Dimitrie

CANTEMIR
ISTORIA IEROGLIFIC{
*
 CUPRINS
Tabel cronologic .............................................................................................. 3

ISTORIIA IEROGLIFIC{ ............................................................................... 11

IZVODITORIUL CITITORULUI, S{N{TATE ................................................. 12
IAR{+I C{TR{ CITITORIU .......................................................................... 15
SCARA A NUMERELOR
+I CUVINTELOR STREINE T~LCUITOARE .................................................. 16
ISTORIIA IEROGLIFIC{ ............................................................................... 27
PARTEA I ..................................................................................................... 28
PARTEA A DOA .......................................................................................... 101
PARTEA A TRIIA ........................................................................................ 167
PARTEA A PATRA ....................................................................................... 235
PARTEA A CINCEA .................................................................................... 277
2 Dimitrie Cantemir

CZU 859.0-31
C 19

Textul romanului se reproduce dup[:

D i m i t r i e C a n t e m i r, Istoria ieroglific[ (]n dou[ vo-

lume). Colec\ia „Biblioteca pentru to\i“. Editura Minerva, Bu-
cure=ti, 1983.
}n prezenta edi\ie s-a p[strat ortografia sursei.

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975-74-028-1 © LITERA

Istoria ieroglific[. Vol. I 3

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC

1673 La 26 octombrie se na=te Dimitrie Cantemir, ]ntr-o fimilie de r[ze=i

de la Sili=teni, ]n \inutul F[lciului (azi — jude\ul Vaslui). Tat[l, Con-
stantin Cantemir, a luptat ca mercenar ]n r[zboaiele din Polonia
(unde a slujit 17 ani); de aici a trecut ]n Muntenia, pe vremea lui
Grigore Ghica, de la care a primit slujba de ceau= sp[t[resc. F[r[
avere =i cultur[ (n-a ajuns niciodat[ s[ =tie m[car s[ se isc[leasc[,
de=i cuno=tea c`teva limbi), Constantin Cantemir ocup[ totu=i dem-
nitatea suprem[ de domn al Moldovei (1685—1693), datorit[ con-
juncturii politice =i sociale de atunci.
Mama, Ana Bant[=, femeie ]nv[\at[, era a treia so\ie a lui Constan-
tin Cantemir. Dup[ c`\iva ani de convie\uire moare, l[s`nd orfani
nev`rstnici pe Antioh =i pe Dimitrie.
1685 Intuind ]nclina\iile fiului sau, Constantin-Vod[ aduce din Munte-
nia pe c[lug[rul Ieremia Cacavela, om de mare cultur[, c[ruia ii
]ncredin\eaz[ educa\ia lui Dimitrie. A=a se face c[ savantul de mai
t`rziu ]=i des[v`r=ea preg[tirea literar[, filozofic[, de limb[ latin[
=i greac[, de retoric[ =i logic[, ]nc[ din fraged[ copil[rie.
1688 Dimitrie schimb[ pe Antioh, fratele s[u, la Constantinopol, ]n du-
bla calitate de ]nv[\[cel =i de ostatic al tat[lui s[u, garant`nd
credin\a acestuia. Aici preocup[rile t`n[rului moldovean au cuprins
domenii multiple =i o sfer[ larg[ de probleme. A ]nv[\at limbile
turc[, arab[, persan[, francez[ =i italian[, a studiat filozofia, etica,
logica, istoria, geografia =i muzica.
1693 La moartea tat[lui s[u, boierii l-au chemat domn pe Dimitrie
Cantemir; o domnie neoficial[, de o lun[ (martie-aprilie), deoarece
turcii, c`=tiga\i de Constantin Br`ncoveanu — domnul T[rii Ro-
m`ne=ti — nu recunosc alegerea lui Dimitrie =i numesc domn pe
Constantin Duca.
4 Dimitrie Cantemir

1693-1695 Se retrage la Constantinopol ca exilat. }=i face rela\ii =i se

]mprietene=te cu mul\i demnitari =i ]nv[\a\i turci; ]n acest fel
reu=e=te s[ p[trund[ ]n bibliotecile =i arhivele inaccesibile cre=tinilor,
unde studiaz[ cu mult[ pasiune manuscrisele =i cronicile turce=ti.
Vastul material documentar studiat de Dimitrie Cantemir ]n decursul
celor 22 de ani de =edere la Constantinopol ]i va permite s[ cunoasc[
foarte bine istoria =i cultura popoarelor musulmane, pe care le-a
]nf[\i=at ulterior ]n lucr[ri de o mare valoare =tiin\ific[. Prin ope-
rele dedicate popoarelor orientale, Dimitrie Cantemir s-a afirmat
ca primul nostru orientalist de valoare european[.
1697 Particip[ la lupta de la Zenta, c`nd turcii sunt ]nfr`n\i de Eugeniu
de Savoia.
1698 }n august i se tip[re=te la Ia=i Divanul sau G`lceava ]n\eleptului cu
lumea sau Giude\ul sufletului cu trupul (rom`ne=te =i grece=te), lu-
crare care ]=i ]nscrie autorul drept ]ntemeietor al filozofiei rom`-
ne=ti. F[r[ s[ apar\in[ strict literaturii religioase, a=a cum s-ar p[rea
la prima vedere, Divanul este mai degrab[ o carte de etic[ filozo-
fic[; ]n 1705 este tradus ]n arab[.
1699 }n timpul domniei fratelui sau Antioh (1696—1700), c`nd era
reprezentantul acestuia pe l`ng[ Poart[, se ]ntoarce pentru scurt
timp ]n \ar[ pentru a se c[s[tori cu Casandra, fiica r[posatului domn
muntean +erban Cantacuzino.
1700 Termin[ Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (= Imaginea =tiin-
\ei sacre care nu se poate zugr[vi, ]n traducere rom`n[ Metafizica,
1928), oper[ scris[ ]n latine=te la Constantinopol.
De=i orientarea general[ a lucr[rii este mistic-religioas[, punerea
]n discu\ie a principalelor probleme ale filozofiei din vremea lui (teo-
ria cunoa=terii, teoria atomilor =i a originii materiei, problema tim-
pului etc.) face din Cantemir un precursor ]n filozofia rom`neasc[.
1701 Cam ]n acela=i timp a scris =i Compendiolum universae logices insti-
tutiones (= Prescurtare a sistemului logicei generale) cunoscut[ sub
numele de Logica, conceput[ ]n limba latin[; la noi a ap[rut ]n 1883
]n Operele principelui Demetriu Cantemir, tip[rite de Societatea Aca-
demic[ Rom`n[, vol. VI, p. 409—468. Lucrarea respectiv[ pare a
fi luat na=tere din inten\ia autorului de a da un manual clar, cu
Istoria ieroglific[. Vol. I 5

defini\ii sobre, destinat studiului; este de fapt o tratare sistematic[

a regulilor de g`ndire corect[.
1701-1705 Dimitrie Cantemir desf[=oar[ o intens[ activitate politic[,
]mpotriva lui Constantin Br`ncoveanu, puternicul domn muntean,
=i a influen\ei acestuia asupra scaunului Moldovei, ]n care reu=ea
s[-=i impun[ c`te un om al s[u (Constantin Duca, apoi Mihai Ra-
covi\[).
1703-1704 Invent`nd un nou sistem de nota\ie, compune un tratat de
muzic[ turceasc[, pe care-l dedic[ sultanului Ahmed al III-lea, ]n
baza c[ruia p`n[ azi este citat printre clasicii muzicii turce=ti: Tari-
fu ilmi musiki ala vegni maksus (= Explicarea muzicii teoretice pe
scurt). Apar fragmente ]n „Revue musicale“, VII, Paris, 1907; la noi,
]n „Analele Academiei Rom`ne“, Memoriile Sec\iunii literare, seria
II, tom. 32, 1910: T. T. Burada, Scrierile muzicale ale lui Dimitrie
Cantemir. }n contextul ]ntregii activit[\i scriitorice=ti, preocup[rile
pentru muzic[ ni-l ]nf[\i=eaz[ pe Dimitrie Cantemir drept omul in-
tegral de cultur[, un spirit cu preocup[ri universale dup[ chipul
umani=tilor.
1705 Scrie Istoria ieroglific[, „adev[rat Roman de Renard rom`nesc ]ns[
cu scopuri polemice“ (G. C[linescu, Istoria literaturii rom`ne, p. 44),
o istorie secret[ alimentat[ de rivalitatea dintre Cantemire=ti =i
Br`ncovene=ti. Este a doua lucrare conceput[ ]n limba rom`n[. Ca
orientare de idei, Istoria ieroglific[ ni-l ]nf[\i=eaz[ pe Cantemir drept
„primul nostru scriitor social de nuan\[ progresist[“, pe de o parte
prin ura sa ]mpotriva boierimii, simpatia fa\[ de \[rani =i r[scoalele
lor, iar pe de alt[ parte prin atitudinea fa\[ de asuprirea turceasc[
=i intui\ia dec[derii imensului imperiu otoman (vezi P. P. Panaites-
cu, Dimitrie Cantemir, via\a =i opera, p. 255). La noi a ap[rut prima
dat[ la 1883 ]n Operele principelui Demetriu Cantemir, publicate de
Academia Rom`n[, vol. VI, p. l—408.
1705-1707 Reu=e=te s[ c`=tige domnia Moldovei pentru fratele s[u An-
tioh.
1710-1711 La c`\iva ani dup[ aceasta dob`nde=te ]n sf`r=it tronul pen-
tru sine. Idealul politic ]nsemna pentru Cantemir, pe plan intern,
]nl[turarea oligarhiei boiere=ti, iar pe plan extern, lupta ]mpotriva
6 Dimitrie Cantemir

st[p`nirii turce=ti. }n lupta ]mpotriva turcilor Cantemir s-a aliat cu

Rusia, consider`nd c[ este singura \ar[, dintre cele vecine nou[, care
poate ajuta efectiv Moldova ]n lupta ei pentru independen\[.
Leg[turile lui Dimitrie Cantemir cu aceast[ putere datau ]nc[ din
vremea =ederii sale la Poarta Otoman[. De pe atunci el f[g[duise
lui Petru Tolstoi, ambasadorul Rusiei pe l`ng[ sultan, c[, ]n caz de
r[zboi, ]ntre imperiul \arilor =i cel otoman, va trece de partea celui
dint`i. Ca urmare a acestei atitudini ]ncheie tratatul de la Lu\k cu
Petru I, \arul Rusiei, viz`nd pentru Moldova independen\a prin
]nl[turarea jugului otoman. Cur`nd ]ns[, dup[ ]nfr`ngerea \arului
la St[nile=ti, Cantemir a trebuit s[ p[r[seasc[ Moldova; s-a stabilit
]n Rusia, unde a r[mas p`n[ la moarte. }n ]ncheierea la Istoria Im-
periului Otoman, Cantemir relateaz[ cum ]n timpul tratativelor care
au urmat dup[ b[t[lia de la St[nile=ti, turcii au cerut \arului
extr[darea lui, „rebelul principe al Moldovei“ (Edi\ia rom`neasc[,
1876—1878, p. 793). Petru I le-a r[spuns: „A= putea s[ dau turci-
lor toata \ara p`n[ la Kursk, pentru c[ ]mi r[m`ne speran\a de a o
recupera, dar nu pot ]n nici un mod s[ fr`ng credin\a =i s[ extr[dau
pe un principe care pentru mine =i-a l[sat principatul; c[ci este cu
neputin\[ a repara onoarea ce o dat[ s-a pierdut“ (ibidem). La ple-
carea ]n Rusia, Dimitrie Cantemir a fost ]nso\it, ]n afar[ de mem-
brii familiei sale, =i de un mare num[r de o=teni, curteni, printre
care =i Ion Neculce, cronicarul de mai t`rziu.
1713 Moare doamna Casandra, so\ia lui Cantemir, ]n v`rst[ de numai
30 de ani.
1714 Este ales la 11 iulie membru al Academiei din Berlin, o ]nalt[ so-
cietate =tiin\ific[ ]nfiin\at[ de Leibniz =i patronat[ de regele Prusiei.
}n diploma acordat[ cu acest prilej se subliniaz[ rarul exemplu ca
un principe — prin defini\ie osta= =i om politic — s[-=i consacre
talentul =i eforturile cercet[rii =tiin\ifice. De la ]n[l\imea unei aseme-
nea tribune, la sugestia =i cererea acesteia, Cantemir avea s[ se
adreseze lumii ]nv[\ate a timpului s[u, f[c`ndu-=i cunoscut[ pa-
tria =i trecutul neamului prin Descriptio Moldaviae =i Historia mol-
do-vlahica.
Este prima dat[ c`nd un rom`n devine membru al unui important
for =tiin\ific din str[in[tate, fapt care consemneaz[, de altfel, afir-
marea culturii rom`ne=ti pe plan european.
Istoria ieroglific[. Vol. I 7

1716 Scrie Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae (= Descrierea

statului vechi =i contemporan al Moldovei), lucrare care apare la noi
pentru prima dat[ — tot ]n limba latin[ — la 1872 ]n Operele prin-
cipelui Demetriu Cantemir, tip[rite de Societatea Academic[ Rom`n[,
vol. I, p. 1—154; mai t`rziu apare ]n traducerea ]nceput[ de Papiu-
Ilarian =i terminat[ de Iosif Hodo=, la 1875, ]n vol. III al aceleia=i
colec\ii, p. 1—171. Alte traduceri rom`ne=ti: ]n 1825, sub titlul Scri-
soarea Moldovei, la M`n[stirea Neam\, =i ]n 1865 la Ia=i; sub titlul
Descrierea Moldaviei, tot la Ia=i ]n 1851. Lucrarea cuprinde, pe l`ng[
geografia fizic[ a \arii, =i date referitoare la sistemul de c`rmuire,
organizarea statului, via\a poporului, cultur[, obiceiuri etc. Ideea
fundamental[ a c[r\ii este latinitatea limbii =i a poporului rom`n.
Pe l`ng[ acestea, Descrierea Moldovei se remarc[ prin pagini de o
neasemuit[ frumuse\e ]nchinate naturii plaiurilor moldovene=ti.
Prima carte a lui Cantemir care ne f[cea cunoscu\i opiniei publice
intra ]n circuitul cultural european, la c`teva decenii dup[ publi-
carea textului latinesc, ]n diverse traduceri, care au precedat cu mult
transpunerea lucr[rii ]n limba rom`n[ (]n 1769 ap[rea la Hamburg
o traducere ]n limba german[, peste doi ani o a doua edi\ie la Frank-
furt =i Leipzig —- 1771; ]n 1789, la Moscova, o traducere ruseasc[).
1714-1716 Cam ]n acela=i timp cu Descrierea Moldovei redacteaz[ =i In-
crementa atque decrementa aulae othomanicae (= Cre=terea =i descre-
=terea Cur\ii Otomane), lucrare care avea s[ l[mureasc[ pe deplin
marele interes suscitat ]n Rusia =i Europa de informa\iile unuia din
cei mai buni cunosc[tori ai istoriei musulmane. „}n inima acestui
imperiu pu\ini puteau ]n\elege mai bine dec`t Dimitrie Cantemir
cursul inexorabil al „descre=terii“ otomane, de care erau legate =i
aspira\iile c[tre libertatea patriei sale. Structura =i ]nsu=irile, cul-
tura =i experien\a f[ceau din prin\ul rom`n un excelent expert ]n
„chestiunea oriental[“ (Virgil C`ndea, Marile anivers[ri UNESCO,
Dimitrie Cantemir, 1673— 1723, 300 de ani de la na=tere, Editura
Enciclopedic[ Rom`n[, p. 9). Transpus[ ]n englez[ (la Londra ]n
1734), ]n francez[ (la Paris ]n 1743) =i ]n german[ (la Hamburg ]n
1745), lucrarea, despre care traduc[torul german ]ncheia zic`nd
c[ d[ ]n m`inile publicului s[u o carte ce nu-=i are perechea, apare
8 Dimitrie Cantemir

]n limba rom`n[ la peste un secol =i jum[tate de la data la care a

fost conceput[ (Vezi Istoria Imperiului Otoman, cre=terea =i sc[derea
lui, cu note foarte instructive de Demetriu Cantemir, principe de
Moldavia, tradus[ de Dr. Iosif Hodo=, vol. III-IV, Bucure=ti, Edi\iunea
Societ[\ii Academice Rom`ne, 1876—1878, p. 1—793).
1716-1718 Scrie Vita Constantini Cantemyrii (= Via\a lui Constantin
Cantemir); apare la noi, tot ]n limba latin[, la 1883, ]n Operele
principelui Demetriu Cantemir, publicate de Academia Rom`n[, vol.
VII, p. 1—85, iar la 1925 =i ]n traducere, edi\ia N. Iorga. }n 1783
apare la Moscova o prelucrare ]n limba latin[ =i rus[ de T. S. Bayer.
Lucrarea este „]nt`ia biografie istoric[ rom`neasc[“ =i „prima
monografie modern[, ca spirit =i metod[, a unei domnii“ (George
Iva=cu, Istoria literaturii rom`ne, I, p. 255). }n paginile c[r\ii Dimi-
trie Cantemir pledeaz[ pentru dreptul de mo=tenitor al tronului
tat[lui s[u, iar ]n ceea ce prive=te datele biografice asupra acestuia,
se observ[ o oarecare tendin\[ de idealizare a lui Constantin-Vod[.
1717-1718 Evenimentele Cantacuzinilor =i Br`ncovenilor a fost scris[ ]n
limba rus[; la noi a fost publicat[ pentru prima oar[ ]n „Arhiva
rom`neasc[“, vol. II, Ia=i, 1841 =i ]n Operele principelui Demetriu
Cantemir, tip[rite de Societatea Academic[ Rom`n[, vol. V, p. 1-46,
sub ]ngrijirea lui G. Sion, 1878. La 1783 apare ]n traducere ger-
man[ (Riga, St. Petersburg, Leipzig), iar la 1795, ]n traducere greac[
(Viena). Cantemir caut[ s[ contureze prin aceast[ scriere ideea c[
ne]n\elegerile dintre cele dou[ mari familii au favorizat ]nt[rirea
jugului otoman.
1717 Historia moldo-vlahica (inedit[) este o lucrare de 96 pagini, scris[
]n limba latin[, care demonstreaz[ romanitatea poporului rom`n,
unitatea de origine =i de limb[, continuitatea lui pe teritoriul vechii
Dacii. Ca =i Descrierea Moldovei, cartea respectiv[ fusese cerut[
de Academia din Berlin.
1719 Se mut[ din Kiev (unde venise din Ucraina ]n prima parte a =ederii
]n Rusia) la Petersburg, ca senator.
Se c[s[tore=te cu o prin\es[ Trube\koi, Anastasia.
1720 Cantemir ]l ]nso\e=te pe \ar ]n Persia.
1721 |arul ]l face senator =i consilier intim. }n aceast[ calitate particip[
Istoria ieroglific[. Vol. I 9

nemijlocit la conducerea statului, la preg[tirea =i traducerea ]n via\[

a unor importante acte de stat, ini\iate de Petru I.
1722 Ia parte cu \arul Petru 1 la expedi\ia din Caucaz =i tip[re=te, tot
atunci, din porunca acestuia, Kniga sistema ili sostoianie muhamme-
danskoi religii (= Sistema religiei mahomedane). Cartea fusese scri-
s[ mai ]nt`i ]n limba latin[, ]n 1719, sub titlul Curanus, apoi a fost
tradus[ ]n ruse=te =i tip[rit[; ea cuprinde o descriere a civiliza\iei
musulmane (religie, organizare a ]nv[\[m`ntului, crea\ie artistic[,
filozofie, justi\ie, via\[ popular[, medicin[), cu foarte pre\ioase
informa\ii. Titlul lucr[rii exprim[ p[rerea autorului potrivit c[reia
religia, cel pu\in la mahomedani, avea un sens foarte larg. „De aceea
a =i pus ]n titlu cuv`ntul sistema, care arat[ c[ lucrarea trateaz[
despre tot complexul de cultur[ ]n leg[tur[ cu religia“ (P. P. Panai-
tescu, op. cit., p. 213).
La 1805 a fost tradus[ =i ]n bulgar[. Traducerea rom`neasc[, Despre
Coran, a ap[rut mai ]nt`i ]n „Analele Dobrogei“, vol. VII, 1927,
urm[toarea a ap[rut sub titlul Sistemul sau ]ntocmirea religiei mu-
hammedane, traducere, studiu introductiv =i comentarii de Virgil
C`ndea, Editura Minerva, Bucure=ti, 1977.
1717-1723 Despre trecutul neamului s[u, a=a cum ]l creionase pe scurt
]n Historia moldo-vlahica, D. Cantemir m[rturise=te c[ „]nt`i pre
limba l[tineasc[ izvodit,... [apoi] pre limba rom`niasc[ [l-a] scos“
(Hr. 1)1, pentru c[ ar fi fost nedrept s[ nu vorbeasc[ ]n limba
cona\ionalilor s[i.
Cu Hronicul, D. Cantemir „pune temeliile istoriei critice a rom`nilor,
reia ideea cronicarilor moldoveni despre unitatea de origine a
poporului rom`n, idee c[reia ]i d[ ]ns[ un fundament critic bazat
pe o vast[ erudi\ie“ (P. P. Panaitescu =i I. Verde=, Dimitrie Cantemir,
Opere, Istoria ieroglific[. Editura pentru Literatur[. Bucure=ti. 1965,
p. XXII). Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor este cunoscut
la noi, mai ]nt`i ]n Transilvania, ]n copii manuscrise (1730, 1756)
]n 1835—1836 este tip[rit la Ia=i, ]n dou[ volume (editor G.
S[ulescu), =i dup[ aproape =apte decenii, la 1901, apare ]n Operele
1
Sigla respectiv[, cu cifra de al[turi, indic[ Hronicul vechimei a romano-
moldo-vlahilor =i pagina originalului.
10 Dimitrie Cantemir

principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Rom`n[, to-

mul VIII (editor Gr. Tocilescu).
De=i majoritatea lucr[rilor lui Cantemir au fost concepute ]n latin[,
greac[, turc[ sau rus[, unele dintre ele bucur`ndu-se de o larg[
audien\[ ]n r`ndurile oamenilor de cultur[ ai vremii =i fiind tra-
duse ]n arab[, francez[, german[ sau englez[, nu trebuie s[ ne scape
din vedere, ca un fapt deosebit de semnificativ, c[ savantul mol-
dovean, ]n ciuda nenum[ra\ilor ani petrecu\i ]n afara grani\elor t[rii
sale, =i-a ]nceput =i =i-a ]ncheiat activitatea de scriitor cu lucr[ri ]n
limba rom`n[: Divanul (1698) =i Hronicul (1723).
1723 }n ziua de 21 august, moare, de diabet, la mo=ia pe care i-o d[ruise
\arul =i care-i purta numele, Dimitrievka, cel mai ]nv[\at principe
din vechea istorie a poporului nostru. Este ]nmorm`ntat la Mosco-
va, la 1 octombrie 1723, ]n mica biseric[ Sf. Constantin =i Elena,
cl[dit[ de el, al[turi de prima lui so\ie, Casandra Cantacuzino, =i
fiica lui, Smaragda. Mai t`rziu s-au ad[ugat aici =i mormintele Mariei
Cantacuzino, fiica lui Dimitrie Cantemir, =i al lui Dimitrie, fiul lui
Antioh-Vod[.
Osemintele lui Dimitrie Cantemir, aduse ]n patria natal[ ]n 1935,
odihnesc azi la biserica Trei Ierarhi din Ia=i.
Istoria ieroglific[. Vol. I 11

CUPRINS

ISTORIIA IEROGLIFIC{
}N DOA{SPR{DZECE P{R|I }MP{R|IT{,
A+IJDEREA CU 760 DE SENTEN|II FRUMOS }MPODOBIT{,
LA }NCEP{TUR{ CU SCAR{ A NUMERELOR
DEZV{LITOARE.
IAR{ LA SF~R+IT CU A NUMERELOR STREINE
T~LCUITOARE,

ALC{TUIT{ DE
4.8.40.8.300.100.10.400 DIMITRIU
20.1.50.300.5.40.8.100. CANTEMIR
12 Dimitrie Cantemir

CUPRINS

IZVODITORIUL CITITORULUI, S{N{TATE

Precum de toat[ probozirea vrednic s[ fiu, o, iubitule, foarte
bine cunosc (c[ ostenin\a cheltuit[ nu s[ jele=te, f[r[ numai c`nd
]n urm[ vreun folos cumva nu aduce); de vreme ce acea aievea
ale lucrurilor pre aceasta vreme trecute istorie, precum ieste a s[
=irui =i dup[ cursul vremilor, carea=i la locul s[u a s[ alc[tui mai
pre lesne mi-ar fi fost, cu care chip mai mult a te ]ndulci =i de
=tiin\a lor mai de sa\iu a te ]ndestuli ai fi putut. +i a=e, nici truda
mea p`n[ ]ntr-at`ta ]n de=ert f[r[ mul\[mit[ =i f[r[ folos ar fi
r[mas. Ce ]nt`i sf`r=irea undelemnului =i piierderea vremii mele
bucuros m[rturisesc. Apoi giudec[toriu asuprelelor mele =i drept
s[m[luitoriu s[ fii te poftesc. C[ c`teva =i nu iu=oare pricini sint
carile spre ieroglifica aceasta istorie condeiul a-mi slobodzi tare
m-au asuprit. }nt`i: c[ cu pomenirea istorii <i> nu mai mult a
streinelor dec`t a hire=elor case fapte s[ dezv[lesc. Alor noastre
de proaste a le huli (adev[rul s[ m[rturisim), frageda fire nu-mi
priime=te. De bune a le l[uda =i dup[ pofta adev[rului, precum
sint lumii a le ob=ti, ascunsul inimii =i stidirea ne pedepse=te. Ale
streinilor (carii mai cu to\ii ]nc[ ]ntre vii sint) cele de laud[ vred-
nice vrednicii, macar c[ cu d`nsele condeiul a-mi ]mpodobi foarte
priimitoriu a= fi fost, ]ns[ alalte, carile din calea laudei ab[tute
sint, numere, nevoin\e =i fapte, a=e de tot dezv[lite ]n mijlocul
theatrului cititorilor a le scoate =i faptele ]ntr-ascuns lucrate f[r[
nici o siial[ ]n fa\[ a le lovi, nici cinste=, nici de folos a fi am pu-
tut giudeca. A doa: c[ istoriia aceasta nu a vreunor \[ri ƒaqoliƒÒ
ce a unor case numai =i meriƒÓ ieste. De care lucru, pentru asu-
preala mai sus pomenit[, pre fietecare chip supt numele a vreu-
Istoria ieroglific[. Vol. I 13

niia din pasiri sau a vreunuia din dobitoace a supune, =i firea

chipului cu firea dihaniii ca s[-=i r[duc[ tare am nevoit. A triia =i
cea mai cu deadins pricin[ ieste c[ nu at`ta cursul istoriii ]n minte
mi-au fost, pre c`t spre deprinderea ritoriceasc[ nevoindu-m[, la
simcea groas[ ca aceasta, <pre> prea aspr[ piatr[, mult[ =i ]nde-
lungat[ ascu\itur[ s[-i fie trebuit am socotit. Din carea une
senten\ii (putea-le-am dzice cuvinte alese), carile (de ochiul zavis-
tiii supt scutul umilin\ii aciu`ndu-m[) din t`mpa priietinului t[u
pricepere n[sc`ndu-s[ =i prin ostenin\a a c`t[va vreme dob`n-
dindu-s[, prin voroav[ ]ndelungat[ a le s[m[na =i la loc cu cuvi-
in\[ dup[ voroav[ a le al[tura am silit, pre carile prin parenthesii
(...) ]ncuiate =i pre margine c`te cu doa[ puncturi ro=ii ]ns[mnate
le vii videa. Deci st`lpul voroavei neamestecat a \inea de vii pof-
ti, dup[ obiceiul parenthesii, din mijloc \irc[lamul carile senten\ia
cuprinde, cu ochii r`dic`nd, cursul istorii <i> necurmat =i st`lpul
voroavii nef[r`mat vii afla.
Pentru acestea dar[, iubitule, ]nt`i o iert[ciune d[ruindu-mi,
]nc[ pentru una s[ m[ rog r[m`ne, pre carea (de vreme ce bru-
diii noastre limbi cunosc[toriu e=ti) de la tine pre lesne a o dob`ndi
cur`nd nedejduiesc. C[ci ]n une hotare loghice=ti sau filosofe=ti a
limbi streine, eline=ti, dzic, =i l[tine=ti cuvinte =i numere, cii =i
colea, dup[ asupreala voroavii aruncate vii afla, carile ]n\elegerii
discursului nostru nu pu\in[ ]ntunecare pot s[ aduc[. Ce dup[ a
ta voioas[ snmpaqian pre acestea cu os[bit[ scar[, dup[ num[rul
fe\elor ]ns[mnat[, pre c`t mai chiar a le descoperi s-au putut, dup[
]n\elegerea limbii noastre a \i le t`lcui mi-au c[utat. Deci fiete-
care cuv`nt strein =i ne]n\eles, oriunde ]nainte \i-ar ie=i, dup[
r`ndul azbuchelor =i dup[ num[rul fe\elor, la scar[ ]l cearc[, c[
a=e pofta s[ \i s[ plineasc[ nedejduiesc.
A=ijderea ]n minte s[-\i fie, te rog, c[, ca moim`\a omului, a=e
eu urmele lui Iliodor, scriitoriului Istoriii ethiopice=ti1, c[lc`nd,

1
P. P. Panaitescu a demonstrat c[ ]n realitate D. Cantemir nu a imitat, ]n
Istoria ieroglific[, pe Heliodor, scriitor grec din secolul al III-lea ]. e. n., al
14 Dimitrie Cantemir

mijlocul istoriii la ]nceput =i ]nceputul la mijloc, iar[ sf`r=itul

scaunul s[u p[zindu-=i, pre c`t sl[biciunea mea au putut, pre pi-
cioare mijlocul =i capul s[ stea am f[cut1. C[tr[ aceasta, macar c[
tot trupul istorii <i> unul =i nedesp[r\it ieste, ]ns[ ]n doa[spr[d-
zece p[r\i a-l ]mp[r\i am socotit, precum pentru mai lesne alc[-
tuirea sc[rii, a=e pentru mai pre iu=or pecetluirea istoriii ]n ceara
pomenirii aleg`nd.
,Acestea
, dar[ de la mine, orcum =i c`t de proaste ar fi, cu
q¡rroz ]nainte \i s[ pun. Iar[ de la tine, ce din bun[ vrerea \-ar
izvor], ]ntr-]mbe p[r\ile ]nvoind =i priimind, s[ <n[> tate =i toate
cele sufletului =i trupului folositoare ]\i poftesc.

c[rui roman, Etiopicele, are cu totul alt subiect =i alt[ factur[, ci a ]mprumutat
de la acesta doar procedeul de a pune ]nceputul ac\iunii la mijlocul lucr[rii
(Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglific[, vol. I =i II. edi\ie ]ngrijit[ =i studiu
introductiv de P. P. Panaitescu =i I. Verde=, E. P. L., Bucure=ti, 1965, I, p. 5).
1
De=i Istoria ieroglific[ oglinde=te istoria Moldovei =i a |[rii Rom`ne=ti pe
o durat[ de aproximativ 2 decenii (1688 —1705), scriitorul a fost obligat s[
nu respecte ordinea cronologic[ a evenimentelor, ci s[ se conformeze
procedeului amintit, adoptat de la modelul s[u antic.
Istoria ieroglific[. Vol. I 15

CUPRINS

IAR{+I C{TR{ CITITORIU

Vii =ti, iubitule, c[ nu pentru cei carii ]ntr-aceste pomenite limbi
pedepsi\i sint scara acii am supus, ce, pentru ca de ]mprumuta-
rea cuvintelor streine cei mai nedeprin=i lovind, vreare-a= ca a=e
a le ]n\[lege =i ]n dialectul strein s[ s[ deprindz[. C[ a=e unul
dup[ altul nep[r[sit urm`nd, spre cele mai ad`nci ]nv[\[turi, prin
hiri=[ limba a noastr[ a purcede a s[ ]ndr[zni, cu putin\[ ar fi,
precum toate alalte limbi de la cea elineasc[ ]nt`i ]nd[m[n`n-
du-s[, cu deprinderea ]ndelung[ =i a limbii sale sup\iiere =i a cuvinte-
lor ]ns[mnare =-au agonisit. A=e c`t, ce va s[ dzic[; Ïp¨qeaiV
]n\elege latinul, leahul, italul =i al\ii, hypothesis, macar c[ cuv`ntul
acesta singur a elinii numai ar fi. }ntr-acesta chip, spre alalte
]nv[\[turi grele, trebuitoare numere =i cuvinte, d`ndu-te, a le
moldoveni sau a le rom`ni sile=te, ]n moldovenie elinize=te =i ]n
elinie moldovenise=te.
}ns[ cu at`ta ]ndestulit s[ nu fii, foarte bine cunosc`nd pre
Dumn[dz[u a toate darurile deplin d[ruitoriul, am`ndoi noi a-l
ruga r[m`ne ca toat[ ]nv[\[tura loghic[i pre limba noastr[ ]n
cur`nd s[ videm, carea ]nvoind Puternicul, ]n cur`nd de la noi o
nedejduie=te.
16
SCARA A NUMERELOR
+I CUVINTELOR STREINE T~LCUITOARE
A antidot (el.) Leac ]mpotriva boalei
avocat (l[t.) Cela ce trage pentru
altul p`ra cu plat[.
agona (el.) Lupta carea face trupul
cu sufletul ]n ceasul mor\ii.
acouthos (el.) +i a=e urmadz[, ]n
urm[, mai apoi.
activitas (l[t.) F[c[toriia, lucrarea
lucrului.
alaiu (turc.) Petrecanie, tocmal[ de
oaste, =icuire.
alofilii (el.) Cei de alt neam, strei-
nii.
ananheon (el.) At`ta de treab[, c`t
f[r[ d`nsul a fi nu poate.
anatomic (el.) Cela ce =tie me=ter-
=ugul m[dularelor trupului, des-
pic[toriu de st`rvuri.
anthrax (el.) Piatr[ scump[ ro=ie,
rubin mare, carvuncul.
anagnostis (el.) Cela ce, citind,
al\ii ascult[.
anonim (el.) Cela ce, izvodind ceva,
numele nu i s[ =tie, f[r[ nume.
antepathia (el.) }mponci=ere, ne-
priimirea firii, ura =i ur[ciunea
din fire.
antifarmac (el.) Leac ]mpotriva
otr[vii.
Dimitrie Cantemir
CUPRINS
ce s[ d[.
apothecariu (el.) Cela ce =ede la
pr[v[lie, =i, mai cu de-adins,
cela ce vinde ierbi, doftorie.
apofasisticos (el.) Ales, de istov,
cuv`nt carile ]ntr-alt chip nu s[
mai poate ]ntoarce.
atheofovia (el.) Nefrica dumn[d-
z[iasc[.
apelpisia (el.) Deznedejduirea, sc[-
parea a toat[ nedejdea.
aplos (el.) Chiar, de-a dreptul, prost,
curat.
aporia (el.) }ntrebare cu prepus,
carea pofte=te dezlegare.
apofthegma (el.) Cuv`nt, voroav[
aleas[, filosofasc[.
alhimista (ar[p.) Cela ce sile=te a
face din aram[ aur, cela ce =tie
a preface formele materiii.
argument (l[t.) Dovad[, cuv`nt,
voroav[ doveditoare.
armisti\ie (l[t.) Vreme pus[, ]n
carea, de r[zboiu s[u de pace,
solii =i mijlocitorii s[ aleag[.
aromate (el.) Toate s[min\ele, ier-
bile =i unsorile frumos mirosi-
toare.
Istoria ieroglific[. Vol. I
articule (l[t.) }ncheietura osului =i
a voroavii capete.
arete (l[t.) Un fel de bolovani cu
carii, b[t`nd, zidiurile cet[\ilor
sf[r`m[.
anevsplahnos (el.) Nemilostiv, ca-
rile nu =tie a s[ milostivi.
Asia (el.) A patra parte a lumii, ca-
rea \ine p[r\ile r[zs[ritului.
astrolav (el.) Cinie de aram[ sau
de lemn ]n carile drumul stele-
lor s[ arat[.
atomistii (el.) Filosofii carii sint din
ceata epicurilor =i dzic c[ toate
]n lume sint t`mpl[toare.
atomuri (el.) Lucrul carele ]ntr-alt
chip sau parte nu s[ mai poate
desp[r\i, despica, t[ia; net[iat.
afthadia (el.) Obr[znicie, ]ndr[z-
neala f[r[ socoteal[, nebuneas-
c[.
aftocrator (el.) Singur \iitoriu, ca-
rile la st[p`nire alt[ so\ie nu are.
axioma (el.) Dzis[ filosofasc[ ca-
rea ]n loc de canon, de pravil[
s[ \ine.
atheist (l[t.) =i (el.) F[r[ Dum-
n[dz[u, om carile vreunui dum-
n[dz[u nu s[ ]nchin[.
Afroditis (el.) Steaoa carea ]nt`i s[
arat[ de cu sar[, steaoa cioba-
nului; boadza dragostelor, a cur-
viii.
afrodis[u (el.) Cela ce ]mbl[ dup[
curvie, muierare\.
ahortatos (el.) Nes[turat, nes[\ios,
lacom peste m[sur[.
17
anomalia (el.) }ndr[ptnicie, lucru,
cuv`nt carile merge ]mpotriv[.
apsifisia (el.) Neb[garea ]n sam[,
\inerea ]n nemic[.
austru (el.) V`ntul despre amiad-
z[dzi, Notos.
B
barbara (l[t.) Ieste o form[ de silo-
ghismuri, carile s[ face din toate
protasele adeveritoare =i p[rtni-
ce=ti.
blagoutrobnii slov. Milos, milostiv,
duios.
boala hronic[ (el.) Boala carea
\ine cu ani, cum ieste oftica, dro-
pica =i alalte.
V
vase priimitoare (mold.) Stoma-
hul, rindza, ma\ele =i toate m[-
runt[ile ]n carile ]ntr[ bucatele.
vasuri (el.) Temelie pre carea s[
pune st`lpul.
vatologhie (el.) Chip poeticesc,
c`nd acelea=i cuvinte cu ]ntoars[
or`nduial[ le poftore=te.
G
galactea (el.) Drumul carile s[ ve-
de pe ceriu.
gheneralis (l[t.) De neam, cel mai
de frunte; cel ce cuprinde chipu-
rile supt sine.
gheomandia (el.) Vraj[, c`nd vr[-
jesc pe cr[p[turile p[m`ntului.
18
gnomon (el.) Ceasornic de soare,
umbra soarelui carea arat[ cea-
surile.
D dzindu-s[, arde.
diathesis (el.) Or`nduiala firii, n[s-
tav, abaterea firii, ]n ce s[ pune
firea.
dialectic (el.) Cela ce =tie a s[ ]n-
treba dup[ canoanele loghic[i.
dialog (el.) Voroav[ carea ieste toc-
mit[ cu ]ntrebare =i r[spundere.
dimocratie (el.) St[p`nire ]n carea
cap ales nu ieste, ce toat[ \ara
poate ]ntra la sfat.
disidemonie (el.) |[r[monii =i af-
l[rile omene=ti ]n loc de dum-
n[z[ie=ti cinstite.
discolii (el.) Nevoi, lucruri aspre,
grele, de neputut.
dihonie (el.) Neunirea sfatului,
]mp[rechere.
duhul vinului (mold.) Vinars, vin
pref[cut.
E c`teva ori ]n gura mare s[ strig[.
evghenie (el.) Neam bun, nemi=ie,
de bun[ na=tere.
erdemon (el.) Demon bun, ]nger,
bun[voia dumn[dz[iasc[.
evlavie (el.) Cinste cu stidire, ru=i-
narea de chip.
Evropa (el.) Una din p[r\ile p[-
m`ntului, cea mai mic[, despre
apus.
Dimitrie Cantemir
evsevie (el.) Bun[ credin\[ ]n Dum-
n[dz[u, pravoslavie.
Ethna (el.) Numele unui munte ]n
Sichiliia, carile, din sine aprin-
eclipsis (el.) }ntunecarea soarelui
sau a lunii.
ek ton hrismon (el.) Cel ce ieste
din tainele hrismurilor, prorocii-
lor.
eleghii (el.) Un fel de stihuri ames-
tecate.
Elada (el.) |ara Elineasc[, Gre\iia,
despre Evropa.
energhie (el.) Putin\a a face, f[-
c[torie, lucrare.
enthimema (el.) Siloghism rito-
ricesc.
exighisis (el.) T`lcuire, t[lm[cire,
dezv[lirea voroavii ascunse.
experien\ia (l[t.) Dovad[, ispit[
carea s[ face cu lucrul, cu sim-
\irea.
ex\entrum (l[t.) Loc carile ieste
dinafar[ de mijloc.
epifonema (el.) Cuv`nt carile de
epithimia (el.) Pofta, vrerea a avea
ce nu are.
epiorchie (el.) C[lcarea giur[m`n-
tului.
epitrop (el.) Namestnic, cela ce ]n
ceva locul altuia \ine.
epihirima (el.) Ori de ce s[ apuc[
cineva a face, ]nceperi.
erese (el.) Stricarea legii; cel ce
de=chide ]nv[\[tur[ minciunoas[.
Istoria ieroglific[. Vol. I
ermafroditis (el.) Cel ce ieste =i
b[rbat =i femeie sau ]mbl[ ]n
pofta a doa[ p[r\i.
etimologhia (el.) T`lcuirea a hire-
=ului nume.
Z d[m pe cel de hul[ =i hulim pe
zizanie (el.) Neghin[, s[m`n\[ s[l-
batec[ ]n cea bun[.
Zefs (el.) Bodzul carile s[ crede a
fi p[rintele tuturor bodzilor. Pla-
neta a dzilei gioi, de neamul s[u
dzic s[ fie fost din ostrovul Cri-
tului.
zilotipie (el.) Temerea iubovnicu-
lui c[tr[ ibovnic[ =i ]mpotriv[.
I iasc[.
izgnanie (slov.) Izgonire cu de-a
sila, trimetere ]n strein[tate.
ithica (el.) }nv[\[tur[ carea toc-
me=te obiceile oamenilor, cet[-
\ilor.
idea (el.) Chipul a fietecui lucru,
pre carile mintea pl[zmuindu-l,
ca cum ieste ]l ]nformuie=te.
idol (el.) Chip de bodz ]n piatr[
s[pat sau ]n metal v[rsat.
ielcovan (turc.) Gonitoriu de v`nt
s[ cheam[, un fel de pasiri ca-
rile nep[r[sit ]n sus =i ]n gios pe
mare zboar[.
ieroglifia (el.) Chipuri de pasiri, de
dobitoace =i de alte jig[nii =i
lighioi cu carile vechii ]n loc de
slove s[ slujiia.
19
interiec\ie (l[t.) La gramatic[, una
din cele opt p[r\i a cuv`ntului.
iroas (el.) Cela ce, dup[ multe =i
vestite vitejii, capul pentru mo-
=ie =-au pus.
ironic (el.) Cuv`nt cu carele l[u-
cel de l[udat ]n =ag[.
isimeria. (el.) Ceasul ]n carile dzua
cu noaptea sint de-a tocma.
C
cabala (evr.) }nv[\[tur[ disidemo-
neasc[ cu carea evreii Sf`nta
Scriptur[ dup[ voie t`lcuiesc.
cacodemon (el.) Demon r[u, ]n-
gerul Satanii; urgie dumn[dz[-
catholichi (el.) A tot, peste tot,
sobornic, a toat[ lumea.
capituluri (l[t.) Zacele, condeie,
capete.
categorii (el.) Sint dzece forme
supt carile Aristotel toate fiin\ele
lucrurilor cuprinde.
catalog (el.) Izvod, catastih, ]ns[m-
narea numerelor dup[ or`ndu-
ial[.
cataracte (el.) Praguri ]n ap[, pre
carile apa s[ r[stoarn[, sau z[s-
talni\[ la mori.
chentru (el.) |inta, punctul carile
este tocma ]n mijlocul lucrului
r[tund.
colachie (el.) Lingu=itur[, voroav[
dup[ pl[cere.
20
comedie (el.) Figuri, voroave carile
scornesc r`sul =i ]nchipuiesc is-
toriile adev[rate.
comitis (el.) Stea cu coad[. Stea s[
na=te =i piiere.
condi\ii (l[t.) A=edz[m`nturi, le-
g[turi, tocmele de pace.
coresponden\ii (l[t.) Unul cu altul
pre tain[ r[spunsuri a avea. Blen-
de.
cfartana (l[t.) Frigurile a patra dzi.
cfidditas (l[t.) Cein\a, singur[ fiin-
\a lucrului, ceia ce ieste.
L
lavirinth (el.) Temni\[ supt un
munte ]n ostrovul Critului s[pat[
cu acela me=ter=ug ca ori pre
cine slobod ]ntr-]nsa s[ nu mai
poat[ ie=i.
lacherda (el.) Un fel de pe=te ]n
mare.
laringa (el.) G`tul, g`tlejul, g`t-
lanul.
lembic (el.) C[ldare cu carea scot
rachiu sau ap[ de flori.
lemarghia (el.) L[comiia la m`n-
care, l[comiia p`ntecelui.
lir[ (el.) Al[ut[.
Liviia1 (el.) |ara pe marginea Ni-
lului, p[n’la ocheanul despre
amiadz[dzi.
1 3
Prin Liviia (Libia), Cantemir, ca
=i cei vechi, ]n\elege Africa, f[r[ Egipt.
Dimitrie Cantemir
M
mateologhia (el.) Voroav[ ]n de-
=ert, buiguire, cuv`nt f[r[ so-
coteal[.
materie (l[t.) Orice supt form[ s-ar
supune, precum materia lum[-
n[rii ieste ceara, s[ul.
megalopsihia (el.) M[rimea su-
fletului, ne]nsp[imare.
Mediteran[ (l[t), Marea de la St`l-
pii lui Iraclis2 p`n[ la Elispont3.
melanholie (el.) Boal[ de voia rea,
p[timirea ]ntrist[rii, fiierea nea-
gr[.
melodie (el.) C`ntare alc[tuit[,
dulce, frumos tocmit[.
merichi (el.) P[rtniceasc[, part-
nic[, de parte.
Mesopotamia (el.) |ara carea ]ntre
Tigris =i ]ntre Evfrath apele s[
cuprinde, Vavilonul.
metalon (el.) Orice materie v`r-
toas[ iese din p[m`nt, precum
ieste aurul, argintul, arama, cus-
toriul.
metamorfosis (el.) Schimbarea fe-
\ii, preobrajenie, schimosire.
meteris (turc.) +an\, hendec, groa-
p[ ]n carea s[ aciuadz[ oamenii
la r[zboiu, la cetate.
2
Coloanele lui Hercule, Gibral-
tarul.
Helespont, azi Marea Marmara;
aici este vorba de Dardanele.
Istoria ieroglific[. Vol. I
metafizic (el.) Cela ce are =tiin\a
a celor peste fire1.
metafizica (el.) }nv[\[tura carea
arat[ lucruri mai sus de fire2.
mihanii (el.) Cinii cu carile s[ slu-
jesc la vremea r[zboiului, me=-
ter=uguri pentru luarea cet[\ii.
mehlem (ar[p.) Unsoare cu carea
s[ slujesc \irulicii la rane.
mehenghiu (ar[p.) Piatr[ pe carea
ispitesc aurul, argintul de bun.
modul (l[t.) Chipul, mijlocul, lea-
cul lucrului greu.
monomahia (el.) Bataia, r[zboiul
numai a doi, poidinoc.
Monocheroleo-pardalis (el.) Ino-
rog — leu — pardos, din trii nu-
mere ]ntr-un nume alc[tuite.
monarhie (el.) St[p`nire carea
singur[ st[p`ne=te, precum ies-
te a Turcului, a Neam\ului, a
Moscului.
Musele (el.) +epte surori, carile s[
dzic boadzele c`nt[rii =i a d[s-
c[li<i >s[ fie.
N
navarh (el.) Mai-marele cor[biii,
reis.
1
Ca ]n accep\ia aristotelic[: filozof
care se ocup[ cu ontologia, acea
latur[ a filozofiei care studiaz[
categoriile cele mai generale ale
existen\ei.
2
Ontologia.
21
nafaca (turc.) Obroc, mirtic, carele
s[ d[ ]n toate dzilele.
nedierisit (el.) Nedesp[r\it, lucru
carile ]ntr-alt[ parte nu s[ poate
abate.
neis\elit (slov.) Net[m[duit, ne-
vindecat, lucru crile nu poate
avea leac.
necromandia (el.) Vrajea carea s[
face asupra trupurilor moarte; la
toate limbile ]n loc de p[cat s[
\ine.
O
onirocrit (el.) Izb`nditoriu de vise.
omofil (el.) Tot de un neam, de o
s[min\ie, tot de un fel.
orizon (el.) Zarea p[m`ntului,
marginile ceriului, unde s[ pare
c[ s[ ]mpreun[ cu p[m`ntul.
omonie (el.) ]mpreunarea, unirea
sfatului, ]nvoin\a inimilor.
ohendra, ehidna (el.) Viper[, n[-
p`rc[, neam de =erpe prea veni-
nat, carea cr[p`nd ]i ies puii prin
p`ntece.
P
padzerh (agem.) Un fel de piatr[
carea ]n =erpe =i ]n inima cerbu-
lui rar iese.
palat (el.) Curte domneasc[, ]mp[-
r[teasc[.
palestra (el.) Arm[ de r[zboiu, arc
cu zemberec, carile ca sine\ul de
la obraz s[ sloboade.
22
palinodie (el.) C`ntarea, cuv`ntul
carile de multe ori acela=i s[
poftore=te.
paradigma (el.) Pild[, as[m[nare
a cuv`ntului, ar[tare prin chipu-
rile =tiute.
paradosis (el.) }nv[\[tura nescris[,
din gur[ ]n gur[ l[sat[, ce ]nva\[
fiiul de la p[rinte.
parahorisis (el.) Lep[dare, ]ntoar-
cerea fe\ii de c[tr[ cineva, ales
dumn[dz[iasc[.
paremie (el.) Ciumilitur[, cuv`nt
alta t`lcuind, dzic[toare.
parisie (el.) De fa\[, ]nainte a tot
norodul, la ival[.
parigorie (el.) M`ng`iere, leacul
]ntrist[rii.
parola (ital.) Cuv`nt, cuv`nt dat,
st[t[toriu, ne]ntors.
perigrapsi (el.) A =irui, a scrie, a
]ns[mna lucrul precum ieste.
period (el.) Drumul carile, ]ntor-
c`ndu-s[, iar[=i de unde au ie=it
s[ ]ntoarce, ]ncungiurare, ]mpre-
giurare.
peristasis (el.) Stare ]mprejur, orice
pe l`ng[ altul s[ \ine.
Pithianul (el.) De la Pithii, din lo-
cul unde era vrajea lui Apolon.
Pithii (el.) Un loc ]n carile vestit era
Apolon cu vrajea.
pilula (l[t.) Pirul[, gogoa=[, bu-
bu=lie, carea dau doftorii de ]n-
ghit pentru leacul.
piramide (el.) Morm`nturile ]m-
p[ra\ilor Eghiptului, cu mari
Dimitrie Cantemir
cheltuiele, ca carile nu s[ mai
pot face.
platan (el.) Un fel de copaciu cari-
le s[ face prea mare =i tr[ie=te
prea mult, s[ sam[n[ cu paltinul.
planeta (el.) Stea r[t[cit[, carea
]mbl[ ]mpotriva altora.
pleonexie (el.) Poft[, l[comie spre
averea tuturor.
polipichilie (el.) Pestriciune, lucrul
carile are multe fe\e, flori.
politie (el.) Tot n[rodul cet[\ii,
t`rgul, cetatea; fruntea, boieri-
mea oamenilor.
pompa (l[t.) Petrecanie, alaiu, toc-
mala, slava, =icuirea o=tii ]m-
p[r[\iii.
porii (el.) G[urici prin piielea omu-
lui, prin carile ies sudorile.
porfir[ (el.) Un fel de marmure
scump[, v[rgat[ ]n tot feliul de
flori, =i o hain[ mohor`t[, carea
numai ]mp[ra\ii purta.
praxis (el.) Facere dup[ ]nv[\[tur[,
urmarea lucrului.
poslanie (slov.) Carte trimis[, scri-
soare, r[va=.
prezen\ie (l[t.) Starea de fa\[, af-
larea denainte, denainte la obraz.
prezentuie=te (l[t.) Arat[, de fa\[
]l scoate, ]nainte ]l pune.
preten\ie (l[t.) }ntinderea ]nainte,
lucrul carile arat[ socoteala sf`r-
=itului mai denainte.
privat (l[t.) Deos[bit, ]nstreinat,
chip carile nu ieste dintre d`n=ii.
privileghii (l[t.) Ispisoacele, uri-
Istoria ieroglific[. Vol. I
cele, l[g[turile, a=edz[m`nturile
mai-marilor.
provlima (el.) }ntrebare, cuv`nt
carile, ]nainte puindu-s[, cere
r[spuns =i dezlegare.
proimion (el.) Predoslovie, capul
voroavii, ]n carile tot chipul ca-
zaniii s[ arat[.
provide\ (l[t. =i slov.) Cela ce cu
]n\[lepciunea lucrurile, p`n[ a
nu fi, cum vor c[dea cu mintea
le afl[.
prodrom (el.) Pova\[, ]nainte-m[r-
g[toriu.
prothimie (el.) Voia inimii, liubov,
nevoin\a din suflet.
prob[ (l[t.) Ispit[, dovad[, c[u-
tare, lucru adeverit.
prognostic (el.) Cuno=tin\[ ]nain-
te, g`citoare, g`cire.
profesui (l[t.) A da ]nv[\[tur[, a
m[rturisi ce sl[ve=te, a propove-
dui.
procathedrie (el.) +ederea mai
sus, scaunul cel mai de sus, ca-
pul mesii.
polos arctic (el.) Stea carea nu s[
cl[te=te, fusul, carile de la noi s[
vede.
polos antarctic (el.) Stea necl[tit[,
]mpotriva ce=tii ce s[ vede de la
noi.
provatolicoelefas (el.) Oaie-lup-fil,
nume din trii numere alc[tuit.
pronie (el.) Mai denainte cuno-
=tin\a dumn[dz[iasc[, or`ndu-
iala vecinic[.
23
propozit (l[t.) Cuv`ntul pre carile
]nainte ]l punem, pentru ca mai
pre urm[ s[-l dovedim, lucrul de
carile ne apuc[m.
protasis (el.) }nainte punere, din
trii s[ face un siloghizm dialec-
ticesc.
public[ (l[t.) Politie, sfatul a toat[
cetatea, boierimea.
R
referendar (l[t.) Purt[toriu de r[s-
punsurile ]mp[r[te=ti. Boieriia
carea duce =i aduce r[spunsu-
rile. Talh`sciu.
re\eta (ital.) Izvodzel de leacuri,
carile trim[t doftorii la spi\eri, s[
fac[ leacul asupra boalei.
ritor (el.) Cela ce =tie me=ter=ugul
a vorovi bine; bun de gur[.
romfea (el.) Sabie dintr-]mbe p[r-
\ile ascu\it[; palo= lat =i drept.
S
savoane (el.) P`ndzele ]n carile
]nv[lesc trupurile mor\ilor.
salamandra (el.) Un fel de jiganie,
pentru carea b[snuiesc poeticii
c[ l[cuie=te ]n foc.
sam (ar[p.) Un fel de v`nt otr[vit,
carile, lovind pe om, ]ndat[ s[
face cenu=[ =i hainele-i putred-
zesc.
samsun (ar[p.) Coteiu mare =i foar-
te v`rtos, carile pe urs biruie=te.
24
senator (l[t.) Sfetnic, boier de sfat,
boier mare.
senten\ie (l[t.) Sfatul cel mai de
pre urm[. Cuv`nt carile ]ntr-alt
chip nu s[ mai poate muta, ales.
sicofandie (el.) Clevet[, clevetuire,
trecerea cu cuv`ntul.
scandal (el.) Scandal[, b`ntuire,
sup[rarea, ]mpiedecarea voii.
schithii (el.) Tot neamul t[t[r[sc,
t[t[r`mea.
schipticesc (el.) Cuv`nt carile pu-
rurea supt prepus r[m`ne; era
filosofi schipticii, carii ]n toate
prepus avea.
schiptr (el.) Be\i=or scurticel, carile
obiciui\i sint ]mp[ra\ii ]n m`n[
a-l \inea.
solichismos (el.) Cuv`nt carile nu
ieste dup[ canoanele gramatic[i.
stem[ (el.) Coron[, cunun[, port
]mp[r[tesc de cap.
stihie (el.) }ncep[tura lucrului de
materie unii dzic s[ fie patru,
al\ii trii, al\ii mai multe, al\ii
numa una.
strofi (el.) Voroav[ =uv[it[, ]n mul-
te p[r\i ]ntorc[toare, =i ]n=el[-
tur[.
sofisma (el.) +tiin\[ ]n=el[toare,
=tiin\[ minciunoas[ ]n locul a
ceii adev[rate v`ndut[.
sfigmos (el.) V`n[ moale carea pu-
rurea s[ bate, de pre a c[riia
cl[tire a=edzim`ntul firii s[ cu-
noa=te.
Dimitrie Cantemir
sfer[ (el.) Glon\, chipul din toate
p[r\ile r[tund, precum ieste p[-
m`ntul, ceriul.
shizma (el.) Rumptur[, sc[derea
credin\[i ]n pravoslavie
shimate (el.) Chipuri, fe\e, ar[t[-
rile obrazului.
siloghismos (el.) Socoteal[ ade-
v[rat[, carea la dialectici din trii
protase s[ face.
simptomatic (el.) Din t`mplare,
din c[dere, carile nu din tocma-
la ]nainte m[rg[toare s-au f[cut.
sinod (el.) Sobor, adunarea a mul-
te capete, sfatul de ob=te.
simperasma (el.) }ncheierea vo-
roavei, trecerea din necuno=tin\[
la cuno=tin\[.
simbathia (el.) }nvoin\a firilor;
]mpreun[ p[timire.
sinonim (el.) Tiz, f`rtat, a c[rora
fiin\a neamului alta, iar[ numele
unul.
simfonie (el.) Tot un glas, tocmirea
la cuv`nt, la glas.
sinhorisis (el.) Iertare, slobodze-
nie, darea voii.
sistatichi (el.) A=edz[toare, ]nt[-
ritoare, st[ruitoare.
sistima (el.) A=edz[tur[, st[ruitu-
r[, stare.
sirina (el.) Fat[ de mare, carile dzic
c[ cu c`ntecul adoarme pe c[-
l[tori.
siurmea (el.) Un fel de piatr[ v`-
n[t[, cu carea v[ps[sc genele.
Istoria ieroglific[. Vol. I
T filaftie (el.) Trufie, dragostea, iu-
talant (el.) Ieste m[sura carea tra-
ge 6.000 de dramuri. Talantul
mare trage 80 de mine, iar[
mina, 100 dramuri.
temperament (l[t.) A=edz[m`ntul,
st`mp[rarea firii, ]ntregimea s[-
n[t[\ii.
tiranie (el.) St[p`nire asupritoare,
vr[jm[=ie, sil[.
titul (el.) Cinstea numelui, nume
vestit, titulu=.
topicesc (el.) De loc, de mo=ie, de
tar[, de p[m`nt.
traghelaf (el.) Capr[-cerb, adec[,
dobitoc carile nu s[ afl[.
tragodic (el.) C`ntec, ver= de jele,
h[olitur[, bocet.
tractate (l[t.) Tragere, zbaterea cu-
vintelor, ales de pace
trigon (el.) Chipul, figura ]n trii
col\uri, ]n trii unghiuri.
tripos (el.) Cu trii picioare. Scaun
]n trii picioare.
tropuri (el.) Chipuri, mijloace, les-
niri, ]mpodobiri ritorice=ti,
tropicesc (el.) Cela ce s[ \ine cu
sau de tropuri.
tropic (el.) S[ cheam[ dunga ceri-
ului din carea soare<le> s[ ]n-
toarce, veri la suit, veri la co-
bor`t, Racul, Capricornul.
F nu s[ afl[, ciuda nev[dzut[, ne-
fantazie (el.) P[rere, ]nchipuirea
min\ii.
figur[ (l[t.) Chip, form[, schiz-
mirea trupului.
25
birea sa.
filoprosopie (el.) F[\[rnicie, c[u-
tarea voii pe str`mb[tate.
fizic (el.) Cela ce =tie =tiin\a firii.
fiziognomie (el.) +tiin\a firii de pre
chipul obrazului =i a tot trupu-
lui.
f`=chie (turc.) Gunoiu, baleg[ de
cal, balig[.
filohrisos (el.) Iubitoriu de aur, la-
com la avu\ie.
Th
theatru (el.) Locul privelii ]n mij-
locul a toat[ ivala.
theologhicesc (el.) Lucru carile cu
voroava dumn[dz[iasc[ s[ \ine;
cel ce ieste din theologhie.
theorie (el.) Prival[, =tiin\a, vi-
derea, cuprinderea min\ii.
therapevtis (el.) Cel ce face dup[
voie; slug[, cel ce aduce altuia
odihn[.
thronul (el.) Scaun de cinste ]m-
p[r[tesc, st[p`nesc.
H
harmonie (el.) C`ntare dulce, du-
p[ me=ter=ug tocmit[.
himera (el.) Dihanie carea ]n lume
audzit[, afar din fiin\[.
hirograf (el.) Scrisoarea a hiri=ei
m`ni, zapis cu m`na lui scris.
hiromandie (el.) Vrajea carea pe
26
cr[p[turile =i ]n fr`nturile m`nii
s[ face.
hersonisos (el.) Ostrov carile cu
dosul s[ \ine de uscat, cotitur[,
scruntariu.
hrismos (el.) Vraj[, prorocie, des-
coperirea a tainelor, p`n[ a nu fi.
O ca soarele, m`nios ca focul, ]nger
oxia, varia =i alalte (el.) Caut[ pre
r`ndul la gramatic[.
organ (el.) Cinie, m[iestrii, lucruri
cu carile s[ fac alte lucruri.
| carea dzicem; de va fi a=e, va fi
\ircumstan\ii (l[t.) Peristases, el.
Lucrurile ce stau pre l`ng[ altele.
\irulic (le=.) Vraciu carile t[m[du-
ie=te ranele, fr`nturile.
Πlor trupului carile sint pregiur
œira (turc.) Un fel de copaciu ca
molidvul, cu a c[ruia surcele
s[racii ]n loc de lum`nare s[
slujesc.
+
=erbet (ar[p.) B[utura de doftorie
=i tot ce s[ bea.
Ia
iasimin (agem.) Un fel de cop[cel,
s[ suie ca vi\a =i face flori albe
cu pu\in ghiulghiuli amestecate,
prea frumos mirositoare.
Dimitrie Cantemir
Ps
psifisi (el.) A ]ns[mna spre cinste,
spre suirea stepenii, alegere.
Y1
ypervolice=ti (el.) Laude peste pu-
tin\a firii, c`nd dzucem: frumos
pemintean.
ypoghei (el.) Cei ce l[cuiesc pe fa\a
p[m`ntului dedesupt =i vin tal-
pele noastre la talpele lor.
ypothetic[ (el.) }ntrebare supus[,
a=e.
ypohimen (el.) Lucrul ce dzace
supt altul, ca cum ieste materia
supt form[, l`na supt v[psal[.
ypohondriac (el.) Boala carea smin-
te=te fantazia, sl[biciunea p[r\i-
inim[.
ypothesis (el.) Supunere, lucrul
pre carile altele s[ spri=inesc.
A=ijderea, ypothesis se ]n\elege
ar[tarea =i materia, carea cele
mai de treab[ capete supt d`n-
sa str`nge. Iar la ritori s[ ]n\ele-
ge ]ntrebare hot[r`t[ =i sf`r=it[,
pre l`ng[ carea toate m[rginile
]ntreb[rii s[ ]nv`rtejesc.
1
Cuvintele ]ncep`nd cu y le tran-
scriem ]n text prin i.
Istoria ieroglific[. Vol. I 27

ISTORIIA IEROGLIFIC{
CUPRINS

adev[rat[, pentru lucrurile carile ]ntre doa[ mari =i vestite a Leului

=i a Vulturului monarhii1 s-au t`mplat =i prin vremea a 1700 ani2,
de vrednicie a s[ crede scriitoriu, foarte pre am[nuntul ]ns[mnat[,
carile prin tot cursul vremii aceiia ]ntre vii au fost, de v`rst[ la 3100
ani3 fiind, c`nd sf`r=itul ]nceputei sale istorii a videa s-au ]nvrednicit.

1
. Monarhia Leului — Moldova; monarhia Vulturului — |ara Rom`neasc[.
2
Cantemir obi=nuie=te s[ ]nmul\easc[ cu 100 cifra indicatoare de date,
ceea ce ne oblig[ s[ citim 17 ani, perioada cuprins[ ]ntre 1688, data urc[rii ]n
scaun a lui Constantin Br`ncoveanu, =i 1705, anul revenirii la domnia Moldovei
a lui Antioh Cantemir, fratele scriitorului, eveniment prin care se ]ncheie
povestirea Istoriei ieroglifice.
3
31 ani, v`rsta la care scriitorul a terminat, dup[ propria m[rturisire,
Istoria ieroglific[. Precizarea f[cut[ de ]nsu=i Cantemir creeaz[ o nedumerire,
deoarece, socotind c[ lucrarea a fost terminat[ ]n 1705 (pe temeiul c[
men\ioneaz[ evenimente ce au loc ]n acest an: revenirea la tron, pentru a
doua oar[, a fratelui s[u Antioh — ]n februarie — =i moartea lui Cornea
Br[iloiu — dup[ 28 noiembrie), ar rezulta c[ autorul s-ar fi n[scut la 26
octombrie 1674, ceea ce nu este adev[rat, c[ci anul real al na=terii este 1673.
28 Dimitrie Cantemir

PARTEA I
CUPRINS

Mai dinainte dec`t temeliile Vavilonului a s[ zidi1 =i Semira-

mis2 ]ntr-]nsul raiul sp`ndzurat (cel ce din =epte ale lumii minuni
unul ieste) a s[di3 =i Evfrathul4 ]ntre ale Asiii ape vestitul prin
ule\e-i a-i porni, ]ntre crierii Leului5 =i t`mplele Vulturului6 vivor
de chitele =i holbur[ de socotele ca aceasta s[ scorni. Leul dar[
de pre p[m`nt (carile mai tare =i mai vr[jma=[ dec`t toate jig[niile
c`te pre fa\a p[m`ntului s[ afl[ a fi, tuturor =tiut ieste) =i Vultu-
rul din v[zduh (carile precum tuturor zbur[toarelor ]mp[rat ieste,
cine-=i poate prepune?) ]n sine =i cu sine socotindu-s[ =i pre
am[nuntul ]n sam[ lu`ndu-s[, dup[ a firii sale sim\ire a=e s[ cu-
noscur[, precum mai tari, mai iu\i =i mai putincioas[ dihanie dec`t
d`n=ii alta a fi s[ nu poat[.
}ns[ singuri cu a sa numai =tiin\[ =i sim\ire ne]ndestul`ndu-

1
Zidirea Vavilonului: ]ncep[tura r[ut[\ilor (D.C.) — este vorba despre
Conflictul dintre Cantemir =i Br`ncoveanu, care reprezint[ ac\iunea princi-
pal[ din Istoria ieroglific[.
2
Semiramis (o regin[ legendar[ a Babilonului): pofta izb`ndirii str`mbe
(D.C.) — aluzie la politica lui Br`ncoveanu de tutelare a Moldovei.
3
Raiul sp`ndzurat (gr[dinile suspendate din Babilon, socotite una din
cele =apte minuni ale lumii antice): fericirea nest[ruitoare (D.C.), nestatornic[;
aluzie la zadarnica =i costisitoarea politic[ de suprema\ie a lui Br`ncoveanu.
4
Evfrathul: nesa\iul l[comiii (D.C.) — scriitorul consider[ c[ la baza politicii
br`ncovene=ti ar sta l[comia.
5
Leul: partea moldoveneasc[ (D.C.) — Moldova.
6
Vulturul: partea munteneasc[ (D.C.) — |ara Rom`neasc[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 29

s[, cu a tuturor a altor ale lumii jig[nii =i pasiri a lor socoteal[ s[

adevereasc[ =i s[ ]nt[reasc[ vrur[, ca precum ]ntr-acesta chip s[
fie c[tr[ toate dovedind =i din gura tuturor m[rturisire lu`nd =i
]mp[r[\iia ce-=i alesese =i socoteala ce ]n g`nduri ]=i pusese ]n
veci nemutat[ =i neschimbat[ s[ r[m`ie1. A=edar[, Leul — jiga-
niile ]n patru picioare cl[titoare, iar[ Vulturul — pre cele prin
aier cu pene =i cu aripi zbur[toare ca la un sfat ]ndat[ le chemar[
=i ]n clipal[ le adunar[2.
Deci denaintea Leului mai aproape acelea jiganii3 sta, carele
sau ]n col\i, sau ]n unghi, sau ]ntr-alta a trupului parte arme de

1
Socotindu-se, fiecare ]n parte, cel mai puternic dintre animale, Leul =i
Vulturul convoac[ pe supu=ii lor ]ntr-o mare adunare, ace=tia urm`nd s[
]nt[reasc[ ]n plen preten\ia „]mp[ra\ilor“ lor.
Cantemir satirizeaz[ preten\ia la ]nt`ietate a conducerilor politice din cele
dou[ \[ri rom`ne=ti, preten\ie care nu de pu\ine ori a dus la conflict ]ntre ele.
Astfel de ne]n\elegeri ar fi mai vechi dec`t actuala „]ncep[tur[ a r[ut[\ilor“,
adic[ dec`t du=m[nia dintre Cantemire=ti =i Br`ncoveanu; de remarcat faptul
c[ la asemenea adunare urmau s[ fie chemate =i „jig[nii“ =i p[s[ri str[ine de
neam, amestecate ]n via\a cultural[ =i politic[ din Moldova =i |ara Rom`neasc[.
2
„Sfatul“, la care sunt chemate at`t p[s[rile (muntenii), c`t =i patrupedele
(moldovenii), este ]n realitate adunarea de la Arn[ut-chioi, un sat de l`ng[
Adrianopol, convocat[, ]n vara anului 1703, la ]ndemnul =i sub patronajul lui
Constantin Br`ncoveanu. Aici au participat ]ntr-adev[r moldoveni =i munteni
]n vederea alegerii unui nou domn al Moldovei ]n persoana boierului
moldovean Mihai Racovi\[, sus\inut de curtea muntean[, care urma s[
]nlocuiasc[ pe domnul recent mazilit Constantin Duca. |inerea unei adun[ri
a moldovenilor =i a muntenilor ]n localitatea Arn[ut-chioi, la 1703, ]n scopul
amintit, este confirmat[ de izvoarele istorice ale vremii.
3
Jiganie: tot neamul moldovenesc (D.C.) — reflect`nd structura social[ a
timpului, Cantemir este primul ]n literatura rom`n[ care face o prezentare a
societ[\ii vremii sale dup[ criteriul claselor (boierime-\[r[nime), p[turilor =i
categoriilor sociale (“tagmele“ boiere=ti, profesii etc.)
30 Dimitrie Cantemir

moarte purt[toare poart[, precum ieste Pardosul , Ursul2 Lupul3,1

Hulpea4, Ciacalul5, M`\a S[lbatec[6 =i altele ca acestea, carile de

v[rsarea singelui nevinovat s[ bucur[ =i via\a hire=[ ]n moartea
strein[ le st[ruie=te. Iar[ ]naintea Vulturului mai aproape sta pa-
sirile, carile sau ]n clon\, sau ]n unghi lance otr[vite, aduc[toare

1
Urmeaz[ numele c`torva mari boieri moldoveni, to\i simboliza\i prin
animale de prad[, reprezentativi pentru tagma din care f[ceau parte, unii vor
fi amesteca\i ]n desf[=urarea evenimentelor narate, al\ii nu. Pardosul, adic[
leopardul este Iordachi vornicul (D.C.) — Iordarche Ruset, membru al puterni-
cei familii a Cup[re=tilor, de origine greceasc[, mare latifundiar, setos de
venituri necinstite, vestit intrigant, conduc[torul din umbr[ al politicii
Moldovei; mai ]nt`i, prieten al familiei Cantemir, iar acum du=manul ei, joac[
un rol de prim ordin.
2
Ursul: Vasilie vornicul (D.C.) — marele boier Vasile Costache, refugiat ]n
acea vreme de frica lui Constantin Duca la curtea lui Br`ncoveanu; personaj
cu totul nesemnificativ ]n povestire.
3
Lupul: Bogdan hatmanul (D.C.) — Lupu Bogdan hatmanul, cumnat al
fra\ilor Cantemir, prin c[s[toria cu sora lor, Ruxandra. Personaj de rangul
]nt`i, simbolizeaz[ prietenul credincios, omul ]n\elept =i prudent, adept al
unei filozofii practice, aplicat[ la via\a cotidian[; nu a participat ]n realitate la
adunarea de la Arn[ut-chioi.
4
Vulpea: Ilie stolnicul (D.C.) — Ilie Enache |ifescu, cumnat cu viitorul
domn Mihai Racovi\[ =i unul dintre marii intrigan\i ai vremii. Personaj foarte
important ]n povestire. Se manifest[ drept o minte str[lucit[ =i un remarcabil
sofist; este o ]ntruchipare a oportunismului politic =i un model exemplar al
ipocriziei, al perfidiei =i al gustului diabolic pentru intriga de culise.
5
Ciacalul: Maxut s[rdarul (D.C.) — personalitale minor[ a epocii, cap[t[
un oarecare contur datorit[ ata=amentului s[u constant fa\[ de familia
Cantemir.
6
M`\a s[lbatec[: Ilie Cantacuzino (D.C.) — membru al ramurii moldovene
a Cantacuzinilor =i ginere al lui Miron Costin. Nu are nici un rol ]n povestirea
Istoriei ieroglifice, probabil, pentru c[ nu a luat ]n realitate parte la eveni-
mentele descrise ]n ea, de=i este =tiut c[ a ]ndeplinit anumite roluri politice ]n
acea vreme.
Istoria ieroglific[. Vol. I 31
1 2 3
de rane net[m[duite au , precum ieste Brehnacea , Soimul , Ule-
ul4, Cucunozul5, Coruiul6, H`r[\ul7, B[l[banul8, Blend[ul9 =i al-
tele asemenea acestora, carile ]ntr-o dzi singe de nu vor <v[r>
1
Pasire: tot neamul muntenesc (D.C.); pasire rump[toare: rudeniia =i
boierimea celor mari a muntenilor (D.C.).
2
Brehnacea: Constantin stolnicul (D.C.) — stolnicul Constantin Canta-
cuzino, marele cronicar muntean, frate cu fostul domn +erban Cantacuzino
(1678—1688) =i unchiul lui Constantin Br`ncoveanu. A condus din umbr[
politica |[rii Rom`ne=ti. Sfetnic ]n\elept, se declar[ ]mpotriva spiritului de
aventur[ ]n politic[, fiind model al pondera\iei =i al ac\iunilor bine g`ndite,
propov[duitor al unei comport[ri omenoase fa\[ de \[r[nime; ]n aceast[
ipostaz[ el devine ]n mare m[sur[ purt[torul de idei al scriitorului ]nsu=i; nu
a participat, ]n realitate, la adunarea de la Arn[ut-chioi.
3
+oimul: Toma postelnicul (D.C.) — Toma Cantacuzino, viitorul mare sp[tar,
fiu al lui Matei Cantacuzino, fratele stolnicului, v[r cu so\ia lui Dimitrie
Cantemir =i, de asemenea, v[r cu Br`ncoveanu; el a fost prezent la adunarea
de la Arn[ut-chioi, de=i scriitorul nu-l face participant la discu\ii. Se dovede=te
receptiv la ]n\elegerea marilor probleme politice ale vremii, exemplu al
conduitei cavalere=ti medievale, gata de a deveni din du=man prieten al
scriitorului, am[nunt ce explic[ actul de tr[dare fa\[ de domnul s[u ]n 1711,
c`nd trece de partea ru=ilor, asemenea lui Dimitrie Cantemir.
4
Uleul: +tefan paharnicul (D.C.) — +tefan Cantacuzino, fiul lui Constantin
Stolnicul =i v[rul lui Br`ncoveanu; contribuind la mazilirea =i la uciderea dom-
nului s[u, ]i va lua locul la domnie (1714), dar va avea aceea=i soart[ (1716).
5
Cucunozul: Mihai sp[tar (D.C.) — sp[tarul Mihai Cantacuzino, fratele
stolnicului =i unchiul lui Br`ncoveanu; lacom f[r[ margini, trufa= =i fanfa-
ronard, el apare fr[m`ntat de planuri m[re\e, nesprijinite ]ns[ de voin\[ =i
perseveren\[, fiind, ]n acela=i timp, =i modelul sfetnicului lipsit de ]n\elepciune
politic[, gata oric`nd s[-=i ]ndemne domnul spre aventur[ =i \eluri periculoase.
6
Coruiul: R[ducanu (D.C.) — R[ducanu Cantacuzino, alt fiu al stolnicului,
frate cu +tefan =i v[rul lui Br`ncoveanu.
7
H`r[\ul: Radul Golescul (D.C.) — fiul lui Matei Leurdeanu =i nepot al lui
Stroe Leurdeanu, cunoscutul adversar al Cantacuzinilor.
8
B[l[banul: +erban Cantacuzino (D.C.) — nu este cunoscutul domn, ci
fiul fratelui acestuia, Dr[ghici Cantacuzino, nepot al stolnicului =i v[r cu
Constantin Br`ncoveanu.
9
Blend[ul: +erban logof[tul (D.C.) — +erban Greceanu, fratele cronica-
rului Radu Greceanu: am`ndoi au tradus Biblia (1688).
32 Dimitrie Cantemir

sa =i moartea nevinovatului de nu vor gusta, a doa dzi perirea sa

f[r[ gre= o =tiu. Acestea ]ntr-acesta chip fietecarea ]n partea
]mp[ratului s[u =i la ceata monarhiii sale locul cel mai de frunte
=i step[na cea mai denainte \inea. A=e dar[ era or`nduiala dint`i.
Iar[ or`nduiala a doa la Leu o \inea c`inii1 ogarii2, coteii3,
m`\ele de cas[4, Bursucul5, Nev[stuica6, Guziul7, +oarecele8, =i
alte chipuri asemenea acestora, carele pre c`t sint v`n[toare,
pre at`ta s[ pot =i v`na, =i pre c`t iele pre altele ]n primejdiia
mor\ii pot duce, pre at`ta =i nu mai pu\in de la al\ii lor li s[ poat[

1
Cantemir trece ]n categoria boierilor de rangul al doilea unele dreg[torii
=i slujbe ale vremii, de=i dreg[toria de capuchehaie putea fi ocupat[ =i de
boieri de rangul ]nt`i =i chiar de fra\i ai domnului; urmeaz[ dreg[toriile =i
numele unor boieri moldoveni de rangul al doilea.
C`inii: capichehaile (D.C.) — reprezentan\ii domnilor Moldovei =i |[rii
Rom`ne=ti pe l`ng[ Poarta Otoman[, ambasadorii; sub denumirea de “c`ini”
Cantemir ]nglobeaz[ ]ns[ =i pe subalternii capuchehaielor.
2
Ogari: c[l[ra=i (D.C.) — curierii domne=ti care duceau =i aduceau
coresponden\a, poruncile =i =tirile de la Poarta Otoman[.
3
Cotei: iscoade (D.C.) — spionii pe care domnii rom`ni ]i aveau la Poart[
pentru a se informa =i a z[d[rnici ac\iunile adversarilor politici.
4
Nu sunt explicate la cheie, dar ar putea semnifica pe slujba=ii cur\ilor
domne=ti.
5
Bursucul: Lupu vornic (D.C.) — vornicul Lupu Costache, fratele lui Vasile
Costache (Ursul); mare boier, de o anumit[ suprafa\[ politic[ ]n acea vreme;
nu are nici un rol ]n povestire.
6
Nev[stuica: fata Dediului (D.C.) — Ana, fiica sp[tarului Dediul Codreanu
=i viitoarea so\ie a lui Mihai Racovi\[; sub numele de Helge este personaj
principal ]n povestirea alegoric[ despre nunta sa cu Stru\oc[mila.
7
Guziul orb: Dediul (D.C.) — sp[tarul Dediul Codreanu din Gala\i, tat[l
Anei, personalitate militar[ a vremii, dar de origine social[ destul de umil[;
f[r[ rol important ]n roman.
8
+oarece; Ursechel (D.C.) — Dumitra=co Ursachi, numit Ursechel de c[tre
contemporani pentru a-l deosebi de tat[l s[u Gheorghe Ursachi; du=man al
Cantemire=tilor =i pre\uit de Constantin Duca, el nu ajunge totu=i s[ capete o
func\ie ]n evenimentele descrise de Istoria ieroglific[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 33
1 2 3
aduce . Iar[ de la Vultur, a doa tagm[ , cuprindea Corbul , Cioa-
ra4, Pelicanul, Co\ofana, Puhacea, Cucuvaia, Caia =i altele lor
asemenea, carele mai mult de prada gata cu truda altora ago-
nisit[, fie macar[ =i ]mpu\it[, dec`t de proasp[t[, cu a lor oste-
nin\[ g[tit[, s[ bucur[5.
Iar[ a triia tagm[ =i cele mai de gios prapuri (c[ci acestea ]n
scaune a =edea nu s[ ]nvrednicesc6) le \inea jiganiile =i pasirile,
carile ]n sine vreo putere nu au, nici duh vitejesc sau inimos poart[,
ce pururea supuse7 =i totdeauna ]n cump[na mor\ii dramul vie\ii
1
De re\inut =i caracterizarea de la cheie a boierimii moldovene de rangul
al doilea: Jiganie v`n[toare =i de v`nat: boierimea mai de gios a moldovenilor
(D.C.).
2
Urmeaz[ numele unor boieri munteni de rangul al doilea.
3
Corbul: Basaraba vod[ (D.C.) — Constantin Br`ncoveanu, domnul |[rii
Rom`ne=ti (1688—1711), a=ezat de Cantemir, din cauza urii pe care i-o purta,
]n categoria boierilor de rangul al doilea, de=i Br`ncoveanu era unul dintre
marii latifundiari ai \[rii.
4
Despre numirile care urmeaz[ (Cioara, Pelicanul, Co\ofana, Puhacea,
Cucuvaia, Caia) Cantemir nu d[ nici o explica\ie la cheie, mul\umindu-se s[
afirme doar: Alalte numere de pasiri (munteni — n.ed.) sau dobitoace
(moldoveni — n.ed.) carile s[ pomenesc, sau aici vreo sem[nare nu au, sau
carea ieste sa aib[ ]ns[mnare la locul s[u s[ va pomeni (D.C.). S-ar putea ca
scriitorul s[ nu fi cunoscut bine pe to\i boierii din jurul lui Br`ncoveanu, de=i
trebuie s[ fi =tiut c[ participan\ii la adunarea amintit[ au fost numero=i.
5
De re\inut =i caracterizarea de la cheie a boierimii muntene de rangul al
doilea: Pasire v`n[toare =i de v`nat: boierimea mai de gios a muntenilor (D.C.).
6
}ntr-adev[r, boierii de rangul al treilea, dintre care se alegeau dreg[tori
mai m[run\i, precum =i celelalte st[ri sociale nu aveau dreptul s[ fie ]n con-
ducerea \[rii. }ns[ at`t micii boieri, c`t =i reprezentan\ii \[r[nimii libere erau
invita\i, potrivit unui obicei str[vechi, s[ participe la adun[rile pentru alegerea
domnilor. O astfel de adunare era =i cea de la Arn[ut-chioi, la care au fost de fa\[,
dup[ cum afirm[ izvoarele contemporane, exponen\i ai tuturor st[rilor sociale.
7
Dobitoc supus: \[r[nimea, prostimea moldovenilor; pasire supus[: \[r[-
nimea, prostimea muntenilor (D.C.) — Cantemir d[ ]n continuare o list[
nediferen\iat[ de numiri ]n care boierii de rangul ]nt`i sau al doilea sunt
inclu=i printre patrupedele =i p[s[rile supuse =i de consum, a=adar ]n r`ndul
boierilor de rangul al treilea sau chiar al \[r[nimii.
34 Dimitrie Cantemir

li s[ sp`ndzur[ (c[ sufletul supus de \enchiul negrijei departe st[),

precum ieste Boul1, Oaia, Calul, Capra, R`m[toriul, Iepurile, Cer-
bul, C[prioara2, Leb[da3, Dropiia4, G`nsca, Ra\a, Curca, Porum-
bul, G[ina, Turtureaoa =i alalte, cine=i dup[ neamul =i chipul s[u.
Ce pre acestea nu pentru alt[ ceva le-au adunat, ce numai pentru
ca nu cumva vreuna s[ dzic[ c[ de acea adunare =tire n-au avut,
nici ]n ceva pricin[ s[ poat[ pune, ca cum la acea adunare
neafl`ndu-s[, sfatul cel de pre urm[ ce s-ar fi ales n-au ]n\eles.
A=e c`t toate firile de duh purt[toare, carile ]ntru monarhiia aces-
tor doa[ stihii s[ afl[, precum vruna macar de fa\[ n-au fost, s[
nu s[ numasc[, nici din hirograful de ob=te5 numele s[ le lipsasc[.
Adunarea dar[ a cestor doa[ monarhii =i or`nduiala a cestor
doa[ soboare6 ]ntr-acesta chip dup[ ce s[ or`ndui =i s[ tocmi, din-
tr-]mbe p[r\ile cuv`nt mare =i porunc[ tare s[ f[cu, ca ol[cari cu
c[r\i ]n toate p[r\ile =i alerg[tori ]n toate olaturile s[ s[ trima\[,
ca prin toate \[rile =i ora=urile crainicii strig`nd, de aceast[ mare

1
Boul: Donici lugufetul (D.C.) — logof[tul Nicolae Donici, un mare boier
cu un anumit relief politic, pe care scriitorul ]l trece, nu =tim din ce motive, ]n
tagma a treia, a animalelor de consum. Urm[toarele numiri de patrupede
(Oaia, Calul, Capra, R`m[toriul, Iepurile, Cerbul) nu sunt descifrate la cheie,
probabil pentru c[ semnific[ reprezentan\i ai \[r[nimii sau boieri de rangul
al treilea,
2
C[prioara: Caragie=tii (D.C.) — familia Caragea. Vom ]nt`lni ]n Istoria
ieroglific[ doi reprezentan\i ai acestui nume: C[prioara de Aravia =i C[prioara
Hindiii.
3
Leb[da: Cornescul banul (D.C.)— marele ban Cornea Br[iloiu, boier de
rangul ]nt`i, trecut de scriitor ]n mod nejustificat ]n r`ndul boierimii de rangul
al treilea; trimisul special al lui Br`ncoveanu la Poart[.
4
Celelalte numiri (Dropia, G`nsca, Ra\a, Curca, Porumbul, G[ina,
Turtureaoa) nu sunt descifrate la cheie.
5
Actul semnat de to\i participan\ii, prin care urma s[ se ]ncheie lucr[rile
adun[rii.
6
Este vorba de cele dou[ grup[ri: cea muntean[ =i cea moldovean[ a
adun[rii amintite.
Istoria ieroglific[. Vol. I 35

a marelor monarhii adunare, tuturor ]n =tire s[ dea, =i cu de-adin-

sul iscotind, s[ poat[ cunoa=te de ieste lipsind vreun chip din
vreun feliu din duhurile purt[toare1 =i de nu s[ afl[ cu to\ii la
aceast[ a tuturor adunare =i de ob=te ]mpreunare. A=ijderea
]ngroz[turi =i ]nfrico=eturi s[ s[ dzic[ porunciia unuia ca aceluia,
carile la acel sobor a s[ ob=ti2 ar t[g[dui sau alt feliu de pricini
spre ap[rare ar scorni =i celuia ce c`t de pu\in ]n ceva ]mpotrivire
ar ar[ta, plata cu pedeapsa mor\ii =i cu prada casii i s[ punea3.
A=edar[4, cu cuv`ntul deodat[ =i porunca li s[ pliniia =i precum
s-ar dzice cuv`ntul, deodat[ cu g`ndul pretiutinderile =i pre la
to\i sosiia (c[ vestea aspr[ tare p[trunde urechile =i inima ]nsp[i-
m`ntat[ ]ndat[ simte sunetul) de vreme ce de alerg[turile iu\ilor
ol[cari =i de tropotele picioarelor a neobosi\ilor alerg[tori toat[
pulberea de pre toat[ calea, ]n ceriu s[ r`dica. Toate v[ile ad`nci
de tari strig[ri tare s[ r[zsuna, toate a mun\ilor ]nalte v`rvuri de
iu\i chiote =i groase huiete ]n clip[ s[ cov`r=iia =i to\i c`mpii pustii
=i nec[lca\i de groznice strig[ri =i de fricoase l[ud[ri s[ ]mplea.
Nu era dar[, nici s[ putea afla ureche ]n v[zduh =i pre p[m`nt
carea, de stra=nic sunetul ve=tii =i de groznic cuv`ntul porunc[i
ace=tiia, s[ nu s[ sfredeleasc[; nu era, nici s[ afla ]ntr-aceste doa[
stihii dihanie, carea de v`rtutea =i puterea ]nv[\[turii ace=tiia cu
mare fric[, cu ne]ncetat tremur =i cu nespus[ groaz[ s[ nu s[
1
Ar semnifica tot ce este viu, ]nsufle\it, adic[ to\i locuitorii. Exager`nd,
scriitorul subliniaz[ complexitatea adun[rii; de altfel, asemenea adun[ri, prin
larga cuprindere a straturilor sociale, aveau un caracter destul de popular, de
democratic, cum ]i place lui Cantemir ]nsu=i s[ spun[.
2
}n s[bor a s[ ob=ti: cu to\i ]ntr-un sfat a fi (D.C.).
3
O exagerare literar[; ]n realitate nu se aplicau astfel de pedepse pentru
neparticiparea la asemenea adun[ri.
4
Urmeaz[ un pasaj interesant, care prezint[ sistemul de transmitere a
=tirilor =i poruncilor prin ol[cari =i crainici, dup[ obiceiul timpului, am[nunt
consemnat =i de izvoarele vremii; fragmentul are =i reale calit[\i literare,
scriitorul dovedind un sim\ deosebit pentru imaginile vizuale =i auditive
construite pe un fond plin de turbulent[ mi=care.
36 Dimitrie Cantemir

cl[teasc[ (c[ cu c`t vestea o\[r`t[ mai de n[prasn[ vine, cu at`ta

mai mare tulburare =i grij[ scorne=te). De care lucru ]ntr-alt chip
a fi nu putu, f[r[ numai cu toatele deodat[, cu cuv`ntul, porunca
cu fapta plinir[ =i la locul ]ns[mnat =i sorocul pus s[ g[sir[.
A=edar[, a marilor acestora ]mp[ra\i porunc[ tot deodat[ =i
d`ndu-s[ =i plinindu-s[, toate jiganiile uscatului =i pasirile v[zdu-
hului ]n prip[ s[ adunar[ =i fietecarea, dup[ chipul =i neamul s[u,
la ceata monarhiii sale s[ alc[tuir[. La care adunare cine=i ]n
partea ]mp[ratului =i obl[duitoriului s[u d`ndu-s[, =i una de alta
deos[bindu-s[, lucru ca acesta a fi s[ t`mpl[ (c[ mai totdeauna
obiciuit lucru ieste, la adun[ri mari ca acestea, oarecare ameste-
c[turi =i ]mponci=ituri a s[ face, =i de multe ori pentru mici =i ]n
sam[ neb[gate pricini, cu c`t ieste mai mare adunarea, cu at`ta
mai mare se face =i ]mp[rechiere)l.
Deci, precum s-au pomenit, fietecarea cu ceata sa, ]n partea
monarhului s[ alegea, =i una dup[ alalt[ la or`nduiala sa s[
alc[tuia. Iar mai pre urm[ dec`t toate, Liliacul2 urma, carile cu
1
Cantemir ridiculizeaz[ certurile violente, ca expresie a divergen\elor de
opinii, care luau na=tere ]ntre participan\i cu prilejul acestor adun[ri.
2
Liliac: Marco pseudobeizadea (D. C) — d`ndu-se drept nepot al lui Matei
Basarab, acest Marco, despre care izvoarele vremii nu spun nimic (Istoria
ieroglific[ =i o autobiografie put`nd fi considerate ca singurele =tiri), a urm[rit,
]n jurul anilor 1700 — 1703, s[ ocupe tronul |[rii Rom`ne=ti =i chiar al Moldovei;
dup[ cum rezult[ din „povestea cor[bierului cu dulful“ — un episod din Istoria
ieroglific[ — nereu=indu-i ]ncercarea, a fost urm[rit de creditori =i condamnat
s[ munceasc[ la galere. }n povestire poart[ numele de Liliac, adic[ jum[tate
pas[re (muntean) =i jum[tate patruped (moldovean), tocmai pentru a exprima
dubla tentativ[ despre care am vorbit. Discu\iile din adunare ]n jurul acestui
personaj pot fi considerate o pur[ fic\iune literar[, cu scopul de a satiriza
unele aspecte ale vie\ii politice interne a vremii, de pild[, con=tiin\a de sine a
puterii domne=ti, rela\iile dintre domn — sfetnici, domn — supu=i, clas[
conduc[toare — oameni de r`nd, problema particip[rii maselor la via\a poli-
tic[. Despre ]ncurc[turile =i necazurile pe care le-a produs cu adev[rat Marco ]n
]mprejur[rile anului 1703 =i mai ales ]n desf[=urarea adun[rii de la Arn[ut-
chioi vom afla =i din lucr[rile adun[rii =i din ultima parte a Istoriei ieroglifice.
Istoria ieroglific[. Vol. I 37

aripile ce zbura =i cu slobodzeniia prin aier ce ]mbla, spre ceata

zbur[toarelor, adec[ supt st[p`nirea Vulturului a fi ]l ar[ta, iar[
amintrilea ]ntr-]nsul alalte hiri=ii socotindu-s[, ]n neamul jigani-
ilor, supt domnia Leului ]l da. Care lucru pricina cercet[rii, apoi
=i g`ncevii ]ntre doa[ monarhii fu: fietecarea socotind c[ chip ca
acela =ie supus a fi s-ar cuvini =i de nu s-ar =i cuvini, s[ i s[ cuvie
a sili, i s-ar cuvini (c[ci l[comiia sl[vii nu bun[tatea sau folosul
lucrului prive=te, ]n carile s[ sl[ve=te, ce numai pre altul mai gios
dec`t sine a pune socote=te, fie macar[ =i f[r[ de folos; ]nc[ de
multe ori =i pagub[ de i s-ar aduce, sau necunosc`nd =i nevr`nd,
sau vr`nd =i cunosc`nd, priime=te).1 Pentru care lucru, ]ntr-]mbe
p[r\ile feliu de fel de voroave scornindu-s[, cu multe chipuri de
cuvinte gre\oase urechile am`nduror ]mp[ra\ilor ]mplea. C[ci fi-
etecarile cu inima spre partea ]mp[ratului s[u tr[g`nd =i cu suf-
letul spre adaogerea monarhiii sale st[ruind, lor biruin\a socotiia
=i precum a=e s[ fie cu cale, adeveriia. Iar[ amintrilea de s-ar cum-
va t`mpla, dzicea c[ sc[derea cinstii (care lucru mai v`rtos dec`t
alalte inimile st[p`nitorilor ]mpunge) =i mic=urarea sl[vii nume-
lui monarhiii sale a fi =i a s[ face aievea striga (O, oarba jigani-
ilor poft[, lucrul din potriv[ nesocotind, c[ mintea =i socoteala
sl[vii la aceasta s[ sprijene=te, c[ ea cearc[ pre cela ce nu o
cunoa=te, vorove=te cu cela ce nu o aude, cu acela are a face ca-
rile nu au v[dzut-o, dup[ acela merge carile de d`nsa fuge, pre
acela cinste=te carile pu\in ]n sam[ o bag[, pre acela ce nu o
pofte=te ]l pofte=te, celuia ce nu o va ]nainte ]i iese, =i celui ne-
cunoscut pre sam[ s[ d[. Iar[ hiri=iia sl[vii cea mai cu de-adins
ieste ca s[ p[r[sasc[ pre cel ce o cinste=te, =i cu acela s[ r[m`ie
carile o necinste=te).
Am`ndoi, dar[; ]mp[ra\ii nu pu\in fur[ cl[ti\i de ]mpotriv[
cuvinte ca acestea =i fietecarile ]n valurile chitelelor ni ]n sus, ni
1
Prin felul ]n care scriitorul ridiculizeaz[ defectele celor doi „]mp[ra\i“,
Leul =i Vulturul, manifestarea grotesc[ a con=tiin\ei de sine a puterii, anticip[
pe regii Liliputului =i Blefuscului, din C[l[toriile lui Gulliver de Jonathan Swift.
38 Dimitrie Cantemir

]n gios s[lta (c[ inima nea=edzat[, ales pentru l[comiia cinstii, ]n

mai mari valuri ]noat[, dec`t corabiia ]n ochean), de vreme ce
pre o parte socotiia c[ de vor scoate ]ntrebarea aceasta la ival[,
oricarile pofta inimii sale ar izb`ndi, nu pu\in[ ]ntristare =i a voii
fr`ngere celuialalt a aduce s-ar socoti. Iar[ pre alt[ parte, pofta
l[comiii =i jelea m[rimei numelui =i a l[\imei ]mp[r[\ii <i> ca
cu o nepotolit[ =i nest`ns[ de foc par[ ]i p`rjoliia (c[ focul poftei
nu mai gios ]n step[na arsurii ieste dec`t metalul ]nfocat) =i ]ntr-
alt chip st`mp[rarea aceii ]nfoc[ri =i potolirea aceii arsuri a fi sau
a s[ face nu socotiia, f[r[ numai ce va =i ce porunce=te, aceia s[
s[ fac[. Ce aceast[ senten\ie, precum am`ndoi ]n inim[ o avea,
a=e unuia c[tr[ altul, precum cererea nu i s[ va trece, adeveri\i
era (c[ci iute ieste adulm[carea adeverin\ii unde a sufletului
p[timire ]ntr-altul de pre a sa o m[sur[ cineva). +i a=e, ace=ti doi
]mp[ra\i ]ntr-un nepovestit chip cu duhurile ]n sine tare s[ lupta,
=i precum unul nu biruia, a=e altul nu s[ biruia; ce numai ca cum
preste puterea sim\irilor ar fi, ]ntre sine o lupt[ nesim\it[ sim\iia,
=i precum spre biruin\[ ceva nu nedejduia, a=e precum nu s[ va
birui nedejduia. Puterea a cuno=tin\ii sf`r=itului ]ntr-am`ndoi lip-
siia, =i cine=i dup[ pofta sa ]n ceva a s[ ]ndestuli sau a s[ odihni
neput`nd, cu sufletele numai, t`nd biruia, t`nd s[ biruia (c[ pre-
cum ]ndreptariul nu mai mult pre lucrul str`mb de str`mb dove-
de=te dec`t pre sine de drept). A=e =i ei, unul de pre m[sura al-
tuia, c`t =i ce ar putea, s[ m[sura =i s[ pricepea. }ntr-acesta chip
ei singuri =ie adeverindu-=i din toat[ socoteala carea ]nainte ]=i
punea, departe de la \enchiu-i s[ ab[tea.
C`t[va vreme dar[ r[zboiu ca acesta, ca cum duhnicesc s-ar
putea dzice, ]ntre ace=ti doi monarhi vr[jma=i s[ b[tea, =i unul
a altuia pofta nesim\itore=te tare p[trundea, at`ta c`t prin ne-
=tiin\[, a am`nduror =tiin\a s[ ]mpreuna =i p`n[ mai pre urm[ a
am`nduror senten\ia =i alegerea sfatului la un s[v`r=it s[ ]mpropiia
=i s[ lipiia (c[ sufletele ]n\elepte macar =i asupra vr[jm[=iii so-
cotelii drepte s[ pleac[). Adec[ fietecarile lucrul acesta ]ntr-acela
Istoria ieroglific[. Vol. I 39

chip s[ s[ caute =i s[ s[ aleag[ socotiia, ]n carile nici cinstei ]n

ceva betejire, nici spre a necinstii obr[znicire s[ s[ dea, ce ca cum
]nc[ la urechile lor scr`=netul str`ncenoaselor acestora voroave
]nc[ n-ar fi agiuns =i ca cum ideea [sic] acestui primejduios sfat
]n mintea lor ]nc[ nu s-ar fi cuprins (c[ de multe ori a lucrurilor
propuse acoperire v`rtoase leacuri aduce ranelor, carile la ival[
de s-ar scoate, a=e=i de tot s-ar face net[m[duite). A=ijderea (mai
cu iu=or ieste a s[ suferi obrinteala ranii la aier scoas[ dec`t pati-
ma sufletului c[tr[ ]mpotrivnicul s[u ar[tat[). +i a=e, fietecarile
pre sfetnicii s[i deos[bi chem`nd, ]ntr-acesta chip le poruncir[,
dzic`nd (pentru lucrurile mici mari g`lceve a scorni, a ]n\elep\ilor
lucru nu ieste, macar[ c[ aceasta =i la cei ]n\elep\i de multe ori
s-au v[dzut). Deci socotim, prec`t ]n putin\[ va fi, sau noi de la
d`nsele, sau pre d`nsele de la noi s[ le abatem (c[ pre c`t[ vred-
nicie ieste cineva ]n vrajb[ a nu intra, pre at`ta ieste, =i nu mai
mult[ din vraj[ a ie=i). De care lucru dzicem, ]n desc`lcitura
g`lcevii ace=tiia, puterea monarhiii noastre l`ng[ noi s[ oprim =i
pre dimocratiia voastr[ epitrop monarhiii noastre s[ punem1. Ca-
rea lucrul acesta s[-l scuture, s[-l iscodeasc[ =i ce ar fi dintr-]mbe
p[r\ile mai cu cale =i mai cu cuviin\[, aceia s[ aleag[ =i s[
ispr[vasc[, a=e ca p`n[ ]naintea fe\ii noastre a nu ie=i, din toate
nodurile s[ s[ dezlege, ca oric`nd ar vini, ori ]ntr-a cui parte acea
mic[ jig[niu\[ ar trece, ca cum din veci =i din b[tr`ni a=e ar fi
fost obiciuit, iar[ nu ceva nou =i de cur`nd s-au scornit2 (c[ci

1
Este unul din principiile de baz[ ale g`ndirii politice cantemirene privind
colaborarea dintre domn, care trebuie s[ exprime autoritatea politic[
nediscutat[ =i nelimitat[ („puterea monarhiii“), =i sfatul boieresc (numit de
scriitor „dimocratiie“), av`nd doar atribu\ia de pov[\uitor, de consilier (a=a
ar trebui ]n\eleas[ aici no\iunea de „epitrop“).
2
Cantemir (asemenea altor contemporani), este adeptul p[str[rii obi-
ceiurilor =i tradi\iei ]n m[surile de stat, =tiind bine c[ orice ]nnoire ]nsemna,
cel mai adesea, o nou[ modalitate de ad`ncire a exploat[rii otomane.
40 Dimitrie Cantemir

amintrilea pricina cl[tirii d`ndu-s[, odihna =i lini=tea f[r[ tul-

burare =i str`nciunare a fi nu poate).
L[udar[ sfetnicii sfatul ]mp[ra\ilor lor =i cu mare minune min-
tea =i ]n\elepciunea lor cu nespuse m[riri ]n ceriu r`dicar[, pen-
tru c[ci ]n chivernisala lucrurilor public[i sale nu at`ta celea ce
pot, pre c`t celea ce nu pot ocolesc, =i nici cu putin\a ]=i slobod
m`ndriia, nici cu neputin\a ]=i a\i\[ m`niia (c[ neputin\a aduce
m`niia, =i m`niia a=teapt[ izb`nda); ce precum cu putin\a spre
umilin\[ =i bl`nde\e, a=e cu neputin\a spre a g`lcevii potolire s-au
slujit (c[ci la cei mai pu\in domoli\i neputin\a prinde obrazul
putin\ii =i de lucrurile de neputut s[ apuc[) (iar[ ]mpotriv[, cei
ce la poarta vrednicii<i> slujesc, adese s-au v[dzut c[ mai cu
fericire le ispr[ve=te neputin\a cu p[r[sirea dec`t putin\a cu pre-
pus, cu ]nceperea. C[ci neputin\a ne]ncep`nd, de nu-=i folose=te,
]ncailea nu-=i stric[. Iar[ putin\a ]n m`ndriia sa am[gindu-s[, lu-
cruri peste putin\a sa ]ncepe =i la s[v`r=it a le duce nu poate, ca-
rea f[r[ gre= ]n loc de folos pagub[ ]i aduce). A=edar[, senatorii1,
dup[ ce cu nes[v`r=ite (precum s-au dzis) =i vecinice laude cine=i
pre ]mp[ratul s[u binecuv`ntar[, cu to\ii la locul =i la scaunele
sale s[ ]ntoars[r[.
Dup[ aceia, unii c[tr[ al\ii ve=ti pentru adunarea de ob=te a
dimocratiii2 a trimete ]ncepur[. Pentru ca cel t[cut ]ntre inimile
]mp[ra\ilor f[cut sfat ]naintea tuturor s[-l puie =i f[r[ betejirea =i
julirea cinstii, a sl[vii numelui ]mp[ra\ilor lor la ival[ s[-l scoa\[,

1
Senator: sfetnic, boier de sfat, boier mare (D.C.) — membru al divanului
boieresc.
2
De=i, la “scar[“, Cantemir ]n\elege prin democra\ie st[p`nirea ]n carea
cap ales nu ieste, ce toat[ \ara poate intra la sfat, deci un stat republican, aici
termenul desemneaz[ adunarea de la Arn[ut-chioi, care era democratic[,
]ntruc`t exprima o larg[ reprezentare a straturilor sociale din cele dou[ \[ri
rom`ne=ti.
Istoria ieroglific[. Vol. I 41

]n care descoperire senten\iia sfatului monarhilor s[i s[ s[ a=edze

=i s[ s[ adeveredze. [}ns[ acesta lucru asemenea s[ f[cu celora
c[rora de mare c[ldura v[zduhului denafar[, cea ]n trupul s[u
n[scut[ din fire c[ldur[, tare spre cl[tire li s[ porne=te =i setea
v`rtos li s[ pricine=te. C[riia leacul o umedzal[ limpide =i rece
fiind, ca aceia lipsind, alta ]mpotrivnic[, adec[ limpede umedzal[,
dar[ c[lduroas[ de fa\[ afl`ndu-s[ (precum ieste duhul vinului
sau alta acestuia asemenea) =i de limpegiune numai =i umedzal[
am[gindu-s[ (pu\in pentru hiri=iia r[celii =i a c[ldurii grij[
purt`nd), pentru ca setea s[-=i st`mpere mai pre larg dec`t s-ar
c[dea o ]nghite, ce aceasta mai pre urm[ ]n vasele priimitoare
m[rg`nd =i dup[ a sa fire cu cea din na=tere a trupului c[ldur[
]mpreun`ndu-s[ (c[ci am`ndoa surori a unui p[rinte, a soarelui
sint), sc[p[r[turile sc`nteilor dint`i pu\in cl[tite ]nc[ mai iute
cl[tindu-le =i pornindu-le (ca cum ieste osiia neuns[ ]n butea ro\ii
uscate), din sc`ntei sc[p[r[toare par[ ardz[toare s[ face. Din ca-
rea mai mare p`rjol de sete s[ ijd[re=te =i ]n materiia mai de-
nainte g[tat[ cu iu\imea p[trundzind, mai mult setea s[ spudze=te
=i s[ l[\e=te (c[ci dup[ socoteala unor filosofi, toat[ materiia fo-
cului iu\ime =i forma-i iute cl[tire ieste), c[riia ceva ]mpiedecare
nepuindu-s[, f[r[ nici un prepus toat[ umedzala din fire ar usca
=i dup[ cea de s[v`r=it usc[ciune cea de pierire putregiune cu
bun[ sam[ ar urma].
}ntr-acesta chip fu =i ]nv[\[tura ]mp[ra\ilor, intr`nd ]n ure-
chile supu=ilor. C[ci ce mai denainte cu lumina stidirii fe\elor
]mp[ra\ilor ]ntr-inemile gloatei ]ntunecat (c[ci lumina mare pre
cea mic[ ]ntunec[) =i near[tat era, acmu cu lipsa ei, toate f[r[
nici o siial[ =i stidire la ival[ ie=iia (c[ precum lumina soarelui
s[ are c[tr[ alalte stele, a=e chipul ]mp[ratului c[tr[ senatori =i
alal\i supu=i ieste. +i precum ]n prezen\iia lui toate s[ fac
nev[dzute, iar[ ]n lipsa lui cea c`t de mic[ =i de departe lu-
mineadz[ =i sc`nteiadz[, a=e ]naintea fe\ii ]mp[ratului toate
42 Dimitrie Cantemir

chipurile supu=ilor s[ mic=oreadz[ =i toat[ gura slobod[ s[

]nfr`neadz[. Iar[ ]n dosul lui =i cel mai mic ]n palatul lui, pre-
cum schiptrul ]mp[ratului ]n m`na sa poart[ s[ arat[). C[ dup[
ce tr`mbi\a pozvoleniii dimocratiii ]n audzul tuturor c`nt[, din-
tr-]mbe p[r\ile fietecare dihanie glas de sfat =i bolb[itur[ de
]nv[\[tur[ ]ncepu a da. +i a=e, c`\i mai denainte era ascult[tori,
at`\e atuncea s[ f[cur[ ]nv[\[tori, dintr-a c[rora cuvinte =i sfa-
turi alt[ ceva nu s[ ]n\elegea, f[r[ numai chiote netocmite =i
huiete neaudzite [c[ precum nenum[rate pic[turile ploii din
nuori cu repegiune pre p[m`nt c[dzind un huiet oarecare dau,
iar[ vreun glas tocmit nicicum, =i precum a unui organ de muzic[
toate coardele deodat[ lovindu-s[, o r[zsunare oarecarea dau,
]ns[ vreo melodie tocmit[ =i dup[ pravilele muzic[i alc[tuit[
nicicum nu s[ aude (carea puterii audzului mai mult ]ngre\o=ere
aduce dec`t pl[cere), a=e ieste =i voroava a mul\i =i tot deodat[].
}ntr-acesta chip =i =iganiile acestea ]ntr-at`ta voie slobod[
v[dz`ndu-s[, cu toatele socotiia c[ carea mai tare va putea striga,
aceiia ]nv[\[tur[ s[ va asculta. A=ijderea deos[bi ce ar fi fost
destul[ =i ]nc[ de prisosal[ g`lceava pentru alegerea aceii pasiri
dobitocite sau jiganii p[s[rite, ]nc[ mai mare era dihoniia =i zarva
carea ]ntre d`nsele s[ f[cea, cine ar giudeca =i cine s-ar giudeca,
carea ar sf[tui =i carea s-ar sf[tui (precum aievea ieste c[ unde
lipse=te ]ncep[tura st[ruitoare, toate mijloacile ]ncep[turii
nest[ruitoare s[ s[ fac[). Ce, pentru ca ]ntr-un cuv`nt s[ dzic,
toate spre tulburare =i nea=edzare s[ ]ntorsese, ase c`t ce s-ar fi
spre binele =i folosul de ob=te nedejduit, spre r[zsipa =i pr[p[-
deniia tuturor s[ f[cea.
}mbe p[r\ile am`nduror monarhiilor ]ntr-acesta chip ]mp[re-
chindu-s[ =i f[r[ nici o isprav[ din cuvinte de=erte numai opro=-
c`ndu-s[ =i ce mai cu cuviin\[ de gr[it =i de f[cut ar fi nedomi-
rindu-s[.
Totdeodat[ =i f[r[ veste, ]n mijlocul theatrului, jiganiia carea
Istoria ieroglific[. Vol. I 43
1
Vidr[ s[ cheam[, cu mare obr[znicie s[ri =i ]ntr-acesta chip proi-
miul voroavei sale ]ncepu: „Vestit[ axiom[ ]ntre cei fizice=ti filo-
sofi ieste c[ cel de asemenea iube=te pre cel =ie de-asemenea
(iubirea dar[ c[tr[ cel =ie de-asemenea va s[ arete neiubirea c[tr[
cel =ie nu de-asemenea). A=edar[, pasirea zbur[toare oric`nd prici-
na pasirii =ie de-asemenea ar gr[i, totdeauna mai cu priin\[ partea
i-ar \inea dec`t pravila drept[\ii ar pofti. A=ijderea, oric`nd dobi-
toc pentru dobitoc ]n pricin[ ar vorovi, mai cu iubirea firii l-ar
ocroti dec`t dreptatea giudec[\ii ar suferi. +i a=e ]ntr-]mbe p[r\ile
mai mult f[\[rnicie dec`t omenie, sau mai mult asupreal[ dec`t
dreapta socoteal[ s-ar face. De unde urmadz[ ca supt poala priin\ii
sau a nepriin\ii pururea chipul adeverin\ii ascuns =i acoperit s[
r[m`ie (c[ precum ]n teaca str`mb[ sabia dreapt[, nici ]n teaca
dreapt[ sabiia str`mb[ a ]ntra nu poate, a=e unde ieste luarea
fe\ii sau str[murarea priin\ii, toat[ nedejdea giudec[\ii drepte
afar[ s[ scoate). Pentru care lucru, eu, cu proasta mea socoteal[,
a=e mai de folos a fi a=i afla, ca g`lceava a at`tea guri ]n z[dar s[

1
Vidra: Constantin vod[ Duca ( D.C.) — sau Ducule\, domnul recent mazilit,
la st[ruin\ele fostului s[u socru =i protector Constantin Br`ncoveanu,
nemul\umit de comportarea sa nerecunosc[toare; domne=te de dou[ ori ]n
Moldova (1693 — 1695 =i 1700 — 1703), mai ]nt`i ]nlocuind pe Dimitrie
Cantemir ]n prima domnie, neconfirmat[ de turci, =i ]n cea de a doua, pe
Antioh Cantemir, fratele scriitorului; ]n aceste domnii a dat dovad[ de o l[comie
nem[rginit[, sem[n`nd astfel ]ntru totul cu tat[l s[u, Gheorghe Duca, fost =i
el, de c`teva ori, domn al Moldovei. Numele Vidra desemneaz[ originea sa
dubl[, animal de uscat (moldovean dup[ mam[ =i fost domn al Moldovei) =i
animal de ap[ (grec dup[ tat[; prin el \inea de Imperiul Otoman, elementul
ap[ semnific`nd acest stat).
O dat[ cu intrarea sa ]n scen[, adunarea animalelor devine adunarea real[
de la Arn[ut-chioi, din 1703. Este greu de conceput ca Duca s[ fi participat cu
adev[rat la lucr[rile adun[rii, menite s[ dea un cadru juridic mazilirii lui =i s[
aleag[ un nou domn ]n persoana lui Mihai Racovi\[. Dup[ cum va ar[ta mai
departe povestirea =i dup[ cum dovedesc =i izvoarele vremii, drept r[zbunare,
el a creat multe nepl[ceri bunului mers al desf[=ur[rii adun[rii, pun`nd chiar
]n primejdie confirmarea de c[tre Poart[ a viitorului domn.
44 Dimitrie Cantemir

p[rasim =i un chip ca acela s[ g[sim, carile ]ntr-]mbe p[r\ile a

face s[ nu aib[, pentru ca priin\a fireasc[ mai mult ]ntr-o parte
sau ]ntr-alt[ parte s[ nu-l n[st[vasc[, ce numai orice ar pofti dreap-
ta socoteal[, aceia s[ dzic[, s[ fac[ =i cu giudecata s[ aleag[ (c[
dreptul giudec[toriu ]nt`i pre sine de drept, apoi pre altul de
str`mb giudec[, =i ]nt`i ascunsul inimii sale de f[\[rnicie cur[\e=te,
apoi pre altul sau din nevoie ]l izb[ve=te, sau dup[ a lui vin[ ]l
osinde=te)1. A=ijderea a=i sf[tui, ca ori ]n ce chip s-ar putea, cu
un ceas mai ]nainte hotar =i s[v`r=it g`lcevii ace=tiia s[ punem
(c[ g`lceava lung[ atocma ieste cu boala hronic[), ca nu c`ndai
mai ]ndelung scutur`ndu-s[ =i cern`ndu-s[ voroava c[tr[ aces-
tea, ]nc[ mai multe shismate =i erese s[ s[ scorneasc[, pre carile
sau prea cu mult greu, sau nicicum vreodat[ a le potoli ve\i putea.“
Acestea ]nc[ vorovind Vidra =i ]nc[ bine sf`r=it cuv`ntului s[u
nepuind, preste a tuturor nedejde pasirea carea s[ cheam[ B`tlan2
1
Prin Constantin Duca, scriitorul pune ]n discu\ie un element fundamen-
tal de jurispruden\[: principiul obiectivit[\ii din partea celui obligat s[
hot[rasc[, principiu ce nu se respect[ dac[ judec[torul =i ]mpricinatul fac
parte din acela=i grup de interese. Intervenind ]ntr-o discu\ie ]n care p[rtinirea
(“priin\a“) nu putea fi evitat[, Duca pleda ]n realitate pentru propria sa cauz[,
c[ut`nd s[ atace juridic obiectivitatea =i ca atare legitimitatea mazilirii sale.
Dup[ opinia lui Cantemir, interesele pot modifica nu numai „pravila drept[\ii“
=i „dreapta socoteal[“ ]n ]n\elesul lor juridic, ci =i adev[rul ]n sine, ca materie
a =tiin\ei logicii.
2
B`tlanul: Dimachi (D.C.) — Chiri\[ Dimachi, un grec, fost capuchehaia
lui Duca la Poart[, pe care ]ns[ ]l tr[deaz[ pentru a trece ]n serviciul lui
Br`ncoveanu. Intuind c[ Duca manevra pentru propria sa cauz[ — amestecul
]n disputa privitoare la Liliac fiind doar un pretext —, Dimachi intervine prompt
=i energic ]mpotriva fostuliii s[u sl[p`n, amintindu-i c[ fiind grec =i legat de
interesele Por\ii Otomane, nu are nici dreptul, nici c[derea s[ se mai amestece
]n treburile Moldovei =i |[rii Rom`ne=ti. Astfel se ]ncheie disputa privind
Liliacul, discu\iile din adunare fiind acum orientate numai spre persoana lui
Duca, prezent, f[r[ s[ fi fost invitat. Prin interven\ia lui Dimachi ]ncepe ]n
adunare seria de atacuri ]mpotriva fostului domn al Moldovei, prilej de a i se
scoate ]n eviden\[ toate f[r[delegile, pentru ca mazilirea lui s[ r[m`n[ un act
definitiv, ceea ce de fapt s-a =i ]nt`mplat.
Istoria ieroglific[. Vol. I 45

cu mare m`nie =i probozal[ a o \istui ]ncepu =i groznice semne

din ochi =i din cap s[ tac[ ]i f[cea, =i c[tr[ acestea o aporie ipo-
thetic[1 dzic`nd, scorniia: „Tu, o, Vidro, di ai fi sau din pasirile
zbur[toare, sau din dobitoacele pre uscat ]mbl[toare, ar putea
cineva dzice c[ doar[ a ]mbe p[r\ilor ]n ceva mai denainte =tiin\a
ai fi avut. Iar[ acmu, jiganie ]n neam prepus, dintr-alt[ stihie =i
supt alt[ monarhie supus[ fiind2, cum socote=ti c[ pentru lucru-
rile \ie ]n r[d[cina lor necunoscute ]nv[\[tura cea mai bun[ =i
sfatul cel mai ales a da vii putea? Ce mai bine ar fi, precum mi s[
pare, pentru lucrurile carile ]n ]naintea m[rg[toare sim\irea nu
le-ai avut a le =ti =i a le cunoa=te, s[ nu te f[le=ti (c[ precum toat[
=tiin\a din pova\a sim\irilor s[ afl[, toat[ lumea =tie, c[ci nu or-
bul, ce cel cu ochi giudec[ de v[psele, =i cel cu urechi, iar[ nu cel
surd, alege frumse\ea =i dulcea\a viersului). Au nu tu od`n[oar[
prin fundul m[rii prinbl`ndu-te =i spre v`narea pe=telui =ipurin-
du-te, eu din fa\a apei te oglindiiam? Ce poate fi c[ sau neche-
mat[ ai vinit la locul ce nu \i s-au c[dzut, sau, de te-au chemat
cineva prin gre=ala ne=tiin\ii aceasta s-au f[cut. C[ci C`inele M[rii3
=i Vidra cu jig[niile uscatului ce treab[ sau ce amestec pot avea4?
Au doar[ vii s[ dzici c[ din fire a=e ie=ti tocmit[, ca de pre uscat
fiind, putere s[ aibi prin mult[ vreme ]n ap[, f[r[ a aierului tre-
buin\[ a te z[b[vi s[ po\i5? Ce aceasta mai v`rtos ]mpotriva ta

1
}n logic[ ]nseamn[ ]ncurc[tur[ f[r[ ie=ire, ]nfund[tur[, realizat[ sub
form[ ipotetic[. Astfel, prin judec[\i ]n rela\ie de condi\ionare ]=i ]ncepe
B`tlanul atacul ]mpotriva Vidrei.
2
Se ]nsinueaz[ c[ Duca nu este nici moldovean, nici muntean, ci \ari-
gr[dean (grec).
3
Nu are explica\ie la cheie, probabil, pentru c[ nu reprezint[ o persoan[
anume; expresia desemneaz[ numele popular al unei specii de rechin.
4
Ca animal de ap[, deci, apar\in`nd lumii otomane, Duca nu are ce c[uta
printre moldoveni.
5
Aluzie la faptul c[ Duca n-ar fi putut ajunge domn al Moldovei f[r[
sprijinul muntenilor.
46 Dimitrie Cantemir

face, c[ci au putea-va racul jiganie de pre uscat a s[ numi, c[ci

cu dzilele prin otav[ s[ pa=te =i din aier vreo ]n[du=al[ sau pu-
tregiune nu i s[ na=te? De care lucru, precum mi s[ pare, negre=it
socotesc c[ cum cu mare obr[znicie la adunare nechemat[ te-ai
aflat, a=e mai cu mare neru=inare, de nime ne]ntrebat[, sfat, =i
acesta spurcat, ai dat (c[ pre c`t ieste de folos la vremea de tre-
buin\[ cuv`ntul cuvios, cu at`ta ieste de ]mpu\icios cuv`ntul ace-
luia carile de nime ne]ntrebat tuturor d[ sfat). }n inima ta aceas-
ta ascuns av`nd ca cu o voroav[ viclean[ =i cu un obraz ce nu
=tie a s[ ru=ina, doa[ vicle=uguri s[ po\i a=terne =i cu doa[ r[ut[\i
s[ te po\i acoperi: Una, c[ chip dup[ ]nv[\[tura ta cerc`ndu-s[,
pre tine s[ te afle =i apoi cu sfatul =i alegerea a monarhii mari ca
acestea, giudec[toare =i aleg[toare tuturor ]mpotrivirilor lor puin-
du-te, lumea s[ dzic[ precum tu dec`t toate alalte mai cu minte
=i mai cu socoteal[ s[ fii. De ciia, tu, jiganie mijlocie =i de neam
cu prepus fiind1, prostiia ]n evghenie s[ \i s[ ]ntoarc[ (c[ci toat[
evgheniia la muritori ]n lauda numelui videm c[ s[ st[ruie=te). A
doa, c[ macar[ cum mai mult dobitoacelor ]n patru picioare
as[m[n`ndu-te (precum singur[ tu cu al t[u cuv`nt te-ai legat)
(c[ci la cel cunosc[toriu mai tare s[ \ine =i ieste leg[tura hire=ului
cuv`nt dec`t frenghiia ]ntreit[ de la altul ]nf[=urat[), mai mult
]n cump[na dobitoacelor greuimea drept[\ii s[ pleci, =i dup[
f[\[rniciia priin\ii, iar[ nu dup[ pofta drept[\ii, giudecata s[ aba\i.
}ns[ eu, o pasire =i de neam =i de minte proast[ fiind (c[ci nici ]n
carne vreo dulcea\[, nici ]n pene vreo frumse\[ port), mai mult a
gr[i nici pociu, nici mi s[ cade, f[r[ numai ce =i c`t ]ntr-adev[r
am ]n\eles =i am =tiut, aceia din prostiia inimii am gr[it. Iar[ giu-
decata fie a ]n\elep\ilor.
Toate gloatele de cu socoteal[ cuvintele a prostului B`tlan nu

1
Aluzie la originea umil[ a lui C. Duca. Tat[l s[u, Gheorghe Duca, ]nainte
de a ajunge domn, era un negustora= oarecare de postavuri, dup[ cum afirm[
izvoarele istorice ale vremii.
Istoria ieroglific[. Vol. I 47

numai c`t s[ mirar[, ce ]nc[ =i foarte pl[c`ndu-le, cu mari laude

le l[udar[, c[ci nu pu\in prepus ]n inimile tuturor intra pentru a
Vidrei f[r[ veste voroav[, nepoftit[ ]nv[\[tur[ =i necer=ut[ sf[-
tuitur[. +i a=e, ]ndat[ despre partea pasirilor, ]ntr-o inim[ =i ]ntr-o
gur[, cu toatele alegere f[cur[ c[ precum Vidra nicicum ]n ceata
zbur[toarelor nu s[ poate numi, a=e =i din monarhiia dobitoace-
lor trebuie a lipsi. La care senten\ie mai mult[ sfad[ =i voroav[
str`nciunat[ s-ar fi scornit =i mai mult[ ocar[ s-ar fi lucrat de n-ar
fi fost Brebul1 lucrul cu un ceas mai ]nainte spre descoperirea
adev[rului apucat.
A Brebului dar[ voroav[ ]ntr-acesta chip fu: „Vidra od`n[oar[
din neamul nostru =i era =i s[ \inea =i cu noi de-a valoma =i hrana
=i traiul ]i era (precum =i fa\a =i floarea p[rului o v[de=te, macar
c[ statul trupului de mojicie i s-au schimosit =i s-au logo=it). Pre
carea noi v[dzind-o c[ cu vremea m[rimea sufletului carea la noi
ieste, precum toat[ lumea =tie c[ partea trupului cea roditoare,
carea ]n ceva= macar[ betejindu-s[, de grabnic[ moarte aduc[-
toare ieste, pentru a vie\ii sprijeneal[ a o rumpe =i de la noi a o
lep[da, nici ne ]ndoim, nici ne ferim. Aceasta dar[ a sufletului
vitejie, precum am dzis, v[dzind c[ la d`nsa din dzi ]n dzi scade,
apoi =i alte lucruri de vicle=uguri, ]ng[imele de am[gele =i fapte
pline de r[utate, precum sint sicofandiile, clevetele, minciunile,
c[tr[ carile =i furtu=agul ad[ogea =i lucruri de ocar[ =i bl[st[-
m[te=ti, iar[ nu de numele neamului nostru vrednice f[cea, ma-
car c[ =i de multe ori am certat-o =i am dojenit-o, ce ]n z[dar (c[
precum ieste suflarea la c[rbunele acoperit, a=e ieste certarea la
inima ]ntr-ascuns dat[ r[ut[\ii). Pentru care pricini, din tabla nea-
mului =i a rudeniii noastre de tot am ras-o =i a=e=i de tot din ho-
tarele noastre am izgonit-o2 (c[ci mai mult folos aduce public[i
1
Brebul: Burnaz postelnic (D.C.) — fost =i el, ca =i Dimachi, capuchehaia
lui Duca la Poart[ =i trecut, de asemenea, ]n slujba lui Br`ncoveanu.
2
Burnaz trece la atacuri directe ]mpotriva lui Duca, explic`nd faptul c[
mazilirea lui a fost o m[sur[ dreapt[, pentru multele sale blestem[\ii, printre
48 Dimitrie Cantemir

din sine un chip r[u a izgoni dec`t dzece bune ]n sine a priimi, c[
precum aluatul mic ]ntr-o covat[ mare toat[ fr[m`nt[tura dos-
pe=te, a=e un om r[u ]ntr-o public[ pre to\i cu r[utatea lui ame-
stec[ =i-i tulbur[1). Dup[ aceia ea ]n ceata altor jiganii a s[ da,
sau tem`ndu-s[ sau ru=in`ndu-s[, sau poate fi =i de trufie ]nfl`ndu-
s[ (c[ci m`ndriia, de tot oarb[ fiind, precum peste cei mari, a=e
=i peste cei mici d[), de l[ca=ul st[t[toriu de pre uscat s-au p[r[sit
=i prin ad`ncurile apelor orb[c[ind, cu piticei foamea a-=i potoli =i
ca valurile ce ]n spinare poart[, cea mai mult[ via\[ tulburat[ =i
nea=edzat[ a-=i petrece =-au ales2 (c[ cine neamului s[u ieste
ur`cios cum poate fi streinilor dr[g[stos? +i a c[ruia r[ut[\i
p[m`ntul s[u a le suferi n-au putut, cel strein cum le va putea
r[bda?). Pre carea, de at`ta vreme ]n perire =i r[t[cire =tiind-o,
iat[ acmu ]ntre gloate amestecat[ o vedem3. Povestea Vidrii, noi,
Brebii, din mo=ii, str[mo=ii no=tri, a=e am apucat-o, a=e o m[rtu-
risim =i a=e o ]nt[rim. Iar[ voia fie a celor mai mari.“
Cu to\ii priimir[ marturiia Brebului =i cu to\ii ]ntr-un sfat
aleas[r[ ca Vidra dintr-am`ndoa[ monarhiile afar[ s[ s[ goneasc[
=i nici ]ntr-un neam de a lor s[ nu s[ mai numasc[4 (c[ precum
celui bun to\i streinii rude, tot b[tr`nul p[rinte, tot v`rstnicul frate
=i tot locul mo=ie, a=e celui r[u toate rudele streine =i toat[ mo=iia
nemernicie ]i ieste) =i cum mai cur`nd dintre adun[ri s[ lipsasc[,
dzis[r[, ca nu cumva ]ntre d`n=ii mai mult[ z[bav[ f[c`nd, mai
pre urm[ =i aceasta vreo pricin[ mai spre mare vrajb[ ]ntre monar-
hii s[ s[ scorneasc[.

care =i furtul, adic[ ]nsu=irea veniturilor rezultate din fiscalitatea sa ap[s[toare

ini\iat[ de el, despre care vorbesc documentele vremii.
1
Cantemir este pentru eliminarea din sfatul domnesc a elementelor
d[un[toare.
2
Izgonit din domnia Moldovei, Duca tr[ia foarte str`mtorat.
3
Se pare, totu=i, c[ Duca n-a avut cum s[ participe la lucr[rile adun[rii de
la Arn[ut-chioi.
4
Interven\ia lui Burnaz postelnicul a fost bine primit[ =i adunarea a hot[r`t
izgonirea definitiv[ a lui C. Duca at`t dintre moldoveni, c`t =i dintre munteni.
Istoria ieroglific[. Vol. I 49

Vidra, sau pentru vicle=ugul ei sau pentru veche pizma [alto]

altora (c[ pizma veche ieste ca cariul ]n inima copaciului), sau la
vremea rea pentru bun[ sf[tuirea ce dedese (c[, precum s[ dzice,
toate vremea sa au =i, f[r[ vreme, =i p`inea face greutate stomahu-
lui, carea cea mai de treab[ =i mai de aproape hran[-i ieste), sau
ori ]n ce chip ar fi fost, acmu v[dzindu-s[ osindit[ =i dintre toate
cetele cu mare ocar[ =i dosad[ izgonit[, a=ijderea pentru binele
ce sf[tuis[, precum cu r[u i s[ pl[te=te sim\ind, mintea de i-au
fost rea, ]nc[ mai rea a fi socoti, iar[ de i-au fost bun[, spre rea
socoteal[ o ]ntoars[ (c[ nemul\emita pentru mari slujbe =i de bine-
faceri din nedejde ]n nenedejde ]l bag[, nenedejdea ]n nebunie ]l
]mpinge, =i a=e, din slug[ credincioas[ nepriietin de cap ]l face),
carea ]ntr-acesta chip voroava ]ntoars[: „De vreme ce pre mine
din ceata celor cu patru picioare m[ lep[da\i — c[ ]n partea
zbur[toarelor sau s[ fiu, sau s[ fiu fost nici chipul, nici firea m[
arat[ — iat[ c[ urmadz[ ca ]n monarhiia celor de ap[ s[ m[ dau1.
Fie dar[ =i a=e (C[ limba gloatelor ieste vrajea bodzilor2, =i mai
lesne ar fi cuiva apa cur[toare a popri dec`t limbilor multe a
stap`ni). +i iat[ c[ dintr-adun[rile voastre, vr`nd-nevr`nd, ]m
caut[ a lipsi. }ns[ oarce, ce r[d[cina adev[rului atinge, a grai nu
voi p[r[si. B`tlanul, pasire de ap[ sau pe=te de aier fiind, c[ci =i
]n fundurile apelor prin mult[ vreme =i prin aier nu mai pu\in
dec`t alalte pasiri mare slobodzenie are3, ]ns[ adev[rul ce ieste
s[ dzic: adev[rat pasire ieste, macar[ c[ carnea la gust ]i ieste ca
a delfinului =i macar[ c[ precum prin aier cu slobodzenie poate

1
Monarhia celor de ap[: \`ringr[denii (D.C.) — Gonstantin Duca, de origine
grec din Imperiul Otoman, fiind lep[dat de moldoveni, r[m`ne s[ se stabileasc[
la Constantinopol, ]n Fanar.
2
Corespondent pentru expresia latin[: Vox populi, vox Dei.
3
Drept r[zbunare, Duca ponegre=te la r`ndul s[u pe Dimachi, de-
masc`ndu-i jocul dublu, acesta fiind ]n realitate un grec pus ]n slujba muntenilor
(„pas[re de aer“) =i ]n acela=i timp un om legat de interesele turce=ti („pe=te
de ap[“).
50 Dimitrie Cantemir

zbura, ase =i prin fundul apii s[ poate primbla. }ns[ de multe ori
mi s-au t`mplat a-l videa ]n novoade ca pe=tii ]nc`lcit =i de multe
ori =i ]neca\i =i de tot ]n[dusi\i din mreje ]i scot, c[ci l[comiia
astup`ndu-i ochii, dup[ pe=ti f[r[ sine alerg`nd, ]n loc de v`nat
el s[ v`neadz[. Care lucru din toat[ ipopsiia pe=telui ]l scoate. +i
macar c[ precum aievea ieste tuturor c[ el mie nepriietin de
moarte mi s-au ar[tat, ]ns[ adev[rul ce ieste a t[g[dui nici poci,
nici mi s[ cade1 (c[ci nu pu\in[ vrednicie ieste =i pentru neprii-
etin adev[rul a m[rturisi). De care lucru poci s[ dzic c[ el c`te
pentru mine au gr[it =i au m[rturisit s[ fie =i adev[rate. }ns[ nu
at`ta de grea era pricina vinov[\iii mele, ca cu izgnanie2 ca aceasta
s[ fiu os`ndit, c[ci canon de ob=te ieste, carile dzice (pedepsitu-
lui nu trebuie a i s[ adaoge pedeapsa)3. C[ci destul[ era nesufe-
rita mea izgnanie =i din rudele =i mo=iile mele ]nstreinare, =i ce
ar fi mai mult trebuit pedeapsa ]nc[ mai ]nainte a urni, adec[
precum din rudele dobitoace, a=e =i din streinele pasiri izgonit s[
fiu4 (ce precum s[ dzice cuv`ntul, c[ nevinov[\iia unuia o\apoc
st[ ]n ochiul altuia.). Ce la cuv`ntul ce vream s[ dzic s[ m[ ]ntorc.
Iat[ c[ cu p`ra B`tlanului =i numai cu o m[rturie a [a] Brebului
(=i aceasta ]mpotriva a legii tuturor legilor, cu o m[rturie numai
senten\iia vinovatului cea de pedeaps[ a s[ da)5, dintr-]mbe iz-
1
Duca ]l avertizeaz[ apoi pe Dimachi c[, datorit[ l[comiei sale f[r[ margini,
este at`t de ]ncurcat ]n „n[voade“, adic[ ]n „lucrurile turce=ti“ (D.C.), ]nc`t n-ar
fi exclus ca p`n[ la urm[ s[ devin[ el ]nsu=i o victim[ a intereselor turcilor.
2
Recunosc`ndu-=i ]n parte gre=elile de care era acuzat, Duca nu se declar[
totu=i de acord cu trimiterea sa ]n exil, (izgnanie — alungare, exil, ]n polonez[)
=i ca atare continua s[-=i apere cauza.
3
Cunoscutul principiu juridic non bis in idem: nu este drept s[ se dea
dou[ pedepse pentru aceea=i vin[.
4
Sprijinindu-se pe principiul juridic non bis in idem, Duca pretinde c[ o
dat[ ce fusese pedepsit cu mazilirea =i exilul, este cu totul nejust s[ mai fie
izgonit =i dintre moldoveni =i munteni (aluzie la ]nrudirea sa cu Br`ncoveanu,
al c[rui ginere fusese).
5
Un alt principiu de drept, care cere s[ nu se dea pedeapsa pe baza
depozi\iei unui singur martor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 51

voadele m-a\i lep[dat. Dar[ a=i pofti s[ =tiu cu ce privileghie pute\i

strica axioma vechilor filosofi =i mathematici, carii dzic (carile sint
tot ]ntr-un chip c[tr[ altul al triilea, tot ]ntr-un chip sint ]ntre
sine1)? (C[ci Vidra [nu pu\ine] nu pu\ine f[clii topise asupra
c[r\ilor filosofe=ti2). +i de vreme ce eu, c[ci ]n prepusul dobitoace-
lor =i a pasirilor am c[dzut precum s[ fiu de ap[, cu c`t dar[,
rogu-v[, mai vrednic ieste s[ s[ numasc[ pasire carile f[r[ pre-
pus dobitoc ieste =i c[ci s[ s[ numasca dobitoc carile f[r[ prepus
pasire ieste?3 (Nici v[ miera\i de ale mele ]mpleticite protases,
c[ci simperazma va ie=i ar[t[toarea adev[rului). +i a=e doa[ fire

1
Teorem[ ]n geometrie: dou[ m[rimi egale cu a treia sunt egale ]ntre ele.
Apelul f[cut ]n acela=i timp la vechii filosofi =i matematicieni pare s[ se refere
la pithagoreici, primii care au ]mbinat ]n antichitatea greac[ problematica
filosofic[ cu cercetarea matematic[.
Mai semnal[m aici un lucru foarte interesant: c`t timp se punea problema
ap[r[rii sale fa\[ de sanc\ionarea f[r[delegilor prin mazilire =i exil, Duca
orienteaz[ discu\iile din adunare pe coordonate juridice. }ns[ pe m[sur[ ce
]=i d[ seama c[ pleda pentru o cauz[ pierdut[, el ]=i ]ncepe cu subtilitate seria
atacurilor ]mpotriva noului candidat la domnie, sus\inut de Br`ncoveanu,
Mihai Racovi\[. Folosind faptul c[ Duca era nu numai un jurist erudit (afl[m
aceasta numai din Istoria ieroglific[), ci =i un om cu o serioas[ preg[tire
filozofic[ (dup[ cum ne informeaz[ =i alte izvoare), Cantemir pune pe fostul
domn s[ ]mping[ =i s[ deplaseze discu\iile ]n domeniul filozofic =i mai cu
seam[ pe terenul logicii.
2
De=i ]l du=m[nea, Cantemir recunoa=te cultura filozofic[ a lui C. Duca.
De altfel, acesta a l[sat ]n urma sa o serie de lucr[ri cu caracter filozofico-
teologic ]n limba greac[ (vezi lista lor la D. Russo, Studii istorice greco-rom`ne,
II, Bucure=ti, 1939, p. 421—424).
3
}ncepe atacul, ]n form[ aluziv[, la adresa lui Mihai Racovi\[ — Stru\o-
c[mila. Pasajul trebuie citit: Din moment ce eu, Vidra, am r[mas s[ fiu
considerat[ numai un animal de ap[ (apar\in`nd doar lumii otomane), pe ce
temei trebuie considerat pas[re (muntean) un patruped (moldovean) ca Mihai
Racovit[ =i, de asemenea, pe ce temei, s[ se numeasc[ patruped (moldovean),
ceea ce este ne]ndoielnic o pas[re (muntean)? Pentru ]n\elegerea temeiului
logic al unui asemenea sistem de judec[\i, a se vedea nota 1 de la p. 36.
52 Dimitrie Cantemir
1
]ntr-un ipohimen neput`nd sta , iat[ c[ fire ca aceasta, oricarea
ar fi, nici pasire, nici dobitoc ar fi, =i c[ci acela mai mare dreptate
]naintea nu a fe\elor, ce a fa\[rniciii voastre ai afla?2 +i eu p`n[
]ntr-at`ta de la to\i de la voi m-am a=e de greu os`ndit?“
L-a aceasta cu to\ii ]nt`i s[ z`mbir[, apoi r`s[, iar[ mai pre urm[
cu chicote hohotir[, dzic`nd: „Vidra, cu neamul, =i g`ndul =i
cuv`ntul =-au pierdut! C[ cine poate macar cu mintea doa[ firi ]n-
tr-un ipohimen cuprinde? Sau cine vreodat[ pasire dobitocit[ sau
dobitoc p[s[rit au v[dzut?3 Vidra dzis[. „}ntr-acesta chip =i eu mai
denainte pentru himera filosofilor nu s[v`r=iiam a m[ mira =i pes-
te putin\[ a fi ]n fire, precum =i voi acmu, socotiiam. Ce de vreme
ce Brebul s-au f[cut pe=te, cu c`t mai pre lesne va fi pasirea
zbur[toare a s[ face dobitoc ca cele ]n patru picioare ]mbl[toare.4
1
Un important principiu de logic[: dou[ naturi diferite nu pot avea o
substan\[ comun[. Acest lucru este ]ns[ valabil ]n cadrul logicii aristotelice, o
logic[ a imobilit[\ii, unde sub raport ontologic, genurile =i speciile sunt st[ri
absolute.
2
Cantemir pune pe Duca s[ se ]ndoiasc[ de obiectivitatea adun[rii ]n ceea
ce prive=te respectarea regulilor adev[rului. O acuz[ ]n acela=i timp de
f[\[rnicie, de o conduit[ dominat[ de interese ]ntr-un domeniu at`t de neutru
ca al logicii. Insinuarea lui Cantemir la adresa logicii m`nuite, nu ]n spiritul
adev[rului absolut ci ]n spiritul intereselor individuale sau de grup, este grav[
=i trebuie re\inut[, pentru c[ devine o idee cheie ]n satira cantemirean[ la
adresa logicii timpului, a=a cum o ]nt`lnim numai ]n Istoria ieroglific[.
3
Adunarea repet[ principiul de logic[ amintit, subliniind c[ ar fi de
neconceput ca dou[ naturi diferite s[ fie exprimate de aceea=i substan\[, =i
ad[ug`nd, pentru concretizare, c[ nimeni n-a v[zut o pas[re (muntean)
transformat[ ]n patruped (moldovean) =i nici un patruped (moldovean)
pref[cut ]n pas[re (muntean). Trebuie respectat[, a=adar, concep\ia conform
c[reia nu este fireasc[ o transmuta\ie a „firilor“, adic[ nu este posibil[ o trecere
de la o specie la alta.
4
Duca este pus de Cantemir s[ fac[ o observa\ie de mare subtilitate, plin[
de consecin\e pentru logica tradi\ional[: +i eu eram convins — spune el — de
adev[rul acestui principiu aristotelic =i ca atare, socoteam =i eu ca toat[ lumea,
o adev[rat[ absurditate, o imposibilitate fireasc[ (a=a s-ar traduce expresia
Istoria ieroglific[. Vol. I 53

+i ]nc[ mai aievea de vi\i vrea spre aceasta s[ v[ pricepe\i. }nt`i a

=ti vi s[ cade c[ ce hot[r`re are trigonul la mathematec[, aceia=i
are siloghismul la loghic[, a c[rora hot[r`re mai sus v-am pomenit.
Acmu, dar[, bini=or socoti\i c[, de vreme ce eu am putere din
fire1 d[ruit[, precum aerul a trage, a=e a nu-l trage ]n voie s[-mi

„himera filosofilor“) trecerea de la o natur[ la alta ]n cadrul aceleia=i substan\e,

sau, mai concret, trecerea de la un specific la altul ]n cadrul aceleia=i persoane
(astfel putem interpreta aici termenul ipohimen— substan\[). Dar, din mo-
ment ce realitatea ne ofer[ exemplul Brebului (Burnaz postelnicul), deci un
moldovean, care a ajuns pe=te, adic[ a devenit locuitor al „monarhiei de ap[“
(Imperiul Otoman), prin calitatea sa de capuchehaie (ne amintim c[ a fost
capuchehaia lui Duca ]nsu=i), cu at`t mai u=or va fi pentru Br`ncoveanu de a
metamorfoza ]n dobitoc o pas[re, adic[ de a pune un muntean pe tronul
Moldovei (aluzia prive=te pe Mihai Racovi\[, rud[ ]n realitate cu domnul |[rii
Rom`ne=ti).
Din punct de vedere filozofic, r[m`ne de f[cut observa\ia c[ ne afl[m la
un loc de r[scruce ]n domeniul logicii. C[ci pentru a admite transformarea
specificului ]n cadrul aceleia=i substan\e, ]nseamn[ a nega valabilitatea
conceptului aristotelic al imobilismului =i a-l ]nlocui cu conceptul ontologic
de devenire, la care obliga natura =i via\a social[. O surs[ posibil[ a acestei
descoperiri putea fi aprofundarea, de c[tre Cantemir, a ontologiei heraclitene,
Heraclit fiind cel care sugerase ideea c[ lucrurile, fenomenele sunt trans-
form[ri, ]nf[\i=[ri pe care le ia, ]n devenirea sa, o singur[ substan\[: focul.
Numai c[ Dimitrie Cantemir face apel la exemple ale vie\ii sociale contem-
porane lui, ceea ce m[re=te valoarea descoperirii, ]ntruc`t aceasta ar putea
constitui punctul de plecare pentru o ]n\elegere dialectic[ a instrumentului
logic. R[m`ne ]ns[ de v[zut dac[ marele nostru g`nditor a tras, cel pu\in,
principalele concluzii pentru a ini\ia o anumit[ schimbare ]n acest domeniu.
Deocamdat[ putem anticipa c[ Dimitrie Cantemir opereaz[ cu termenul dia-
lectic[ pentru a desemna o logic[ sofisticat[, o logic[ adaptat[ la sarcina de a
]nve=m`nta interesele personale ]n haina acestui instrument al adev[rului.
1
Este semnificativ termenul fire (din fire, ]n fire) la care se face apel pentru
a desemna modalitatea transform[rii. }n timp ce ]n cadrul conceptului
aristotelic al imutabilit[\ii, devenirea era „peste putin\[ a fi ]n fire“, ]n conceptul
de devenire, care presupune posibilitatea oric[rei schimb[ri, o asemenea posi-
bilitate apare fireasc[.
54 Dimitrie Cantemir

fie, =i pentru c[ci ]n doa[ stihii poci l[cui, dintr-acele=i m[ izgoni\i

=i alt[ pricin[ ]n mine, precum mi se pare, a afla nu pute\i, f[r[
numai c[ci din fire cu oarece mai mult dec`t alalte dobitoace sint
d[ruit, eu dar[, c[ci a=e pociu, ]n vinov[\ie ca aceasta am c[dzut1.
Dar ]nc[ cel ce nici ]ntr-o parte deplin =i nici a unii firi, celea ce i
s[ cad hiri=ii nu va avea, oare de acela ce vi\i putea giudeca?2 C[,
precum am dzis, simperasma trebuie s[ urmege protaselor3. Ca
aceasta minune ]ntre voi, o, jiganiilor =i pasirilor, ieste c[mila
nep[s[rit[ =i pasirea nec[milit[, c[riia unii, alc[tuindu-i numele,
Stru\ocamil[4 ]i dzic. Aceasta precum hiri=[ C[mil[ s[ nu fie penele
o v[desc, =i iar[=i hiri=[ pasire s[ nu fie nezburarea ]n aer o p`re=te
=i v`ntul, carile nu o poate ridica. C[ precum tuturor =tiut ieste

1
La aceast[ ]nsu=ire, specific natural, face apel Duca, atunci c`nd afirm[
c[ f[r[ temei l-au izgonit din cele dou[ elemente care ]i erau proprii: aerul
(prin ]nrudirea cu Br`ncoveanu) =i p[m`ntul (se considera moldovean, ]ntruc`t
mama sa era moldoveanc[). Ca atare schimbarea nu poate fi numit[ una
oarecare, deoarece el, Duca, are o natur[ dubl[ ]n mod natural, put`nd deveni,
la libera sa alegere, c`nd muntean, c`nd moldovean, ceea ce ar ]nsemna c[ el
ar putea candida cu acela=i drept la domnie =i ]n Moldova =i ]n |ara
Rom`neasc[.
2
Dac[ el este dotat cu asemenea calit[\i de excep\ie (hiri=ie: ]nsu=ire,
specific natural) =i i se face totu=i o nedreptate at`t de mare ca alungarea din
drepturile sale, Duca se ]ntreab[ cum va judeca adunarea cazul cuiva care
este lipsit de orice fel de ]nsu=ire natural[ ]n raport cu sine? Aluzia este,
evident, la persoana aceluia=i Mihai Racovi\[. Termenul hiri=ie anun\[
]nceputul folosirii metodologiei porfiriene ]n aplicarea criteriilor logice pentru
judecarea lucrurilor.
3
Regul[ de baz[ ]n teoria ra\ionamentului: concluzia trebuie s[ urmeze
premiselor.
4
Duca precizeaz[ cine este persoana: Stru\oc[mila, deci o unire ]ntre stru\
=i c[mil[, o abera\ie, un nonsens, o structur[ absurd[ de ]nsu=iri (“minune“),
care nu era altul dec`t Mihai Racovi\[, candidatul sus\inut de Br`ncoveanu,
Mihai Racovi\[ va domni de trei ori ]n Moldova (1703—1705, 1707—1709,
1715—1716) =i de dou[ ori ]n |ara Rom`neasc[ (1730—1731; 1741—1744).
Istoria ieroglific[. Vol. I 55

c[ toat[ hot[r`rea pasirii ieste a fi dihanie cu pene, zbur[toare =i

o[toare. Deci dihaniia ieste neamul, iar[ zbur[toare deos[birea,
care deos[bire a=e=i de tot de la Stru\ocamil[ lipse=te. A=edar[
aievea fiind, au putea-va cineva cu mintea ]ntreag[ a dzice s[
]ndr[zneasc[, precum toat[ hot[r`rea pasirii ]n Stru\ocamil[ s[
cuprinde1? +i a=e urmadz[ c[ sau pre mine ]nc[ nu m-a\i cunoscut,
sau =i pre aceasta dihanie precum =i ce ieste s[ o cunoa=te\i. +i
a=e r[d[cina adev[rului ]nting`nd, sau ar[ta\i (c[ pizma veche
v[ ]mpinge la lucruri no[a), sau m[rturisi\i c[ ]n capete de h`rtie
purta\i crieri de aram[. Iar[ cel mai de pre urm[ al mieu cuv`nt
ieste c[ adunarea aceasta chedzi r[i =-au vr[jit, de vreme ce nu-
mele fiindu-i adunare, altora cu lucrul ieste str[mutare =i slava
titului de monarhie, iar[ fapta ]i ieste de tiranie2". Acestea Vidra
cu lacr[mi dzic`nd, dup[ porunc[ ]n izgnanie la marginile g`r-
lelor3 s[ dus[.
Ie=ind ea de acolea, ]ndat[ ]n mijlocul gloatelor ie=i C[prioara

1
Vidra judec[ ]n privin\a Stru\oc[milei cu ajutorul categoriilor
metodologice ale lui Porphyriu (“cinci glasuri a lui Porfirie“), pentru a dovedi
c[ asocierea celor dou[ nume constituie o abera\ie logic[ =i o imposibilitate
fireasc[. Porphyrios (234—305), filozof neoplatonic, din =coala alexandrin[,
elev al lui Plotin. Sub numele lui circula, pe la ]nceputul evului mediu, un
compendiu asupra logicii aristotelice — numit al lui Pseudo-Porphyriu,
cunoscut =i ]n lumea constantinopolitean[ ]n vremea lui Cantemir. Cele cinci
categorii metodologice care ]i poart[ numele (quinque voces Porphyrii) sunt
(termenii din paranteze apar\in lui Cantemir): genus (neamul), species (chipul),
differentia (deos[birea), proprium (hiri=), accidens (t`mplarea)
2
F[r[ a trage ultimele concluzii din atacul ]ni\iat, cu ajutorul logicii, la
adresa Stru\oc[milei, Duca acuz[ adunarea din 1703 c[ a fost convocat[ cu
scopul de a impune voin\a tiranic[ a lui Br`ncoveanu.
3
Marginile g`rlelor: F[nariul |arigradului (D.C.) — Fanar, cartierul grecesc
al Istanbulului, din care s-au recrutat, ]n secolul al XVIII-lea, domnii fanario\i
din Muntenia =i Moldova. De men\ionat c[ Duca nu a r[mas ]n Fanar, ci a fost
surghiunit de turci la Cavalla. Nu s-a mai ]ntors niciodat[ ]n Moldova.
56 Dimitrie Cantemir
1 2
de pustiiul Aravii , carea, dup[ siloghizmul Vidrii, lucrul cu ispi-
ta ]ntr-acesta chip dovediia, dzic`nd: „Vidra pentru Stru\ au pus
socotele loghice=ti, dar[ eu s[ v[ spui ce au v[dzut ochii ar[pe=ti3.
Eu =i Stru\ocamila ]mpreun[ la pustiile Araviii l[cuim. }n p[r\ile

1
C[prioara de Aravia: Dimitra=co Caragea (D.C.). Din „Povestea Camilo-
pardalului pentru apa Nilului“, alegorie inserat[ ]n Istoria ieroglific[, ]n care
cadrul vie\ii politice din ambele \[ri rom`ne=ti este deplasat ]n Africa, ar rezulta
c[ Aravia ar simboliza Moldova, iar Livia (Libia), |ara Rom`neasc[. }n cazul
de fa\[, „pustiile Araviii“ ar constitui doar fundalul conceput ad-hoc pentru
nara\iunea ce urmeaz[. „C[prioara de Aravia“ ar indica deci un Dimitra=co-
Caragea de loc din Moldova, ceea ce este adev[rat, ]ntruc`t acesta fusese
dreg[tor ]nsemnat ]n vremea lui Antioh Cantemir; ]n povestire el este prieten
devotat al familiei Cantemir, ]n special al lui Antioh.
2
Siloghizmul: mazilie unuia =i domnie altuia (D.C.) semnific[ mazilirea lui
C. Duca, faptul av`nd loc pe la mijlocul lui iunie 1703, ceea ce denot[ c[
adunarea de la Arn[ut-chioi are loc dup[ aceast[ dat[, ea \in`nd p`n[ ]n luna
august a aceluia=i an, c`nd Mihai Racovi\[ este numit domn.
3
Istoria ieroglific[ devine, prin adunarea animalelor, un fel de tribunal al
eficien\ei =tiin\elor vremii. Astfel, o dat[ cu interven\ia lui C. Duca, logica ]=i
dezv[luie contradic\iile metodologice, oscil`nd ]ntre factura aristotelic[ pur[
=i cea porfirian[, l[sat[ de-abia ]n schi\[; ea p[r[se=te ]n acela=i timp in nuce
avantajele oferite de exemplele de via\[, care ar fi obligat-o la o ]n\elegere
dialectic[ a metodei. Dar prin interven\ia lui Dimitra=co Caragea, Cantemir
reabiliteaz[ empirismul ca metod[ — de altfel o mare ]ndr[zneal[ ]n fa\a
logicii, adev[rul trebuind s[ treac[ prin proba (“ispita“) sim\urilor =i mai ales
a v[zului, c[ruia ]i cere o deosebit[ perspicacitate (“ochi ar[pe=ti“: acuitate
vizual[; expresia vine de la proba arab[ a control[rii acuit[\ii vizuale, un ochi
bun trebuind s[ perceap[ pe Alcor, o stea de m[rimea a =asea, aflat[ l`ng[
cea de a doua stea din oi=tea Carului Mare).
}n acest spirit, C[prioara de Aravia este pus[ de scriitor s[ declare c[ nu
va discuta despre Stru\oc[mil[ cre`nd, ca Vidra, probleme sau folosind criterii
de logic[, ci, dimpotriv[, nu va spune despre straniul personaj dec`t ceea ce
a v[zut cu propriii s[i „ochi ar[pe=ti“. Rostul interven\iei acestui personaj
este de a demonstra empiric incapacitatea =i slaba dotare natural[ a Stru\o-
c[milei. Se vede, din aceast[ interven\ie, ata=amentul personajului respectiv
fa\[ de interesele Cantemire=tilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 57
1
acelea c`mpii niciodat[ cu paji=te nu ]nverdzesc, ce pururea cu
mari n[sipi=uri g[lbenesc. C[ de s-ar =i na=te vreun fel de buruian[,
de mari holburule, carile v`ntul austrului scorne=te, s[ acop[r.
C[ci ]ntr-alt chip cineva s[-i numasc[ nu va putea, f[r[ numai
sau mun\i cl[titori, sau c`mpi nest[tori le va dzice. Deci cu
v`nturile pre acolo mut`ndu-s[ =i locurile, alt feliu de copaciu
sau de buruian[ de mare gr[m[direa n[sipului aceluia neacope-
rit[ s[ r[m`ie nu poate, f[r[ numai ]nal\ii copaci carii finici s[
cheam[, ]n carii nici od`n[oar[ Strutocamila urcat[ a videa nu
mi s-au t`mplat. +i nu numai ]n v`rvul finicului2 (carile ]ntr-acele
p[r\i odihna =i aciuarea a tuturor zbur[toarelor ieste), ce a=e=i
nici un cot de la fa\a p[m`ntului ]n aer ridic`ndu-s[ nu l-am
v[dzut. }nc[ =i alta (carea mai mult ieste de mierat), c[ de multe
ori arapii asupra noastr[ gonitoare scornind3, pre am`ndoi o dat[
1
}ncepe descrierea peisajului exotic torid, specific Saharei =i Arabiei, dovad[
a influen\ei exercitate de Orient asupra lui Cantemir. Tema peisajului exotic
va fi ]nt`lnit[ =i ]n „Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului“.
2
Finicul: cinstea numelui (D.C.) — Dimitra=co Caragea afirm[ c[ Mihai
Racovi\[ nu s-a bucurat p`n[ acum de un prestigiu deosebit, nici de stima =i
aprecierea muntenilor (finicul mai ]nseamn[ la cheie „odihna =i aciuarea a
tuturor zbur[toarelor“) =i nici ]ntre moldoveni nu s-a ridicat prea mult pe
scara social[ (afirma\ie inexact[, deoarece Mihai Racovi\[ ]ndeplinise func\ii
]nalte =i ]n timpul lui Constantin Cantemir, cu a c[rui fiic[, Safta, se c[s[torise.
D. Cantemir ]l ura ]ns[ acum pe fostul s[u cumnat, pentru c[ trecuse de
partea adversarilor munteni, f[c`ndu-le jocul politic prin acceptarea candi-
daturii la domnia Moldovei, domnie la care fra\ii Cantemir socoteau c[ ar
avea dreptul ]n exclusivitate).
3
}n cadrul peisajului exotic are loc o v`n[toare a arapilor ]mpotriva
Stru\oc[milei, episod cu totul fictiv, pentru a sublinia neputin\ele fire=ti ale
acesteia. Dup[ cum vom vedea mai departe, demonstrarea incapacit[\ii
Stru\oc[milei — tem[ de mare tensiune ]n discu\iile adun[rii animalelor —
]=i avea rostul de a convinge asisten\a c[ Mihai Racovi\[ nu era dotat cu nici
o calitate pentru func\ia de domn. Tema v`n[torii ]n mediul exotic o vom
]nt`lni =i ]n „Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului“, bine]n\eles sub
alt[ form[ =i cu alt[ semnifica\ie.
58 Dimitrie Cantemir

din n[sipuri ne scorniia, unde cu puterea r[pegiunii picioarelor

din fier[le suli\ilor, din simcelele \idelelor =i din vr[jma=i col\ii
ogar`lor sc[pam. Iar[ Strutocamila =i de mine ]napoi r[m`nea, =i
cu penele =i aripile ce avea ]n primejdia mor\ii c[dea. C[ci cu aler-
garea ogarul o agiungea, =i ]n aer, de greuime, neput`ndu-s[
r`dica, dec`t un iepure mai slab[ =i mai pemintean[ a fi s[ ar[ta.
De care lucru socotesc ca cuvintele Vidrii adev[rate sint.“
Iar[ ]n monarhiia pasirilor1 era pasirea carea s[ chiam[ Corb2,
carea macar[ c[ din tagma a doa era, ]ns[, cu o ]nt`mplare, pre
acea vreme epitrop Vulturului era. Acesta toate lucrurile ]n monar-
hiia pasirilor a face sau a desface ]n voia sa avea, nici glas sau
cuv`nt ]mpotriva lui cineva a scorni a ]ndr[zni putea (c[ ]n vremile
vechi poftele st[p`nilor pravile de lege supu=ilor era). Aceasta
pasire precum tuturor dobitoacelor moartea le pofte=te cine poate
s[ nu =tie? +i precum pre dinafar[ neagr[, din hereghie, ]nc[ mai
poneagr[ pe dinluntru era de pizm[ =i de m`nie3 (c[riia ce s[-i
fie fost pizma =i pricina pizmei la locul s[u pre larg s[ va dzice)
(c[ precum ar=i\a soarelui peli\a mut[ din alb[ ]n neagr[, a=e piz-
ma inimii mut[ g`ndul din bun ]n r[u). Deci Corbul, precum a
Vidrii, a=e a C[prioarei cuvinte macar c[ le audziia, ]ns[ cu greu
=i cu grea\[ le suferiia (c[ cuv`ntul bun =i nepl[cut ieste ca dof-
toriia gre\oas[, ]ns[ folositoare ]n trupul bolnavului. Ce la cel
]n\elept a=e, iar[ la cel nebun ieste ca otrava ]n m[nunt[ile
s[n[tosului). Le suferiia Corbul acestea pentru a vremii ne]n-
1
|ara Rom`neasc[.
2
Corbul: Basaraba vod[ (D.C.) — Constantin Br`ncoveanu, despre care
Cantemir afirm[ injurios c[ „cu o ]nt`mplare (din ]nt`mplare, n. ed.)... epitrop
Vulturului era“; epitrop Vulturului: domn |[rii Muntene=ti (D.C.). Dimitrie
Cantemir era ]n realitate rud[ cu Br`ncoveanu, prin c[s[toria sa cu Casandra,
fiica lui +erban Cantacuzino, aceasta fiind, la r`ndul s[u, veri=oar[ cu domnul
|[rii Rom`ne=ti.
3
Ca pas[re de prad[, Br`ncoveanu urm[rea moartea tuturor dobitoacelor,
adic[ a moldovenilor. Cantemir subliniaz[, ]n mod subiectiv, caracterul tiranic
=i lipsit de scrupule al lui Br`ncoveanu.
Istoria ieroglific[. Vol. I 59

d[m`nare, iar[ cumplit[ am[r[ciune nu numai ]n glas ce meniia,

ce ]nc[ =i ]n p`ntece dospiia. +i c`t[va vreme un siloghism alc[tuit
]n barbara ]mpotriva Vidrii1 a face siliia, mai v`rtos c[ la d`nsul
viersul grumadzului ]ntr-aceast[ form[ a suna s[ p[rea =i ]nc[
mai ales c[ el alt g`nd asupra proastei dihanii Strutocamilii av`nd
(precum mai ]n urm[ aievea va fi). +i siloghizmul Vidrii de tot a
strica ]n minte av`nd, forma aceasta numai dup[ socoteala loghi-
cilor, nedierisit[ =i nestricat[ =i ]n tot chipul adev[rat[ a fi cre-
dea. Deci a=e Corbul, dup[ ce multe sudori v[rs[, p`n[ hotarul
mijlocitoriu afl[, siloghizmul din protase ]ntr-acesta chip ]ncuie:
„Toat[ dihaniia cu doa[ picioare, cu pene =i o[toare ieste pasire.
Dar[ tot Strutocamila ieste cu doa[ picioare, cu pene =i o[toare.
Iat[ dar[ c[ tot Strutocamila f[r[ nici un prepus ieste pasire.“
Iar dup[ ]ncheierea siloghismului acestuia, palinodiia ritori-
ceasc[ a poftori ]ncepu =i vatologhiia poeticeasc[ prin mult[ vreme
cr[ng[i: „Pasire ieste Strutocamila, pasire ieste; =i iar[=i dzic: pa-
sire ieste Strutocamila, dihaniia aceasta, Strutocamila, ieste pa-
sire. Pasirea aceasta =i dihaniia aceasta ieste Strutocamil[.“
Apoi iar[=ile hotar[le loghice=ti ]n sine ]nturna, dzic`nd: „Pa-
sirea s[ oa[, oa[le sint a pasirii. Stru\ul s[ oa[, oa[ are Stru\ul.
Iat[ dar[ c[ pasire ieste Stru\ul.“ Apoi iar[=i ca dint`i, numai ]ntr-
alt[ form[ siloghizmul ]nturna:“Pasirea are pene, Strutocamila are
pene. Iat[ dar[ c[ Strutocamila ieste pasire2. A=edar[, Strutocami-
1
Se repet[ afirma\ia, adev[rat[, c[ mazilirea lui Constantin Duca s-a f[cut
la st[ruin\ele lui Br`ncoveanu, fostul s[u socru. Acesta era nemul\umit =i
]ngrijorat de politica intern[ ap[s[toare a lui Duca, precum =i de primejdioasele
=i nereflectatele sale manevre politice fa\[ de Bucure=ti =i Poarta Otoman[.
2
F[c`ndu-l reprezentantul logicii tradi\ionale, academice, Cantemir pune
pe Corb s[ apeleze pentru sprijinirea protejatei sale, Stru\oc[mila, la metoda
silogistic[ (“socoteala loghicilor“). Astfel, pe c`nd lucra la „stricarea“ silogis-
mului Vidrei, adic[ la distrugerea domniei lui Duca, se str[duia ]n acela=i
timp s[ alc[tuiasc[ un alt silogism, adic[ o nou[ domnie, de ast[ dat[ pentru
Mihai Racovi\[. Dup[ Cantemir, silogismul recent alc[tuit, de=i respecta
cerin\ele de elaborare a oric[rui ra\ionament (“protase“: premise; „hotar
60 Dimitrie Cantemir

la, precum p`n[ acmu adev[rat pasire au fost, a=e =i de acmu

]nainte pasire a fi vrednic[ ieste, =i ]nc[ nu fietece pasire, ce a=e=i
sl[vit[, l[udat[ =i ]n buni chedzi luat[, de vreme ce, deos[bit de
deafirimea trupului ce poart[ =i ]n basna veche va s[ s[ dzic[, c[
oarecare evghenie ]n neamul s[u are. }ns[ ca asina despre maic[1
partea Vulturului spre s[mnul monarhiii s[ fie av`nd.“
To\i +oimii, Uleii =i Coruii =i alalte de st`rvuri iubitoare pasiri
frumos cr[ng[itul Corbului l[udar[ =i cu multe lingu=ituri =i
colachii ]nv[\[tura-i =i ]n\elepciunea-i preste nu[ri r`dicar[ (c[
mai to\i supu=ii de fric[ obiciui\i sint, nu ce adev[rul, ce ce
st[p`nul pofte=te, aceia s[ laude =i s[ fericeasc[)2 =i fietecarile ]n
sine =i cu sine socotiia, precum alt siloghizm ]mpotriva acestuia
ar[t[toriu nici a s[ afla, nici ]n mintea altuia a s[ na=te ieste cu
putin\[. Ca acestea pasirile iele ]n de iele prin limbi purt`nd, ori-
carea ]mpletecitura cuvintelor audziia, de dovad[ ca aceasta
amu\iia (c[ macar c[ rea ieste amu\irea din lipsa organelor de

mijlocitoriu“: termen mediu; „]ncuiere“: concluzie), nu reu=e=te s[ fie dec`t o

„palinodie ritoriceasc[“, ceea ce ]nseamn[ o repeti\ie retoric[ a acelora=i
judec[\i, =i o „vataloghie poeticeasc[“, adic[ o repetare invers[ a =irului ante-
rior de judec[\i, asemenea unei glose poetice. Degenerarea silogisticii ]n
retoric[ =i ]n glos[ poetic[ era probabil un fenomen curent ]n acea vreme. Din
aceast[ interven\ie a Corbului se observ[ insisten\a cu care se demonstreaz[
apartenen\a exclusiv[ a Stru\oc[milei la p[s[ri, adic[ la munteni.
1
Ca asina despre maic[: vi\a bun[ carea s[ trage despre maic[. (D.C.),
aluzie la originea nobiliar[ cantacuzin[ a lui Mihai Racovi\[. Mama sa,
Anastasia, este fiica lui Toma Cantacuzino, fratele postelnicului Constantin
Cantacuzino din |ara Rom`neasc[ (“oarecare evghenie ]n neamul s[u are“).
Insisten\a cu care Corbul este pus s[ afirme mai sus apartenen\a lui Racovi\[
la munteni ]=i are, a=adar, explica\ia ]n originea cantacuzin[ a acestuia. De
aceea, Racovi\[ ar avea drept la domnie nu numai ]n Moldova ci =i ]n „|ara
Rom`neasc[: „partea Vulturului spre s[mnul monarhiii s[ fie av`nd“.
2
Cantemir ironizeaz[ aprobarea unanim[ pe care, de fric[, boierimea
muntean[ i-o acord[ lui Br`ncoveanu ]n p[rerile =i actele sale. Deci, limitat[
deocamdat[ la partea muntean[, adunarea ]ncepe s[ se contureze ca un
personaj colectiv, fac`ndu-se ecoul voin\ei absolute a domnului.
Istoria ieroglific[. Vol. I 61

voroav[ tocmitoare, dar[ ]nc[ mai rea ieste c`nd purcede din lip-
sa =i ne=tiin\a cuvintelor trebuitoare) =i acmu mai mai tot cuv`ntul
s[ curma =i tot r[spunsul ]mpotriva Corbului =i toat[ gura mai
mai s[ astupa (c[ precum =tiin\a lucrurilor ieste lumina min\ii,
a=e ne=tiin\a lor ieste ]ntunecarea cuno=tin\ii).
+i acmu cu toatele mai mai dup[ voia Corbului s[ l[sa, de toat[
]mpotrivirea s[ p[r[siia =i toat[ ]ntrebarea cu at`ta s[ potoliia,
de n-ar fi Ciacalul1 c[tre Hulpe2 cum mai cur`nd alergat. Carile,
la d`nsa lipindu-s[: „Frate Hulpe, dzis[, po\i r[bda ca ]ntre pasiri
dihanie mai cu socoteal[ =i mai cu me=ter=ugul loghic[i3 dec`t
]ntre noi s[ s[ afle? (c[ nu ieste ]n lume cuv`nt at`ta de iste\,
sau lucru a=e de cu pre\, ca carile vreodat[ s[ nu mai fie fost sau
a nu mai fi de acmu ]nainte s[ poat[)“. La aceasta ]ntrebare a
Ciacalului r`s[ Hulpea pe supt must[\i =i ]n grab[ greu r[spuns[
(c[ci la ]ntrebarea grabnic[, greu sfat a da, s[mn de minte
ascu\it[ ieste) =i dzis[: „De n-a=i avea frica Vulturului, c`nd ceva
din col\ii miei pe ciolanele st`rvului ar r[m`nea, atuncea =i Cor-
bul de uscate vinele goalelor ciolane clon\ul =-ar cioc[ni. Ce doa[
lucruri sint carile la ival[ a m[ pune m[ opresc: unul, c[ci c[
din fire mai bucuroas[ sint cu me=ter=ugul dec`t cu t[riia a m[
sf[di, altul, c[ci totdeauna voia Vulturului a c[uta m-am obi-
ciuit, pentru c[ci adese la un osp[\ =i la o mas[ am`ndoi a ne
osp[ta s-au t`mplat. +i a=e adese ]n m`nc[ri =i ]n b[uturi ]mpre-
unarea spre cinstea politiceasc[ =i dragostea ]n fa\[ prietineasc[
1
Maxut serdarul este cel care ia ini\iativa, deocamdat[ ]n culise, de a
forma un curent de opinie antibr`ncoveneasca din partea boierimii moldovene;
semnificativ c[ tocmai +acalul, devotat Cantemire=tilor, este pus de scriitor s[
fac[ acest lucru.
2
Ilie |ifescu.
3
Logica fiind regina =tiin\elor timpului, este normal ca s[-i fie pomenit
numele ]n competi\ia de valori a celor dou[ tabere ale adun[rii: moldovenii =i
muntenii; de altfel, scriitorul ]nsu=i era, deja de c`\iva ani, autorul unui
compendiu de logic[ (Compendiolum universae logices institutionis).
62 Dimitrie Cantemir
1
a ar[ta m[ sile=te (c[ci dragostea cump[rat[ pre bani sau pre
m`nc[ri =i b[uturi ]n sf`r=itul acelora =i ea s[ sf`r=e=te. Iar[ dra-
gostea din suflet adev[rat[ ]n s[r[cie =i ]n foamete slujba vred-
niciii ]=i arat[). Deci, de vii vrea s[ m[ ascul\i, supt piielea Ciaca-
lului pune me=ter=ugurile Vulpii =i gura ta gr[iasc[, fie duhurile
]mping[toare ale mele.“
Ciacalul, acestea de la Vulpe audzind, dzis[: „Eu dup[ cuv`ntul
t[u =i ]n fundul m[rii a m[ afunda =i ]n mijlocul focului a m[
arunca =i nicicum vie\ii mele a cru\a nu m[ voi feri. Numai pre-
cum to\i cei cu socoteal[ ]n lume, a=e =i eu, nu numai pentru ago-
nisirea, ce =i pentru paza cinstei m[ nevoiesc (c[ci spre agoni-
sirea =i c`=tigarea cinstei sudorile trupului destule sint, iar[ spre
paza nebetejirii ei lacr[mi de singe trebuiesc) (c[ cu multul mai
pre lesne ieste cetatea cinstii a dob`ndi dec`t pre aceea=i despre
nenum[ra\ii nepriietini a o str[jui =i nebiruit[ a o p[zi). De care
lucru socotesc c[ macar[ cu duhurile tale viteje=te cinstea cuv`n-
tului spre stricarea siloghizmului Corbului voiu agonisi, =i hriz-
murile ce sint ]n triposul lui Apolon ]ntemeiate pre lesne ]m va fi
a le f[r`ma =i ]n toate stram\ile a le destr[ma, numai spre cele
mai urm[toare una m[ face mai tare =i cu tot deadinsul a socoti,
adec[ cuv`ntul carile ]m dzis[=i, precum cinste Corbului de frica
Vulturului dai. Deci de-\i ieste g`ndul ]ntr-aceast[ socoteal[ =i de

1
}ncepe s[ se contureze de pe acum conduita lui Ilie |ifescu: calcul
oportunist, pruden\[ ]mpins[ p`n[ la meschin[rie, poltronerie, preferin\a
pentru strategeme =i mijloace subterane ]n locul luptei drepte ]n problemele
de via\[. Dup[ cum se va vedea mai departe, scriitorul prefer[, ]n cele mai
multe cazuri, ca ]ns[=i Vulpea s[-=i fac[ o autocaracterizare. Ilie |ifescu caut[
s[-=i motiveze comportarea, invoc`nd natura circumstan\elor =i imperativul
unor obliga\ii de onoare. Astfel, el declar[ c[ nu poate lua atitudine pe fa\[
]mpotriva lui Br`ncoveanu, ]ntruc`t, pe de o parte, ]i este fric[, iar, pe de alta,
trebuie s[-i fie recunosc[tor pentru ospitalitate, ceea ce era adev[rat, |ifescu
fiind unul din boierii moldoveni care se refugiaser[ la Bucure=ti de frica lui
Constantin Duca.
Istoria ieroglific[. Vol. I 63

vii s[-i p[ze=ti cinstea nebetejit[, mie lucrul acesta p`n[ mai pre
urm[ f[r[ primejdie s[-m fie socotesc c[ nu va putea (c[ de multe
ori s-au t`mplat ]ntr-]nima ce ]ntr[ frica nepriietinului afar[
scoate dragostea priietinului). De care lucru, sau vr`nd, sau
nevr`nd, ]ntr-o parte d`ndu-te, eu f[r[ nici un agiutoriu ]n gura
=i vrajba precum a Corbului, a=e a altora carii caut[ ]n gura Cor-
bului voiu c[dea. +i a=e atuncea te vii ar[ta c[ cu m`na altuia
=erpele din bort[ s[ sco\i ai vrut =i pre mine cle=te ]mpotriva
jeraticului m-ai f[cut.“1
Hulpea dint`ia= dat[ cu bl[st[mi =i cu giur[m`nturi pre Cia-
cal dintr-acestea prepusuri a scoate ]ncepu (c[ giur[m`nturile ]ntre
muritori pentru alt[ nu s-au scornit, f[r[ numai supt numele mare-
lui Dumnedz[u, demonul mai pre lesne me=ter=ugurile sale s[-=i
lucredze) (c[ unde ieste inima curat[, nici ]nt`i giur[m`ntul, nici
pre urm[ vicle=ugul sau c[lcarea giur[m`ntului ]ncape). Hulpea,
dar[, ]ncep[tura voroavii ]ntr-acesta chip f[cu: „Iubite priietine,
nu cu div[ ]\i par[ pentru c[ci dzi= c[ cinstea Corbului pentru
frica Vulturului p[z[sc (c[ci lucrurile ]ntre muritori nu at`tea s[
ispr[vesc ce le pofte=te voia, ca c`te s[ lucreadz[ ce le d[ m`na =i
vremea).2 Pentru care lucru nu numai a Corbului =i a Vultu<ru>lui,
ce de multe ori =i a Cuco=ului voie caut, =i dup[ ]nd[m`narea
vremii cinste =i inchin[ciune a-i da pociu3, dup[ v`nt ]ntorc`nd

1
Acuz`du-l c[ urm[re=te s[ scoat[ castanele din foc cu m`na altuia, Maxut
serdarul declar[ interlocutorului s[u c[, de=i ar putea s[ anuleze efectul tuturor
silin\elor lui Br`ncoveanu (]nzestrate cu autoritatea oracolelor lui Apollo de
la Delfi), nu procedeaz[ astfel, din pruden\[. Este de remarcat felul cum
scriitorul =tie s[ sugereze psihologia omului pus ]n situa\ia de a lua atitudine
]mpotriva autorit[\ii politice.
2
Vulpea ]=i motiveaz[ oportunismul ]n via\[, invoc`nd limitele voin\ei
omene=ti ]n fa\a ]mprejur[rilor.
3
Vulpea merge a=a de departe cu oportunismul ]nc`t ]ncearc[ s[ fac[ pe
plac nu numai unor factori de for\[ ca Vulturul =i Corbul, ci =i Coco=ului,
adic[ =i unor persoane cu putere ne]nsemnat[.
64 Dimitrie Cantemir

vetrelele (c[ nebun cor[biier s-ar socoti a fi acela carile p`ndzele

]mpotriva v`ntului a deschide ar ]ndr[zni), ]ns[ adeverit trebuie
s[ fii c[ cu tot neamul pasirilor dragoste adev[rat[ a avea nu po-
ciu1 (+i unde dragostea adev[rat[ nu ieste, acolea [acolea] cin-
stea ieste de fric[; =i unde cinstea s[ face de fric[, acolea ]nd[m`na
vremii s[ cearc[ =i s[ a=teapt[, ]n carea nici fric[ s[-i mai fie, nici
cinstea carea de fric[ ]i da, de bun[voie ]n ocar[ s[ i-o ]ntoarc[).
C[ pentru acesta lucru ]nt`i din fire plecare, apoi de la p[rin\i
bl[st[mare am luat, ca nici od`n[oar[ c[tr[ cineva de tot inima
s[ nu-m de=chidz (c[ cu anevoie un g`nd ]n doa[ inimi a s[ as-
cunde poate, pre carile una =i mai nici una de abiia =i mai nici de
abiia ]l poate st[p`ni) =i cu vreo pasire priete=ug adev[rat s[ nu
leg, f[r[ numai cu Vulturul =i Corbul, pentru adese hrana ]mpre-
un[, oarece chivernisal[ poliliticeasc[ s[ fac. Iar[ amintrilea
oric`nd cu vreo primejdie simptomatec[ penele le-ar c[dea, sau
de vremea schimb[rii tuleielor puterea aripilor =i a zbur[rii le-ar
sc[dea, f[r[ nici un prepus adev[rat s[ fiu ]m porunciia, precum
acestora, oric`t de macr[ =i de v`njoas[ carnea le-ar fi, dec`t
st`rvul impu\it tot mai dulce ieste. Aceasta, dar[, a =ti \i s[ cade,
o, iubite fr[\ioare, c[ precum s[ dzice din b[tr`ni un cuv`nt =i
precum =i noi ce=ti mai tineri acmu cu sim\irile le-am dovedit (c[
de multe ori clon\ul Corbului =i a Vulturului ochiul Vulpei s-au
v[dzut scobind). De vreme ce pasirile acestea din fire nu numai
dobitoacelor, ce =i pasirilor, nu numai tuturor dihaniilor pre pi-
cioare ]mbl[toare, ce =i lighioilor pre p`ntece t`r`itoare =i nu nu-
mai tuturor viilor, ce ]nc[ =i tuturor mor\ilor nepriietini de cap
sint (c[ cine numai al s[u bine =i fericire cearc[, a tuturor r[ul =i
bezcisniciia pofte=te), =i precum de s`ngele fierbinte, a=e de

1
De=i nu-i iube=te pe munteni, Ilie |ifescu caut[, totu=i, amici\ia lor, ]ntruc`t
este silit de ]mprejur[ri; atunci c`nd nu vor mai fi puternici, ]=i va schimba,
desigur, =i el comportarea; de remarcat motivarea ambelor atitudini cu maxime
populare.
Istoria ieroglific[. Vol. I 65

st`rvurile ]mpu\ite totdeauna ]ns[tate =i nes[turate sint. A=ijderea,

nici ]ntre vitioan =i gras vreo deos[bire sau alegere fac, nici ]ntre
mare =i mic[ bucata sau ]nghi\itura mai de sa\iu sau mai de nesa\iu
a fi socotesc (c[ci lacomul =i s[tul fl[m`nd ieste, =i l[comiia nici
]n hot[r[le gheometrice=ti s[ opre=te, nici de ex\entrurile as-
trologhicesti s[ cov`r=e=te, nici caut[ materia =i forma filosofasc[,
nici cunoa=te deos[birea =i alc[tuirea loghiceasc[, nici ]n ritoric[
tropul ]ndestulirii au ascultat, nici ]n gramatic[ graiul f[r[ chip =i
cuv`ntul „agiunge“ au ]nv[\at, ce, precum s[ vede, nu ucinic[, ce
didascal[ alhimistilor ieste, c[rora nici ad`nc fundul m[rei, nici
nestr[b[tut[ a p[m`ntului grosime, nici pre supt r[d[cinele
mun\ilor =i st`ncilor a metalilor =uv[ite vine, nici [nici] dep[rtarea
locului, nici primejdiia m[rsului, nici nevoia agiunsului =i a=e=i
nici iu\imea =i arsura focului de la acel din fantazie n[scut =i din
crieri pref[cut aur ]i poate opri1). De care lucru singur po\i so-
coti, o priietine, de ieste cu putin\[ lacomul a cuiva ]ntr-adev[r
dragostea s[ p[zasc[ =i vreod`n[oar[ a altuia folosul =i precop-
sala s[ pofteasc[2. }ntr-acesta chip Vulturul =i Corbul fiind =i ]ntr-
aceast[ rea diathesin afl`ndu-s[, cum cineva ]n lume at`ta de f[r[
crieri s-ar afla, ca nu numai pofta spre s[v`r=irea r[ului s[ le fac[,
ce macar a=e=i din g`nd spre aceasta s[ g`ndeasc[ (c[ cel ce spre
r[u cu lucrul agiutore=te =i cel ce fapta rea cu g`ndul o priime=te
=i o ]nvoie=te totuna sint). A=edar[, iubita mea, ]n toate ]mpo-
trivnicele fortuni nedesp[r\it[ so\ie3, din toate prepusurile ie=ind,

1
|ifescu face un amplu =i sinistru portret lui Br`ncoveanu, totul exprim`nd
ura =i cruzimea at`t fa\[ de moldoveni, c`t =i fa\[ de munteni, dezv[luind o
l[comie mai mare dec`t a alchimi=tilor care urm[reau s[ transforme totul
]n aur.
2
Din cauza acestei l[comii, Br`ncoveanu n-ar putea niciodat[ p[stra o
prietenie =i nici s[ aduc[ cuiva fericire.
3
In ]mprejur[ri grele, Ilie |ifescu =i Maxut serdarul fuseser[ deci ]mpreun[.
Maxut este invitat s[-=i aduc[ aminte c[, fa\[ de el, |ifescu a ar[tat ]ntotdeauna
sinceritate =i bune inten\ii.
66 Dimitrie Cantemir

curata mea c[tr[ tine inim[ precum ieste, cunoa=te (precum Hul-
pea mai mult ]n =uv[i\i dec`t ]n fug[ nedejduie=te, a=e inima vi-
clean[ mai mult acoperit dec`t aieve gr[ie=te) =i spre ridicarea a
c[dzutei cinstei a tot neamul dobitoacelor =i jig[niilor, pre c`t
po\i ]n lucru =i ]n cuv`nt, te nevoie=te1 (c[ toat[ slava =i lauda
numelui cea mai de frunte ieste, c`nd cineva cu ostenin\ele carile
pentru mo=iia sa sudorile =-au v[rsat =i pentru neamul s[u toate
primejdiile ]n sam[ n-au b[gat)2. Iar[ eu cu curat[ inim[ m[ giu-
ruiesc c[ ]n toate agiutoare =i ]mpreun[ lucr[toare =i ce ieste capul
lucrului spre toate primejdiile priimitoare =i suferitoare voi fi.“,
S[racul Ciacalul, macar c[ =i el de viclean ieste l[udat3, ]ns[
„cu buc[\eaoa dulce a Vulpii ]nghi\i =i undi\a otr[vii amar[ (c[ci
precum dec`t dreptul s[ poate afla altul =i mai drept, ase =i dec`t
Vicleanul ieste altul =i mai viclean). +i a=e el ]n=el`ndu-s[ =i de la
Vulpe ce va gr[i foarte bine ]nv[\indu-s[, ]n mijlocul theatrului
cu mare ]ndr[zneal[ ie=i =i ]naintea tuturor gloatelor cuvinte ca
acestea f[cu4:
1
Ilie |ifescu sf[tuie=te pe Maxut serdarul s[ ia atitudine ]mpotriva lui
Br`ncoveanu pentru ridicarea prestigiului moldovenilor, adic[ ]n vederea
scoaterii Moldovei de sub tutela acestuia, demonstr`ndu-i c[ o asemenea
interven\ie se impune ca un act patriotic care cere ca primejdiile s[ nu fie
luate ]n seam[.
2
Adev[ratul prestigiu ]l dob`nde=te cineva c`nd d[ dovad[ de patriotism,
jertfindu-=i totul pentru neam =i pentru \ar[. De observat cum fricoasa Vulpe
pledeaz[ pentru jertfa patriotic[ atunci c`nd este vorba de altul.
3
Nu numai Ilie |ifescu, dar =i Maxut serdarul trecea drept un om inteli-
gent =i =iret.
4
}n timp ce la=ul |ifescu r[m`ne ]n umbr[, Maxut ia p`n[ la urm[ cuv`ntul
=i, d`nd dreptate demonstra\iei lui Duca ]mpotriva sprijinului acordat de
Br`ncoveanu Stru\oc[milei, demonstreaz[ =i el c[ protejatul domnului |[rii
Rom`ne=ti nu poate fi nici muntean =i nici moldovean adev[rat. }n realitate
domnul mazilit este deosebit de ]nzestrat pentru domnie. Ca urmare, dac[ un
domn at`t de corespunz[rtor ca Duca a fost eliminat =i dintre moldoveni =i
dintre munteni, cu at`t mai mult trebuie ]nl[turat[ Stru\oc[mila, a carei fiin\[
nefireasc[, absurd[ ar trebui situat[ undeva ]n afara lumii noastre.
Istoria ieroglific[. Vol. I 67

„Vidra, neam cu prepus, cuv`nt f[r[ prepus au gr[it =i sfat

adev[rat prietinesc au sf[tuit1 (ce unde urechile adev[rului sint
astupate, acolea toate hrizmurile s[ par basne). }nsa fietecarile
dintre noi, cu cea st`ng[ numai, iar[ nu =i cu cea dreapt[ ureche
ascult`ndu-l, nu numai c`t c[ cuv`ntul nu =-au ]nt[rit, ce ]nc[
mare gr[mad[ de ur[ asupra =-au gr[m[dit (c[ mare sc`r=netul
roatelor astupa voroava c[r[u=ilor) =i ]n loc ce mul\umit[ pentru
dezv[lirea adev[rului i s-ar fi c[dzut, nu numai din \ar[-=i s-au
izgonit, ce ]nc[ =i din izvodul neamului s[u s-au lipsit, =i aceasta
nu dintr-alt[ pricin[, precum mi s[ pare, au purces, f[r[ numai
din vechea =i r`nceda pizm[luire. Iar[ ]nc[si, oricum ar fi, at`ta
cunosc, c[ toate cu folos voroava Vidrii =i ei ]n stricare, =i altora
spre mai mare neascultare =i nea=edzare s-au f[cut (c[ v`ntul
vivor`t sau aerul tare cl[tit, tocmit =i frumos viersul muzic[i
alc[tuit, de la c`t de ascu\itele la audzire urechi ab[t`ndu-l,
neaudzit ]l face). +i iar[=i (ca mai aproape de \enchiul voroavei
mele s[ m[ lip[sc) obiciuit[ ieste minciuna haina adev[rului a
fura, cu carea, ]mbr[c`ndu-s[ =i ]mpodobindu-s[, s[ vede ca ]n
hrizmurile lui Apolon Pithianul d[ =i ]n triposul cel necl[tit st[ruit[
1
Maxut ]=i ]ncepe interven\ia prin a acorda dreptate atacului lui Duca
]mpotriva Stru\oc[milei =i, deci, metodei sale de judecare =i de promovare a
adev[rului. De pe acum se schi\eaz[ o anumit[ orientare a interven\iilor
personajelor, dup[ cum ele sunt de acord cu sus\inerea Stru\oc[milei pentru
candidatura la domnie sau sunt ]mpotriv[, nu neap[rat de partea Can-
temire=tilor, ca ]n cazul lui Duca. Aceast[ ]mp[r\ire ]n pro =i contra este =i un
criteriu de orientare ]n evaluarea calit[\ii metodelor logice de cunoa=tere =i
de promovare a adev[rului. Cantemir procedeaz[ astfel, din mali\ie, ca
sus\in[torii lui Racovi\[ s[ se foloseasc[ de metode deficitare sau inten\ionat
deviate, ]n timp ce detractorii acestuia s[ apeleze la procedee ]nzestrate cu
un plus de siguran\[ =i de eficien\[. Am cita, din prima categorie, silogistica
Corbului, deviat[ voit ]n repeti\ie retoric[ =i ]n glos[ poetic[, iar din a doua
categorie — logica devenirii, schi\at[ de Vidr[, metoda empiric[ promovat[
de C[prioara de Aravia precum =i modalitatea de tip porfirian folosit[ de
Duca =i de Maxut ]n interven\ia sa.
68 Dimitrie Cantemir

=i a=edzat[ a fi s[ pare. Dar[ lin sufl`nd austrul adeverin\ii =i ]n-

tr-o parte d`nd poalele hainei adev[rului, grozav[ goliciunea min-
ciunii descoperindu-s[ s[ arat[ (c[ din trii picioare a sc[uie=ului
minciunii, unul =co\`ndu-s[, ]n vicle=ug r[dzimatul f[r[ gre=
poh`rnindu-s[, cu bun[ sam[ cu capul ]n gios s[ d[). }n care
sc[uie= =i siloghizmul dumisale Corbului spre dovada =i ]ntemeierea
vredniciii Strutocamilii ]ntemeiat =i alc[tuit a fi s[ vede1. }ns[ lu-
crul dup[ socoteala adev[rului cu multul ]ntr-alt chip s[ are2.
Hiri=iia dar[ a lucrurilor de la c`\iva, ]n c`teva chipuri s[ hot[re=te.
Iar[ cea mai adev[rat[ =i mai gheneralis ieste aceasta: Hiri=iia s[
cuvine totului, fietec[ruia =i pururea. Deci cea mai deplin, cea
mai adev[rat[ =i cea mai gheneralis hiri=iia pasirii ieste a zbura.
C[ci toate pasirile =i fietecare pasire =i pururea au putere a zbura,
=i nu at`ta pre pasire penele =i oatul o face pasire, =i dintr-alte di-
hanii o deos[be=te, pre c`t o face =i o deos[be=te zburatul, c[ci
amintrilea =i =erpele s[ oa[, dar[ pasire nu ieste. De ciia pasirile
toate dup[ hiri=iia lor cea mai chiar[ numele neamului =-au ago-
nisit, de unde eline=te puÒuou ptinon, evreie=te, hof, ar[pe=te
tair, l[tineste volatilis s[ cheam[, carile ]n limba noastr[
s-ar dzice zbur[toare. Aceasta, dar[, hiri=[ hiri=iia pasi<ri>lor

1
Abord`nd, ca =i Daca, silogistica Corbului, pentru a-i demonstra
netemeinicia, Maxut, mai meticulos ]n observa\ie dec`t Vidra =i mai metodic,
scoate ]n eviden\[ faptul c[ din ra\ionamentul domnului |[rii Rom`ne=ti
lipse=te de fapt o premis[, ceea ce ]nseamn[ c[ acesta apeleaz[ la entimem[
(pe care Cantemir, la scar[, o define=te ca „siloghism ritoricesc“); Corbul se
folosea, prin urmare, ca un retor =i nu ca un logician adev[rat de aceast[
modalitate de exprimare a adev[rului.
2
Dup[ ce ]i arat[ valoarea metodologic[ fa\[ de silogistic[, u=or de convertit
]n formule logice convenabile, =i dup[ ce face o teorie a hiri=iei (specific firesc,
proprium ]n terminologia porfirian[), unde accentul cade pe defini\ia ei (de
re\inut: „hiri=iia s[ cuvine totului, fiec[ruia pururea“, ceea ce s-ar exprima
prin: specificul natural este obligatoriu pentru sfer[ ]n ]ntregul ei =i pentru
fiecare individ ]n parte, f[r[ nici o excep\ie), Maxut trece la aplicarea acestei
categorii porfiriene ]n situa\ia Stru\oc[milei.
Istoria ieroglific[. Vol. I 69

fiind de carea Strutocamila lipsindu-s[ (precum alegerea tuturor

priime=te), iat[ c[ Strutocamila hiri=[ pasire a s[ numi =i a fi nu
poate. C[ amintrilea, Strutocamila de-ar fi adev[rat[ pasire,
adev[rata a pasirilor hiri=ie i s-ar cuvini, adec[ tot stru\ul, ca toat[
pasirea =i pururea s[ poat[ zbura. Aceasta, dar[, lipsindu-i, iat[,
dar[, c[ pasire nu ieste. }n cea sistatichi diafora hiri=iia lucrului
locul cel mai de sus poate \inea dup[ deos[bire, precum cele cinci
glasuri a lui Porfirie1 poftesc, adec[ neamul a fi dihanie, chipul
pasire, deos[birea zbur[toare, hiri=iia piuitoare, t`mplarea ]n pa-
sire iar[=i supt hiri=ie s[ cuprinde, c[ pasirea ver ar piui, ver n-ar
piui, fiin\a pasirii nu s[ stric[. Deci, precum am =i mai dzis, hiri=iia
cea mai mare ]n cea st[ruitoare deos[bire fiind, carea ]n Struto-
camil[ cerc`ndu-s[ =i neafl`ndu-s[, iat[, dar[, c[ pasire a fi nu
poate. C[ precum a omului dintr-alte neamuri de dobitoace
deos[birea ]i ieste socoteal[ =i hiri=iia r`sul, a=e ]n pasire s[
socote=te zburatul =i piuitul. +i de s-ar da ]n lucrurile firii vreun
dobitoc cu pene, cu patru picioare, ce numai dreapta socoteal[
deplin ca omul s[ aib[, acela dobitoc adev[rat om ar fi. A=ijderea
]mpotriv[, de s-ar afla un dobitoc ]n doa[ picioare, cu cap =i nas
=i cu toat[ alalt[ forma omului, numai s[ aib[ aripi =i s[ zboare,
iar[ socoteala =i r`sul s[-i lipsasc[, adev[rat dobitocul acela pa-
sire, iar[ nu om, ar fi. De care lucru aievea ieste c[ la fietece di-
hanie deos[birea =i hiri=iia i s[ socote=te, iar alalt[ form[ a chipu-
lui nicicum, macar pasire cu patru picioare, macar dobitoc cu doa[
aripi, macar cu m`ni cu cinci degete, cu unghi =i f[r[ p[r =i f[r[
pene =i f[r[ socoteal[, acestea toate nicicum hiri=[ deos[birea pot
st[rui c[, veri m`nule omului ar fi la moim`\[, veri obrazul
1
Dintre cele 5 categorii porfiriene: genul, specia, diferen\a, specificul,
]nt`mplarea, Cantemir acorda cea mai mare importan\[ diferen\ei =i
specificului pentru determinarea unui lucru, ]nt`mplarea neput`nd fi
definitorie, deoarece, ]n conformitate cu logica aristotelic[, orice ]nsu=ire
]nt`mpl[toare nu afecteaz[ esen\a unui lucru. }n ceea ce prive=te aplicarea =i
]n\elegerea celor dou[ categorii cu care opereaz[ pentru definirea unui lucru,
scriitorul dovede=te o anumit[ imprecizie.
70 Dimitrie Cantemir
1
moim`\ii la arap , moim`\a ]n deos[birea dobitocului, f[r[ soco-
teal[, socotelii uimitoare, iar[ arapul ]n deos[birea dobitocului
cu socoteal[ r[m`ne =i pururea ieste. Acmu dar[ ce mai mult[
dovad[ din socoteala loghiceasc[ trebuie, =i ce mai ]nainte proas-
ta mea socoteal[ un picior din triposul lui Apolon a scoate sile=te,
=i cea mai de folos o protasin din siloghizmul dumisale Corbului
]n barbara alc[tuit a trage s[ nevoie=te2 (c[ci experien\ia =i ispita
lucrului mai adev[rat[ poat[ fi dec`t toat[ socoteala min\ii, =i
argumenturile ar[t[rii de fa\[ mai tari sint dec`t toate chitelele)3.
C[ au nu Vidra, s[raca, toat[ dovada ispitii cum s[ cade ne
prezentuie=te? De vreme ce ea toate hiri=iile a dobitocului ]n
patru picioare av`nd =i c[ci numai une t`mpl[ri (carile precum
nici fac, a=e nici stric[ fiin\a)4 mai deasupra i-au vinit, adec[ =i
cu v[zduhul, =i cu apa ]n locul v[zduhului a s[ sluji firea au agiu-
torit-o, pentru adaogerea, iar[ nu pentru sc[derea puterilor firii
din catalogul jiganiilor a\i lep[dat-o.5 Au doar[ de s-ar afla vreu-
na dintre noi ]n para focului nebetejit[, ca salamandra, a vie\ui
s[ poat[, pentru c[ci de la fire cu aceast[ putere d[ruit[ ar fi, eu
dzic c[ =i pe aceia pentru mai multe vredniciile firii sale din
1
Aceea=i neclaritate apare, dup[ p[rerea noastr[, =i ]n exemplificarea
celor dou[ categorii prin aplicarea la om, maimu\[, patruped =i negru (arap).
2
Se repet[ folosirea entimemei de c[tre Corb, insinu`ndu-se c[ este u=or
s[ transformi un silogism, riguros alc[tuit, ]ntr-unul deficitar.
3
Adic[: experien\a =i studierea fenomenelor constituie o mai real[ surs[
de adev[r dec`t orice construc\ie mintal[ =i argumentul cunoa=terii senzoriale
este mai important dec`t oricare ra\ionament. Acest principiu exprim[
convingerea lui Cantemir c[ adev[rurile ob\inute pe calea logicii scolastice
nu puteau avea prioritatea =i greutatea celor ob\inute prin cunoa=tere
senzorial[, cerin\[ de altfel specific[ =tiin\elor naturii =i nu filozofiei. Principiul
mai presupune ca adev[rurile ob\inute pe cale formal[ s[ fie confruntate cu
realitatea concret[. (O idee oarecum asem[n[toare, am v[zut, la Duca).
4
Se repet[ regula aristoteliano-porfirian[ c[ ]nt`mplarea (din categoriile
porfiriene) nu afecteaz[ esen\a unui fenomen.
5
Maxut acuz[ adunarea c[ eliminase pe Duca, de=i acesta era superior
dotat.
Istoria ieroglific[. Vol. I 71

monarhiia noastr[ a\i izgoni-o. Care lucru de l-a\i face, m[ crede\i,

fra\ilor, c[ prost l-a\i socoti (c[ cine-i mai cu multe vrednicii, veri
din fire, veri din ostenin\[, ]mpodobit, acela mai mare cinste tre-
buie s[ aib[ =i mai tare de la to\i s[ s[ iubasc[ s[ cade)1. De care
lucru drept =i cu cale socotesc a fi, ca poftei adev[rului, iar[ nu
glasului Corbului, ascult[tori s[ fim.2 A=edar[, aievea ieste c[ pre-
cum pofta adev[rului, a=e ]ncheierea voroavei mele aceasta va s[
fie, adec[ c[ de vreme ce Vidra, pentru pricinele carile s-au
pomenit, cu sfatul tuturor s-au ales ca din tabla am`nduror monar-
hiilor s[ s[ radz[, a=e =i numele Strutocamilei, precum dintr-a ]n
patru picioare ]mbl[toarelor, a=e dintr-a cu aripi zbur[toarelor
dihanii izvod s[ s[ =tearg[, dintr-a celor de pre stihiia p[m`ntului
izvod s[ s[ =tearg[, dzic, c[ci pene are =i s[ oa[, iar[ dintr-a ce-
lor din stihiia v[zduhului, c[ci nu zbur[toare, ce pedestr[ ieste.
Iar[ amintrilea, de va cineva ]mpotriva firii =i ]n pizma adev[rului
socoti3 (c[ci voia slobod[ obiciuit[ ieste mai mult spre r[u =i ]mpo-
triva adev[rului dec`t spre bine =i spre pl[cerea adeverin\ii puterea
sa a-=i ar[ta)4 =i pre Strutocamil[ ]n monarhiia =i ]n partea sa a o

1
Cantemir cere ca omul s[ fie pre\uit nu dup[ ascenden\a sa nobiliar[, ci
dup[ valoarea sa real[, dup[ calit[\ile individuale.
2
Un principiu ]ndr[zne\: ]n conduita uman[, prioritate trebuie s[ aib[
adev[rul =i nu supunerea necondi\ionat[ fa\[ de absolutismul domnesc
(aceasta ]nseamn[ =i negarea posibilit[\ii de adev[r a silogisticii, ]n m[sura ]n
care aceasta devenea o aliat[ a voin\ei absolute =i arbitrare).
3
O idee directoare ]n gnoseologia cantemirian[: necesitatea de a judeca,
a=adar, dup[ cerin\ele adev[rului, ]n conformitate cu „firea“, cu legile =i regulile
impuse de natur[. Firescul, regula naturii devine, astfel, ]mpotriva forma-
lismului logicii scolastice, un criteriu =i un imperativ al unei judec[\i care te
conduce spre adev[r. Aceast[ necesitate a orient[rii g`ndirii spre firesc =i nu
spre procedee formale a fost schi\at[ =i mai ]nainte prin Vidra, care cerea
]ntoarcerea de la principii abstracte la exemplele oferite de via\[.
4
Libertatea total[ poate fi folosit[ de unii spre a-=i da fr`u liber pornirilor
rele =i nu spre satisfacerea exigen\elor adev[rului. Pornirile rele ale omului
— tr[s[tur[ individual[ — =i libertatea total[ — un factor social — ar consti-
tui, dup[ opinia lui Cantemir, dou[ surse posibile ale tendin\ei umane spre
72 Dimitrie Cantemir

trage s-ar nevoi, acela=i nu mai pu\in pe Vidra ]ntre dobitoace a o

numi ar trebui. Pre Strutocamil[, dar[, lipsa slujbelor firii dintre
pasiri afar[ o scoate, iar[ dintre dobitoace toate hiri=iile o go-
nesc, pre carea noi, pedestrele, a=e=i macar vreod`n[oar[ nici am
numit-o, nici am pomenit-o, nici ]ntre noi cumva a ]nc[pea am
g`ndit-o. +i a=e de va fi =i a voastr[ socoteal[, precum a adev[rului
pofte=te or`nduial[,1 ca nici pre p[m`nt, nici ]n v[zduh, nici ]n
ap[ =i nici ]n foc =i a=e=i, nici undeva loc de traiu a avea va putea,
ce doar[ ]n a cincilea stihie l[ca= de-=i va dob`ndi2 (c[ obiciuit[
ieste fortuna, pre cel ce multe haine pofte=te a cerca =i de cele ale
sale a-l dezbr[ca)“.
Aceste ale Ciacalului cu ]ndr[zneal[ cuvinte =i socoteli de ar-
gumenturi nebiruite3 nu numai c`t urechile tuturor ]mplur[, ce
]nc[ =i inimile de d`nsele, ca cu o ascu\it[ lance li s[ ]mpuns[r[,
=i ce s[ r[spundz[ cu to\ii ]n ]ng[imare sta, =i despre ce parte a
cuv`ntului ]nt`i s-ar apuca s[ miera. T[rimea argumenturilor ]i
sp[riia, ]ndr[zneala voroavei ]i ]mbl[zniia =i ce ieste mai cu greu,

]nc[lcarea adev[rului =i, sub]n\eles, a drept[\ii. }ntr-alte scrieri, marele g`nditor

rom`n afirm[, pe de o parte, necesitatea educa\iei pentru a modela omul =i a
]mpiedica dezl[n\uirea pornirilor rele, iar pe de alta, imperativul ]ngr[dirii
libert[\ii prin legi.
1
„Socoteala“, adic[ modul de a g`ndi, de a judeca, s[ se conformeze unor
reguli ale adev[rului; este vorba, probabil, de ni=te norme care nu privesc
numai silogistica, ci =i cerin\a ca judecata formal[ s[ fie confruntat[ perma-
nent cu natura, cu ceea ce este firesc.
2
Maxut cere, ]n final, ca acceptarea drept moldovean a lui Mihai Racovi\[,
s[ fie condi\ionat[ de considerarea ca moldovean =i a lui Duca, =tiindu-se
bine c[ acesta avea mai multe merite. Se face aluzie la faptul c[ mai fusese
domn =i c[ era ]n acela=i timp fiu de domn, a=adar cu drepturi legale =i prioritare
la domnia Moldovei; altfel, Stru\oc[mila trebuie exclus[ =i dintre moldoveni
=i dintre munteni, locul ei neput`nd fi lumea celor patru elemente: apa, aerul,
focul =i p[m`ntul.
3
Apreciere semnificativ[, pentru concep\ia gnoseologic[ a lui Cantemir:
interven\ia +acalului era fundat[ pe „socotele de argumenturi nebiruite“, adic[
pe o metodologie infailibil[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 73

ne=tiin\a lucrului =i a adev[rului a=e=i de tot din \irc[lamul min\ii

]i izgoniia (c[ pre c`t lumina soarelui a lucra poate ]n organele
vadz[toare, pre at`ta agiutore=te mai denainte =tiin\a ]n mintea
adulm[c[toare1).
A=e ei, tu=ind, scuip`nd =i cuvintele prin limbi-=i ]nv[luind,
Lupul (carile nu proast[ ]ntre toate jiganiile s[ numiia) cuvinte
cioplite =i supt pilde oarecum acoperite, ]ns[ tocmai la \enchiul
adev[rului dus[ =i nemerite, intr-acesta chip a gr[i ]ncepu2:
„(De multe ori ]mp[ra\ii s[ v[d preste vrerea lor a proroci, c[ci
sufletele lor, oarecum de m[rimele =i greuimele lucrurilor, mai
de multe ori =i mai adese ating`ndu-s[, =i preste sim\irea lor s[
par a prosgnostici). A c[rii p[reri aieve acmu s[ f[cu dovada, de
vreme ce dint`ia= dat[ chiar am`ndoi dzis[r[ (de ve\i pomeni
pricina ce s[ scornis[ pentru mic[ =i de nemic[ jig[niu\a, ce s[
cheam[ Liliac) =i am`ndoi ]n gura mare spus[r[ (c[ din pricinile
mici mari g`lceve s[ scornesc =i \in\ariul s[ face arm[sariu). Au
nu, dar[, pentru aceasta mai denainte s[ feriia =i acestea pre ca-
rile noi acmu cu ochii trupului de fa\[ le privim, pre acele ei, ]nc[
p`n[ a nu fi, cu ochii sufletului le oglindiia? Noi, dar[, atuncea
1
Pentru mintea ]nclinat[ spre cercetare ajut[ foarte mult cultura dob`ndit[
dinainte („mai denainte =tiin\[“); se subliniaz[ deci rolul erudi\iei, ideal al
umanismului renascentist, ]n procesul de permanent[ ]mbog[\ire a
cuno=tin\elor =i de cercetare a fenomenelor.
2
Cuv`ntarea lui Lupu Bogdan hatmanul, cumnatul =i amicul devotat al
fra\ilor Cantemir, este „]n pilde acoperit[“, eviden\iind un orator de o excesiv[
pruden\[, de o mare abilitate, dotat cu o deosebit[ inteligen\[, care, la
ad[postul vorbelor cu t`lc, spune totu=i lucrurilor pe nume. Spre deosebire
de antevorbitori, care ]n mare m[sur[ puseser[ problemele ]n termenii abstrac\i
ai logicii, el orienteaz[ discu\iile spre latura vie\ii sociale =i politice, =i ]n
special spre rela\iile interumane, dovedindu-se astfel un om practic, legat de
cotidian. Prezen\a sa ]n adunarea de la Arn[ut-chioi este fictiv[, deoarece,
potrivit izvoarelor istorice contemporane, el n-a luat parte, fiind re\inut de
Constantin stolnicul la Bucure=ti, cu scopul de a ]mpiedica astfel influen\area
participan\ilor ]n favoarea lui Antioh Cantemir.
74 Dimitrie Cantemir

cuv`ntul lor ]n pu\in socotind, acmu s[ vede ca de capul viperii

ei cu socoteala ferindu-ne, noi cu nesocoteala ]n coada scorpiii
am c[dzut, neferindu-ne1 (]ns[ prec`t semnele cuvintelor ]mpun-
g[toare, chipul inimii pizmuitoare au ar[tat). La ar[tare s-au f[cut
c[ nu spre a=edzarea g`lcevii proaspete, ce spre obrinteala pizmei
]mpu\ite =i cuvintele, =i lucrurile s-au ]nceput, carile ranelor tru-
pului monarhiilor nu t[m[duire, ce burzuluire aduc (c[ precum
otrava cumplit[ stomahul otr[vind, tot trupul putredze=te, a=e
pizma veche spre izb`nd[ a aduce, tot statul monarhiii r[zsipe=te)
(=i precum un m[dulariu cu net[m[duit[ boal[ p[timind, prin-
cet, princet, tot trupului moarte pricine=te, a=e ]n toat[ publica
cu r[u g`nd =i cu pizm[ asupra altora ]mbl`nd, cu vreme toat[
monarhiia cu capul ]n gios pr[v[le=te2). }nt`i fost-au trebuit pre
cei ce aduc[tori =i pricinitori g`lcevii ar fi fost f[r[ nici o z[bav[
dintre mijlocul nostru s[-i fim scos, =i, p`n[ a nu p[trunde g`lceava
aceasta inimile =i sufletele tuturor, s[ fim ales ce-i de sc[dere =i
de folos (c[ precum cineva, pentru m`ntuin\a a tot trupul =i pen-
tru paza vie\ii, fier, foc, =i t[ierea a unui sau =i a doa[ m[dulare
ardere, t[iere =i de tot de la sine lep[darea, macar c[ cu mari
chinuri =i dureri, ]ns[ sufere =i priime=te, a=e =i ]n statul public[i,
unul nest[t[toriu =i de r[scoale =i g`lceve scornitoriu s[ socote=te,
carile ca un r[u =i beteag m[dulariu din trupul monarhiii curmat
=i t[iat a fi s[ cade)3. C[ ce folos noa[ =i ei Vidra cu sfatul f[r[

1
Lupu Bogdan consider[ c[ adunarea, ]n loc s[ solu\ioneze problema
succesiunii la tronul Moldovei, a ]ncurcat =i mai r[u lucrurile, dezl[n\uind =i
mai mult patimile, interesele =i urile care ]n mod obi=nuit ]nveninau rela\iile
omene=ti.
2
Cantemir, prin Lupu Bogdan, subliniaz[ rolul nefast al ]nvidiei =i intrigii
]n via\a noastr[ politic[ de atunci, avertiz`nd c[ permanentizarea acestor
obiceiuri =i practici detestabile va duce la distrugerea celor dou[ \[ri rom`ne=ti,
bine]n\eles, prin accentuarea dependen\ei fa\[ de turci.
3
Pentru a salva „publica“, adic[ statul, de asemenea efecte nefaste,
Cantemir propune m[suri radicale, merg`nd p`n[ la exterminarea intrigan\ilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 75

vreme au adus? +i ce treab[ au avut B`tlanul cu at`tea cuvinte

inima Vidrii a am[r] =i a dosedi? Pre Breb la m[rturie cine l-au
chemat? +i cine cu ce treab[ l-au ascultat? Numele Strutocamilei,
siloghizmul Corbului, ]mpotriv[ voroava Ciacalului la propozitul
adun[rii ace=tiia ce folos au adus? V`n[toarea arapilor, fuga
C[prioarii =i primejdiia Strutocamilei la acesta sinod ce amestec
au avut? Ce adev[rul ieste acesta (c[ zavistiia ieste jiganie cu
multe capete =i cu toatele ]nghit pizm[ =i deodat[ bor[sc g`lceav[
=i vrajb[). C[ci B`tlanul socotind c[ Vidra prin g`rle v`natul
pe=telui ]i ]mpu\ineadz[, i s-au p[rut c[ i s[ va de=erta vreodat[
gu=ea de putregiune de pe=te =i ma\ile de viermi de putregiune
(c[ci l[comiia B`tlanului lumii ieste vestit[). Brebul a=ijderea ieste
jiganie carea, puterea organelor n[sc[toare pierdzindu-=i, ]n firea
=i ]ndr[pniciia had`mbilor cade, carile vreunui de duh purt[toriu,
pre c`\i soarele ]nc[ldze=te, priietin adev[rat s[-i fie, sau binele
s[-i pofteasc[ nici s-au v[dzut, nici s-au audzit1 (c[ n[cazul lipsii
la unul scorne=te zavistiia prisoselii la altul). +i a=e m[rturiia lui
asupra Vidrii de p[cura zavistiii neimat[ =i ne]ntinat[ s[ s[ so-
coteasc[ nu s[ poate (c[ mai lesne ieste cineva o mie de ani ]n
f`nt`nele c[tranului s[ lucredze =i cu c[tran s[ nu s[ pice dec`t
un ceas zavistnicul cu cela c[ruia zavistuie=te voroav[ s[ fac[ =i
cuv`nt pizmos din gur[-i s[ nu-i ias[). Au doar[ c[ci od`n[oar[
un bl[nariu ]n me=ter=ug iste\ pre altul ]n cono=tin\[ prostatec au
am[git =i ]n loc de piiele de breb i-au v`ndut blan[ de vidr[? Au
numai spicul p[rului =i floarea pieii am`nduror as[m[n`ndu-s[,
pre Vidra precum od`n[oar[ Breb s[ fie fost o dovede=te? Ba m[

1
Am[nunte interesante date de Lupu Bogdan despre unele personaje,
precum =i despre mobilurile patimilor m[runte care produceau vrajb[: Dimachi
era cunoscut de c[tre to\i ca foarte lacom, capabil de orice spre a-=i satisface
aceast[ pornire. El se ridic[ ]mpotriva lui C. Duca, fostul s[u st[p`n, ]ntruc`t
se temea de concuren\[ ]n propriile afaceri din capitala Imperiului Otoman,
mai ales dac[ acesta ar fi revenit pe tronul Moldovei; Burnaz postelnicul, din
cauza infirmit[\ii sale, este invidios pe oricine, c[ut`nd ]ntotdeauna s[ fac[
r[u =i s[ nu-=i respecte prieteniile.
76 Dimitrie Cantemir

crede\i c[, de s-au am[git ochii prostatecului, nici Vidra, nice pi-
ielea Vidrii fiin\a sa =-au schimbat. C[ firea ]n lucruri nu ]n celea
ce-=i r[duce, ce ]n celea ce ieste s[ socote=te. (C[ t`mpl[rile pre-
cum vin, a=e s[ =i duc, deasupra ipohimenului, nicicum fiin\a-i
stric`nd)1, ce toate acestea alt[ nu fac, f[r[ numai (din zavistie
]mponci=ere, din ]mponci=ere n[du=al[ =i asupreal[, din asupreal[
g`nduri de =uv[ial[ =i cuvinte de r[zsuflare s[ scornesc), precum
B`tlanul asupra Vidrii cu Brebul ]n p`r[ =i m[rturie s-au ]mpreu-
nat, Ciacalul =i C[prioara partea Vidrii \iind, siloghizmul Corbu-
lui au r[zsipit =i mii de mii de oc[ri ]mpotriva Strutocamilii au
scornit. Aceasta iar[=ile mai mult prin mijlocul gloatelor de s[ va
t[v[li, sau ea, sau alta ]n locul ei, de n[caz ]mping`ndu-s[, asu-
pra al\iia alt[ ceva mai mult =i mai de ocar[ poate s[ g`r`iasc[.
+i a=e ]n toat[ g`lceava ]ntorc`ndu-s[, o cl[tire nest[tut[ =i neo-
bosit[ ]ntre to\i s[ va scorni.
+i de ciia urmadz[ ]ntre ]mp[ra\i nu numai pentru Liliiac
sc`nteile ]mpotrivirii a sc`ntiia, ce ]nc[ =i pentru Fili2 =i Inorog3
p`rjolul m`niii =i pojarul izb`ndii a s[ a\i\a. Care lucru, numele
adun[rii fericite ]n porecla r[zsipei nefericite f[r[ gre= va muta4.

1
Se repet[ un principiu de logic[: ]nt`mplarea nu afecteaz[ substan\a; ca
atare, asem[narea dintre lucruri („r[ducerea“) — form[ a ]nt`mpl[rii, ea
exprim`nd deci o ]nsu=ire ]nt`mpl[toare, nu esen\ial[ — nu constituie un
factor al identit[\ii lor, aceasta fiind dat[ de substan\[.
2
Filul, elefantul: Antioh vod[ (D.C.) — Antioh Cantemir, fratele scriitorului,
domn al Moldovei ]ntre 1695—1700. Acesta f[cea demersuri pentru reocu-
parea scaunului domnesc ]n ]mprejur[rile vacan\ei din 1703. Scriitorul
nume=te pe fratele s[u elefant, ]ntruc`t, cum afirm[ =i izvoarele timpului, era
un om mare la trup.
3
Irod, Inorog, Monocheros: Dumitra=co vod[ (D.C.) — este vorba de
scriitorul ]nsu=i, c[ruia ]i pl[cea s[ se ascund[ de preferin\[ sub ieroglifa
Inorog. +i el va face demersuri pentru reocuparea domniei, fie ]n Moldova,
fie ]n |ara Rom`neasc[, ]n acelea=i ]mprejur[ri.
4
}n adunare, pe de o parte, s-a realizat o coalizare a lui Dimachi =i Burnaz
]mpotriva lui C. Duca, pe de alt[ parte, o alian\[ a lui Dumitra=co Caragea
cu Maxut pentru ap[rarea aceluia=i Duca. }mpreun[ urm[reau s[ distrug[
Istoria ieroglific[. Vol. I 77

A=ijderea c[ lucruri mici ca acestea, iat[ c[ =i spre mari g`lceve

cresc, =i, de s[ vor cumva putea a=[dza, ]nc[ vreun s[mn de nedej-
de ca acela p`n[ acmu nu s[ arat[. Dar[ de va agiunge giude-
cata cineva ]ntre doi monarhi a c[uta =i inimile a doi ]mp[ra\i a
]mp[ca, oare cum aceasta la s[v`r=it a aduce va putea? +i cine ]n
mijlocul lor a ]ntra va ]ndr[zni? (C[ mai greu nu ieste de giude-
cat dec`t p`ra ]ntre doi priietini — ales ]mp[ra\i fiind— a c[uta,
c[ci cineva ]ntre doi nepriietini p`ra aleg`nd, pre unul priietin
poate s[ fac[, iar[ dintre doi priietini unul s[ face a=e=i de tot
nepriietin1). (C[ din fire moritorii a=e sint tocmi\i, nu numai ]n
r[zboaie =i nu numai ]n g`lceve =i ase=i nici ]n glume =i giocuri a
s[ birui de la altul priim[sc.) Apoi din gura Ciacalului cineva poate
a vr[ji c[, precum socotesc, gura numai era a lui, iar[ duhurile
p`n[ ]ntr-at`ta ]ndr[znitoare =i cuvintele a=e la inim[ lovitoare a
altuia sint, carile ca toate grosimea fumului ce iese mare v[paie
pre urm[ a izbucni ar[t[toare sint“.
Aceasta Vulpea audzind, tare ]n ascunsul =tiin\ii sale s[ ]mpuns[
=i, pentru ca nu mai ]n mult voroava Lupului s[ s[ tr[g[nedze, cu
scurt[ voroav[ cuvintele ]ntr-alt[ parte sili a le abate2 (]ns[ firea

sprijinul acordat de c[tre Br`ncoveanu candidaturii lui Mihai Racovi\[. Lupu

Bogdan avertizeaz[ c[ certurile =i tensiunea se vor amplifica =i mai mult =i
n-ar fi exclus ca p`n[ la urm[ s[ fie pu=i ]n discu\ia adun[rii =i cei doi fra\i,
Dimitrie =i Antioh Cantemir, lucru nedorit de munteni, ceea ce ar duce la
abandonarea lucr[rilor. De altfel, men\ionarea celor doi fra\i este o aluzie
vag[ la am[nuntul c[ ]n realitate Antioh fusese chemat de c[tre boierii
Cup[re=ti s[ stea ]n jurul adun[rii, ace=tia am[gindu-l cu sus\inerea candi-
daturii sale.
1
Lupu Bogdan, mereu foarte prudent, las[ s[ se ]n\eleag[ c[ discu\iile ar
trebui orientate c[tre solu\ii ce nu trebuie s[ loveasc[ una sau alta din p[r\i,
av`nd ]n vedere prestigiul Moldovei =i al |[rii Rom`ne=ti.
2
Lupu Bogdan b[nuie=te c[ interven\ia lui Maxut serdarul este inspirat[
de altcineva, iar Ilie |ifescu, sim\ind c[ face aluzie la el, de fric[ s[ nu fie
demascat, intervine, pentru a orienta ]n alt[ parte dialogul; Ilie |ifescu este
prezentat drept un distins logician, de fapt un subtil sofist. Interven\ia sa reia
discu\iile pe planul logicii.
78 Dimitrie Cantemir

totdeauna pre me=ter=ug biruie=te =i din plinirea inimii cuv`ntul

=i f[r[ veste izbucne=te). }ntr-acesta chip =i Vulpea f[cu, c[ ]n loc
ce g`ndiia, spre potolirea cuvintelor s[ gr[iasc[, cu iarb[ pucioa-
s[ focul vru s[ potoleasc[ =i cu iasc[ sc`nteia sili s[ ]nadu=asc[,
=i ]ntr-acesta chip cu mare glas cuv`ntul din gura ca piiatra din
pra=tie ]=i slobodzi (c[ cuv`ntul slobodzit mai iute dec`t fierul
]mp[nat s[ duce, =i piatra ]n fundul m[rii aruncat[ precum vreo-
dat[ tot a mai ie=i tot s[ n[d[jduie=te, iar[ cuv`ntul gr[it, pre-
cum va fi putin\[ a s[ dezgr[i, toat[ nedejdea lipse=te):
„+i oare cine, dzis[, vreod`n[oar[ au dzis c[ glasul Corbului
ieste spre chedzi buni? Carile macar siloghizmul lui Aristotel,
macar sofisticul lui [...]1 ar avea ]n gur[?2 +i cu at`ta de acmu
]nainte gr[iasc[ =i altul, de vreme ce eu nu din cap, ce din coad[,
nu denainte, ce dinapoi ]ncheierea siloghizmului fac, adec[ (mai
prelesne ieste soarelui r[zs[rit radzele luminii de pre fa\a p[m`n-
tului a-=i opri dec`t adev[rul ]n veci cu minciuna a s[ coperi“3).
Toate zbur[toarele s[ tulburar[ =i de dulce otrava Hulpii tare
s[ ame\ir[. C[ci bine cunoscur[ c[ toat[ puterea siloghizmului
Corbului s[ curma =i ap[rarea carea spre partea monarhiii sale
f[cea ]n de=ert ie=iia. Pre l`ng[ a Vulpei de cuv`nt ]mpuns[tur[
toat[ a Lupului uitar[ ]nv[\[tur[4.
Iar[ ]n monarhiia pasirilor era o pasire carea s[ cheam[ Cu-
cunos; aceasta ieste din fire cu socoteal[ ]nalt[, cuv`ntul vreo-

1
Loc alb ]n manuscris.
2
Adic[, oricum =i-ar demonstra punctul de vedere, fie pe baza unei
silogistici corecte, a=a cum cere Aristotel, fie folosindu-se de sofisme, acest
lucru este f[r[ nici o importan\[, din moment ce orice ar gr[i Corbul, spre
nenorocirea altora gr[ie=te.
3
Spre deosebire de Lupu Bogdan, care vorbise cu pruden\[, Ilie |ifescu
atac[ direct pe Br`ncoveanu. El ]=i ]ncheie scurta sa interven\ie prin inversarea
silogismului Corbului, cu ]n\elesul direct de a face analiza de fond a premiselor
spre a vedea ]n ce m[sur[ aser\iunile lor au sau nu valoare de adev[r. Paranteza
sugereaz[ ]ns[ ideea c[ ele nu erau fundate pe adev[r.
4
Reflect`nd puterea de convingere a cuv`nt[torilor, to\i buni oratori,
adunarea este de p[rerea ultimului vorbitor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 79

dat[ gios s[-i r[m`ie nu priime=te, ]ns[ multe gr[ie=te, dar[ pu\ine
ispr[ve=te, la m`nie iute, la foame nes[turat[ ieste: dzic c[ vi\elul
]ntreg de-abiia ]i ieste de gustarea dimine\ii. Iar[ la osp[\ul
pr`ndzului cu taurul =i cu c[mila nu s[ satur[. Despre partea
stomahului a=e, iar[ despre partea sufletului cu multul mai mult
nes[\ios =i nes[turat ieste; prin olaturile ei alt[ jiganie nu numai
c`t a nu vie\ui, ce nici a trece f[r[ primejdie poate (c[ mai pre
lesne socotesc =i mai f[r[ primejdie cineva c[l[torie pre l`ng[
v`rtopile zmeilor =i b`rlogurile leilor a face s[ poat[ dec`t prin
hotar[le aceluia a trece carile pururea de foamea l[comiii s[
chinuie=te). Aceasta pasire, dar[, cu mare m`nie, mai mult din
stomahul tulburat dec`t din rostul f[r[ sfat, ]ntr-acesta chip cu-
vintele deodat[ cu balele ]=i stropiia1:
„Fi-s-ar c[dzut, o, priietinilor2, Lupul pildele sale ciobanului
s[ le v`ndz[ =i Vulpea pris[cariului b[tr`n ciumiliturile s[-=i arete.
Iar[ de ieste glasul Corbului spre s[mn r[u luat, cine va fi acela
carile s[ nu poat[ cunoa=te (c[ c`nd unuia veste rea de la cineva
]i vine, aceia=i veste altuia altul de bun[ ]i o duce), ce fie glasul
Corbului rea veste ]n urechile Lupului, Ciacalului, sau m[car[ =i
singur Leului, ]ns[ sint alte urechi carile, cu dragoste priimindu-l,
cu dulce ]n c[mara inimii sale ]l ascund. Iar[=i =i amintrilea, c[
de=i peste tot =i tuturor glasul Corbului ieste nepl[cut, avem ]ntre
noi Co\ofana3, c[riia din limb[-i fericire =i din gur[-i bun[ vestire

1
Cucunozul este sp[tarul Mihai Cantacuzino. Din portretul satiric, f[cut
de scriitor, rezult[ c[ importantul boier era un om cu planuri mari, trufa=,
m`nios, lacom =i r[u, care ]=i propunea multe =i ispr[vea pu\ine; descrierea
corespunde ]n mare m[sur[ adev[rului.
2
Mihai Cantacuzino \ine o cuv`ntare plin[ de arogan\[, amintind
participan\ilor la adunare c[ au fost chema\i pentru a se supune f[r[ cr`cnire
voin\ei =i puterii lui Br`ncoveanu.
3
Co\ofana: gramaticul muntenesc (D.C.) — socotim c[ nu este vorba de o
persoan[ anumit[, sensul frazei put`nd fi: dac[ vou[ nu v[ place ce spune
Br`ncoveanu, avem noi scriitorii no=tri de cancelarie =i cronicarii, care scriu
despre domnul lor numai de bine. Se =tie, din izvoare, c[ Br`ncoveanu avea
80 Dimitrie Cantemir

]i cur[. Dar[ =i cu aceasta ce s[ ispr[ve=te? P`n[ c`nd dar[, o,

pasirilor, ]n glogozala ]n z[dar v[ ]ng[ima\i =i statul vredniciii voa-
stre ]n sam[ nu b[ga\i? P`n[ c`nd vor urla, vor l[tra =i vor sc`nci
jig[niile =i dobitoacele acestea, carile pururea supt umbra noa-
str[ ]mbl[1 =i ochii no=tri totdeauna ]n spinarea lor priv[sc? P`n[
c`nd ce firea singur[ arat[, voi aceasta nu cunoa=te\i vreodat[?
C[ din fire a=e ieste or`nduit, ca tot dobitocul =i toat[ jiganiia ]n
patru picioare cu capul spre p[m`nt plecat[ s[ ]mble, =i toat[ pa-
sirea prin aier zbur`nd =i pe deasupra lor trec`nd, uneori cu um-
bra s[ le ocroteasc[, iar[ alteori cu unghiile =i cu pintinii s[ le
lovasc[ (c[ pururea =i mai totdeauna pre st`rvul dobitocului pa-
sirea s[ pune, iar[ de penele sau tuleiele pasirii rar dobitoc s[
]neac[). De care lucru, socotesc c[ cinstea =i vredniciia monarhiii
noastre pu\in de la ai s[i socotindu-s[, spre de=chiderea gurii a
jig[nii ca acestea pricin[ s-au dat. Deci guri ca acestea nu cu si-
loghizmuri loghice=ti, ce cu porunci ]mp[r[te=ti sint s[ s[ astupe.
Precum marele nostru ]mp[rat =i nebiruitul monarh, Vulturul,
s[mnul biruin\ii Corbului au dat, Corbul dar[ =i epitropul Vultu-
rului, a=e va, a=e porunce=te, a=e s[ s[ fac[.
Cu a ce=tiia senten\ie putere =i eu acmu sprijenindu-m[, cuv`nt
=i sfat ales dau. Vidra dintr-am`ndoa[ monarhiile afar[ s[ fie, Stru-
tocamila ori ]n care izvod ]i va pl[cea, ]ntr-acela s[ s[ scrie. Stru-
tocamilii, dup[ chipul ce din fire are =i din ocrotirea Corbului cea

mul\i secretari =i nu era lipsit nici de cronicari ai cur\ii, unul dintre ace=tia
fiind Radu Greceanu, fratele lui +erban Greceanu (Blend[ul).
1
Cuvinte jignitoare la adresa boierimii moldovene, aflate sub protec\ia
muntenilor. Br`ncoveanu schimba dup[ bunul s[u plac pe domnii Moldovei.
De re\inut amenin\area c[ gurile celor recalcitran\i vor fi astupate nu cu
„siloghizmuri loghice=ti ce cu porunci ]mp[r[te=ti“, o dat[ ce domnul \[rii „a=e,
va, a=e porunce=te s[ s[ fac[“. Adunarea, numit[ de scriitor, ]n alt[ parte,
„democratie“, era, a=adar, un simulacru democratic al unei hot[r`ri autocratice
dinainte stabilite =i irevocabile; nici vorb[, deci, de o alegere liber[. Afirma\ia
de mai sus mai are =i un alt ]n\eles, din perspectiv[ metodologic[: logica devine
instrument al puterii, =i ca atare utilizarea ei este un act de simpl[ formalitate.
Istoria ieroglific[. Vol. I 81

tare, ]ntre alalte dihanii =i cornul cel de putere s[ i s[ dea, c[ci

partea Corbului clironomiia Vulturului are1. Iar[ cine acestora
]mpotriv[ ar g`ndi, ar gr[i sau ar face, pedeapsa moarte groznic[
s[-i fie. Acesta ieste cuv`ntul Corbului =i bun[ pl[cerea Vulturu-
lui (c[ c`nd gr[iesc preo\ii lui Apolon de la Delfis, atuncea tac
toate vr[jile de la Memfis).“
Atuncea toate pasirile =i dihaniile zbur[toare, socotind c[ nici
cuv`nt ]mpotriv[, nici socoteal[ de asemenea Coconozului s[ va
mai putea afla, cu toatele ]ntr-o gur[: „Fac[-s[, fac[-s[, =i voia =i
porunca ]mp[ratului =i epitropului plineasc[-s[!“ strigar[2.
}ns[, precum dzice dzic[toarea (c[ r[spunderea moale fr`nge
m`niia, =i trestiia ]nduplecat[ de vivor nu s[ fr`nge) (a=ijderea,
potolindu-s[ m`niia, cuv`ntul cel moale, tare =i v`rtos a fi s[
arat[, =i, trec`nd vivorul, trestiia iar[ la locul s[u r[m`ne
dreapt[), ]ntr-acest chip smerit chipul jig[niu\ii 3 (carile s[

1
Cornul cel de putere (prin analogie cu cornul abunden\ei): pecetea domniii
Moldovei (D.C.) — s[ se dea domnia lui Mihai Racovi\[, aflat de aici ]nainte
sub „ocrotirea Corbului cea tare“. Expresia „partea Corbului clironomia
Vulturului are“ trebuie ]n\eleas[ ]n sensul c[ Br`ncoveanu, din moment ce
are mo=tenire fireasc[ domnia |[rii Rom`ne=ti, nu poate pretinde =i pe cea a
Moldovei; ideea apar\ine, bine]n\eles, scriitorului, care vroia ]nl[turarea
amestecului muntean ]n treburile interne ale Moldovei.
2
O nou[ manifestare de adeziune lingu=itoare din partea boierimii
muntene fa\[ de voin\a lui Br`ncoveanu.
3
Jig[niu\a este un nume imposibil de identificat, scriitorul nesim\ind ne-
voia s[-l descifreze nominal. }n text este un „chip smerit“, apar\in`nd deci unei
categorii sociale inferioare =i f[r[ drept la conducerea societ[\ii; ]n acela=i timp,
tot ]n text, este l[murit[ ca „pova\a Leului =i adulm[c[toriu v`natului“, deci un
fel de c[l[uz[ de v`n[toare, ]n vreme ce la scar[ „pova\a Leului“ este descifrat[
la r`ndul s[u „jelea =i tragerea (suferin\a —n.ed.) neamului moldovenesc“,
expresie ce ]ncurc[ =i mai mult lucrurile; ]n continuarea textului se mai spune
despre ea c[ face parte din r`ndul „sufletelor supuse“, adic[ din cea de a treia
tagm[, =i c[ are „voia legat[“, adic[ se afl[ sub interdic\ia manifest[rii libert[\ii
de voin\[ ]n via\a social[. Toate determin[rile date de scriitor ne ]ndrept[\esc
s[ vedem ]n acest nume un ins oarecare din lumea micilor boieri sau slujba=i,
reprezent`nd necazurile =i aspira\iile clasei sociale din care f[cea parte. Pentru
82 Dimitrie Cantemir

cheam[ pova\a Leului =i adulm[c[toriu v`natului ]i ieste) =i

moale glasul lui1, precum d`rdze cuvintele Cucunozului ]ntr-alt[
parte ab[tu, a=e cu prea sup\ire me=ter=ug toat[ ]nv[luiala
desf[cu =i Strutocamila cine =i ce ieste singur[ pre sine s[ s[
v[deasc[ ]ndemn[ (c[ mai de credzut ieste un cuv`nt de m[rtu-
risire a gurii hiri=e dec`t o mie de m[rturii a altora streine)2.

identificarea sa cu situa\ia de mic boierna= ar pleda =i expresia: „cea mai mic[

=i cea mai de nemic[ ]ntre toate jig[niile s[ fiu aievea ieste“.
1
Interven\ia Jig[niu\ei are loc, a=adar, c`nd toat[ lumea se a=tepta mai
pu\in, deoarece cuv`ntarea lui Mihai Cantacuzino f[cuse pe participan\i s[
]n\eleag[ c[ este dinainte hot[r`t[ candidatura lui Racovi\[ =i c[ ei nu ar mai
avea nimic de ales. Dar nea=teptatul personaj, un om, dup[ cum se vede, foarte
inteligent, =tie s[ reanimeze discu\iile din adunare, imprim`ndu-le o turnur[
cu totul nou[ =i de-a dreptul original[. Astfel, pe de o parte, el cere Stru\oc[milei
s[ devin[ actorul propriului s[u rol, iar, pe de alta, ca exponent al celor f[r[
drepturi politice, aduce ]n discu\ie probleme ale vie\ii sociale =i de stat v[zute
prin prisma acestora. Un astfel de reprezentant era Cantemir ]nsu=i, datorit[
originii sale umile, tat[l s[u fiind r[ze= de F[lciu, silit, p`n[ la urcarea ]n
scaunul domnesc, s[-=i c`=tige existen\a ca soldat mercenar; de altfel nici cei
doi copii ai s[i, Antioh =i Dimitrie, nu se ]mbog[\iser[ =i nici nu f[ceau parte
din vreo tagm[ boiereasc[. Prin ideile pe care le expune ]n fa\a adun[rii,
suntem ]ndrept[\i\i s[ consider[m c[ Jig[niu\a este personificarea g`ndirii
social-politice cantemirene exprim`nd tocmai pozi\ia st[rilor sociale inferioare.
2
Dup[ ce scoate pe participan\i din starea de confuzie provocat[ de
interven\ia lui Mihai Cantacuzino, Jig[niu\a cere asisten\ei s[ nu mai discute
despre calit[\ile altuia, ci Stru\oc[mila ]ns[=i s[ ia cuv`ntul pentru a-=i dezv[lui
]n public voca\ia pentru domnie. Este o pozi\ie radical deosebit[ ]n metodologia
cercet[rii omului, care nu mai trebuie deci privit doar ca obiect al cunoa=terii,
prin intermediul unei =tiin\e din afara lui, a=a cum se ]nt`mpla cu fenomenele
naturii, =i mai ales drept obiect al unei =tiin\e formale cum este logica, deoarece
omul ]nsu=i se poate descoperi cunoa=terii prin manifestarea personalit[\ii
sale. Aceasta cere, desigur, o altfel de =tiin\[, aceea despre om. }n Istoria
ieroglific[, scriitorul realizeaz[ ]ntr-o ]nsemnat[ m[sur[ bazele acestei noi
=tiin\e, psihologia, limitat[ deocamdat[ la observa\ii, aforisme, judec[\i de
valoare, n[scute din experien\a dramatic[ de via\[ =i puterea excep\ional[ de
observa\ie a lui Cantemir.
Istoria ieroglific[. Vol. I 83

Aceasta jig[niu\[ ]ntr-acesta chip scurte, dar[ cu virtute cuvin-

tele sale ]ncepu:
„Singura a mea a trupului sl[biciune =i mic=urare a sufletului
supus =i a voii legate arat[toare ieste (c[ obiciui\i sint muritorii
cu ]n[l\imea statului, cu fr`mse\e trupului =i cu ghizd[via fe\ii,
ca cu un lucru prea mare de la fire d[ruit a s[ l[uda =i ]nc[ mai
mult ]ntre al\ii nu numai arcoas[ spr`ncenele-=i a-=i r`dica, ce =i
sfaturile preste cuviin\[ a-=i da =i socoteala preste m[sur[ a-=i
r`dica)1. A=ijderea, ]mpotriv[ ieste de socotit (c[ ]n cei mai mul\i
m[rimea =i greuimea trupului s[mnul mic=orimei sufletului =i
iu=urimei min\ii ieste). +i iar[=ile cine ]n lume aceasta dovedit
nu-=i va avea (c[ vredniciia sufletului nu de pe fr`mse\ea trupu-
lui s[ m[sur[. C[ci nebunul la chip frumos =i trupului grea
pedeaps[ =i numele la mare ocar[ =-au scos. Iar[ ]n\eleptul grozav
=i ghibos nici au g`ndit vreodat[, nici au f[cut lucru f[r[ folos)2.
Deci precum cu cea mai mic[ =i cea mai de nemic[ ]ntre toate
jig[niile s[ fiu aievea ieste. De care lucru mie nu cuv`nt ]ntre voi
a gr[i ce nici ]mpins de flegm[ a tu=i macar[ nu mi s-ar c[dea.
}ns[ de vreme ce voia =i porunca a marilor ]mp[ra\i au fost ca ]n
adunarea de ob=te =i sfaturile de ob=te s[ fie, cu a lor porunc[
sprijenindu-m[, supunerea trupului ]n slobodzeniia sufletului
acmu ]mi ]ntorc3 (c[ spre ]nchisoarea =i legarea trupului un lan\uh

1
Cantemir se ridic[ ]mpotriva mentalit[\ii curente care apreciaz[ omul
dup[ calit[\i fizice (datorate naturii =i nu meritelor personale) =i nu mintale,
=i care, de asemenea, pre\uie=te pe cei m`ndri =i ]ndr[zne\i la vorb[; este o
critic[ a valorilor sociale de tip feudal, calit[\ile fizice =i ]ndr[zneala fiind
unele din acestea.
2
Observa\ie just[: o minte str[lucit[ se poate ]nt`lni la un trup lipsit de
frumuse\e. Scriitorul, un intelectual de ]nalt nivel, subliniaz[ ori de c`te ori
se ive=te ocazia, necesitatea pre\uirii sociale a calit[\ilor intelectuale.
3
Solicit`nd s[ fie l[sat[ s[ vorbeasc[, Jig[niu\a ]=i motiveaz[ dorin\a pe
temeiul c[ nu cere ceva incompatibil cu rangul s[u social, ci consider[ c[
participarea sa la discu\iile din adunare vine din spirit de supunere, deoarece
cei mari hot[r`ser[ „ca ]n adunarea de ob=te =i sfaturile de ob=te s[ fie“.
84 Dimitrie Cantemir

=i o vart[ destule sint, iar[ spre str`nsoarea sufletului =i spre op-

reala voii slobode nici mii de mii de lan\uje, nici dz[ci de mii de
]nchisori pot ceva face)1. De care lucru ]ntr-acesta chip dzic (c[
unde pravila ]n sil[ =i ]n t[rie, iar[ nu ]n bun[ socoteal[ =i dreptate
s[ sprijine=te, acolo nici o ascultare a supu=ilor trebuitoare nu
ieste2). O, cinsti\ilor =i dintr-]mbe p[r\ile vesti\ilor senatori, ce
poate fi aceasta ]ntre voi din toate p[r\ile nea=edzat[, iar[ alt[
dat[ mai mult dec`t s[ cade sima\[ voroav[? (Nime ]n lume at`ta
de ascu\it la minte =i iute la giudecat[ a afla s[ poate, carile ]n
toat[ alegerea negre=it =i nesmintit s[ fie) =i (macar[ c[ aspru
lucru ieste pentru cele =ie cunoscute dreapta giudecat[ a face c`t
mai v`rtos cu greu =i a=e=i peste putin\a a toat[ firea va fi, pentru
cele =ie mai denainte nicicum =tiute sau cunoscute, de bune sau
de rele, de vrednice au bl[st[mate, deos[bire a face). C[ dup[ a
mea socoteal[ dzic (c[ mai pre lesne ieste cuiva f[r[ organul
ochiului =i f[r[ lumina soarelui ]ntre alb =i ]ntre negru a deos[bi
dec`t f[r[ cuno=tin\a lucrului de vrednic sau de nevrednic a-l
alege). }ntr-acesta chip poate fi s[ fie =i senten\iia carea dumnealui
Cucunozul spre vredniciia Strutocamilii au l[sat. De care lucru
dzic (c[ nime mai mult a altuia dec`t al s[u giudec[toriu =i nime
mai mult pre altul dec`t pre sine a s[ cunoa=te poate, c`nd spur-
cata lipse=te filaftie). De unde urmadz[ mai cu cuviin\[ a fi de
toat[ voroava dezm[\at[ p[r[sindu-v[, pre Strutocamila de fa\[

Pasajul este o satir[ la adresa ierarhiei sociale specifice feudalismului, ierarhie

care nu permitea amestecul ]n via\a public[ a celor de jos. }mpotriva acestor
reguli de via\[ politic[ se ridic[ scriitorul c`nd cere, cu insisten\[, categorisirea
omului dup[ calit[\ile personale =i mai ales pre\uirea celor intelectuale.
1
Idee social[ deosebit de important[, care anun\[ viitoarea ideologie
burghez[: nu poate exista nici o constr`ngere pentru libertatea g`ndirii =i a
voin\ei.
2
Concep\ie de-a dreptul revolu\ionar[: supu=ii nu trebuie s[ asculte de
legile asupritoare =i nedrepte ale st[p`nitorilor. De aceea, se consider[ legi-
time mi=c[rile maselor ]mpotriva abuzurilor =i nedrept[\ilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 85

s[ chema\i =i pre d`nsa pentru sine ce dzice =i ce socote=te s[ o

]ntreba\i. +i orice r[spuns ar da, pre acela ]n ciurul alegerii cu
dreapta bunei socotele s[-l zbate\i. +i a=e atuncea pre lesne
deos[birea ]ntre gr[un\e =i ]ntre pleave a face vi\i putea“1.
La acesta sfat nu numai c`t Coconozul nu avu ]mpotriv[ ceva
a r[spunde, ce ]nc[ =i tuturor gloatelor foarte pl[cut fu =i toate
capetele mari =i de=erte celui mic =i plin s[ plecar[ (c[ sfatul ca-
rile poate da s[racul ]nv[\at =i ]n\elept to\i ]mp[ra\ii nebuni =i
neispiti\i nu-l pot nemeri). (C[ =tiin\a ]n\elepciunii nu ]n scaunele
trufa=e =i ]nalte, ce ]n capetele plecate =i ]nv[\ate l[cuie=te.)2 +i
a=e, Strutocamila ]n mijlocul theatrului chemar[. C[riia ]ntreba-
rea pentru sine ]nainte-i pus[r[: „+i ce? +i cine ieste?“ o ]ntrebar[.
Iar[ Strutocamila r[spuns[, dzic`nd:3 „Eu sint un lucru mare
1
Acuz`nd pe antevorbitori, inclusiv pe Mihai Cantacuzino, de cuv`nt[ri
]ndr[zne\e =i insuficient g`ndite, =i f[c`nd apel la principiul c[ nu po\i hot[r]
f[r[ gre=eal[ cu privire al un lucru care nu-l cuno=ti bine, Jig[niu\a propunea
Stru\oc[milei s[ vorbeasc[ despre sine, pentru a da astfel prilej adun[rii s[
judece ]n cuno=tin\[ de cauz[ calit[\ile =i voca\ia acesteia pentru domnie.
2
Sfatul bun se ]nt`mpl[ s[ provin[ de multe ori de la un om de jos, dac[
este ]nv[\at =i cu o g`ndire ]ntemeiat[ pe experien\[ de via\[ („]n\elept“), iar
]n\elepciunea ]ns[=i este o =tiin\[ care nu poate fi apanajul boierimii trufa=e,
ci se dob`nde=te prin ]nv[\[tur[ =i atitudine respectuoas[ fa\[ de om („capete
plecate“, adic[ lipsite de trufie).
3
Cuv`ntarea lui Mihai Racovi\[ este un autoportret moral, Cantemir
satiriz`nd cu acest prilej pe pretenden\ii care, f[r[ a avea ca temei anumite
calit[\i („vrednicii“) ce se cereau unui domn, dovedeau numai c[ sunt st[p`ni\i
de complexul de putere. „Eu sunt un lucru mare — spune Stru\oc[mila — =i
vreau s[ fiu =i mai mare“, adic[ vrea s[ fie domn. Ridiculiz`nd aceast[ manie
a puterii, scriitorul subliniaz[ c[ astfel de pretenden\i la domnie erau gata,
pentru a dob`ndi puterea, s[ suporte orice nepl[ceri =i umilin\e: „puterea
stomahului at`ta ]mi ieste de v`rtoas[, c`t =i pre fier =i pre foc a amistui
poate“ (expresia ]ntemeindu-se pe faptul real, c[ stru\ii ]nghit din l[comie
orice, f[r[ alegere), focul simboliz`nd binele =i desf[t[rile lumii (D.C.).
De altfel Racovi\[, dup[ ce a ajuns domn, a devenit unealta intereselor
marii boierimi moldovene.
86 Dimitrie Cantemir

=i voiu s[ fiu =i mai mare, c[ci aceasta chipul ]mi vr[je=te, de

vreme ce tuturor celor ce m[ priv[sc mierare =i ciudes[ aduc. }n
palaturile ]mp[ra\ilor de pururea m[ aflu1, puterea stomahului
at`ta ]mi ieste de v`rtoas[, c`t =i pre fier, =i pre foc a amistui
poate. Acestea vrednicii la mine afl`ndu-s[, au nu toate laudele
Cucunozului =i s[m[luirile Corbului mi s[ cuvin? A=ijderea,
agiutorind priin\a =i ocroteala Vulturului, de m-a=i putea ]n aer
]n[l\a dec`t toate zbur[toarele, a=e=i =i dec`t Vulturul, mai
ar[toas[ a=i fi2".
Toate dihaniile, la r[spunsul ei, r`sul cu hohot ]=i cl[tir[, nu-
mai Corbul =i Cucunozul stomahul ]=i tulburar[3. Deci unii de
m`nie =i de n[caz pre n[ri pufniia, al\ii de ru=inea ]n inim[ as-
cuns[ pre obraz s[ aprindea, iar[ al\ii cu batgiocur[ ]n laude =i
cu mascara ]n pofal[ o lua4 (c[ cu c`t =tiin\a rea ]ntr-ascunsul
inimii nac[je=te, cu at`ta la ivala tuturora ie=ind, ru=inea ]n fa\[
]i pedepse=te).

1
Expresia „]n palaturile ]mp[ra\ilor de pururea m[ aflu“ este o aluzie la
descenden\a lui Racovi\[, pe linie matern[, din familia Cantacuzinilor.
2
Pe baza ascenden\ei sale imperiale =i prin ]nsu=iri cum ar fi l[comia de
putere =i de „desf[t[rile lumii“, elemente prin care se ]nrudea =i se asem[na
cu familia =i profilul moral al Cantacuzinilor munteni — ironizeaz[ scriitorul
— Racovi\[ are tot dreptul la sprijinul muntean, put`nd chiar s[ pretind[ o
situa\ie superioar[ ]n raport cu restul boierimii muntene, aflat[ ]n stare de
inferioritate economic[ =i politic[ fa\[ de Cantacuzini, cei mai mari latifundiari
din |ara Rom`neasc[ ]n acea vreme.
3
Invitat[ de adunare, la sugestia Jig[niu\ei, s[ o aud[ „pentru sine ce
dzice =i ce socote=te“, adic[ s[ comunice ea ]ns[=i =i nu al\ii ce fel de fiin\[
este =i ce calit[\i ar ]ndrept[\i-o s[ revendice tronul domnesc, Stru\oc[mila,
din prostie, sugereaz[ Cantemir, ]=i d[ ]n vileag dorin\a de a deveni domn. De
observat aici cum, ]n timp ce Corbul =i Cucunozul r[m`n afecta\i de prostia
protejatei lor, ]ntreaga adunare devine, prin r`sul s[u, cutia de rezonan\[ a
spiritului satiric al scriitorului.
4
Reac\ia adun[rii este, a=adar, mult mai complex[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 87
1
Iar[ unul dintre gloate (din ceata dobitoacelor poate) glas ca
acesta ridic[: „O, priietini =i fra\i, la aceasta adunare ]mpreuna\i!2
Dumneaiei Strutocamila, precum ]n p[r\ile de gios3 (=i poate fi
sau supt, sau aproape supt br`ul ars4) s[ na=te =i tr[ie=te, tuturor
=tiut ieste. }n capul ai c[riia soarele lucru ]mpotriv[ au lucrat. C[
de s-ar fi n[scut ]n p[r\ile criv[\ului =i s[ fie tr[it ]n p[r\ile aus-
trului, c[ldura soarelui umedzala crierilor i-ar fi mai uscat, =i a=e
tidva capului spre ]ndesarea crierilor =i cuprinderea ]n\elegerii o
ar fi silit. Ce ea poate fi din fire capul uscat av`nd, ]n carile de au
=i fost vreo umedzal[ fireasc[, ar=i\a soarelui =i c[ldura austrului
porii pieii =i ]ncheiturile osului tidvei mai mult dec`t au trebuit
i-au de=chis. +i a=e, puterea c[ldurii cu pu\ina umedzal[ =i a crie-
rilor materie pre o parte ]i scotea, iar[ pre alt[ parte, ]n locul crieri-
1
Este nedescifrat de cheie, dar cu probabilitate un moldovean, ne sugereaz[
scriitorul („din ceata dobitoacelor poate“), ar putea personifica spiritul satiric
al scriitorului ]n demonstrarea prostiei =i inculturii Stru\oc[milei, a=a cum
Jig[niu\a personifica g`ndirea social-politic[ a lui Cantemir de pe pozi\ia
celor „mai de gios praguri“. Aceast[ demonstrare prezint[ =i elemente de
metodologie savant[, ]mbinat[ cu modelul eruditului renascentist —
exprim`nd pe Cantemir ]nsu=i — dar =i tr[s[turi specifice unei ]mbin[ri ciudate
de =tiin\[ medieval[ cu alta primitiv[ de tip popular, ceea ce ar explica
denumirea de „unul din gloate“. }n timp ce Racovi\[ r[m`ne singurul personaj
care ]ntruchipeaz[ prostia =i incultura, toate celelalte personaje, inclusiv acest
ins din „gloate“, sunt cultiva\i, chiar erudi\i, guralivi =i buni vorbitori, dup[
modelul eruditului scriitor.
2
}nceputul cuv`nt[rii omului din popor pare a fi o influen\[ a ora\iilor de
nunt[.
3
Expresia se refer[, probabil, la comuna sa de na=tere, Racova, aflat[ ]n
|ara de Jos. }n cadrul simbolicii cantemiriene, =tim c[ Moldova este Arabia,
a=a ]nc`t toat[ terminologia geografic[, ce urmeaz[, cap[t[ sens. Faptul c[
aceast[ simbolic[ este folosit[ =i aici =i nu numai ]n „povestea Camilopardalului
pentru apa Nilului“, se datore=te nevoii pe care a sim\it-o Cantemir de a explica,
de altfel ]njurios, prostia =i incultura viitorului domn.
4
Br`ul ars: meideanul pe ceriu de la zodiacul Racului p`n[ la al Capri-
cornului (D.C.) — zona dintre cele dou[ tropice, ]nc[lzit[ puternic de soare.
88 Dimitrie Cantemir

lor, v`ntul sau aierul cl[tit ]ntra =i [=i] l[ca= vecinic ]n c[p[\in[-i
]=i afla (c[ci, precum f[r[ prepus =ti\i c[ ]n fire loc ceva de=ert a
s[ da nu s[ poate1) =i ase din v`ntul str`ns, v`nt sloboade (c[
cineva ce nu are, a da nu poate). }ns[, oricum ar fi, prostimei ei
iert[ciune a s[ da s[ cade, de vreme ce poate fi c[ categoriile
loghic[i n-au citit =i ]n c[r\ile =tiin\ii nu s-au z[b[vit2 (c[ celor ce
multe lum`n[ri ]n citeala c[r\ilor topesc, ochii trupului la videre
s[ t`mp[sc. Iar[ celora ce niciodat[ pe slove au c[utat, macar c[
vederea ochilor mai ascu\it[ =-au p[zit, ]ns[ ne=tiin\a ]n ]ntunericul
=i ]n tartarul necuno=tin\ii i-au v`r`t). Iar amintrilea de ar fi fost,
dup[ categoriia ce o a\i ]ntrebat, dup[ aceia ar fi =i r[spuns3. Ce
acmu ea la ]ntrebarea cein\ii, d[ r[spunderea c`tin\ii =i feldein\ii4.
A=ijderea voi o ]ntreba\i ce ieste, iar[ ea v[ r[spunde c`t ieste =i
]n ce feliu ieste (c[ r[spunderea c`nd nu s[ d[ dup[ ]ntrebare,
pu\in deos[be=te din voroava mutului cu a surdului). +i iar[=i voi
o ]ntreba\i ce dzice pentru sine, iar[ ea v[ r[spunde ce cere,
pofte=te =i pune ]n sine5. De care lucru socotesc urechile de
gre\oas[ cuvintele ei cu alt chip s[ v[ cur[\i\i (c[ pre c`t greu
bucatele v`rtoas[ stomahului slab aduc, pre at`ta nesuferire aduce
=i cuv`ntul nealc[tuit la urechea bine ascult[toare). Adec[, ]nt`i,
de ieste cu putin\[, a=e=i de tot =i ]ntrebarea voastr[ =i r[spunderea
ei de tot s[ s[ curme (c[ sufletul ]n\elept pre c`t gura cuvinte rele

1
Cantemir nu concepe spa\iul ca un vid absolut, a=a cum ]l considerau
atomi=tii, ci ca av`nd oarecare densitate, dup[ cum ]nt`lnim la Descartes.
2
Cantemir sus\ine despre Racovi\[ c[ nu ar fi fost un om ]nv[\at, insinu`nd
prin aceasta c[ nu ar avea dreptul la domnie, ]n mai multe locuri scriitorul
insist[ asupra culturii, ca una din condi\iile pe care trebuie s[ o ]ndeplineasc[
un domn.
3
Se subliniaz[ faptul c[ Stru\oc[mila n-a r[spuns p`n[ acum adecvat la
]ntrebarea care i-a fost pus[, insinu`ndu-se din nou prostia.
4
}ntreb[ri privind categoriile ontologice ale substan\ei, cantit[\ii =i calit[\ii,
dup[ cum se vede, o alt[ tipologie metodologic[ ]n determinarea indivi-
dualit[\ii lucrurilor, evident, tot de esen\[ aristotelic[.
5
}n acest fel r[spunsese Stru\oc[mila la ]ntrebarea sugerat[ de Jig[niu\[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 89

a nu gr[i, pre at`ta =i urechile voroave f[r[ folos a nu audzi ]=i

opre=te)1. Iar[ aceasta de nu ieste cu putin\[, a=i sf[tui ca nu dup[
a voastr[ cuno=tin\[, ce dup[ a ei prostime =i ne=tiin\[ s[ o ]ntreba\i,
nici ce =i cine ieste, c[ci bine =ti\i (c[ tot capul =i sf`r=itul filosofiii
ieste cineva pre sine ce ieste a s[ cunoa=te)2, ce cum o cheam[ o
]ntreba\i3. +i de-=i va =ti numele, precum oarece s[mn de cuno=tin\[
s[ fie av`nd ieste nedejde, de nu mai mult[, ]ncailea c`t fietecare
dul[u numele de pe sunetul glasului ]=i simpte. Iar[ de nici a nu-
melui hiri= ]ns[mnarea ]n fantazie nu va fi p[zit, a=e=i de tot nedej-
dea curma\i, precum de la cel ne=tiutoriu =tiin\[ a v`na vi\i putea
(c[ci v`n[toriul =tiin\ii socoteala, iar[ m[iestriile sim\irea ieste)“.
A=edar[, dup[ socoteala =i sfatul acestui ]n\elept =i anonim sfet-
nic, „Cum te cheam[?“ pre Strutocamil[ ]ntrebar[. Iar[ ea r[s-
puns[: „Eu pe mine niciodat[ nu m[ chem (au ]n locul numelui
gramatica n-a\i citit, unde arat[ c[ m[ ]n locul numelui, eu, de
c[derea chem[toare4 s[ lipse=te?), ce al\ii pre mine, «o, dumnea-
ta» m[ cheam[“.
Iar[= o ]ntrebar[: „Dar[ numele ]\i ieste, o, au pe alt nume te
cheam[?“ Iar[ ea raspuns[: „C`nd strig[ c[tr[ mine cineva, atun-
cea audzu, precum =i pe voi acmu, c`nd m-a\i chemat, v-am au-
dzit. Deci acmu, va rog, spune\i-mi, ce m-a\i chemat?“
Cu to\ii deodat[ cunoscur[ (c[ nu ]n chipul ar[tos, nici ]n do-
bitocul c[p[\inos, ce ]n capul pedepsit =i cu multe nevoi, domirit
crierii cei mul\i s[la=luiesc), ]n care chip =i t`mp[ mintea s[rac[i

1
Cantemir este frecvent preocupat de modelul ]n\eleptului.
2
Principiu socratic: „cunoa=te-te pe tine ]nsu\i!“
3
}n batjocur[, reprezentantul gloatelor propune ca Stru\oc[mila s[ fie
scutit[ de a respecta canoanele metodologiei filozofice a timpului =i s[
r[spund[, ca orice prost =i necultivat, doar cum o cheam[. }n realitate,
Racovi\[, fost mare dreg[tor, se va dovedi, ca domn, un om inteligent =i
echilibrat, preocupat de dreptate, fin diplomat =i bun patriot, de=i, mai ales ]n
prima domnie (1703—1705), s-a ar[tat slab ]n fa\a boierilor.
4
Cazul vocativ (la cheie ]nt`lnim explica\ia: c[derea la gramatic[: slovene=te
padej, latine=te casus, (D.C.).
90 Dimitrie Cantemir

Strutocamilii se ar[t[. De care lucru mai mult a o cerceta =i ]n

z[dar cuvintele a-=i lep[da s[ p[r[sir[ =i acmu cu a tuturor t[cerea
mai mai a Corbului siloghizm =i a Cucunozului senten\ie s[
m[rturisiia (c[ci t[cerea mult[ la r[spunderea de treab[ ]n locul
m[rturisirii s[ \ine).
}ns[ iar[=i C[prioara de Aravia, apuc`nd voroava, a cl[ti cel
adev[rat nume ce va s[ dzic[ la ival[ ]i scoas[. Aceasta, dar[,
]ntr-acesta chip gr[i: „De ieste toat[ pofta adun[rilor pentru nu-
mele jig[niii ace=tiia a s[ ]n=tiin\a, pre c`t ]n proasta mea =tiin\[1
s[ afl[, a spune nu m[ voi lenevi (c[ pre c`t ieste de cu greu =i de
sc[dere cineva de =tiin\[ s[rac a fi, cu at`ta de ur`cios lucru ieste
cineva =tiin\a despre cei poftitori a-=i ascunde). Precum am`nduror
cea mai mult[ l[cuire ]n n[sipurile Araviii s[ ne fie2 =i mai de-
nainte s-au pomenit. Cu care pricin[ socotesc c[ fietec[rui dobi-
toc numele mai chiar =i mai hiri= s[-l =tie l[cuitorii carii sint de
acela=i loc cu acel dobitoc. De unde urmadz[ ca limba ar[pasc[
mai chiar[ hiri=iia numelui jig[niii ace=tiia s[ fie numit3. }n lim-
ba, dar[, ar[pasc[, macar[ c[ numele ei ]n patrudz[ci =i una de
feliuri s[ nume=te, ]ns[ cel mai hiri=, =i precum pro=tilor, a=e
]nv[\a\ilor mai obiciuit ieste u=tiurmurg, carile sarache-
nii ]l t[lm[cescu devecu=i. De la arapi s[ vede c[ elinii cu
t[lm[cirea s-au ]ndatorit, de unde ]i dzic otron‡oƒ¡mhlrV, adec[
Stru\-c[mil[. Iar[ c`nd ar t[lm[ci hiri= numele de pe sunarea lim-
bii ar[pe=ti, i-am dzice: c[mil[-pasire.“
Atuncea, hiri=ul nume a prostului dobitoc dac[ ]nv[\ar[, dzi-
s[r[: „Pentru numele lui acmu bine foarte ne-am ]n=tiin\at, ]ns[,

1
Dumitra=co Cavagea, de=i =tia desigur carte, nu se putea socoti un
reprezentant al culturii ]n acel timp, cum erau Ioan Comnen, Ieremia Cacavela,
Constantin Duca etc.
2
Se repet[ afirma\ia c[ Racovi\[ =i Caragea se cuno=teau foarte bine,
am`ndoi fiind, de altfel, pe vremuri, dreg[tori =i oameni de ]ncredere ai
Cantemire=tilor.
3
C[prioara de Aravia orienteaz[ acum discu\iile ]n jurul numelui de Stru-
\oc[mil[, Cantemir apel`nd astfel la etimologie, =tiin\[ la mod[ ]n acea vreme.
Istoria ieroglific[. Vol. I 91
1
oare, cine s-ar afla ]n lexicoanele etimologhice=ti ca ]nc[ =i mai
dintr-ad`nc =i mai curat numele ei s[ ne t`lcuiasc[?“
Deci unii dzicea: „Moimi\a Liviii2, c[ci ieste mai uimitoare
min\ii“. Al\ii dzicea: „Co=codanul Tharsisului vechiu3 (carea acmu
s[ dzice America) c[ci ]n instrumentul muzic[i poate c`ntece
alc[tuite a c`nta“. Iar[ al\ii dziser[: „Ba nici ace=tia ceva nu vor
ispr[vi, c[ macar c[ socoteala oarecum aceasta a ]n\elege le-ar
agiunge, ]ns[ limba spre ]nchipuirea cuv`ntului nu le agiunge4.
De care lucru, socotim c[ o jiganie ce poate ]nv[\a gramatica =i
organele limbii, schimbarea =i sunarea sileavelor a alc[tui pot (c[
multe agiunge mintea ascu\it[, carile limba f`icav[ =i slab[ a le
vorovi nu poate). Ca aceasta dar[ socotim c[ numai Papagaia5

1
Lexicoanele sau dic\ionarele, ]ntocmite dup[ criteriul etimologic, erau
un fel de enciclopedii ale vremii.
2
Moim`\a: chipul voroavii muntene=ti (D.C.) — felul de a fi al graiului
muntean. Livia semnific[ |ara Rom`neasc[, sens ]nt[rit aici de numele
maimu\ei. Evident, explica\ia pe care o d[ scriitorul la numele de maimu\[,
jignitoare la adresa muntenilor, nu are nici o semnifica\ie, din moment ce
Maimu\a Liviei este un personaj bine conturat.
Renumit c[rturar, ]n ]n\eles de enciclopedist, era atunci un singur om,
dup[ stolnic, ]n |ara Rom`neasc[ =i anume mitropolitul Antim Ivireanul;
identificarea are, desigur, un grad de probabilitate. Antim n-a participat ]ns[
la adunarea de la Arn[ut-chioi, ca =i alte personaje ale romanului.
3
Co=codanul: V[c[rescul aga (D.C.) — marele boier muntean, rud[ de a
lui Br`ncoveanu, Enache V[c[rescu, bunicul lui En[chi\[ V[c[rescu, dup[
c`te se vede, un om ]nv[\at =i ]n acela=i timp un talent muzical. Co=codanul
este o maimu\[ cu coada lung[, iar Tharsis este numele fenician al insulei
Creta; acela=i nume ]l purta =i Spania, tot ]n limba fenician[.
4
Nici maimu\a Liviei =i nici Co=codanul Tharsisului nu erau, a=adar,
gramaticieni =i etimologi. De re\inut afirma\ia despre cei doi c[ aveau un
defect de vorbire, g`ng[via, dar =i observa\ia just[ c[ ]n asemenea caz
exprimarea nu se poate sincroniza cu ritmul ideilor.
5
Papagaia: Papi Comneno (D.C) — Ioan papas (preot, ]n grece=te) Comnen,
un mare ]nv[\at al vremii, de origine greceasc[, profesor la Academia
Domneasc[ din Bucure=ti, medic, autor =i editor de c[r\i ]n limba greac[. El
92 Dimitrie Cantemir

ieste, carea mai chiar cuvintele dobitocului s[m[luitoriu a urma

poate.“
Hulpea macar[ c[ ceva la gloate a gr[i ca o ]n\eleapt[ tare
postiia =i ]n ceva ]mpuns[ a fi s[ nu s[ arete, v`rtos s[ feriia (c[ a
toat[ mul\imea, veri de cinste, veri proast[ ar fi, voroavele,
]n\eleptul a le asculta, de nu folos, dar[ nici pagub[ va avea; iar[
cuv`ntul a gr[i, macar[ c[tr[ cel prea ispitit, f[r[ primejdiia
pl[cerii sau nepl[cerii, de abiia ieste de nedejduit), ]ns[ atun-
cea pre to\i a=e=i de tot de la hotarul =tiin\ii dep[rta\i v[dzindu-i,
nici fr`ul gurii a-l mai sprijeni, nici l[cata t[cerii nedescuiat[ a
feri putu:
„+i a=e, vede-s[, o, priietinilor, dzis[, cu dep[rtarea locurilor
=i lipsa lucrurilor carile ]ntr-acel loc, macar c[ multe, iar[ aiurea
prea pu\ine, afl`ndu-s[, =i audzirea lor minunat[ =i vederea ciu-
dat[ li se pare. De care lucru, Papagaia, c[ci vine de la locuri de-
parte1, to\i a o audzi =i a o privi poftesc. }ns[ la vredniciia ei, de
nu ]ntrece Co\ofana de Evropa2, iar[ precum agiunge, nime nu
va putea t[g[dui, ce c[ci precum papagaiele acolo prin izbeli=te,
a=e acestea aicea prin t`rveli=te multe s[ afl[3. Pentru-aceia
Co\ofana aicea at`ta cinste =i laud[ nu i s[ face (c[ s[turarea
ochilor ieste ca =i grea\a stomahului, c[ precum stomahul destul

]ndepline=te condi\ia de gramatician =i etimolog. Papagaia este un nume

inventat de Cantemir prin asocierea cuv`ntului papas (preot) =i gaie, o specie
de uliu, scriitorul f[c`nd astfel din personaj o fiin\[ dubl[, a=adar un preot
grec, cu o natur[ hr[p[rea\[, pus ]n serviciul muntenilor.
1
Aluzie la originea greceasc[ a lui Ioan Comnen.
2
Trebuie s[ fie un gr[m[tic, adic[ un secretar al lui Br`ncoveanu de origine
apusean[, pe care nu-l putem identifica, domnul |[rii Rom`ne=ti folosind la
curtea sa mai mul\i secretari pentru problemele Europei apusene. Afl[m din
text numai am[nuntul c[ acest secretar era tot at`t de cultivat ca =i Ioan
Comnen.
3
Scriitorul, printr-un joc de cuvinte jignitoare, ironizeaz[ pe oamenii de
cultur[ (papagaiele) =i corpul de secretari (co\ofenele autohtone =i apusene)
de la curtea lui Br`ncoveanu.
Istoria ieroglific[. Vol. I 93

]nc[rcat, bucatele macar fie =i cu aromate, nu cu mirosul acel fru-

mos poft[, ce grea\[ ]i aduce, a=e =i ochiul de prival[ s[turat al-
bul vede negru =i frumosul grozav). Iar[ mi s[ pare c[ la Liviia
mai ]n mare cinste s[ afl[ co\ofanele dec`t ]n Evropa papagaiele1
=i mai scump[ poate fi o m`\[ v`n[toare dec`t o moim`\[ giuc[-
toare (c[ pofta ]n lume cu lucrurile ]mpreun[ =i inimile st[p`nind,
cestuia, ieftin, iar[ celuia scump nume au pus) (c[ a=e ieste din
fire tocmit, un lucru cu c`t mai de la mul\i s[ pofte=te, cu at`ta
mai de la mul\i lipse=te). }ns[ c`t spre trebuin\a a ace=tii adeve-
rin\[, precum mi s[ pare, nu pasi[si]re gramatic[, ce jiganie filo-
soaf[2 trebuie, c[ nu etimologhiia numelui, ce fiin\a lucrului tre-
buie t`lcuit[ c`nd cineva de acel lucru a s[ ]n=tiin\a pofte=te. C[
]n numele acesta doar[ de ieste vreo ascuns[ ieroglifie (precum
la eghip\iieni numele filului ]ns[mneadz[ chipul ]mp[ratului), iar[
c`t ieste despre etimologhie, fietecine o poate pricepe, c[ din stru\,
pasire, =i din c[mil[, dobitoc ieste alc[tuit.“3
Aceasta de la Hulpe cu to\ii audzind =i precum adev[rul a=e
ieste ]n\eleg`nd (c[ la mintea spre ]n\elegere g[tat[ mai tare
p[trunde cuv`ntul adev[rului dec`t prin moale grosimea trupu-
lui ascu\it[ simceaoa fierului dzis[r[: „Dar[ cine ]ntre noi poate
1
Este aici o confirmare a ipotezei c[ Livia este |ara Rom`neasc[, ]n timp
ce Evropa continu[ s[ semnifice Apusul.
2
Interven\ia prompt[ a lui Ilie |ifescu are scopul de a complic[ lucrurile
=i a reactiva =i mai mult discu\iile, deoarece el recomand[ s[ fie abandonat[
ideea de a recurge la etimologie ]n favoarea unei rezolv[ri filozofice a
problemei numelui Stru\oc[milei. El cere astfel pentru aceasta nu un muntean
etimologist (pasire gramatic[), ci un moldovean filozof (jiganie filosoaf[),
viz`nd pe Lupu Bogdan hatmanul.
3
Motivarea de principiu a propunerii Vulpii are un ]n\eles ad`nc ]n ceea
ce prive=te adev[rul posibil pentru cele dou[ =tiin\e: ]n timp ce etimologia
ofer[ o cunoa=tere simpl[, de suprafa\[ a lucrurilor („etimologhiia numelui“),
filozofia d[ posibilitatea de a merge la esen\e („fiin\a lucrului“: esen\a
fenomenului). De aici inferioritatea etimologiei fa\[ de filozofie ]n promovarea
cunoa=terii.
94 Dimitrie Cantemir

fi acela carile mai mult sufletul ]n filosofie s[-=i fie crescut =i dup[
pravile el trupul s[-=i fie sc[dzut?1 (C[ cu anevoie ieste cineva
trupul ]n toate pre larg =i de sa\iu s[-=i hr[neasc[ =i sufletul de
poftele trupe=ti nebetejit s[-=i p[zasc[), (c[ precum ]n hrana slo-
bod[ trupul s[ ]ngroa=[ =i s[ ]ngra=[, a=e de post trupul vitionin-
du-s[, sufletul s[ sup\ie =i s[ ]nv`rtoa=[) (c[ci foamea la trup
moarte fireasc[, iar[ la suflet via\[ cereasc[ aduce)2. +i cine ieste
acela carile mai ]ntr-ad`nc lucrurile fire=ti =i fiin\ele trupe=ti s[
fie p[truns?“3
La carea unii dzicea c[ Moim`\a aceasta va putea ispr[vi. Ca-
rea r[spuns[ precum mai mult ]n filosofiia obiceinic[ dec`t ]n cea
fizic[ s-au z[b[vit =i mai mult de pravilele obiceilor dec`t de fiin\a
lucrurilor poate giudeca4. Al\ii dzicea c[ poate Privighitoarea5
1
Avem aici modelul cantemirean al filozofului, un model stoic ]mbinat cu
cel al anahoretului cre=tin.
2
Un element de factur[ cre=tin[ ]n definirea modelului filozofului.
3
O defini\ie a filozofiei naturii, al c[rei obiect este cunoa=terea fenomenelor
naturale („lucrurile fire=ti“) =i a esen\elor, a fiin\elor corporale, adic[ materiale
(]n opozi\ie cu esen\ele sau fiin\ele spirituale, divine, de tip platonic =i cre=tin),
pe care foarte bine le nume=te Cantemir „fiin\ele trupe=ti“. Cei doi termeni:
„lucrurile fire=ti“ =i „fiin\ele trupe=ti“ sunt, de fapt, sinonime: fenomenele
naturale, corporale =i nu de factur[ spiritual[. Cu aceasta ne afl[m, indirect,
]n fa\a unui concept nou, acela de „filosof fizic“, cum se va exprima Cantemir
mai departe, ceea ce ]nseamn[ filozof al naturii, ]n ]n\eles de g`nditorul care
opereaz[ numai cu explica\ii corespunz[toare pentru fenomenele naturale.
4
Un element ]n favoarea identific[rii Maimu\ei libiene cu Antim Ivireanul
=i anume c[ acesta era cunosc[tor nu ]n „filosofiia fizic[“, deci nu ]n filozofia
naturii, ci ]n „filosofiia obiceinic[“, adic[ ]n domeniul moralei. De re\inut =i
preciz[rile obiectului fiec[reia dintre cele dou[ domenii at`t de deosebite:
„pravilele obiceielor“ — regulile de conduit[, pentru moral[, =i „fiin\a
lucrurilor“ — esen\a fenomenelor, pentru filozofia naturii.
5
Privighetoarea: Cacavela (D.C.) — este vorba de Ieremia Cacavela, grec
de origine, „iatrofilosof“, adic[ filozof =i medic, cu studii ]n Germania, la Frank-
furt, fost profesor al lui Dimitrie Cantemir, ]n acel timp aflat ]ns[ ]n slujba lui
Br`ncoveanu.
Istoria ieroglific[. Vol. I 95

aceasta s[v`r=i, c[ci ]n cuv`nt vreodat[ a s[ osteni nu =tie. Ce

mai cu de-adins lucrul cerc`nd, o aflar[ c[ macar[ c[ ]n limb[
lat[ =i la voroav[ ne]ncetat[ ieste, ]ns[ ce =i pentru ce, a=e mult
ritorese=te, nici ea nu poate =tie (ca voroava lung[ =i tot aceia, de
multe ori poftorit[, de ar fi c`t de dulce =i de frumoas[, p`n[ mai
pre urm[ s[ arat[ gre\oas[ =i s[\ioas[)1.
Iar[ mai pre urm[ cu to\ii dzis[r[ c[ precum Vulpea au fost
afl[toarea sfatului, a=e iar[=i ea va fi s[v`r=itoarea faptului. La
carea Vulpea r[spuns[:2 „Firea a=e de ]n\elep\e=te pre la to\i daru-
rile sale =-au ]nd[m`nat, c`t pre unii ]n cuv`nt, iar[ pre al\ii ]n
lucru, pre unii ]n porunc[, iar[ pre al\ii ]n ascultare, pre unii ]n
st[p`nire, iar[ pre al\ii ]n supunere vrednici, putincio=i =i suferi-
tori i-au ar[tat. A=ijderea, unii ]n gramatic[, iar[ al\ii ]n poetic[,
unii ]n loghic[, iar[ al\ii ]n ritoric[, unii ]n cea ithic[, iar[ al\ii ]n
cea fizic[ filosofie mai iste\i, =i unii ]ntr-un[, iar[ al\ii ]ntr-alt[
]nv[\[tur[ =i me=ter=ug mai vesti\i =i mai ferici\i, dup[ a firii
or`nduial[ au ie=it (c[ ce unul Dumnedz[u d[ruie=te, =i or`nduie=te.
toata lumea nici a lua, nici a cl[ti poate)3. De care lucru umilita
mea prostime (poate fi din n[stavul firii spre aceasta or`nduit[)
1
Expresiile oarecum injurioase la adresa fostului s[u profesor dovedesc
c[ se produsese, ]ntre timp, o r[ceal[ ]n rela\iile dintre ei. De remarcat ideea
c[ g`ndirea de forma\ie retoric[ — =i ca atare retorica ]ns[=i ca =tiin\[ — este
incapabil[ s[ p[trund[ ]n esen\a lucrurilor, nefiind ]n stare s[ ofere o cunoa=tere
aprofundat[ =i clar[.
2
Partea ]nt`ia a cuv`nt[rii Vulpii este o pledoarie pentru ideea unui de-
terminism natural al ]nclina\iilor, preocup[rilor =i profesiilor omene=ti.
Prezen\a factorului natural ]n conceperea acestui determinism constituie o
not[ pozitiv[ fa\[ de teza biblic[ a predestina\iei divine. De remarcat expresii
ca „firea“ care ]nzestreaz[ („]nd[m`neaz[“) „]n\elep\e=te“ (adic[ dup[ o
anumit[ regul[, or`nduial[) pe oameni cu „darurile“ (]nclina\iile, talentele)
sale, „a firii or`nduial[“ (ordinea naturii), formul[ri ce anticipeaz[ ra\iunea
natural[ a ilumini=tilor de mai t`rziu.
3
Se observ[ c[ aceast[ „or`nduial[ a firii“ este de fapt ordinea divin[,
Cantemir men\in`ndu-se astfel ]n ontologia sa ]n cadrul concep\iei deiste.
96 Dimitrie Cantemir
1
mai mult ]n cele cinci glasuri a lui Porfirie =i dzece categorii a lui
Aristotel2 z[b[vindu-s[, cu cheia me=ter=ugului me=ter=ugurilor
(c[ci loghic[i acest titlu a-i da m-am obiciuit)3 u=ile a de=chide =i
l[c[\ile a descuia pociu; iar mai ]nluntrurile c[m[rilor firii nici a
]ntra =i mai nici a c[uta pociu4 (c[ ]mp[r[\iia firii, precum are
domni, senatori, dereg[tori =i or`nduitori, a=e are =i plugari, =i
morari, =i portari, =i chelari). De care lucru socotesc, precum am
=i mai dzis, c[ nu dialectic, ce filosof la aceasta slujb[ trebuie=te,
c[ a dialectecului socoteal[ ieste numai forma siloghizmului s[
fie, dup[ canoanele loghic[i, fie-i macar[ materiia pentru carea
siloghizmul face =i necunoscut[5. De care lucru =i eu mai mult
fiin\a socotelii sau a chitelii dec`t a lucrului pociu cunoa=te.“6
1
Cinci glasuri a lui Porfirie: temeiul loghic[i, neamul, chipul, hiri= t`m-
plarea (D.C.).
2
Cele zece categorii aristotelice: substan\a, cantitatea, calitatea, rela\ia,
spa\iul (locul ]n spa\iu), timpul, pozi\ia, posesia, ac\iunea, pasiunea (suferirea).
3
Expresia „me=ter=ugul me=ter=ugurilor“ acordat[ logicii se refer[ at`t la
faptul c[ aceasta era v[zut[ de scriitor numai ca o tehnic[, deci un ansamblu
de reguli, c`t =i la locul de frunte ocupat de aceast[ =tiin\[ fa\[ de corespon-
dentele sale din vremea lui Cantemir.
4
O afirma\ie expres[ a lui Cantemir despre limitele logicii ]n promovarea
adev[rului: ca =tiin\[ formal[ (care permite deci numai pa=ii metodologiei ]n
cunoa=tere), logica nu ofer[ o cunoa=tere profund[, ]ntruc`t nu poate merge
p`n[ la esen\a lucrurilor („]nluntrul c[m[rilor firii“).
5
O precizare foarte ]ntemeiat[ a lui Cantemir: logica nu ofer[ dec`t condi\ia
formal[ a cunoa=terii nu cunoa=terea ]ns[=i, aceasta fiind obiectul filozofiei.
Plec`nd de la Aristotel, care numea dialectic[ o anumit[ parte a logicii,
Cantemir comite o exagerare voit[ c`nd limiteaz[ ]ntreaga logic[ la dialec-
tic[, adic[ la arta de a ]ntreba =i a r[spunde dup[ anumite reguli; ]n felul
acesta, scriitorul apropie logica mai mult de retoric[ (=i retorica era o compo-
nent[ a logicii la Aristotel, legat[ de politic[) dec`t de filozofie. Aceast[
exagerare va u=ura scriitorului manevrarea =tiin\ei respective ]n sensul devierii
ei ]n retoric[ =i poetic[.
6
}nc[ o precizare despre limitele =i specificul logicii fa\[ de filozofie: prin
logic[ nu ajungi s[ cuno=ti esen\a fenomenelor, ci doar esen\a g`ndirii
opera\ionale („fiin\a socotelii“), limitat[ atunci la regulile ra\ionamentului =i
ale demonstra\iei deductive.
Istoria ieroglific[. Vol. I 97
1
+i a=e =i Vulpea, dialectic[ , iar[ nu filosoaf[ s[ afl[. Vulpea,
macar[ c[ de ar fi ]ndr[znit, lucrul acesta singur[ la cap a-l scoate
ar fi putut (]ns[ precum adese a face dialecticii s-au obiciuit, adec[
la vreme de str`mtoare cu strofe2 =i cu sofismate, precum =i o=tenii,
c`nd cu m`na =i cu sabiia a birui nu pot, cu mihanii =i strataghe-
mate s[ sluj[sc). }ns[ cu cle=tele c[rbunele din cuptoriu =i cu m`na
altuia =erpele din bort[ g`ndi s[ scoat[ (precum =i mai denainte
prin limba =i gura Ciacalului cuvintele ]=i tunase =i duhurile ]=i
fulgeras[). Vulpea, dar[, ]ntr-acesta chip =i socoteala ]=i or`ndui,
=i cuvintele ]=i informui3:
„Inima mea, o, priietinilor, spre cea c`t de grea porunc[ =i aspr[
slujb[ a monarhiilor noastre pururea gata =i bucuroas[ au fost =i
ieste, =i ]nc[ p`n[ la cel mai de pre urm[ abur a fi =i silesc, =i
nedejduiesc (c[ cine n-au ]nv[\at nevoia a trage pentru to\i, ace-
la nici fericirea va suferi ]mpreun[ cu to\i). }ns[ cine ce are =i c`t
are, at`ta poate da =i ar[ta. Eu, dar[, de s[v`r=irea lucrului aces-
tuia precum vrednic[ nu sint =i m[ cunosc, =i m[ m[rturisesc. Iar[
precum pre cel vrednic s[ v[ ar[t, ]nc[ nu m[ t[g[duiesc, pre
carile, de s[ va t[g[dui (c[ci obiciui\i sint cei adev[ra\i vrednici
vredniciile sale de privala ochilor =i lauda gurilor a-=i ascunde)
(ce precum focul ]n piatra mai v`rtoas[ =i ]n fierul mai ]ndesat
ascuns fiind, dintr-acelea=i =i mai tare lovindu-s[, sc`nteiadz[, ase
1
Dialectic: cela ce =tie a s[ ]ntreba dup[ canoanele loghic[i (D. C. ) —
termenul desemneaz[ pe logicianul limitat la st[p`nirea artei de a discuta
(logica put`nd ]n acest caz u=or devia ]n sofistic[ =i retoric[).
2
Strofa este repeti\ia ]n silogistica retoric[, ]n logic[ ]nsemn`nd ra\io-
nament ]n=el[tor, sofism. Iat[, a=adar, ce ]n\elege ]n mod practic Cantemir
prin dialectic[: o logic[ a sofistic[rii adev[rului. Am amintit c[ retorica este o
parte a logicii aristotelice. Cu timpul retorica degenereaz[, ca suport teoretic
al oratoriei, ]ntr-un gen literar, de fapt ]ntr-o art[ a sofistic[rii adev[rului, pe
baza unei silogistici proprii, apropiat[ de sofistic[.
3
}n a doua parte a cuv`nt[rii, Vulpea, cu o deosebit[ =iretenie ]l recomanda
ca filozof pe Lup, foarte prudentul Lupu Bogdan, pentru a-l sili s[ se descopere,
s[-=i tr[deze adev[ratele sentimente =i convingeri.
98 Dimitrie Cantemir

=i sufletul plin de vrednicie, pre c`t mai mult s[ acopere, pre at`ta
mai tare s[ descopere) de vrednic a-l dovedi, vrednic[ sint, pre
carile rug`ndu-l (c[ci sufletul filosof asupreal[ nu are, de vreme
ce toat[ asupreala suferind, precum s[ i s[ fac[ asupreal[ nu simte)1
=i ]ntreb`ndu-l dup[ a sa filosofie, ce va fi adev[rul va gr[i.“
„Dar[ cine ieste acela de carile dzici?“ ]ntreb`nd-o, ea r[spuns[:
„Adev[rat, ]ntre toate jiganiile nu numai bun =i adev[rat filosof,
ce ]nc[ =i ispitit, iscusit anatomic Lupul ieste. C[ci =i ]n mari, =i ]n
mici, =i bolnave, =i s[n[toase jig[nii, adese me=ter=ugul =-au ispitit,
at`ta c`t ]n toat[ lumea macar un dobitoc, pociu dzice, c[ nu s[
va afla, al c[ruia m[nunt[i vreodat[ de [de] iu\i =i ascu\ite bri-
cile lui s[ nu fie fost despicate.“2
A=edar[, dup[ ]nv[\[tura Vulpii, pre Lup de fa\[ chemar[ =i
de ieste filosof ]l ]ntrebar[. Iar[ Lupul r[spuns[: „Eu de la cineva
filosofiia n-am ]nv[\at; =i ce poate fi ]ntrebarea aceasta?“ Ei
dzis[r[: „Vulpea ne spuse precum ]n tine filosof[sc suflet =i vred-
nice duhuri s[ afl[. De care lucru, socotim c[ toat[ hiri=iia Stru-
tocamilei a ne ar[ta =i tot adev[rul a ne ]nv[\a, de vii vrea, vii
putea“. Iar[ Lupul r[spuns[: „Vulpea macar c[ acmu, sau de sula
zavistiii ]mpuns[, sau de vicle=ugul =i r[utatea firii sale ]mpins[,
=i preste sim\irea ei adev[rul atinge (c[ zavistnicul =i vicleanul
numai atuncea gr[ie=te adev[rul, c`nd sau zavistiia descoperin-
du-i-s[, spre r[u nu spore=te, sau vicle=ugul cu un cuv`nt al
adev[rului acoperind, spre mai mare r[u pre alt[ dat[ ]l opre=te).
Iar[ adev[rul ieste acesta (c[ nici l`ng[ cuibul =oimului porum-
bul puii s[-=i scoa\[, nici orbul celui cu ochi s[ s[ fac[ pova\[,
c[ nici porumbul ]i va videa vreodat[ zbur[tori, nici cel cu ochi
]=i va videa pa=ii drept ]mbl[tori). C[ ]ntr-aceast[ dat[ ]n lume
undeva, ceva sau la cineva adeverin\[ =i adev[r nici v[dz, nici a-l
videa =i a-l m[rturisi, f[r[ primejdie a fi, poate (c[ unde r[cne=te
1
De remarcat tr[s[turile modelului filozofului stoic.
2
Vulpea face un portret moral Lupului, din care reiese c[ ruda Can-
temire=tilor era un boier hr[p[re\, am[nunt ce concord[ cu adev[rul istoric.
Istoria ieroglific[. Vol. I 99

Leul, nu mai urle Lupul =i unde piuie=te Vulturul, nu mai geam[

hulubul. C[ nici glasul celuia s[ aude, nici gemutul cestuia, p`n[
mai pre urm[ f[r[ lacr[mi de singe va putea fi). +i cu at`ta voroa-
va ]ncheindu-mi, pentru aceast[ ]ntrebare, voi asculta =i alt[ dat[.“1
Cu acestea Lupul t[c`nd, Vulpea, macar c[ nu ]n pu\in frica
Lupului avea, ]ns[ zavistiia veche2 spre r[ut[\i noa[ nep[r[sit o
]mpingea. De care lucru cu ]n\eleapta-=i zavistie socotiia c[ cu
casa ei ]mpreun[ =i coliba vecinului s[ s[ aprindz[ multu-=i
folose=te. +i nu doar[ c[ socoteala spre lauda Lupului ]i era, ce
numai doar[ c[ mult ]ntr-]nsul vrednicii descoperind, despre cei
goli de d`nsele, p`n[ ]n cea de apoi vreo ur[ asupr[ i-ar aduce
(c[ n[rocul a=e vrednicilor pizmuind s[ vede, c[ cu c`t sint mai
suferitori furtunelor, cu at`ta mult valurile s[ le ]ndesasc[, =i pre
c`t lucruri vrednice de laud[ ar face =i ar ar[ta, pre at`ta ]n ura
=i urgiia nevrednicilor s[ cad[. Care lucru fortuna spre mai mare
ru=inarea celor nevrednici, precum ]l face socotesc, de vreme ce
ei pre c`t mai mult ]i ur[sc, pre at`ta pre sine s[ hulesc. +i vred-
nicii pre c`t mai mult s[ ]n[du=esc, pre at`ta ]n bun[t[\i s[ mai
]nt[resc, nu ]ntr-alt chip, ce ca cum cu c`t mai tare cremenea cu
o\[lul a-i lovi, cu at`ta mai iu\i =i mai luminoas[ sc`ntei sloboade).
}ntr-acesta chip, dar[, Vulpea spre ]nalgiosul Lupului cu toat[ osir-
diia nevoindu-s[ (c[ci firea ei binele cuiva a nu pofti obiciuit[
ieste), ]nc[ mai aievea =i mai cu obraznic[ ]ndr[zneal[, tare, strig[
]n gura mare: „Eu, o, priietinilor, celea ce spre vredniciia Lupului
voiu s[ gr[iesc, nici pizma m[ ]mpinge (carea ]n inima mea nu
numai c[ci vreodat[ nu s-au s[l[=luit, ce a=e=i nici un ceas n-au

1
Lupu Bogdan ]=i d[ seama de inten\ia viclean[ a lui Ilie |ifescu =i ca
atare se eschiveaz[ de la un r[spuns clar, motiv`nd c[ unde rage leul nu mai
este loc pentru urletul lupului, mai ales c[ ]n asemenea condi\ii a spune
adev[rul nu este „f[r[ primejdie“.
2
Exista deci o „zavistie veche“, adic[ o ur[ mai demult ]ntre Lupu Bogdan
=i Ilie |ifescu, cel de al doilea purt`ndu-i primului ur[ pentru c[, dup[ cum
afirm[ izvoarele vremii, ]l jefuise pe |ifescu de o mo=ie.
100 Dimitrie Cantemir

g[zd[luit), nici vicle=ugul sau nevoia m[ ]ncinge, ce pentru tot

folosul cel de ob=te silind, dzis-am =i dzic =i nep[r[sit voiu dzice
c[ Lupul precum ieste adev[rat filosof, a=e =i spre ispr[virea tre-
bii ace=tiia harnic ieste, precum dovedele =i argumenturile, pre
carile acmu=i-acmu=i ]naintea tuturor puindu-le, tot adev[rul lu-
crului vor m[rturisi. Ce ]nt`ia=i dat[ aceasta a =ti vi s[ cade: c[
eu, tic[loasa, priin\a =i agiutorin\a Corbului, pentru mari =i multe
darurile Vulturului, voiu =i poftesc, c[ de multe ori r[m[=i\a f[r[-
mu=elor mesii Vulturului copiii din f[lcile foamei =i ¡ƒol͇wV a
mor\ii ne-au m`ntuit1. Iar[ Lupul, pentru c[ci pre sine singur a s[
chivernisi =i via\a din primejdiia foamei a-=i sprijeni =tiind, cu binele
altora nici cearc[, nici pofte=te s[ s[ ]ndem`nedze. C[ci ]n =coala
lui Dioghenis =i ]n filosofiia ce-i dzic c`neasc[2 s-au ]nv[\at, a c[rora
senten\ie ieste acela lucru de la cineva s[ cear[ pre carile altul nici
]l poate da, nici de la sine ]l poate lua. C[ci od`n[oar[ un ]mp[rat
mare3 ]ntreb`nd pre Dioghenis ce pofte=te s[-i d[ruiasc[, i-au
r[spuns s[-i dea ce nu-i poate lua, adec[ s[ s[ dea ]ntr-o parte din
lumina soarelui =i s[ nu-i fac[ umbr[, oprind radzele deasupra ur-
ciorului ]n carile =edea. Ce pentru obiceile filosofilor acestora =i pen-
tru pravilele filosofiii lor, mai mult a dzice p[r[sindu-ne, la cuv`ntul
nostru s[ ne ]ntoarcem. Argumenturile, dar[, =i dovedele spre a
Lupului de ]n\elept =i de filosof ]ncredin\are ]mi sint acestea:

1
Aluzie la pribegia lui Ilie |ifescu ]n |ara Rom`neasc[ de frica lui
Constantin Duca, ]n cea de a doua domnie (1700—1703).
2
„ Filosofiia c`neasc[“, adic[ cinic[, numit[ =i „=coala lui Dioghenis“, apare
la cheie descifrat[ prin expresia: s[ chema filosofia c`neasc[, carii toate lucrurile
fire=ti dzicea c[ n-au rusine (D.C.).
Din cinism s-a dezvoltat stoicismul, ceea ce s-ar potrivi cu tr[s[turile
filozofului stoic puse pe seama „filosofului“ lupesc, dar aici =coala cinic[ are
]n\elesul c[ Lupu Bogdan se conducea dup[ principiul conform c[ruia totul
\i-e permis dac[ rezolvi o nevoie natural[.
3
Este vorba de Alexandru cel Mare ]n cunoscuta anecdot[ despre ]nt`lnirea
sa cu Diogene cinicul la Corint.
Istoria ieroglific[. Vol. I 101

PARTEA A DOA
CUPRINS

„}nt`ia=i dat[, socoti\i, o, fra\ilor, =i aminte lua\i cuvintele ca-

rile mai denainte ]naintea tuturor gloatelor au f[cut.1 C[ au nu el
]n proimiul voroavii sale dzicea, precum inima ]mp[ra\ilor din
mul\imea lucrurilor =i a =tiin\elor, carile ]n public[-li =i ]n curte-li
s[ t`mpl[, mai ades dec`t alaltora c`todat[ prosgnostice fac? =i
cum din putregiunea pe=telui ]n ma\ele B`tlanului viermii s[ nasc?
+i Brebul, p[r\ile b[rb[te=ti pierdzindu-=i, ]n zavistie cade =i pizm[
vecinic[ nu numai asupra b[rba\ilor, ce =i a muierilor \ine. Asu-
pra muierilor, c[ci el cu d`nsa pofta =i tragerea firii a-=i ]mpreu-
na nu poate, iar[ asupra b[rbatului, c[ci acesta a face din plinea-
la firii poate (c[ totdeauna orbul asupra ochilor, =i =chiopul asu-
pra picioarelor, =i surdul asupra audzului, =i had`mbul asupra ]nt-
regului obid[ are). A=ijdirea, precum nu numai spicul p[rului =i
as[m[narea v[pselii pre Vidr[ vreodat[ Breb s[ fie fost o dove-
de=te? (C[ci t`mplarea vine =i s[ duce f[r[ stricarea supusului2?)
=i alalte ale lui cuvinte toate, de vi\i sta pre am[nuntul =i cum s[
cade s[ le socoti\i, au nu toate hiri=e de adev[rat fizic filosof ]l
arat[? (C[ci toat[ filosofiia fiziceasc[ asupra trupului firesc =i ]n
=tiin\a lucrurilor fiin\[=ti s[ sprijine=te).3 Apoi acmu, c`nd ]l
1
Amintind pe scurt cele spuse de Lupu Bogdan ]n cuv`ntarea sa, Ilie |ifescu
]=i continu[ discursul, pentru a dovedi c[ Lupul, datorit[ g`ndirii sale profunde,
trebuie socotit un adev[rat filozof.
2
Se repet[ principiul de logic[ aristotelic[, dup[ care ]nt`mplarea nu
afecteaz[ substan\a, substratul lucrurilor („supusul“).
3
Din nou se define=te obiectul filozofiei naturii, afirm`ndu-se c[ ea se
]ntemeiaz[ pe corpurile naturale („trupul firesc“), adic[ pe substan\ele
102 Dimitrie Cantemir

]ntreba\i de ieste filosof, nici voa[ v-au <dat> dup[ poft[ r[spuns,
dar nici pre sine despre aceasta de tot s-au ascuns, ce cu un fru-
mos =i iscusit chip nici lauda asupr[ =-au priimit (c[ cel ce cu tot
sufletul aievea ]n fa\[ ]=i lauda pofte=te nici o deos[bire nu are
de la cela carile prin gurile tuturor pre drept s[ hule=te), nici pre-
cum eu adev[rul =i ce ieste am gr[it au t[gaduit.1 Acestea, dar[,
Lupul ]n fa\[ =i de cur`nd v-au gr[it.2 Dar[ s[ v[ aduc o istorie a
lui, carea mai demult au f[cut, carea pre c`t ieste de adev[rat[,
pre at`ta ieste =i de minunat[. +i precum vrednic[ ieste a s[ as-
culta, mi s[ pare c[ cu to\ii o vi\i l[uda (c[ci istoricul adev[rat —
adec[ carile istoriia adev[rat precum s-au avut istorise=te — lau-
da ]mpreun[ cu f[c[toriul ]mpar\e=te, c[ci cela au ostenit lucrul
a s[v`r=i, iar[ cesta au nevoit ]n veci a s[ pomeni. +i ]nc[ mai
mult pre scriitorii dec`t pre f[c[torii minunelor ferici\i =i l[uda\i
a numi voiu ]ndr[zni. C[ci dup[ armele =i faptele iroilor, condeiele
istoricilor, de nu s-ar fi pre alb cl[tit, ]nc[ de demult =i lauda nu-
melui lor deodat[ cu oasele \[rna o ar fi acoperit. +i a=e, aceia au

materiale, =i pe cunoa=terea („=tiin\a“) fenomenelor reale, („lucrurile fiin\[=ti“),

adic[ pe tot ce este natural, material. Defini\ia este aceea a unei orient[ri sau
ramuri materialiste ]n filozofie.
1
Aici sunt tr[s[turile modelului de conduit[ pentru un filozof stoic.
Scriitorul ]mbin[ ]n acela=i prototip pe filozoful fizic, reprezent`nd concep\ia
materialist[ despre lume, =i pe cel stoic, adic[ pe ]n\elept, exprim`nd conduita.
2
Personajele potrivnice candidaturii Stru\oc[milei erau adeptele unor
metode logice avansate ]n promovarea adev[rului, pe c`nd cele care sus\ineau
acest personaj la domnie erau legate de procedee tradi\ionale =i de metode
care sofisticau adev[rul. }n cadrul modelului de filozof, sub raportul conduitei
=i al concep\iei despre lume, filozoful fizic =i ]n\eleptul sunt ]ntruchipa\i de
Lup, adic[ de un adept al pozi\iei cantemirene, prin urmare, de un potrivnic
al candidaturii Stru\oc[milei. A=adar, =i ]n aceast[ privin\[ opereaz[ criteriul
apartenen\ei la o tab[r[ sau alta. Lupul reprezint[ pe filozoful fizic, fiind un
„iscusit anatomic“, adic[ expert ]n cunoa=terea anatomiei victimelor sale,
s[lb[ticiunea aceasta hr[nindu-se nu cu idei =i fiin\e spirituale, ci cu corpuri
materiale, fizice.
Istoria ieroglific[. Vol. I 103

fost a lucrurilor f[c[tori, ]mpreun[ =i muritori, iar[ ce=tea nume-

lui au fost ]noitori =i ]n veci st[ruitori).1
Povestea dar[ ]ntr-acesta chip s[ are:2 Od`n[oar[ era un om
s[rac, carile ]ntr-o p[duri\[, supt o colibi\[ era l[cuitoriu. Acesta,
mai mult de dzece g[ini, 2 cuco=i, doi miei =i un dul[u, alt[ceva
dup[ sufletul s[u nu avea. Deci dul[ul at`ta era de bun p[zitoriu
=i at`ta de tare ]n giur ]mpregiurul casii str[juitoriu, c`t nici
frundz[ de v`nt s[ s[ cl[teasc[ =i el asupra sunetului s[ nu
n[vr[pasc[ cu putin\[ nu era (c[ mai bunu-i =i mai de nedejde
ieste dul[ul de=teptat dec`t str[jeriul ]nsomnorat sau cu vinul
]ngropat). Dul[ul a=e pre dinaintea casii pururea s[ afla, iar[
g[inele ]n podul colibii s[ culca, mieii noaptea dinaintea u=ii ]n
tindi\[, iar[ omul ostenit =i obosit, dac[ viniia de la lucru, ]n coli-
bi\[ spre odihn[ s[ a=edza. Ce c`t au fost despre partea mea, ma-
car c[, precum s[ dzice dzic[toarea, nici o piatr[ necl[tit[ n-am
l[sat. }ns[ nu numai de vr[jm[=iia dul[ului, c`t de gardul dena-
far[ nu m-am putut lipi, nu numai c`t la g[ini ]n pod nu m-am
putut sui, ce a=e=i nici pre acolea pre aproape de fricos glasul lui
nici a m[ opri, nici a m[ odihni am putut. +i a=e, ori cu c`te
me=ter=uguri am ispitit =i cu c`t mai cu dor dulce carnea g[inu=ilor
am poftit, nicicum poftii =i izb`ndii inimii nu m-am ]nvrednicit
(c[ci norocul a=e de aspru cu muritorii =uguie=te, c`t, de multe
ori, celea ce =i cu ochii le-ar ]nghi\i, nici cu nasul nu-i las[ a le
mirosi). Iar o dat[ mi s[ t`mpl[ cu Lupul a m[ ]mpreuna, c[ruia
traiul omului =i vr[jm[=iia dul[ului a-i povesti m[ luaiu =i pre-
cum ]n multe nop\i f[r[ somn =i cu stomahul de=ert ]mpreun[ =i
cu mare groaz[ a primejdiii vie\ii pregiur colibi\a s[racului ]n
de=ert ]n preajma g[inu=ilor am cutreierat. C[tr[ acestea, precum
=i doi miei are, ]i pomeniiu. De carea el audzind, ]ndat[ scul`n-

1
Este expus[ concep\ia lui Cantemir despre istorie =i istoriografie.
2
Povestea care urmeaz[ o putem intitula: Lupul =i dul[ul sau prima povestire
a Vulpii despre iscusin\a Lupului.
104 Dimitrie Cantemir

du-s[, unde ieste coliba cu mieii cum mai cur`nd s[ mergem tare
m[ ]ndemna. C[ruia eu ]i r[spun=, c[ ]ntr-acea parte de loc a
merge, p`n[ nu va ]ns[ra, de frica dul[ului primejdiia vie\ii ]mi
prepuiu. Deci trebuie s[ aib[ ]ngaduin\[, ]i dzi=, p`n[ soarele va
sc[p[ta, =i atuncea la pomenitul loc ]l voiu duce. Cu mare pieire
spre ]ng[duin\[ a-l pleca putuiu, =i ]nc[ =i cetatea m[r[ciunilor
l`ng[ mine aveam (c[ci l[comia, de ieste ]n s[turare nes[turat[,
cu c`t ]n foame mai nes[\ioasa va fi), de vreme ce bine ]l cuno=-
team c[ dulcea\a a fragedii c[rni=oarei mielului ]n fantazie mai
tare foamea l[comiii =i ]n stomah l[comiia foamei mai v`rtos
cl[tindu-i, m[ temeam, perii miei ]n l`n[ s[ nu-i ]ntoarc[ =i car-
nea mea ]n oin[ s[ nu o prefac[. (C[ci filosofii obiciui\i sint cu
socoteala, aierul ]n ap[ =i apa ]n aier a ]ntoarce, macar[ c[ lucrul
socotelii n-ar r[spunde1). Deci sosind cea mie pentru frica, iar[
Lupului pentru foamea mult dorita =i a=teptata sar[, am`ndoi
]mpreun[ purceas[m =i, ]n preajma locului apropiindu-ne, de de-
parte casa omului cu degetul ]i ar[taiu. Atuncea Lupul, cu chi-
puri filosofe=ti =i \[r[monii politice=ti ]nainte-adulm[c`nd, pur-
ceas[. Ce dul[ul nici chipurilor cucerite, nici [nici] cuciriturilor
lingu=ite s[ uit[, ce ]ndat[ toat[ p[durea de l[tr[turi =i de
breh[ituri ]mplu, a=e c`t nu numai codrii s[ r[zsuna, nu numai
c`t omul din greu somn s[ scula, ce ]nc[ =i pre mieii ]n scutece
]nv[li\i copila=i sp[im`nta =i ]i de=tepta. Deci omul, de pre a=e
tare l[tr[turile dul[ului precum o jiganie rea la miei s[ fie vinit
pricepu. Carile ]n grab[ afar[ ie=ind =i ]nc[ mai tare pre dul[u
asmu\ind =i ]mb[rb[t`nd, at`ta c`t c[ut[ Lupului a da dos (c[ de
multe ori fuga fortuna biruin\ii, =i biruin\a primejdiia fug[i aduce).

1
O ironie la adresa filozofilor: adesea ace=tia concep lumea potrivit ideilor
lor =i nu cum este ea ]n realitate. Ironia ]nseamn[ o luare de pozi\ie ]mpotriva
idealismului (de=i exemplul luat de Cantemir este din g`ndirea primilor
materiali=ti greci), o not[ ]n plus pentru felul ]n care scriitorul ]n\elegea filozo-
fia fizic[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 105

Iar dup[ ce cani fugi Lupul, c`t ar fi socotit c[ de supt adulm[carea

dul[ului a fi ie=it, socoti c[ firea dul[ului de la Lup nici shimate
filosofe=ti, nici cucirituri politice=ti priime=te, =i a=e cu puterea =i
cu v`rtutea ]nainte a merge =i cu vitejiia lucrul a ispr[vi din inim[
aleas[ (c[ de multe ori cei ]mpietro=e\i la socoteal[ cu bl`nde\ea
mai tare s[ sime\esc. Iar[ apoi v[dzind sila =i nevoia, ca varga de
c[ldur[, ]ncotro ]\i ieste voia s[ ]ndoiesc). A=e Lupul, aceast[ so-
coteal[ la inim[ puind, iar[=i spre dul[u s[ ]nturn[, ca norocul
monomahiii s[ ispiteasc[. Dul[ul, ]ndat[ ce venirea Lupului sim\i
(c[ci grijlivul pururea treaz =i de=teptat ieste), iar[=i cu buciunele,
dobele =i tr`mbi\ile cele mai denainte ]nc[ la gardul cel dinafar[
]n timpinare ]i ie=i. Spre carile Lupul, viteje=te r[pizindu-s[, el
macar[ cum dos nu dede, ce de r[zboiu viteje=te =i de lupt[
b[rb[te=te s[ apuc[. C`t[va vreme norocul biruin\ii ]n cump[na
]ndoin\ii sta, p`n[ c`nd Lupul nedejdea ]ndelungat[ a fi sim\i, =i
a=e Lupul, de v`rtutea fireasc[ p[r[sindu-s[, la puterea me=ter-
=ugeasc[ alerg[ (c[ci de multe ori ce ieste sc[dzut ]n fire, me=-
ter=ugul cum s[ cade pline=te), c[ macar c[ nu p`n[ ]ntr-at`ta
Lupul era biruit, ce s[ f[cea c[ a=e=i de tot ieste biruit (c[ adese
s-au v[dzut mai cu norocire izb`ndele a vini, c`nd cu supuneri =i
cu dosiri asupra nepriietinului s[ purcede, dec`t c`nd cu dobe =i
cu surle alaiurile =icuind, pentru biruin\[ ]n mare num[rul o=tilor
sale cineva s[ ]ncrede). Lupul a=e ]ntr-acea dat[, ca cum de tot
biruit ar fi fost, tare ]napoi fugiia, =i cu fuga semin\ile me=ter-
=ugului s[m[na, carile a doa noapte viptul copt =i deplin le era a
da. Lupul a=e cani trist, pentru lipsa putin\ii, iar[ dul[ul de tot
vesel pentru p[rerea biruin\ii, cine=i la locul s[u s[ ]nturnar[.
Iar[ c`nd f[cliia cea de aur ]n sfe=nicul de diiamant =i lumina cea
de ob=te ]n casele =i mesele tuturor s[ pune1, Lupul =i alt[ so\ie
]=i cerc[ =i pre altul ca sine afl[, c[ruia lucrul =i fapta, carea ]ntr-
acea noapte s-au lucrat =i nenorocit norocul ce i s-au t`mplat,
1
O exprimare poetic[ pentru r[s[ritul soarelui =i rev[rsarea zorilor.
106 Dimitrie Cantemir

pre am[nuntul povesti (c[ci a tot tiranul una =i aceia ieste so-
coteala, ca ori cu ce mijloc ar putea streinele ale sale a face =i,
c`nd t`mplarea nu r[spunde poftei, celea ce n-au dob`ndit i s[
pare c[ cu mare nenorocire de la sine le-au pierdut). A=ijderea,
vitejiia dul[ului ad[og`nd, dzicea c[ nu ieste dul[u ca acela ca-
rile de la un lup numai s[ s[ biruiasc[, ce doar[ numai de la doi
izb`nda asupr[-i s[ s[ nedejduiasc[ (c[ a firii or`nduial[ ieste
doi deopotriv[ pre unul deopotriv[ s[ biruiasc[, iar[ me=ter=ugul
face ca aceast[ axiom[ de multe ori s[ nu s[ adevereasc[).
A=edar[, ei ]nde ei tocmindu-s[ =i ]nso\indu-s[, ]nc[ din b`rlog
mielu=eii s[racului om ]mp[r\iia.
Deci, dup[ ce p[rintele planetelor1 =i ochiul lumii radzele supt
ipoghei ]=i sloboade =i lumina supt p[m`nt ]=i ascunde, c`nd
ochiul p[zitoriului s[ ]nchide =i a furului ca a =oarecelui s[
de=chide (c[ toat[ fapta grozav[ =i oc[r`t[ precum cu ]ntunere-
cul s[ acopere =i s[ ascunde socote=te, macar c[ =i noapte <a>
are lumina sa, precum =i p[durile urechi =i hudi\o=i p[re\ii de
piatr[ =i ad`nc[ pe=terea de v`rtoap[ la videre ascu\i\i ochi au),
lupii ]mpreun[ spre locul =tiut s[ cobor`r[. Deci unul cu ]nceat[
c[lcare =i cu fureasc[ ]mblare, pre p`ntece furi=indu-s[, supt gar-
dul dinafar[ bine aproape s[ lipi, =i acolea ca mortul s[ tr`nti.
Acesta a=e alc[tuindu-s[ =i mulcomi= la p[m`nt ascundzindu-s[,
celalalt c`t ce putea ciriteiele scutura =i cu picioarele uscate
frundze trop=ind, strop=ind, le suna, ]nc[ =i un feliu de sc`nciitur[
ca acela da, c`t dul[ul de=teptat s[ s[ st`rneasc[, iar[ omului ador-
mit sim\irea audzului s[ nu lovasc[. Ce nu mult[ a frundzelor
sunare =i a p[durii r[zsunare la ascu\it[ =i de=teptat[ sim\irea
dul[ului pururea str[juitoriu trebuia, =i nici sc`ncitura Lupul a
poftori apuc[, c`nd dul[ul, ]ndat[ =i tot deodat[ denaintea u=ii
scul`ndu-s[, asupra Lupului, ce viniia, s[ri (]ndr[znirea lu`nd din
sara trecut[) (c[ci pu\ini sint carii t`mplarile ]n vremi schimb[-
1
P[rintele planetelor: Soarele. (D.C.).
Istoria ieroglific[. Vol. I 107

toare a fi =tiu, ]ns[ prea pu\ini s[ afl[ carii cu norocul de ieri

ast[dzi s[ nu s[ ]nd`rjasc[). (C[ci mai cu credin\[ ieste cuiva tru-
pul f[r[ vas ocheanului a-=i crede dec`t norocul norocul p`n[ ]n
al doilea ceas adeverit =i nemutat a-=i \inea). Lupul, dar[, nici-
cum vinirea =i apropiierea dul[ului nea=tept`nd, f[c`ndu-s[ c[
grijea de ieri =i primejdiia trecut[ l-au ]n\elep\it (c[ ]ntr-adev[r,
c`t despre partea mea ieste, ]n mare ]ndoin\[ m[ aflu, oare
]nv[\[turile la =coal[ ]nv[\ate, au ispitile ]n m`ni luate =i primej-
diile ]n cap purtate pre cineva mai p[zit =i mai socotit a face s[
poat[), ]ndat[=i fug[i s[ dede =i ]nc[ cu frumos me=ter=ug picioa-
rele prin rugi ]=i ]ncurca =i c`teodat[ =i preste cap ]=i da. Dul[ul
atuncea ]nc[ mai mare ]ndr[zneal[, precum pre t`lhariul la m`n[
va b[ga =i ]n groapa mor\ii de viu ]l va astruca, lu`nd (c[ pre c`t
pieptul nepriietinului siial[, pre at`ta dosul lui ]ndr[zneal[ aduce),
f[r[ de nici o paz[, v`rtos =i de aproape ]l ]ntiriia, at`t c`t =i pes-
te prilazul gardului dup[ d`nsul s[rind, cu mare nedejde de biru-
in\[ ]l goniia. Lupul dar[, cel ce fugiia, socotind c[ acmu dul[ul
de tovar[=ul s[u cel supus va fi trecut, ]ndat[ ]napoi s[ ]nv`rtiji
=i fa\[ la fa\[ nepriietinului dede. Iar[ lupul cel supt gard ascuns,
sim\ind c[ acmu dul[ul preste gard au s[rit, de n[prasn[, denapoia
lui a-l goni s[ lu[. Dul[ul, s[racul, de nepriietinul din dos nici-
cum =tire av`nd, cu Lupul din fa\[ vr[jm[=e=te s[ lupta. Dar[ ]n
vreme ce cu cel din fa\[ tare s[ apuc[, atuncea =i celalalt ]n spate
i s[ ]nc[rc[ (pentr-aceia dzic unii c[ cei cu socoteal[ denainte au
ochi privitori, iar[ din dos socotitori, =i lucrurile ]nainte m[rg[-
toare trebuie oglind[ s[ fie celor denapoi urm[toare). Deci Lu-
pul, ]ntr-acesta chip pre dul[u la mijloc lu`nd, =i fuga ]napoi ]i
astupar[ =i v`rtutea ]n clipal[, ca cu un brici p[rul, f[r[ de nici o
mil[ ]i curmar[ =i buc[\i, buc[\ele tir[ne=te (sau mai adev[rat
s[ gr[iesc), cu tir[niia sa slujiia lupe=te, ]l spinticar[ =i ciolanele
]n toate p[r\ile ]i ]mpr[=tiiar[. M`ntuindu-s[ furii de str[jeriu, ce
pot lucra a povesti nu trebuie, c[ci fietecine aceasta poate pri-
cepe. C[ci omul, tic[losul, ]nt`i l[tratul dul[ului audzind, apoi
108 Dimitrie Cantemir

]ndat[ =i lin[ t[cerea urm`nd, socoti c[ de au =i fost vreo jiganie

rea, dul[ul au gonit-o, =i a=e iar[=i somnului s-au l[sat =i odihnii
cu totul s-au dat. Atuncea, lupii f[r[ de nici o grij[, foarte pre
lesne preste gard s[rind =i ]n ocolul cel mai dinluntru intr`nd,
fietecarele mielul s[u lu[ =i, veseli de a nepriietinului biruire, dar
]nc[ mai veseli de a foamei potolire, cine=i la ale sale s[ dus[“.
Cu to\ii, aceast[ poveste de la Vulpe audzind, dzis[r[: „Adev[-
rat, dar[, o, priietin[ Vulpe, c[ cu mare filosofie Lupul via\a sa ]=i
chivernise=te =i cu mult[ ]n\elepciune hrana ]=i agonise=te“1.
Iar[ Vulpea iar[=i apuc[ a mai dzice: „Ce de aceasta v[ minu-
na\i, o, iubi\ilor miei fra\i? C[ci eu =i alt[ ]n\elepciune ]n capul
Lupului am v[dzut, pre carea, dac[ o voi povesti, precum pre
aceasta cu multul cov`r=e=te, singuri o vi\i m[rturisi. +i macar[
c[ istoriia ]n chip de basn[ s-ar p[rea =i de abiia s[ o poat[ cine-
va crede p`n[ cu ochii nu o ar videa, ]ns[ at`ta cinstea coadii
mele nebetejit[ cere=tii s[ o p[zasc[, precum c[ ce cu ochii am
privit, aceia cu gura v[ povestesc.2
Od`n[oar[ era un boier carile avea c`t[va herghelie de iepe.
Avea la iepe =i un hergheligiu, carile pre c`t era de bun p[zitoriu,
pre at`ta era la vin tare b[utoriu. }n iepe era =i un arm[sariu prea
frumos, carile cu c`t era la chip de iscusit, ]nc[ mai mult era cu
viteje=ti duhuri ]mpodobit. C[ci at`ta de tare nu numai al s[u, ce
=i a celorlal\i arm[sari c`rduri p[ziia, c`t hergheligiul din toate
vredniciile numai cu be\iia ]l ]ntrecea (c[ mai vrednic s[ poate

1
Ca adept al filozofiei fizice, Lupul este ]n acela=i timp un ]n\elept ]n
sensul de om practic, deoarece el se comport[ ca un excelent strateg =i bun
chivernisitor al vie\ii. }n\elepciunea este deci, pentru Cantemir, o filozofie
practic[, o sum[ de cuno=tin\e practice necesare vie\ii cotidiene.
2
Noua povestire poate fi intitulat[: Lupul =i arm[sarul sau a doua povestire
a Vulpii despre iscusin\a Lupului. Ambele povestiri sunt teme pastorale, fie, la
origine, produc\ii folclorice, fie crea\ii cantemirene ]n stil popular. Cert este
c[ ele alc[tuiesc dou[ excrescen\e literare aproape de sine st[t[toare pe trupul
propriu-zis al romanului, a=a cum se vor mai ]nt`lni =i altele mai departe.
Istoria ieroglific[. Vol. I 109

numi un dobitoc carile slujbele firii sale p[ze=te dec`t un om ca-

rile cele pre m`n[-i credzute cum s[ cade nu le otc`rmuie=te).
De care lucru jiganiia rea nicicum ]n herghelie s[ n[vr[pasc[, au
macar[ s[ s[ lipasc[ nu putea. C[ci arm[sariul, coada pre spinare
ridic`ndu-=i =i urechile ]nainte bu[r`ndu-=i =i tare nechedzind =i
r`nchedzind, toat[ herghelia nep[r[sit ocoliia, =i pre Lup, cum ]l
videa, ]ndat[, f[r[ nici o fric[, asupr[-i s[ r[pedziia =i de multe
ori mai p`n[ la moarte cu picioarele ]l strop=iia. Aceasta herghe-
ligiul, de c`teva ori la arm[sariu v[dzind =i toat[ nedejdea ]n bun[
paza arm[sariului l[s`nd, pre dobitoc c`t pre sine a fi socoti =i
pre sine mai r[u dec`t dobitocul a s[ face priimi. +i a=e, f[r[ nice
o grij[, mai de multe ori, de drojdiile vinului ame\it, de pre cal s[
r[sturna dec`t de strajea nop\ii obosit spre dormire =i odihn[ s[
culca. Deci arm[sariul =i hergheligiul ]ntr-acesta chip s[ avea.
Acmu s[ vede\i =i Lupul ce face. }nt`ia=i dat[ cuno=tea c`nd
hergheligiul de bat r[sturnat =i c`nd treaz de somn culcat era.
C[ci avea Lupul un loc ]nalt ]n v`rvul unui deal ]ns[mnat, de unde
]n toate dzilele oglindiia ]ncotro hergheliia ]mbl[ =i dincotro
hergheligiul bat sau treaz vine. C[ oric`nd hergheligiul bat s[ cul-
ca, niciodat[ g`lceava ]n herghelie a lipsi nu s[ t`mpla =i nicicum
arm[sariul de vr[jma= r[zboiul Lupului nu sc[pa. Care lucru,
hergheligiul cunosc`ndu-l, de multe ori, ]ntr-adins, treaz fiind,
ca batul de pre cal cu capul ]n gios s[ r[sturna =i ca doar[ Lupul
dup[ obiceiu la arm[sariu ar alerga, c`te cinci =i =ese ceasuri de
la p[m`nt nu s[ r`dica, ce ]n z[dar. Iar[ amintrilea, bat fiind,
oric`nd s[ de=tepta, de pe for[itul iepelor, spaima m`ndzilor =i
sudorile carile de pre arm[sariu ca =irlaiele curea, precum iar[=i
b[taie =i r[zboiu cu Lupul s[ fie avut cuno=tea. Deci o dat[ a=e=i
de tot ]n morm`ntul drojdiilor ]ngropat =i ]n savoanele vinului
tare ]nf[=urat =i legat fiind, Lupul ]ndat[ la herghelie =i la arm[-
sariului monomahie sosi.
Lupul, dar[, de departe prin iarb[ =ipurindu-s[ =i pre p`ntece
t`r`indu-s[, ca doar[ arm[sariul nu l-ar sim\i, spre herghelie s[
110 Dimitrie Cantemir

tr[gea. Ce ]n de=ert, c[ci arm[sariul (precum ochiul pazii tot-

deauna de=chis avea) c`t de cii =i apropiierea Lupului sim\i =i f[r[
nici o z[bav[ asupr[ i s[ r[pedzi. C[ acmu a=e cu Lupul s[ de-
prinsese, c`t nicicum ]n sam[ ]l b[ga (c[ deprinderea din toate
dzile nu numai pre oameni la minte ]i coace, ce =i pre dobitoace
mai omenite =i mai cunosc[toare le ]ntoarce). Lupul ]n r[zboiu
pre c`t putea de copitele arm[sariului tare s[ p[ziia, dar[ =i cu
me=ter=ug, ca doar[ de bot l-ar putea apuca ]n toate chipurile s[
siliia, carea p`n[ mai pre urm[ o =i f[cu (c[ nemic[ ]n lume a=e
de cu greu ]ntre muritori s[ afl[ c[ruia nep[r[sita nevoin\[ mijlo-
cul =i modul lesnirii vreodat[ s[ nu-i nemereasc[). C[ arm[sariul,
oarecum mai mult dec`t pravilele vitejiii poftesc, asupra Lupului
cu picioarele denainte, ca s[-l strop=asc[ =i cu copitele osul capu-
lui ]n crieri s[-i pr[bu=asc[. Lupul cu iute fereal[ lovitura ]n de=ert
]i scoas[, =i vr[jma= col\ii prin n[ri p[trundzind, dinte cu dinte
]=i ]mpreun[ =i falc[ cu falc[ ]=i ]ncle=t[ (c[ precum la viteji
]ndr[zneala cu socoteal[ vrednicie, a=e, f[r[ socoteal[ fiind, ne-
bunie ieste =i s[ nume=te). Iar[ arm[sariului inimii viteze durere
pintini d`ndu-i (c[ durerea ]n graba mare v`rtute duhurilor =i
deznedejduirea mare vitejie inimilor aduce), a=e ca cum preste
sim\irea sa ar fi fost (c[ ]n t`mpl[rile de n[prasn[ ]nt`i purced
fapturile, de cie urmadz[ sim\irile =i g`ndurile), a=e de cu mare
siial[ capul ]n sus =-au ridicat, c`t pre Lup mai sus dec`t sine l-au
aruncat, apoi a=e de sus, at`ta de tare ]n p[m`nt l-au bu=it, c`t
ca o c[ldare cr[pat[, de foame de=ert co=ul Lupului cu sunet au
zv`n[n[it. Lupul ]nt`i v[dzind, dar[ acmu =i pricep`nd a arm[-
sariului mai nebiruit[ virtute, socoti c[ de-l va mai ridica o dat[
a=e =i de-l va mai tr`nti =i de a doa oar[ ]ntr-acesta chip, nici
picioarele ]l vor mai \inea, nice vreun os s[n[tos =i nezdrobit ]i va
r[m`nea (c[ci ispita o dat[ f[cut[ a ]n\elep\ilor, iar[ de multe ori
poftorit[ a nebunilor dasc[l ieste) (c[ cine cu sorbirea dint`i preste
=tiin\[ s[ arde, ]n lingura de pre urm[ de da ori =i de trii ori a
sufla i s[ cade). +i ase, Lupul de botul arm[sariului l[s`ndu-s[,
Istoria ieroglific[. Vol. I 111

pu\intelu= ]ntr-o parte s[ dede. Herghelegiul de aceasta nicicum

macar[ sim\ire lu`nd, c[ci cu ml[di\ele vi\ei =i cu c`rceiele
ml[di\elor tare era cezluit (c[ de multe ori ce nu biruie=te omul,
biruie=te pomul, =i ]mp[ra\i, carii toat[ lumea ]n robia sa au adus,
pre aceia=i, amintrilea nebirui\i fiind, vinul ]n robiia sa i-au r[pit
=i be\iia cu m`na muierii i-au biruit. +i pre c`t era ]nt`i l[uda\i,
pre at`ta mai pre urm[ s-au oc[r`t). A=e, Lupul, dup[ aspru r[z-
boiul acesta oarecum ]n sinul ]ntrist[rii capul slobodzindu-=i, spre
chipurile me=ter=ugurilor chiteala ]=i arunc[ =i, singur cu sine
vorovindu-s[, ]ntr-acesta chip s[ socoti, dzicind: „Eu, acmu de
at`tea dzile fl[m`nd =i de-at`tea nop\i de priveghere obosit fi-
ind, oarecum v`rtutea mi-au sc[dzut. A=ijderea, ]n ma\[ de at`ta
vreme ceva=i macar[ nepuind =i stomahul dup[ a sa fire f[r[ hran[
a fi neput`nd, ]n locul hranii singur singele s[u a amistui s-au
nevoit, de unde aieve urmadz[ c[ =i duhurile s[-mi fie lipsit =i
mare iu=urime trupului de vitionime s[-mi fie vinit. (C[ci foamea
]n toate dzile muritori a fi ne ]nva\[ =i ieste o boal[ carea nedes-
p[r\it tovar[= tuturor p[r\ilor trupului =i pururea s[ afl[ de fa\[).
Ce de-a=i fi fost (dzicea Lupul) ]n statul puterii mele, arm[sariul
a=e tare nu m-ar fi purtat =i de n-a=i fi fost de vitioan a=e de iu=or,
at`ta de sus nu m-ar fi ridicat (acmu, dar[, ce lipse=te ]n fire pre
c`t poate me=ter=ugul s[ plineasc[ trebuie).“ +i a=e Lupul socotin-
du-s[, la un mal s[ dus[ =i cu toat[ pofta \[rna, ca cum carne de
c`rl[na= ar fi, ]nghi\iia, =i cu at`ta lut s[ ]ndup[c[, c`t ca cum ar
fi un sac, peste tot tare =i de greu s[ ]ndes[ (c[ din fire Lupul, ca
=i lacomul, acesta dar are, ca c`nd mult s[ m[n`nce pofte=te, ]nt`i
ma\ele, apoi stomahul ]=i pline=te. C[ci carnea nemistuit[ la ma\[
a o trimete poate =i apoi, oric`nd ]i ieste voia, o bore=te =i afar[ o
scoate). A=edar[ Lupul, dac[ cu at`ta de mult[ \[rn[ tot co=ul ]=i
]mplu, dec`t arm[sariul mai mai greu s[ f[cu. +i de ciia, de abiia
cl[tindu-s[, iar[=i c[tr[ herghelie asupra arm[sariului purceas[
(c[ sufletul nepriietin, ]ntr-alt[ nu, f[r[ numai ]n biruin\[ s[
odihne=te). Arm[sariul, dup[ deprinsul obiceiu, ]ndat[ ]nainte-i
112 Dimitrie Cantemir

ie=i. Lupul acmu, de \[rn[ ]ngreuiat, precum sprintin[ fereal[ a

face cu greu ]i va fi, =i de copitele arm[sariului a=e pre lesne ca
mai denainte cu anevoie s[ va feri socoti, de care lucru me=ter=ug
ca acesta scorni (c[ci toat[ simceaoa min\ii ieste la nevoie
lesnirea a nemeri =i la lesnire de nevoia f[r[ veste tare a s[ p[zi).
Dac[ pre c`t mai aproape putu, l`ng[ stav[ s[ apropie, pre coaste
]ntr-o parte s[ culc[, picioarele \apene ]nainte ]=i l[s[, gura ]=i
c[sc[, din\ii ]=i r`nji, limba afar[ ]=i sp`ndzur[, ochii cu albu-
=urile ]n sus ]=i ]ntoars[ =i oarecum usca\i =i paiejini\i ]i ar[t[,
mu=tele ]n gur[ ]i ]ntra, viespiile de ochi =i de melciuri ]l pi=ca,
iar[ el cu mare r[bdare acestea toate, ca cum ar fi mort, le r[bda.
(C[ mul\i, v[dzind c[ via\a le aduce primejdie de moarte,
mor\ilor as[m[n`ndu-s[, =i din moarte au sc[pat, =i pre al\ii cu
piciorul pre cerbice au c[lcat). Arm[sariul, v[dzind c[ Lupul nu
ca dint`i vr[jma= n[v[le=te, ce ca st`rvul mort p[m`ntului s[
lipe=te, ]nt`i de departe pre n[ri for[ia, apoi mai cu ]ndr[zneal[
de Lup s[ apropiia. De ciia (dup[ cum a tuturor dobitoacelor
obiceiul ieste, c`nd vreun st`rv mort afl[, a-l amirosi), dincoace
=i dincolea a-l adulm[ca ]ncepu. Lupul, cu moartea minciunoas[,
hiri=[ =i adev[rat[ prostului arm[sariu moarte acmu-acmu g[tiia
=i cum ]l va apuca =i cum ]l va birui =i cum va s[ri, numai din
g`nd s[ chibzuia.
Deci arm[sariul, precum am dzis, din toate p[r\ile amirosin-
du-l, =i despre partea botului vini. Atuncea Lupul, dup[ greuimea
ce avea, cu c`t mai mult putu s[ sprintini =i de n[prasn[ pre s[-
racul arm[sariu de n[ri apuc[. Carile, =i de spaim[, =i de durere,
macar c[ peste puterea sa s[ sii =i cu picioarele ]n toate p[r\ile
azv`rli, dar[ cu aceasta pu\in lucru =i a=e=i ceva=i macar[ nu spori.
C[ci ]ndesat[ greuimea lutului ]n ma\ele Lupului iar[=i la p[m`nt
at`rn[ =i capul =i genunchele arm[sariului. C`t[va vreme Lupul
alt[ceva nu f[cea, f[r[ numai, ca o piatr[ ]n gios, tot la p[m`nt
s[ tr[gea. Arm[sariul acmu, icoana mor\ii ]n oglinda vie\ii sale
privind =i din toate p[r\ile deznedejduind, mai mult de groaza
Istoria ieroglific[. Vol. I 113

mor\ii dec`t de mu=c[tura Lupului, din toate m[dularele s[ sl[biia.

(C[ precum apelpisia c`teodat[ inimile ]mb[rb[teaz[, a=e mai de
multe ori toate nedejdile curm[ =i toate puterile ca cu palo=ul deo-
dat[ le r[teadz[). A=edar[, arm[sariul, tic[losul, ]n toat[ sl[bi-
ciunea afl`ndu-s[, Lupul, cum mai f[r[ veste =i mai ]n prip[ de
n[ri l[s`ndu-l, de ii ]l apuc[, =i, ]ndat[ b`rd[hanul sp[rg`ndu-i,
ma\ele la p[m`nt ]i v[rs[.
Dup[ ce Lupul cu acesta me=ter=ug pe arm[sariu ]l ]ntoars[ ]n
\in\ariu =i pe poarta ]ntunerecului ]l bag[ (c[ moartea dobitocu-
lui alt[ nu ieste, f[r[ numai lipsa luminii vie\ii ]ntunerecul nefiin\ei
aduce), ]ndat[ \[rna ce mai denainte nu pentru sa\iul, ce pentru
greuimea o ]nghi\is[, a v[rsa ]ncepu, ]ntr-a c[riia loc, cu mare
veselie, carnea arm[sariului pus[.1
Ca acestea =i altele mult mai mari =i mai minunate ]n\elepciuni,
o, fra\ilor, Lupul ]n capul s[u poart[, carile adev[rate izvoar[ de
=tiin\[ =i senine de mult[ cuno=tin\[ sint (c[ nici nebunul coarne,
nici ]n\eleptul aripi are, de pre carile de ]n\elept sau de nebun s[
s[ cunoasc[, ce pre am`ndoi cuv`ntul =i lucrul veri a=e s[ fie, veri
ase ]i arat[. C[ amintrilea mul\i ]n\elepciunea cuv`ntului ]ndestul
au, iar[ de lucrul ei prea lipsi\i sint; =i ]mpotriv[, mul\i de pompa
=i frumuse\ea cuv`ntului [cuv`ntului] sint dep[rta\i, iar[ faptele
]i arat[ precum cu ]n\elepciune a fi ]ncoruna\i). De care lucru, o,
priietinilor, f[r[ nici un prepus s[ fi\i, c[ Lupul aceasta a ispr[vi va
putea, ]ns[ numai de va vrea. Numai =i aceasta a socoti v[ tre-
buie, c[ siiala Lupului f[r[ vreo adev[rat[ pricin[ s[ fie nu poate.2
C[ amintrilea (]n\elep\ii precum de laudele lumii fug, a=e pentru
ca lumea de buni s[-i laude, ]n\elep\i a s[ face s-au nevoit).

1
Rezult[, din cele dou[ povestiri, c[ Lupu Bogdan era un om curajos =i ]n
acela=i timp prudent, plin de iscusin\[ =i =iretenie.
2
Ilie |ifescu \ine s[ atrag[ aten\ia c[ pruden\a lui Lupu Bogdan ar avea
un motiv serios — teama s[ nu fie descoperit c[ ar sus\ine pe Cantemire=ti,
cumna\ii s[i.
114 Dimitrie Cantemir

A=ijderea, cel mai sup\ire al ]n\elep\ilor me=ter=ug ieste (ca lau-

da numelui de la d`n=ii pre c`t pot gonind, ea singur[ pre at`ta
asupr[-le s[ alerge fac), nu ]ntr-alt chip (ce ca cum inima carea
]n dragostea cuiva ieste lovit[, cu c`t ]ndr[gitul s[ ascunde =i s[
fere=te, cu at`ta dragostea cuprindz`ndu-l ]l tope=te). Deci c`t
despre siiala lui ar fi =i pre c`t proasta mea socoteal[ agiunge,
socotesc (c[ de multe ori ce nu s[ ]ncepe cu cuv`ntul s[ sf`r=e=te
cu b[\ul).“
Cu acest feliu de ]nv[luiri =i cu aceste sule de bumbac, dup[
ce Vulpea pre Lup ]mpuns[, p[truns[ =i pre c`t putu ]n ura =i zavis-
tiia a multora ]l ]mpins[ (c[ci mul\i era carii nici cuv`ntul drept[\ii
a =ti, nici pre Lup a filosofisi a audzi poftiia) (c[ c`t[ ]n[c[jire
bolb[itura minciunii ]n urechea dreapt[, at`ta nesuferire s[ge-
t[tura adev[rului ]n inima necurat[ aduce) =i ]n tot chipul cu po-
doabe ]l ]nv[scu =i-l desv[scu, ]l ]mbr[c[ =i-l dezbr[c[, p`n[ mai
pre urm[ nu ]ntr-alt chip, ce v[dzind c[ mul\i urechea ascult[rii
despre mul\imea vorovirii ei a ]ntoarce ]ncepus[, cuv`ntul ]=i
curm[ (c[ci gura desfr`nat[ mai tare alearg[ dec`t piatra din deal
r[sturnat[, pre carea un nebun cu piciorul poate a o pr[v[li =i o
mie de ]n\elep\i a opri nu o pot).
Dup[ aceste a Vulpii pentru a Lupului filosofie dovede, cu to\ii
cunoscur[ c[ ]n capul Lupului ieste =i siial[, =i socoteal[. Deci cei
ce poftiia siiala nicicum vrea s[-i asculte socoteala, iar[ cei ce pof-
tiia socoteala mai cu de-adins vrur[ s[ =tie ce-i poate fi siiala. +i
a=e, senten\iia celora ce poftiia socoteala biruind, aleas[r[ ca iar[=i
pre Lup de fa\[ s[ cheme =i mai cu adev[r pentru a Strutocamilei
fire s[ s[ ]n=tiin\edze.
Deci, dup[ ce pre Lup ]n mijlocul theatrului adus[r[, Corbul
(precum =i mai sus s-au dzis) puterea Vulturului =i ]ndemnarea
Cucunozului spre adeverin\a vrednicii<i> Strutocamilei avea,
carile, ca =i cuvintele Lupului, dup[ pofta sa s[ abat[ =i ]ntr-alt
chip a gr[i pricin[ a i s[ da s[ nu sa poat[, c[tr[ Lup ]ntr-acesta
Istoria ieroglific[. Vol. I 115
1
chip loghica ]ndr[pt ]l ]nv[\a. C[ci nu din hotarul mijlocitoriu
purcedea, nu din protase siloghizmul ]ncepea, ce din ]ncuierea
urm[rii protasele sofistice=te ]n g`ndul ascuns l[sa =i ]ntr-acesta
chip epifonema sa ]n glasul mare striga:2 „(Cine ]n lume ieste at`ta
de ]n\elept c[ruia alt[ ]n\elepciune s[ nu-i trebuiasc[? Cine ]ntre
muritori ieste at`ta de ]nv[\at c[ruia mai mult[ partea ]nv[\[turii
s[ nu-i lipsasc[? Cine ]n tot theatrul acesta ieste at`ta de ascu\it la
minte carile v`nt s[ socoteasc[ a altora cuvinte? +i cine ieste acela
carile a dzice va ]ndr[zni c[ mai mult o m`n[ dec`t o mie a sprije-
ni sau a poh`rni poate?) De care lucru, o, iubite priietine, pentru
ce ]n mijlocul theatrului te-am chemat a =ti \i s[ cade. C[ iat[,
vredniciia Strutocamilei to\i o au ales. Iat[ c[ alegerea a multora
ieste mai adev[rat[ =i mai ]nt[rit[ dec`t a unuia sau a doi.3 Iat[
c[ Strutocamila de titulul vrednicii<i> =i a st[p`nirii vrednic[ ieste.
Iat[ c[ mare s[ afl[ ]ns[mnarea numelui ei. A=e porunce=te Vultu-
rul, a=e va Corbul, a=e ]ndeamn[ =i sf[tuie=te Cucunozul.4“

1
Logica ]nd[r[t ar ]nsemna logica pe dos, de la coad[ la cap, adic[ prin
alc[tuirea ra\ionamentului ]n ordine invers[, pornindu-se nu de la premise
(„protase“) =i de la termenul mediu („hotar mijlocitoriu“), cum ar fi fost nor-
mal, ci de la concluzie („tragerea urm[rii“: tragerea concluziei) spre premise.
Exponentul unui astfel de mod de a folosi logica este, desigur, Corbul,
protectorul Stru\oc[milei, care ]ntrebuin\eaz[ „sofistice=te“ acest procedeu de
promovare a adev[rului. Mai este de re\inut precizarea c[ acesta apela ]n reali-
tate numai la concluzie, re\in`nd ]n minte premisele, dup[ obiceiul sofi=tilor.
2
Dup[ metoda oratorilor, Corbul, atent s[ nu i se poat[ descoperi artificiul
de logic[, folose=te adev[rul concluziei cu ajutorul interoga\iei =i repeti\iei
retorice („epifonema“ este un procedeu retoric const`nd ]n strigarea cu voce
tare a unei idei, adesea cu ajutorul interoga\iei, pentru a se ob\ine adeziunea
auditorilor).
3
Corbul este pus de scriitor s[ sus\in[ un principiu democratic ]n politic[:
c`stig[ cine are de partea sa c`t mai multe voturi. }n realitate ]ns[ adunarea
nu avusese de ales, trebuind s[ se conformeze hot[r`rii lui Br`ncoveanu.
4
Cantemir pune pe Br`ncoveanu s[-=i recunoasc[ ]n mod cinic voin\a
absolut[ care trebuie dus[ la ]ndeplinire, insinu`ndu-se c[ at`t folosirea
116 Dimitrie Cantemir

Corbul, dar[, a acestora de c`teva ori palinodiia c`nt`nd =i

dup[ firea glasului s[u de da ori =i de trii ori cr[nc[ind. Lupul
partea cea mai mult[ a vremii t[cerii da [c[ci t[cerea capul
filosofiii ieste, =i ]nc[ toat[ cinstea ]n\elepciunii mai mult ]ntr-
]ns[ s[ prijene=te, de vreme ce aplos a gr[i de la maice =i de la
mance ne deprindem; frumos =i mult a vorovi, toate =coalele, mai
prin toate locurile (nu cu pu\in[ pagub[ a tot muritoriul!), pre
canoane ne ]nva\[. Iar[ ]n\elep\e=te a t[cea =i vremea voroavii
pu\ine =i grele prea la pu\ini videm, =i ]nv[\[tura t[cerii undeva
macar[ ]n lume a s[ profesui nu audzim. O, fericita t[cere! c[
totdeauna cu t[cerea ascult[m =i ]nv[\[m orice ar fi de ]nv[\at =i
pururea din f`nt`na t[cerii cuv`ntul ]n\elepciunii au izvor`t. C[
cine tace mult, mult g`nde=te, =i cine mult g`nde=te, mai de multe
ori ce-i mai cuvios nemere=te. Acela dar[ ce ce-i mai de folos au
nemerit, dzic c[, de va gr[i, va gr[i mai negre=it].
Lupul dar[, dup[ mult[ cu t[cere spre cr[nc[itul Corbului as-
cultare, ]ntr-acesta chip s[ cump[ni, ca nici cu de tot ner[spun-
derea necunosc[toriu, nici cu voroava ]mpotriv[ mai mult m`inii
a\i\itoriu s[ s[ arete, de care lucru ]ntr-acesta chip r[spuns[ (c`nd
toate gurile privighitorilor a mai c`nta tac, atuncea greierul copa-
ciului a \i\ii ]ncepe). „Deci sau c[ci au t[cut privighitorile, grierul
au ]nceput, sau c[ci au ]nceput grierul, privighitorile au t[cut, nici
aporiia, nici dezlegarea ei ieste a=e vrednic[ de iscodit. C[ci una
=tim, =i aceia de la to\i de adev[rat[ priimit[ axiom[ ieste (c[
toate vremea sa au =i vremea a tuturor dascal =i ]nv[\[toriu ieste),
carea precum voroavii vorovitoare, a=e t[cerii t[c[toare, cump[-
nitoare =i giudec[toare va fi. Iar[ eu vecinice mul\[miri dau, c[ci

logicii, c`t =i a procedeului democratic al adun[rii nu erau dec`t o parodie.

Aceasta trebuie coroborat[ cu amenin\area de mai ]nainte a lui Mihai Can-
tacuzino: „guri ca acestea (este vorba de boierii moldoveni care ]ndr[zniser[,
folosind logica, s[ ini\ieze un curent de opinie potrivnic[ alegerii lui Mihai
Racovi\[— n. ed.) nu cu siloghizmuri loghice=ti, ce cu porunci ]mp[r[te=ti
sint s[ s[ astupe“.
Istoria ieroglific[. Vol. I 117

acmu de lucrul ce nu =tiam oarece m-am ]n=tiin\at (c[ci fietece a

=ti mai de folos ieste dec`t fietece a nu =ti).“
Iar[ ]ntre pasiri era o Brehnace b[tr`n[, carea ]n multe =tiin\e
=i me=ter=uguri era deprins[1 (c[ mult s[ ]ndrepteadz[ cu ]nv[-
\[tura tinere\ile, dar[ =i =tiin\a mult cre=te =i s[ adaoge cu b[tr`-
ne\ele). Aceasta a Lupului at`ta siial[ =i la voroav[ at`ta fereal[
aminte lu`nd, ]n sine dzis[: „}n Lup nu numai t[cere inimoas[,
ce =i oarece sim\ire adulm[coas[ ieste (=i p`n[ ]ntr-at`ta cru\[toriu
cuvintelor ce s[ arat[, nu ieste s[mn a minte de socoteal[ de=art[).
De care lucru t[cerea lui cu glogozite voroavele noastre de trecut
nu ieste (c[ voroava glogozit[, p`n[ mai pre urm[, sau de tot ]n
de=ert, sau ]n g`lceav[ iese, iar[ t[cerea cu r[bdare sau ]n pace,
sau ]n biruire s[ s[v`r=e=te)“. +i a=e, c[tre alalte pasiri dzis[:
„Pu\in[ r[bdare s[ ave\i s[ cade, pentru ca ]ntr-o parte lu`ndu-ne
cu Lupul, pentru cel de ob=te folos, oarece cuvinte s[ facem“.
+i a=e, Brehnacea, ]n singur[tate cu Lupul lu`ndu-s[, c[tr[
d`nsul ]ntr-acesta chip voroava ]ncepu: „Vreare-a= =i a= pofti, iu-
bite priietine, pricina ad`ncii tale t[ceri ce ar putea fi ca s[ pociu
=ti (c[ de=i t[cerea ]ntre to\i iubitorii ]n\elepciunii l[udat[ ieste,
]ns[ la vreme de treab[ icoana ne=tiin\ii arat[). A=ijderea (macar
c[ cine nu =tie vorovi =i tace, frumos vorove=te, dar ]nc[=i la mult[
cu ]ndemnare =i cu poft[ ]ntrebare a nu r[spunde, sau a celor
pizmo=i, sau a celor ur`cio=i lucru ieste). Mai v`rtos, precum mi
s[ pare, =tiut a-\i fi socotesc (c[ doa[ lucruri, sabie de ]mbe p[r\ile

1
Frumosul portret de ]nv[\at pe care i-l face Cantemir Brehnacei, adic[
lui Constantin Cantacuzino stolnicul, marele cronicar =i ]nv[\at muntean, bun
elenist =i animator al culturii din acea vreme, de altfel nu singurul dintre
munteni, se datore=te, dup[ p[rerea noastr[, faptului c[ acest conduc[tor din
umbr[ al politicii |[rii Rom`ne=ti tempera ambi\iile politice ale lui
Br`ncoveanu. El se ]mpotrive=te planului domnului de a sprijini candidatura
lui Mihai Racovi\[ la scaunul Moldovei, poate de aici =i simpatia pe care i-o
poart[ scriitorul. De re\inut c[ el era =i unchiul Casandrei Cantacuzino, so\ia
lui Dimitrie Cantemir, fiica fostului domn +erban Cantacuzino (1678—1688).
118 Dimitrie Cantemir

ascu\it[ =i ran[ min\ii net[m[duit[ ieste cineva la vreme de voroa-

v[ cuv`ntul a-=i opri =i la vreme de t[cere limba desfr`nat[ a-=i
slobodzi). De care lucru de ieste ]n tine vreo =tiin\[ sau vreo
cuno=tin\[, de mine s[ nu ascundzi te poftesc =i te sf[tuiesc. Ca
]ntr-acesta chip orice ]n republica noastr[ cl[tit, str[mutat =i
nea=edzat ar fi, ]n limanul odihnii, ]ntrulocarea unirii =i ]n a=ed-
z[m`ntul omoniii a aduce s[ putem. C[ci ]ntr-alt chip lucrul de va
r[m`nea, de toat[ a lucrurilor alc[tuire =i a sfatului bun =i de ob=te
]nvoire, toat[ nedejdea s[ rumpe =i s[ curm[ (c[ nu at`ta stric[-
ciune public[i adunarea nepriietinilor denafar[, pre c`t[ a cet[\e-
nilor dinluntru a inimilor ]ntr-un g`nd ne]mpreunare aduce).“1
Lupul r[spuns[: „Bine stii, cinstite priietine (c[ degetul ar[t[-
toriu cumplit[ otrava cl[te=te a ochiului privitoriu) (=i supt un-
ghea degetului mai vr[jma= toaps[c dec`t supt dintele viperii st[).
A=ijderea nu ieste pofta aceluia carile cu dreapt[ socoteal[ s[
sluje=te, ca lumea, cu degetul ar[t`ndu-l, s[ dzic[: «Iat[, acesta
a=e au dzis, a=e au f[cut». C[ macar c[ ]ntr-acea dat[ oarece spre
adaogerea cinstei =i spre slava numelui a s[ aduce s-ar p[rea (care
lucru mai mult dec`t altele pre muritori farm[c[), dar[ cu bun[
sam[ =i adese s-au v[dzut c[ acelea=i guri c`nt[ c`ntecul ]ndr[pt,
=i ce ieri l[uda, ast[dzi ]n hul[ iau =i ]n batgiocur[. De care lucru
propozitul socotelii au fost ca ]ntr-at`ta adunare de nevoie
adev[rul a nu ar[ta, iar[ de bun[voie numai singur eu a-l =ti, sau
c[tr[ altul iar[=i adev[rului iubitoriu a-l ob=ti (c[ ]ntre doa[ chi-
puri pururea doa[ socotele asupra unui lucru au, dar[ ]n doa[

1
Constantin Cantacuzino este preocupat de problemele vie\ii politice, fa\[
de care se manifest[ ca un spirit ]n\elept, ponderat =i cu sim\ul r[spunderii,
gata oric`nd s[ ]mbrace o p[rere personal[ ]n haina unei teorii bine demon-
strate. El sus\ine aici principiul solu\ion[rii diferendelor dintre cele dou[ \[ri
rom`ne=ti =i a ne]n\elegerilor dintre fac\iunile boiere=ti cu ajutorul discu\iilor
amicale =i a tratativelor. Altfel, atrage aten\ia stolnicul, du=manii din afar[ ai
poporului rom`n profit[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 119

monarhii, ]n carea nenum[rate chipuri, voi =i socotele s[ afl[, cu

c`t mai v`rtos deos[bite pl[ceri vor avea? Unde cineva cu sfatul
pl[cut =i iscusit nu mai mul\i priimitori dec`t lep[d[tori =i nu mai
pu\ini ap[r[tori dec`t ]mpotrivitori va afla), +i a=e urmadz[ ca
(din cuv`ntul adev[rat nu mai pu\ini nepriietini dec`t priietini
cineva singur cu gura sa s[-=i agonisasc[1).“
Brehnacea r[spuns[: „Adev[rat, o, priietine, c[ coapt[ =i de-
plin ieste socoteala ta (c[ci nime a=e de fericit ]n lume s[ s[ \ie, a
c[ruia, precum =i lucrul, =i cuv`ntul tuturor va pl[cea s[ s[ soco-
teasc[, c[ soarele =i ceriul senin c[l[torilor, ploile s[m[n[torilor,
vara pl`nt[torilor, toamna culeg[torilor =i iarna de-a gata m`nc[-
torilor place, pre carile soarele, totdeodat[ tuturor neput`nd a le
pricini, de la to\i ace=te nu poate a sc[pa a nu s[ vinui); =i ma-
car[ de lauda gurilor multe ]n\elep\ii ca albinele de fum fug, ]ns[
(c`nd pentru f[cut folosul de ob=te cineva s[ ferice=te, cuvioas[
=i frumoas[ ieste lauda) (c[ cu mintea =i sfatul unuia, a multora
via\[ a s[ p[zi =i din viitoarele primejdii a s[ feri ispita din toate
dzilele ar[t[toare =i m[rturisitoare ne ieste). Precum cu bun[ chi-
vernisala unui navarh, din nes[\ioase droburile m[rii multe su-
flete la limanul line=tii scap[ (c[ci acela, bun c[rmuitoriu a fi s[
dzice =i ieste carile din line=te furtunele socote=te =i din furtun[
line=tea agonise=te). A c[ruia dulce voroav[ ]n liman =i vrednic[
laud[ pre uscat =i c[dzut[ mul\[mit[ de la ficiori pentru p[rin\i,
de la p[rin\i pentru feciori, prin toate casele =i adun[rile, nu
otrav[, m[ crede numelui, ce tare antifarmac tuturor hulelor ieste.
Pentru aceasta =i ]ntr-acesta chip a celor vechi =i ferici\i iroi nu-
mere (c[ci fericirea adev[rat[ cu c`t s[ veche=te, cu at`ta mai
mult s[ ferice=te), carile de at`\ea mii de ani =i p`n[ acmu, din
iscusite condeiele scriitorilor, din tocmite ver=urile stihotvor\ilor,
din ]mpodobite voroavele ritorilor =i din dulce cuv`ntare a tutu-
ror gloatelor bun[ pomenirea numelui nici s-au p[r[sit, nici ]n
1
Lupu Bogdan, mereu foarte prudent, se fere=te s[ spun[ adev[rul, de
team[ s[ nu i se fac[ din aceasta cap de acuzare mai t`rziu.
120 Dimitrie Cantemir

veci s[ va p[r[si. Care lucru vie icoana vrednicelor sale suflete =i

deplin pild[ urm[torilor s[i ieste1 (c[ci toat[ omeniia =i vredniciia
omeneasc[ ]ntr-aceasta s[ pline=te, ca pre neputincios s[ agiute,
=i ne=tiutoriului nu numai cu cuv`ntul, ce mai v`rtos cu fapta pild[
aievea s[ s[ arete). Acesta lucru singur[ ]n\elepciunea firii pre
to\i ]nva\[, cu ]nd[m`n[rile sale pild[ ni s[ arat[ de fa\[, c`te
p[r\i are, toate ]n slujba =i agiutorin\a tuturor le ]ntinde. Soarele
tuturor cu acela=i ochiu caut[, nici pre unii ]nc[ldze=te =i despre
al\ii aceasta t[g[duie=te. Ploile, precum stincele umedz[sc, a=e
s[min\ele dezv[lesc, hlujerile r[coresc, copacii ]nfrundzesc, flo-
rile iarba =i toat[ p[=unea =i otava ]nverdzesc; =i toate ]n neamul
=i chipul s[u, una spre ]nd[m`narea al\iia neobosit s[ nevoiesc =i
fietecarea periodul plinirii sale a plini s[ silesc. De care lucru
aievea ieste (c[ fireanul firii a urma s[ cade), iar[ amintrilea cine
firii s[ ]mponci=adz[, pre f[c[toriul firii ]n me=ter=ug necunos-
c[toriu arat[. Nici voiu, priietine, cu numele firii, mul\imea
p[timirilor s[ ]n\elegi (c[ toat[ p[timirea grozav[ nepriietin[, iar[
nu priietin[ ieste firii).“
C[tr[ aceste a Brehnacii nu proaste cuvinte, Lupul ]ntr-acesta
chip r[spuns[: „V[dz =i bine cunosc, o, priietine, c[ cu toat[
nevoin\a te sile=ti ca pentru a mea ad`nc[ t[cere s[ te ]n=tiin\[zi
(c[ sufletul filosof nu numai cum =i ce s-au f[cut, ce =i pentru ce
a=e s-au f[cut cerceteadz[)2 (c[ toat[ prostimea lucrurile v[dzind,
1
Stolnicul Cantacuzino caut[ s[ conving[ cu abilitate pe Lupu Bogdan c[
dac[ este filozofic s[ ascunzi calit[\ile pentru a nu provoca laude, este, ]n
schimb, p[gubitor dac[ refuzi s[-\i ar[\i ]nsu=irile c`nd acestea ar fi ]n folosul
oamenilor. Dac[ de multe ori cei l[uda\i o dat[ pot fi mai t`rziu blama\i de
aceia=i oameni, adev[ra\ii eroi se bucur[ ]ntotdeauna de cinste.
2
Lupul precizeaz[ c[ filozofii judec[ lucrurile sub raportul cauzalit[\ii
aristotelice, nu numai din perspectiva cauzei eficiente („pricina cum“) =i a
celei materiale („pricina ce“), a=a cum g`nde=te toat[ lumea, ci =i din
perspectiva cauzei finale, adic[ a scopului, sub]n\eles, a motiva\iei (,,pricina
pentru ce a=e“).
Istoria ieroglific[. Vol. I 121

precum sint le =tiu, iar[ filosoful din ce =i pentru ce a=e sint

cunoa=te)1. Deci de vreme ce =i eu (precum mi s[ pare) urechi
bine ascult[toare am aflat =i tu precum gur[ adev[rul gr[itoare
s[ fii nemerit adeverit s[ fii =i precum eu a povesti nu m[ voiu
lenevi, a=e tu ]n pomenire a le alc[tui nu te obosi (c[ voroava
frumoas[ la cei cunosc[tori de n-ar mai sf`r=i, ]nc[ mai pl[cut[
ar fi, iar[ cei necunosc[tori mai tare dulcea\[ ]n basnele b[be=ti,
dec`t ]n senten\iile filosofe=ti afl[). }nt`ia=i dat[, dar[, o, priie-
tine, pricina t[cerii mele au fost c[ci (]n ureche de pizm[ ]mbum-
b[cat[ =i de zavistie astupat[ nici buhnetele c[ld[r[re=ti, necum
line cuvintele filosofe=ti a r[zbate pot) (c[ci mai pre lesne s-ar
audzi voroava ]ntre ciocanele c[ld[rarilor dec`t ]ntre multe gloate
a varvarilor). Iar[ a doa =i cea mai grea pricin[ au fost c[ci nu a
tuturor socoteal[ ieste ca pentru ce nu =tiu s[ s[ ]n=tiin\edze (ma-
car c[ fietecine din fire a =ti pofte=te, dar cei mai mul\i, ceva
ne=tiind, precum ceva nu =tie a s[ dovedi nu priime=te), ce pen-
tru ca ce le place =i ce poftesc, aceia a =i audzi s[ nevoiesc. A=ij-
derea, nu at`ta pentru hiri=[ fiin\a Strutocamilei a s[ ]n=tiin\a,
pre c`t cine ceva ]mpotriva lor =i dup[ pofta adev[rului va gr[i a
]ns[mna s[ silesc. C[ acel apofasisticos cuv`nt: El au dzis, ase va,
ase porunce=te, aievea arat[ c[ nu ce mai de folos, ce ce mai pl[cut
le ieste, aceia s[ =i aleag[. +i a=e, voroava mea nu de ascu\ite, ce
de c[ptu=ite urechi ar fi lovit (=i ce mai mare nenorocire a fi poate
dec`t c`nd [c`nd] nici cel ce bine vorove=te nu s[ ]n\elege, nici
cel ce aude cuvintele de bune =i de rele nu-i alege). De care lucru
la cei cu socoteal[ (mai cu suferire =i mai cu cuvinire ieste ]n
1
}n timp ce simplii muritori („prostimea“) cunosc lucrurile doar la
suprafa\[, filozoful le cerceteaz[ sub raportul cauzalit[\ii, aici fiind date ca
mai importante cauza material[, cea care se refer[ la substan\a lucrurilor
(„pricina din ce“) =i cauza final[, adic[ din ce cauz[ sunt a=a =i nu altfel
(„pricina pentru ce a=e sint“). Este foarte semnificativ[, pentru concep\ia
filozofic[ a lui Cantemir, nuan\a cu totul deosebit[ pe care o are pentru el
cauzalitatea aristotelic[.
122 Dimitrie Cantemir

mun\i holmuro=i, codri umbro=i, ]n st`nci pietroase, pe=teri ]ntu-

necoase, ]ntre p[re\i zugr[vi\i =i zidiuri cu ieder[ acoperi\i cu-
vinte a face dec`t ]ntre oamenii carii cuv`ntul adev[rului a audzi
nu le place). C[ci ]ntre locurile pomenite, cineva glasul de =-ar slo-
bodzi, ]n urma glasului v[ile, codrii, mun\ii, p[re\ii, zidiurile aceia=i
dzis[ ar poftori, =i de n-ar adaoge, ]ncailea, nici ar sc[dea ceva
voroavii cuvioase. Care lucru la urechile dup[ pl[cere a audzi de-
prinse, ]mpotriv[ cade, c[ de r[spund, r[spund cu urgie, iar[ de
tac, tac de pizm[ =i de m`nie. Dar[ de vreme ce ]n singur[tatea
oamenilor =i ]n tov[r[=iia =tiin\elor acii numai am`ndoi ne afl[m,
ori p`n[ unde proast[ =tiin\a mea s-ar ]ntinde, cu bun[ nedejde
=i f[r[ nici o primejdie a alerga =i orice ]nodat s-ar p[rea, a dezle-
ga nu m[ voi sii (c[ de nepriietinul ]n\elept ieste de l[udat, cu
c`t mai v`rtos =i priietin =i ]n\eleptul va fi mai de ascultat =i de
]mbr[\[=at). C[ a Vulpei =icuit[ c[tre toat[ publica priin\[, iar[
asupra mea ca vreo ur[ s[ poat[ aduce, cu mare nevoin\[ nu-
mele mieu =i a filosofiii mele la mijloc s-au adus1, carii de la mine
cea adev[rat[ =i chiar[ a Strutocamilii fiin\[ hiri=ie s[ le ar[t
]naintea at`tea gloate m-au chemat. C[tr[ carii ]n ceva ner[spun-
dzind, pricina t[cerii =i siielii mele mai sus deplin \i-o am poves-
tit. Iar[ acmu, pre c`t puterile ]mi vor agiuta, numele =i firea Stru-
tocamilei cum mai pre scurt =i mai aievea a-\i dejgheuca m[ voi
sili (c[ci nu didascalul, carile ]n toate dzile ]n =coal[ ]nva\[, ce
cela ce a ucenicilor cu ]nvrednicii =i ]nv[\[turi ]mpodobe=te via\[,
fericit =i la nume vestit ieste =i a fi s[ cade2).
Unul dintre cei a firii t`lcuitori dzice c[ a numerelor numire =i
cuno=tin\[ ieste m[sura a necunoscutei firi. Iar[ altul dzice c[ ieste
f[cliia =i lumina a fiin\ii lucrurilor. Am`ndoi dar[, precum s[ cade,

1
Provocarea lui Ilie |ifescu ca Lupu Bogdan s[ vorbeasc[ ]n fa\a adun[rii
avea rolul de a atrage ura adun[rii asupra lui.
2
Conform acestei defini\ii, nu este bun profesor cel ce-=i ]ndepline=te
formal profesiunea la =coal[ ]n fiecare zi, ci cel ce izbute=te s[ aib[ influen\[
moral[ fericit[ asupra elevilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 123

la r[d[cina adev[rul au atins =i la v`rvul adev[ratei cuno=tin\e

au agiuns (c[ cine adev[rul de la r[d[cin[ cearc[, =tiin\a ]n v`rvul
]n[l\imii afl[, =i cine adeverin\a de gios ]ntreab[, cuno=tiin\a de
sus ]i r[spunde). Bine dar[ =i dup[ regula adev[rului, iar[=i dzic,
vrednicii aceia filosofi au gr[it, de vreme ce tot numele hiri= scurt[
hot[r`rea lucrului ieste. Deci numele Strutocamilei din doa[ nu-
mere, din Stru\ adec[ =i din C[mil[ alc[tuit ieste.1 A=ijderea din
doa[ feliuri, adec[ din dobitoc =i din pasire ieste ]mp[r\it[ (]ns[
de ieste ]n lume pasire ca aceia, carea hiri= numai stru\ s[ s[
cheme). Deci a acestor doa[ dihanii hiri=iile ]mpreun`nd, firea
jiganiii, pentru carea ]ntrebare s[ face, pre lesne a desface =i a
cunoa=te vom putea. A=ijderea pre fietecare dihanie, prin cele pa-
tru fire=ti pricini2 cerc`nd, fietecarea c`t =i ce cu dobitocul acesta
]mparte, chiar vom putea pricepe. A=edar[ C[mila ieste dobitoc
]n patru picioare, mugitoriu =i din fire spre ridicarea sarcinii
or`nduit[. Deci c`t ieste despre partea pricinii f[c[toare,3 aievea
ieste c[ ca =i alalte ]n p`ntece s[ z[misle=te =i ]n vremea c[dzut[
fire=te s[ fat[. C`t ieste despre partea materiasc[, ieste ca =i alal-
te dobitoace: din carne, singe, oase, vine, piiele, p[r =i alalte c`te

1
Dup[ ce preg[tise pe interlocutor cu privire la necesitatea cercet[rii
lucrurilor prin cauzalitatea aristotelic[, Lupu Bogdan trece la cercetarea
numelui Stru\oc[milei din aceast[ perspectiv[. El ]mparte numele acesteia ]n
cele dou[ componente: Stru\ul =i C[mila, aplic`nd asupra fiec[reia dintre ele
metodologia cauzalit[\ii. De observat cum Cantemir face apel la diversele
modalit[\i de cunoa=tere ]n circula\ie ]n acea vreme.
2
De re\inut: cele patru cauze aristotelice sunt numite de Cantemir „fire=ti“,
cu ]n\elesul c[ func\ioneaz[ ]n lumea natural[.
3
Aplicate la lumea material[, natural[, cele patru cauze aristotelice (cauza
material[, formal[, eficient[ =i final[) sufer[ transform[ri de adecvare la obiect,
ele devenind: cauza material[ („pricina materiasc[“) — totalitatea substan\elor
din care este alc[tuit un fenomen, cauza formal[ („pricina formei“) —
]nf[\i=area exterioar[ distinctiv[ a fenomenelor, cauza eficient[ („pricina
f[c[toare“) — modalitatea de producere a fenomenelor, iar cauza final[
(„pricina s[v`r=itului“) — o cauz[ explicativ[ a existen\ei unui fenomen.
124 Dimitrie Cantemir

la materie s[ cuprind. C`t ieste despre pricina formei precum din

alalte dobitoace cu multul s[ deos[be=te, s[ arat[. }nt`i, c[ unele
sint cu un ghib numai, iar[ altele cu doa[, la cap mic[, dup[ ma-
mina trupului ce poart[, picioare ]nalte =i la genunchi botioase,
la talp[ lat[ =i f[r[ unghi, la copit[ ]ngem[nat[ =i ca g`=tele pe
dedesupt ]mpeli\at[, la coad[ scurt[, dup[ lungimea trupului
m[sur`nd (c[ci coada la dobitoc ]nt`i ieste pentru frumse\e, iar[
a doa, ca pe unde cu capul =i cu picioarele nu agiunge, pentru
ap[rarea de mu=te, cu coada s[ agiung[), la p[r [p[r]crea\[ ca
arapul, dar[ moale ca bumbacul, de la grumadzi p`n[ la piept
ieste flocoas[ =i coama ]ndr[pt, de la gu=[ ]n gios, spre g`tlej
purcede, iar[ peste tot la stat dec`t alalte mai mare, iar[ dec`t
filul mai mic[ ieste. Iar[ c`t ieste despre pricina s[v`r=itului, aieve
ieste (precum =i mai sus am dzis) c[ firea spre ridicarea sarci-
nilor grele au or`nduit-o.1 Nici aspru s[ \i s[ par[, o, priietine,
acest cuv`nt pentru pricina s[v`r=itului, c[ macar[ c[ aceasta pri-
cin[ ithic[i mai mult dec`t fizic[i sluje=te, ]ns[ adev[rul a=e s[
adevere=te, nevoia omeneasc[ ]n fire pricina sf`r=itului au aflat
=i, precum dzic unii, preste chiteala firii (]ns[ me=ter=ugul f[tul
nevoii fiind,2 nevoia ]nt`i ce-i mai pre lesne, apoi ce-i mai cu greu
=i mai de folos au aflat), ]ns[ nu de tot ]mpotriva firii, nici preste
puterile ei a s[ri poate, nici or`nduiala lesnirii a-i muta ispite=te.
C[ ce me=ter ar fi acela carile grindzi de fier ar r`dica =i cu cuie
de lemn le-ar ]nt[ri, sau cine sfe=nic de s[u =i lum`nare de argint
ar face? De unde aievea ieste c[ ce firea spre lesnire ]mpr[=tiiat

1
Insinuarea este r[ut[cioas[: Mihai Racovi\[ nu are calit[\i pentru domnie,
el fiind astfel determinat de la natur[, ]nc`t nu este bun dec`t s[ slujeasc[,
adic[ s[ ]ndeplineasc[ sarcini grele =i inferioare.
2
Lupu Bogdan face o analiz[ de detaliu a C[milei din perspectiva cauzei
finale, dezvolt`nd o scurt[ teorie privind rela\ia dintre nevoie =i me=te=ug,
sau, cum am spune ast[zi, dintre necesitate =i solu\ia tehnic[. Este vorba de
solu\iile „tehnice“ adecvate ale naturii privind lumea animal[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 125

au l[sat, aceia me=ter=ugul cu adunarea spre s[v`r=ire le-au adu-

nat. De care lucru, la C[mil[ de socotit ieste ]nt`i ghibul ]n spinare
r`dicat, pentru ca de greuimea sarcinii mijloc pre lesne s[ nu i s[
]ndoiasc[. A doa, la d`nsa ieste de luat ]n sam[ perinu\ele ]ntre
picioarele dinainte =i ]n pulpile picioarelor denapoi, ]n carile, c`nd
pentru ]nc[rcarea la p[m`nt =ede, ca cum ]n ni=te pirostii cu trii
picioare, ]ntr-acele perinu\e s[ sprijine=te, pentru ca adese cul-
carea =i ridicarea =i greuimea, carea ]n spate o ]ndeas[, pieptul =i
pulpile s[ nu-i juleasc[, nici piielea, r[nindu-i ]n ceva, s[ o bete-
jasc[. A triia ieste la d`nsa de socotit m[rimea trupului =i pu\in[
m`ncarea =i ]nc[rcarea stomahului =i mare r[bdarea carea de sete
]n vremea c[ldurii are, pentru ca =i hrana fiindu-i pu\in[ =i
r[bdarea mare la sete, pre la locurile carile m`ncarea de ]n bi=ug
=i b[utura ]n biv nu s[ afl[, mai r[bd[toare =i mai trebuitoare s[
fie (c[ acela ieste mai trebuitoriu, carile la vreme de nevoie ieste
mai r[bd[toriu). Acestea dar[ ]n C[mil[ firea ascundzind, nevoia
=i me=ter=ugul din fire1 a=e =i spre acesta sf`r=it s[ le fie or`nduit
sfite=te. Iar[ de toate mai pre urm[ de socotit la C[mil[ r[m`ne,
ca dup[ m[rimea trupului, mic=orimea sufletului, =i dup[ ar[tarea
trupului, prostimea duhului ce are, c[ un copil de =epte ani sau =i
mai mic =epte c[mile sau =i mai multe dup[ sine a trage =i ]nc[tro
voia ]i ieste a le ]ntoarce poate, iar[ de multe ori, ]n locul copilu-
lui, un m[g[ra= aceast[ slujb[ a s[v`r=i =i c`teva c[mile dup[ sine
a ]n=ira poate, carile c`t sint =i c`t pot, de s-ar putea cunoa=te,
lucrul ]ntr-alt chip s-ar t`mpla (c[ unde a socotelii =i a min\ii radze
nu lucesc, duhurile puterii pu\in procopsesc). Acesta lucru ]n dobi-
tocul acesta chiar arat[ c[ firea nu dup[ m[rimea trupului duhu-
rile ]n cump[na atocmirii au ]mp[r\it, ce la st`rvul m[minos =i
v`rtos duh logo= =i fricos au pus (c[ puterea trupului, c`t de

1
Cantemir afirm[, a=adar, c[ ]n natur[ s-ar manifesta necesitatea, o
necesitate imanent[, la care se r[spunde prin solu\ii de ordin natural, datorit[
unei inteligen\e sau ra\iuni de factur[ creatoare, ,,me=ter=ugul din fire“.
126 Dimitrie Cantemir

v`rtoas[, r`dic[, ]mpinge =i str`nge, c`t de mai mult ar putea doi

sau trii, iar[ cel puternic la socoteal[ cu miile pre al\ii cov`r=e=te).
Deci ]ntr-acesta chip C[mila fiind, toate nevoile =i greut[\ile ce
trage nu peste voie, ce peste =tiin\[ sufere. }n care lucru, lauda
vrednicii <i> suferelii s[ agonisasc[ nu poate (c[ci acela ce simte,
iar[ nu acela ce nu simte, a suferi s[ dzice, =i cela ce puterea spre
izb`nd[ harnic[ a fi ]=i cunoa=te =i nu-=i izb`nde=te, iar[ nu cela
ce sl[biciunea nepriietinului ne=tiind, de fric[ s[ contine=te,
r[bd[toriu s[ nume=te). }nc[ mai cu de-adins =i precum adev[rul
s[ are, c[ C[mila, nu c[ci nu poate, ce, precum am dzis, c[ci nu
=tie c[ poate, i s[ pare c[ de-ar putea vreodat[ pre cei ce o
]n[c[j[sc, tot =-ar izb`ndi; de care lucru ]n =tiin\a ei, sl[biciunea
duhului puterile trupului necl[tind, numai cu pizma =i ]n[du=ala
r[m`ne. Carea macar c[ ]n via\[ (precum unora place) dzic c[
nu o uit[, ]ns[ iar[=i ]n via\[ izb`nda, pentru pricinele carile am
dzis, a-=i r[scump[ra nu s[ ]nvrednice=te. Acestea dar[, cani pre
scurt, o, iubite priietine, ]n C[mil[ =i ]n firea ei a=e s[ socotesc, =i
cu tot adev[rul a=e =i sint. Deci pentru aceasta mai mult voroava
a lungi p[r[sindu-ne, la Stru\, pasirea s[ ne ]ntoarcem.
A=edar[, gium[tatea dobitocului acestuia ]n C[mil[ aievea
ar[t`ndu-s[, acmu cu alt mijloc gium[tatea ce r[m`ne ]n Stru\,
pasirea, s[ o cerc[m =i iar[=i prin cele patru a firii pricini,1 ce,
cum, din ce =i pentru ce ieste, s[ o afl[m. Deci la acesta lucru
]nt`i ca astrologhii s[ facem s[ cade, carii cele adev[rate fire=ti =i
cere=ti trupuri mai curat vr`nd s[ arete, ni=te fiin\e din socoteal[
=i ni=te trupuri =i locuri, carile nici ]n ceriu, nici ]n fire s[ afl[,
pun. Dup[ aceasta dar[ socoteal[, a fi s[ dzicem =i cu mintea s[
supunem, precum ]n fire s[ afl[ o pasire mare, cu pene, pedestr[
=i nezbur[toare, sau un dobitoc cu doa[ picioare =i s[ oa[; hrana,

1
+i componenta Stru\, adic[ pas[rea, este analizat[ prin prisma celor
patru cauze: pricina ce (cauza formal[), pricina cum (cauza eficient[), pricina
din ce (cauza material[), pricina pentru ce (cauza final[).
Istoria ieroglific[. Vol. I 127

]n loc de gr[un\[, iarb[ sau carne, s[-i fie piatr[, foc =i fier; =i
a=e, pre ciuda lumii, aceasta prin pricinele fire=ti de am[nuntul
s[ o ispitim, ca oarece pentru d`nsa adev[rul =i socoteala ce ne
va ar[ta s[ oblicim. Pre c`t dar[ ieste din partea materiiasc[, s[
vede c[ nu piatr[, lut sau alt metal, ce carne, singe =i alalte lu-
cruri de materie dihaniiasc[ are. Pre c`t din pricina f[c[toare ieste,
]nt`i ]n ou s[ z[misle=te, s[ oa[, cloce=te =i apoi puii ca alalte
pasiri din oa[ ]=i scoate. Iar[ c`t despre pricina formei, multe =i
aspre discolii are, pre carea, bini=or de o vom socoti =i ]n cump[na
socotelii drepte de o vom cump[ni, mai mult spre a firii ei
cuno=tin\[ dec`t alalte ne va agiuta. Forma, dar[, parte ]i ieste
de pasire, iar[ parte de dobitoc. De dobitoc, dzic, c[ci pedestr[,
nezbur[toare =i pre fa\a p[m`ntului, iar nu ]n aer ]mbl[toare. Tal-
pa ]i ieste ca de C[mil[, cu copit[ ]mpreunat[, iar[ nu cu unghi =i
cu degete despicat[; ]n spinare, ghib ]n sus r`dicat ca C[mila are,
la grumadzi, lung[ =i ]ntoars[, la picioare, ]nalt[ =i la genunchi
botioas[ ieste; la cap, mic[ =i la bot, ]ntoars[, nu plisc de pasire,
ce bot de dobitoc poart[; coada ]n sus ]ntoars[, crea\[ =i tufoas[
]i ieste. Rar =i departe p[=e=te, princet =i lin pa=ii ]=i cl[te=te. Aces-
tea toate din forma c[milii ]ndatorit[ a fi, dovad[ nu trubuie. Iar[
din forma pasirii ]nd[m`nat[ a fi, numai penele o arat[; ]n loc de
fulgi, tulee, =i ]n loc de peri, pene =-au luat. Acestea dar[ la un
loc ]mpreun`ndu-le, pentru a patra pricin[, carea ieste a s[v`r-
=itului, cum vom putea vom giudeca. Deci, pre c`t cu socoteala a
agiunge putem, dzicem c[ firea ]ntr-aceasta jiganie un lucru
mijlociiu au lucrat. C[ci trupul mare as[m[n`nd C[milei, cu mici
penele aripilor pasirii ]n aer a s[ r`dica nu poate. A=ijderea, slab
trupul p[s[resc sarcina dobitoceasc[ =i a pohoar[i greuime a suferi
=i a purta nu poate. De unde aievea ieste c[ nici firea spre aces-
tea au tocmit-o, nici me=ter=ugul =i nevoia au silit-o. De care lu-
cru, un lucru numai a s[v`r=i poate (c[ci firea ceva ]n z[dar =i ]n
de=ert nu face), ]ns[, de ieste de credzut cuv`ntul unora, carii
dzic precum jiganiia aceasta ]n stomahul s[u fierul amistuind =i
128 Dimitrie Cantemir

o\elul ]n ma\e=i topind, pre urma ei, cei ce aceast[ treab[ de grij[
au, g[ina\ul la un loc ]l str`ng, pre carile me=terii de a doa oar[
fierb`ndu-l =i ]n materiia =i forma dint`i ]ntorc`ndu-l, fierul cel
vestit, ce-i dzic meschiul vechiu, s[ fie aleg`nd, din carile od`-
n[oar[ povestesc precum oa[ de fier prea multe s[ s[ fie f[cut,
carile =i p`n[ ast[dzi ]n c[m[rile ]mp[ra\ilor r[m[=i\[ s[ p[z[sc
=i s[ afl[. }ns[ aceasta socoteal[, macar[ c[ pre la mul\i de
adev[rat[ s[ \ine =i s[ crede (dar[ mi=eliia lumii ace=tia at`ta cu
vremea lucrurile str[mut[, c`t celea ce unii o dat[ cu m`nule le
apip[ia, cu picioarele le c[lca =i cu ochii le videa, acelea=i acmu
al\ii audzindu-le, ]n loc de basn[ =i de minciun[ a fi s[ le \ie).
}ns[ noi a celora ce ispita prin scrisori a oameni de temeiu nu s[
pomene=te, nici acmu ispita dup[ cuvinte cineva a afla s[ ]nvred-
nice=te, lucrul ]n prepusul schipticesc l[s[m. +i a=e, nici spre aceas-
ta sf`r=it din fire Stru\ul or`nduit a fi nu s[ adevere=te. De care
lucru, din t[gad[, m[rturisirea adev[rului aduc`nd, dzicem: ji-
ganiia aceasta dobitoc cu patru picioare nu ieste, pasire zbur[toare
nu ieste, C[mil[ nu ieste, Stru\ aplos nu ieste, de aier nu ieste, de
ap[ nu ieste. De unde iar[=i dzicem c[ cea adev[rat[ a ei hot[r`re
aceasta poate fi: Strutocamila ieste traghelaful firii1 (c[ci ieste la
filosofi altul, al chitelii), carile dintr-]mbe monarhiile ieste, =i ieste
=i nu ieste. Ieste, dzic, c[ci adev[rat ]ntre lucrurile firii ciud[ ca
aceasta s[ afl[; nu ieste, dzic, c[ci nici dintr-un neam a fi socotea-
la nu adevere=te. De care lucru, o, iubite priietine, ]ns[mnarea
marelui acestuia nume alt[ nu sun[, f[r[ numai hiri=[ himera
jiganiilor, irmafroditul pasirilor =i traghelaful firii. Deci acmu

1
Traghelaf are sensul de asociere absurd[ ]ntre \ap (grec. tragos) =i elefant
(grec. elafos); ar ]nsemna deci o fiin\[ imposibil[ ]n cadrul firii, un nonsens al
naturii. „Traghelaful chitelii“ sau, mai simplu, traghelaf, este un termen creat
de Aristotel pentru desemnarea absurdit[\ii logice. No\iunea „traghelaful firii“
este sinonim[ cu expresiile de mai jos: „hiri=[ himera jiganiilor“ =i „irmafroditul
pasirilor“, toate ]nsemn`nd o fiin\[ himeric[ din punct de vedere natural.
Istoria ieroglific[. Vol. I 129

lucrului, c[ruia neamul, chipul =i toat[ vredniciia firea i-au

t[g[duit, oare cu ce obr[znicie, sau mai adev[rat s[ dzic, cu ce
nebunie cineva din voia slobod[ sau din me=ter=ug spre vreo vred-
nicie a o r`dica ar ]ndr[zni?1 (C[ mai pre lesne ar fi cineva, g`n-
dacii ]ngiug`nd, p[m`ntul ca cu boii ]n plug s[ are, dec`t vreun
bine sau folos a a=tepta de la cela carile nici din fire vreun dar,
nici din pedeaps[ =i din ]nv[\[tur[ vreo vrednicie are). Ace=tiia
socotele, o, priietine, eu a unora g`nduri ]mpotriv[ sim\ind, spre
a=e de ad`nc[ t[cere m-am l[sat, =i de nu voiu cumva proroc min-
ciunos ie=i =i un prognostic a face, macar[ c[ nu f[r[ siial[, voiu
]ndr[zni. Deodat[ a Corbului siloghizm s[ va ]nt[ri, =i senten\ia
Cucunozului s[ va plini, =i Strutocamilii ]n cap coarne ca a boilor2
]i vor razs[ri, =i ]n scaunul vredniciii s[ va sui3 (ca fortuna c`nd
va s[ tr`nteasc[, ]nt`i r`dic[, =i norocul ]nt`i r`de, apoi pl`nge).
Numai vremea (carea oglinda ieste a lucrurilor viitoare) va ar[ta,
precum =i siloghizmul ieste sofistic =i senten\ia r[zsuflat[ =i Stru-
tocamila din odihn[ ]n n[caz, din fericire ]n pricaz =i din ce ieste
]n ce nu ieste va trece4 (c[ guziului orb fericit[ ]i ieste via\a, c`nd
]n ]ntunerecul suptp[m`ntului ]mbl[, iar[ c`nd pre fa\a p[m`n-
tului iese, nu mai cur`nd radzele soarelui ]l ]nc[ldzesc dec`t un-
ghile blend[ului ]l sfridelesc).“
1
Lupu Bogdan precizeaz[ c[ ar fi ilogic s[ fie acceptat[ ]n scaunul domnesc
o asemenea fiin\[, ea ]ns[=i un nonsens al naturii; ]n mod concret el se refer[
]ns[ la situa\ia c[ nu putea fi ales domn un om ce nu era nici moldovean, nici
muntean adev[rat.
2
Coarne ca a boului: luarea domniii, adaogerea puterii (D.C.).
3
Mihai Racovi\[ „]n scaunul vredniciii s[ va sui“ cu ajutorul lui Br`ncoveanu
=i al sp[tarului Mihai Cantacuzino, adic[ va urca treapta cea ]nalt[ a domniei.
4
Lupu Bogdan hatmanul prezice c[ suirea ]n scaunul domnesc va aduce
nenorocire lui Racovi\[ ]nsu=i =i Moldovei, ceea ce s-a =i ]nt`mplat, pentru c[
dup[ doi ani de domnie, Racovi\[ a fost mazilit =i ]nchis de turci. Am[nuntul
ar putea constitui un argument c[ Istoria ieroglific[ a fost ]nceput[ imediat
dup[ mazilirea acestuia, adic[ ]n februarie 1705, =i terminat[ spre sf`r=itul
aceluia=i an.
130 Dimitrie Cantemir

Brehnacea, acestea toate de la Lup cu bun[ urechea ascult`nd

=i cu ]ntreag[ socoteal[ ]n\eleg`nd, singur[ din sine, precum cu-
vintele Lupului adev[rate =i pline de ]n\elepciune s[ fie, cunoscu.
Asijderea, precum, ca un deplin filosof, toat[ aporia au dezlegat
=i cea hiri=[ hot[r`re Strutocamilii au dat. }ns[ mai denainte sfa-
turile carile ]ntre Corb =i ]ntre Cucunos s[ f[cus[ =tiind1, ]nc[ mai
tare de iute adulm[carea Lupului s[ mira (c[ci s[mnul ]n\elep-
ciunii ieste ca din cele v[dzute sau audzite, cele nev[dzute =i
neaudzite a adulm[ca, =i viitoarele din cele trecute a giudeca).
De care lucru, siiala =i t[cerea Lupului nu din pizm[ sau dintr-a
inimii ]mpietro=ere, ce din dreapt[ a ]n\elepciunii regul[ a fi pri-
cepu (c[ t[cerea sau la vreme a ]n\eleptului gr[ire, multora pild[
=i ]nv[\[tur[, iar[ a nebunului bolb[itur[, =ie ur[, iar[ a altora
sc[r[nd[vitur[ ieste). De vreme ce a Corbului inim[ b[tea ca Stru-
tocamila ]ntre pasiri dup[ d`nsul, iar[ ]ntre dobitoace locul cel
mai de sus s[ \ie2. A=ijderea, =tia c[ nu numai filosofiia Lupului,
ce nici sfatul a toat[ lumea din mintea ce apucase s[-i ]ntoarc[,
cu putin\[ nu ieste (cu inima ]n pizm[ ]mpietro=at[, sau dup[
voia sa a ispr[vi neput`nd, de n[caz s[ tope=te, sau oric`nd ar
putea r[ul a face nu s[ ]ndoie=te). Acestea Brehnacea, ]n sine a=e
chitindu-le =i socotindu-le, p`n[, mai pre urm[, socoteala ]ntr-
acesta chip ]=i a=[dz[ (orice spre binele =i folosul monarhii ieste,
aceasta a ar[ta =i a gr[i s[ cade). Iar[ de vor fi urechi ca acelea
a=e=i de tot adev[rului neascult[toare =i inimi nicicum folosul de
ob=te priimitoare, p[catul ]n cap =i ocara ]n obrazul lor fie!

1
Aluzie la faptul c[ stolnicul Cantacuzino, ca principal sfetnic al lui
Br`ncoveanu, cuno=tea de mai ]nainte hot[r`rea domnului s[u de a pune ]n
scaunul Moldovei pe Mihai Racovi\[. Din ceea ce urmeaz[ mai rezult[ ]ns[ c[
Lupu Bogdan, re\inut la Bucure=ti, convinsese pe stolnic s[ nu mai sprijine pe
Br`ncoveanu =i s[ determine pe acesta =i pe Mihai Cantacuzino s[ renun\e la
sprijinul acordat lui Racovi\[; dar documentele vremii infirm[ aceast[
convingere a lui Cantemir.
2
Br`ncoveanu dorea ca Racovi\[, ]n calitate de domn al Moldovei, s[ fie
al doilea ]n importan\[ dup[ sine.
Istoria ieroglific[. Vol. I 131

A=edar[, Brehnacea, de la Lup desp[r\indu-s[, ]nt`i cu Cucuno-

zul s[ ]mpreun[, c[ruia toat[ ]n\elepciunea =i filosofiia Lupului1
]i povesti =i precum adev[rat[ hot[r`rea Strutocamilei au dat,
]mpotriva a c[riia alt[ socoteal[ mai tare =i mai adev[rat[ s[ s[
g[sasc[ cu putin\[ nu ieste2. De unde tot lucrul aievea s[ face c[
mintea Corbului gre=it[ ieste =i de ce s-au apucat, sau la cap a
scoate nu va putea, sau, de va putea, peste pu\in[ vreme =i lucrul
s[ va strica =i, ]n loc de laud[, asupr[-=i ur[ =i hul[ de la mul\i va
lua (c[ o mie de lucruri vrednice de-abiia lauda dob`ndesc, iar[
numai unul sc`rnav ]n veci nesp[lat[ cinstei =i numelui grozav[
aduce pat[). Carea prea t`rdziu sau nici od`n[oar[ din gurile
n[roadelor =i din =optele gloatelor a o scoate nu va putea (c[ci
din fire muritorilor aceasta ieste dat[, ca binele pre lesne, iar[
r[ul cu anevoie s[ uite, =i laudele cuiva pre h`rtie, iar[ hulele pre
table de aram[ s[ le scrie). Acestea =i altele ca acestea Brehnacea
c[tr[ Cucunoz vorovi, socotind precum ]nt`i pre d`nsa din cea
veche =i str`mb[ socoteal[ va putea ]ntoarce, =i de ciia am`ndoi
]mpreun[ m[rg`nd =i pre Corb la calea drept[\ii =i la luminarea
adeverin\ii a duce s[ nevoiasc[ (c[ci Brehnacea mai de folos a fi
cineva ale sale hotar[ pe dreptate a p[zi dec`t toat[ lumea
tir[ne=te a agonisi socotiia)3.
Ce ]n z[dar cuvintele =i ]n dar nevoin\ele ]=i pierdu, de vreme
ce Cucunozul dzicea, precum prin c[r\i =i mijloace de credin\[
adeverit ieste, c[ Pardosul, Vulpea, Ursul, R`sul4 =i alalte ale lor

1
}n\elepciunea =i filozofia apar ca no\iuni sinonime, din moment ce ]n
persoana lui Lupu Bogdan filozofia devine practic[, iar ]n\elepciunea — o
conduit[ ra\ional[ =i prudent[ ]n via\a cotidian[.
2
Cantemir continu[ s[ cread[ c[ stolnicul ar fi avut o pozi\ie realist[ =i
prudenl[ ]n ]mprejur[rile anului 1703.
3
Referire ironic[ la politica de amestec a lui Br`ncoveanu ]n treburile
interne ale Moldovei, dar =i o aluzie la faptul c[ stolnicul determinase pe
domnul |[rii Rom`ne=ti s[ nu accepte propunerea marelui vizir, ]n 1703, de
a primi ]n acela=i timp =i domnia Moldovei.
4
Marele boier Mihalache Ruset, fratele lui Iordachi (Pardosul).
132 Dimitrie Cantemir

rudenii cuv`ntul lor a priimi =i senten\ia lor a ]nt[ri gata sint1, =i

]nc[ de va fi cineva sfatului acestuia ]mponci=itoriu, prea pre lesne
alt[ cale ]i vor ar[ta, pre carea =i vr`nd =i nevr`nd ]i va c[uta a
merge (c[ unde ieste sila tir[neasc[, nu s[ cearc[ putin\a fireasc[)
=i mai cu de-adins pentru Lup =i pentru Ciacal, carii singuri nu-
mai poate ]ntr-alt[ socoteal[ s[ r[m`ie. Deci de Ciacal pu\in[ grij[
ieste, o jiganie =i de stat =i de sfat pu\in[ =i mic[ fiind2, iar[ pen-
tru Lup, de vom videa c[ la g`nd nemutat =i la fire neschimbat
r[m`ne, deodat[, precum sfaturile lui priimite ne sint, ]i vom
ar[ta. Iar[ c`nd la vremea alegerii lucrului va fi, alt[ treab[ ]ntr-
alt[ parte ]i vom afla, p`n[ sfatul s[ va ispr[vi =i hirograful de
m`na tuturor s[ va isc[li. Iat[ dup[ aceia, adeverit sint precum
Lupul la b`rlogul s[u cu odihn[ a tr[i bucuros va fi (c[ mai fericit
ieste cineva cu str`mt traiu la l[ca=ul s[u dec`t cu toate desf[t[rile
]n casele streine3). Iar[ amintrilea, precum ]mpotriv[ c[ s[ cl[te=te
de-l vom sim\i, bun[ nedejde am c[ Pardosul cu multe pestriciu-
nile =i pic[turile lui va afla ac de cojocul Lupului4.

1
Mihai Cantacuzino nu se las[ ]nduplecat de stolnic =i-i m[rturise=te c[
de fapt se produsese deja o schimbare de atitudine ]n r`ndul unora dintre
marii boieri moldoveni: Vasile Costache (Ursul), Ilie |ifescu (Vulpea) =i cei
doi fra\i Ruset, Iordache (Pardosul) =i Mihalache (R`sul), ]mpreun[ cu
„rudeniile“ lor. C[ci Br`ncoveanu ]i determinase s[ p[r[seasc[ pe Cantemire=ti,
ai c[ror sus\in[tori fuseser[ p`n[ atunci, pentru a fi de acord cu numirea lui
Racovi\[ ca domn. C`t prive=te Lupu Bogdan hatmanul =i Maxut serdarul
(+acalul), dac[ se vor opune noii ]ntors[turi a lucrurilor, se vor g[si mijloace
de a-i neutraliza.
2
Maxut serdarul, nefiind mare boier, nu f[cea parte din sfatul domnesc.
3
}n aceste noi ]mprejur[ri nefavorabile Cantemire=tilor, se spera c[ Lupul
Bogdan, sus\in[torul lor constant, ]=i va da seama de situa\ia critic[ =i va
prefera s[ se retrag[ la mo=ie („b`rlogul“), renun\`nd astfel la via\a politic[.
4
Pestriciune =i pic[turi: mer=ter=uguri =i vicle=uguri (D.C.) — intrigi. Sp[tarul
Mihai Cantacuzino previne pe fratele s[u, stolnicul, c[ dac[ Lupu Bogdan
hatmanul nu va ]n\elege s[ nu se mai opun[, intrigantul Iordache Ruset va
g[si ac de cojocul s[u.
Istoria ieroglific[. Vol. I 133

Brehnacea iar[=i dzis[: „Eu, frate, a=i sf[tui ca =i tu de aceast[

socoteal[ s[ te p[r[se=ti, =i am`ndoi ]mpreun[ =i pre Corb de la
acesta lucru a-l dezb[ra s[ silim (c[ mai de laud[ ieste o inim[
tulburat[ a ]mp[ca dec`t o r[spublic[ a tulbura, c[ tulburarea a
nebunilor, iar[ ]mp[carea a ]n\elep\ilor me=ter=ug ieste). +i c[tr[
acestea pomene=te, iubite frate, c[ Pardosul =i toat[ semin\iia lui
credin\[ n-are a c[ruia nu numai scrisorile =i cuvintele, ce a=e=i
nici lucrurile de credzut nu-i sint1 (c[ a cui cuvintele nu s[ st[-
ruiesc, cu anevoie lucrurile i s[ vor st[rui, =i cine necredincios
ieste ]n voroav[, viclean va fi =i ]n lucruri), =i, precum piielea cu
multe pic[turi ieste picat[, ]nc[ mai cu multe vicle=uguri inima ]i
ieste v[rgat[ (c[ inima viclean[ ]nt`i din minciuna cuv`ntului,
apoi din vicle=ugul lucrului s[ v[de=te). Carile precum ast[dzi
priete=ugul nou, ase m`ine sau poim`ine vr[jm[=iia veche, =i pre-
cum acmu plecarea capului, a=e, afl`nd vreme, ridicarea nasului
va ar[ta. Iar[ acestea a Pardosului de nu vii pomeni, frate, cuvin-
tele mele, precum o dat[ \i le-am dzis, din minte s[ nu-\i ias[. C[
macar c[ tu la trup mai chipe= =i la stat m[i ]nalt e=ti, dar[ eu =i de
v`rst[ mai b[tr`n, =i de pedepse mai dosedit =i mai ispitit, =i de c[i
mai multe =i mai departe, =i de \[ri mai streine =i mai late mai
asudat =i mai zbuciumat simt, ]n carile =i mai multe am v[dzut,
mai multe am audzit =i =i de mai multe m-am ]n=tiin\at (c[ adev[rat,
bun[ ieste =tiin\a audzirii, dar[ mai adev[rat[ ieste ispita viderii)“2.

1
Un portret moral al lui Iordache Ruset =i al ]ntregii familii a Cup[re=tilor.
Stolnicul atrage aten\ia fratelui s[u c[ n-ar trebui ca Br`ncoveanu s[-=i
]ntemeieze sprijinul acordat lui Mihai Racovi\[ pe ajutorul acestor intrigan\i
=i nestatornici ]n amici\ie, deoarece prietenia de ast[zi s-ar putea transforma
]n du=m[nie m`ine, reactiv`nd astfel o „vr[jm[=ie veche“, aluzie la cunoscuta
du=m[nie a lui Iordache fa\[ de Cantacuzini.
2
Pentru a-=i convinge fratele, stolnicul invoc[ v`rsta ]naintat[ pe care o
avea, experien\a de via\[, erudi\ia =i c[l[toriile ]n diverse \[ri. Este interesant[
aceast[ pledoarie pentru v`rst[, adic[ pentru ]n\elepciune, erudi\ie =i
experien\[, privite ca argument ]n demonstrarea adev[rului, pledoarie ce arat[
mentalitatea vremii =i spiritul renascentist al lui Cantemir.
134 Dimitrie Cantemir

Cucunozul acestea toate ]n loc de basn[ =i ]n buiguituri de

b[tr`ne\e le lua (c[ basna la pro=ti locul istoriii, m[rg[ritariul la
porci, pre\ul ordzului, =uierul la cioban, cinstea mudzic[i =i sfa-
tul bun la inima rea tot o socoteal[ au1). Carile cuvintele Breh-
nacii, cele ca gr`ul alese =i ca spicul culese, ca pleava sufl`ndu-le
=i ca paiele preste arie m[tur`ndu-le, ]ntr-acesta chip i le ]ntoars[:
(„B[tr`ne\ele, o, frate, =i mult[ truda ]n tinere\e, mai mult de odih-
na trupului dec`t cinstea =i agonisita numelui cearc[“2). De care
lucru, socotesc c[ nu ce dore=te cinstea, ci ce pofte=te odihna ar[\i
=i ]nve\i, =i a m[ mira destul nu pociu, cum nicicum ]n partea
monarhiii noastre \ii?3 +i cum ]ntr-acesta sfat dobitoacele st`bla
finicului s[ apuce cu to\ii noi am putea priimi?4 +i cum cinstea =i
slava Vulturului aceasta ar putea suferi? Au nu =tii (c[ agonisita
numelui mai mult cu ]ndr[zneala dec`t cu siiala s[ dob`nde=te?)
Au nu pricepi (c[ sc`nteia amnariului p`n[ a nu s[ stinge, iasca
aprinde, iar[ st`ng`ndu-s[, a doa =i a triia lovitur[ pofte=te?) De
care lucru, noi acmu vreme de treab[ =i dup[ poft[ afl`nd, cum

1
Natur[ trufa=[ =i lipsit[ de spirit diplomatic, sp[tarul Mihai Cantacuzino
nu ia ]n seam[ apelul la pruden\[ f[cut de fratele s[u. Rostul confrunt[rii de
p[reri dintre cei doi fra\i este de a sublinia firile cu totul diferite ale
Cantacuzinilor, precum =i diferen\a de caracter =i de optic[ ]n problemele
vie\ii politice, adic[ ]ntr-un domeniu at`t de vital pentru |ara Rom`neasc[.
Dup[ cum se va vedea =i din cele care urmeaz[, stolnicul se impune drept un
model al sfetnicului ]n\elept, ]n timp ce Mihai Cantacuzino ]ntruchipeaz[ pe
sfetnicul fanfaron, trufa=, ros de ambi\ii =i de visuri politice m[re\e, c[ruia ]i
lipsesc ]ns[ ]n\elepciunea =i pruden\a, deci tocmai ce i-ar fi trebuit unui domn
ca Br`ncoveanu.
2
Mihai Cantacuzino interpreteaz[ ]n\elepciunea stolnicului ca o dovad[ a
b[tr`ne\ii, insinu`nd astfel c[ acesta ar trebui s[ abandoneze via\a politic[.
3
Mai mult, continu[ sp[tarul, conduita politic[ prudent[ a fratelui s[u ar
fi potrivnic[ intereselor |[rii Rom`ne=ti.
4
St`bla finicului (ramura de palmier — n. ed.) a apuca: cinstea numelui a
c`=tiga (D.C.) — preocupat de ideea de demnitate, sp[tarul consider[ c[ nu
trebuie ca partea moldovean[ s[ ias[ din aceast[ situa\ie cu prestigiul m[rit,
iar muntenii s[ r[m`n[ mai pe jos.
Istoria ieroglific[. Vol. I 135

vom putea vremea prelungind, darul norocului ]n para focului s[

arunc[m? C[ bine =tii (c[ pre c`t ieste de iute la curgere punctul
vremii, ]nc[ mai iu\i sint mut[rile lucrurilor ]n vreme) =i nu tre-
buia cineva a te ]nv[\a, de vreme ce (precum chipul norocul mii
de mii de obraz[ s[ fie av`nd =i ]n mii de mii de feliuri pre muri-
tori ]n tot ceasul s[ fie m[gulind), adeverit e=ti. Au nu de cu var[
st[p`nii caselor, de iarn[ grijindu-s[, toat[ zaharaoa trebitoare
]n jitni\ele =i c[m[rile sale gr[m[desc?1 (C[ ce d[ vremea, nici
avu\iia, nici nevoin\a poate cump[ra). Iar[ c`te primejduitoare
]n vremea viitoare mi-ai pomenit, acestea ]nc[ nu t[g[duiesc (c[
cine vreodat[ norocul supt l[cat[ =i norocirea ]n lad[ =-au ]ncuiat?
Sau cine tot cu aceia fortun[ ]n via\[ s-au slujit, de carea vreo-
dat[ s[ nu s[ fie n[c[jit?). Ce a muritorilor mai mult aceasta le
ieste hiri=iia (ca ]n dzua norocului s[-=i arete v`rvul cornului, iar[
]n dzua nenorocului, de nevoie s[ sufere =i scoaterea ochiului2).
De care lucru a=e socotesc, ]ntr-aceast[ dat[, nicicum biruin\a la
dobitoace s[ nu r[m`ie (macar[ =i adev[rul p[rta= =i ]mpreun[
nevoia= s[ le fie). [O, fortuna bun[ (de ieste ]n lume vreuna
adev[rat bun[), cum =i tat[, =i maic[, =i sor[, =i frate fortunei
rele e=ti, carea p`n[ ]ntr-at`ta pre muritori buiguie=ti, ]mbe\i =i
nebune=ti, c`t =i spre tab[ra adev[rului desfr`nate o=tile nebune-
lor sale socotele a-=i slobodzi nu s[ ru=ineadz[]. Deci acmu, frate,
]n nemic[ ceva=i de cuvintele Lupului ]mbl`nzindu-te =i nici o
z[bav[ la mijloc puind, ]mpreun[ s[ ne scul[m =i la ]mpreunarea
Corbului s[ mergem, pre carile =i de l[ud[roas[ filosofiia Lupu-
lui s[-l ]n=tiin\[m, =i de ciia lucrul mai cu c[ldur[ =i mai cu

1
Politician de tip machiavelic, sp[tarul Mihai Cantacuzino sus\ine principiul
politic de a specula oportunit[\ile cu ]ndr[zneal[ =i nu cu pruden\[; altfel,
mai spune el, norocul te poate p[r[si, f[r[ s[ mai ai certitudinea c[ alt[ dat[
\i se va mai oferi vreo =ans[, oric`te eforturi ai mai depune
2
Ca atare, ]ndr[zneala este fireasc[ ]n politic[ ]n perioadele norocoase =i
tot astfel suferin\a ]n vreme de restri=te.
136 Dimitrie Cantemir

nevoin\[ s[ apuc[m (c[ nu mai pu\in z[bava prin lenevire st`lpii

monarhiii, dec`t cfartana m[dularele trupului scutur[1)“.
Brehnacea, macar[ c[ cu greu iu=oare cuvintele Cucunozului
audziia =i cu grea\[ aspre voroavele =i spurcate bl[st[murile asu-
pra adev[rului suferiia, ]ns[, ]ntr-alt chip a face nici av`nd, nici
put`nd, scul`ndu-s[ cu Cucunozul ]mpreun[, la Corb s[ dus[r[2.
}naintea a c[ruia, Cucunozul, dup[ ce toate cuvintele Lupu <lu>i
de-a fir-a-p[r povesti =i ]nc[ dec`t era, cu oxiile, variile minciu-
nilor le mai asupri, cu apostrofurile lingu=iturilor ale dobitoace-
lor lucruri dec`t era mai mic=ur[ =i cu perispomenile m`ndriii
slava =i numele zbur[toarelor preste ceriuri r`dic[ =i multe de v`nt
pline cuvinte r[zsufl[, ]mpotriva a toat[ socoteala dreapt[, g`ndul
=i fapta Corbului pre c`t mai mult putu a abate sili (c[ ce ieste la
muritori mai pre lesne dec`t cuv`ntul r[u a gr[i? =i ce ieste mai
cu greu la peminteni dec`t cuv`ntul adev[rului a dzice =i pofta
dreptei socotele a face?). Corbul a=ijderea, inim[ ca aceia av`nd,
carea, de ar fi preceput, precum cineva din g`ndul s[u s[-l abat[
s-ar nevoi, aceluia cu tot mijlocul puterilor sale ]mpotriv[ s[ i s[
puie, cu c`t mai v`rtos =i cuvinte spre pl[cere =i ]ndemnare, dup[
a sa vrere, de la Cucunoz audzind, po\i crede c[ cu i<ni>ma ar
fi s[ltat =i dup[ sf[tuirea pl[cut[ s-ar fi plecat? (C[ la inima st`lpit[
=i ]mpietrit[, un cuv`nt dup[ pl[cere dec`t 1.000 de talan\i mai
pl[cut ieste), ]ns[ (unde lumina adev[rului love=te, oric`t de gro=i
ar fi p[re\ii ]ndr[ptniciii, de nu peste tot, dar[ oarece zarea tot
str[bate). De care lucru, Corbul, ale Lupului dec`t soarele mai
viderate =i dec`t lumina mai str[luminate =i mai adev[rate cu-
vinte audzind, pre carile ]n cump[na socotelii tr[g`ndu-le, ]ntr-
acesta chip c[tr[ Brehnace =i c[tr[ Cucunoz voroav[ f[cu: „(Fericit

1
}nt`rzierea ]n m[surile politice pe care trebuie s[ le ia un domn poate fi
mai d[un[toare dec`t o boal[ grea.
2
Dup[ pasajul confrunt[rii vederilor politice dintre fra\ii Cantacuzini, tre-
cem la secven\a urm[toare, ]n care punctele de vedere diferite ale celor doi
sfetnici sunt confruntate ]ntr-un consiliu intim, cu pozi\ia lui Br`ncoveanu ]nsu=i.
Istoria ieroglific[. Vol. I 137

ar fi acela, o, priietinilor =i so\iilor mele, a c[ruia ]mpotrivnici =i

nepriietini f[r[ putin\a lucrurilor, dar[ de trei ori mai fericit ar fi
acela a c[ruia vr[jma=i f[r[ agiutorin\a sfaturilor ar fi) =i, de vreme
ce ]n capul ]mponci=etoriului voii noastre socotele a=e de drepte
=i sfaturi a=e de ascu\ite s[ afl[, alt[ ceva mai mult nici a dzice,
nici a face avem, f[r[ numai cere=tii no=tri st[p`nitori inimile alal-
tora s[ ]mpietreasc[ =i urechile min\ii s[ le astupe, ca nici glasul
a-i audzi, nici sfatul ]mpotriv[ a-i asculta s[ poat[ (c[ mai mult[
nedejde de biruin\[ ]n lipsa sfatului vr[jma=ului dec`t ]n mult
num[rul, tare m`na =i ascu\it[ sabiia osta=ului ieste). Iar[ de
vreme ce ]mpotrivnic sfetnic =i ]mponci=etoriu vrednic ca acesta1
a avea din noroc ni s-au t`mplat, ]n ceva cu inima s[ nu sc[de\i
v[ poftesc (c[ cu c`t lucrurile mai cu anevoie =i mai cu mult[
nevoin\[ s[ dob`ndesc, cu at`ta mai cu mult s[ laud[ =i mai cu
cinste s[ sl[v[sc). Deci eu aceasta am socotit dinceput =i aceasta
voi \inea sau p`n[ a tr[i sau p`n[ lucrul ]nceput voi s[v`r=i, adec[
siloghizmul o dat[ la mijloc pus, s[ s[ ]nt[reasc[, =i Strutocami-
la, spre cinstea epitropiii r`dic`ndu-s[, de la to\i vrednic[ s[ s[
cunoasc[2 (c[ mai fericit socotesc a fi acela carile ]ntr-o sughi\are
duhul =-ar sf`r=i dec`t cela carile ce o dat[ au giuruit, p`n[ la
moarte giuruin\a a plini, pre c`t va putea, nu s[ va nevoi). Care
lucru, precum l-am ]nceput, a=e a-l s[v`r=i doa[ pricini ]ndem-
n[toare =i am`ndoa[, precum socotesc, folositoare sint: Una, c[
al nostru, iar[ nu al dobitoacelor sfat ]nt[rirea lu`nd, oricum ar
fi, titulul ]n\elepciunii =i numele vrednicii l`ng[ monarhiia noa-
str[ va r[m`nea (c[ ]ntre ]mp[ra\i =i monarhi nu mai gios s[ \ine
cinstea sfatului divanului dec`t biruin\a nepriietinului ]n mijlo-

1
Br`ncoveanu recunoa=te c[ Lupu Bogdan era un du=man foarte inteligent
=i ca atare de temut.
2
Br`ncoveanu ram`ne ne]nduplecat ]n hot[r`rea sa de a nu renun\a la
mazilirea lui Constantin Duca =i de a sus\ine urcarea ]n scaunul Moldovei a
lui Mihai Racovi\[.
138 Dimitrie Cantemir

cul meideanului). Alta, c[ci despre partea noastr[, ]ntre d`nsele

pre Strutocamil[ epitrop Leului puind, sau de tot supt puterea
noastr[ le vom lua, sau totdeauna ]ntre m[dularele trupului
monarhiii lor g`lceav[ nep[r[sit[ =i tulburare neodihnit[ =i mai
pre urm[ r[zboaie =i mor\i vor fi =i s[ vor scorni. +i a=e, precum
bine =ti\i (c[ moartea unora ieste via\a altora), noi cu singele lor
ne vom ]ngr[=ea, ne vom ]nt[ri =i puterile ni s[ vor ]nnoi1. (C[
nici od`n[oar[ norocirea =i m[rirea unuia f[r[ nenorocirea =i
mic=urarea altuia a fi nu poate). }ns[ pentru taina carea acmu ]n
inimile noastre ascuns[ st[, nici Lupul, nici alt[ jiganie =tire s[
aib[, p`n[ c`nd pre cei mai de frunte dintre cele cu patru picioa-
re mai bini=or vom ispiti (c[ lucrurile grele pre c`t sunt mai
t[inuite, pre at`ta ies mai iu=oare, =i sfatul descoperit pre c`t ar
fi de folos t[inuit, pre at`ta iese de stricate ]n gloate dezv[lit). C[
pre cei mai ale=i dintre d`n=ii, dup[ voia =i inima noastr[ plec`n-
du-i, cu cei mai de gios a ne r[spunde pre lesne ne va fi.“
Din monarhiia dobitoacelor era cinci jig[nii, carile la acea
adunare =i mai de frunte =i mai de cinste era, adec[: Pardosul,
Ursu, Lupul, Vulpea =i C[mila (pentru carea mai pre urm[ toat[
r[scoala =i vrajba cea mare ]ntre doa[ monarhii s-au scornit, c[ci
mut`nd-o din C[mil[ ]n pasire =i ad[og`ndu-i la urechile ciute
coarne buorate, numele ]n Strutocamil[ ]i mutar[). Pre l`ng[ aces-
tea era =i Ciacalul, ]ns[ acesta nu ]ntr-at`ta socoteal[ s[ \inea.
Aceste cinci jig[nii ]n locul a toat[ v`lfa =i ]n chipul a toat[ ste-
ma a alaltor cu patru picioare era, ]ntr-]nsele toat[ lauda ]n
chivernisale =i toat[ nedejdea ]n nevoi =i primejdii li s[ sprijeni-
ia (c[ precum pre st`lpii mai gro=i =i mai v`rto=i toat[ urdzala
casii s[ sprijine=te, a=e ]n patru sau cinci, sau =i mai mul\i, toat[

1
Br`ncoveanu declar[ c[ prin numirea lui Racovi\[ ]n Moldova, prestigiul
=i puterea |[rii Rom`ne=ti se vor ]nt[ri. C`t prive=te situa\ia grea ]n care
urma s[ ajung[ Moldova datorit[ inten\iilor domnului |[rii Rom`ne=ti, este,
desigur, o exagerare a lui Cantemir.
Istoria ieroglific[. Vol. I 139
1
otc`rmuirea public[i s[ odihne=te ). Iar[ pricina a alegerii aces-
tor cinci jig[nii au fost c[ ]nc[ de pe vremea g`lcevii cu Vidra =i
cu B`tlanul, ]ntre d`n=ii at`ta glogozal[ =i amestec[tur[ precum
s[ scorne=te v[dzind, socotir[2 (c[ ]n gurile multe pu\ine sfaturi
de isprav[ sint, =i ]n voroavele delungate gre=al[ a nu s[ face peste
putin\[ ieste) =i, pentru mai cu f[r[ glogozal[ lucrurile s[ scuture
=i mai pre lesne la un cap[t s[ le scoa\[, dzis[r[: „Iat[, noi din
toat[ monarhiia noastr[ ne aleas[m, deci trebuie =i din monarhi-
ia voastr[, alege\i pre cine vi\i socoti, pentru ca deos[bi de alalt[
gloat[ trebele s[ ne tr[ctuim, =i orice mai de folos =i mai cu cuvi-
in\[ am afla, ]n =tiin\a ]mp[ra\ilor =i tuturor gloatelor s[ d[m =i
spre acel a=edz[m`nt inimile tuturor a pleca s[ silim3 (c[ci voia
gloatelor =i a noroadelor proaste ieste ca ]mbletul calului ne]nv[\at
=i desfr`nat, carile, din netocmit[ =i preste sim\ire slobodzita
1
Un rol precump[nitor ]n conducerea Moldovei ]l aveau ]n acea vreme
vreo c`\iva mari boieri; Cantemir men\ioneaz[ pe Iordache Ruset, Vasile
Costache, Lupu Bogdan, Ilie |ifescu =i Mihai Racovi\[ (C[mila). Maxut serdarul
(+acalul) nu prea era luat ]n seam[, el fiind un boier mai m[runt. Ace=ti cinci
mari boieri se aflau ]mpreun[ cu al\ii, ad[posti\i la curtea lui Br`ncoveanu de
teama lui Constantin Duca. }ncep`nd cu pomenirea lor, scriitorul face o lung[
digresiune cu scopul de a demonstra cum s-a ajuns la actualele ne]n\elegeri
care se petreceau ]n adunarea animalelor =i deci ]n via\a politicii de culise de
la curtea din Bucure=ti. Scriitorul men\ioneaz[ astfel faptul c[ aceste
ne]n\elegeri se iscaser[ din cauza propunerii ca Stru\oc[mila, protejata =i
unealta muntenilor, s[ devin[ domnul Moldovei, lucru ce a nemul\umit o
bun[ parte din boierimea moldovean[.
2
Discordia ]ncepuse mai demult — precizeaz[ scriitorul — =i anume ]nc[
de pe c`nd Chiri\[ Dimache (B`tlanul), capuchehaia Moldovei la Poart[,
tr[dase pe Constantin Duca, p`r`ndu-l lui Br`ncoveanu pentru uneltirile sale
]mpotriva domnului |[rii Rom`ne=ti, dup[ care urmase =i mazilirea.
3
Pentru a rezolva problema iminentei succesiuni la tronul Moldovei, cei
cinci mari boieri, afla\i la curtea lui Br`ncoveanu, devin purt[tori de cuv`nt
ai boierimii moldovene refugiate, cer`nd s[ se formeze o delega\ie =i din
partea boierimii muntene, pentru a se ]ncepe astfel tratative ]n vederea
desemn[rii, de comun acord, a unui nou candidat la domnia Moldovei.
140 Dimitrie Cantemir

r[pegiune, de multe ori ]n r`pi ad`nci =i de maluri ]nalte cu capul

]n gios d[)“.
A=edar[, despre partea zbur[toarelor, Corbul, Cucunozul, Bre-
hnacea =i Uleul s[ aleas[r[1, carii cu ceialal\i ]mpreun[ lucrurile
mai pre am[nuntul ]ncepur[ a scutura =i unii pre al\ii ]n ce sfat =i
]n ce socoteal[ s[ afl[ ispitiia (c[ ]n lucrurile grele, ]nt`i sfetnicii,
apoi sfaturile a a=edza trebuie). Ce c`t despre partea jig[niilor,
era prea pre lesne lucrul a s[ a=edza s-ar fi putut, de vreme ce
jig[niile ale sale numai a sprijeni siliia =i inima totdeauna spre
line=te le st[ruia. Iar[ despre partea pasirilor nu a=e era, c[ci la
d`nsele =i cuvintele cu me=ter=ug, =i lucrurile cu vicle=ug era, de
vreme ce alta supunea ]n voroav[ =i alta avea ]n inim[ s[ fac[,
adec[ nu numai cu ale sale c`t nu era ]ndestuli\i, ce a=e=i nici cu
a altora de sa\iu s[ s[tura2 (c[ pofta l[comiii cu puterea ]mpreu-
nat[ ca pojarul ]n iarba uscat[ ieste).
Deci dintr-acestea pasiri, Brehnacea, precum s[ videa, sau din
sine plecat[, sau din a Lupului v`rtoase argumenturi =i adev[rate
socotele ]ntoars[, =i vrea =i cuno=tea ce ieste adev[rul, de care
lucru de multe ori cu mare ]ndr[zneal[ ]mpotriva ]ndr[ptnicii <i>
voii Corbului s[ punea, ce ]n de=[rt3. C[, precum =i mai sus s-au
pomenit, Corbul, din r[utatea o dat[ ]n minte pus[, a s[ c[i nu
=tiia =i din vicle=ugul ce apucase nu s[ p[r[siia (o, c`t cu multul
mai fericit ieste acela carile ]n boal[ f[r[ leac cade dec`t cela
carile ]n r[utate neuitat[, desfr`nat s[ sloboade) (c[ mai bine ar
fi cuiva cu 1.000 de rane a s[ r[ni dec`t o dat[ pacoste =i dosad[
1
Delega\ia muntean[ a fost format[ din Constantin Br`ncoveanu (Corbul),
domnul |[rii Rom`ne=ti, sp[tarul Mihai Cantacuzino (Cucunozul), stolnicul
Constantin Cantacuzino (Brehnacea) =i paharnicul +tefan Cantacuzino (Uliul),
fiul stolnicului.
2
Dar, dup[ cum insinueaz[ Cantemir, ]n timp ce delega\ia moldovean[
participa cu toat[ sinceritatea la tratative, partea muntean[ se purta necinstit
=i, fiind avid[ de putere, era preocupat[ de avantaje politice.
3
Din delega\ia muntean[, doar stolnicul Constantin Cantacuzino ]ncerca
s[ tempereze, dar f[r[ folos, ambi\ia =i l[comia lui Br`ncoveanu.
Istoria ieroglific[. Vol. I 141

de-aproapelui s[u a pricini). De care lucru, Corbul nu spre cea de

ob=te folosire, ce spre a sa tare dorit[ poftire s[ siliia, =i nu ceva
r[zsipit ]ntre d`n=ii s[ alc[tuiasc[, ce numai cu a sa tiranie s[ s[
slujeasc[ s[ nevoia.
De unde ispita dup[ g`nd ]i r[spuns[, de vreme ce ]nt`ia=i dat[
pre S[raca C[mila ispitir[, c[riia giuruindu-i c[ pre l`ng[ urechi,
coarne =i pre l`ng[ peri, pene ]i vor adaoge =i din dobitoc pasire
o vor putea face1. A=ijderea, numelui C[milii titulul Stru\ului
alc[tuindu-s[ =i de la pasiri aripi, iar[ de la dobitoace coarne lipin-
du-i-s[, ]ntre dobitoace mai fericit[ =i ]ntre pasiri mai sl[vit[ va
fi2, ]ndat[ credzu, proasta, c[ dup[ giuruin\[, s[ va plini =i fapta
(c[ la muritori tare s[ poh`rne=te credin\a, unde mai denainte
pofta =i voia nep[r[sit ]mpinge). Ins[ urma era s[ arete c[
adev[rat[ ieste parimiia veche (c[ C[mila cerc`nd coarne, =-au
pierdut =i urechile), iar[ acmu cerc`nd pasire a s[ face, vremea
va s[-i arete c[ =i dobitoc a fi nu va mai putea, =i od`n[oar[ ]n
primejdiia urechilor, iar[ acmu poate =i ]n peirea capului s[ cadz[3
(c[ cine pre p[m`nt ]n ceva ce ieste nu s-au ]ndestulit, credz c[
acela =i ]n ceriu macar[ fericire nu va cunoa=te).
Deci oricum au fost ]ncep[turile, =i cum s[ vor t`mpla s[v`r=i-
turile, pu\in socotindu-s[, C[mila, cu toat[ inima ]n partea Cor-

1
Cunosc`ndu-i dorin\ele, conduc[torii politicii muntene promiseser[ C[milei
(lui Mihai Racovi\[) c[ „pre l`ng[ urechi coarne =i pre l`ng[ peri pene“ ]i vor
ad[uga, adic[ ii vor da domnia Moldovei, =i, de asemenea, „din dobitoc pasire
o vor putea face“, adic[ o vor asigura de sprijinul |[rii Rom`ne=ti.
2
De la pasiri aripi, iar de la dobitoace coarne: de la munteni agiutoriu, iar
de la moldoveni domnie, bu[r(D.C.) — o repetare a afirma\iei c[ Racovi\[ va
lua domnia Moldovei cu ajutor muntean.
3
Cerc`nd coarne, s-au pierdut urechile: poftind domnie, =-au pierdut mo=iia
(D.C.) =i, de asemenea, cerc`nd pasire a fi, nici dobitoc nu mai poate fi: vr`nd a
fi cu muntenii, au ie=it =i din moldoveni (D.C.) — sensul acestor expresii ar fi:
dup[ cum va dovedi viitorul, Racovi\[, voind s[ fie domn, ]=i va pierde =i domnia
=i sprijinul muntenilor. Profe\ia lui Cantemir arat[ c[ el scria despre aceste
evenimente, dup[ ce se terminase deja domnia lui Racovi\[, adic[ prin 1705.
142 Dimitrie Cantemir

bului s[ dede. Dup[ aceia, pre Urs ispitind, ]l aflar[ c[ numai albi-
nele din =tiubeie s[ nu-l dodeiasc[ =i la b`rlogul lui neb`ntuit s[
l[cuiasc[ pofte=te, iar[ amintrilea veri dobitoacele ar zbura, veri
pasirile s-ar ]ncorna =i s-ar pedestri, macar cum aminte nu-i ieste
(c[ firea carea ]n ceva fericirea =-au socotit, alalte ale lumii toate
de batgiocur[ le are)1.
Hulpea, jiganie pururea cu doa[ inimi =i neispitit[, pentru une
pricini, carile =i mai denainte ar[tas[, ]ndat[ ]n partea zbur[toa-
relor s[ giurui (c[ inima viclean[ mare fericire simte c`nd soco-
te=te c[ pentru fapta vicle=ugului =i ea s[ cinste=te =i la aceia=i
=coal[ ucinici =i p[rta=i ]=i agonise=te). }ns[ Hulpea cu tocmal[
ca aceasta s[ a=edz[, ca nu cumva Lupul, p`n[ ]ntre vii va fi, de
unirea ei cu d`n=ii s[ s[ ]n=tiin\edze, c[ci Hulpea, precum din fire
ieste bun[ adulm[c[toare, mare grij[ de Lup purta, ca nu cumva
cu vremea adev[rul s[ biruiasc[ =i vicle=ugurile acmu ascuns[
vreodat[ s[ s[ dezgoleasc[, =i a=e priete=ugul =i tov[r[=iia, carea
macar c[ cu chip zugr[vit =i poleit ]ntre d`nsa =i ]ntre Lup avea,
]=i va piierde.2
Pre Ciacal a=e=i nici a-l mai ispiti socotir[ cu cale a fi, de vreme
ce de la d`nsul, precum agiutoriul, a=e nici vreo ]mpiedecare nedej-
duia3 (c[ des =i de multe ori la muritori s[ vede puternicul nebun
]n fruntea sfaturilor, iar[ s[racul ]n\elept denafara pragurilor)

1
Urmeaz[ consultarea dorin\elor celorlal\i frunta=i ai boierimii moldovene.
R[spunsul lor ne d[ posibilitatea de a cunoa=te diferite portrete de caracter.
Al doilea consultat, dup[ C[mil[, este Vasile Costache(Ursul). Acesta se arat[
indiferent, prefer`nd s[ nu se amestece ]n complicata situa\ie creat[, ci s[-=i
vad[ lini=tit de via\[ la mo=ie.
2
Ilie |ifescu, p`n[ atunci sprijinitor al Cantemire=tilor, declar[ c[ face
jocul politicii muntene, cu condi\ia s[ nu afle Lupu Bogdan, cumnatul fra\ilor
Cantemir.
3
Neav`nd demnitate de divan, datorit[ tagmei boiere=ti inferioare din
care provenea, marilor boieri le era indiferent[ persoana lui Maxut serdarul,
a=a c[ nu i-au consultat p[rerea.
Istoria ieroglific[. Vol. I 143

(=i, precum boga\ii cu avu\iia socotesc c[ =i mintea au c`=tigat,

a=e s[racii, cu lipsa avu\iii =i piierderea min\ii s[ fie p[\it li s[ pare).
Iar[ pentru Lup socotir[ c[ nemutat =i necl[tit va fi din so-
coteala sa (c[ sufletul ]n\elept ]ntr-alt[ =i pentru alt[ ceva din so-
coteala sa a s[ muta nu =tie, f[r[ numai din r[u spre bine =i din
gre=al[ spre ]ndreptare). De care lucru, dzis[r[ nici mai mult s[-l
ispiteasc[, nici g`ndurile c[tr[ d`nsul s[-=i dezv[leasc[, ce nu-
mai ]n fa\[, precum toate dup[ pofta =i sfatul lui s[ vor face, s[-i
arete, iar[ dup[ dos cu toat[ nevoin\a ale sale g`nduri la lucru a
duce tare s[ s[ g[teasc[.1 Lupul de pre semnele ce videa, precum
tovar[=ii s[i nu cu bune duhuri s[ poart[ bine cuno=tea, ]ns[ nedej-
dea ]ntr-alt[ socoteal[ ]=i punea, adec[ ca c`nd lucrul la ival[ ar
vini, Pardosul =i fra\ii lui, R`sul =i Hameleonul =i Veveri\a2, cu gura
de=chis[, ]n glasul mare vor striga =i partea dreapt[ vor \inea. C[
tot lucrul, veri s[ s[ fac[, veri s[ nu s[ fac[, ]ntr-aceasta s[ prije-
niia, adec[ ce ar pofti cea mai de frunte parte, aceia =i alalt[ gloat[
s[ ]nt[reasc[, iar[ ce le-ar ar[ta de stricarea =i paguba lor, o dat[
cu capul s[ nu priimasc[. A=ijderea, v[dzind c[ Pardosul acolea
de fa\[ nu s[ afl[, precum alofililor s[ priiasc[ =i omofililor s[ nu
priiasc[, nicicum ceva= ]= prepunea (ce oric`t cineva de ]n\elept
=i oric`t de bine a lucrurilor socotitoriu ar fi, singur numai cu
socoteala sa ]mbl`nd, =i ]n sfaturile sale =i pe altul ne]ntreb`nd,
]n cea mai de pre urm[ a nu gre=i peste putin\[ ieste). De care

1
Pe Lupu Bogdan, r[mas neclintit ]n hot[r`rea sa, boierimea muntean[
decide s[-l induc[ ]n eroare, d`ndu-i pe fa\[ dreptate. }n realitate ei continuau
politica lor de sprijinire a lui Racovi\[.
2
Remarc`nd orientarea spre Racovi\[ a unei p[r\i a boierimii moldovene,
Lupu spera ca cel pu\in fra\ii Cup[re=ti s[ r[m`n[ credincio=i Cantemirestilor,
a=a cum fuseser[ =i ]nainte. Este vorba de cei patru fra\i Ruset: Iordache
(Pardosul), Mihalache (R`sul) precum =i Scarlat (Hameleonul) =i Manolache
(Veveri\a). Lupu Bogdan n-avea ]ns[ de unde s[ =tie c[ =i fra\ii Ruset se
al[turaser[ lui Racovi\[, mai ales c[ Iordache, fratele cel mai mare, lipsea,
desigur inten\ionat, din adunarea animalelor.
144 Dimitrie Cantemir

lucru, Lupul, ]n dreapta socoteal[ sprijenindu-s[, tare s[ gre=i, =i

]n numele omofiliii bizuindu-s[, prost nemeri1 (c[ci nu alt[ dat[
r[zsipa unui n[rod s-au f[cut, f[r[ numai c`nd ai s[i =ie, vicle=ug
=-au f[cut, =i nu alt[ dat[ mai mare stricare de la nepriietini au
vinit, f[r[ numai c`nd priietinii =i credzu\ii au viclenit).
C[ci pre Pardos Corbul prin iscoade =i c[r\i pre ascuns trimese,
=i ]nc[ de demult ]n priin\a lor ]l ]ntorsese =i vicleanul cel mai
mare a neamului s[u a fi cu giuruin\ele ]l f[cuse (c[ sula de aur
zidiurile p[trunde =i l[comiia ]=i vinde neamul =i mo=iia), de vreme
ce tare ]i f[g[duis[ c[ de s[ va ]ntoarce ]ntr-o inim[ =i ]ntr-un
g`nd cu d`n=ii, st`rvurile cele mai grase =i c[rnurile cele mai seoa-
se cu Corbul, =i cu Vulturul, =i cu alal\i ai lor sfetnici ]mpreun[ le
vor ]mp[r\i2. A=ijderea, el acmu la b[tr`ne\e agiuns fiind, din ce
s[ afl[ a-l mai preface macar[ c[ peste putin\[ ieste (c[ci nici
Corbul negrea\a, nici Pardosul pistriciunea a-=i muta poate), ]ns[
pe ficiorul lui, carile ]nc[ ]n v`rsta tinere\ii s[ afl[, precum Cora-
copardalis3 s[-l poat[ face bun[ nedejde au, dzicea. Adec[ glasul
=i aripile Corbului d`ndu-i, =i cea din mo=ie a Pardosului pestriciu-
ne l[s`ndu-i, cu bun[ sam[ Pardos-Corb sau Corb pestri\ s[ va
]nformui (c[ pieptul dec`t diamantul mai v`rtos pofta ]l moaie =i
inima dec`t cremenea mai ]mpietro=at[ l[comiia o tope=te, =i ce
focul nu domole=te aurul tope=te). Iar[ R`sului adev[rat lucru

1
Lupu Bogdan, spune Cantemir, s-a ]n=elat ]ns[ ]n privin\a fra\ilor Ruset,
neav`nd de unde s[ =tie de noua lor orientare.
2
Br`ncoveanu, pentru a c`=tiga de partea lui Racovi\[ pe Rusete=ti, care
erau „cea mai de frunte parte“ dintre boierii moldoveni, le promisese avantaje
]nsemnate. Cele mai importante profituri materiale („st`rvurile cele mai grase
=i c[rnurile cele mai seoase“) sunt promise lui Iordache Ruset (Pardosul),
care, ]n vremea domniei lui Racovi\[, va avea ]ntr-adev[r pe m`n[ principalele
venituri ale Moldovei.
3
Coracopardalis. Pardos f[cut Corb: Neculai, ficiorul lui Iordachi (D.C.) —
este vorba de Nicolae, fiul lui Iordache Ruset, pe care Br`ncoveanu ]l va face
ginere (Coracos: Corb), d`ndu-i de so\ie pe fiica sa Ani\a.
Istoria ieroglific[. Vol. I 145

de r`s ]i giuruir[, adec[ din 53 de c[pu=i pline de singe (carile

od`n[oar[ R`sul adunate av`ndu-le =i pe vremea foame\ii pasi-
rile i le-au fost pr[dat), pre gium[tate ]napoi s[ i le ]ntoarc[, ]ns[
cu aceasta tocmal[ ca ]n tot anul c`te cinci c[pu=i s[-i dea.
A=ijderea c[tr[ acestea ]i fagaduir[, precum socotitoriu ]l vor pune,
ca c`te c[c[redze C[mila dinafar[ de grajd ar lep[da, el a le chel-
tui =i pre la g`ndacii carii din mistuiri ca acestea hrana le ieste, a
le ]mp[r\i voinic s[ fie1 (c[ l[comiia de la aur p`n[ la gunoiu, =i
de la diamant p`n[ la stecl[ s[ ]ntinde). La jiganiia aceasta, R`sul,
de socotit ieste c[ toat[ pistriciunea pe supt p`ntece i s[ ascunde,
adec[ la loc ce nu s[ a=e vede, iar[ amintrilea pe spinare, tot un
p[r s[ arat[ a avea. Adec[ ]n fa\[ prost =i drept, dar[ multe pic[turi
de vicle=uguri ]i stau peste ma\[2 (c[ toate carile s[ v[d de pe
chip =i de pe floare s[ giudec[, iar[ g`ndul a ascunsului inimii
nici chip, nici floare are, de pre carea de bun sau de r[u, de fru-
mos sau de grozav s[ s[ cunoasc[, f[r[ numai c`nd icoana ]n cu-
vinte sau ]n lucruri ]=i tip[re=te). Iar[ alal\i fra\i acestora ]ntr-
acesta chip s[ a=[dzar[, c[ Veveri\ii i-au giuruit un sac de nuci =i
un h[rariu plin de h[meiu cu fag amestecat. A=ijderea coada, carea
]n vremile ce st[p`niia Vidra ]i t[ias[, precum la loc ]i vor pune-o
1
Lui Mihalache Ruset (R`sul) Br`ncoveanu ]i promite s[-i restituie jum[tate
din cele cincizeci =i trei de pungi cu bani (c[pu=i pline de s`nge: pungi pline de
bani), care ]i fuseser[ pr[date de munteni („pasiri“) ]n timpul domniei lui
Gheorghe Duca (Vremea foametii: domniia Duchii vod[ celui b[tr`n), pungile
promise urm`nd s[ fie pl[tite c`te cinci ]n fiecare an. Pe deasupra ]i mai
promite s[-l fac[ „socotitoriu“, adic[ responsabil peste fondurile rezervate
cheltuielilor externe ]n timpul domniei lui Mihai Racovi\[ (c[c[radza C[milii
din afar[ de grajd: banii ce ar str`nge Mihai vod[ afara din trebile \[rii), o
parte din ace=ti bani av`nd libertatea s[ =i-o ]nsu=easc[, iar din cealalt[ urm`nd
s[ pl[teasc[ datoriile domnului la creditorii de la Poart[ (g`ndacii: datornicii
de la |aringrad).
2
Pestriciunea R`sului pre supt p`ntece, iar[ spinarea tot ]ntr-un p[r: acesta
la nume om bun, iar[ la fapte, ]ntr-ascuns, viclean =i r[u (D C.) — este vorba
de portretul moral f[cut lui Mihalache Ruset.
146 Dimitrie Cantemir
1
dzicea. C[riia darul acesta prea mult =i mare i s[ p[ru, de vreme
ce nucile =i fagul spre sprijineala vie\ii, iar[ coada spre r[scum-
p[rarea cinstei =i a podoabei ]i era, mai v`rtos c[ toat[ fala =i
pofala Veveri\ii ]n coada cea lung[ ce purta st[ruia, carea nu ca
alalte jig[nii ]napoi, ce, de mare m`ndrie, peste cap ridicat[ o
\inea (c[ unde lips[sc crierii din cap, acolo cov`r=e=te coada pes-
te cap) =i (cine vredniciia capului nu pricepe, acela lungimea codzii
la mare cinste \ine). Pre aceasta, dar[, ]ntr-acesta chip coada ]n
loc de cap puindu-i, am[gulind-o, o a=[dzar[. Iar[ Hameleonului
toate feliurile de v[psele =i de flori precum ]n sam[ ]i vor da =i ]n
toate deplin[ pozvoleniie s[ aib[ ]i giuruir[.2 Al c[ruia fire de-a
pururea fa\a a-=i schimba fiind =i dintr-o v[psal[ ]ntr-alta a s[
preobr[ji mare vrednicie \iind, socoti c[ dar a=e=i peste m[sura
lui i s[ giurui =i toat[ ]mp[r[\iia ]ntr-]mbe monarhiile s[ fie c`=tigat
i s[ p[ru (c[ plinirea poftei c`t de mici peste toate hotar[le a toate
monarhiile precum s[ fie cov`r=it i s[ pare).
C[tr[ aceste mai adaos[r[ pre Guziul Orb3, carile cu fr`mse\ea
fetii sale, Helgii,4 ]n dragostea a multor jiganii ]ntras[ =i a multo-

1
Lui Manolache Ruset (Veveri\a) i se promite un sac de nuci: voie slobod[,
fal[ de=art[, adic[ titluri, =i un h[rariu plin de hameiu, adic[ ocna de sare,
c[m[r[=iia de ocn[ (D.C.) — deci veniturile ce se scoteau din exploatarea
s[rii. C[m[r[=ia de ocne era o dreg[torie, formulat[ =i explicat[ astfel: Coada,
mai denainte t[iat[, s[-i puie: boieria, din carea era mazil, s[-i dea (D.C.).
2
Florile, v[psele Hameleonului d[ruite: voie slobod[, minciuni, vicle=uguri
a face =i a scrie (D.C.) — cunosc`nd calit[\ile ne]ntrecute de intrigant ale lui
Scarlat Ruset, Br`ncoveanu ]l va folosi din plin, astfel ]nc]t acesta va juca un
rol oribil ]n ac\iunea ]ntreprins[ de Br`ncoveanu ]mpotriva lui Dimitrie
Cantemir.
3
Dediul Codreanu din Gala\i. Aci, Cantemir introduce o povestire scurt[,
pe care o vom intitula Helge =i Stru\oc[mila. Ea ar putea constitui o povestire
independent[, deoarece evenimentul expus — nunta Helgei cu Stru\oc[mila
— nu apar\ine epocii ]nt`mpl[rilor descrise ]n Istoria ieroglific[.
4
Helge (adic[ hermelina) sau Nev[stuica, numele ieroglifice ale Anei, fiica
ne]ntrecut de frumoas[ a lui Dediul Codreanu.
Istoria ieroglific[. Vol. I 147
1
ra min\i de frumse\ea ei s[ nebunis[ (c[ nu mai mult t[riia vinu-
lui ]n cap dec`t chipul frumosului ]n inim[ love=te). Cu carea =i
p[rintele s[u, Guziul, macar c[ din fire orb =i slut era, ]ns[ fiete-
carile ce-l timpina cu toat[ lumina privelii ]l ]nd[m`na, =i de-=i
feriia m`na de s[rutat, la picioare-i c[dea =i i s[ ]nchina (c[ cine
iube=te din suflet pre cel din c[mar[ mare fericire simpte a-i
zdvori afar[ la scar[). Cu acesta chip, cine m`na cea scurt[ a Gu-
ziului a s[ruta s[ ]nvredniciia, precum pre singur[ Helgea s[ fie
]mbr[\[=ind socotiia, =i cine lipicioase =i urduroase melciurile lui
a pip[i s[ norociia precum roa trandafirilor, carii pre obrazul Helgii
s[ de=chidea, s[ fie scutur`nd =i iscusit[ mirosala lor s[ fie miro-
sind i s[ p[rea (c[ precum sim\irea ]n lucrurile ce-s de sim\it lu-
creadz[, a=e pomenirea ]n fantazie tip[rit[ =i zugr[vit[ ale sale
p[trundz[toare sloboade radze). De poam[ dar[ ca aceasta, macar
c[ mul\i din\i s[ ascu\ise =i multe m[sele s[ o mu=ce s[ g[tise2,
]ns[, precum s[ dzice cuv`ntul (c[ norocul nu ]mparte cu obrocul,
ce unora vars[, iar altora nici pic[), a=ijderea (altora arat[ =i nu
d[, iar altora, preste toat[ =tiin\a =i nedejdea lor nespuind =i
neivind, preste m[sur[ le d[). }n care chip, =i cu ginga= trupul =i
m`ng`ios statul Helgii au lucrat, de vreme ce v`rstnicii =i cei din
neamul ei nu numai cu m`nule ]ntinse, cu bra\ele de=chise =i cu
min\ile uluite o a=tepta =i o poftiia, ce ]nc[ =i cu sufletele topite =i
inimile arse cui va c[dea acea norocire =i cui s[ va t`mpla acea
fericire, dzua =i noaptea cu g`ndul mai r[u =i mai cumplit dec`t

1
Cantemir afirm[ c[ Ana ]nnebunise pe to\i tinerii feciori de boieri prin
frumuse\ea ei, iar tat[l s[u intrase ]n gra\ia multor familii boiere=ti („]n
dragostea a multor jiganii intras[“). Mai jos, un portret al ur`\eniei fizice a lui
Dediul Codreanu, lucru inexact, deoarece, dup[ cum vorbesc izvoarele
contemporane, tat[l Anei era un b[rbat foarte frumos. De altfel, scriitorul, o
natur[ p[tima=[, prezint[ ]n culori negre pe to\i cei pe care ]i ur[=te, mai ales
pe Br`ncoveanu =i pe Racovi\[.
2
La cheie, o frumoas[ exprimare a aspira\iilor multora de a le fi so\ie: De
poama Helgii mul\i din\ii ]=i ascu\iia: de nunta ei mul\i nedejduia (D.C.).
148 Dimitrie Cantemir

cu trupul s[ pedepsiia =i s[ chinuiia (c[ chinul trupului carnea

domole=te, iar[ pedeapsa sufletului, oasele topind, inima r[ne=te),
=i acmu-acmu, din dzi ]n dzi =i din ceas ]n ceas, fietecarile norocul
cu jele chem`ndu-=i, =i de s-ar cumva altuia, iar[ nu =ie, t`mpla,
sabii, cu\ite =i tot feliul de otr[vi cumplite, de nu celuia ce au luat
norocul, =ie celuia ce au r[mas cu focul g[tiia. To\i ibovnicii =i
patima=ii dragostii Helgii ]ntr-acesta chip ]n toate sufl[rile =i
r[zsufl[rile lor, ca finicii ]n focul lor murind =i iar[=i ]nviind, noro-
cul tot precum au =tiut =-au giucat giocul1 (c[ci to\i cere=tii dure-
rile pemintenilor simpt =i s[ milostiv[sc, numai norocul, dac[-=i
]ntoarce fa\a, nici a jeli =tie, nici a s[ milostivi poate), =i precum
c`teodat[ frica vulturului pre iepure dup[ broasc[ m[rit[, a=e voia
norocului pre Helge dup[ C[mil[ au m[ritat2. O, Doamne =i to\i
cere=tii3, lucru ca acesta cum =i ]n ce chip a-l suferi a\i putut?
Unde ieste cump[na ceriului cu carea trage\i =i a=edza\i fundul
p[m`ntului? O, dreptate sf`nt[, pune-\i ]ndreptariul =i vedzi
str`mbe =i c`rjobe lucrurile norocului, ghibul, g`tul, flocos pieptul,
botioase genunchele, c[t[lige picioarele, din\oas[ f[lcile, ciute

1
Frumuse\ea Anei chinuie multe inimi de tineri boieri, a c[ror suferin\[
scriitorul o aseam[n[ cu p[timirea p[s[rii Phoenix („finicul“), care ]=i da pe-
riodic foc =i re]nvia apoi din propria ei cenu=[.
2
Ana prefer[ ]ns[ C[mila, adic[ pe Mihai Racovi\[, pe atunci sp[tar,
c[s[toria av`nd loc ]n realitate mult mai devreme, prin 1698, adic[ ]n vremea
primei domnii a lui Antioh Cantemir (1695—1700). Racovi\[ fusese cumnatul
fra\ilor Cantemir, prin c[s[toria sa cu sora lor Safta, dar aceasta murind,
fostului cumnat i se permisese rec[satorirea cu Ana Codreanu.
3
Urmeaz[ un bocet al scriitorului, conceput nu ]n stil popular, ci ]n stilul
„pl`ngerilor“ de tip bizantin, legate de c[derea Constantinopolului sub turci.
Adres`ndu-se divinit[\ii =i soartei, el le repro=eaz[ aceast[ nepotrivit[ unire
]ntre cele dou[ ]ntruchip[ri absolute ale ur`\eniei (C[mila) =i frumuse\ii
(Helge). Prin contrastarea celor dou[ extreme ale ]nf[\i=[rii umane, Cantemir
folose=te cu m[iestrie antiteza, pe care o putem consemna ca prezent[ pentru
prima dat[ ]n literatura rom`n[ original[ a epocii medievale. Un alt procedeu
literar demn de semnalat este cumularea de epitete, influen\[ livresc[, dar =i
popular[, ele fiind frecvente ]n bocete =i ]n desc`ntece.
Istoria ieroglific[. Vol. I 149

urechile, puchino=i ochii, suci\i mu=chii, ]ntinse vinele, l[boase

copitele C[milei, cu suleget trupul, cu alb[ pieli\a, cu negri =i m`n-
g`io=i ochii, cu sup\iri dege\elele, cu ro=ioare unghi=oarele, cu
molcelu=e vini=oarele, cu iscusit mijlocelul =i cu r[tungior gr[m[-
giorul Helgii, ce potrivire, ce as[m[nare =i ce al[turare are? O,
noroc orb =i surd, o, tiran nemilostiv =i p[g`n f[r[ lege, o, giude\
str`mb =i f[\arnic, pravil[ str`mb[ =i f[r[ canoane! Asculta\i, mor-
\ilor =i privi\i, viilor: C[mila cu Helge s[ ]mpreun[, filul =i =oare-
cele s[ cunun[ =i dealul cu valea s[ iau de m`n[. Ce ureche au
audzit, ce ochiu au v[dzut sau ce gur[ din veci lucru ca acesta au
povestit? (Tac[, dar[, pripitorile unde c`nt[ ursitorile, c[ nici neam
cu neam, nici chip cu chip, nici feliu cu feliu a potrivi caut[, ce
numai ce va face =i lucreadz[ ce-i place). Norocul, dar[, ]ntr-acesta
chip pre Helge dup[ C[mil[ a=edzind, \in\arii cu fluiere, grierii
cu surle, albinele cu cimpoi c`ntec de nunt[ c`nt`nd, mu=i\ele ]n
aer =i furnicile pre p[m`nt mari =i lungi dan\uri r`dicar[1, iar[
broa=tele toate ]mpreun[ cu broatecii din gur[ c]ntec2 ca acesta
]n ver=uri tocmit c`nta3:
Prundul Evfrathului4 m[rg[ritariu na=te,
C[mila din iarb[ cele scumpe pa=te.
M`na Afroditii cunun[ ]mplete=te,
1
|`n\arii, grieri, albine, fornicile, mu=i\ile: c`nt[re\i de nunt[, fete =i neveste
carile poart[ dan\ul (D.C.) — petrecerea de nunt[, prezentat[ ca o bucurie a
micilor vie\uitoare ale p[durii, anticipeaz[ nunta descris[ de Eminescu, cu
acelea=i mijloace, din C[lin — file de poveste.
2
Broa=te =i broateci: \iganii al[utari =i cobzari. Ace=tea l[cuiesc ]n Bro=teni
(D.C.).
3
}n cele ce urmeaz[, Cantemir, dup[ obiceiul s[u, ponegre=te pe Ana
Racovi\[, insinu`nd c[ era o imoral[.
4
Pentru ]n\elegerea con\inutului versurilor, cit[m cheia pe care o d[
scriitorul cuvintelor =i expresiilor aluzive: Evfrathul: nesa\iul l[comiii; Evfrathul
Evropii: Dun[rea; Din cele cu soldzi: din G[la\i, unde ieste bi=ugul pe=telui;
Nevast[, ficioar[, ficioar[ nevast[: p`n[ a nu se m[rita era nevast[, iar[
m[rit`ndu-s[ au ie=it fat[; Peste =ese vremi roada s[-i coboar[: el, st[rp fiind, ea
peste =ese ani s[ purcead[ grea; Patul nev[psit: semnele ficioriii neaflate, near[tate.
150 Dimitrie Cantemir

Evfrathul Evropii nou lucru scorne=te.

Din cele cu soldzi Helgile ive=te.1
Norocul ce va toate biruie=te.
Cununa ]mpletit[ norocul o tinde,
Capul f[r[ crieri cu m`na o prinde.
O, Helge ficioar[, frumoas[ nevast[,
Nevast[ ficioar[, ficioar[ nevast[,
C[mila s[ rag[, t`lcul nu-n\[leag[.
Marg[ la Athina ce ieste s-aleag[.
Ficioar[ nevast[, nevast[ ficioar[,
Peste =ese vremi roada s[-i coboar[,
Fulgerul, fierul, focul mistuiasc[.
Patul nev[psit nu s[ mai sl[vasc[2.
A C[milii dar[ =i a Helgii ]mpreunare, preste socoteala a toat[
lumea, ]ntr-acesta chip ispr[vindu-s[ =i mai denainte acele cinci
jig[nii c[tr[ tot neamul, precum s-au dzis, viclene =i v`ndz[toare
ar[t`ndu-s[, cuv`ntul cu mare giur[m`nturi =i leg[m`nturi c[tr[
zbur[toare ]=i deder[, a=e ca precum voia le va fi s[ ]nvoiasc[ =i
precum pofta le va pofti s[ pofteasc[. Acestea dar[ ]ntr-acesta chip
]n sine =i cu sine cu mari vicle=uguri alc[tuind, prin rost de bun
ritor, precum c[tr[ al\ii a le ar[ta, a=e inimile prostimei a ]ndu-
pleca socotir[3 (c[ci la materiile groase focul, iar[ la inimile
proaste limba bine vorovitoare mult poate).
+i a=e ritorisind Papagaia, cuv`ntul la ob=te ]ntr-acesta chip
]mpr[=tiar[4. „Vestit =i tuturor =tiut cuv`nt ieste, o, priietinilor, (c[
1
Rezult[ c[ Ana, fata Dediului, se tr[gea din Gala\i.
2
Scriitorul insinueaz[ c[ fiul lui Mihai Racovi\[, Constantin, =i el viitor
domn, nu era al s[u.
3
Prin urmare, cei cinci mari boieri moldoveni care ]=i d[duser[ asenti-
mentul pentru politica br`ncoveneasc[ fa\[ de Moldova urmau s[ conving[ =i
restul boierilor participan\i la adunare ]n aceast[ direc\ie.
4
Br`ncoveanu nu las[ ca lucrurile s[ mearg[ de la sine =i face apel la
cineva, dintre ai s[i, care s[ aib[ putere de convingere asupra p[r\ii moldovene.
Pentru realizarea unei politici de apropiere =i ]n\elegere ]ntre cele dou[ \[ri
surori, \ine o cuv`ntare, din partea muntean[, marele orator al vremii, Ioan
Istoria ieroglific[. Vol. I 151

]nvoin\a sufletelor =i unirea inimilor lucrurile din mici, mari le

cre=te. Iar[ ne]nvoin\a =i neunirea lor, din c`t de mari, mici =i c`t
de cur`nd le r[zsipe=te) (c[ precum o s[n[tate ]n multe m[dulare
a trupului, a=e o omenie =i o unire ]n multe n[roade ieste, carile
un st[t[toriu =i st[ruitoriu a politiii stat fac). }mpotriv[ aceasta a
s[ ]n\elege poate, adec[ (c[ precum o boal[ =i o fierbinteal[ c`t
de pu\in ]n trup sau o durere c`t de mic[ ]ntr-un m[dulariu tot
trupul spre nea=edzare =i p[timire aduce, a=e neunire ]n politie =i
ne]nvoin\a ]n cetate, ciuma =i l`ngoarea cea mai rea =i troahna
cea mai lipicioas[ ieste). (C[ruia lucru, cea mai de pre urm[ a
tot statul r[zsip[ =i a tot sfatul cea de n[prazn[ pr[p[denie ieste).
A=edar[, ]nceputul voroavii apuc`nd, macar c[ dintr-al mieu rost,
]ns[ dintr-]nemile a toat[ fr[\asca adunare dzic. Adunarea aceas-
ta, o, cinsti\ilor dintr-]mbe p[r\ile aduna\i fra\i, adunarea aceasta,
dzic, sl[vit[ =i minunat[ a prea linilor =i ]n[l\a\ilor no=tri monarhi
ieste, =i de pre titlul ce =-au pus, chiar =i aievea s[ cunoa=te, c[
precum adunarea a at`tea cinstite chipuri la un loc s-au adunat,
a=e sufletele =i inimile a s[ ]ntroloca =i a s[ ]mpreuna, dreapta
socoteal[ =i pravila adeverin\ii la un sfat, la un stat, la o ]nvoin\[,
la o priin\[, la o iuboste =i la o dragoste a le ]ncle=ta =i a le ]nno-
da va, pofte=te =i s[ nevoie=te (c[ci tot adev[rul lucrul chiar =i
hiri= pofte=te, =i toat[ ]ncep[tura cu cale spre lucrul =i sf`r=itul

Comnen, vestit retor =i bun medic la curtea domnului muntean. Acesta, ]n

discursul s[u care ]ndeamn[ la unirea Moldovei cu |ara Rom`neasc[,
folose=te, dup[ toate regulile artei retorice, multe situa\ii =i compara\ii din
domeniul medicinii. Deranjat de faptul c[ unirea urma s[ se fac[ sub patronajul
lui Br`ncoveanu =i nu al s[u, Cantemir expune aceast[ cuv`ntare a lui Comnen
pe un ton ironic, =i cu preocuparea de a sublinia substratul politicii de domina\ie
a domnului |[rii Rom`ne=ti. |inem s[ subliniem c[ numeroasele idei =i
argumente de ordin politic, economic =i spiritual cu care este pres[rat[
cuv`ntarea ]n favoarea unirii — care ]ncep`nd cu Mihai Viteazul devenise o
dominant[ a g`ndirii politice rom`ne=ti — constituie o prob[ c[ scriitorul
]nsu=i milita ]n sinea lui pentru aceast[ idee, dovad[ =i demersurile sale pentru
ocuparea tronului |[rii Rom`ne=ti ]n acele ]mprejur[ri.
152 Dimitrie Cantemir

lucrului bun c[l[tore=te). De care lucru, ]ntre muritori de ieste

vreo sim\ire peste sim\ire =i vreun lucru firesc peste fire, =i eu
mai proroc a m[ face =i cele ]n urm[ viitoare mai ]nainte a le
povesti =i p`n[ a nu fi, a le vesti mai voi ]ndr[zni (c[ ce ieste
adulm[carea min\ii sau carea ieste icoana ]n\elepciunii, f[r[ nu-
mai celea ce ochiul trupului cu ochiul sufletului s[ li vadz[ =i ]n
cele cu prepus viitoare f[r[ prepus ]n bine =i ]n r[u urm[toare
iscusit =i frumos s[ le aleag[). A proroci dar[ voi ]ndr[zni, dzic
(de vreme ce din r[s[rite dzua =i de pre ]ncepute fapta s[ cunoa=-
te), ]n care chip =i numirea adun[rii ace=tiia ]n cur`nd[ vreme
supt unirea a toat[ inima =i ]nvoin\a a tot sufletul a videa =i dup[
nume lucrul =i sf`r=itul a ie=i =i a s[ plini f[r[ prepus nedejduiesc,
de vreme ce inimile curate a marilor ]mp[ra\i spre cea adev[rat[
line=te =i curat[ dragoste st[ruiesc =i spre folosul a toat[ ob=tea
tare =i nep[r[sit s[ nevoesc. A=ijderea prea]n\elep\ii, buni chiver-
nisitorii =i credincio=i dereg[torii, ]mpreun[ cu cei ai lor de frunte
sfetnici, ]n dreapta socoteal[ =i buna chivernisal[, c`tu-i negrul
bobului macar[ ceva=i a sminti, peste socoteala omeneasc[ ieste
(c[ mai cu nevoie ieste o sut[ de copoi iepurile din p`lcul spi-
nilor a scoate dec`t a trii ]n\elep\i sfatul cel mai de folos a afla).
+i a=e, bune semne de bun[ nedejde s[ arat[ ca nici lucrul ]nceput
f[r[ socoteal[, nici prorociia mea la sminteal[ s[ ias[. Ce cu bun[
sam[ dzilele de fier ]n veacul de aur vor s[ s[ primineasc[ =i toat[
calea grundz[roas[ =i ciulinoas[ ]n neted[ =i b[tut[ s[ s[ istovasc[.
}n carea (pentru cele t`mpl[toare vorov[sc), de s-ar =i cumva
]ntr-un chip prea repede =i preste ]n\elep\easca socoteal[ t`mpla
ca vreo pietru\[ de scandal[ de la cineva ]ntr-]ns[ s[ s[ arunce,
]ns[ darea ]ntr-o parte-i =i urnirea-i =i a=e=i de tot r`dicarea-i, pre-
cum prea pre lesne ar fi, a-=i propune cine va putea? (C[ mai pre
lesne ieste cuiva ]n c`teva ceasuri suflarea =i r[zsuflarea a-=i po-
pri dec`t sufletul ]n\elept, cunosc`nd adev[rul =i de d`nsul a nu
s[ lipi) =i a=e, piciorul c`t de dropicos =i pasul c`t de tremuros ]n
ceva a s[ z[ticni =i a s[ poticni nu va avea. Pentru care lucru,
Istoria ieroglific[. Vol. I 153

dintr-]mbe p[r\ile cu to\ii =i cu totul s[ ne apuc[m trebuie, ca

celora ce din multe strune o c`ntare, sau din multe organe o har-
monie ]ntr-o simfonie fac as[m[n`ndu-ne, ce mai de folos, ce mai
de laud[ =i ce mai cu cuviin\[ ar fi s[ ]ncepem, s[ facem =i s[
ispr[vim, ca ]ntr-acesta chip toat[ r[ceala, carea ]nghe\are aduce,
=i toat[ fierbinteala, carea dogoreal[ =i p`rjol ]n tot trupul politiii
noastre pricine=te, ]n st`mp[rarea =i temperamentul cel de s[n[-
tate =i de via\[ izvor`toriu ieste a=edzind, priietinilor megie=i
nes[v`r=it[ de laud[ materiie s[ d[m. Iar[ nepriietinilor pre budze
]n veci de nedespecetluit pecete s[ pecetluim (c[ din fire cele supt
lun[ a=e s-au or`nduit, ca unele dup[ altele s[ urmedze, =i c`nd
unele mor, altele s[ ]nvie =i simbathiia =i antipathiia dintr-]nsele
s[ nu lipsasc[). Deci dar[, cinsti\i ascult[tori, cine mai cu de-adins
cea urm[toare fericire mai denainte ]ntr-un chip a sim\i ar pofti
=i cine cel nespus a toat[ ob=tea folos cu ochiul sufletului a-l privi
ar ispiti, pre unul ca acela poftescu-l ca =epelevii<i>mele limbi
pu\intic[ ]ng[duitoare voie =i ascult[toare ureche s[ plece, pre carile
]n scurt (de vreme ce a ceasului str`mtoare lacone=te a ritorisi m[
]nva\[) a-l umbri =i ]n str`mt hotar a-l perigrapsi m[ voi nevoi.“
To\i ascult[torii, precum cu drag[ inim[ =i de=chis[ ureche vor
asculta dac[ dzis[r[, =i precum c[ cu tot sufletul de dulce izvorul
carile din limba Papagaii izvore=te, ]ns[ta\i sint, dac[ m[rturisir[,
Papagaia, cu toat[ v`rtutea cuv`ntului, himera, sau, precum s-ar
putea dzice, ciuda nev[dzut[, neaudzit[ cu voroava ]n fire a b[ga
]ncepu (c[ nu mai slobod[ ieste limba atheistului spre bl[st[m
dec`t tropurile ritorului spre hula sau lauda aninat[) (=i de celea
ce singur[ firea sc[r`nd[vindu-s[ fuge, acelea vorovaciul ]ndr[z-
ne\ preste fire le urc[).
Papagaia dar[, ]ntr-acesta chip, dup[ ce proimiul voroavei sale
sf`r=i, de umbrirea a fiitoriului acelor doa[ monarhii stat s[ apuc[,
dzic`nd: „Aceste doa[ vestite =i nebiruite monarhii, o, iubi\ii miei
ascult[tori, precum fietecarile din sine, late ]n hotare, bogate ]n
comoare, dese ]n ora=e, tecsite ]n sate, nenum[rate ]n supu=i =i
154 Dimitrie Cantemir

cea mai de pre urm[, cu un cuv`nt s[ cuprind, din toate p[r\ile

]nt[rite =i ]n slava cinstii lor ]ndestulite s[ fie nu numai celor de
duh purt[toare, ce a=e=i =i celor pre p`ntece =i t`r`itoare =tiut =i
]nc[ prea =tiut ieste (c[ lucrurile mari =i cei ce nu le =tiu le =tiu,
iar lucrurile mici =i cei ce le =tiu nu le =tiu). De care lucru, aievea
ieste c[ orice mai mult sau mai preste hotare a pofti s-ar videa,
nu pentru a lor lips[ (c[ci plinirea nu pofte=te cl[tire, ce odihn[),
ce pentru a supu=ilor s[i adoagere =i odihn[ vor =i poftesc, =i p`n[
]ntr-at`ta (pre c`t singuri marturi privitori ]mi sinte\i) silesc =i s[
nevoiesc, =i aceasta pentru ce =i cu ce? Pentru unirea a toat[ ini-
ma =i cu ]nvoin\a a doi monarhi, a c[rora voie mai mult dec`t
porunca =i porunca mai mult dec`t fapta de credzut =i de ascultat
ieste. Voia aceasta a lor, spre ce s[v`r=it? Spre alc[tuirea a doa[
firi ]ntr-una. Dar[ acesta ]n ce chip? (C[ci doa[ firi a s[ uni, lu-
cru peste lucru =i putin\[ peste putin\[ ieste). }n chipul puterii
suflete=ti, carea ]n c`teva inimi ]ntr-un chip =i ]ntr-o m[sur[ a
lucra poate. Adec[ cu buna a sufletului priin\[, doa trupuri, ca
]ntr-un suflet a ]mbla =i a s[ ]nvoi s[ poat[ (c[ ce ieste priete=ugul?
A ]nvoi deopotriv[. +i ce ieste priietinul? A nu deosebi ]n suflet).
Cu acest felu dar[ de duhniceasc[ putere, Vulturul Leu =i Leul
Vultur, duhul Vulturului ]n Leu =i al Leului ]n Vultur, f[r[ de nici
o deos[bire, cele dinafar[ m[dulare, precum ]ntru adev[r ]mp[r[-
\e=te le vor oc`rmui =i f[r[ gre=i cu d`nsele monarhice=te s[ vor
sluji, cine-i at`ta beteag de minte carile s[ nu cunoasc[? Duhuri
dar[ ca acestea, carile ceriul de ar avea poart[ =i iadul u=e, pre-
cum =i acolo s[ p[trundz[ f[r[ prepus sint. Duhuri dar[ ca aces-
tea, iar[=i dzic, at`ta de sup\iri =i puternice, trupuri at`ta de iu\i
=i de v`rtoas[, f[r[ de nice o siial[ ]mpotrivnic[ unind =i f[r[ de
nici o prepunere de pacoste ]mpreun`nd, au nu tot lucrul, peste
toat[ puterea, a putea vor putea? (C[ unde Leul vulture=te =i Vul-
turul leuie=te, prepeli\a ce va iepuri =i iepurile ce va prepeli\i?)
Vulturul de sus =i deasupra privind, Leul din dos =i din fa\[
adulm[c`nd, ce nepriietin asupr[ viind, sau ce vr[jma=i macar la
Istoria ieroglific[. Vol. I 155
1
f`nt`nele Nilului fug`nd a nu s[ sim\i =i a s[ mistui va putea?
(C[ a putincio=ilor m`na lung[ =i ochiul neoprit ieste). Adulm[-
carea unuia cu iute viderea altuia ]nso\indu-s[ =i ]n toat[ calea
tov[r[=indu-s[, din nu[ri furnica ]mponci=[rii pre p[m`nt =i de
la Asiia: lighioaia dodeielii la Evropa s[ va videa =i s[ va adulm[ca,
pre nebiruite spetele Leului, neostenite aripile Vulturului r[s[rind,
cestea pre tot fuga=ul c`t de repede ]n clipala ochiului vor agiun-
ge, celea pre tot ]mpotriv[ st[t[toriul vor birui =i vor ]nfr`nge.
Cesta cu cel dec`t diamantul mai v`rtos piept, cela cei dec`t bri-
cile mai ascu\i\i pintini tot zidiul vr[jm[=iii =i toat[ mreajea vi-
cleniii ca pravul voi spulb[ra =i ca p`ndza paingului vor dispica.
Cine dar[ ]n lume, o, priietinilor, at`ta de sc[mos la minte =i
str[m\os la cuvinte s[ va afla, carile s[ socoteasc[ sau s[ gr[iasc[
c[ cel ]mpotriv[ de supt bra\ul Leului va putea sc[pa, sau cel supt
aripile Vulturului aciuat c[ ]n primejdie va ]ntra? Sau cine lucrul,
mai aievea dec`t radzele soarelui cunoscut nu va cunoa=te? Ca
pre cel din paza lor cineva a-l b`ntui, sau pe cel dimpotriva lor a
nu-l birui va putea? (C[ focul din ap[ =i dzua din noapte =i orbii
o pot alege). Ace=tea dar[, ]ntr-acesta chip unindu-s[ =i alc[tuin-
du-s[, cinstea, slava, biruin\a =i odihna, carea a tot n[rodul f[r[
prepus urm[toare ieste, cei din cuiburele ]nc[ cu fulgi pui=ori =i
cei ]nc[ supt \i\ele maic[-sa, sug[torii a giudeca vor putea. +i statul
cel mai fericit dec`t toat[ fericirea precum ca r`ul s[ va pogor] =i
ca pohoiul va n[bu=i =i cele ]n lume nesim\itoare a sim\i =i a s[
pricepe vor pricepe, c[ toat[ cinstea numelui de ob=te =i toat[ a
tot de r[uvoitoriul =i de vicle=ug g`nditoriul biruin\[ f[r[ ]ndo-

1
Conform simbolisticii din Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului,
ele reprezint[ Poarta Otoman[, unde este adunarea =i ]mpr[=tierea l[comiii
(D.C.). Vr[jma=ii fugari de la f`nt`nele Nilului ]nseamn[, a=adar, du=manii
care se refugiaz[ sub protec\ia Por\ii Otomane, ]n special pretenden\ii, v`n[torii
de domnie.
156 Dimitrie Cantemir
1
in\[ =i supunere f[r[ prepunere urmadz[ . (C[ mai mult ]n pre-
pus a s[ avea cele pentru lesnirea nesocotite, dec`t cele c`t de
grele de la ]n\elep\i cump[nite trebuie). }n scurt, dar[, a fericitului
aceluia stat, iat[, pre c`t ]n slab[ putin\a mea au fost, l-am ar[tat
=i precum s[ dzice dzic[toarea, de pre unghe leul s[ poate
cunoa=te2. Deci oricine ar fi acela carile aceii nepovestite fericiri
p[rta= a fi ar pofti, ]nt`i trebuie ca nu numai a trupului, ce =i a
sufletului m`ni totdeodat[ s[ ]ntindz[ =i nu numai cu ale trupu-
lui picioare, ce =i cu ale sufletului aripi s[ alerge =i s[ zboare (c[
amintrilea, leni=ilor ostenin\a =i pizm[tarilor lipsa =i c[in\a va
r[m`nea). Acestea, dar[, de la toat[ dihaniia a=e ]ntr-acesta chip
]n\eleg`ndu-s[, la ascultare cuv`ntului =i scuturarea lucrului cea
mai de pre urm[ s[ vinim, carea tot mijlocul cel spre lesnire =i tot
modul cel spre fericita s[v`r=ire aduce (c[ toat[ c[l[toriia muri-
torilor ]n cel de apoi s[v`r=it sau s[ ferice=te, sau s[ bl[st[m[\e=te).
Neamul cel f[r[ neam =i chipul cel f[r[ chip, adec[ jig[niu\a sau
p[s[ri\a cea cu prepus, iubitoriul nop\ii, fug[toriul dzilei, v[dz[-
toriul ]ntunerecului =i orbul luminii, adec[ Liliacul, precum ]n
fericit p[m`ntul =i m[noas[ brazda adun[rii ace=tiia nu pu\in[
zizanie s[ fie s[m[nat aievea ieste. Vidra nu cu pic[tura, ce cu
vadra ]n vasul ]n\elepciunii veninul nebunii<i> =i-au v[rsat.
A=ijderea Stru\ul, macar c[ peste voia =i =tiin\a sa, ]ns[ nu mic[
stinc[ a scandalului la tot pasul c[ii ace=tiia au aruncat =i toat[
greuimea lucrului la mijloc a vini au pricinit. Carile, toate de nu
s-ar fi t`mplat, fericire =i lucru foarte minunat ar fi fost. Dar, de
vreme ce s-au t`mplat, alt[ nu ]ncape f[r[ numai leacul le ieste
de aflat (c[ci lucrul ce ]nt`i la lumin[ n-au fost, Dumn[dz[u, din

1
Se arat[ avantajele, ]n special cele politice, ale unirii Moldovei cu |ara
Rom`neasc[.
2
Ioan Comnen se folose=te aici de un cunoscut proverb latin: ex ungue
leonem (recuno=ti pe leu dup[ unghie), pentru a insinua sinceritatea cu care
a vorbit =i caracterul patriotic al problemelor expuse.
Istoria ieroglific[. Vol. I 157

ne a fi, la a fi ]l aduce, iar[ lucrul ce o dat[ la fiin\[ au ie=it, la

nefiin\[ nici Dumn[dz[u nu-l poate aduce). Leacul dar[ acestor
mai sus pomenite boale =i line=tea acestor cl[tite r[scoale, pre
c`t din duhul ob=tii f`icava mea voroav[ va putea a-l ar[ta, nu s[
va lenevi.1“
„De duhurile v[rsatelor veninuri to\i ne-am ame\it, dac[ stri-
gar[, =i to\i antidotul toaps[cului precum s[-l arete pre Papagaie
dac[ rugar[. Papagaia ]ntr-acesta chip ]ncepu: „Pu\intele sint, o,
priietinii miei, recetele =tiin\ei mele =i mici =i str`mpte chichi\ele
ierbilor doftoriii mele (c[ci doftorul bun =tiin\a ]n cap, iar ierbile
]n c`mp le are, =i unde chichi\ele v[ruite =i pilulele =icuite sint,
acolo bolnavul s[ am[ge=te, iar[ nu s[ t[m[duie=te). Din carile
ce voi avea ]mpreun[ cu d`nsele =i inima, =i sufletul ]nainte-v[ a
v[rsa nu m[ voi t[g[dui (c[ pre c`t ieste de l[udat doftoriia bun[
la boal[, pre at`ta ieste ]nc[ mai de l[udat a=edz[m`ntul la
r[scoal[). Pre c`t dar[ ieste pentru bileala ]n cerneal[ =i cerneala
]n bileal[, adec[ pentru v[dzitoriul ]n ]ntunerec =i orb[c[itoriul
]n lumin[, Liliacul, dup[ a mea proast[ socoteal[ a=edzim`ntul
pre lesne ]i ieste (c[ci pravul casii dup[ m[turat de s[ =i r`dic[ =i
]n radzele soarelui gioac[, ]ns[ nici radzele soarelui a nu lovi
opre=te, nici pa=ii celui ce prin case ]mbl[ contine=te). }n care chip
=i a Liliacului g`lceav[, precum din nemic[ s-au scornit, a=e =i
scornit[ nemic[ ieste, =i p`n[ ]n cea mai de pre urm[ =i tulburat
de ar r[m`nea, precum a tot statul vreo tulburare ca aceia a aduce
vrednic s[ nu fie putem socoti. Vidra iat[ c[ din catalogul jigani-
ilor, cu sfatul a tot statul, s-au ras. Carea acmu ]n lucru, precum
s[ vede, vreo toart[ s[ apuce sau vreo bucat[ s[ mai ]mbuce nu
are, ce numai ]n cuv`nt, pre c`t au putut, =i m[nunt[ile a-=i v[rsa

1
Adunarea nu a rezolvat obiectivele pe care =i le-a propus, men\in`ndu-
se la ne]n\elegeri f[r[ rost. Vina o poart[ ]ndeosebi Marco pseudobeizadea
(Liliacul), Constantin Duca (Vidra) =i chiar Mihai Racovi\[ (Stru\oc[mila). Ca
urmare, Comnen va ]ncerca s[ g[seasc[ „leac“ situa\iei grele la care se ajunsese.
158 Dimitrie Cantemir

s-au opintit, =i tot feliul de farm[cul desc`nt[toriu prin urechile

tuturor au stropit. }ns[ precum p`n[ acmu ]n ceva n-au procop-
sit, a=e =i de acmu ]nainte vreo r[m[=i\[ de venin de-i va fi mai
r[mas, adev[ra\ii doftori pre lesne ]l vor r[zsipi =i ]n\elep\ii
dereg[tori pre iu=or tot lucrul, precum s[ cade, ]i vor tocmi. De
care lucru, despre aceasta parte mai mult[ grij[ a purta nici folos
ieste, nici s[ cade.1 (C[ unde grijea ieste la m[sur[, megalopsi-
hiia o c`rmuie=te, iar unde grijea trece peste m[sur[, acolo mi-
cropsihiia a mai chivernisi p[r[se=te). Acestea, dar[, a=e precum
=i sint cunosc`ndu-s[, tot s[v`r=itul lucrului =i toat[ fericirea
s[v`r=itului ]ntr-aceasta r[m`ne ca =i hot[r`rea Stru\ului s[ s[
aleag[, pentru ca to\i ce ieste =i ce pofte=te a fi s[ ]n\[leag[, =i
a=e, toat[ cl[tirea la a=edzare, toat[ ostenin\a la odihn[ =i toat[
]ncep[tura la cel dorit s[ vie s[v`r=it. De care lucru, ]nt`ia= dat[
tuturor a =ti s[ cade c[, precum ]nc[ de demult necl[tit siloghizmul
Corbului prin ]nvoin\a =i porunca a marelui ]mp[rat, a Vulturu-
lui, s-au r[zsunat, a=e =i acmu toat[ adunarea monarhiii zbur[-
toarelor va, pofte=te =i porunce=te ca Strutocamilii mai mari aripi
=i mai lungi pene s[ i s[ dea. +i ce mai mult? C[mila zbur[toare
=i Stru\ul f[t[toare s[ s[ fac[, pravila voii ]mp[r[te=ti porunce=te
(c[ toat[ voia slobod[ ]ntr-acesta radzim[ ca, precum celor
peminte=ti, a=e celor cere=ti pravile ]mpotriv[ s[ marg[). Ca cu
acesta mijloc C[mila c[l[toare ]n monarhiia celor zbur[toare s[
]ntre =i iar[=i despre partea monarhii dobitoacelor orice cu cale
=i cu cuviin\[ a fi ar socoti, din m[dularile sale pre C[mil[ s[
]mpodobasc[, c[ruia lucru toat[ monarhiia pasirilor voitoare ieste.
+i a=e, nici hereghiia dinceput s[-=i piardz[, nici precum ]mp[ra\ii
orice poftesc c[ nu pot face s[ s[ vadz[ (c[ cei putincio=i nu mai
pu\in cu p[rerea altora dec`t cu puterea lor fac ce fac). +i

1
Comnen consider[ c[ Duca nu mai era primejdios, fiind exclus definitiv
dintre moldoveni =i de la orice sprijin muntean, ]ntr-adev[r, el nu =i-a mai
rec[p[tat domnia =i nici nu s-a mai re]ntors vreodat[ ]n \ar[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 159

hot[r`rea numelui =tiindu-s[, ]ntr-]mbe p[r\ile titulul cinstei =i locul

slavii numelui a-=i dob`ndi s[ poat[, =i ]ntr-acesta chip, cea de-
plin[ omonie, ]ntr-]mbe monarhiile plinindu-s[, s[ s[ s[v`r=asc[.“
Acestea din tot duhul dac[ larg =i lat ritorisi Papagaia1 toate
cetele zbur[toarelor: „Fac[-s[, fac[-s[, plineasc[-s[, plineasc[-s[!“
strigar[, at`ta c`t chiotele a at`tea gloate deodat[ slobodzite s[
p[rea c[ ieste huietul a mari puhoaie dup[ ploaie, din dealuri ]n
v[i r[pedzite. Unii, de fericirea ce li s[ p[rea c[ acmu au =i
dob`ndit-o, cu glasuri de bucurie s[ desf[ta, al\ii cu c`ntece =i cu
viersuri ]zb`nda, ca cum ]n sin =i dob`nda ]n palm[ ar avea, ]n
ceriuri r`dica. Iar[ al\ii minunat[ voroava Papagaiei =i dec`t mi-
ierea =i z[harul mai dulci cuvintele ei =i dec`t toat[ unsoarea mai
p[trundzitoare =i mai muietoare senten\iile ei ni cu gura m[rtu-
risiia, ni cu m`nule =i cu capul chipuri =i semne de mirare =i de
minunare unul c[tr[ altul ]n divuri, ]n chipuri ar[ta (c[ de multe
ori bucuriia mare glasul astup[, =i ciuda peste m[sur[ mintea
r[zsip[). Unii, ca cum ]nc[ mai denainte de m`ng`ioase voroavele
ei spre somn fura\i =i ]n chiteala socotelelor afunda\i ar fi fost, ca
de somn sau de vin ame\i\i ar fi fost, spre ce ]nt`i s[ ]nceap[ =i ce
mai ]nainte din cele multe audzite s[ pomeneasc[ =i din pome-
nire ]n cuvinte s[ alc[tuiasc[, ca ului\ii sta =i ca somnoro=ii, ni pe
frunte, ni pe piept s[ sc[rpina (c[ voroava dulce =i ales pl[cut[
inimii bucurie, iar[ ochilor dormitare pricine=te). Comedie ca
aceasta =i buiguire ]ntr-acesta chip din gura Papagaii ]n min\ile
tuturor dihaniilor r[v[rsindu-s[, ca cum =i cu trupurile =i cu su-
fletele amur\i\i =i amu\i\ii ar fi fost, prin c`t[va vreme ]ntre d`nsele
mare t[cere s[ f[cu, =i una ]ntr-ochii al\iia ascu\it =i necl[tit
c[ut`nd, ce ar fi mai de vorovit =i ce ar fi mai de pomenit, ca cum
a s[ domiri n-ar putea, ce una pre alt[ s[ ]nceap[, ca ce din ros-

1
Pledoaria lui Comnen despre unire se ]ncheiase, a=adar, cu invita\ia ca
toat[ lumea s[ se declare de acord cu „siloghizmul Corbului“, deci cu acceptarea
candidaturii lui Mihai Racovi\[.
160 Dimitrie Cantemir

tul ei ar audzi =i ea aceia s[ gr[iasc[, sta cu gura c[scat[ (c[ stri-

garea a gloate multe din r[zsunarea a p[re\ilor de=er\i nu mult[
deosebire are, =i precum p[re\ii acela=i glas ]ntorc, a=e ]n gloata
ascult[toare unul cuv`ntul altuia poart[).
}n cea de pre urm[ Cioara1, dup[ ce c`tva ca ]neca\ii ]n g`t
cl[nc[i =i ca cum sau de duh ]ndesit[, sau de n[caz dosedit[ ar fi
fost, mult ]n grumadzi r`g`i, ]n glasul firii sale s[ slobodzi =i „car,
car, car“ de trii ori poftori. Toate cetele pasirilor, spre bine glasul
poftorind, „macar, macar, macar“, dup[ cazaniia Papagaii, =i lu-
crul =i cuv`ntul de s-ar sf`r=i dzicea. Din jiganii unele (pentru
carile precum l[comiii s[ fie fost v`ndute mai sus s-au pomenit2),
ca cum le-ar fi vinit a c[sca =i princet, ca nu to\i s[ audz[, glasul
Cioar[i adeveriia. Alalte jig[nii toate, cu mult[ =i ad`nc[ t[cere,
ca cum celor mai de frunte urm[toare ar fi, s[ ar[tar[ (c[ t[cerea
prea ad`nc[ sau din pizm[ iese, sau din ne=tiin\[). Ce t[cere ca
aceasta celor mai de gios era din sial[, iar[ celor mai de frunte
era ]ntr-adins m[rturisal[. C[ci mita maica =i vicle=ugul p[rintele
]n trupuri de ]mbl[toare inimi de zbur[toare odr[slis[3 (c[ pre-
cum aurul ]n focul c`t de iute din ce ieste nu s[ mut[, a=e, ori ]n
ce inim[ ]ntr[, din ce ieste ]ntr-alta o str[mut[). De care lucru

1
Cioara nu este descifrat[ la cheie, ]n text d`ndu-se doar am[nuntul c[
Cioara cu Corbul (Br`ncoveanu) pentru multe pricini... pu\in[ dragoste =i priin\[
]ntre sine au. De=i este o pas[re, adic[ un muntean, ea a fost totu=i identificat[,
cu probabilitate, de c[tre P. P. Panaitescu (]n D. Cantemir, Istoria ieroglific[,
edi\ia citat[, vol. I, p. 150), cu grecul Panaiotache Merona, fost dreg[tor ]n
Moldova, ]n timpul lui Constantin Duca, pe care ]l tr[deaz[, pun`ndu-se ]n
serviciul lui Br`ncoveanu. Poate de aici =i simbolul s[u p[s[resc, a=a cum era
=i cazul B`tlanului, care serve=te tot un domn moldovean, pe acela=i Duca.
Este =tiut, din documente, c[ el este cel care duce la Poart[ propunerea scris[
pentru numirea lui Mihai Racovi\[ ]n urma alegerii.
2
Este vorba de cei cinci mari boieri moldoveni aminti\i, cump[ra\i de
Br`ncoveanu.
3
Cei cinci mari boieri moldoveni tac, pentru c[ fuseser[ mitui\i de
Br`ncoveanu, iar restul boierimii, de team[, se comport[ asem[n[tor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 161

jiganiile, „fac[-s[, fac[-s[“, aievea a striga, ascuns[ tragerea firii

le ru=ina; „nu vom, nu priimim“ =i de mare str`mb[tate a s[ v[iera,
]nghi\ita m`zd[ =i ]mbunare de inim[ le m`nca.
Iar dintre pasiri, Brehnacea, carea de multe ori partea adev[-
rului a \inea s[ videa1, c[tr[ Cucunoz pre tain[ dzis[: „Glasul
Cioar[i, gurile lingu=itoare =i inimile cele numai ]nainte, iar[ nu
=i ]napoi socotitoare, dup[ a sa poft[, spre bine l-au t`lcuit (c[ci
pofta schizme=te lesnirea, =i chipul lesnirii spre toat[ greuimea
f[r[ nici o sial[ purcede2). Numai pre c`t a mea proast[ =i acmu
de b[tr`n[ buiguitoare socoteal[ ieste, glasul Cioar[i nu at`ta spre
„macar[“, c`t spre ocar[ a t`lcui s-ar putea, =i precum, o, iubite
frate, foarte bine =tii c[ Cioara cu Corbul pentru multe pricini a
multe st`rvuri pu\in[ dragoste =i priin\[ ]ntre sine au. De care
lucru a=e cu firea m[ am[gesc, c[ ]n cea de apoi a adun[rii ace=tiia
nu vreo fericire s[ a=teapt[, pentru carea s[ dzicem: macar[, ce
mult[ nevoie =i becisnicie, pentru carea s[ ne v[iet[m, vai, foc =i
par[, =i cei ce a=e de pre lesne au t`lcuit, macar, a multora capete
s[ s[ usuce ]mi par (c[ c`t[ becisnicie aduce fericirea cea prea
a=teptat[, at`ta nevoie nu face nenorocirea cea cu sufereal[ pur-
tat[). +i pomene=te, frate, cuvintele mele, =i odat[ vii cunoa=te
c[ Cioara, nu macara, ce ocara au prorocit3“
Cucunozul, precum dinceput calea apucase, nici ]n st`nga, nici
]n dreapta s[ ab[tea, ce de pururea pizma =i m`ndriia ce =tiia
\inea. De care lucru, ]ntr-un chip pe Brehnace de bl[st[m[\ie =i

1
Din nou se subliniaz[ c[ stolnicul Constantin Cantacuzino avea o con-
duit[ proprie, opun`ndu-se politicii lui Br`ncoveanu.
2
Stolnicul se ar[t[ potrivnic politicii care se conduce numai dup[ aspira\ii,
f[r[ s[ judece ]n profunzime =i consecin\ele.
3
Stolnicul atrage aten\ia fratelui s[u, Mihai sp[tarul, c[, datorit[ du=m[niei
mai vechi dintre Br`ncoveanu =i Morona, s-ar putea ca facilit[\ile ]ntreprinse
de acesta pentru numirea lui Racovi\[ (aluzie la faptul c[ Morona mijlocise
personal la Poart[ pentru Racovi\[) s[ le fi f[cut pentru compromiterea
domnului |[rii Rom`ne=ti.
162 Dimitrie Cantemir

de micropsihie probozind-o, dzis[: „(A tot lucrul p[rerea p[rere

na=te, iar[ =tiin\a f[cliia adev[rului ieste): Cioara, s[raca, de la
mul\ime s-au socotit la limb[ varvar[ =i i-au t`lcuit glasul: ma-
car[1. Iar[ tu, frate, ]mpiedicat de b[tr`ne\e =i buiguit de c[runte\e
fiind, pre prorocul ce nu-i =tii =tiin\a, locul =i \ara, vii s[-i ]ncarci
asupr[-i ocara. Ce mul\imea varvarismos, iar[ tu solichizmos cu
limba Cioar[i face\i. De care lucru, a =ti \i s[ cade c[ Cioara aceasta
de locul s[u ieste atic[, \ara Elada2, carea ]n to\i anii cuibul ]n
platanul (carile dinaintea capi=tii lui Apolon ieste s[dit), sco\`nd,
de la preu\ii lui Apolon, carii de pururea supt umbra copaciului
]nv[\iturile cele de tain[ =i me=ter=ugul prorociii ]nva\[, filosofiia
cereasc[ au deprins, din care =tiin\[, adev[rul, ]nceputul =i sf`r=itul
lucrului precum ieste, mai denainte vadzindu-l =i ca cu m`nule
pip[indu-l, ]n limba aticeasc[ au strigat: maƒaria Ö ªra, ce va s[
dzic[: fericit ceasul ]n carile cu g`ndul s-au z[mislit =i cu fapta
s-au s[v`r=it.3"
}ns[ ori mul\imea au varvarizmit, ori Brehnacea au solichizmit,
ori Cioara au aticit, ori Cucunozul au b[snuit, a Cioar[i glas pre
c`t mai mult s[ t`lcuia, pre at`ta mai mult ]n lavirinthul necuno-
=tin\ii s[ ]ncuia, al c[ruia cheie c`nd s[ va afla =i a cui m`n[ a o
prinde =i cu d`nsa lavirinthul a de=chide s[ va ]nvrednici supt
vremile de apoi ieste s[ a=tept[m4.
Lupul, ]ntre toate jig[niile pururea mai socotit =i mai grijliv ]n

1
Cioara nu era de origine rom`neasc[, ci, dup[ cum se afirm[ =i mai jos,
de provenien\[ greceasc[ („din Elada“). Precizarea vine ]n sprijinul identific[rii
personajului cu Panaiotache Morona postelnicul.
2
O precizare a originii grece=ti a Ciorii.
3
Morona este ironizat pentru c[ s-a gr[bit s[ ajute la numirea lui Racovi\[,
proced`nd nu ca un ]n\elept (care judec[ lucrurile =i sub raportul conse-
cin\elor), ci asemenea unui profet, ce pretinde c[ ar dispune de o cunoa=tere
sigur[ a viitorului.
4
Reiese ne]ncrederea lui Cantemir fa\[ de practicile divinatorii. S[ a=tept[m
p`n[ la vremea de apoi, zice Cantemir, ]ndeplinirea profe\iilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 163

chitelele sale, sila =i desfr`nat[ voia zbur[toarelor aievea v[dzind,

=i ]nc[ acoperit vicle=ugul a unor dobitoace dintr-ad`nc pricep`nd,
toat[ avu\iia r[spunsurilor sale ]n cea mai de dedesupt taini\a
t[cerii a=e=i de tot ]=i zidi (c[ cuv`ntul ]n\elept pre c`t folos aduce
urechilor ascult[toare, pre at`ta ]nfocare face inimilor nest[t[toare)
(=i ]n vreme ce s[ ascult[, c`ntecul sirenilor, iar[ ]n vreme ce nu
s[ ascult[, sunetului c[ld[rilor s[ asam[n[). Lupul, dar[, de
]n\elepciune oprit, t[cea1. Iar[ alal\i to\i, de nebunie ]mpin=i,
morm[ind =i r[cnind, de iznoav[, „fac[-s[, fac[-sa!“ striga.
}n care vreme Pardosul v[rgat =i R`sul cu negru picat, cu alal\i
ai lor depreun[, cel de demult ]n inimile sale ascuns vicle=ug ce
avea la iveal[ =i ]ntr-a tuturor prival[ a-l scoate ]ncepur[, =i ca
cum de urgiia pizmei nebuni\i =i buigui\i ar fi fost, f[r[ nici o
ru=ine: „v`rtos ieste siloghizmul Corbului, frumos =i ]n\elept ieste
sfatul Cucunozului, minunat[ =i ]n[l\at[ ieste ritorica Papagaii“,
striga. „De acmu ]nainte, o omonie, o st[p`nire =i o monarhie
cunoa=tem =i o ]mp[r[\ie =tim. Iar[ cine ]ntr-alt chip senten\iia
ar cl[ti sau a o cl[ti s-ar ispiti, fier, foc =i cea mai groaznic[ moarte
partea s[-i fie2". A=edar[, r[utatea vicle=ugul z[misli =i nebuniia
]l descoperi (c[ vicleniia, r[utatea =i nebuniia surori sint: r[utatea
]ncepe, vicle=ug urmadz[, iar[ nebuniia mai mult ]l desfr`neadz[,
p`n[ unde una prinde, alta leag[, iar[ a triia grumadzii cu la\ul
]i v`neadz[). C[tr[ acestea, Pardosul r[utate peste r[utate,
vicle=ug peste vicle=ug =i nebunie peste nebunie a gr[m[di ]ncepu,
=i pa=ii l[comiii p`n[ peste hotar[le sim\irii a-=i l[\i =i a-=i l[rgi
adaos[, dzic`nd: „De vreme ce dup[ neminciunoase budzele Papa-

1
Lupul continu[ s[ fie foarte rezervat, mai ales dup[ ce ]=i d[ seama de
orientarea filo-br`ncoveneasc[ a boierimii moldovene.
2
Fra\ii Iordache =i Mihalache Ruset, rezerva\i p`n[ acum ]n adunare, ]=i
exprim[ deschis tr[darea fa\[ de Cantemire=ti =i declar[ adeziunea lor pentru
Racovi\[ =i politica lui Br`ncoveanu, strig`nd c[ de-acum ]nainte „o monarhie
cunoa=tem =i o ]mp[r[\ie =tim“.
164 Dimitrie Cantemir

gaii toat[ adunarea adevere=te, cu cale =i cuviin\[ socotesc a fi,

ca precum la monarhiia pasirilor dup[ Vultur, Corbul, a=e la mo-
narhiia noastr[, dup[ Leu, Strutocamila step[na cea mai de cin-
ste =i epitropiia a tot neamul s[ \ie, =i dup[ aripile carile Vulturul
l-au dem`nat, capul taurului s[ i se puie, pentru ca =i ea ]ntre
coarne s[mnul biruin\ii =i stema epitropiii s[ poarte1. C[ amin-
trilea, =i C[mila =i Stru\ul, undeva vreun m[dulariu de ap[rare =i
de luptare precum s[ n-aib[ tuturor =tiut ieste“.
Cuv`ntul Pardosului ]nt[ri Ursul =i-l adeveri Vulpea2 (c[ la voia
poftitoare pu\ine cuvinte trebuie ]ndemn[toare). A=ijderea, alal\i,
a vicle=ugului p[rta=i: „foarte bine, foarte bine“, ni din budz[
morm[ia, ni din col\i cl[n\[ia. }ns[ cump[na, ]n carea dramul
str`mb[t[\ii nu ]ncape, =i m`na, carea fietecui dup[ ale sale fapte
]mparte, a doi dintr-ace=tea nu mult r[bd[, =i ce pre alal\i la vreme
lor ]i a=teapt[, acestora ceia ce li s[ c[dzu le dede plat[3. C[ci
Ursul, ]n p[rerea sa, pentru bi=ugul mierii ce a=tepta, acmu pre-
cum c[ toate prilazurile pris[cilor sare socotiia =i toate =tiubeiele
cu miiere f[r[ nici o sial[, f[r`m[, g`ndiia, =i a=e din l[comiia
de=art[ =i de m`ndriia ]nflat[, cu v`nt de g`nd =i cu miiere de
p[rere, preste m[sur[ ]ndop`ndu-s[ =i ]nfund`ndu-s[, a=ijderea
acele tic[loasele albine, carile prin faguri de aburi ]mpr[=tiiate
ram[sese, prin ma\ele =i fica\ii Ursului p[truns[r[, de unde
adev[rata ]nfl[ciune scornindu-s[, supt piielea Ursului izvoar[ de

1
S[mnul biruin\ii ]ntre coarnele taurului: s[mnul crucii ]ntre coarnele
bu[rului (D.C.) — adic[ Mihai Racovi\[ va avea deasupra capului, ca domn,
]nsemnul fundamental al domniei, stema Moldovei, al c[rui simbol era bourul.
2
Vasile Costache, Ursul =i Ilie |ifescu (Vulpea) intervin ]n sprijinul
cuv`nt[rii lui Iordache Ruset, ]n contradic\ie cu atitudinea indiferent[ a
primului la ]nceput, =i cu incitarea lui Maxut serdarul la atitudine antibr`n-
coveneasc[ de c[tre cel de al doilea.
3
Cantemir consider[ c[ moartea, ]nt`mplat[ lui Vasile Costache =i lui Ilie
|ifescu cur`nd dup[ aceea, a fost o pedeaps[ divin[ pentru tr[darea f[ptuit[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 165

ap[ pururea pi=titoare purceas[r[ =i cu aceast[ de n[prasn[ =i

mie=eloas[ boal[, ]nainte a toate gloatele cr[pa1.
Vulpea a=ijderea, de mult[ grijea vicle=ugului f[cut ce purta,
]nt`i ]n melianholia ipohondriac[, apoi ]n tusa cu singe mut`n-
du-s[, de mult[ vitionire =i boal[ usc[cioas[, toate vinile i s-au
]ntins =i toate m[dularele i s-au zg`rcit, at`ta c`t piielea de oase
=i pieptul de spinare i s[ lipis[. Carea ]nghi\ind vicle=ugul, preste
pu\ine dzile =-au bor`t aburul, precum istoria la locul s[u va ar[ta
(c[ cine ]nghite z[harul vicle=ugului, acela bore=te toaps[cul su-
fletului2).
Acestea dar[ =i ce s[ lucra v[dzind =i ce s[ s[ mai lucredze a
a=tepta neput`nd, deodat[ =i ]n grab[ socotir[ pre Lup (pre ca-
rile ]nc[ dinceput vicle=ugurilor ne]nso\itoriu =i r[ut[\ilor lor ne-
priimitoriu ]l cunoscus[), ]nt`i ]l sf[tuir[, apoi ]ndemnar[, iar[
mai pre urm[ =i cu capul ]i cl[tinar[ =i cum mai cur`nd de nu va
la strajea b`rlogului s[u merge3, cu pedepse groznice =i =i ]nfri-
co=[ri de moarte i s[ l[udar[. A=e Lupul, vr`nd-nevr`nd, =i pre-
cum de aceasta porunc[ foarte s[ s[ fie bucurat ar[t`nd, ]mpreun[
cu Ciacalul la locurile sale s[ dus[r[. Iar[ c`nd din toat[ aduna-
rea Lupul s[ desp[r\iia =i precum de fra\ii, priietinii =i omofilii s[i
am[git =i viclenit la ar[tare cunosc`ndu-s[, de grea dosad[ carea
inima ]i ]n[du=iia =i de vremea carea a=e=i de tot ]mpotriv[ i s[
punea, gemutul, oftatul =i suspinul totdeodat[ supt un glas
alc[tuind, ]nceti=or, cum i s[ p[rea, =i prea tare, cum altora s[

1
Vasile Costache n-a murit la mo=ia sa din Moldova, ci afl`ndu-se ]nc[ la
curtea lui Br`ncoveanu =i deci ]nainte de adunare. Este unul din am[nuntele
istorice pe care Cantemir nu le red[ ]ntocmai ]n romanul s[u.
2
Ilie |ifescu moare ]n realitate ]n anul 1704, la mai bine de un an dup[
adunarea de la Arn[ut-chioi, pe c`nd era sp[tar al lui Mihai Racovi\[.
3
Lupu Bogdan este silit s[ se retrag[ sub straj[ la mo=ia sa ]n Moldova;
aceea=i soart[ a avut-o =i Maxut serdarul. Re\inut ]n realitate la Bucure=ti
pentru a nu influen\a mersul adun[rii dup[ numirea lui Racovi\[ ca domn ]n
Moldova, Lupu Bogdan devine mare dreg[tor al acestuia.
166 Dimitrie Cantemir

audziia, c[tr[ Ciacal gemu, oft[, suspin[, r[zsufl[ =i dzis[: „Blem,

frate Ciacal, de vreme ce la straj[ ne trim[t, blema\i s[ nu st[m
(c[ci urechea la cuvinte c`t de grele ascult[toare ]nva\[ pre inim[
la c`t de grele nevoi r[bd[toare a fi), c[ci otr[vile acestea cornul
Irodului le va ]ndulci, iar[ spurc[ciunile acestea, botul Filului le
va cur[\i1. Acestea Lupul pietre s[m[n`nd, st`nci =i mun\i ]n urm[
r[zs[rir[, precum mai pre urm[ lucrul au ar[tat.“

1
Lupu Bogdan caut[ s[ ]nt[reasc[ moralul lui Maxut serdarul, prezic`nd
faptul c[ Dimitrie Cantemir (Irodul) =i Antioh (Filul) vor face inofensive
intrigile care aduseser[ ]n scaunul Moldovei pe Mihai Racovi\[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 167

PARTEA A TRIIA
CUPRINS

Iar[ celelalte jig[nii, toate carile ]n c`r=ma l[comiii cu p[harul

r[ut[\ii vinul vicle=ugului bea1, dac[ pre Lup din mijlocul lor
lipsind ]l v[dzur[, precum acmu supt fundurile p[m`ntului s[ afl[,
li s[ p[rur[ (c[ chipul neiubit, de fa\[, nu ca ghimpul ]n picior, ce
ca suli\a p[truns[ prin m[\[ st[). +i a=e, „r`dicatu-s-au nu[rul de
pre fa\a soarelui, luatu-s-au negura de pre fa\a p[m`ntului“, cu
mari r[cnete striga. „Luatu-s-au piiedeca, lipse=te pacostea, nu s[
vede vr[jma=ul, dusu-s-au pizma=ul“2, unul c[tr[ altul spuind, ca
de un bine prea mare s[ bucura =i ca de o fericire nespus[ s[
desf[ta (c[ lucrurile lume=ti cu muritorii a=e a s[ giuca s-au obi-
ciuit, ca cu c`t sint mai de=arte, cu at`ta s[ s[ par[ mai desf[tate,
=i a c[rora ]ncep[turi sint prea cu mari dezmierd[ri, acelora=i
sf`r=itul s[ fie prea cu grele ]ntrist[ri).3
Dup[ acestea, cu to\ii ]mpreun[ cuv`nt ]=i deder[ =i dzi de so-
roc ]=i pus[r[, pentru ca la ]nceputul Alfii =i sf`r=itul Sigmei, la
cetatea Deltii (unde apa lui M. =i apa lui A. a cura sf`r=esc, =i apa
lui T. a cura =i a s[ m[ri ]ncepe), cum mai cur`nd s[ s[ adune,
pentru ca acelea capul C[milii s[ vindz[ =i a Boului s[ cumpere4
1
O foarte frumoas[ exprimare literar[.
2
Parte ce tr[deaz[ influen\a desc`ntecului popular.
3
Scriitorul se exprim[ cu triste\e despre nestatornicia soartei (fortuna
labilis), tem[ predilect[ a g`ndirii medievale, care ]=i are originea ]n Pildele
lui Solomon.
4
Dup[ terminarea cu succes a adun[rii de la Arn[ut-chioi, boierii convin
s[ se duc[ chiar la Adrianopol (Udriu), capitala estival[ a Imperiului Otoman,
unde curg r`urile Mari\a, Arta =i Tungea (Cetatea Deltii: Udriul, zidiul cet[\ii
168 Dimitrie Cantemir

(c[ mai pre lesne ieste firii la C[mil[ coarne s[ nasc[ dec`t din
inima rea cuv`nt sau g`nd bun s[ izbucneasc[). A=edar[, cu to\ii,
dup[ sorocul dat, la locul ]ns[mnat s[ adunar[ =i la dzua pus[ la
cetatea Deltii s[ ]mpreunar[, unde Pardosul pe C[mil[ de c[p[stru
purta =i R`sul dup[ d`nsa, cu g`ndacii prin baligi-i, ]-s[ primbla.
C[ci la R`=i ca ace=tea, c[c[raza C[milii mai de mare pre\ ieste
dec`t c[stanii la gliganii muntelui Olimpului1. Acolea dar[, ]nt`i
ca a tuturor inimile mai cu de-adins s[ ispiteasc[, apoi ca nici
unul s[ nu cumva p[rta= vicle=ugului a nu fi s[ lipsasc[, socotir[,
=i c`te doi, c`te doi, pre numele cerescului Vultur =i Taur, pentru
ca s[ giure2 ]n capi=tea Epiorchiii3 adus[r[. Unde unii de bun[voie,
iar[ al\ii de fric[ =i peste voie supt groznic giur[m`nt a s[ lega le
c[ut[ (c[ precum ]ntre frumo=i mai frumo=i =i ]ntre grozavi mai
grozavi, a=e ]ntre drep\i mai drep\i =i ]ntre vicleni mai vicleni s[
afl[), adec[ precum cu ]nvoin\a, pl[cerea =i alegerea tuturor silo-
ghizmul Corbului, sfatul Cucunozului =i senten\ia Pardosului s[
s[ ]nt[reasc[ =i capul C[milii ]n cel de bou s[ s[ primeneasc[ =i
]n epitropiia Leului s[ s[ psifisasc[. La care lucru, to\i fra\ii vic-
le=ugului, ficiorii f[r[legii =i p[rin\ii atheofoviii: „fac[-s[ fac[-s[,

]n chipul deltii; }nceputul A, sf`r=itul S: Adrianopolis; Apa lui M, apa lui A, apa
lui T: Mari\a, Arta, Tungea). Ei merg acolo pentru a vinde capul C[milei, adic[
pentru a schimba pe Mihai Racovi\[ ]n domn, =i a lua ]n schimb capul Bourului,
adic[ pentru a-i cump[ra domnia cu bani.
1
Expresiv[ caricatur[ literar[: Iordache Ruset poart[ pe Racovi\[ de
c[p[stru, ]n timp ce Mihalache Ruset, de acum ]nainte dreg[tor peste fondurile
financiare externe, achit[ pl[\ile creditorilor de la Poart[ („g`ndacii“).
2
Jur[m`ntul boierilor fa\[ de noul domn, dup[ formula cre=tin[, adic[ ]n
numele Tat[lui (Vulturul ceresc) =i al Fiului (Taurul ceresc).
3
Capi=tea Epiorhiii: Vlah Sarai (D.C. ) — depunerea jur[m`ntului are loc
deci ]n palatul |arii Rom`ne=ti =i nu al Moldovei (Bogdan sarai), palat pe care
scriitorul ]l denume=te „templul jur[m`ntului str`mb, stors prin viclenie, deci
nevalabil (epiorhie: jur[m`nt str`mb, ]n grece=te). Depunerea jur[m`ntului
]ntr-un palat al |[rii Rom`ne=ti arat[ dependen\a, controlul exercitat de
Br`ncoveanu ]n demersurile pentru numirea noului domn.
Istoria ieroglific[. Vol. I 169

strigar[, to\i vom, to\i priimim, cu to\ii a=edzim`ntul =i cuv`ntul

acesta ]nt[rim =i adeverim“, din luntru cr[par[.
Acmu a tuturor voie unindu-s[ =i to\i supt argumentul Cor-
bului supuindu-s[, cu to\ii ]n toate p[r\ile s[ ]mpr[=tiar[ =i prin
to\i mun\ii =i codrii, unde coarne de bu[r lep[date ar g[si =i cap
de taur aruncat ar nemeri, cu toat[ nevoin\a cercar[ =i nicicum
undeva macar nu s[ aflar[. De care lucru, cu to\ii ]n mare
]ntristare afl`ndu-s[, ce vor mai face =i ce vor mai lucra nu =tiia1.
+i acmu mai-mai toat[ nedejdea pierdea, de nu =-ar fi adus
aminte R`sul de un hrizmos2, pre carile Camilopardalul3 ]nc[
mai denainte ]l ]nv[\ase, dzic`ndu-i4:“Eu od`n[oar[ prin pusti-

1
Mun\ii: casele, por\ile turcilor celor mari, iar codrii: casele, por\ile turcilor
mai mici (D.C.) — c[ut`nd s[ ob\in[ investitura de domnie („ coarne de bour“
=i „cap de taur“) pentru Mihai Racovi\[, boierii fac demersuri pe la demnitarii
mai mari =i mai mici de la Poarta Otoman[, dar nu izbutesc nimic =i nu =tiu
cui s[ se mai adreseze.
2
Hrismos: g`ndul, ]nv[\[tura =i avaniia Por\ii (D.C.) — ]nseamn[ la propriu,
oracol, prezicere (]n grece=te). Sensul termenului este formul[, procedeu prin
care se asigur[ reu=ita. Aceast[ cheie a succesului este, dup[ opinia lui
Cantemir, satisfacerea l[comiei demnitarilor otomani, adic[ mita, bac=i=ul,
darurile de tot felul.
3
Camilopardalul, numele grecesc al girafei, este o fiin\[ dubl[, rezultat[
din asocierea c[milei cu leopardul. La cheie, acest nume este ieroglifa sub
care se ascunde Alexandru Mavrocordat Exaporitul, marele dragoman al Por\ii
Otomane, am zice azi ministru de externe, unul din puternicii dreg[tori ai
Imperiului Otoman, grec de origine. Era un om foarte cultivat, autor al unor
comentarii asupra operei lui Aristotel, precum =i al unei lucr[ri privind
circula\ia s`ngelui. Unele dintre lucr[rile sale, toate ]n grece=te, au circulat =i
]n \ara noastr[, mai ales ]n timpul epocii fanariote. Este tat[l celor doi fra\i,
Nicolae =i Ion Mavrocordat, care au domnit ]n Moldova =i |ara Rom`neasc[.
Trebuie subliniat am[nuntul c[ cel care ]i duce pe boieri la Exaporit este
Mihalache Ruset, rud[ cu marele dragoman.
4
Povestirea care urmeaz[ — o foarte ]ntins[ digresiune ]n raport cu
evenimentele descrise ]n Istoria ieroglific[ — poate fi intitulat[, ]n formularea
de la cheie a scriitorului, Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului,
formulare pe care Cantemir ]nsu=i o descifreaz[: minunat[ l[comiia Por\ii =i
170 Dimitrie Cantemir
1 2
ile Ethiopiii ]n sus pre apa Nilului ]mbl`nd =i pentru ca din
izvoar[le Nilului cu gura ap[ s[ beau ]n inim[ av`nd, dup[ ce
peste mun\ii ce s[ cheam[ a Lunii3 am trecut =i la b[l\ile unde
crocodilii4 s[ nasc am sosit, b[l\ile din giur ]mpregiur cutreieram,
pentru ca g`rla Nilului (carea ]n capetele b[l\ilor despre apus s[
vars[5) s[ aflu. La capetele b[l\ilor =i ]n gura g`rlii am aflat un

viniturile ]mp[r[\iii turce=ti. }n aceast[ nara\iune, pus[ nu f[r[ sens pe seama

Exaporitului, scriitorul ne dest[inuie=te cum l[comia dreg[torilor otomani,
mari =i mici, reprezint[ mecanismul prin care Imperiul Otoman ]=i exercita
exploatarea sistematic[ asupra Moldovei =i |arii Rom`ne=ti. Un mare demnitar
otoman era =i Alexandru Mavrocordat, a c[rui cultur[ nu-i diminuase l[comia
sa f[r[ margini, lipsa de caracter =i ambi\iile meschine. De=i era rud[ =i cu
Br`ncoveanu, folosea nevoia de lini=te politic[ a acestui mare domn, pentru
a-l stoarce de sume considerabile de bani =i de daruri felurite. Cantemir ]l ura
pentru c[, neav`nd bani, nu putea pl[ti avantajele prieteniei acestui influent
=i puternic dispun[tor din umbr[ al vie\ii politice din cele dou[ \[ri rom`ne.
1
}n aceast[ povestire, ]ntregul teatru al evenimentelor se deplaseaz[,
simbolic, ]n Africa, ]n cadrul c[reia Moldova devine Arabia, iar |ara Rom`-
neasc[ — Libia. „Pustiile Ethiopiii“ nu sunt descifrate la cheie, dar par a
semnifica Istanbulul, capitala Imperiului Otoman, dac[ ne g`ndim c[ ]n aceea=i
povestire „ethiopul“ este ]n mod sigur sultanul. Prezen\a Africii ca mediu de
desf[=urare a istoriei noastre ]n vremea lui Cantemir exprim[ atrac\ia
scriitorului pentru peisajul exotic =i torid al Africii, rezultat al basmelor arabe
=i al povestirilor c[l[torilor =i negu\[torilor din vremea sa.
2
Nilul apa: adunarea =i ]mpr[=tierea l[comiii (D.C.) — Mavrocordat,
st[p`nit de l[comie =i de dorin\a de a parveni pe scara puterii sociale, se
confeseaz[ lui Mihalache Ruset, ruda sa, c[ a dorit s[ se adape la izvoarele
Nilului, adic[ s[ se ini\ieze ]n st[p`nirea mecanismului privind procesul de
adunare =i de risipire a veniturilor.
3
Mun\ii Lunii — sunt o crea\ie fantezist[ a geografilor arabi ai evului
mediu, care credeau c[ Africa ar fi str[b[tut[ de ace=ti mun\i de-a lungul
ecuatorului. Aici ar putea semnifica lumea otoman[, simbolizat[ de semilun[.
4
Sunt c`nd bostangiii, c`nd hasechiii, pristavii bostangiilor, ]n ambele cazuri
fiind vorba de trupele de securitate ale sultanului; pristavii sunt coman-
dan\ii, ofi\erii.
5
Nilul poate fi: bogazul, limanul carile merge la Vlaherna (D.C.) — Cornul
de Aur.
Istoria ieroglific[. Vol. I 171
1
ora= preafrumos, cu cetate preafrumoas[ . Ora=ul dar[ =i cetatea
lui ]ntr-acesta chip era: B[l\ile acelea, unde ]n capete s[ ]mpreu-
na =i v[rs[turile apii Nilului ]n sine priimia, ]ntre d`nsele de ce
]nainte mergea, de aceia ]n laturi s[ desp[r\iia =i ostrovul l[\iia =i
precum s[ videa ca la 700 de mile ]n lung =i ]n lat tot uscatul
]ntre b[l\i cuprindea. Iar[ pre marginile am`nduror b[l\ilor cele
pe dinafar[, din giur ]mpregiur, ca cum cu zid ar fi ]ngr[dite, cu
mun\i =i dealuri2 goli era ]ncungiurate, a=e c`t numai unde b[l\ile
]n g`rl[ s[ v[rsa =i ]n matca Nilului s[ r[v[rsa, mun\ii ]mpreuna\i
nu era, unde ca dintr-un h[l[=teu, ca pre stavila morii apa cum
mare r[pegiune s[ slobodziia =i apa Nilului spre r[s[rit a cur[
r[pedziia. A=edar[, despre r[s[rit b[l\ile, mun\ii =i locul s[ avea,
iar[ despre apus, adec[ dincotro Nilul viniia =i ]n capetele b[l\ilor
]ngem[n`ndu-s[ s[ desp[r\iia, ]ntr-alt chip era. C[ pre c`t mun\ii
acei din st`nga =i din dreapta s[ ]n[l\a (c[ =i a mun\ilor ]n[l\ime
ca la cinci mile s[ socotiia), pre at`ta locul din dos s[ r`dica =i cu
v`rvurile mun\ilor de-a tocma c`mpul despre apus ]n lat =i ]n lung
s[ ]ntindea, prin mijlocul a c[ruia apa Nilului, din izvoar[le de
unde ie=iia, spre b[l\ile ce-l sprejiniia lin =i frumos curea. Iar[
pre =esurile c`mpului3 aceluia, =i pre o parte =i pre alt[ parte de
ap[, at`ta c`mpul cu otav[ ]nverdziia, c`t ochilor preste tot, tot o
tabl[ de zmaragd meree a fi s[ p[rea, ]n carile tot chipul de flori
din fire r[zs[rite, ca cum cu m`na ]n gr[din[, pre r`nd =i pre so-

1
Ora=ul =i cetatea sunt, de fapt, Istanbulul, capitala Imperiului Otoman.
2
Mun\ii =i dealurile sunt, conform cheii lui Cantemir, demnitarii mai mari
=i mai mici, ceea ce ]nseamn[ c[ Poarta Otoman[ ]=i are puterea ]n ace=tia.
Mun\ii =i dealurile ]nconjoar[ cetatea, o str[juiesc. Totu=i, ]nt`lnim =i unele
elemente reale de ordin geografic ]n aceast[ descriere a Istanbulului.
3
De aici ]ncepe o descriere paradisiac[ a ]mprejurimilor Istanbulului,
descriere ce are mai cur`nd valoare literar[. Tema mediului paradisiac, foarte
veche ]n literatura uman[, prezent[ mai ales ]n Biblie, este reluat[ de Cantemir
]n termeni laici, oglindind o concep\ie estetic[ proprie, ]n care domin[ frumosul
artificial organizat geometric.
172 Dimitrie Cantemir

coteal[, ar fi s[dite, cuvios s[ ]mpr[=tiia, =i c`nd zepfirul, v`ntul

despre apus, aburiia, tot feliul de bun[ =i dulce mirosal[ de pre
flori scorniia. A=e c`t nici ochilor la prival[, nici n[rilor la miro-
sal[ sa\iu s[ putea da. Iar[ pre malurile g`rlei tot feliul de pom[t
roditoriu =i tot copaciul frundzos =i umbros, de-a r`ndul, ca cum
pre a\[ de-a dreptul =i unul de altul de departe ca cum cu pirghe-
lul ar fi fost pu=i frumos odr[sliia. A c[rora umbri, gium[tate pre
lin[ apa Nilului, iar[ gium[tate pre m`ng`ioas[ fa\a c`mpului s[
l[sa. Iar[ roada pomilor, =i la frumse\e =i la dulcea\[, nici Asiia
au v[dzut, nici Evropa au gustat. C[ci tot ]ntr-acela=i pom mugu-
rul cr[pa, frundza s[ dezv[liia, floarea s[ de=chidea, poama lega,
cre=tea, s[ cocea =i s[ trecea totdeodat[, nici dup[ vremi viptul
]mbla, ce ]n toat[ vremea toat[ poama =i coapt[ =i necoapt[ s[
afla1. Iar[ unde apa Nilului de pre =esul ce despre apus viniia =i
din v`rvurile mun\ilor ]n g`rla cea de gios s[ v[rsa, cetatea2 sta,
a c[riia nume cei de loc ]mi spus[r[, precum Epithimiia3 o cheam[.
Iar[ f[ptura =i ]ngr[ditura cet[\ii era a=e4: din marginea ma-
lului, unde Nilul ca pre =ipot ]n b[l\i s[ v[rsa, spre apus, =i pre o
parte =i pre alt[ parte de ap[ ca la dzece mile zid gros =i v`rtos
de piatr[ ]n patru col\uri cioplit[ era, carile, dup[ ce de la p[m`nt

1
Cantemir introduce elemente ale absurdului, natura aber`nd de la
propriile ei reguli pentru a se conforma dorin\ei umane de a avea fructe ]n
orice sezon.
2
}n mijlocul acestei gr[dini paradisiace, ]n care normele naturale sunt
]nlocuite cu cele ale absurdului, se afl[ o cetate, care nu este alta dec`t
Istanbulul, capitala Imperiului Otoman. Ea este sc[ldat[ de apele Nilului, cu
sensul c[ ]n acest ora= are loc fenomenul adun[rii =i ]mpr[=tierii l[comiei.
3
Numele ieroglific al cet[\ii este Epithimia, care ]n grece=te ]nseamn[
poft[, dorin\[. Cantemir o descifreaz[ prin expresia inima, omul lacom sau
lumea, ceea ce ]nseamn[ c[ Istanbulul era atunci capitala l[comiei, a dorin\ei
de a avea totul f[r[ nici o limit[.
4
Descrierea ]n continuare a cet[\ii are multe tr[s[turi simbolice; din punct
de vedere artistic, Cantemir introduce ]n literatura noastr[ original[ pentru
prima dat[ elementele de arhitectur[ citadin[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 173

ca la dzece st`njini s[ r`dica, de ciia st`lpi mari =i gro=i de mar-

mure porfir[ ]n sus s[ ]n[l\a1. Fietecare st`lp de cinci st`njeni de
]nalt =i de 30 de palme ]n giur ]mpregiur de gros, ]ns[ la r[d[cin[
mai gro=i era, iar[ ]n sus, de ce mergea, mai sup\iri =i mai sulege\i
era. Iar[ fietecare st`lp supt r[d[cin[ patru lei de aram[ prea fru-
moas[ =i ca aurul de luminoas[ avea, =i tuspatru, cu dosurile la
un loc ]mpreun`ndu-s[, cu capetele, doi spre c`mp, iar[ doi spre
ap[ c[uta, deasupra a c[rora st`lpul s[ r[zima. A=ijderea ]n v`rvul
a fietec[rui st`lp, de la un loc =i mai ]n sus, patru zmei ]ncepea a
s[ ]mpleteci =i, dup[ ce ca la trii co\i ]n sus s[ r`dica, capetele ]=i
desp[r\iia =i pu\intel can ]n gios le pleca, =i doi spre un st`lpi, iar[
doi spre alt st`lp ce le era dimpotriv[, c[uta. Deci, precum a leilor,
a=e a zmeilor f[ptur[ at`ta de minunat[ era, c`t nu zmei =i lei a
fi s[ p[rea, ce ]ntr-adev[r vii =i cu duh a fi s[ videa. Iar din cerbi-
cea a patru zmei arc sclipuit de marmure foarte frumos sclevesit
]n sus s[ r`dica =i, foarte cu mare me=ter=ug peste ap[ ]ntin-
dz`ndu-s[, spre st`lpul ce-i era dimpotriv[ s[ l[sa =i ]n cerbicea
iar[=i acelor patru zmei s[ a=edza. +i a=e, dintr-un cap[t p`n[ la
alt cap[t, un sclip ]n chipul podului, peste apa Nilului s[ ]ncheia.
A=ijderilea, din capetele st`lpilor zid de marmure ]n sus s[ ridica,
c`t cu ]n[l\imea sclipului s[ atocma2. Carile pre dinluntru cu var
cu prav de c[r[mid[ =i sf[rmu=uri de piatr[ =i de marmure ame-
stecate ]mplut era3 =i tot locul ]nluntru pre a\[ de-a tocma atoc-
mat era4. Iar[ din fa\a p[m`ntului, ca la un stat de om, zid cu
zim\i ]n giur ]mpregiur ]ncungiura, pentru ca celor dinluntru
1
}ncepe descrierea cet[\ii, Cantemir dovedindu-se preocupat de o viziune
arhitectural[ original[.
2
Este vorba de o platform[ boltit[, sprijinit[ pe st`lpi, construc\ie de o
concep\ie bizar[.
3
Partea superioar[ a platformei era umplut[ cu un amestec, cu o compo-
zi\ie, a c[rei formul[ tr[deaz[ cuno=tin\ele scriitorului ]n domeniul respectiv.
4
Pe suprafa\a superioar[ a platformei Cantemir imagineaz[ un ora=
suspendat.
174 Dimitrie Cantemir

]mblarea =i primblarea f[r[ primejdie s[ fie. Tot num[rul st`lpilor

730 era1, adec[ de o parte, 365, =i de alt[ parte, iar[=i at`\ia.
Iar[ toat[ cetatea 24 de mile ]ncungiura, 20 mile am`ndoa[ la-
turile =i patru mile am`ndoa[ capetele (c[ci de la un st`lp p`n[
la alt st`lp dimpotriv[ doa[ mile spunea c[ sint).
Cetatea dar[ a=e era, iar[ ora=ul =i casele ora=ului ce era ]ntr-
]nsa, pre am[nuntul, cine poate povesti? C[ci f[pturile =i urdzi-
turile acelea toat[ socoteala muritorilor cov`r=este (c[ ce au f[cut
muritorii, de carea s[ nu s[ mire muritorii =i ce n-au f[cut muri-
torii, de carea s[ s[ mire muritorii). Ce pre scurt de unele a-\i
pomeni nu m[ voi lenevi (Camilopardalul dzicea): Dintre doi st`lpi
de-a dreptul ]mpotriv[ p`n[ la ceialal\i st`lpi uli\[ dreapt[ =i tot
]ntr-o m[sur[ de lat[ s[ ducea. Iar[ la cap[tul uli\ii, =i de o parte
=i de alta, poart[ era, carea s[ ]nchidea =i s[ de=chidea. Iar[ din
pragul a fietecare poart[, ]n gios, scar[ ]n chipul theatrului2 ]n
gios s[ l[sa =i, de ce s[ cobor`ia, la temelie s[ mai l[\iia, carea =i
drum la suirea ]n cetate =i poprele zidiului =i sclipului era. Deci
c`te arce la sclip, at`tea uli\[ ]n cetate, =i c`\i st`lpi la zid, at`tea
por\i pe zid =i at`tea sc[ri pre ling[ zid era, deos[bi de patru uli\e3,
carile de-a dreptul din cap[t ]n cap[t mergea. +i ]n capete cer-
dace ghizdave =i frumoas[ afar[ din zid, asupra apii, scoase avea,
]n carile giudec`torii ]mp[r[\ii < i > pre r`nd ce avea, ]ntr-un
cerdac c`te 90 de dzile giude\ele =i alte trebe a public[i c[uta.
C[ci ]mp[r[\iia aceia nu monarhie, ce public[4 ieste =i ]n 90 de
dzile 9 oameni, fietecarile ]n dzece dzile slujba ob=tii ispr[ve=te.

1
Elemente simbolice: 730 de st`lpi: dzilele =i nop\ile ]ntr-un an, iar 24 de
mile: lunele de dzi =i de noapte (D.C.).
2
Cantemir face apel la imaginea teatrului antic, construit ]n trepte.
3
Patru uli\e: patru p[r\i a anului (D.C.) — cele patru anotimpuri.
4
Nu monarhie, ce public[: nea=edz[m`ntul st[p`nilor (D.C.) — adept al
monarhiei absolute, Cantemir, fost domn =i pretendent la domnie, ironizeaz[
statul otoman, pe care ]l vedea ca o republic[, unde domnea anarhia.
Istoria ieroglific[. Vol. I 175

+i a=e, cine=i dup[ r`ndul s[u =i ]n cerdacul s[u or`nduindu-s[,

]n 730 de dzile r`ndul plinindu-i-s[, iar[=i dinceput r`ndul apuca.
Ce de acestea l[s`ndu-ne, la cuv`ntul nostru s[ ne ]ntoarcem
(c[ perioadele mari ]n voroav[ =i celui ce vorove=te la cuv`nt
sminteal[ =i celuia ce povestirea ascult[ la audzire =i la pomenire
invaluial[ face)1 A=edar[, uli\ele, por\ile =i sc[rile cet[\ii s[ avea,
iar[ casele ca acum tot ]ntr-un p[rete ar fi fost, nici mai afar[ de
alta ie=iia, nici mai ]nluntru intra2 =i a=e, r`ndul caselor dedesupt
era. Iar[ al doilea r`nd, cerdacile ca trulele ]n sus s[ r`dica ]nalte,
c`t de gios de-abiia la v`rvu sigeata ethiopasc[ a agiunge s[ poat[.
P[re\ii caselor pri dinafar[ tot de marmure scump[ =i tot feliul
de scrisori ieroglifice=ti3 ]ntr-]nsele s[pate avea =i toat[ dihaniia4
precum vie la p[r, a=e s[pat[ cu floarea marmurelui s[ as[m[na,
de care lucru, nu cu m`na pe p[rete s[pate, ce vii pre ni=te c`mpi
]mpr[=tiate a fi s[ p[rea. Iar[ pe dinluntru st`lpii cei f[r[ pre\,
marmurile cele scumpe =i tot me=ter=ugul lucrului =i f[pturii ce
avea, cuv`ntul a le povesti vrednic =i g`ndul a le formui harnic
nu ieste. Acolo chipurile bodzilor5 vechi s[ fii v[dzut, icoanele a
tuturor ]mp[ra\ilor s[ fii privit, unele de aram[ =i poleite, altele
de argint =i de aur pline v[rsate =i vasuri ]n minunat chip lucrate,
supt d`nsele alc[tuite =i alte lucruri minunate ]n mul\ime nenum[-

1
Ironie la adresa retoricii vremii, care cultiva vorb[ria, fraza ampl[ =i
confuz[, permi\`nd abaterea de la ideea de baz[ ]ntr-o cuv`ntare.
2
Apare din nou rigoarea geometric[ din concep\ia arhitectonic[ a lui
Cantemir: cl[dirile sunt construite ]n linie dreapt[ =i egale ]ntre ele, pe
l`ng[ zid.
3
Pere\ii exteriori erau ornamenta\i cu „scrisori ieroglifice=ti“, deci cu figuri
animaliere, care aveau un ]n\eles pentru comunicare, exprimau, a=adar, idei.
4
Reprezent[rile animaliere formau o ornamenta\ie ]nc[rcat[, de tip baroc,
]n contradic\ie cu simplitatea la care ar fi obligat geometrismul din concep\ia
arhitectural[ a scriitorului.
5
Chipurile bodzilor: mul\imea str`mb[t[\ilor (D.C.) — luxul =i str[lucirea
din capitala otoman[ se bazau pe nedreptate =i extorc[ri.
176 Dimitrie Cantemir

rate, ]n fr`mse\e neas[m[nate s[ videa, carile nu numai a ochiu-

lui prival[, ce =i a min\ii socoteal[ ame\iia =i uluia.
Iar[ ]n mijlocul ora=ului era o capi=te a boadzii Pleonexiii1, ca-
rea cum era f[cut[ =i ]n ce me=ter=ug era zidit[ de pre at`ta vii
putea cunoa=te, c[ toat[ alalt[ a cet[\ii =i a ora=ului f[ptur[ ca
zgura l`ng[ aur =i ca stecla l`ng[ diamant s[ as[m[na. Ce =i pre
aceasta ]n scurt =i pre c`t voi putea a \-o perigrapsi m[ voi nevoi.
Din fa\a p[m`ntului urdzitura temeliii ca la doi co\i de ]nalt[ din-
tr-o materie de metal v[rsat[ a fi s[ videa, care metal dec`t custo-
riul mai scump[ =i mai grea, iar[ dec`t argintul mai ieftin[ =i mai
iu=oar[ a fi s[ p[rea. Lumina capi=tii ]n lung de 30 co\i, iar ]n lat
de 24 co\i era, iar[ de ]nalt p`n[ supt poalele cele mai de gios,
55 de ar=ini s[ m[sura. Deci c`t me=ter=ugul v[rsatului temelii<i>
ceii de metal =i c`t iscusit[ =i ascu\it[ mintea v[rs[toriului =i
tip[ritoriului ar fi fost, florile =i frundzele, carile una pe supt alta
v`r`te, =i lozele una cu alta frumos impleticite, =i =erpii, carii pin-
tre frundze =i pintre loaze s[ v`r`ia =i coadele cu zmicelele ]=i
inv[tuciia, ar[ta. A=ijderea, tot feliul de pasiri, de jiganii, de lighioi
=i de pasiri peste toate locurile s[ ar[ta, unele ]n pom=ori cuiburile
]=i f[cea, altele, acmu f[cute, pe oa[ clociia, altele hran[ pui=orilor
]=i aducea, unele mu=te prin aer goniia, altele l[custe prin paji=te
prindea2, c[ile puii clo=cii s[ apuce s[ slobodziia, st`rcii ca prin
ap[ ]mbl`nd, piticii =i pe=tii a prinde chitiia, pajorile =erpii (carii

1
Boadza Pleonexiii (zei\a l[comiei — ]n grece=te): l[comia la carea muritorii
s[ ]nchin[ (D.C.), iar capi=tea Pleonexiii este ]mp[r[\iia turcului (D.C.) —
Cantemir subliniaz[ c[ l[comia este tr[s[tura fundamental[ a Imperiului
Otoman =i a demnitarilor s[i.
2
Cantemir surprinde via\a din natur[ ]n aspectele ei cele mai dinamice =i
mai caracteristice. Dintre acestea, ]l va preocupa ]ndeosebi v`narea unora de
c[tre altele, cu scopul de a sugera c[ din cauza l[comiei, ]n templul Pleonexiei,
adic[ ]n „]mp[r[\iia turcului“, exist[ o cumplit[ lupt[ de interese, a c[rei
cruzime poate fi asem[nat[ cu ferocitatea luptei pentru hran[ din lumea
animal[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 177

pintre frundzele ieder[i s[ =ipuriia) s[-i apuce clon\urile ]=i v`r`ia,

brehnacea de sus iepurile supt st`nc[ v`rit, c`nd va ie=i, ]n unghi
s[-l apuce p`ndiia, m`\a, carea pre =oarece pe supt frundzele din
copaci c[dzute, precum ]mbl[ sim\ind ni cu urechea asculta, ni
pasul prea cu lini=te spre sunet muta, ni cum l-ar apuca =i cum
mai f[r[ veste s-ar r[pedzi, cu picioarele cump[nindu-s[, s[ g[ta,
vulpea prin pomi =i prin cop[cei g[inele =i p[s[ruicele scocior`ia,
=i unele acmu v`natul dob`ndind, cu coada b`rzoiat[ spre b`rlogul
\incilor s[i, cum putea mai tare, s[ ducea. Lupul dup[ turma oilor
pre piept s[ t`r`ia, ciobanii, unii, ca de somn adormit`nd, ]n
c`rlige r[dzima\i, al\ii, ca de ploaie =i de v`nt rece cu glugile pes-
te cap l[sate =i pre un cot la p[m`nt l[sa\i era, iar[ dul[ii, unii ]n
picioare sta =i ca cum de departe mirosul lupului ar adulm[ca,
al\ii pre br`nci l[sa\i =i capul pentre picioarele denainte ]ntinz`n-
du-=i dormiia =i ca cum ]n vis lupul ]n oi ar fi dat p[r`ndu-li-s[,
prin somn ca cum ar sc`nci =i ar breh[i s[ videa. Iar[ la alte tur-
me, ca c`nd lupul oaia ar fi apucat, ciobanii chiuia, cu m`na
dul[ilor lupul ar[ta, dul[ii goniia, lupul cu c`rlanul ]n gur[ fu-
giia, al\i ciobani de la alte turme ]n timpinare ]i ie=iia, lupul ]ntr-
alt[ parte =uv[ia =i ca cum spre o p[dure, carea ]naintea lui
aproape s[ videa, n[zuia. A=ijderea alalte turme de dobitoace
s[lbatice, cerbii =i bu[rii prin dumbr[vi, caprile prin st`nci, ciutele
pre =esuri, unele cu vi\[lu=ii dup[ d`n=ii, altele, acmu aproape
de f[tat, p`ntecele de mijloc ]n gios le tr[gea. Iar[ ]ntr-un loc lu-
cru foarte frumos la prival[ s[ ar[ta, unde v`n[torii m[iestrii spre
v`narea fililor1 punea: ]nt`i o groap[ ad`nc[ =i larg[ s[pa, apoi
1
De aici ]nainte, Cantemir abordeaz[ domeniul activit[\ii umane, ]ns[ cu
rostul simbolic de a demasca modul cum dreg[torii Por\ii Otomane =tiau s[
am[geasc[ =i s[ prind[ ]n capcan[ pe cei ce le solicitau sprijinul: v`n[toarea
filului cu harbuzul: me=ter=ugul Por\ii spre lucrarea l[comiii (D.C.). Unul dintre
„fili“ era =i Antioh, fratele scriitorului. Cu acest prilej, Cantemir face o foarte
frumoas[ =i bine documentat[ descriere a unei v`n[tori de elefan\i ]n Africa
ecuatorial[.
178 Dimitrie Cantemir

din fundul groapei un g`rlici str`mpt, p`n[ la fa\a p[m`ntului,

costi= scotea, ]n gura a c[ruia g`rlici un harbuz punea. Dup[ ace-
ia, fietecare v`n[toriu, c`te o dob[ ]n spate lu`nd, ]n p[durea cea
mare intra, unde filii ]mbl`nd s[ videa. Dup[ ce pre furi= ]n p[dure
]ntra =i fietecarile ]ntr-un copaciu ]nalt s[ urca, apoi, din toate
p[r\ile ]n dobe lovind, p[durea s[ r[zsuna. Filii, de sunetul dobe-
lor sp[im`nt`ndu-s[, la marginile p[durii spre c`mp ie=iia, unde
la gura g`rliciului peste harbuz nemeriia. V`n[torii din copaci,
vadzind precum filul la harbuz au nemerit, dobele a bate p[r[siia.
Filul cu botul harbuzul cl[tind, harbuzul pre g`rlici ]n gios a s[
pr[v[li purcedea. Filul dup[ harbuz, pentru ca s[-l prindz[
urm`nd, ]n groapa cea larg[, carea ]n fundul g`rliciului era s[pat[,
]ntr[, =i alt[ grij[ nepurt`nd, harbuzul s[ m[n`nce s[ nevoie=te.
V`n[torii ]ndat[ din p[dure ie=ind, cum mai cur`nd, cu pari =i cu
alte z[voar[, carile acolea mai denainte g[tate au, gura g`rliciului
astup[. Dup[ aceia, prin c`teva dzile pre fil cu foamea domolind,
cu lan\uh de grumadzi ]l scoate =i unde voia ethiopului ieste, acolo
]l duce1 (c[ mai tare =i mai vr[jma=[ jiganie dec`t foamea alta
nu ieste). Acestea dar[ =i altele multe mai ciudate =i mai minu-
nate ]n temelia capi=tii s[pate =i v[rsate s[ videa. Iar[ deasupra
temeliii, p`n[ supt stre=inile cele mai de gios, patru p[re\i din
patru marmuri de porfir[ ]ncheia\i era, adec[ fietecare p[rete din-
tr-un marmure sta, =i ]ncheietura ]n col\uri, pe unde, sau cum s-au
]mpreunat, nu ochiul muritoriu, ce a=e=i mai =i cel nemuritoriu,
precum n-ar fi putut alege ]ndr[znesc a dzice. Tot p[retele de sus
p`n[ gios neted =i dec`t diamantul mai luciu era, at`ta c`t dzua
lumina soarelui ca printr-un preacurat cri=tal ]nluntru p[trundea
=i lumina dinluntru cu cea dinafar[ una s[ f[cea, at`ta c`t nu

1
A=adar, solicitantul p[c[lit este la discre\ia „ethiopului“, adic[ a
sultanului, situa\ie ce se ]nt`mpla adesea cu pretenden\ii la domnia \[rilor
rom`ne=ti.
Istoria ieroglific[. Vol. I 179

mai pu\in[ lumin[ ]n capi=te dec`t ]n aer era. Iar[ noaptea, pe

dinluntru, candile la num[r dec`t num[rul mai multe, =i de sus
p`n[ gios, pre l`ng[ p[rete frumos or`nduite, avea, =i fietecare
candil[ 5 oc[ de aur ar[p[sc tr[gea, iar[ ]nluntru 1 oc[ de nard
lua (c[ci ]n capi=tea Pleonexiii undelemnul maslinului nu arde1).
Carile, dup[ ce ochiul ceriului s[ ]nchidea =i perdeaoa nop\ii pes-
te fa\a p[m`ntului s[ tr[gea, toate s[ aprindea =i deos[bit de lu-
mina carea ]nluntrul capi=tii f[cea, prin str[lumino=i p[re\ii ei lu-
mina candilelor p[trundzind, peste toat[ cetatea, ca soare lumi-
na =i ca luna ]ntre alte stele s[ ar[ta (c[ci la toat[ casa ]n cetate
c`te un cerd[cu\ de acea materie de marmure s[ afla), =i a=e, tot
ora=ul — precum noaptea, a=e dzua — cu strajea luminii s[ p[ziia,
nici alt[ straj[ sau paz[ trebuia. Deci p`n[ la stre=inile cele mai
de gios, precum s-au pomenit era. Iar[ de acolo ]n sus, despre
r[zs[rit, =epte, =i despre apus a=ijderilea =epte ]nalte =i cu mare
me=ter=ug f[cute trule avea2. Trula cea din mijloc drept asupra
isimeriii c[uta3, =i c`nd soarele ]n zodiia Cumpenii4 era, cu rad-
zele tocma ]n trula din mijloc lovind r[zs[riia. A=ijderea c`nd apu-
nea, tocma ]n trula cea din mijloc despre apus lovind apunea.
A=ijderea alalte trule fietecarea ]n dreptul zodiii ceriului din
me=ter=ug era pus[, =i a=e soarele, ]n ce zodie s[ afla, ]n trula a
aceii zodii r[zs[riia =i ]n v`rful trulii, peste acoperim`nt, s[mnul

1
A=adar, ]n templul l[comiei nu ardea untdelemnul p[cii (m[slinul fiind
simbolul p[cii), sub]n\eles, din cauza confrunt[rilor de interese.
2
Din nou elemente simbolice: =epte trule despre r[zs[rit =i =epte despre
apus: septe dzile =i =epte nop\i a s[pt[m`nii (D.C.). De observat frecven\a
simbolurilor astronomice.
3
Trula cea mare din mijloc: poarta vezirului, haznaoa (D.C.) Isimeria —
echinoc\iu (grec.). Prin urmare, deasupra templului l[comiei trona puterea
marelui vizir =i a haznadarului s[u (ministrul de finan\e), model de conduit[
pentru to\i demnitarii otomani, mari =i mici.
4
Isimeria, aici echinoc\iul de toamn[, c[dea ]ntr-adev[r ]n zodia Cumpenei
(luna septembrie).
180 Dimitrie Cantemir

zodiii, de aur curat =i cu iscusit me=ter=ug f[cut, pus era1. Trulele

dar[ de prinpregiur a=e fiind, ]n mijlocul lor era o trul[ mai ]nalt[
=i mai groas[ dec`t alalte, dec`t toate. Carea cu acesta me=ter=ug
era facut[ c[ cu umbra ei ceasurile ]n celelalte ar[ta, ca =i alalte
trule dup[ m[sura gnomonului era puse. Iar ]n v`rful trulii aceii
mari chipul boadzii Pleonexiii2 ]n picioare sta, carea cu m`na
dreapt[ despre polul arctic spre polul antarctic, cu degetul ]ntins,
ceasurile ar[ta. Deci c`nd umbra v`rvului degetului ]n mijlocul
trulelor celor mai mici sosiia, dup[ num[rul lor ceasurile s[
]n\elegea. Iar[ denaintea u=ii capi=tii, o c[mar[, carea pe =epte
st`lpi3 era ridicat[, ]nainte s[ ]ntindea =i fietecare st`lp ]n chipul
unii planete era f[cut, ca precum num[rul planetelor, a=e chipul
lor aievea s[ arete.4 Iar[ sclipul c[m[rii carile din v`rvurile ace-
lor =epte st`lpi s[ r`dica, gium[tate de sfera ceriului ]nchipuia =i
din fietecare st`lp pe supt sclip cu frumos me=ter=ug cununi de
marmure era ]ntoarse, carile drumul a fietecare planet[5 precum
ieste ar[ta. Alalte zidituri =i lucruri iscusite carile ]n giurul
]mpregiurul capi=tii era, cine le poate povesti?

1
Toate simbolurile astronomice par a ar[ta c[ avu\iile =i veniturile
Imperiului Otoman se str`ngeau ]n vistierie, ]n tot timpul anului, indiferent
de epoc[ =i chiar de zi. }n acest sens vorbesc =i l[muririle lui Cantemir de la
cheie: Soarele de unde razs[riia, ]n trul[ loviia: aurul, avu\iia, de pretiudinderea
acolo s[ str`ngea, chiar ]n fiecare zi: =epte dzile =i =epte nop\i a s[pt[m`nii.
Ar[tarea ceasurilor ]n trule: ]n toat[ vremea nep[r[sit[ pofta =i str`nsoarea
avu\iii.
2
Statuia zei\ei l[comiei se afla pe v`rful turlei impun[toare, adic[ deasupra
palatului marelui vizir.
3
C[mara cu =epte st[lpi: cetatea, t`rgul |arigradului pe =epte mun\i (D.C.)
— ]ntr-adev[r, Constantinopolul era construit pe =apte coline, asemenea Romei.
Cantemir nume=te Istanbulul c[mar[, deoarece aici se str`ngeau toate
veniturile =i bog[\iile imperiului.
4
Pe atunci se cuno=teau doar =apte planete, ]n r`ndul c[rora erau incluse
Soarele =i Luna, conform viziunii ptolemeice.
5
Drumul planetelor: uli\ele cet[\ii =i giude\ele (D. C).
Istoria ieroglific[. Vol. I 181

Eu, dar[, a=e (dzicea Camilopardalul), ca cel strein, de toate

carile videam peste m[sur[ mir`ndu-m[, =i nu at`ta de minunea
lucrurilor v[dzute m[ miram, c`t de carea ]nt`i m-oi mira, m[
minunam =i de unile, a c[rora nici ]nceputul, nici s[v`r=itul a pri-
cepe puteam, socotiiam, oare ]n ce chip a le cunoa=te a=i putea =i
cine s[ mi le arete s-ar afla chitiiam. +i dup[ ce de mult[ cutreie-
rare =i mai cu de-adins de peste m[sur[ mirare obosit, supt um-
bra a unor frumo=i =i umbro=i copaci (carii denaintea capi=tii s[di\i
era) ca pu\in[ odihn[ tuturor m[dularelor s[-mi dau, acelea, unde
ca cei ]n agona mor\ii dz[ceam, o Leb[d[ b[tr`n[1 =i alb[ l`ng[
mine s[ apropie =i, dac[ bun[ dzua dup[ obiceiu ]mi dede, de
unde sint =i ce pre acelea locuri caut m[ ]ntreb[. Eu, dup[ ce ]i
spu=, precum din locurile marginii Ethiopiii sint2 =i precum pen-
tru ca izvoar[le Nilului s[ aflu =i din ]ncep[turile lui ap[ s[ beau,
]n g`nd mi-am pus =i cu aceasta pricin[ pre aceste locuri, ]mblu3,
dac[-i dzi=, ea r[spuns[: Greu =i aspru lucru, lung[ =i primejdioas[
cale ]nainte \-ai pus4, o, priietine. De vreme ce eu, dup[ ce din
oul maic[-mea am ie=it5, p`n[ a nu putea zbura, cu r[pegiunea

1
Leb[da b[tr`n[: Panaiotachi tergimanul (D.C.) — Panaioti Nikussios,
marele dragoman al Por\ii Otomane (1648—1673), care ]l precede pe
Alexandru Mavrocordat ]n aceast[ important[ func\ie.
2
Alexandru Mavrocordat provenea „din locurile marginii Ethiopiii“, adic[
de la marginea Imperiului Otoman, ceea ce era adev[rat, tat[l s[u fiind un
grec din Insula Hios, din Marea Egee.
3
Mavrocordat vine la Nikussios ca s[-l ]nve\e arta de a-=i satisface l[comia,
de a ]nv[\a mecanismul ]nsu=irii =i cheltuirii veniturilor =i extorc[rilor. Astfel,
se termin[ partea descriptiv[ a acestei lumi a necinstei =i l[comiei, Cantemir
trec`nd la povestirea felului ]n care Exaporitul s-a ini\iat ]n tainele =i tehnica
l[comiei, a practicilor necinstite =i a c[p[tuielii.
4
Nikussios atrage lui Mavrocordat aten\ia c[ este greu =i chiar primejdios
s[ se pun[ ]n slujba Por\ii, s[ cunoasc[ secretele c`rmuirii, aceasta cer`nd =i
un timp imens pentru ini\iere.
5
Nikussios ]ncepe s[-=i descrie via\a, arat`nd eforturile depuse pentru a
ajunge la demnitatea de mare dragoman, ini\iindu-l astfel pe Mavrocordat ]n
182 Dimitrie Cantemir

apii =i cu v`nslirea talpelor c`t[va vreme am c[l[torit, iar[ dup[

ce penele mi-au crescut =i aripele vrednice de zburat mi s-au f[cut,
]n aer m-am ridicat =i, tot pe deasupra apii zbur`nd, de trii ori
soarele ]nv`rtijirea =-au sf`r=it, p`n[ eu la acesta loc am sosit1. +i
deos[bi de aceasta, la cale ca aceasta, nu talpe, ce pene, nu picioa-
re, ce aripi trebuiesc, c[ci ]n[l\imea mun\ilor, str`mptorile poti-
cilor =i l[\imea =i lungimea c`mpilor, toate ]mpotriva firii tale stau.
De care lucru, f[r[ cereasca agiutorin\[ (carea spre toate poate),
„spre acea cale mai mult ]nainte a p[=i, nu numai lipsa vinelor, ce
=i a crierilor a fi, dec`t toat[ ivala mai aievea ieste.2“ Acestea Cami-
lopardalui de la Leb[d[ audzind, ]nv[\[tura din praxin ]n theorie
]=i mut[3 =i calea delungat[ ]n odihna m`ng`iat[ ]=i schimb[. }ns[
c[tre Leb[d[ ]ntr-acesta chip gr[i: „Eu, o, priietin[ nu at`ta
ostenin\a c[ii, c`t =tiin\a lucrului ]n sam[ bag. Ce fiind de fa\[
=tiin\a, de va lipsi ostenin\a =i mai bine va fi (c[ toat[ agonisita
lucrului deplin, macar[ c[ f[r[ sudori =i durori a fi nu poate, ]ns[
c`nd voia voilor =i puterea puterilor4 cuiva ceva de la sine d[ru-
ie=te, nici ostenin\a trebuie=te, nici lenea s[ proboze=te). +i de
vreme ce trecutele tale ostenin\[ b[\ul agiutorin\ii sl[biciunilor
=i neputin\elor mele a fi s[ v[d, cu mult[ plec[ciune te rog ca
pentru firea Nilului =i pentru izvoar[le lui =i adaogerea =i sc[derea

secretele ascensiunii =i men\inerii ]n asemenea important[ =i riscant[ func\ie

politic[. }ntr-adev[r, Mavrocordat va succede lui Panaioti Nikussios ]n
demnitatea de mare dragoman, dup[ moartea acestuia, ]n anul 1673.
1
Descriindu-=i via\a, Nikussios m[rturise=te c[, dup[ ce =i-a des[v`r=it
cultura politic[ (dup[ ce i-au crescut aripile), i-au mai trebuit trei ani p`n[ a
ajunge la acest post.
2
Cel care aspir[ la func\ia de mare dragoman nu trebuie s[ fie un om
obi=nuit, ci s[ aib[ un orizont larg al cunoa=terii. Mavrocordat corespundea
din acest punct de vedere.
3
Alexandru Mavrocordat „]nv[\[tura din praxin ]n theorie ]=i mut[“, adic[
trage ]nv[\[mintele necesare din experien\a lui Nikussios.
4
Voia voilor, puterea puterilor: voia, puterea dumn[dz[iasc[ (D.C.).
Istoria ieroglific[. Vol. I 183

lui, ce mai cu adeverin\[ ai =ti, pre cest la pravul talpelor picioa-

relor tale c[dzut ne]n=tiin\at s[ nu la=i1 (c[ toat[ =tiin\a atuncea
de =tiin\[ s[ dovede=te, c`nd dup[ adeverin\[ pre altul a ]n=tiin\a
=tie)“. Atuncea Leb[da c[tr[ Camilopardal dzis[: „Priietine, obi-
ciuit lucru ]ntre filosofii2 no=tri ieste ca c`nd cineva pentru Nil
voroav[ a face ar vrea, ]nt`i ]n capi=te m[rg`nd, jirtf[3 boadzii
locului s[ fac[, apoi, ]n marginea Nilului cobor`ndu-s[, pre m`ni
=i pre obraz cu apa lui s[ s[ spele, de ciia, la locul s[u ]ntorc`ndu-
s[, ce i-ar fi voroav[ s[ vorovasc[ (c[ cine de la sine cuv`ntul
]ncepe, cuv`ntul a sf`r=i cu nevoie =i preste voie ]i va fi, iar[ cine
de la cuv`ntul cuvintelor ]nceputul ]ncepe, sf`r=itul sf`r=iturilor
la cel poftit =i dorit sf`r=it f[r[ prepus ]l duce)4“. C[tr[ carile
r[spuns (dzice Camilopardalul): „Cu dulce suflet =i cu drag[ inim[
chipul bodzului a privi5 =i cu ]nfr`ngerea inimii la picioarele lui a
m[ t[v[li a=i pofti, ]ns[ ce vrednic[ ieste s[r[ciia mea jirtf[ Ple-
onexiii a aduce =i ]n ce chip str`mpt[ m`na6 mea largi grumadzii
ei a s[tura va putea?“ 7 Leb[da-mi dzis[: „Pentru aceasta ]n
]ntristare nu ]ntra, o, priietine (c[ Pleonixia de la cei boga\i tot,

1
Alexandru Mavrocordat roag[ pe Panaioti Nikussios s[-i descopere „firea
Nilului“, adic[ natura, felul =i izvoarele l[comiei, =i s[-l ]nve\e cum se lucrea-
z[ cu ea.
2
Filosofii sunt, dup[ cheie, vizirii.
3
Jirtf[: mit[, m`zd[, daruri (D.C.) — cine voia s[ intre ]n gra\ia Por\ii
Otomane, trebuia s[ se conformeze practicii, ]ntre\inute de viziri, de a pl[ti
mit[, daruri, s[ se spele cu apa Nilului, adic[ s[ practice l[comia, s[-=i
perverteasc[ con=tiin\a, =i numai dup[ aceea s[ spun[ ce dore=te. Cantemir
demasc[, prin simbolurile respective, practicile care asigurau succesul =i
influen\a la curtea otoman[.
4
Cuv`ntul cuvintelor: Dumn[dz[u-Fiul; }nceputul ]ncep[turitor: Dumn[dz[u-
P[rintele; Sf`r=itul sf`r=iturilor: Dumn[dz[u-Duhul Sf`nt (D-C).
5
Chipul bodzului a privi: la slujba Por\ii, la l[comie a intra (D. C. ).
6
M`na str`mpt[: s[r[cie, sl[biciunea averii (D.C.).
7
Mavrocordat dore=te s[ intre ]n slujba Por\ii, a l[comiei, vrea s[ dea
mit[, dar, fiind s[rac, nu =tie cum va putea mul\umi l[comia demnitarilor ei.
184 Dimitrie Cantemir
1
iar[ de la cei s[raci pre gium[tate ia ), =i cine ce i-ar duce, ]nt`i
priime=te, apoi oare ce i-ar mai putea aduce =i cu cuv`ntul =i cu
lucrul ispite=te“. Eu c[tr[ d`nsa dzi=i: „Eu peste mine aer, supt
mine \[rn[, iar[ ]n mine nemic[ ceva lucru de materie nu am,
f[r[ numai duhul, carile m[ poart[2“. Leb[da-mi dzis[: „Dintr-
aceste trii, oricarea mai ]nd[m`n[ =i mai pre lesne ]\i va fi, cu
tine ia =i cum mai cur`nd la capi=te s[ mergem, ca =i eu, de ce
am ]nvoit, =i tu, de ce ai poftit, s[ ne ]ndestulim“. Eu ]n mine =i
cu mine socotindu-m[ precum aerul nu s[ prinde, sufletul nu s[
scoate (c[ pofta f[r[ st`mp[rare nu numai trupul, ce =i sufletul
giuruie=te =i d[ruie=te ), ]n pumni pu\intelu= lut galb[n3 luaiu =i
c[tr[ Leb[d[ ar[t`ndu-l, dzi=i: „Iat[ pominocul jirtfii mele =i, cu
acesta ]mpreun[, pre tot pre mine spre jirtf[ m[ dau =i, mai mult
nez[b[vind, la capi=te s[ mergem =i, \eremoniile obiciuite plinind,
la giuruita noastr[ s[ ne ]ntoarcem4“.
Leb[da ]ndat[ cu mine ]mpreun[ scul`ndu-s[, ]nluntrul
capi=tii ]ntr[m5. Unde ]n mijlocul capi=tii, boadza Pleonexis ]n-
tr-un scaun de foc =edea6, supt a c[ruia picioare un coptora=
1
O afirma\ie surprinz[toare: Poarta Otoman[ lua totul de la cei boga\i, =i
doar par\ial de la cei mai s[raci dintre solicitan\ii de avantaje.
2
Camilopardalul, sufletul de materie =i muritoru a fi crede (D.C.) — este o
nepre\uit[ informa\ie despre circula\ia convingerilor materialiste ]n lumea
constantinopolitan[ cultivat[ din acel timp, Mavrocordat fiind un partizan al
acestei orient[ri. De altfel, el a =i comentat lucrarea lui Aristotel Despre suflet.
3
Lut galb[n: aur, galbeni (D.C.) — Cantemir arat[ batjocoritor c[ l[comia
Por\ii Otomane nu se potole=te cu aerul, care „nu s[ prinde“, =i nici cu sufletul,
care „nu s[ scoate“, ci numai cu aur.
4
Cantemir ironizeaz[ graba cu care Mavrocordat voia s[ intre ]n slujba
Por\ii Otomane.
5
Asist[m ]n continuare la ritualul mitei pe care o primea zei\a l[comiei,
adic[ marii demnitari ai Por\ii Otomane.
6
Scaun de foc: a=edz[m`ntul, via\a poftii =i pedeapsa l[comiii (D.C.) —
alegorie plin[ de ]ndr[zneal[ privind Imperiul Otoman (zei\a l[comiei), care
tr[ie=te din extorc[ri =i mit[. Scaunul de foc reprezint[ simbolul pedepsirii
l[comiei =i nedrept[\ii, prevestire a pr[bu=irii viitoare.
Istoria ieroglific[. Vol. I 185
1
de aram[ plin de j[ratec aprins a fi s[ videa. Iar[ din giur
]mpregiur f[clii de tot feliul de materie ardz[toare cu mare par[,
v`rtos ardea2. La chip ve=ted[3 =i g[lb[gioas[, ca cei ce ]n boala
]mp[r[teasc[4 cad a fi s[ p[rea, cu sinul de=chis =i cu poale ]n
br`u denainte sumese, ca cum ceva ]ntr-]nsele a pune s-ar g[ti,
sta. Cu ochii ]nchi=i =i cu ureche plecat[, ca c`nd ce ]n poale i s-ar
pune s[ nu vad[, iar[ ce materie ar fi carea s-ar pune audzind
s[ ]n\[leaga5. }n m`na dreapt[ cump[n[ \inea, ]n carea de o
parte, ]n locul dramului, piatra ce-i dzic ahortatos =i anevsplah-
nos6 (c[ci piatra aceia doa[ numere are) pusese, iar[ de alt[
parte, chipul a toat[ lumea pus a fi s[ p[rea. Ins[ cump[na din
dreapta la p[m`nt at`rna, iar[ cump[na din st`nga ca pana ]n
aer giuca (c[ unde nesa\iul st[p`ne=te, acolo toat[ lumea dec`t
bobi\a strugului mai mic[ ieste). Iar[ ]n m`na st`ng[ \inea o leic[7,

1
Imaginea este dantesc[. Supt picioare cuptora= de aram[; plin de jeratec:
sprijeneala l[comiii ]n avu\ii trec[toare“ (D.C.)— Imperiul Otoman ]=i fundeaz[
existen\a pe valori materiale, perisabile, =i nu pe valori permanente, spirituale
(s[ nu uit[m: opinia lui Cantemir era aceea a unui intelectual, a unui om de
mare cultur[).
2
F[clii =i par[ de foc: pofta l[comiii neast`mp[rat[ (D.C.) — l[comia care
nu poate fi potolit[ cu nimic fiind caracteristica fundamental[ a Por\ii Otomane.
3
Zei\a Pleonexia are chip ve=ted, adic[ l[comia de r`vna tuturor bole=te
(D.C.).
4
Boala ]mp[r[teasc[: g[lb[narea (D.C.) — scriitorul sugereaz[ c[ icterul
este boala ]mp[ra\ilor, cape sunt, dup[ p[perea sa, o ]ntruchipare a l[comiei.
5
Zei\a l[comiei mai este zugr[vit[ ca o fiin\[ ipocrit[, care se face c[ nu
=tie de darurile aduse, dar se bucur[ totu=i =i acord[ importan\a cuvenit[
aten\iilor materiale.
6
Ahortatos — nes[\ios (grec.). Anevsplahnos — ne]nduio=at (grec.). La
cheie: Ahortatos, anevsplahnos: pentru mita nesaturat[ =i nemilostiv[. Zei\a
l[comiei ]mparte dreptatea nu dup[ principiul echit[\ii, ci dup[ criteriul
l[comiei nes[\ioase =i ne]ndur[toare. Pentru Imperiul Otoman, care urm[re=te
numai avantaje materiale, dreptatea supu=ilor =i a \[rilor subjugate („chipul
lumii“) c`nt[re=te mai pu\in „dec`t bobi\a strugurelui“.
7
Leica: punga sau voia lacomului (D.C.).
186 Dimitrie Cantemir

a c[riia \ievie p`n[ gios, la picioarele scaunului agiungea =i dea-

supra cuptora=ului celui de aram[ ]ntr-o gaur[ ce avea s[ sprijie-
niia. Deci, pre c`t socoteala mea agiungea, prin leic[ printr-aceia
toate celea ce s[ punea trecea =i ]n cuptora=ul cel de aram[ s[
topiia, de ciia ]n par[ aprindz`ndu-s[ scaunul ]n carele boadza
=edea s[ f[cea1. Iar[ dac[ mai aproape de chipul boadzei ne apro-
piem, ca c`nd mai denainte ar fi =tiut =i ca cum din ceas ]n ceas
a=tept`nd, ne-ar fi p[zit, ]nt`i ochii ce avea ]nchi=i, dec`t a puha-
cii mai mari =i dec`t a m`\ii mai lumino=i steli. Iar[ dup[ ce daru-
rile ce purtam bine cunoscu, ca s[ nu le vad[, ochii ]nchis[2. Iar[
c`nd ]n cump[n[ le vom arunca, pentru ca s[ audz[, urechea pus[.
Deci eu lutul cel galb[n ]n cump[n[ arunc`nd, preotul carile pu-
rurea boadzii slujiia (a c[ruia nume bine nu \iiu minte, dar[, pre
c`t mi s[ pare, Filohrisos3 ]l chema) ]ndat[ din cump[n[ lutul
lu[ =i ]n leica ce \inea ]n m`na st`ng[ ]l arunc[, carile ]ndat[ ca
ceara s[ topi =i ca undelemnul ]n cuptora= =i ]n para scaunului s[
amistui. C[ pre c`t puteam cunoa=te, supt fundul coptora=ului gura
Tartarului4 era, =i din fundurile p[m`ntului focul nestins ]n fun-
dul coptora=ului loviia, de unde at`ta putere de fierbinteal[ =i de
v[paie ca pre o cahl[ izbucniia. Carea nu numai lutul galb[n, ce
=i c[r[mida ro=ie5 ar fi amistuit (c[ focul din cuptoriul Pleonexiii
nu cein\a, ce c`tin\a materiii cearc[6; a=ijderea, nu de mul\ime s[

1
Banii rezulta\i din extorc[ri =i mit[ „se topeau“ ]n m`inile lacome ale
demnitarilor otomani.
2
}nchiderea ochilor boadz[i: lacomii s[ fac a nu videa =i a nu priimi darurile,
iar punerea urechii spre ascultare: vor s[ audz[ c`t =i ce li s[ d[ (D.C.).
3
Filohrisos, iubitorul de aur (grec.): robul, iubitoriul aurului =i mijlocitorii
pentru aducerea m`zdii (D.C.) — aceasta ]nseamn[ c[ unii slujba=i sau chiar
demnitari mai mici mijloceau mita pentru ]nal\ii demnitari.
4
Gura Tartarului: nesa\iul l[comiii (D.C.).
5
C[r[mida ro=ie: arama =i alte daruri mai proaste (D.C.) — din l[comie,
demnitarii otomani se mul\umesc =i cu daruri mai proaste, numai s[ fie.
6
Nu substan\a (sub]n\eles calitatea substan\ei), ci cantitatea ]i intereseaz[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 187

o\[re=te, ce de cel ce ar r[m`nea jelind s[ g[lbene=te). Dup[ ace-

ia preotul Filohrisos m[ ]ntreb[ ce mi-ar fi pofta =i cu ce g`nd am
adus jirtfa. Eu, dac[-i spu=i precum la f`nt`nele Nilului1 s[ agiung
m[ nevoiesc, el de mi-au mai r[mas ceva lut, de carile ]nt`i jirtf[
am f[cut, m[ ]ntreb[. Eu dzi=i c[ la mine nu am, ce, de-i va fi
voia, un cescu\ s[ m[rg d[ aduc. El, „nu sta, ]mi dzis[, =i cum
mai cur`nd alearg[ =i c`t mai mult vii putea, adu“. Eu, cu mult[
grab[ din capi=te ie=ind, la locul ce =tiiam m[ dus[iu =i, dup[ ce
buzunarile, sinul =i poalele ]mi ]mpluiu, iar[=i la capi=te cum mai
de sirg m[ ]ntorseiu (c[ci =i aceasta fire Pleonexia are, ca cei ce
vor s[-i jirtfasc[, c`t de mult =i c`t de cur`nd jirtfa a s[v`r=i s[
sileasc[. +i dac[ lutul ]n cump[n[ pus[iu, ]nt`i, oarece, cump[n[
a s[ cl[ti s[ videa, apoi piatra ahortasiii cl[tirea oarecum sim\ind,
ca cum nu cu greuimea, ce cu r[pegiunea ]n gios s[ slobodzi =i
toat[ greuimea lutului la p[m`nt at`rn[.2 Preotul Hrisofilos ]mi
dzis[: „Priietine, scutur[-\i poalele, sinul =i buzunarele, ca r[m[=i\a
pravului ce va fi r[mas asupr[-\i s[ nu r[m`ie (c[ orice ]n capi=tea
Pleonexii <i> ]ntr[, iar[=i afar[ a scoate preste firea boadzii ieste),
=i ]n ceva sc`rbindu-s[, =i jirtfa =i ostenin\a ]n z[dar poate s[-\i
ias[“. Iar[ dup[ ce, dup[ cuv`ntul lui Filohrisos f[cuiu (c[ci at`ta
de tare peste tot m[ scuturaiu, c`t nu numai pravul ce ar fi a\inat
r[mas, ce ]nc[ =i stram\ele de pre mine ]mpreun[ cu pravul c[dea),
din fundurile capi=tii un glas sup\ire ca de coruiu, piuind-gr[ind,
la urechi ]mi vini. Iar[ preotul Filohrisos dzis[: O, de trii ori fericit,
priietine, c[ hrismos3 minunat ca acesta prea pu\ini au ascultat =i
1
Alexandru Mavrocordat declar[ preotului, mijlocitorului, c[ vrea s[ ajung[
=i el la „f`nt`nele Nilului“, adic[ dore=te s[ ]nve\e ]ncep[tura =i ]nv[\[tura
l[comiii (D.C.).
2
Rezult[ c[ Mavrocordat a pl[tit foarte mul\i bani, pe care ]i lua de la un
loc =tiut, probabil de la ni=te creditori greci, mari bog[ta=i, care urm[reau
cre=terea influen\ei grece=ti ]n via\a politic[ =i economic[ a imperiului.
3
Hrismos — oracol (grec.). Cantemir ]l traduce simbolic prin expresia:
„g`ndul, ]nv[\[tura =i avaniia Por\ii“, ceea ce ar ]nsemna \elurile, concep\ia
188 Dimitrie Cantemir

]n fericire ca aceasta mai nime n-au ]ntrat.“ Eu, cu mult[ plec[-

ciune, dac[ pre Filohrisos pentru ca hrismosul s[-mi arete rugai,
el dzis[: „Hrismosul ieste acesta:
}n p[m`ntul negru cine lut galb[n g[se=te,
Acela ]n toat[ pofta nu s[ obose=te.
Cine lutul galb[n pentru dzua neagr[ scoate,
F`nt`na Nilului ]n cas[-=i a avea poate.
}n dragoste te-am luat, fiiul mieu te nume=te1.
Tuturor =i-n tot lucrul numele-mi pomene=te.“
}ntr-acesta chip hrismosul dac[ luaiu, ]mpreun[ cu Leb[da, de
pre poarta carea ]mpotriva capi=tii era, la marginea Nilului ne
cobor`m =i dup[ ]nv[\[tura Lebedii, dac[ pre m`ni =i pre obraz
m[ sp[laiu =i alalte obiciuite \eremonii f[cum, iar[=i la locul unde
Leb[da m[ aflas[ ne ]nturn[m. Unde Leb[da, pentru firea Nilu-
lui, f`nt`nele, adaogerea =i sc[derea lui, ]ntr-acesta chip a-mi po-
vesti ]ncepu2:
„Sf`nta aceasta a Nilului ap[, din cei ai no=tri pre la f`nt`ne
lui l[cuitori b[tr`ni, a=e audzim =i noi cu ochii no=tri a=e am
v[dzut. De la cetatea aceasta spre apus c`mpul carile vedzi, 1.700

moral[ =i asuprirea pe care o exercita aceasta. Privitor la persoana lui

Mavrocordat, hrismos ]nseamn[ cheia succeselor, secretul parvenirii, mita,
darurile.
1
Fiiul mieu te nume=te: L[comiia pe Camilopardal fiiu de suflet l-au luat
(D.C.) — pl[tind bani la Poart[, Mavrocordat a fost ]nfiat, adic[ a devenit
mare demnitar ]n serviciul imperiului. De altfel, Alexandru Mavrocordat este
al doilea mare dragoman, dup[ Nikussios, ridicat dintre cre=tini.
2
Panaioti Nikussios, dup[ ce ]l ajutase pe Mavrocordat s[ cunoasc[ =i s[
]n\eleag[ ritualul =i avantajele mitei, trece acum la informarea sa cu privire la
firea Nilului, adic[ despre felul de a fi al l[comiei turce=ti =i despre mecanismul
str`ngerii =i risipirii veniturilor ]n m`inile demnitarilor otomani. Cu acest
prilej suntem plimba\i printr-un peisaj exotic, cu totul fantastic, ]n care
geografia specific[ Africii este plasat[ ]ntr-un cadru asemenea celui lunar.
Elementele simbolice sunt str`ns ]mpletite cu elemente reale, astfel ]nc`t ne
putem da seama de cuno=tin\ele =tiin\ifice ale lui Cantemir despre Africa.
Istoria ieroglific[. Vol. I 189

de mile s[ ]ntinde, p`n[ unde la mun\ii carii Monomotapa s[

cheam[ s[ sf`r=e=te, =i ca cum Nilul prin mijloc i-ar t[ia, ]nlun-
trul mun\ilor ]ntr[. Mun\ii, ]n lungi=, toat[ marginea despre
ochianul apusului =i amiadz[dzii cuprind, care margine ]n limba
noastr[ s[ cheam[ Cafaron, ce s[ t`lcuie=te: ne]mblat1. Iar[ ]n
l[\ime opt sute =i noa[dz[ci =i trii de mile cuprind. Deci dup[ ce
Nilul ]n mun\i ]ntr-ace=tea ]ntr[, de dese stincele, carile ]nainte ]i
ies, vasul, c`t de mic =i de v`rtos, mai mult de trii sau patru mile,
f[r[ primejdiia zdrobirii, s[ marg[ nu poate, =i a=e pre ap[ cine-
va mun\ii a cov`r=i nu ieste cu putin\[. A=ijderea pre uscat mun\ii
at`ta sint de aspri =i de ]nal\i, c`t nu Camilopardal, jiganie ca
tine de mare, ce nici caprele s[lbatici pe d`n=ii a s[ urca nu s[
pot. La care locuri (precum \-am =i mai dzis), penele =i aripile =i
=i acelea nu cu pu\in[ ostenin\[ =i nu ]n scurt[ vreme a str[bate
pot. Iar[ la mijlocul mun\ilor, ca o cunun[ ]mpregiur mun\ii s[
l[rgesc =i, ca cum groapa carea la r[d[cinele lor ieste ar ]ngr[di,
lacul acela 600 de mile ]ncungiur[.2 Iar[ ]n cap[tul unde mun\ii
despre criv[\ vor s[ s[ ]mpreune =i g`rla Nilului, carea despre
amiadz[dzi vine, pintre d`n=ii trece, din r[d[cinele mun\ilor ]n
loc de ap[ tin[ cleioas[ =i lipicioas[3 izvore=te. Carea nu peste
toat[ vremea, ce ]ntr-un an 40 de dzile numai, at`ta de mult vars[,
c`t g`rla Nilului ]n trii dzile iez[sc =i dup[ ce g`rla s[ ieze=te,
tina aceia ]ntr-at`ta ]n[l\ime cre=te, c`t cu v`rvul mun\ilor s[
potrive=te. Deci Nilul ]ntr-acesta chip denainte a cura oprindu-s[,
1
Mun\ii Monomotapa =i Cafaron, cel de al doilea semnific`nd „cel
neumblat“, neatins de picior omenesc, nu sunt explica\i la cheie. Mun\ii
reprezint[ ]n general pe marii demnitari otomani, iar aici pe marele vizir
(Cafaron) =i pe marele defterdar (Monomotapa). Un munte cu numele
Monomotapa se afl[ ]n Rhodesia, ]n zona podi=ului Marabele. Ace=ti mun\i
nu pot fi aborda\i dec`t de fiin\e ]naripate, ]nzestrate cu virtu\i excep\ionale.
2
Lacul ]nconjurat de mun\i nu poate semnifica dec`t Istanbulul (prin
asem[nare cu cetatea ]nconjurat[ de mun\i =i av`nd acelea=i dimensiuni).
3
Tina lipicioas[ trebuie s[ ]nsemne veniturile care se lipesc de degetele
dreg[torilor.
190 Dimitrie Cantemir

din g`rla sa ]napoi ]ncepe a da. Ce locul de unde f`nt`nele ]i izbuc-

nesc (adec[ v`rvul mun\ilor Cafaron), cu trii mile mai sus dec`t
mun\ii Monomotapa fiind1, iar[=i apa Nilului ]napoi ]mpinge. Ca-
rile din g`rla sa a s[ v`rsa ]ncep`nd, tot lacul carile ]n v`rvul
mun\ilor Monomotapii ieste ]mple2, at`ta c`t apa de atocma cu
mun\ii s[ suie.3
Iar[ dup[ ce soarele ]n zodiia Racului s[ coboar[ (c[ci v`rvul
mun\ilor acelora supt zodiia Aretelui4 s[ afl[) =i umedzala aeru-
lui =i a p[m`ntului s[ ]nmul\e=te, tina acea, ca mun\ii la iezetura
Nilului gr[m[dit[ =i de fierbinteala soarelui ]nt[rit[, din v`rv a
s[ muia =i ca om[tul a s[ topi ]ncepe. Deci =i apa carea ]n lacul
mun\ilor era adunat[, loc de curgere afl`nd, ]nc[ mai v`rtos, cu
r[pegiunea sa acmu moale tina aceia a s[pa =i mai v`rtos a o
r[zsipi ]ncepe. Carea precum ]n patrudz[ci de dzile cresc`nd s[
bo\e=te, a=e prin patrudz[ci de dzile r[zsipindu-s[ =i topindu-s[,
Nilul ]n g`rla sa cea din fire s[ coboar[. Aceasta dar[, o, priietine,
pricina adaogerii =i sc[derii Nilului ieste. }ns[ aceasta mai v`rtos
a =ti \i s[ cade c[ din v`rvul mun\ilor Monomotapii, unde g`rla
Nilului s[ ieze=te, p`n[ ]n \ara Eghiptului5, unde ]n Marea Ro=ie
s[ de=art[,6 55 de mire cere=ti, de la amiadz[dzi spre criv[\ s[
1
Desigur, marele vizir (Cafaron) este mai mare ]n rang dec`t defterdarul
(Monomotapa).
2
Lacul din v`rful mun\ilor Monomotapa (defterdarul) trebuie s[ fie
vistieria, care se umplea periodic cu veniturile imperiului.
3
N[bu=irea (rev[rsarea — n. ed.) apii; adaogerea, ]nmul\irea viniturilor
(D.C.).
4
Zodia Racului corespunde cu luna iunie, iar cea a Aretelui (Berbecului)
corespunde lunii martie. Toate datele astronomice se refer[ la procesul de
acumulare a veniturilor =i de „topire“ ]n buzunarele dreg[torilor.
5
}n continuare Cantemir face o descriere geografic[ a cursului Nilului,
]mbin`nd elemente simbolice cu cele reale. Datele pe care le d[, din perspectiva
=tiin\ei geografiei, con\in unele gre=eli, oglindind desigur limitele cunostin\elor
geografice ale vremii.
6
Poate c[ aceast[ precizare reprezint[ un simbol, dar Nilul se vars[ nu ]n
Marea Rosie, ci ]n Mediteran[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 191

m[sur[, =i la fietecare mir[ cereasc[ c`te 73 de mile peminte=ti,

dup[ socoteala gheometrilor, d`nd, pre dunga dreapt[ fac mile
4.0151. Ce apa Nilulul, dec`t alalte ape cu multul mai =uv[it[ =i
cov[it[ fiind, la patru p[r\i ]nc[ o parte mai adaogem, pentru ca
cursul apii urm`nd, c[l[toriia lui adev[rat c`te mile face s[ afl[m.
+i a=e ]nc[ 1.000 de mile ad[og`nd, peste tot, de la mun\ii Mono-
motapii p`n[ ]n marginea M[rii Ro=ii 5.015 de mili s[ num[r[,
pre carile trupul apei Nilului pr[v[lindu-s[ merge. }ns[ cei vechi
nu pentru alt[ pricin[ apa Nilului ]n num[rul bodzilor au numit
=i cu s[rb[tori =i ji<r>tfe pe an, la adaogere =i la sc[dere l-au
cinstit, f[r[ numai princet curgerea lui socotind =i ]n scurt[ vreme
at`ta c[l[torie ce face v[dzind =i adev[rat de mirat lucru ieste c[
cu c`t[ lin[ curgere ce are, aceste 5.015 de mile ]n 40 de dzile le
c[l[tore=te, de care lucru au socotit c[ ca cu un duh oarecarile
]mpins, de patru ori pre fund mai repede dec`t ]n fa\[ s[ cur[.
Deci a=e precum s-au pomenit, din h[le=teul mun\ilor2 apa cea
str`ns[ slobodzindu-s[, ]n fundul s[u Livia3 =i Eghiptul acopere =i
biv=ugul locurilor acelora, precum audzim, pricine=te.
Iar[ c`t pentru f`nt`nele =i izvoar[le lui4 putem =ti, povestea
aceasta ieste: Pre marginea ocheanului, despre amiadz[dzi5, ieste
o \ar[ carea s[ cheam[ Zangvi6, carea pre marginile m[rii, de la
1
}n realitate, Nilul, cel mai lung fluviu din lume, are 6 671 km (vezi =i cele
1 000 de mile pe care Cantemir le adaug[ mai departe).
2
Lacul dintre mun\i ar putea fi identificat cu lacul Victoria, prin care trece
Nilul alb ce izvor[=te ]n realitate din mun\ii Virunga. }n alt[ parte, Cantemir
nume=te acest lac Zaflan, probabil, denumirea lui veche, ]n simbolic[ ieroglific[
lacul amintit poate fi =i Istanbulul, capitala imperiului.
3
Livia, ]n alt[ parte, simbolizeaz[ |ara Rom`neasc[, dar aici semnific[
Sudanul. Cantemir se refer[ la fenomenul real al fertiliz[rii Sudanului =i
Egiptului prin rev[rs[rile Nilului.
4
Cantemir vorbe=te ]n mod special despre „f`nt`nele =i izvoar[le“ Nilului.
Pentru ]n\elegerea aluziilor, plec[m de la identificarea ]ntre izvorul l[comiei
=i marele vizir. Dar suntem totu=i sili\i s[ \inem seam[ =i de geografia real[.
4
Ocheanul despre amiadz[zi: Oceanul Indian.
5
Probabil Zanzibarul de azi.
192 Dimitrie Cantemir
1
coasta Cafaronilor spre r[s[rit s[ ]ntinde; ]n cap[tul ace=tii \[ri
sunt ni=te mun\i ]n marginea ocheanului st`nd2, pe supt a c[rora
r[d[cin[ 120 mile spre uscat un cot de mare3 iese. Iar[ ]n fundul
cotiturii, unde mun\ii o ]mpregiur[, de la p[m`nt ]n sus ca de 15
co\i, ]n coastele mun\ilor, ]n mul\ime nenum[rate gauri s[ v[d.
A=ijderea, toat[ coasta mun\ilor acelora, ca buretele potric[lit[ =i
g[unoas[4 ieste. Deci c`nd ocheanul cre=te, peste g[un[=iturile
mun\ilor de dzece co\i mai sus trece (c[ci ocheanul dintr-acea
parte ]n =ese luni cre=te =i ]n =ese scade =i p`n[ la 25 de co\i s[
]nal\[). +i a=e, apa ocheanului toate gaurile mun\ilor acelora
]mpl`nd,5 une izvoar[ prin mun\i ]ntr-o parte =i ]ntr-alt[ parte
izbucnesc. Iar[ o parte, la coasta mun\ilor de ceasta parte ie=ind,
cu mari puhoaie ]n lacul ce s[ cheam[ Zaflan6 s[ coboar[. Din
care lac g`rla Nilului ]n ceasta parte purcede, =i ]n cale alte p`reaie
=i v[i tumpin`ndu-l, ]n m[rimea ]n carea ]l vedzi cre=te =i s[
m[re=te7. C[ dup[ cea de ob=te socoteal[ a filosofilor no=tri8 (toate
apele dulci din marea amar[ ies9 =i toate p`reaiele tulburi ]n marea
limpede s[ limpedz[sc), de care lucru izvoar[le Nilului prin gro-
simea at`\ea mun\i trec`nd =i at`tea pietri str`mpte p[trundzind,
1
Trebuie s[ fie \[rmul Somaliei de azi.
2
}ntr-adev[r, din zona Platoului Ugandez, unde este situat lacul Victoria,
p`n[ ]n zona somalo-etiopian[ exist[ lan\uri de mun\i, printre care =i vestitul
Kilimandjaro (5 895 metri).
3
Cotul de mare ar putea fi identificat cu intr`ndul pe care ]l face Oceanul
Indian din zona Zanzibarului spre coasta somalez[.
4
Aspectul buretos, plin de g[uri al mun\ilor semnific[ foamea de c`=tiguri
a demnitarilor otomani.
5
Veniturile umplu pungile demnitarilor.
6
Lacul Zaflan (Victoria) este, aici, Istanbulul, unde Nilul (l[comia)
acumuleaz[ toate veniturile.
7
Sunt men\ionate elemente reale: Nilul, dup[ ce iese din lacul Victoria, se
]ndreapt[ spre nord, primind mereu afluen\i.
8
Filosofii nostri: vizirii, marii demnitari ai Por\ii Otomane.
9
Veniturile demnitarilor otomani vin din asupriri.
Istoria ieroglific[. Vol. I 193

materiia cea groas[, amar[ =i s[rat[ ca printr-un limbic s[ l[mu-

re=te =i, ca dintr-un vas ]ntr-alt vas prit[cindu-s[, s[ cur[\este =i
s[ ]ndulce=te. A=ijderea, de la lacul Zaflan p`n[ ce la acesta loc
vine, nu pu\in[ piatr[ love=te, nu peste pu\ine cataracte1 s[
zdrobe=te, carile toat[ am[r`mea sug`nd ]i opresc =i de ce mai
mult ]l cl[tesc =i-l zdrobesc, de aceia mai tare ]l ]ndulcesc. Deci =i
cetatea aceasta, pentru a Nilului pricin[, pre st`lpi ]ntr-at`ta
n[l\ime, precum o vedzi, ieste r`dicat[2, =i c`nd n[bu=e=te Nilul,
p`n[ la u=ile cet[\ii s[ suie.3 C[ci aicea mai mult s[ ]nal\[ apa
dec`t la Livia, ]nt`i c[ci iezitura ]i este mai aproape, apoi c[ci de
aicea p`n[ acolo, ]n multe ape =i g`rle ]mpra=tiindu-s[, s[ chel-
tuie=te =i mai v`rtos dac[ supt dunga Isimeriii4 agiunge, ]mpo-
triva \[rii carea s[ cheam[ Congo5, ]n p[m`nt s[ soarbe, a c[ruia
huiet cale de 8 mile s[ aude. +i din sorbitur[ pre supt p[m`nt6,
drept de-a cruci=ul spre apus ca la 400 de mile m[rg`nd, ]n lacul
carile Medra7 s[ cheam[ izbucne=te, =i din lac iara=i ]n g`rl[
purceg`nd, spre ocheanul despre apus cur[8. +i dac[ de-a lungi=
1
Cataractele Nilului: z[ticneala, opreala vinitului (D.C.) — din veniturile
imperiului marii demnitari („piatra“) ]=i ]nsu=eau o bun[ parte.
2
Cetatea pre st`lpi ]nal\i r`dicat[: l[comiia ]mbog[\indu-s[ s[ m`ndre=te
(D.C.) — Cantemir readuce simbolica la Istanbul, suger`nd ideea c[ bog[\iile
adunate ]n capital[ dau imperiului con=tiin\a puterii.
3
Veniturile se urc[ p`n[ la locuin\ele marilor demnitari.
4
Ecuatorul, lacul Victoria (Zaflan) afl`ndu-se ]ntr-adev[r pe ecuator.
5
Spre apus de lacul Victoria (Zaflan) se afl[ cu adev[rat Congo, Zairul
de azi.
6
Sorbitura Nilului supt p[m`nt: furtu=agurile carile fac lacomii ]n vinituri
(D.C.).
7
Lacul, balta Medra: cheltuiala vizirilor (D.C.) — furturile pe care le fac
vizirii. Geografice=te, lacul Medra ar putea fi identificat cu actualul lac Albert,
prin care trece Nilul ]n continuare.
8
Oceanul Atlantic. De remarcat faptul c[ din lacul Medra izbucne=te o
ap[, pe care Cantemir nu o nume=te, dar acesta ar putea fi fluviul Congo, ]n
orice caz, aici apare o confuzie, poate voit[, deoarece mai departe aceast[
ap[ se nume=te Nigris.
194 Dimitrie Cantemir
1
din cap[t p`n[ ]n cap[t prin toat[ \ara nigritilor trece, pre di-
naintea ora=elor Tomvut =i Gvinea2, ]n marea despre apus s[
de=art[3. Care ap[ ]n lungi= cu cinci mire cere=ti dec`t Nilul mai
scurt[ s[ num[r[ =i macar c[ de pre numele \[rii =i apa Nigris4 s[
cheam[, ]ns[ adev[rul ieste c[ f[r[ nici un prepus din Nil s[
desparte =i ]n lacul Medra izbucne=te. