Literatura romana veche-metafora a trecutului si realitate a prezentului

Literatura romana veche este o vie marturie a trecutului glorios al

neamului nostrum, a framantarilor lui de veacuri.
Istoria literaturii romne vechi se mparte n trei perioade.Prima perioada
ncepe pe la sfritul veacului XIV i dureaz pn la sfritul veacului XVI. n
aceast perioad predomina literatura cu caracter religios n limba slavon.
Perioada a doua ncepe la sfritul veacului XVI, cnd, drept urmare a
schimbrilor din snul societii, apar cele dinti scrieri n limba naional.
Aceast perioad ine pn la sfritul veacului XVII nceputul veacului XVIII si
cuprinde perioada a treia de dezvoltare a literaturii vechi. Prin scrierile lui Dimitrie
Cantemir i Ion Neculce literatura din perioada aceasta atinge cele mai nalte
culmi. Dup Cantemir i Neculce se observ un declin vizibil n literatur. Pricina
stagnrii scrisului moldovenesc n veacul XVIII era robia grea turceasc i
domnia grecilor fanarioi, care cutau s-i impun cultura lor.
n secolele al IX-lea i al X-lea au luat fiin primele voievodate romneti.
Ele se bizuiau i pe religie care era o prghie a statului feudal. Instituia bisericii
trebuia deci bine organizat. Ea a luat modelul bizantin, prin preoi i clugri
bulgari. Din aceast cauz primele cri care au ptruns n voievodatele
romneti erau scrise n vechea slav bisericeasc, numit i slavon. Preoii
trebuiaus-o citeasc, iar, ca s-o citeasc, s tie alfabetul chirilic. Aa a fost
introdus prin secolul al XII-lea sau al XIII-lea acest alfabet n cancelaria
domneasc i s-a ajuns mai trziu la curiozitatea ca o limb de orjgjne latin,
limba romn, n loc s fie scris cu litere latineti, s fie scris cu slove chirilice.
Dar slovele nu schimbau specificul limbii pentru c ele sunt numai semne scrise.
Un cuvnt latinesc, s zicem cal, tot latinesc rmnea, chiar dac se scrie cal
cu slove chirilice. Datorit legturilor cu slavii, nu numai prin scrierile religioase,
dar i n viaa de toate zilele, n limba romn au aprut multe cuvinte slave.
Unele s-au pstrat, altele nu.
Primul document cunoscut scris n limba romn este o scrisoare din anul
1521-Scrisoarea lui Neacu din Cmpulung. n ea se comunic primarului
Brasovului c turcii fceau pregtiri militare cu corbiile lor de pe Dunre ca s
atace, probabil, y prin Banat.
Dupa anul 1600 se scriu direct n limba romn i cronici despre istoria
romnilor.

nvtturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie

Neagoe Basarab domnitor a rii Romneti s-a dovedit a fi un mare
iubitor de cultur. Acceptarea n rindurile scriitorilor a lui Neagoe Basarab, a
rmas mult vreme controversata, abia Dictionarul scriitorilor romni din 1995,
sub redactia lui Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, accept s-l discute
ca atare, pn atunci este discutat sub genericul operei sale fundamentale,
nvtturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie (de fapt titlul exact fiind
nvataturi ale bunului i credinciosului Domn al rii Romneti Neagoe Basarab
Voevod, ctre fiul su Teodosie Voevod), dup versiunea romneasc de la
1654, textul original, n limba slavon datnd de cu peste o sut de ani mai
nainte. Paternitatea acestei opere fiind tranat deacum in favoarea lui,
aproape n unanimitatea cercettorilor romni i a celor strini, locul su trebuie
acceptat de drept n istoria literaturii noastre printre marii notri scriitori .
nvturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie, oper prin excelen
parenetic, ne este cunoscut acum n versiuni diferite n trei limbi - cea mai
veche, n slavon,pstrat n Biblioteca Naional din Sofia nvturile lui
Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie constituia n epoc un manual pentru
principii care se pregteau s preia conducerea rii: Ftul meu Theodosie i
voao cinstiilor i dulcilor mei domni, care vei fi n urma noastr domnni i
biruitori rii acesteia - i ncepe Neagoe Basarab nvturile sale. Un manual,
dar i o carte de nelepciune care delimiteaz condiia i rolul conductorului de
popoare. Lucrarea este mprit n dou seciuni. Prima este un manual de
moral a conductorului, ilustrat cu exemple din crile care circulau n epoc (
Panegiricul lui Constantin cel Mare de Eftimie, Varlaam i Ioasaf .a. Atitudinea
este de o riguroas moral ascetic, domnitorul fiind considerat un supus, ca toi
ceilali, a Divinitii. Partea a doua cuprinde reguli practice de tiina conducerii
unei ri. Vai de domnul cel ce-i d cinstea altuia i vai de ara ceia care o
stpnesc muli - sun primul sfat al lui Neagoe Basarab. Interesant este c
domnul trebuie s se fereasc de rude c cel ce va fi domn adevrat, aceluia nu
i se cade s aib rudenii ci numai slugi drepte. Este un manual de cpti al
monarhului absolut, singurul n msur s dispun de supui i de ar: Deci, de
nu vei fi tu harnic s cunoti turma ta i s le mpari tuturor pre dreptate, ce
domn i ce pstor te vei chema cnd vei lsa s se amestece toi n lucrurile
domniei tale i s fie domni ca i tine sau s se bage n venitul rii tale? Dar,
aa cum observ Manuela Tnsescu, nu apare nicieri ideea stpnirii prin
for, team sau constrngere. Merit de menionat i faptul c nvturile
ofer sfaturi pentru situaii concrete. Atrag atenie ndrumrile pentru vreme de
rzboi (care i-au folosit lui N. Blcescu la elaborarea studiului su Puterea
armat i arta militar la romni,1844). Trebuie evitat razboiul pe ct e cu putin,
chiar cu riscul de a oferi daruri dumanului. Dac nu poate fi evitat, trebuie purtat
cu demnitate. Nu este de acord cu rzboaiele de cotropire. Se dau sfaturi despre
aezarea otilor pe cmpul de lupt, de aceea cartea devine un prim tratat de
art militar n aceste pagini. Se arat locul liniilor de btaie, al domnului i
boierilor, al diferitelor odrasle boiereti. Pierderea unei btlii nu trebuie s fie

