Curs de Geodezie predat de Vasile Chiriac

Copyright (C) 2008 Iacovlev Pavel, Pantaz Alexandru

Acest document este distribuit cu speranţa că va fi util, dar FĂRĂ

NICI O GARANŢIE, fără garanţie implicită de vandabilitate şi
conformitate unui anumit scop. Citiţi Licenţa Publică Generală
GNU pentru detalii.

Literatura : Ghitau - Geodezie, Moldoveanu - Geodezie

Tema: Introducere in geodezia elipsoidala

Obiectivele geodeziei elipsoidale

● Geodezia este o steinta care se ocupa cu deterninarea formei si dimensiunelor
pamintului, prin crearea retelelor geodezice, nivelment si gravimetrice. Geodezia
cumprinde citeva parti:
● Geodezia elipsoidala in cadrul careia se studeiaza bazele matematice pentru luarea in
consideratie asuprafetei elipsoidale a pamintului
● Geodezia tridemensionala sau spatiala in cadrul careia se studiaza bazele matematice
la determinarea coordonatelor a punctelor geodezice in spatiul tridemensional.
● Geodezia fizica care studiaza cimpul gravitational si forma pamintului
● Gravimetria geodezica care se acupa cu studiul metodelor masuratorilor acceleratiei
fortei de gravitatie
● Geodezia cu sateliti (geodezia spatiala)

Este strins legata de o serie de discipline adaugatoare:

● Teoria erorilor
● Metoda celor mai mici patrate
● Cartografia matematica
● Fizica
● Matematica

Scurt istoric
● 625-547 i.e. : Thales din Milet cunoscus ca fondatorul trigonometriei care a determinat
forma pamintului ca un disc care pluteste pe suprafata unui ocean
● 611-545 i.e. : Anaximandru din Milet a determinat pamintul sub forma celindrica cu axa
cilindrului orientata de la est spre vest. El considera ca pamintul este tinut in spatiu de
presiunea aerului
● 580-500 i.e. : Pitagora a determinat pamintul sub forma de sfera care se misca ca si
soarele in jurul unui focar central
● 500-428 i.e. : Anaxagoras a determinat forma sferica a lumii si a explicat miscarea
deurma a soarelui
● 408-355 i.e. : Sa stabilit lungimea unui an solar de catre Eudoxus de 365.25 de zile.
● 310-250 i.e. : Aristarchus a determina dimensiunele soarelui si lunii precum si distanta
de la pamint pina la saore si luna
● 276-194 i.e. : Erfatosthene a determinat publicitatea axei de rotatie a pamintului, a
determinat raza sferei terestre prin masuratori a latetudinii dintre Alexandria si Assuan
S
circa 800 de km diferenta ( R= ), este de mentionat ca aceasta metoda a
sin  
fost utilizata mai tirziu in China(725), Egipt(827)
● 1589 : Tycho Brahe pentru prima data a utilizat metoda de triangulatie pentru creare
 retelelor geodezice
● 1617 : W. Snellius a efectuat primele determinari ale demensiunelor pamintului dintr-un
lant de triangulatie cu lungimea de 9660km
● 1687 : Newton a determinat ca forma pamintului este un elipsoid de roatatie cu turtirea
1:231(298), descopera legea atractiei universale
● 1792-1798 : Delambere si Mechain a definit metru ca zecea milioana parte a sfertului
de meredian ce trece prin Paris
● 1816-1852 : Savantul Struve a executat masuratorile graduale care au fost efectuate
de la Hammerfest pina la gura dunarii care cade in marea neagra. In urma acestor
masuratori a fost determinata turtirea elipsoidului ca 1:298,6 (punctul Rudi este
monumentat, Geamana – Anenii Noi)
● 1957: Geodezia spatiala

RGN0 – 1-2mm
RGN1 – 10-20mm
RGN2 – 20-40mm
1 punct la 16 km 2

● 1999 – MOLDREF99, bazat pe GRS80 – (Geodedic Reference System), a fost aprobat

de IAG (International Association of Geodezists).
● Pina la 1999 se foloseste sistemul de coordonate URSS SC-1942, este bazat pe
elipsoidul lui Crasovsky).
● WGS84 – World Geodetic System

Parametrii de baza a elipsoidului de rotatie

Elipsoidul de rotatie
In geodezie se foloseste elipsoidul cu 2 axe. a – semiaxa mare, b – semiaxa mica, f – turtirea
elipsoidului.

a–b
f=
a

e=
 a2 – b2
a2

e'=

a2 – b2
b2
f =1 – 1−e
2

b=a  1−e 2
2 2
e =2f − f

a 6378245,00000000 6378137,00000000 6377379,15500000

f 1,00000000 0,00336409 0,00334305
b 6356863,01900000 6356752,31400000 6356059,25463962
e 0,08181333 0,08181919 0,08170021
e' 0,08208852 0,08209444 0,08197426
e^2 0,00669438
Tema: Sisteme de coordonate utilizate in Geodezia elipsoidala

Sistemul de coordonate rectangular geocentric

Drept origine sistemului de coordonate geocentric se considera centrul elipsoidului si il

numim O. Axa OZ este dispusa de-a lungul axei polare a elipsoidului POP'. Axa OX este
dispusa in planul ecuatorului in planul meridianului de originea care coincide cu observatorul
Greenwich stabilit de catre biroul international al timpului. OY este dispusa in planul
ecuatorului si formeaza cu meridianul lui Greenwitch un unghi de 90˚

OZ – axa Z
POP' – axa polara
G - Greenwitch
BIH – (Beuro International de L'Houre)
OY -

Sistemul de coordonate elipsoidal (geodezic)

Longitudinea geodezica  a punctului Q este unghiul format de planul meridianului

PGG e P si planul meridianului punctului de statie PQQ e P ' . Este evident ca longitudinea
 se schimba de la 0 deg la 360 deg.
Latitudinea geodezica sau elipsoidala se numeste ungiul  format de normala Qn la
suprafata elipsoidului si planul ecuatorului.

EE' – planul ecuatorului

P  0
E  0

 n = 0˚ - 90˚
 s = 0˚ - -90˚
Observatii:
● Sistemul geodezic sau elipsoidal de coordonate se utilizeaza in deduceri teoretice a
ecuatiilor elipsoidului si calcule practice pentru transformarea coordonatelor dintr-un
sistem in altul
● Sistemul geodezic de coordonate este unitar pentru toata suprafata elipsoidului
● Acest sistem de coordonate nu necisita constructii suplimentare si se foloseste in toate
sistemele de navigatie

Tema: Ecuatiile parametrice ale elipsoidului de rotatie

Tema: Trecerea de la coordonatele
elipsoidale la coordonatele rectangulare
geocetrice
3.1:
x 2 y 2 z 2
2  2 =0
a b
Ecuatia generala a elipsoidului de
rotatie

Sub forma parametrica

3.2
x de la  , 
x= f  ,
y de la  
y= f  , 
z de la 
z=

Din figura 3.2 reiese: ducem o

perpendiculara la axa Z si obtinem raza
paralelei.

