Professional Documents
Culture Documents
poezii
Arhimede i soldatul
S nu te-atingi de cercurile mele,
Osta viclean ! i nici s nu te-nele
Asemnarea lor cu arcul tu.
Sunt simple jucrii i nu fac ru.
Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
n rotunjimea lor st actul sacru,
Care-mplinete snul, mingea, vasul.
i-aceasta nu-i o lance, e compasul ...
Apropie-te mai bine cu sfial,
n rotunjimea lor nu e greeal.
i chiar dac le vezi ntinse-n zgur
Esena lor e tot idee pur.
Dac arunci o piatr-n lac se isc,
Le vezi strnind un lac de odalisc,
n fumuri moi se leagn agale,
Pe scoici i melci desfur spirale.
Numai noaptea
Numai noaptea vino, cnd tcerea
Se lovete tainic de fereti,
Cnd m-nchid ursuz n ncperea
Unde stau i-atept s te iveti.
Ca un fur ce vrea s-mi intre-n cas,
Dar s-a prins n curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, cnd se las
O perdea de plumb pe ochii treji.
Fluturnd n urma ta earfe
Negurile toate de pe lac,
F s nceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreag nu mai tac !
i la umbra lunii blestemat
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca s fii i mai neateptat
Dect ai fi fost, venind prin vis.
Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Ct aceste nopi ce m-mpietresc.
Dac vii, btnd uor din palme,
Cupa
De pe-o zi pe alta-mbtrneti
Nu cu sptmnile, cu anii.
Ca o cup supt n pierzanii
Dintr-o dat simi c te goleti.
Prul vechi cu care te-ai culcat
Seara, dimineaa este altul.
Ai fcut pe negndinte saltul,
Singur nu-nelegi ce s-a-ntmplat.
Totul a fost brusc, neprevzut,
Cupa s-a ciocnit i-acum e spart.
i prin trupul tu, ca printr-o poart,
Peste noapte doi s-au petrecut.
Doi drumei setoi care-ar mai bea
Cupa ce st-n ndri la o parte,
Unul vine repede din moarte,
Cellalt se-ndreapt-ncet spre ea.
N-are nici un rost s-i mai sporeti
Casa, acareturile, banii.
Nu cu sptmnile, cu anii,
De pe-o zi pe alta-mbtrneti.
Poem
O s rmi n mine i dup ce-o s pleci,
La fel de neptruns, la fel de-mbietoare,
O insul ciudat cu drumuri i poteci
Ce nu duc nicirea srmana mea plimbare.
O s rmi n mine i cnd vei ncerca
S intri n pdure i s te pierzi ntr-nsa.
Vezi ! Urma ta spat e n visarea mea
i pot, oricnd mi place, s umblu dup dnsa.
i te-a gsi chiar dac n-ai vrea s te gsesc,
i te-a afla oriunde te-ai ghemui hoete.
Visarea mea e ca un condur mprtesc
Ce numai la piciorul tu zvelt se potrivete.
O s rmi n mine i dup ce-o s zbori
Din inima mea neagr, ca un canar din cuc.
Tristeea mea ciudat te va ochi i-n nori ;
Tristeea mea intete mai bine ca o puc.
i te-a zri oricte costume ai schimba,
Oricte mti i-ai pune s nu te pot cunoate.
Visarea mea din sute de mii te-ar descifra.
Tristeea mea din sute de mii te-ar recunoate.
Fata i zmeul
Avea n brae vipere,
i-n trupul zvelt un arpe,
l ndrgeau frumoasele
Cntnd molcom din harpe.
Dar domnul rii porunci
Ca celui ce-l d gata
Fata mezin i va fi,
Cu tron cu tot, rsplata.
Cruci cad spadele acum,
i-n ochi mijete plnsul.
Un trup se prvlete-n scrum,
Altul st-nfipt pe dnsul.
Dar fata-nmrmurit-n prag
i rupe snul, greul.
Vai, nu voinicul mi-a fost drag,
Ci zmeul !
Floarea-soarelui
M-nvrt, ca floarea-soarelui, pe cmp,
Dup fptura ta strlucitoare,
Iar cnd apui n zarea cltoare
Obrazul mi-l aplec ctre pmnt.
Stau noaptea-ntreag aplecat aa
i numai cnd rsari tu dimineaa,
Desctund din neguri fruntea grea
Eu mi ridic setos spre tine faa.
Sorb razele pe care le trimii
Pe cmpul plin de-o harnic speran,
i simt, treptat, cum nervii mei trudii
Se umplu de-o frenetic substan.