prilej de dezndejde, pentru c, dup retragerea ntr-un loc prielnic, poate urma o
lupt care s aduc victorii. Pentru a nelege, n toat complexitatea, mesajul
acestei cri unice, trebuie s se aib n vedere momentul existenial al
elaborrii: partea de sfrit a vieii (deci pn n 1521), nainte de marea trecere,
cnd toate roadele nelepciunii se ofer urmaului ,urmailor ca motenire de
mare pre. Nu bogia material, nu stpnirea unei ri, nu rangul social sunt
importante, ci dobndirea nelepciunii de a te feri de capcanele care pndesc
sufletul omului. De aceea nvturile ne apar ca o Mare Confesiune, rostire
fundamental despre adevrurile vieii. Mesajul se concentreaz n cuvinte de
nvtur, scrisori, rugciuni, toate izvornd din cele mai profunde straturi ale
sufletului. Autorul strvede calea spre etern i spre aceasta i ndreapt fiul. El
sugereaz ideea c nici o putere nu confer superioritate moral, n perspectiva
veniciei, dac nu lupi pn la ultima clip a vieii pentru desvrirea prin
dragoste, care face sufletele s vorbeasc cu ngerii i l face pe om s priceap
c nu este departe de Dumnezeu.
Ultimele pagini aduc o privire a vieii de altdat prin interogaii la adresa
sufletului lene: n-ai crezut niciodat c vei s mori ( ), ci ca un fr de moarte
i ca un orbu ai greit lui Dumnezeu. Pn la Od (n metru antic ) a lui
Eminescu, nu vom ntlni cuvinte mai impresionante pe aceast tem. n carte se
mpletesc multe izvoare, aa cum au artat comentatorii ei: Cuvntrile lui Ioan
Gur de Aur, Scara lui Ioan Scrariul, lucrri hagiografice, pagini din crile
populare (Varlaam i Ioasaf, Alexandria, Fiziologul, Legenda Sfintei Cruci ). n
epoc circulau scrieri asemntoare, cupriznd nvturi, scrieri parenetice. E de
reinut c despre arta de a conduce scria n acelai timp i florentinul Niccolo
Machiavelli (Principele). nvturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie,
carte complex, document de spiritualitate romneasc, face parte din irul
operelor de perpetu actualitate.