Din 3.1
x=rcos 
y=rsin 
z = z (in fig. 3.2) unde r = f  z= f 
In acest caz ecuatia elipsei poate fi simplificata pina la:
3.4
r2 z2
 – 1=0
a 2 b2
Pentru a demonstra legatura coordonatelor elipsoidului cu coordonatele rectangulare
geocentrice introducem notiunea de latitudinea redusa 

Este evident ca daca pamintul era sfera trecerea de la coordonate sferice la cele
rectangulare nu era nici o problema.
a – raza – semiaxa mare si ducem un arc

Facem niste constructii suplimentare. Un cerc cu semiaxa mare a si unul cu semiaxa mica b.
Mai departe luam punctul Q si il proiectam pe sfera si il miscam spre polul Nord cu o portiune
destul de mica Q si aceast portiune va fi dM

Din  OQ''Q'''
3.5
r =acos 
z=bsin 

Pentru determinarea legaturii dintre r, z,  deplasare punctul Q in poz Q  Q'

spre polul Nord.
 Ipotenuza dM a  infinit de mica fiind element al curburei elipsei.
Poate fi determinata ca o linie dreapta. Cu alte cuvinte in realitate aceasta e o parte de
curbura dar daca o inlocuim cu un treiunghi infinit de mic. Si in acest treiunghi ca
dr
tg =−
dz

Derivam ec. 3.5 si obtinem

3.6
r =−a sin 

3.7
z=bcos 

Inlocuim in formula 3.6 derevatele 3.7 obtinem

a sin 
tg =
a cos   1−e 2
sin 
tg =
cos  1−e2
tg 
tg=
 1−e2
3.8
tg =tg   1−e
2

Adaugam la 3.8 la fiecare cite o unitate si ridicam la patrat

Primim, 3.9:
1tg 2 =tg 2 1−e2 1
1tg 2 =1tg 2  – e 2 tg 2 
3.10:
1
2
=1tg2 
cos 

Din 3.9 obtinem:

 1 cos 2  sin2  2 sin2  cos 2 sin2  2 sin2 
=  −e = −e
cos2  cos 2  cos2  cos 2  cos 2  cos 2 
cos 2 
2
= 1 – e 2 sin 2 
cos 
2
2 cos 
cos = 2 2
1−e sin 
3.12:
cos vphi
cos =
 1−e 2 sin 2 
In mod analogic obtinem obtinem formula 3.13, legatura dintre sin  sin 
sin  1−e 2
sin =
 1−e2 sin2 
Inlocuim expresia 3.12 3.13 on ecutia 3.5 si obtinem
3.14:
acos 
r=
1−e 2 sin 2 
a 1−e 2 sin 
z=
 1−e 2 sin2 
Inlocuim expresia 3.14 in expresia 3.3

x =r cos 
y=r sin 

3.15:
a cos cos 
x=
 1−e2 sin2 
a cos sin 
y=
 1−e 2 sin 22
a 1−e  sin
Z =z =
 1−e 2 sin 2 
a
N= - raza de curbura a primului vertical
1−e 2 sin 2 
N =nQ

3.17:
x= N cos  cos 
y=N cos sin 
2
z=N 1−e sin 

 = 47°00'00''
 = 28°30'00''
de calculat x,y,z in WGS84

N = a / sqrt(1 – 0.00669437999*sqrt(sin(47))) = 6389586.786

x = 6389586.786 * cos(47) * cos(28.5) = 3829610.531
y = 6389586.786 * cos(47) * sin(28.5) = 2079308.865
z = 6389586.786 (1 - 0.00669437999) * sin (47) = 4641764.789

Tema: Trecerea de la coordonatele geocentrice rectangulare la coordonatele elipsoidale.

y
tg =
x

3.19:
QQ0 = N −Q0 n = N – N e 2= N 1−e2 
Q0 n=N e2
  QQ 0 Q0 '
OQ 0=N e 2 cos 
2
Q0 Q0 ' =r – N e cos 
z
tg =
r – N e2 cos 
a
N=
1−e 2 sin 2 
Observati in cazul cind h > 0, h este altitudinea geodezica (elipsoidala). Formulele 3.17
necisita sa fie modificate.

3.20:
x= N h cos  cos 
y= N h cos sin 

z= Nh1−e2 sin = Nh−N e 2 sin 

3.21:
z
tg =
D−N e2 cos 
D=  x 2 y 2
QNQ 0 ' '
3.22:
D
h= −N =Q0 Q−N
cos 

Pentru determinarea latitudinei se foloseste metoda iteratiei. In prima iteratie se foloseste

latitudinea relativa.
z
tg  n =
D – N n −1 e 2 cos  n−1
a
N n=
 1 – e sin 2 n−1
2
n = 1,2,3..n

 n− n−110−8

Q→P
x=0
y=0
z=b

Q → Ge
x=a
y=0
z=0

Q → E'
x=0
y=a
z=0

Pe acasa:
 = 47° 00 ' 00 ''
 = 28° 30' 00''
h = 220m

x,y,z - ?  = 46°
x = 3829742.388
y = 2079380.458
z = 46419525.687

Prima iteratie:
tg  = 1, 072502451
arctg = 47,0035629°

A doua iteratie:
tg  = 1,003563894
arctg = 46, 999987210° = 46° 59' 59.9539''
 y 2079380.458
tg = = = 0.54295569971376361934
x 3829742.388
arctg = 28.50000000333325713085° = 28° 30' 00''

Tema: Razele de curbura pe elipsoidul de rotatie

4.1 Raza de curbura a meridianului

Curbele formate din intersectia planurilor normale duse din punctul respectiv cu suprafata
elipsoidului se numesc sectiuni normale:
Sectiunea meridiana – este o sectiune normala principala care trece prin punctul Q si
ambii poli ai elipsoidului
Sectiunea primului vertical – este o sectiune normala principala care trece prin punctul
Q si este perpendiculara pe sectiunea meridiana si contine normala la elipsoid dusa din
a
puctul Q. N =
1−e sin 2 
2

Sectiunea paralelei – este o sectiune normala principala formata de planul care

constitue cu planul primului vertical ungiul  si este paralela la ecuator. r =Ncos 

4.1:
S dS
M =lim =
 d
= 2 −1
ds2 =dz 2 x 2
4.2:

M=
dz 2 dx 2

d d 
Din 3.14 x = acos 1−e 2 sin 2 2
(UV)' = U'V + V'U

4.5:
 a 1−e2 
M= 3
1−e 2 sin 2  2

In cazul cind  = 0 sin  = 0

M =a1−e 2 
M =a−ae2
ae 2 = c – excentricitatea liniara

In cazul cind  = 90° , sin90 =1

a1−e2  a
M= 3 = 1
2 2 2 2
1−e  1−e 

Pe acasa:  = 47°,  = 54°,  = 30° (WGS-84)

phi M
47,0000 6336410,9147
54,0000 6355355,6963
30,0000 6398054,6117

4. Lungimea arcului de paralel

Fie ca sunt 2 puncte situate pe paralela cu raza r si lat  si lon 1 ,  2

corespunzator. Lungimea arcului de paralel elimentara dS p = rd  (4.6) - cresterea
elimentara a lon.

