frunze, la bovine de 5 ori mai mult.
Simptomatologie: brutala, cu aspect stricnizant, evol rapida, moarte subita, anim morin
timpul consumului frunzelor. Bradicardie urmat de bloc cardiac. La doze mici (se poate
interveni): exvitatii, covulsii, spasme, dispnee, depresiune narcotizanta.
Diagnosticul se pune pe seama evol si mortii fulgeratoare cu depistarea frunzelor in
tubul dig.
Tratament: analeptice cardiace si respiratorii (lobelina), atropina admin rapid.
I.11. Intoxicatia cu plante care cont alcaloizi indolici
Gelsinium sempervirens (iasomia galbena) planta perena, cataratoare, cu flori galbene
in forma de trompeta.
Principii toxici: gelsenina, gelseninina, inruditi cu stricnina. Tote partile sunt toxice,
inclusiv nectarul si mierea.
Semne clinice: bradipnee, colici abd, convulsii, hipotermie, moarte in 24-48 h.
Tratament simptomatic.
II. 1. Intoxicatia cu saponine
3.
Agrosthema githago (neghina, zazanie)

4.
Saponaria officinalis (sapunarita)
Saponinele sunt molec cu masa molec mare, ce formeaza o suspensie coloidala si
spuma cand sunt agitate in sol apoasa. Chimic se aseamana steroizilor sau
triterpenelor.
Neghina creste in campurile de cereale sau locuri umbrite. Intox se intalneste la oasari,
tin suin, cabaline si bovine. Nu prezinta pericol la pasunat ci at cand grauntele contin
boabe de neghina sau cand faina din gozurile de la morarit este consumata de animale.
Ingestia a 0,1% din masa anim de seminte este toxica.
Principii toxici: gitagenina (agrostemina, sapotoxina) pron hidroliza elibereaza
githagenol.
Act iritanta asupra muc dig si degenerativa asupra org parenchimatoase. Act hemolitica
si paralizanta a sist nervos.
Evol acuta: salivatie, voma, colici, diaree, PU, hemoglobinurie, subicter, tremuraturi
musc, opistotonus, mers in manej la porc, la pasari astazie, ataxie.
Evol cronica: la porcinele adulte, diaree persistenta, hematurie, hemoglobinurie, vertij,
slabire pana la cahexie, moartea prin sincopa cardiaca si respiratorie.
Sapunarita creste pe locuri necultivate, pe marginea drumurilor. Evitata de animale la
pasune, dar consumata in amestec cu alte plante sub f de fan.
Principii toxici: saponariotoxina, saporubina, saponina triterpenica in toate parile plantei
(conc cea mai mare in rad).
Simpromarologie idem neghina, in plus tulb cardio-vasculare. Diareea persistenta nu
cedeaza la tratament.
Tratament: golirea tubului dig, analeptice generale, calmante.
III Intoxicatia cu plante care contin glicozizi.
Glicozidul defineste leg esterica dintre un compus organic sau un toxic (gruparea
neglucidica) si un zahar. Gruparea neglucidica este de regula netoxica pana cand prin
hidroliza este separata de glucid.
Glicozizii sunt compusi exclusiv vegetali fiind heterozide care prin hidroliza pun in
libertate o oza si un aglicon sau genina (fenol, alcool, nitril, aldehida). Glicozizii sunt
subst amare, incolore, necristalizabile.

Intoxicatii cu pl ce contin glicozizi cianogenetici

Au in struct gruparea cian care prin hidroliza enzimatica sau acida elibereaza ac
cianhidric. Rumeg sunt f sensibile deoarece rumenul contine cant mari de beta
glicozidaza care hidrolizeaza toxicul.
Glicozizii cianogenetici inhiba enz cu rol in resp tisulara producand hipoxie.
A. Sorghum spp fam Gramineae: S. vulgare (matura), S. halepense (costrei), S.
sudanense (iarba de Sudan), S. bicolor sau japonicum (sorg).
Glicozizii se conc in ord descresc astfel: seminte, frunze, coaja, tulpina. Sorghum spp
sunt toxice in stare verde mai ales in sez ploioase. Prin uscare si insilozare cant de ac
cianhidric scade. Plantele sunt toxice pt toate speciile de animale dar dat cont in beta
glicozidaza a rumenului ce conduce la elib rapida de ac cianhidric rumeg sunt mai
sensibile.
Princ toxic se numeste dhurina. Se gaseste in toate plantele din genul Sorghum, inclusiv
in Glyceria maxima (mana de apa). Plantele tinere in plina expansiune mai ales dupa
ploi, sau otava contin conc cea mai mare de glicozizi.
Factorii stresori repr de cosit, uscaa plantei sau inghetul ei fac sa creasca continutul in
glicozizi. Lezarea peretilor celulei det eliberarea de beta glucozidaza care hidrolizeaza
compusii cu formarea de cianuri libere. Solul cu cont mare de azot sau cont scazut de
forfor fav sinteza glicoz cianogen. Temp, lumina si ph solului infl rata de crestere a
plantei si posibilitatea acum cianurilor.
Patogeneza
Cianurile se leaga de fierul din citocromoxidaze impiedicand transferul electronilor si
resp celulara. Viteza ingestiei poate infl detoxifierea naturala protejand animalul daca
ingestia este lenta. Org detine un sist natural de detoxifiere repr de enz rodanaza care
face posibila tolerarea unor conc mici de glicozizi cianogen din nutreturi urmand
urmatoarea schema: cianuri + tiosulfati + rodanaza = tiocianat care se elim prin urina.
Detoxifierea org depinde de rezervele in tiosulfati.
Nivelurile de peste 200 ppm de dhurina in nutreturi sunt toxice.

B. Linum ussitatisimum (in)

Semintele contin linamarina si diastaza sa specifica numita linaza care prin firbere este
inactivata. Turtele de in au un cont maxim de HCN indeosebi in stare umeda. Doza
toxica 1 mg/kg. Faina de seminte de in si taratele de in sunt la fel de periculoase.
C. Trifolium repens (trifoi alb tarator)
Princ toxic: lotusaustralina

D. Amygdalis communis (migdal) si samburii de: piersici, caise, cirese, visine, malin,
mere, pere, prune (Padus racemosa: princ toxic prunasina). Celelate cont princ toxic
amigdalina care sub act enz emulsina se desc in ac cianhidric in glucoza si aldehida
benzilica.
E.alte plante potential cianogene: Lotus corniculatus (ghizdei), Pisum sativum (mazare),
Carex vulpina (rogoz), Cynodon dactylon (pir), Sambucus nigra (soc negru; princ toxic
sambunigrina), Sambucus ebulus (boz), Vicia angustifolia (mazariche; vicianina), Zea
mays (porumb), Equisetum hyemale (pipirig de munte)
Toti glicozizii cianogenetici pun in libertate anionul cian care blocheaza citocromoxidaza
care este ultima enz din lantul transportator de electroni impiedicand astfel utlizarea
metabolica a oxigenului din sange. Acumularea excesiva a cianhemoglobinei in sange
duce la scadea pres partiale a Co2 si inhiba centrul respirator bulbar. Celulele
nervoase, in spec cele alecentrilor bulbari sunt primele victime deoarece au cea mai
mare nevoie de oxigen. Combinarea cianurilor cu citocromul este o reactie reversibila si
se poata aplica tratamentul. Pt disocierea complexului se pot fol subst cu o mai mare
afinitate decat hemoglobina pt ionul cian (methemoglobina) administrand albastru de
metil 8,8 mg intravenos.
Simptomatologie
Forma suparaacuta si acuta au o evol fulgeratoare, de cateva ore, dupa 30 min de la
ingestie apare excitabilitatea si tremuraturile musc. Se disting 3 stadii: stdiul dispneic,
stadiul convulsiv si stadiul asfixic.
Stadiul dispneic: neliniste, anxietate, voma, tahicardie, dispnee, mucoase de culoare
rosu deschis.
Stadiul convulsiv: accese epileptiforme, emisii involuntare de urina si fecale, resp rara si
superficiala, midriaza
Stadiul asfixic: scaderea brusca si brutala a temp, bradipnee, puls slab si rar, sangele si
tesuturile au o culoare caracteristica rosu deschis, sangele fiind oxigenat dar neputand
elibera oxigenul catre celule.
Modif anatomo-patologice
Sangele are culoare deschisa, congestie si edem pulmonar, hemoragii subendocarice si
subepicardice, macerarea mucoasei rumenale, splenomegalie si ramolisment splenic,
miros de migdale amare a cont rumenal si al organelor.