Letopisetul Tarii Moldovei

Grigore Ureche
Grigore Ureche a fost primul cronicar erudit ce se poate plasa in cadrul
umanismului romanesc. Acesta are ca opera de referinta Letopisetul Tarii
Moldovei de cand s-au descalecat tara si de cursul anilor si de viiata domnilor
carea scrie de la Dragos Voda pana la Aron Voda in care se povestesc
evenimente incepand din anul 1359, adica de la al doilea descalecat,
intemeierea tarii,pana la a doua domnie a lui Aron Voda in anul 1594. Originalul
cronicii nu s-a pastrat. Grigore Ureche s-a apucat sa scire intr-o perioada foarte
dificila datorita situatiei plitice, o perioada in care oamenii erau pedepsiti pentru
ce scriau insa el a simtit nevoia de a dovedii originea latina a poporului roman.
Cunoscand limba latina din scoala, autorul de cronica a putut sa isi dea seama
de originea limbii si poporului roman si de unitatea poporului nostru, aspect pe
care il afirma pentru prima data in cadrul istografiei nationale: Rumanii cati sa
afla lacuitori la Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu de la un loc sintu
cu moldovenii si toti de la Rim se trag. Cronicarul vede clar ca in limba noastra
exista si altfel de elemente in afara de cele latine. Asisderea si in limba noastra
din multe limbi ieste adunata si ne ieste amestecat graiul nostru cu al vecinilor
de primprejur, macar ca de la Rim ne tragem, si ale lor cuvinte ni-s amestecat.
In inlantuirea cronologica a faptelor, Grigore Ureche ne prezinta relatiile
Moldovei cu Tara Romaneasca si Transilvania, cu Polonia, Ungaria si Imperiul
Otoman. Resentimentele manisfestate fata de turci, de otomani, sunt dictate de
dragostea de tara a cronicarului: Supt mana lor, supt jungul lor sintem serbi,
afirma el cu durere Cand compara pe turci cu o negura care toata lumea
acopera, Grigore Ureche arata in mod figurat cat de periculoasa era
expansiunea otomana, care ameninta libertatea tuturor popoarelor: Volniciei
tuturor intinde mrejile sale ca sa-i coprinza. De aceea este nevoie de unire
tuturor impotriva primejdiei otomane. Lacomia turcilor este descrisa plastic:
...ca vasul cel fara fund macara cita apa si turna intr-insul, nu-l poti umplea asa
si turcul de ce dai mai mult de aceea iti face maimulta nevoie ca el darul il scrie
obicina. Greul razboaielor impotriva contropitarilor turci era suportat totdeauna
de tarani: Stefan cel Mare strangea pastroii din munti si argatii de-i intr-arma, ne
informeaza cronicarul Taranii insa traiau in conditii precare. In vremea lui Aron
Voda ajung pentru rautati si darile ce erau de nu aveau cu ce se hrani. In timpul
lui Petru Schiopul foametea e atat de mare din caunza unei secete cumplite ,
incat taranii se hraneau cu mohor: Iar dinspre toamna deaca s-au pornit ploi au
crescut mohora si ce acelea s-au fost oprind saracimea, foamea, ca-i
coprinsese pretutindenea foametea. In luptele cu turcii, moldovenii primesc ajutor
din partea cazacilor. Acestia vin in ajutorul lui Ion Voda cel Cumplit si dau
dovada de curaj si iscusinta in manuirea armelor pe campul de lupta : au intrat
in tabara si in gramda truceasca taind si oborand de au pierit pana intr-unul.
Grigore Ureche glorifica trecutul eroic si pe domnitorii care au luptat
pentru independenta tarii. Calitatile sale de bun conducator militar sunt descrise
cu amanunte. Cronicarul se implica emotional in cele relatate, il urmareste pe

campul de lupta isi manifesta bucuria si aminteste cu mandrie de victoriile lui. In

portretul pe care il realizeaza sunt evidentiate calitatile domnitorului roman: Fostau acestu Stefan Voda omu nu mare de statu, manios si de graba varsatoriu
de sange, nevionvat, de multe ori la ospete omoriea fara judetu. Astfel se
descriu defectele cat si calitatie domnitorului , un lucru inovativ pentru acea
perioada deoarece majoritatea scriitorilor erau in slujba domnitorilor astefel
incat erau nevoiti sa le mareasca atuurile si sa nu le precizeze deloc
imperfectiunile. Se descriu si modul curajos in care lupta, si puterea exemplului
in situatiile critice de pe campul de lupta : La lucruri de razboaie mester, unde
era nevoie insusi sa varaia ca vaznadu-l ai sai sa nu se indarapteze si pentru
aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde-l biruia altii nu pierdea nadejdea ca
stiindu-sa cazut jos sa ridica desupra biruitorilor. In razboiul de aparare purtat
impotriva turcilor la Podul Inalt, in 1475, oastea de razesi condusa de Stefan cel
Mare a trebuit sa lupte cu o armata de trei ori mai numeroasa, insa dragostea de
tara a ostasilor romani si a comandantului lor, forta si arta cu care a condus
trupele au decis sfarsitul luptei in favoarea moldovenilor. Victoria lui Stefan cel
Mare a trecut repede granitele tarii sale si a fost comentata favorabil de intreaga
lume crestina europeana din jurul Moldovei: Atuncea mare bucurie au fostu
tuturor domnilor si carilor de primprejur de biruinta ce au facut Stefan Voda.
Cronicarul impartaseste sentimentele de admiratie, respect si iubire ale
intregului popor fata de Stefan, pe drept cuvant numit cel Mare. La moartea
domnitorului atata jale era, de plangea toti ca dupa un parinte al sau ca
cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura. Faptele lui
Stefan cel Mare indemnau prin maretia lor la unire si la lupta pentru
redobandirea libertatii; ele trebuia sa serveasca urmasilor drept exemple de
patriotism. Dragostea de tara este limitata uneori la conceptia medievala a
cronicarului. El, ca reprezentant al marii boierimi, ia apararea acesteia impotriva
celor care ii rapeau privilegiile si ii slabeau autoritatea si puterea. Ion Voda cel
Cumplit este descris in culori sumbre, pentru ca a incercat sa ia masuri aspre
impotriva abuzurilor marii boierimi. Chiar in portretul pe care il face lui Stefan cel
Mare se observa subiectivitatea atunci cand afirma ca era manios si degraba
varastoriu de sange nevionvat. Acest sange nevionvat era al marii boierimi ale
carei abuzuri domnitorul le pedepsise exemplar si Grigore Ureche le ia
apararea indirect.
Intrucat nu exista scrieri din limba romana vom folosi metoda istoricocomparativa pentru a afla ce cuvinte si ce gramatica avea limba romana din
momentul formarii ei.
Asijderea si limba noastra din multe limbi este facuta si ni-i mestecat
graiul nostru cu cel al vecinilor de prin pregiur, macar de la Ram ne tragem si cu
a lor cuvinte ni-s amestecate. Ce fiind tara mai de apoi, ca la o slobozie de prin
pregiur viind si descalencand, din limbile lor s-au amestecat a noastra. De la
ramleni, ce le zicem latini: paine, ei le zic panis; carne, ei zic caro; gaina ei
zic galena; muiere, ei zic mulier; femeie, ei zic femina; parinte,pater; al
nostru,noster, si altele multe din limba latina si de am socoti pe amaruntul toate
cuvintele le-am intelege. Asijderea si de la franci: noi ziceam cal, iar ei zic
caval ; de la greci noi zice straste iar ei stafad; de la lesi noi zicem prag iar

acestia prog, de la turci [...]; de la sarbi: cracatita si alte multe ca acestea din
toate limbile, carele nu putem sa le insemnam toate .
Evolutia limbii romane din limba latina nu s-a facut intamplator ci urmand
anumite reguli din care putem enumera: un exemplu fiind : cunsoanele : s ,
m , n t dispar in poztitie finala: parentem -> parente -> parinte.
Nici nu se poate un tablou mai complet si mai limpede expus. Distingem in el
faza de inceput, a romanitatii, cu baza latina a limbii si dupa aceea patrunderea
influentelor straine de mai tarziu, dupa o perioada de evolutie in vremea tarii
mai de apoi . Imaginea pe care si-a facut-o insa Grigore Ureche despre limba
romaneasca, in secolul al XVII-lea si o comunica si altora este valabila in
ansamblul ei si astazi. Aici sta meritul lui. Mai mult exemplele nu sunt culese
din izvoare, ci sunt scoase de el din cunostintele sale generale de limba. Oricat
am cauta o sursa pentru ele, n-am gasi-o. Kromer eventual si alti umanisti au
fost pentru el cel mai mult un imbold de a dezvolta ideea, nu izvor de fapte
concrete. Exemplele le-a cautat singur si le-a gasit. Ar mai fi si altele : si de am
socoti pe amaruntul toate cuvintele le-am intelege, dar Ureche era preocupat de
probleme acut istorice pentru poporul roman si nu atat filologice. El apare totusi
ca un filolog. In orice caz imaginea aceasta despre lomba romaneascanu si-o
putea face decat in medii de cultura umanista. Intre cele scrie de Poggio
Bracciolini si intre cele afirmate de Grigore Ureche cu privire la limba
romaneasca nu se poate stabili nici o legatura directa; sunt totusi, rezultate care
isi intind o punte de legatura, fiind inflorite ambele in atmosfera umanistorenascentista. Letopisetele noastre inca nu contineau asemenea idei.
Umanismul este o miscare social-culturala care s-a dezvoltat in perioada
Renasterii. Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de tarziu
odata cu aparitia primilor carturari cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor
latina, greaca si slavona. Reprezentantii umanismului romanesc sunt cronicarii
care sustin in operele lor idei fundamentale ale culturii romanesti: originea latina
a poporului si a limbii romane; continuitatea existentei acestui popor pe teritoriul
romanesc. Denumirea vine de la latinescul Chronica care inseamna istorie pe
ani. Cronicile sunt lucrari istoriografice care prezinta evenimente istorice intr-o
ordine cronologica. Ele au fost scrise in limba slavona si aici descoperim primele
incercari de realizare a unei literaturi originale romanesti. Grigore Ureche nu este
interesat numai de cantitatea stirilor, ci si de calitatea lor. El nu scrie numai
pentru a informa, ci si pentru a educa, pentru a oferi un indreptar de viata: sa
ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie invatatura . Istoria este necesara ca sa
nu se inece ca toate tarile anii trecuti, este o datorie patriotica obligatorie pentru
orice popor care vrea sa paseasca pe o prima treapta a culturii. Grigore Ureche
este primul cronicar care simte nevoia de a respecta adevarul fortelor
consemnate ca sa nu ma aflu scriitoriu de cuvinte desarte, ci de dreptate.
Cronica oglindeste oranduirea feudala din prima jumatate a sec XVII al marii
boierimi. Cronicarul manifesta o ura neimpacata impotriva cotropitorilor otomani
groaza tuturor vecinilor de prin-prejur .Invatatura limbii latine a inlesnit lui
Ureche cunoasterea originii romane a poporului nostru; aduce argumente
lexicale in sprijinul romanitatii, dar recunoaste ca in limba noastra s-au
amestecat si cuvinte ale vecinilor macar ca de la rami ne tragem. Vorbeste in