Aceasta mi strbate trupu-ntreg,
i-mi urc prin arterele rebele,
Pn cnd, mplinit, rodesc i leg
Cu toate florile fiinei mele.
Urcu
Pe ct de neschimbat ai rmas,
Pe-att sunt eu schimbat de vreme ...
Tu urci colina cu acelai pas,
Eu mai anevoios i mai alene.
i totui mergem amndoi-nainte
Mnai de-aceeai unic dorin,
Eu nevoit s calc peste morminte,
Tu ocolindu-le cu uurin ...
Acesta-i drumul nostru; drum de coast,
ntortocheat i greu. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vast,
i unde, printre stnci, btrnul ulm e,
Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic napoi ...
Biblic
La nceput a fost srutul
i el era pe gura ta ...
Depus pe gura mea sfini vzduhul,
i lumea s-a nscut atunci din duhul
Srutului ce ne unea ...
Dar ape mari cuprinser uscatul
i noi muream tcui sub greul lor ...
Veni atunci o pasre n zbor,
Pasre roie, i Araratul
Se nl din mri biruitor ...
Iar noi ne-am ridicat cu el odat
Spre zarea nou i nseninat
Purtnd peste abisele genunii
Srutul de la nceputul lumii.
Corydon
Sunt cel mai frumos din oraul acesta,
Pe strzile pline cnd ies n-am pereche,
Att de graios port inelu-n ureche,
i-att de-nflorite cravata i vesta.
Sunt cel mai frumos din oraul acesta.
Nscut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiard genunea,
De mine vorbete-n ora toat lumea,
De mine se teme n tain tot burgul.
Sunt prinul penumbrelor, eu sunt amurgul
Nu-i chip s ma scap de priviri ptimae,
Prin prul meu vnt, subiri, trec ca aa,
i toi m ntreab: sunt moartea, sunt viaa ?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pae?
i nu-i chip s scap nici pe strzi mrginae
Panglici, cordelue, nimicuri m-acopr,
Cnd calc, parc trec pe pmnt de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) l ascund sub monoclu,
i-ntregul picior cnd pesc l descopr,
Doti
D-mi la o parte vlul i privete!
Eti primul muritor care m vezi.
Te-ai furiat n templul meu hoete
i-acum, ajuns aici, cunoti i crezi.
M socoteai iluzie abstract,
Smn din strvechiul Amon-Ra.
i-azi cnd m pipi simi cum se contract
n trupul meu de piatr inima.
Descoper-m toat, cu-ndrzneal!
i las-i palma aspr i pe sni!
Aa cum stau aici, aproape goal,
Snt mai frumoas ca un imn pgn.
O pulbere de-argint m mpresoar
i raze lungi pe frunte-mi cad mnunchi.
Tcerea care-acum se nfioar
E sngele ce-mi susur pe trunchi.
Cnd ochii mi-s nchii, ciulesc urechea,
Iar cnd o-nchid pe ea, din ochi pndesc.
Bag de seam! Inima, strvechea,
Ca pe-un etern semnal, mi-o urmresc!
Nocturn
Intru-n Sibiu ncet ca-ntr-o-ncpere
n care e un mort. Pe partea dreapt
Am zidurile surde de tcere.
Pe partea stng inima-neleapt.
n jur vd numai pori i-n pori ferestre,
Iar n ferestre ochi care m-nghea.
ntr-un Sibiu domol ca-ntr-o poveste
n care port viziera peste fa.
Cu fiecare pas fcut prin snge,
Tot mai adnc ptrund n noaptea care
nti de jos n sus m strnge,
Apoi de sus n jos m prinde-n gheare.
Stradelele m-nghit dintr-una-ntr-alta,
Iar scrile m urc i coboar,
De nu mai tiu: biserica e-n balta
Cerului larg, sau ceru-n ea coboar.
i peste tot o linite ca-n clipa
Cnd marea se srut cu pmntul.
Liliacu-i linge-n somn trudit aripa
Numai noaptea
Numai noaptea vino, cand tacerea
Se loveste tainic de feresti,
Cand ma-nchid ursuz in incaperea
Unde stau si-astept sa te ivesti.
Ca un fur ce vrea sa-mi intre-n casa,
Dar s-a prins in curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, cand se lasa
O perdea de plumb pe ochii treji.
Fluturand in urma ta esarfe
Negurile toate de pe lac,
Fa sa inceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreaga nu mai tac!
Si la umbra lunii blestemata
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca sa fii si mai neasteptata
Decat ai fi fost, venind prin vis.
Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Cat aceste nopti ce ma-mpietresc.
Daca vii, batand usor din palme,
Numai noaptea vino, cand primesc!
Pan
Nu pot s nu m-mbt aici de zri
i nici nu tiu de nu m-mbat marea,
Srut n tlpi surorile crri
i-ascult ncet cum cade-n ele zarea.
Pe lng somnul munilor de vreri
Azi vd ce treaz zumzie pdurea,
Nu tiu de m desmiard mngieri
Sau d n mintea codrilor securea
Doar cteodat-n calmul dup-amiaz
Mi-adun cuvinte minile sub barb,
Msor cu team pietrele din iaz
i-mi frec copita-n firele de iarb.
Apoi, m las pe-o rn la pmnt
i-ascult n el naiada ct de-aproape-i,
Iar dac-arunc n golfuri cu pmnt
M uit prostit la cercurile apei
i stnd n preajma singurelor puni
Pe cari cumtrul munte suie seara
Silentium nocturn
Taci, s s-aud noaptea care vine!
Taci, s s-aud pasul ei sfios!
De-acum ncepe-alt glas s cnte-n mine,
De-acuma glasul tu e de prisos.
Tcere! Numai noaptea s cuvnte!
Ea singur cu glasul ei sonor!
Tu stai i-ascult-n pajite ce vnt e,
Ce vnt nsngerat, prevestitor.
Nu te mica! S nu cumva s scape
Urechii mele glasu-acela pur
Pe care l aud tot mai aproape
i tot mai clar, mai fr de-nconjur.
Nu tulbura cu sunetele tale
Aceast grav muzic de sus,
Mai bine taci sub vastele portale
Sub care stai cu umrul adus.
Mai bine taci n noaptea care vine
i-n care-attea patimi mari se nasc.
Din neptrunsa, larga-ntunecime
Nu poi s tii ce noi dureri m pasc.
Simpozion
Tocmai n zori se sfri acel chef.
Nu mai aveam nici un picur n cupe.
Era plin doar amfora grea de sidef,
Dar nici unul din noi nu tia s-o destupe.
i veni-n zbor paharnicul morii din cer
i-o deschise c-un gest funerar, dintr-o dat.
Vinul negru din ea curse-n cupe sever
i burm i amfora-aceea mai toat.
Istovii, prbuii pe naltele trepte,
N-am mai fost dup-aceea n stare s bem.
Dar paharnicul morii, deprins s atepte,
Atepta sus, pe-un soclu, tcut i solemn.
n grdin pleau cupidonii de piatr
i ghirlandele verzi de pe grinzi lunecau.
Butura pesemne era fermecat
Cci n juru-ne toi, rnd pe rnd, adormeau.
i-adormirm i noi pn-la urm de vinul
Pe care n zori ndrznisem s-l bem.
Toast
Ridic acest pahar pentru iubire
Si-l beau, dintr-o suflare, pn-la fund;
Sunt ncrcat de-atta stralucire,
C vd prin mine ca-ntr-un ru profund.
Vd mlul de demult cum se depune
Si apa limpezindu-se treptat
Dup ce trece,cu vltori nebune,
De apte pietre-n care am sngerat.
A fost o colosal frmntare
Pn-am putut, prin porile de fier,
S ies la cmpul mngiat de soare
Si presrat cu petece de cer.
De-aceea-n noaptea cald i-nstelat
Ridic paharul meu ca sa-l ciocnesc
Cu-aceast lume nou, minunat,
In care-nv din nou ca s iubesc..
Scpat de rana mea dintodeauna,
Abia acum cnd matca de nisip
Mi-o deseneaz argintie luna
Argonautic
Lucrurile lumii acesteia
Snt btute de vnturi ca trestia,
Numai dragostea noastr st dreapt
n btaia vntului i ateapt.
Desfcut de toate ispitele
i nchide cu grij aripile
i de-acolo, din vrful catargului,
E stpna urgiei i-a largului.
Nici un val nu-i abate privirile,
Nici un sunet la crm rotirile,
Printre pclele moi ce se scutur
Numai prul de aur l flutur.
mprejurul ei toate furtunile
Rscolir cu sete genunile,
n zadar ns fur cu toatele.
Pn-la urm sczur i apele.
i acum iat-o-n limpede curgere,
Lunecnd prin vltori, printre fulgere,
Neatins, nalt imagin.
Pe cnd toate n jur snt paragin...