Tratament
Specific dar adesea neaplicabil avand in vedere evol rapida a intox. Obiective:
prevenirea inhibitiei de ionii cian a citocromoxidazei prin provocarea formarii de
methemoglobina, formarea sulfocianatilor atoxici prin admin dupa methemoglobinizante
a compusilor sulfati, sub act enz rodenaza cianurile sufera o detoxifieretransformanduse in sulfocianati. In aceste scopuri se admin nitrit de sodiu sol 20% iv in doza de 1020mg/kg, si tiosulfat de sodiu sol 20% iv 3ml/50kg fara sa se depaseasca 600mg/kg.
Administrarea tiosulfatului det formarea cianmethemoglobinei eliberand
citocromoxidaza, tiosulfatul mimand detoxifierea naturala.
Alte variante terapeutice specifice: EDTA dicobaltic, vit B12 sub f de hidroxicobalamina,
permanganat de potasiu po, cafeina.

Intoxicatia cu plante ce contin tioglicozizi

Glicozizii cu sulf au ca aglicon subst cu formula R-N-C-S. Plantele cont enz care
hidrolizeaza glicozizii in anumite cond de temp si umiditate. Prin hidroliza se elib
sevenoli care sunt volatili dar care sunt si iritanti pt epitelii. Sevenolii se gasesc in spec
in plantele din fam Cruciferae (Brassicaceae). Plantele furajere din ac familie tb
recoltate inainte de scuturarea florilor deoarece cont in glicozizi este mai mare in
seminte.
Intox cu Sinapis spp (mustar): Sinapis arvensis (de camp), Sinapis alba, Sinapis nigra
Princ toxic: sinigrina, care in prez enz mirozina se desc in: izosulfocianat de alil (esenta
de mustar), glucoza si sulfat acid de potasiu. Sinapis alba mai contine si sinalbina care
prin hidroliza produce: sulfocianat de parahidroxibenzil, glucoza si acid de sinapina.
Principii toxici sunt cont in toate org plantelor in spec in seminte. Prin uscare nu se
modifica toxicitatea. Pt a preveni intox la grajd se interzice cons semintelor de mustar
nefierte in care nu a fost distrusa mirozina.
Simptomatologie
Evol acuta, semne clinice in 1-3 ore dupa consum, abatere, resp accelerata de tip
abdominal, inapetenta, dispnee, accese periodice de tuse dureroasa (semn al edemului
pulmonar), puls slab si accelerat, semne digestive cu salivatie, colica, melena cu miros
de mustar, tulb renale cu poliurie, hematurie si proteinurie, semne nervoase cu excitatie
apoi depresie. Moartea in 24 ore.
Modif anatomo-pat
Leziuni congestivo-hemoragice in toate tes parenchimatoase, edem pulmonar cu lichid
galben soumos cu miros de mustar, sangele este slab coagulat, necroza hepatica.