chip surprinzator pentru intaia data despre unitatea neamului si originea sa

comuna rumanii cati se afla locuitori in Tara Ungureasca si la Ardeal si la Mara
Moresu, de la un loc santu cu moldovenii si toti de la Rami se trag. Letopisetul
debuteaza cu legenda intemeierii Moldovei, urmeaza apoi mai mult de 46 de ani
din istoria Moldovei care sunt doar insirati ca intr-un pomelnic deoarece izvoarele
au fost insuficiente. Domnia lui Stefan cel Mare se bucura de cel mai mare spatiu
in cronica; lui Ureche ii revine meritul de a fi fost primul biograf al marelui
domnitor realizand si un portret moral al acestuia. Evenimentele consemnate,
figurile domnitorilor au reprezentat surse de inspiratie pentru scriitorii de mai
tarziu; descoperim in cronica portrete, tablouri, mici caracterizari, schite de
nuvele care reprezinta inceputurile unei literaturi romane originale.
Ca opera literara,cronica lui Grigore Ureche este cea dintai opera scria sub
influenta literaturii Apusului. Autorul imprumuta forma genului istoric,raspandit in
tarile apusene,mai mult, cugetarea autorului, ideile lui, conceptia istorica sunt
cele apusene. Autorul este vadit influentat de ideile umanismului apusean, care
se manifesta in atitudinea lui critica fata de izvoare ,in ura lui contra formelor de
ocarmuire despolitica orientala si in simpatiile lui fata de formele de organizarea
politica si sociala ale Apusului. Aceeasi cultura umanista il face pe Grigore
Ureche sa afirme cu convingere romanitatea poporului romanesc, idee pe care o
apara cu mult mai multa caldura si cu o mai bogata argumentatie succesorul sau
Miron Costin.
Valoarea cronicii lui Grigore Ureche ca document social si istoric,
umanismul cald si patriotismul sincer al autorului reflectate in scrierea sa,
valoarea acesteia ca document de limba si ca opera literara,ne explica de ce
textul cronicii a circulat imediat dupa moartea autorului, in numeroase copii
manuscrise, de ce a fost ea apreciata atat elogios de cronicarii generatiilor
urmatoare, de ce Simion Dascalul a incercat in mod fraudulos sa-si atribuie
paternitatea sub scutul unor asa-zise completari si de unii copisti-carturari de mai
tarziu ca Misail Calugarul si Axinte Uricariul se considera obligati sa ii aduca
intregiri ca pentru perfectarea unui monument.

Letopiseul rii Moldovei

Miron Costin
Nscut ntr-o familie de boieri moldoveni, Miron Costin a avut parte de o
educaie intelectual. A studiat n Polonia, constituidu-i un fond solid de cultur
latin. Avea cunotine de literatur i istorie antic, de geografie, logic i
teologie. Cunotea latina, polona, rusa, turca i maghiara. A debutat cu versuri
despre primul desclecat al Moldovei tiprite n Psaltirea n versuri a lui Dosoftei
(1673). A tradus Istoria Ardealului de L.Toppeltin (1672-1674) i tot din aceast
perioad dateaz poemul Viaa lumii. n 1675 scrie Letopiseul rii Moldovei de
la Aron Vod ncoace, iar n 1677, n limba polon, Cronica rilor Moldovei i
Munteniei (Cronica polon). Legturile cu mediul polon (cultural i politic) ,
averea i cultura dobndit i-au asigurat un loc de frunte printre marii boieri ai
rii. Ca demnitar, a trecut prin dregtoriile de sluger, paharnic,prclab, mare
comis, mare vornic de ara de Sus i ara de Jos. n tot acest interval a fost
martor la succedarea a 12 domnitori, fiind adnc implicat n evenimentele
timpului. Intrigile esute n jurul Curii domneti i-au adus sfritul tragic,
cronicarul i fratele lui Velicico fiind decapitai din ordinul domnitorului Constantin
Cantemir, datorit relaiilor secrete cu polonezii. Activitatea sa este cu mult mai
extins, graie culturii ntinse i sistematice, de profil umanist i clasicist.
Alturi de Grigore Ureche si Ion Neculce, Miron Costin completeaza lista
cronicarilor a cror oper individual, prin completare reciproc, a fost ades
considerat un tot unitar. Miron Costin este autorul Letopiseului rii Moldovei
(1675), pe care l continu de la Aron Vod ncoace i cuprinde istoria Moldovei
n intervalul 1595-1661, prelundu-l din punct de vedre cronologic de la Grigore
Ureche, la fel cum Ion Neculce avea s ntregeasc, n linii mari, letopiseul scris
de Miron Costin. Letopiseul scris de Miron Costin cuprinde trei seciuni, egal
distribuite ca importan i spaiu afectat evenimentelor: epoca de pn la Vasile
Lupu (reconstituit pe baza izvoarelor istorice); domnia lui Vasile Lupu (19 ani) i
perioada ulterioar domniei acestuia, surprins prin intermediul a numeroase
aspecte memoralistice. Autorul se arat continuu preocupat de cauzalitile
evenimentelor, iar in opera se gasesc anecdote, biografii i procedee de
portretizare. Acestora li se adaug propriile-i comentarii sau explicaii teologice
cu valoare moral.
Principala calitate a Letopiseului o constituie arta narativ, ilustrat prin
amnunte inedite, pitoreti, vesele sau tragice. Caracterul autonom al unor dintre
episoade, care pot fi citite cu secvene literare independente (moartea lui
Constantin Movil, uciderea lui Vasile Stroici dup lupta de la Cornul lui Sas,
complotul i trdarea lui Gheorghe tefan fa de domnitorul Vasile Lupu,
tentativa de otrvire a vornicului Bucioc de ctre Gaspar Graiani), d
Letopiseului o mare densitate i dinamic, dar prea puin unitar din punctul de
vedere al valorilor limbii literar artistice. Totui, pentru prima dat n cultura
noastr, devine foarte vizibil efortul artistic direcionat spre valorile limbajului.
Printre procedeele literare ntlnite la Miron Costin i utilizate n Letopise, un loc