Ars doloris
mi trebuie o nou suferin
Ca s m pot deprinde cu uitarea,
Cci n furtun numai o furtun
Astmpr, pe stnci, desctuarea.
mi trebuie-o durere fr seamn,
Durerea veche s mi-o pot nfrnge,
Cci numai cnd voi plnge n tcere
Pentru tcerea ta nu voi mai plnge.
De ce te miri? E loc destul n mine
Pentru-un vulcan ce-ateapt s erup,
E loc destul n mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cup-n cup.
Snt mai ncptor dect o ran,
Mai vast dect o peter din ere
i poate c e loc destul n mine
i pentru tine i pentru tcere.
Doar pentru mine nu e loc n mine,
Eu singur nu-mi gsesc n mine locul,
De-aceea vreau o nou suferin
Din care focul meu s-i soarb focul,
Fata cu vioara
Acum, cnd ochii ei nu mai privesc,
Cnd degetele ei prelungi, de cear,
Nu mai alearg, nu mai dnuiesc
Ca un pianjen galben pe vioar,
Acum, cnd nu mai tremur pe-alei
Ci doarme, n sfrit, ntre glicine,
Am s v spun, prieteni, taina ei,
Taina ei neagr, plin de suspine...
Voi o credeai nebun, negreit,
Cnd o vedeai mereu, fr-ncetare,
Cu snul gol, cu prul despletit,
Cntnd pe ulii venica-i cntare...
Dar adevru-i altul i m tem
S vi-l mai spun acum, cnd e zadarnic...
Fata purta cu vioara un blestem!
i ce blestem - slbatic i amarnic!
Cci tatl ei, un jidov scund, urt,
Murind, i hrzise ntr-o sear,
Sonet
Spuneai ca niciodata n-o sa piara
Acel minut - si totusi a pierit,
Aa ncat mi-am zis ca o sa moara
Si dragostea - dar, vezi, ea n-a murit.
Si chiar dac-ar mai trece inc-o seara
Si multe alte-apoi, in sir sporit,
Iubirea, ea, nicicand n-o sa dispara.
Va dainui-ntre noi la nesfarsit.
De-aceea pune-ti mainile pe poale
Si-asteapta-ma sub geamurile tale.
Eu voi veni cu tainice cununi
Si amandoi, cautand desavarsirea,
Vom invata-mpreuna ca iubirea-i
Cea mai puternica din slabiciuni...
De-a fi rege
Ma iubesc mai mult ca pe oricine
Si-s gelos pe-oricine ma iubeste.
Tot ce mica-mi inima pofteste
Mi-e prilej de-orgii si de festine.
Tot ce vreau pe loc mi se-mplineste,
Orice fleac visez, indata-l capat.
Dragostea de mine n-are capat
Si traiesc din plin, imparateste.
Curtea mea-ncarcata cu portaluri
Ma desfata-ntr-una, zi si noapte.
Pina-n cer s-aud, desferecate,
Chiotele gureselor baluri,
Pina-n codrii-adinci unde dorm nimfe
Ce tresar din somn de-atita cintec
Si-apoi vin, saltind usor din pintec,
Si-unduindu-si verzile lor limfe.
Ma iubesc mai mult decit nebunul
Care-mi sare-ntruna inainte
Si de mindru ce-s, pe-ncaltaminte
Desprire
Ne-ar trebui o mie de ani sa recladim
Ce-am sfarmat aseara cu despartirea noastra
Si nici atunci nu-i sigur c-am mai putea sa fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastra.
O umbra o sa stee mereu ntre noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiti ca doua palme
Pe pieptul unei moarte ) si vesnic ntre noi
Vor creste neguri numai n aparenta calme.
Cuvntul de-altadata nu-l vom mai folosi,
Tacerea fr seamn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra si vom fi
Cu minile pe scuturi severi si plini de pace.
Tristi, vom cunoaste ceasul nu dupa dezmierdari
Ci ntrebnd n stnga si-n dreapta trecatorii,
Mai morti ca mortii, singuri si fara remuscari,
Ne vom ciocni n cosmos doar uneori ca norii.
Saruturile noastre cu flacarile lor
N-o sa mai incendieze padurile albastre
Iar sufletele noastre, zburnd ncetisor,
Invitaie la o artist
Astazi va fi la mine o serbare
Un tinar svelt va tine-o cuvintare
Despre iubire, moarte, datorii.
Si te intreb: nu vrei si tu sa vii,
Nu vrei sa fii de fata, in bacanta.
La cuvintarea lui interesanta
Si sa dansezi apoi, aproape goala,
Pe podiul ridicat anume-n sala?
Eu, imbracat in negru, cum seniori-s
Voi recita ceva din Ars
Doloris,
Iar la sfirsit o placid harfista
Va incheia serbarea asta trista.
Toti invitatii mei vor fi persoane
Cu multa vaza-n cer si in saloane,
Toti vor veni de sus, purtind pe-aripe,
Mantale fine, lungi, impodobite.
La masa vom ramine dup-aceea
Noi doi, conferentiarii si femeea.
Zei,
dati-mi numai atita putere
Aceasta-ndoire s-o cint, nu mai multa.
De-ati sti cit de neteda-i ea n-ati mai rde,
De-ati sti cum aluneca palma cind trece
Pe soldul ei alb n-ati mai sta la-ndoiala
Sa-ntindeti pe lira mea struna dorita.
Dar voi stati!
Si singur alerg prin dumbrava
Si nimeni n-asculta sarmanul meu cintec.
Nici ea macar, ea pentru care de-o vreme
Nici masa nu am, nici culcus, nici odihna.
Adio la prieteni
Fac reverenta cuvenita
Si ma retrag din adunare.
O alta umbra ma invit.
Stimate umbre, salutare!
Nu incercati la despartire
Sa-ncrucisati cu mine spada.
De-acum las totu-n parasire,
De-acum am rupt-o cu balada.
Ramineti, cum sinteti, la mese
Si nu va pierdeti dispozitia.
Nici unuia c plec nu-i pese
Nu-mi luati in seama disparitia.
Eu merg acum in alta parte,
La alt banchet, unde-i mai bine
Ma duc la chef cu doamna moarte.
Acolo se petrece bine.
Acolo se servesc bucate
Ca-n alta parte nicairea.
Taceri de foc nenumarate.
Poem
O s rmi n mine i dup ce-o s pleci,
La fel de neptruns, la fel de-mbietoare,
O insul ciudat cu drumuri i poteci
Ce nu duc nicirea srmana mea plimbare.
O s rmi n mine i cnd vei ncerca
S intri n pdure i s te pierzi ntr-nsa.
Vezi ! Urma ta spat e n visarea mea
i pot, oricnd mi place, s umblu dup
dnsa.
i te-a gsi chiar dac n-ai vrea s te gsesc,
i te-a afla oriunde te-ai ghemui hoete.
Visarea mea e ca un condur mprtesc
Ce numai la piciorul tu zvelt se potrivete.
O s rmi n mine i dup ce-o s zbori
Din inima mea neagr, ca un canar din cuc.
Tristeea mea ciudat te va ochi i-n nori ;
Tristeea mea intete mai bine ca o puc.
i te-a zri oricte costume ai schimba,
Oricte mti i-ai pune s nu te pot cunoate.
Seara medieval
In turn s-au pornit iarai vechile plingeri.
Liliecii stau toti cu aripile-n jos.
Iubito!
Te-astept sa cobori si sa singeri
Si-alaturi de mine sa suferi frumos.
O!
Vino!
Pe scara de piatra coturnul
Fosnindu-l.
O!
Vino din cadra de-argint!
De vint se indoaie si pomul si turnul,
Armurile toate se-ndoaie vuind
Ridica-te deci, de acolo de unde
Dormi prinsa cu lacate grele si mari.
Acest paravan de paingi ne ascunde.
Ascunsi, vom privi cavalerii lunari.
Ani spada la briu, peste piept scutur zale.
Tu vino cu umerii goi si-n coedon
Purtind medalionul tristetilor pale, -
Vino!
Prin vremea aceasta barbar
S-aducem un aer usor medieval,
Sa facem lumina in curti si pe scara,
Sa-ntindem ghirlanda cu flori pe portal.
Si-n sgomotul oaselor lenes atinse
Si-n sunetul tristului, vechi menestrel,
Cu ochii pierduti si cu bratele-ntinse
Sa punem fanionul din nou pe crenel.
In turn s-au pornit vechile plingeri,
Liliecii stau toti cu aripile-n jos,
Iar eu te astept sa cobori si sa singeri
Si-alaturi de mine sa suferi frumos.
Urcu
Pe ct de neschimbat ai rmas,
Pe-att sunt eu schimbat de vreme ...
Tu urci colina cu acelai pas,
Eu mai anevoios i mai alene.
i totui mergem amndoi-nainte
Mnai de-aceeai unic dorin,
Eu nevoit s calc peste morminte,
Tu ocolindu-le cu uurin ...
Acesta-i drumul nostru; drum de coast,
ntortocheat i greu. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vast,
i unde, printre stnci, btrnul ulm e,
Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic napoi ...