R = Ncos  - constant
4.7:
S p =Ncos  2−1 
 180 180
= = 57,2958
 3.14159265358979323846

e' = 3437.746777084939
e'' = 206264.80624709634

4.8
2−1
Sp = Ncos 
e

Paralela Chisnaului  = 47° 00' 00''

1 = 0
2 = 28° 30' 00''

phi L_1 L_2 N Sp

47,0000 0,0000 28,5000 6378463,0285 3148448,7589

4. Lungimea arcului de meridian

Lungimea arcului de meridian intre punctele Q1 si Q2 cu lat 1 si  2

respectiv se poate determina prin integrarea dS de la punctul Q1 pina la Q2

d = 2− 1
4.9:
S m=∫ dS m =∫ Md 

Inlocium M in formula 4.9 din 4.5

−3
2 2 2
S m=a1−e ∫ 1−e sin  2

Observam ca pentru calculul integralei eliptice si necisita de a fi dezvoltarea in serii (binomul

lui Newton) a expresiei 1−e2 sin2 
 n n−1 2 n n−1n−2 3 n−m1 m
1x n = 1nx x + x + ... + n(n-1) ... x
2! 3! m!

−3 −3 3 −3 −3
−3 −3   −1    −2
1−e 2 sin 2  2 = 1 −e2 sin 2  + 2 2 2 2
e sin  + 2 2 2
2
2! 3!
3 2 2 15 2 2 2 105 2 2 3 3 1 1
−e 2 sin 2 3 -1 + e sin  + e sin  + e sin  = 1 e2  − cos 2 
2 8 48 2 2 2
+ ... (not done)

S_{m} = a (1 – e^2) int{A_{0} – A_{2}cos{2 %phi } + A_{4}cos{4 %phi }} - A_{6}cos6

(1 – e^2{sin^2{ %phi }})^{3 over 2} ... (not done)

4.13
Sm =
2 A2 A4 A6 A8 A10
a 1 – e  A0  2− 1−  sin2 2 – sin2 1   sin4  2 – sin4 1 −  sin6  2 – sin6 1  sin8  2 – sin8 1 −  sin10 
2 4 6 8 10


Observam in cazul cind 1 =0,  2 =90 °  S m =a1−e2  A0
2

S 90 =10001965,7293m, a fost utilizata academia in Franceza in 1797, pentru determinarea

1
lungimea unui metru ca a 1m= din sfertul meridianulului. In prezent metrul este
1000000
unitatea de masura fundamentala in sistemul internation SI si totodata este determinat ca
functie de distanta parcursa de lumina in vid in perioada de 1/299792458s.

Lungimea arcului de meridian este functia parematrului elipsoidului de referinta a si e si de

latitudinele ale punctelor situate pe capetele. Latitudinea geodezica 1 si 2 situate pe
capetele arcului. In cazul cind lungimea arcului de meridian este cunoscuta pot fi determinati
parametrii elipsoidului a si e.

Pentru calculul aproximativ a lungiimii arcului

S 90
1° = = 111132.9524 m
90
1 ' = 1852.2159 m – mila maritima
1'' = 30. 8703 m
0.1s = 3m
0.001 = 30cm
0.0001 = 3mm

Tema: Calculul suprafetelor trapezelor standart

4.14
dx=Md 
dy= Ncos d 
4.15
 dp=dx dy =M Ncos  d  d 

1 2 3 4 5 6 35 8
A1=1 e  e  e  e
2 8 16 128
1 2 3 4 3 6 35 8
A3= e  e  e  e
6 16 16 192
3 4 1 6 5 8
A5= e  e  e
80 16 64

1 6 5 8
A7 = e e
112 256
5 8
A9= e
2304

4.18:
P=a 1 – e 2 2−1 
[ A1 sin 2 – sin  1− A3  sin3 2 – sin31  A5  sin5  2 – sin5 1− A7  sin7  2 – sin7  1 A9  sin9 2 – sin9 1]

Observatii:
1. Suprafata zonei marginite de paralele poate fi obtinuta daca inclocuim 2−1  cu 2 


2. Suprafata zonei marginite de meridian poate fi obtinuta daca inlocuim 1 =0 si  2=
2
iar rezultatul se dubleaza


3. Suprafata elipsoidului poate fi obtinuta daca 2−1  = 2  iar 1 =0 si 2=
2
2 3 4 5 6
P e =4 a 2 1 – e 2 1 e 2 e 4 e 6 e 8 e 10...
3 5 7 9 11

4. Dupa suprafata elipsoidului putem calcula raza sferei echivalente supfrafetei elipsoidului
P E =4  R2
4.17:

 2 3 4 5 6
R=a 1 – e 2 1 e 2 e 4 e 6 e 8 e 10...
3 5 7 9 11

5. Cu formula 4.18 se pot calcula suprafetele continentelor si a terenurilor ce nu corespund cu

suprafata plana

Tema: Curbe pe elipsoidul de rotatie

Sectiuni normale reciproce (5.1)

Consideram ca pe suprafata elipsoidului de rotatie sunt situate 2 puncte Q1 si Q2

cu latitudenele 1 < 2 . Normalele duse din aceste 2 puncte intersecteaza axa de
roatie a elipsoidului in punctele n 1 si n 2 dar nu se intersecteaza in spatiu intre ele.
Ducem un plan prin punctele Q 1 , N 1 si Q 2 . Este evident ca acest plan in care se afla
normala Q1 N 1 va fi planul normal in punctul Q1 ce trece prin punctul Q2 . Intersectia
cu suprafata elipsoidului va fi curba Q 1 m 1 Q 2 care se numeste sectiunea normala directa la
punctele Q1 si Q2 . Daca ducem un alt plan prin punctele Q2 , N 2 si Q1 obtinem
planul normal din punctul Q 2 care trece prin punctul Q 1 . La intersectia cu suprafata
elipsoidului vom obtine o alta curba Q2 m2 Q1 care se numeste sectiunea normala inversa.
Q 1 m 1 Q 2 - directa
 Q 2 m 2 Q 1 - inversa
iar ambele sectiuni se numesc sectiuni normale reciproce.

Observatii:
1. In cazul in care cele doua puncte Q1 si Q2 se afla p aceasi paralela 1 =2
sau pe acelasi meridian 1 =2 sectiunele normalel reciproce coincid.
2. Normalele la suprafata elipsoidului in punctele Q1 si Q2 intersecteaza axa
elipsoidului in diferite puncte functia de latitudine.
z 1= N 1 1 – e2 sin 1 = N 1 sin 1 – Ne 2 sin 1
a
N 1=
1−e sin 2 1
2

5.1:
On 1=Q ' 1 N 1 – z1 = N 1 sin 1 Ne 2 sin  1 = N 1 e 2 sin 1
On2 = N 2 sin  2 – N 2 e 2 sin 2 = N 2 e2 sin  2
Avind in vedere ca 2 1 din formulele 5.1 reiesa ca On2 On1

3. In cazul cind 1 = 2=0  On1=On 2=0

1 = 2=90  On1=On 2= Ne 2

Normala la elipsoid coincide cu axa de rotatie a elipsoidului iar distanta On maximala.