de seam l ocup repetiiile cu caracter retoric, interogaiile i exclamaiile,

nsoite de maxime, cugetri. Cronicarul recurge la alternarea limbajului (direct cu
cel indirect), la dialog, utiliznd ironia, descripia, metafora. Portretele,
individualizate dup criterii personale i cu doze apreciabile de simpatie ori
antipatie, altereaz caracterul obiectiv. Autorul mediteaz pe marginea faptelor
crora le extrage semnificaiile.
Costin nu-i privete cronica doar ca pe o datorie fa de urmai, ci el are
contiina scriiturii, face din ea un mod de-a lupta mpotriva timpului necrutor,
cci bietul om e supt vremi, dar i un mod de a se elibera de durerile istoriei sale:
Ce soart asupra noastr cumplite acestea vremi de acumu, de nu stm de
scrisori, ce de griji i suspinuri .
Miron Costin relateaz multe fapte contemporane sau la care chiar a luat
parte i de aceea povestirea lui are un grad mare de autenticitate, spre
deosebire de cea a lui Grigore Ureche, care ncearc o reconstituire
documentar a istoriei. ns este mai convingtor, mai cu seam cnd introduce
faptul biografic, trecnd naraiunea la persoana I, ca n bine cunoscutul episod
despre invazia lcustelor. El i ncepe povestirea cu o datare subiectiv:
ntmplarea are loc la nceputul unei vacane, n anul 1648, pe cnd crturarul se
ntorcea de la coal, din Polonia. Naraiunea literar, ca i simpla relatare, de
altfel, devin cu mult mai convingtoare cnd cel care scrie este i martorul
evenimentelor transpuse. Mai cu seam n prezentarea unor ntmplri
incredibile i senzaionale, povestirea la persoana I ori apelul la un martor
credibil dau adevrata msur a unei relatri. n episodul costinian relatarea
debuteaz tocmai prin confirmarea poziiei de martor a autorului. Stolul de
lcuste pare un nor sau o negur. n urma lor rmne pmntul negru, mpuit.
Descrierea se ncheie cu o metafor : mnia lui Dumnezeu. Majoritatea
povestirilor lui Costin au caracter moralizator. Acest procedeu ofer cronicarului
posibilitatea de a-i prezenta principiile morale. Costin creeaz n opera sa
adevrate modele de rostire cult. Personajele sale vorbesc ceremonios.
Umanismul este o miscare social-culturala care s-a dezvoltat in perioada
Renasterii. Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de tarziu
odata cu aparitia primilor carturari cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor
latina, greaca si slavona. Reprezentantii umanismului romanesc sunt cronicarii
care sustin in operele lor idei fundamentale ale culturii romanesti: originea latina
a poporului si a limbii romane; continuitatea existentei acestui popor pe teritoriul
romanesc. Denumirea vine de la latinescul chronica care inseamna istorie pe ani.
Cronicile sunt lucrari istoriografice care prezinta evenimente istorice intr-o ordine
cronologica. Ele au fost scrise in limba slavona si aici descoperim primele
incercari de realizare a unei literaturi originale romanesti.
Inca de la primele randuri ale predosloviei, cronicarul aminteste de
originea popoprului nostru. Letopisetul lui Miron Costin ne prezinta o epoca de
mari framantari politice si sociale. In cronica se descriu cu multe amanunte
razboaiele, conflictele dintre boieri, intrigile la Poarta Otomana, interventia
turcilor, schimbarile domnilor, care platesc cu capul de cele mai multe ori
ambitiile adeseori nesabuite. In centrul cronicii lui Miron Costin sta domnia de
aproximativ douazeci de ani a lui Vasile Lupu. Miron Costin isi iubeste tara pe

care vrea sa o vada eliberata de sub tirania otomana. Cronicarul este subiectiv
atunci cand face referire la otomani si atitudinea sa este ostila fata de acestia pe
tot parcursul operei. El aminteste ca nu poti avea incredere niciodata in ceea ce
spun turcii pentru ca niciodata cuvantul nu-l tine si din cauza lacomiei acestora
tara saraceste. Mari tarziu, cronicarul vorbeste si despre taranimea care se lupta
cu lipsurile. In timpul domniei lui Alexandru Ilias, la indemnul boierilor, care urau
pe domnitor si pe grecii pripasiti la curtea acestuia, taranimea se rascoala. Miron
Costin mentine pe parcursul povestirii o stransa legatura sufleteasca cu lectorul.
Fraza lui este ampla si prezinta unele influente latine si polone in lexic si in
sintaxa, ca reflex al unor deprinderi dobandite in Polonia.
Datorita faptului ca opera lui Miron Costin nu este scrisa in limba romana
din prezent, ci prezinta influente latine si polone, vom folosi metoda istoricocomparativa pentru a arata diferentele dintre cuvintele folosite atunci si cele din
prezent.
Fost-au gndul mieu, iubite cititoriule, s fac ltopiseul ri noastre Moldovei din
desclecatul ei cel dinti[] Ce sosir asupra noastr cumplite acestea vrmi de
acmu, de nu stm de scrisori, ce de griji i suspinuri. Din cuvantul mieu dispare
vocala i si devine meu, la fel pentru cuvantul cititoriule. Cuvantul ce devine ci.
Exista anumite reguli pentru aceasta metoda. Cateva dintre ele sunt:
caderea consoanelor finale(m,n,t,s), "l" intervocalic trece la "r", "ll" ramne "l", "o"
se transforma in diftongul "oa". Exemple de transformari: solem > sole > sore >
soare, callis > calli > cali > cale, caballus > cabalu > cal.
Letopiseul lui Miron Costin a avut soarta multor creaii din literatura
noastr veche. Nu i-a pstrat originalul, dar au ajuns la noi copii fidele. Pentru
istorici este un document foarte preios, fiindc Miron Costin, continund
Letopiseul lui Ureche, ofer o mrturie autentic despre viaa Moldovei din 1595
i 1661. S-au pstrat 49 de copii, ntre care trei variante n alte limbi (latin,
greac, francez). Letopiseul rii Moldovei a fost publicat pentru prima dat de
Mihail Koglniceanu n 1852.