Brassica spp: Brassica napus var oleifera (rapita), Brassica oleracea (varza).
Rapita cont in seminte un glicozid si mirozina, care sub act ei se desc in izosulfocianat
de crotonil. Ac reactie se petrece in turtele de rapita care pot ajunge in alim anim.
Varza var acephala (furajera), se admin ca frunze si tije vacilor in lactatie. Principii toxici:
tioglicozizi: sinigrozina, glucobrasicina, progoitrina. Acestia prin hidroliza si in prez
mirozinei dau izotiocianat de alil (izocianat de crotonil) = rodanid - ionii tiocianati au
propr antitiroidiene, 3-indoilmetil-2hidroxi3butenil (goitrina).
Varza provoaca 3 entitati morbide care pot fi in relatie cu prezenta tiocianatilor: anemia
bovinelor, act antitiroidiana, intox acuta cu plante inflorite.
Anemia bovinelor la vacile in lactatie care cons cant mari de varza: 25-50 kg/zi o durata
lunga de timp. Principiul toxic este necunoscut. Manif clinica: anemia f severa,
hemoglobinurie, secretia lactata se diminua considerabil, slabire, deplasare greoaie.
Act antitiroidiana: tioglicozizii sunt metab pana la niv de subst antitiroidiene care induc
hipotiroidism la tineret si la copii. Goitrina poate trece in lapte si determina gusa
endemica la consumatori.
Intox acuta prin plante inflorite in urma cons excesive a varfurilor inflorite sau un consum
mediu mai multe zile. Congestie si edem pulm: dispnee, tuse uscata dureroasa, jetaj
spumos, conjunctiva cianorica. Tratamentul tb instituit cat mai rapid. Dupa aparitia
edemului pulm terapia poate fi cu rez incerte. Pana arunci evacuarea tubului dig si
tratam simptomatic: protectoare mucilaginoase, analeptice cardio-resp, tonice centrale.
In anemia hemolitica se admin fosfor, magneziu, fier, cupru. In intox cu varza inflorita
venisectie larga. Suplim ratiei cu iod. Echilibrul mineral al ratiei.
Profilaxie
Interzis varza la oi gestante, sa nu se dea mai mult de 14 kg de varza pe zi la vaci in
lactatie si nu mai mult de 22 kg pe zi la bovine la ingrasat.

Intoxicatii cu plante ce contin glucoalcaloizi

Sunt glicozizi ai unor alcaloizi steroidici.
Intoxicatia cu Solanum spp. - Solanum tuberosum (cartof), Solanum dulcamara
(lasnicior, buruiana de dalac), Solanum nigrum (zarna), Solanum lycopersicum (rosie),
Solanum melanogena (vinete) - toxice fructele verzi si vrejii verzi, Physalis alkekensi
(lampion chinezesc, papalau de padure), Solanum capsicastrum (ciresul de Ierusalim,
marul dragostei)*** - contine si solanocapsina

Solanum tuberosum (barabule, mere de pamant, crumpene, picioica)

Planta ierbacee introdusa in Eu din Mexic. Cultivata pt tuberculii bogati in amidon. Toate
organele plantei, dar mai ales planta verde si fructele cont cant mari de solanina:
variaza in fct de sol, stadiul de vegetatie, fact climatici, cond de recoltare si mai ales de
conservare.
Tuberculii tinuti la soare, incoltiti, rau conservati si mai ales mucegaiti cont cant mari de
solanina. Cant mari se mai gasesc si in lujerii verzi care apar primavara la cartofii
pastrati peste iarna in cond necoresp. Cartoful cont 0,005% solanina, iar la 0,04%
solanina se poate produce intoxicatie. Iarna si toamna poate ajunge in cartofii incoltiti la
4%, iar primavara la 10-20%.
Solanina prin hidroliza se desc in glucide: zahar termofil (glucozidaza), si solanoza si un
alcaliod foarte toxic - solanidina. Solanidina este antrenata in apa prin fierberea plantei,
deci prima fiertura are un mare grad de toxicitate, fiind interzisa in consum. Solanidina
are 3 actiuni: iritant g-i si al tegumentului, hemolizant si inducere al fen hemoragipare,
neurotoxic initial excitant, apoi inhibitor al SNC prin inhibarea colinesterazei.
Cele mai sensibile: rumeg mari, ovinele, cabalinele, suinele. Datorita specificului
alimentatiei, incidenta intoxicatiei este mai frecventa la suine. Pasarile se intoxica prin
consumul de muguri, fructe sau coji de cartof. Intoxicatiile se produc la pasune sau mai
frecv la grajd cu resturi de la cantine, apa in care s-au fiert cartofii. Admin de cant mari
de fertilizanti pe baza de azot in sol, temp scazute si efectul indus de multe pesticide
influenteaza conc in solanina a cartofului si aparitia intoxicatiilor.
Tabloul clinic debuteaza cu diaree, ca urmare a act iritante a solaninei. Dupa ce
solanina, care traverseaza dificil muc intest, se disociaza si solanidina este absorbita,
aceasta det semnele intoxicatiei, asemanatoare cu cele produse de saponine.
Se cunosc 3 forme clinice: nervoasa, digestiva, exantematoasa
Forma nervoasa dominanta la cabaline, taurine, porcine, pasari: prostratie, indiferenta
fata de ce se petrece in jur
Forma digestiva: hipersalivatie, voma, diaree, colici
Forma exematoasa: la porcine si taurine: stomatita ulcerativa, exantem veziculos
crustos la niv membrelor, conjunctivita.
La taurine intox poate evolua acut sau cronic. In forma acuta apare hipotermie dar
uneori hipertermie, gastroenterita cu fecale apoase si fetide, stare de neliniste,
tremuraturi musc, hiperestezie urmata de hipo si chiar anestezie, miscari fortate,
mucoase palide usor icterice, eruptie aftoasa pe mucoasa bucala***, ataxie sau chair
astazie. In forma cronica apar stomatita ulcerativa cu cruste si mucozitati cu miros fetid,
dermatita exematoasa localizata indeosebi pe uger, la baza cozii, extremitatile