Triungiuri pe suprafata elipsoidului (5.2)

Presupunem, se observa cu ajutorul teodolitului punctele Q2 si Q3 in acest caz
planul de vizare a aparatului va intersecta suprafata elipsoidului dupa curbele Q1 m1 Q2
Q 1 m1 Q 3
care sunt sectiuni normale directe din punctul Q 1 spre punctele Q 2 si Q 3 .

Unghiul orizontal masurat intre aceste doua sectiuni inre directiile spre Q2 si Q 3 vor avea
valorile unghiului intre planurile normale din punctele Q1 ce trec prin punctele Q2 si
Q3 . Pe suprafata elipsoidului acestui unghi ii corespunde unghiul dintre tangentele la
sectiunele normale directe din punctul Q1 spre punctul Q2 si Q3 in consecinta
ughiurile masurate intr-un triunghi pe suprafata elipsoidului sunt unghiurile dintre tangentele la
sectiunele normale directe din punctul respectiv si presupune, ca sunt reprezentate punctele
de triangulatie Q 1 Q 2 si Q 3 intre care sunt trasate sectiunele normale directe si
inverse. Unghiurile orizontale masurate in punctele Q1 Q2 Q3 vor fi egale cu unghiurile dintre
tangentele duse din virfurile respective la urmatoarele curbe (6).

Observatie
Necoincidenta sectiunelor normale directe si inverse provoaca situatia ca unghiurile
orizontale masurate nu formeaza pe suprafata elipsoidului un triunghi inchis. Unghiul 
dintre sectiunele normale reciproce pot fi calculate
cu ajutorul urmatoarei formule:
2 2 2
=e s ' '  cos  m sin 2A
1  2
m =
2
 m = 60 °
A = 50 °
S = 30 km, 100km, 150km
 = 0.003'', 0.032'', 0.057''

Triangulatie

a b c
= =
sinA sinB sinC
c sinA
a=
sinC
c sinB
b=
sinC
y b – ya
Oab =arctg
xb− xa

Q1 Q1 m1 Q2 si Q1 m1 Q3
Q2 Q 2 m 2 Q 1 si Q 2 m 2 Q 3
Q3 Q3 m3 Q1 si Q3 m3 Q2

Linia geodezica (5.3)

 Pentru inchiderea triunghiului pe suprafata elipsoidului punctele Q 1, Q 2, Q 3 se unesc
prin linii geodezice care trec intre sectiunele normale reciproce mai aproapre de sectiunea
normala directa.
Linia geodezica este o curba dusa pe o portiune a suprafetei elipsoidului in asa mod
incit in fiecare punct al ei planul oscilator sa treaca prin normala la suprafata elipsoidului. Intre
2 puncte pe o suprafata a elipsoidului exista o singura linie geodezica care se considera cea
mai scurta distanta dintre punctele date.

Excesul sferic (5.4)

Pentru situatiile practice in geodezie la distantele S < 60km triunghiurile elipsoidale
(geodezice) pot fi inlocuite cu triunghiuri sferice, considerinduse ca ele sunt amplasate pe o
sfera cu raza medie egala cu R 2 = MN raza medie a lui Gauss
a 1−e2 
M= 3
1−e 2 sin 2  2
a
N=
1−e 2 sin 2 
 1 2 3
 m=
3

5.3:
a  1−e
2
RG =
1−e 2 sin 2  m
Pentru rezolvarea triungiurilor sferice in practica geodezica nu implica formulele
trigonometrice sferice dar se aplica metodele aproximative.
Suma unghiurilor intr-un triunghi sferic este intotdeauna mai mare decit 180 °
si poate fi descris cu urmatoarea formula:

5.4:
 = A+B+C-180 ° (fix)
unde  este excesul sferic. Excesul sferic poate fi calculat avind in vedere suprafata
triunghiului sferic.
 dp
 = ∬R 2
p G
P – aria triunghiului
dp – elementul de suprafata
R G – raza medie de curbura a lui Gauss
In cazul cind dinstanta nu depaseste 60km raza medie de curbura a lui Gauss poate fi
inlocuita cu raza medie a pamintului R

dp
=∬
p R2

1 P a 2 1−e2 
2∬
= dp = '' =
R p R2 1−e2 sin2  m
R = 6371,1 km

5.5.1
P
' '= ' '
R2

Pentru cal cule aproximative inlocuim triunghiul sferic cu triunghiul plan, cu A', B', C' suma
carora este egala cu 180 °
 1
P= cb sinA'
2
Exprimam prin unghiurile triunghiurilor sferice, atunci
5.7:
E
A'= A –
3
E
B '= B –
3
E
C '=C –
3
Observatii
1. Formulele mentionate exprima teorema lui Legendre pentru triunghiuri sferice in cazul cind
laturile triunghiurilor sunt aproximativ egale.
2. Unghiurile triunghiului plan sunt egale cu unghiurile triunghiului sferic micsorate cu o treime
din valoarea excesului sferic.
S = 60km, a = b = s
A = 60 °

P
E ''=  Ro' '
R2
P = 1558, 8457
E'' = 7.92'' (Se admite)

S = 100km, a = b = s
A = 60 °
E'' = 22.0003''

S = 20km, a = b = s
A = 60 °
E'' = 0.88''

S = 5km, a = b = s
A = 60 °
E'' = 0.1 ''
Tema: Ecuatiile diferentiale a lui Clairaut
Ecuatiile diferentiale ale unei curbe (6.1)

Se considera un punct Q1 pe suprafata elipsoidului de roatie cu coordonatele  si  .

Punctul Q2 este situat la distanta dS cu coordonatele d  , d  si coordonatele
geocentrice x + dx, y + dy, z + dz. Elementul unei curbe dS pe suprafata elipsoidului poate fi
exprimat
6.1:
2 2 2 2
ds =dx dy dz .
Avind in vedere ca x este functia x = f  , , y= f  , , z= f  atunci in
acest caz dx poate fi exprimat ca
6.2:
dx dx
dx= d  d
d d
dy dy
dy= d  d
d d
dz dz
dz= d  d
d d

6.3:
x 2  y 2 z 2 x 2  y 2 z 2
ds 2 = [      ] d  2 + [     ] d 2 +
     
x x y y z z
+ 2[    +    +    ] d d
      

6.4:
 x −a 1−e 2 sin cos 
=
 1−e 2 sin2 3/ 2
 x −acos sin 
=
 1−e 2 sin2 3/ 2
  y a 1−e 2 sin sin 
=
 1−e 2 sin 2 3/ 2
y acos cos 
=
  1−e 2 sin 2 3 / 2

 z a 1−e 2 cos 
=
  1−e2 sin2 3 /2
z
=0


Introducem 6.4 in 6.3 si obtinem

6.5:
2 2 2
a 1−e  a 2 cos 2 
ds 2= 2 2 3
d 2 + 2 2
d 2
1−e sin  1−e sin 

a 2 1−e 2 2
M 2=
1−e 2 sin 2 3
2 a 2 cos2 
r = 2 2
1−e sin 
6.5
ds 2=M 2 d  2r 2 d 2
2 2 2
ds =dS mdS p
Azimutul geodezic al unei curbe

Azimutul geodezic al unei curbe este unghiul format de tangenta la curba Q1 Q2 cu

tangenta la meridianul punctului Q1 (  = const) sau unghiul format de directia de nord a
meridianului si tangenta la curba Q1 Q 2 . Din matematica cunoastem ca cos a unui vector
este egal t(  ,  ,  ).
6.6:
x y z
= = =
s s s
unde ds este elementul de curba. Avind in vedere 6.2 noi putem sa inlocuim si obtinem
6.7:
 x   x  
 s= 
   s   s

 y   y 
 s= 
  s    s

 z   z 
 s= 
  s   s

6.8:
 x  d 1
 = din dS p =rd   =
 S p dS p r

x 1
 =
 r
y1
 =
 r
z 1
 =
 r

6.9:
 d 1
dS m=Md  =
dS m M
1 x
 =
M 
1 y
 =
M 
1 z
 =
M 

6.10:
cosA=s  s  s 

Introducem 6.9, 6.7 in 6.10 si obtinem

6.11:

cosA=M
S

sinA=r
S

Observatie
1. Pentru un domeniu infinit de mic lungimea unui arc de meridian ds m si unui arc de
paralel ds p sunt infinit de mici.

6.13:
ds p ds
sinA= , cosA= m
ds ds

2. Tangenta la curba data poate fi determinata

6.14:
sinA  s p  s  s p r  
tgA= = = =
cosA  s  s m  s m M  

3. Din formulele 6.13, 6.14 obtinem ecuatia lui Clairaut

6.15
d M
= tgA
d r
d r
= ctgA
d M

Ecuatiile diferentiale ale liniei geodezice (6.3)

Presupunem ca avem un punct Q care se gaseste pe linia geodezica cu latitudinea  si
longitudinea  si A azimutul geodezic. Ducem o tangenta in punctul Q pina la intersectia cu
axa polara.

 PQn
QQ 0P

Deplasarea diferentiala a punctului Q dea lungul liniei geodezice ds aduce la cresterile

diferentiale d  , d  , dA

6.16:
ds cosA=Md 
ds sinA=rd 
dA=sin d 

ds r
=
 sinA
r
r rd 
sin r d =
= sin  dA
sin90 ° sindA

2 2 1/ 2
a cos 
r =a 1−e sin  cos  =
1 – e 2 sin 2 1/ 2
6.17:
dr
= −M sin 
d

Din 6.16, 6.17 putem obtine dA

dA=sin d 
ds sinA
d =
r
sin 
ds=
cosA
sin  sinA ds Md  −sinA dr
dA= = sin sin A =
r rcosA rcosA
rcosAdA=−sinAdr
6.18
d r −sinA=0

Solutia diferentialului 6.18 este ecuatia lui Clairaut

6.19:
rsinA=const

Observatie
1. Ecuatia lui Clairaut 6.19 pentru diferite linii geodezice vor avea diferite constante
2. Ecuatia lui Clairaut se foloseste pentru rezolvarea problemelor directe avind punctul
inital, azimutul si distanta

Tema: Rezolvarea problemelor pe suprafata elipsoidului

Rezolvarea problemei geodezice directe

Se da coordonatele punctului  1, 1, S , A12
De determinat  2, 2, A21

Problema geodezica directa consta in determinarea coordonatelor geodezice  2, 2 a

punctului Q 2 si a azimutului geodezic invers A21 in functie de coordonatele punctului
 1 si 1 azimutul direct A12 si distanta S.
Exista mai multe procedee si metode de rezolvare a problemei geodezice directe in
functia de lungimea liniei geodezice, in cazul cind S > 400km mare S < 400km medie, S <
60km mici
1, 1 – 0,0001''
A – 0,0001''
S – 0,00001''

7.1.1
Metoda lui Legendre (1806) consta in dezvoltarea in seriile lui Maclaurain.
7.1:
1
f(x) = ∑ f n x  x n
n=0 n !
Avind in vedere ca diferenta de coordonate si azimut intre punctele Q1 si Q2 depind de
lungimea liniei geodezice atunci putem dezvolta in serii.
7.2:
 1  1 2  2
2 = 1 +  S ' +  S + ...
1!  S 2 !  S2
1  1 2  2
2 =  1 +   S ' +   S + ...
1!  S 2! S2
2
A21 A 1  A12 1  A12 2
= 12 + 180 ° +  S' +   S + ...
1!  S 2 !  S2
7.3:
 cosA
=
s M
 sinA
=
S r
A  A  tg  sinA
= =
S   S N

Derivatele de ordin superior pot fi calculate cu ajutorul formulelor generale.

7.4:
n−1  n−1 
n   n−1
  n−1

n = S  + S A
S
 S A S
n−1 n−1
   
n   n−1
  n−1

n = S  + S A
S
 S A S
n−1 n−1
 A  A
n A  n−1
  n−1

n = S  + S A
S
 S A S

Pentru S < 400km se foloseste metoda lui Gauss cu argumente medii. Aceasta metoda se
bazeaza pe utilizarea valorilor medii a coordonatelor

7.5:
12
 m=
2
 
 m= 1 2
2
A12180 ° A21
Am =
2
Fie ca punctul Q cu coordonatele  m , m este situat la mijlocul liniei geodezice care uneste
punctele Q 1, Q 2 , in acest caz coordonata
7.6:
 2=1 
2 =1
A21=A12 A – 180 °

7.7
 ScosAm
=c 1
 [ 1 – c 5 cos 2 m  2 + C 6  2 + ( c 6  2  2 + c 12 4 )
cos 
2

S sinAm
 = C2 [ 1c 3 sin 2  m  2 - c 4  2 - ( c 9  4 – c 10 2 2 – c 11  4 )]
cos  m
2 2 2 2 2 2 4
A = sin m  [ 1c 7 cos  m  c 8   + ( c 13   – c 14   + c 15   )]

''
C 1=
M
' '
C 2=
N
1
c 3=
24  ' '
c 4=1n2m – 92n 2 4
m t m/24 v m  ' ' 
2

c 5=1 – 2n 2m /24 ' ' 2 

c 6=n2m t 2m – 1 – n 2m – 4n 2m t 2m /8v 4m ' ' 2 
c 7=V 2m /12  ' '
c 8=38 n 2m5n 2m /24 vm 2 ' ' 2 
c 9=1/2880  ' ' 2
c 10=415t 2m cos 2 m /1440 S ' ' 
c 11=12t 2mt 4m  cos m /2880  ' ' 2
c 12=1440t 2m15t 4m cos  m /2880 e ' ' 2 
c 13=1/192  4
c 14=sin 2  m / 48 ' ' 4 
c 15= 7 – 6t 2m  cos4  m /1440 e ' ' 4 