Letopiseul rii Moldovei

- Ion Neculce -

Ion Neculce este un boier nvat care asist la multe evenimente

crncene de-a lungul vieii sale. Este contemporan cu decapitarea lui Miron
Costin. La btrnee, dup ce mplinise 60 de ani, ncepe s scrie Letopiseul
rii Moldove de la Dabija-Vod pn la a doua domnie a lui Constantin
Mavrocordat, deci de unde l lsase Miron Costin. Acest Letopise, precedat de
O sam de cuvinte, a fost scris, dup toate probabilitile, ntre 1733 i 1743. n
Predoslovie, Neculce exprim sentimentele care l-au determinat s-i scrie
opera, admiraia fa de naintai (Grigore Ureche, Miron Costin) i vorbete de
izvoarele istorice pe care le-a avut n vedere.
Nevoia de a completa documentarea determinat aezarea, n fruntea
letopiseului, a celor 42 de legende, numite O sam de cuvinte. Spre deosebire
de Grigore Ureche i de Miron Costin, el n-a fcut studii i, prin urmare, n-a avut
un stil elaborat conform canoanelor, ci a relatat faptele istorice n limba romn
vorbit. Citatul biblic se ntlnete n proza cronicarului cu zicerea popular, cu
proverbe, cu vorbe de duh. Scrisul lui Ion Neculce are spontanietatea oralitii
unui om sftos i nelept. Cronica nsi, raportat la evenimentele reale, e
presrat cu numeroase anecdote, cu caracterizri i portrete, tablouri i
descrieri care aparin, mai mult dect istoriei, literaturii.
Neculce este un evocator al trecutului i cnd povestete ntmplri, n
care el nsui a luat parte, un nentrecut memoralist. Ironia este calitatea
principal a expunerii lui Ion Neculce, el fiind un cronicar moralist ca i Miron
Costin.. Astfel, n legtur cu paania polonezilor ntr-o lupt cu tefan cel Mare,
cnd au fost pui s apere o pdure, Neculce afirm c ei s ruga s nu-i
mpung, ce s-i bat cu biciutele, iar cnd i btea cu biciutele, ei s ruga s-I
impunga. Rezultatele unei domnii rele sunt comentate aa: Bogat bine i folos au
rmas rii de la Petriceico-vod: prad i foamete mare!. Un domnitor pune s
fie ucis un spion turc de un individ indiscret, care se laud cu isprava lui, cnd
totul trebuia s se petreac n tain: Au stins bine focul cu paie! Mihai Racovi,
luand tronul Moldovei, afecteaz dezinteresarea:S face a nu-i plce s
primeasc domnia ca si fata cie ce dzis unui vornic: F-te tu a m trage i eu oi
merge plangand. Doi boieri fugii n Polonia comploteaz de acolo mpotriva rii:
Bogdan i Iordachi din ara Leasc nu domnie, nici le ade scrisorile.
Portretele lui Neculce realizeaz o imagine sugestiv a personajului, sub
raport fizic i moral: Acesta Dosoftei mitropolit era un om prost de felul lui. i era
neam de mazil; pre nvat, multe limbi tie: elinete, latinete, slovenete i alt
adnc carte i-nvtur, deplin crturar i cucernic, i blind ca un miel.n ara
noastr pe-aceast vreme nu este om ca acela[].

Letopiseul rii Moldovei a lui Ion Neculce este ultima din irul cronicilor
realizate la noi si este o carte de mrturisire de adevr, nu de stricta consemnare
rigid a acestuia. El este un mare povestitor, avnd darul nnscut al evocrii, n
cadrul creia apar portrete, descripii de peisaje, pictura unor mari scene de
btlie etc.
Cele 14 domnii pe care Ion Neculce le consemneaz sunt, n fapt, tot
attea tablouri de epoc, iar in fiecare se fixeaz scene de palat ori de btlie,
totul avnd nu att grandoare ct autencitate. Dar talentul su de scriitor se
manifest deplin n cele 42 de legende istorice, [O sam de cuvinte ce suntu
audzite din om n om, din oameni vechi i btrni, i n letopiseu nu sunt scrise,
ci s-au scris aice, dup domnia lui tefni-vod,naintea domniii Dabijii-vod].
n Predoslovia letopiseului su, el atrgea atenia asupra acestor legende,
mirndu-se c istoricii nu le-au luat n seam, mai ales c n ele se afl duhul
locurilor.Pentru istoricii strini se gsete o explicaie: C muli istorici streini, de
alte ri, nu le tiu toate cte se fac ntr-alt pmntu.Legendele (o sam de istorii
mai alese) sunt rodul memoriei colective, de acea Neculce nu le acord
ncredere total i nu-l condamn pe cititor dac va proceda la fel ( deci cine le
va ceti i le va crede, bine va fi, iar cine nu le va crede, iar va fi bine; cine
precum i va fi voia aa va face). Totui, ele arat cum n memoria colectiv, n
imaginaia popular, s-a scris o istorie paralel a Moldovei, o imagine vie a
faptelor de odinioar, uneori ocante. Cronicarul nu a avut contiina importanei
literare a legendelor pe care le-a povestit, dovad c le-a ordonat ntr-un anumit
cadru istoric, respectnd cronologia domniilor.
Povestirile au fost culese de Ion Neculce i transpuse n manier
personal i sunt cuprinse aici aproape toate tipurile narativului n cele 42 de
legende, Ion Neculce abordeaz teme variate, apar aici povestiri monografice
(III,V) ,anecdotice(X), miraculoase (XV), de aventuri (XX), dramatice i
senzaionale (XXIII, XXXVII), precum i povestea n poveste (IV). n legenda XLI,
cronicarul prezint viaa lui Niculai Milescu, povestind cu mult art ntmplrile
prin care trece personajul, sintetiznd aproape toate celelalte teme. Povestirile lui
Neculce se caracterizeaz prin stil alert i concis, sunt scrise n limbaj popular,
cu umor autentic. Una dintre cele mai frumoase legende este cea numerotat
XX: Avnd Radu-Vod o fat din trupul lui, s fi fugit cu o slug ieind pre o
fereastr din curile domneti din cetatea Hrlului. i s-au ascuns n codru. i
au fcut Radu-Vod nvod de oameni i au gsit-o la mijlocul codrului, la o
fntn ce se chema Fntna Cerbului, lng podul de lut. Deci pre slug l-au
omort, i-au tiat capul, iar pra dnsa au dat-o la clugrie, de-au clugrit-o.
Ion Neculce are ca principal nsuire tocmai aceast capacitate de a-l
implica pe receptor. Nu evenimentul, ct posibilitile lui de derulare epic
fascineaz n povestirea neculcean.

Umanismul este o miscare social-culturala care s-a dezvoltat in perioada

Renasterii. Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de tarziu
odata cu aparitia primilor carturari cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor
latina, greaca si slavona. Reprezentantii umanismului romanesc sunt cronicarii
care sustin in operele lor idei fundamentale ale culturii romanesti: originea latina
a poporului si a limbii romane; continuitatea existentei acestui popor pe teritoriul
romanesc. Denumirea vine de la latinescul chronica care inseamna istorie pe ani.
Cronicile sunt lucrari istoriografice care prezinta evenimente istorice intr-o ordine
cronologica. Ele au fost scrise in limba slavona si aici descoperim primele
incercari de realizare a unei literaturi originale romanesti.
Cronica lui Ion Neculce este precedata de 42 de legende istorice. Acestea
sunt cele mai multe de origine folclorica si au fost grupate si asezate la inceputul
operei intrucat povestesc fapte anterioare domniei lui Dabija Voda. Cronicarul
povesteste mai tarziu, in amanunt, operatiile miliare desfasurate in timpul luptei
de la Stanilesti (1711). El face trecerea de la naratiunea istorica la povestirea
literara propriu-zisa, el fiind primul nostru mare povestitor, iar scenele din cartea
sa dovenind manuirea artei narrative si a limbajului literar-artistic. Forta narativa
este exprimata prin episoadele povestite gradat cu amanunte, cu o coloratura
afectiva. La baza cronicii lui Ion Neculce sta conceptia despre lume si viata
caracteristica tuturor cronicarilor, conceptia potrivit careia evenimentele nu pot fi
explicate decat prin interventia divina.
Datorita faptului ca opera lui Ion Neculce nu este scrisa in limba romana
din prezent, ci prezinta influente latine, vom folosi metoda istorico-comparativa
pentru a arata diferentele dintre cuvintele folosite atunci si cele din prezent.
Exista anumite reguli pentru aceasta metoda. Cateva dintre ele sunt: caderea
consoanelor finale(m,n,t,s), "l" intervocalic trece la "r", "ll" ramne "l", "o" se
transforma in diftongul "oa". Exemple de transformari: solem > sole > sore >
soare, callis > calli > cali > cale, caballus > cabalu > cal.
Dupa publicarea Letopisetului de catre Mihail Kogalniceanu pe la mijlocul
secolului al XIX-lea a putut fi cunoscut de cercuri mai largi de cititori si a
influentat literatura nationala si scriitori precum Mihail Sadoveanu (Zodia
Cancerului sau Vremea Ducai Voda).
Din paginile lui Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce reiese
sentimentul unitii, contiina c, datorit eforturilor lor, nu se va uita cursul
vremurilor i un ntreg popor i va putea contempla trecutul.