membrelor, partea inf a abd, in jurul furoului, cu pericol mare de inducere a starii de
septicemie. Flebite, conjunctivita.
La suine: diare, chiar melena, congestia conjunctivei, vomitari frecvente, cifoza,
amauroza, dromomanie, indiferenta fata de anim din jur, decubit lateral cu miscari de
pedalare, semnele retentiei urinare. Evolutie de 2-3 zile urmata de moarte sau remitere.
La purceii sugari se constata lipsa cresterii, inapetenta, dermatite grave, micsorarea
rezistentei la diferite boli.
Diagnostic diferential fata de intox cu saponine, febra aftoasa, pesta porcina, intox cu
mercur.
Cartofii pot fi afectati de 2 fungi: Phytophora infestans si Synchytsium endobioticum. In
cazul infestarii cu Phytophora provoaca la gaini spina bifida.
Tratamentul este simptomatic: eliminarea cu aj vomitivelor (apomorfina 0,2 mg/kg SC),
adsorbtia toxicelor cu carbune, tanin, mucilagii de in sau orez, antispastice,
neuroleptice, tranchilizante, reechilibrarea balantei hidroelectrolitice.
Profilaxie
Aruncarea apei de fierbere si evitarea admin tuberculilor inverziti sau incoltiti in hrana
animalelor.
Intoxicatia cu Solanum dulcamara (lasnicior)
Flori grupate, albe. Buruiana intalnita pe marginea drumurilor. Contine 1% solanina din
subst uscata, mai ales in fructele necoapte si varfurile fragede. Fructul copt nu prezinta
pericol. Coaja este amara iar partea lemnoasa a tulpinii este dulce. Principii toxici:
solanina si dulcamarina.
Intoxicatia cu Solanum nigrum (umbra noptii)
Ierbacee, creste in gradini, razoare. Cant cea mai mare de solanina o cont fructele
necoapte si frunzele. Intox se semnaleaza la bovine, porcine si pasari.

Intoxicatia cu toxalbumine sau fitotoxine

Fitotoxinele - Subst de natura protidica cu propr antigenice hemaglutinogene cu o
toxicitate care o depaseste pe cea a alcaloizilor

Plante: Ricinus communis (castor bean, palma lui Hristos), fam Euforbiacee. Planta
ierbacee plurianuala, poate ajunge la 2m inaltime. Cultivata pt uleiul din seminte si in
scop decorativ. Creste spontan pe langa drumuri si in gradini.
Principii toxici:
ricina (esterul metilic al ac ricinic, glicoprot cu mare toxicitate) in seminte 0,1%,

nesolubila, ramane in turte dupa extragea uleiului. Ingestia unei seminte, mai ales
mestecata poate ucide un caine de talie medie. Ricina are o toxicitate superioara
stricninei, cianurilor, ac prusic, si are si propr cumulative. Doza letala 1mg/kg. Este
inactivata in mare masura de enz digestive, fiind de 100 ori mai toxica pe cale
paretnetrala. Actiune antigenica, asemanator cu toxinele microbiene si animale, ceea
ce permite prepararea unei anaricine cu propr imunizante.
Ricinina - prezenta in toate partile plantei