1. Procedura de iteratie se incepe cu valorile aproximative a lui  m ,   ,  , Am

2. Interatiile continua pina cind diferentele dintre utimele doua iteratii nu defera
  , =10−4
A=10−3

1 = 46 ˚
1 = 25 ˚
A_12 = 45 ˚
S = 400km

Rezolvarea problemei geodezice inverse

Se da
1, 1, 2,  2
De determinat:
A12, A21, S

1 2
 m=
2
 y
Am =arctg  
x
1
A12= Am –  A
2
1
A21= Am  A±190 ˚
2

 cos 
x= 2 [ 1 + c 5 cos 2  m -  2 - c 6  2 - ( c 10   2  2 c 12  2 )
c1
 cos  m
y= [ 1 – c 3 sin 2  m  2c 4   2 - c 10   2  2 – c11   4 ]
c2
 A = sin m  [ 1c 7 cos 2  m 2 c 8  2 + ( c 13  2 – c 14  2 2 + c 15  4 )]

Tema: Ecuatiale diferentiale a lui Helmert

Ecuatiile diferentiale directe

Presupunem ca avem pe elipsoidul de referinta 2

puncte Q 1, Q 2 cu linia gedezica S si azimutul A12 si
A21 . Pozitia punctului Q2 cu coordonatele  2 si
2 si azimutul invers A21 pot fi exprimate ca functie
a coordonatelor 1, 1, S , A12 .
8.1:
 2=F 1, 1, S , A12, a , f  , 2= F  1,  1, S , A12, a , f  ,
A21= F  1, 1, S , A12, a , f 
In cazul modificarilor survenite in punctul initial cu marimele diferentiale
d  , d  , dS , dA12, da , df putem obtine variatiile diferentiale d  2, d  2, dA21 .
8.2:
 2  2  2  2  2
d  2= d  1 dS  dA12 da da
 1 S  A12 a f
 2  2  2  2  2  2
d 2= d  1 d 1  dS  d 12 da db
 1  1 S  A12 a b
 A21  A21  A21  A21  A21
dA21= d 1  dS  d A12 da d f
 1 S  A12 a f

8.3:
d  2=P 1 d 1P 3 df P 4 dA12P 5 daP 6 df
d 2=Q1 d d 1d  1Q3 d S Q1 d A12daQ6 df /cos  2
dA21=l 1 d  1l 3 d S l 4 d A12l 5 dal 6 df / ctg  2

Pentru distante mai mici de 60km acesti coefecienti pot fi calculati cu ajutorul urmatoarelor
formule:
8.4:
M1
P 1= cos  
M2
−cosA
P 3= ''
M2
 −A
P 4= sin   cos 1
M2
cosA
P 5= S ''
M2
M1
P 6= sin 2 sin  
N2

M1
Q 1= sin  2 sin  
N2
−sinA
Q 3= ' '
N2
Q4 =−l 5
Q5=−cos 1

sin 
l 1= 1 – e 2 sin2 1 cos 2  1
sin 2
l 3=Q3
cos   cos  1 e 2  2
l 4= – cos  1
sin  1 ' '
l 5=Q5
4
   cos 1
l 6=Q6 
 ' ' sin 1

Observatii:
1. d 1 corespunde variatiilor meriadinului de origine Greenwich si impune linia Geodezica
sa se roteasca in jurul axei de rotatiei a elipsoidului de referinta. Aceasta rotatie afecteaza
direct longitudunea punctului Q1 dar nu afecteaza latitudinea si azimutul invers in punctul

2. In cazul cind nu se produc modificari ale parametrilor elipsoidului da = df = 0 se obtin

formulele defirentiale de categoria 1.

3. In cazul cind nu se produc modificari in punctul initial Q1 atunci d 1 d 1=0 se obtin

formulele diferentiale de categoria a doua.

Tema: Ecuatiile diferentiale inverse (8.2)

S= F 1,  1,  2, 2 
A12=F  1, 1,  2, 2 
 Avem 2 puncte Q_1, Q_2 pe suprafata elipsoidului de referinta si variatiile diferentiale
d 1, d 1, d  2, d 2 . Necisita de determinat variatiile diferentiale a azimutului direct A_12 si a
liniei geodezice S.
Formulele diferentiale inverse exprima variatia ds si dA_12 in functiile de variatiile
coordonatelor punctelor Q1 si Q2 .
8.5:

S S S S
dS = d  1 d 1 ¿ d  2 d 2
 1 1  2  2
dA_12 = (not done)

Pentru distantele mai mici de 50 de km se obtin coeficientii

8.7
dS =a1 d 1b1 d 1a 2 d 2 b2 d 2
dA1−2=c1 d 1d 1 d  1c 2 d  2d 2 d 2

M 1 cos A12
a 1=
' '
M 2 cos  2 sin A21
a 2=
' '
N cos 2 sin A21
b1= 2
' '
−N 2 cos  2 sin A21
b 2=
' '
M sin A21
c 1= 1
S
N 2 cos  2 cos A21
c 2=
S
N cos  2 cos A21
d 1= 2
S
−N 2 cos  2 cos A21
d 2=
S

Calculul corectiilor diferentiale de gradul I si II.

Se da: coordonatele punctului Q1 si Q2 pe elipsoidului lui Bessel:
a = 6377397m
f = 1 / 299.15
1 = 47 ˚ 46' 51.3740''
1 = 35 ˚ 49' 37.3150''
A12 = 44 ˚ 12' 15.410''
 2 = 48 0.4' 48.0408''
2 = 36 ˚ 14' 46.2420''
A21 = 224 ˚ 30' 53.557''
S = 444797.1557m

Coordonatele Q1 pe elipsoidului lui Krasovsky

1 = 47 ˚ 46' 52.6470''
 1 = 35 ˚ 49'' 36.3300''
A12 = 44 ˚ 12' 13.6070''
S = 44797.2795m
 =
 =
a =
S =

De determinat corectiile diferentiale in punctele Q_2, de determinat coordonatele punctului

Q_2 pe elipsoidului lui Krasovsky. Controlul este calculul corectiilor diferentiale  S ,
 A12 conform correctiilor diferentiale inverse.