Toate speciile se intoxica prin consumul boabelor sau turtelor, cel mai sensibil calul,
apoi ovine, bovine, porcine, pasari.
Ricina irita mucoasa intest det tulburari. Dupa absorbtie aglutineaza hematiile si
altereaza endoteliul vascular. Coaguleaza fibrina. Provoaca lez hepatice si renale. Are
act asupra sist nerv. Injectata in doze mici si repetate provoaca formarea anticorpilor
care protejeaza anim de intox ulterioare.
Simptomatologia este diversa, in fct de specie, rasa, stare fiziol, doza.
La cabaline semnele clinice apar la 4-10 ore de la ingerare si se exprima plenar la 8-20
ore. La debut se constata neliniste, miscare permanenta, contractii sporadice ale dif
grupe musc. Apoi stare depresiva, deplasare incoordonata: "sindrom de imobilitate".
Semnele sunt inerupte de episoade de colica si transpiratii pe tot corpul. Diaree urat
mirositoare, neagra, urmata de constipatie.*** datorita spasmului sfincterului anal,
zgomotele intest ramanand intense, deci peristaltism intestinal viu. Spiratie accelerata
de tip toraco-abd. Diminuarea acuitatii vizuale, mioclonie frenica. Mucoasele aparente
congestionate sau subicterice.
La rumeg aceleasi semne plus incetarea rumegarii, incetarea lactatiei, avort la gestante,
paraplegii.
La suine ca la rumeg, dar semne dig mai accentuate (voma, diaree).
La pasari ptoza aripilor, horiplumatie, cianoza crestei si barbitelor.

Modif anatomo-pat: de tip congestivo-hemoragic. Diateza hemoragipara cu extravazari

sanguine in cavitati, cont digestiv sanguinolent. Hemoragii in toate tesuturile.
Limfonodurile mezenterice mustoase. Edem pulmonar.
Diagnosticul se pune pe baza analizei botanice a furajului care consta in ex microscopic
al semintelor de ricin in fecale: aspectul celulelor in palisada. Ex de laborator:
hemaglutinare pozitiva la 0,5mg ricina si precipitare pozitiva la 1 mg ricina.
Tratamentul consta in evacuarea tubului dig. Tratament simptomatic: tanina,
mucilaginoase, antispasmodice, arecolina, purgative saline dupa instalarea coprostazei.
Ideal se admin anaricina, dar nu poate fi preparata in doze potrivite la mom potrivit.

Intoxicatia cu plante care contin estrogeni

Propr estrogenilor de a induce un spor superior de crestere au facut ca in multe tari sa
fie admin ca supliment fie injectabil fie sub f implantelor (stilbestrol), fie PO. Numeroase
plante contin compusi analogi sau identici cu estrogenii. In Ro, stimularea sporului de
crestere cu estrogeni sintetici nu se practica stiindu-se efectul cancerigen, ceea ce
impune controlul sanitar veterinal al alim din ac pdv. Intr-un nr mare de plante s-au
identoficat fitoestrogeni sau analogi.
Fitoestrogenii (hormoni de crestere si inflorire) se gasesc in numeroase plante din care
cele mai imp sunt: trifoi (Trifolium spp), lucerna (Medicago sativa), secara (Secale
cereale), mazarea (Pisum sativum), morcovul (Daucus carota), soia (Glycinem max),
grau (Triticum spp), painea neagra si borsul, orezul (Oryza sativa), ovazul (Avena
sativa), orzul (Hordeum vulgare), porumbul (Zea mais), sfecla (Beta vulgaris), mere
(Malus domestica), ciresele (Cerasus avium), prumne (Prunus domestica), arahide
(Arachis hyogeae), bumbacul (Gossypum spp). Activit estrogenica a plantelor se
exprima prin unitati-soarece per kg, sau raportat la un estrogen cunoscut admin PO
(dietilstilbestrol). O unitate-soarece corespunde cant de estrogen care admin
soricioaicelor impubere poate det o marire semnificativa a uterului in 48h. Insilozarea
acestor plante nu afecteaza negativ activ estrogenica, ci o sporeste. Ex: porumbul verde
are o activ esrogenica de 4030 unit-soarece, iar silozul de porumb are 10200 unitatisoarece.
Fitoestrogenii sunt izoflavone, fenilcumarine si naftaleni. Conc max se realizeaza in per
de inflorire a plantelor.