Tema: Reducerea masuratorilor geodezice pe elipsoidul de referinta

Redurea masuratorilor azimutule

Corectia de reducere la linia geodezica (9.1)

Consideraram punctul de statie Q1 din care sau efectuat observatii azimutale catre
punctul Q2 . Planul de vizare este format de axa principala a instrumentului care se
considera orientata dupa normala de elipsoid si punctul de vizare. Acest plan intersecteaza
elipsoidul dupa sectiunea normala directa, insa calculele in geodezie se efectueaza relativ
lungimii liniei geodezice. In acest caz necesita aplicarea unei corectii sub denumirea corectia
la linia geodezica

9.1:
n
C s =A12− A12

n
A12= A12−C s
−e 2 cos 2 
C= 2
' ' S 2 sin 2 An12
12 R
R = 6371.1km
Pentru calcule practice se foloseste coefecientul K
9.3
 C s =K s S 2 sin 2 A12
−1 2  ' '
K s= e 2 cos 2  m
12 R
Pe acasa:
S = 60km, S = 30km
A = 45 ˚, A = 45 ˚
 m = 47 ˚

Observatie: Pentru aceasta se aplica in retelele geodezice cu distantele intre puncte mai mai
de 30 de km

Corectia datorata altetudinii punctului vizat

Se considera punctul de statie Q1 situat pe elipsoidul de referinta ( h 1 = 0) iar

punctul de vizare Q2 la altitudinea h 2 deasupra elipsoidului de referinta. Corectia datorata
altetudinii

e2  ”
C h= cos 2 2 h sin 2A 12
2 M2

C h= K h∗h sin 2A 12
 m = 47 ˚
e2  ” 2
k h= cos  2
2 M2

h = 1000m / h = 500m / h = 100m

A = 45 ˚

Pentru altitudini mai mici de 20m aceasta corectie poate

fi neglijata

Reducurea distantelor pe elipsoid (9.2)

9.4:
 
c  D 12f 2− h12 2
D =12
h h
1 1 1 2 
R R
 h=h 2−h 1
D c12
S 12=2 R arcsin
2R

D12f = 30000m
 h12 = 500m /  h12 = 300m /  h12 = 100m

( D12f – S 12 ) - ?

Observatie: D 12f – S 12 pentru distanta de 30km ajunge pina la 0.5m

Reducerea masuratoriloe astronomice pe suprafata elipsoidului de referinta (9.3)

Reducerea coordonatelor astronomice (9.3.1)

Pentru trecerea coordonatelor astronomice la coordonatele geodezice si invers necisita
determinarea orientarii verticalei cit fi a normalei la elisoidul de referinta, ungiul v format de
directia verticalei si a normalei la elipsoidul de referintei poarta denumirea de devitia
verticalei. g – vectorului acceleratiei fortei de gravitate a pamintului. Pentru un punct Q1
pe suprafat fizica a pamintului vom considera cunoscute coordonatele astronomice  ,
 si coordonatele gedezice  ,  . Ducem o sfera auxiliara de raza S in jurul punctului
Q1 .
Spre Z a este direjata directia verticalei, spre Z g directia normalei la elipsoid, iar spre P
orientata paralela la axa de rotatie a pamintului, atunci arcul de cerc P za
P Za = 90 -  - meridianul astronomic
P Zg = 90 - 
Zg Za = v
 Zg Za P =
Conditiile necesare:
1. In sistemele de coordonate astronomice si geodezice sa se foloseasca aceasi axa a polilor
2. Acelasi meridian de origine G pentru longitudinea geodezica si astronomica

In acest triunghi ducem din punctul Z a punctul K perpendicular pe meridianul geodezic.

Arcul Z aK =  care se considera componenta deviaiei verticale in planul primului vertical.
Z gK = 
9.5:
v = E 22
Din triunghiul sferic  Z a K P avind in vedere ca arcul KP = 90 - (  +  ) atunci
conform formulei cotangentelor

cos −=ctg 90− tg 90− 

1=tg  ctg 
9.6:
tg =tg 

sin  sin90−
=
sin  − sin90
9.7:
sin =sin −cos 

Substituim in loc de cos  inlocuim cos  si avind in vedere formula 9.6 obtinem ca
unghiul
9.8:
=−
=− cos 


=−

 
=−
cos 

Observatie in cazul cind punctul Q1 este punct geodezic si punct astronomic concomitent,
conform formulei 9.8 componentele verticalei.

Reducerea azimuturilor astronomice

A = A0 g
= 0a
A−= A0 g − 0 −a
A= A0− 0 g − a 
 Za Z g P =

cos  g – cos 180 – a  cos −sin 180 – a sin −cos 90− =

cosT a cos −sin a sin −sin 

− =  sec 
cos  g=cos  a – sin  a −sin 
cos  g=g – a =− − sin 

 Z g Z aQ2
180 - ( A0 −0 ) =

sinA 0 sin180−0 
=
sinZ a sin Z 0
sin A0 sin Z g = - sin  0 sin Z a

sin q sin A0
=
sin v sin Z a
sin q sin 0
=
v sinZ g
v sin 0
sin q=
sin Z g

9.10:
A=−−sin  cosA – sin Actg Z a

In cazul cind Z a este aproximativ 90 ˚ ctgZ a = 0 → A =  − sin  (Laplace)

pentru masuratori terestre

A= A0 g
= 0a
 A−= A0− 0 g –  a 
A= A0− 0 g –  a 

I regula lui Neper

 g  a
sin
90−90−  2 v  −    v
tg = ctg = tg = sin g a = tg sin g a tg
2 2  − 2 2 2 2 2
sin g a
2

 g – a v
=tg  sin g
2 2
g – a=v tg  sin g =  tg 

A0 −0−?
 Z g Z aQ2
A0 0
sin
Z a Z g 2 v
tg = tg
2 A −0 2
sin 0
2
A0−0 A00 v Z Z g
sin = sin tg ctg a
2 2 2 2
0 v
A0 − = sin A0 ctg Z a =v sin A0
2 2
A0 −0=v sin A0 ctg Z a

 z ' Zg Za
=v sin A0
A0 −0=ctg Z a
= sin A− cos A
 = k ' k ' '=k ' ' – k k ' = cos A – 90sin  A – 90  = − sin Acos A =

Reducerea masuratorilor zenitale (9.3.3)

=Z g – Z a =v cos A0=v cos  A−g  = v cosA cos  gsin Asin 

9.12:
= cosA sin A
9.13:
Z g =Z a  cos A sinA

Se considera punctul Q 2 vizat din punctul Q1

9.14:
g a
Z 12=Z 121 cos A121 sin A12
g a
Z 21=Z 21 2 cos A212 sin A21

Z a12=Z 012 Z 12
Z a21=Z 021 Z 21

Cu ajutorul unui teodolit pot fi masurate distantele zenitale Z 012 si Z 021 , datorita
refractiei atmosferice in teren nu se masoara unghiurile zenitale adevarate, dar se masoara
unghiurile Z 012 si Z 021 care necisita sa fie corectate de refractia atmsferica (9.15).
Observa, ca in cazul cind distanta dintre punctele Q1 si Q2 sunt mai mici de 10 km
curba de refractie poate fi aproximata cu un arc de cerc si atunci  Z 12 = Z 21 in acest caz
se asigura precizia diferentelor de nivel ±10cm .
Distantele zenitale Z a12 si Z a21 se refera la zenitul astronomic si necisita sa fie
reduse la zenitul geodezic cu ajutorul componentelor deviatiei verticale  si  in directia
punctului Q1 si Q 2 .
Altitudinele geodezice h 1 si h 2 se refera la elipsoidului de referinta iar altitudinele
normale H 1 si H 2 se refera la suprafata elipsoidului (Cuasi-Geoidului)
Pentru distanata de pina la 10km arcul elipsoidal dintre cele 2 puncte poate fi inlocuit
cu un arc sferic cu raza R calculata ca media aritmetica a razelor de curbura Rm1 si
 Rm 1Rm 2
Rm 2 , R= unde Rm1 si Rm 2 sunt razele de curbura a sectiunelor
2
reciproce care trec prin punctele Q1 si Q 2 .
A−B
tg
a−b 2
Din  Q1 O Q 2 conform teoremei tangentelor, =
ab AB
tg
2
g g
tg 180 – Z 21 – 180−Z 12
Q1 O – Q2 O  h1R –  h2 R 2
= = g g
Q 1 OQ 2 O h 1Rh2 R tg 180 – Z 21180−Z 12
2
g g
=180 – Z 12z 21
 
tg =
2 2

9.17:
 h Z −Z 1
 h12=2R 1 m  tg 2
2 R 2

S
=
R
hm Z – Z1
 h12=S 1 tg 2
R 2

hm
1. Observatie: Termenul 1 aduce o contrebutie semneficativa numai pentru zone
R
muntoase cind h_m > 1000m
2. Aceste formule sunt valabile pentru masuratori reciproce daca introducem inaltimea
instrumentelor I 1 si I 2 si inaltimele semnalelor geodezice l 1 si l 2 ;
 h Z −Z 1 I 1−I 2 l 1−l 2
 h12=2R 1 m  tg 2  
2 R 2 2 2
3. Pentru excluderea corectia  Z necisita executarea masuratorilor zanitale simultant

Reducerea masuratorilor unghiulare la centrele punctelor (9.3.4)

Pentru asigurarea vizibilitatii la distante mari in retelele de triangulatie deasupra
centrelor geodezice se construiesc semnale geodezice. Axa verticala a carora nu intotdeuna
corespund cu centrul punctului de vizare. Totodata nu intotdeauna este posibil de a centra
instrumentul cu centrul punctului de statie in acest caz observatiile unghiulare reduse pe
suprafata elipsoidului trebuie sa fie centrate prin aplicarea corectiilor de centrare si reducere.
 m1=m01c
 Q1 Q 2 I
0
C sin m1 
sin =
l D
m01 
c ' '=l sin ' '
D

 Q1 Q 2 S
0
r m1
sin =sin
l1 D
0
l sinm1 
r= 1
D
0
r ' '=l 1 sin m1  ' '

1. Corectiile de reducere si centrare se vor aplica ale punctului Q1 se vor aplica si

observatiilor unhiulare din punctul Q2

2. Aceasta metoda poate fi utilizata si la centrarea observatiilor unghiulare efectuate in

preajma turnurilor

Reducerea directiilor masurate la elipsoid

Date initiale
Q_3 418 1.18 -1.89
Q_2 160 29 03.6

phi_m 45.2

Q_1 Q_2
l 11.8 l 9.8
l_1 6.8 l_1 38
teta 256 37 00.0 teta 145 00 00
teta_1 181 09 00.0 teta_1 253 58 00
m 45 09 34.0 m 71 52 00

C s – K s S 2 sin 2A
C h= K h h sin 2A
C  =' ' cosA−' ' sin Actg Z a

Tabele:
2. Calculul distantelor
3. Calculul corectiilor
4. Calculul directiilor corectate pe elipsoid

Tema: Metode de dezvoltare a retelelor geodezice (10)

Reteaua de triangulatie astronomo geodezica (10.1)
Reteaua geodezica este multimea punctelor situate pe suprafata pamintului pentru
care se cunosc coordonatele intr-un sistem unic de referinta. Una din metodele clasice de
determinare a coordonatelor punctelor situate pe suprafata fizica a pamintului este
triangulatia astronomo geodezica. Retelele de traingulatie sint reprezentate pe suprafata
elipsoidului de referinta. In caz general verticala V la suprafata geoidului care trece printr-un
punct oarecare Q situat pe suprafata fizica a pamintului nu coincide cu normala N la suprafata
elipsoidului si formeaza cu aceasta unghiul v – deviatia verticalei. Pentru aducerea retelelor
de triangulatie de pe suprafata fizica a pamintului pe suprafata elipsoidului se foloseste
metoda lui Bruns – Helmert.
v = 2 2
In aceasta metoda unghiurile, azimuturile si lungimele se reduc pe suprafata elipsoidului cu
ajutorul normalei la elipsoid prin aplicarea corectiilor de reducere C s , C h , C  , aceasta
metoda a fost aplicata in realizarea triangulatei astronomo geodezica in fosta uniune sovietica
si tarilor socialiste europene care au folosit urmatorul datum geodezic.
Datumul geodezic:
Krasovsky – 1942 (sc-42)
Pulkovo
 = 59 ˚ 46' 15.359''
 = 30 ˚ 19 15.318''

A pulkovo−bugra = 121 ˚ 06' 42.359''

Fiind in componenta uniunii sovietice a fost realizata reteau astronomo-geodezice. A fost

realizat lanturi de triunghiuri dispuse in directia meridianelor si paralelor. Proiectarea
triangulatiei de ordinul 1 a fost compensata in blocuri si legata de retelele de ordinul 1 a
fostelor tari socialiste. In capetele acestor laturi masurate (peste 10-12 triunghiuri) au fost
executate masuratori astronomice (azimutul Laplace) si determinari a coordonatelor  ,  .
Unghiurile orizontale a fost masurate prin metoda lui cu aparatul OT-02 eroarea media
patratica a a unhiurilor orizontale a constituit ±1.2s . Masuratorilor distantelor se executa cu
telemetru electro optic SVV-1 cu precizia 1/500000. Determinarea a longitudinei si azimutului
geodezic se executa cu ajutorul istrumentelor universale AU-2 cu precizia de 0.14s.
Compensarea retelii de triangulatie prin blocuri prin metoda variatiei coodonatelor in
functie de unghiuri pentru intreg teritoriu al fostei uniune sovietice si tarilor socialiste.

Tema: Sistemele geodezice de referinta utilizate in Republica Moldova

WGS-84 (World Geodetic System)

WGS84:
a = 6378137.0 m
f – 1 / 298.257233563
=7292115∗10−11 rad/s
3
8m
GM =3986004.418∗10 2
S

ETRS89(European Terestrial Reference System) de AIG

GRS80:
a = 6378137.0 m
f = 1 / 298.257222101

Reteaua geodezica de ordinul 0 este alcatuita din 5 puncte situate la distanta de la 80-150 km
determinata cu precizia de 3-6mm, 10-20mm (legate cu punctele europene)

Reteaua geodeica de ordinul 1 este alcatuita din 78 situate la distanta de 25-35km (20mm -
30mm)

Reteaua geodezica de ordinul 2 este alcauita din situate la distanta 10-15km (40mm - 60mm)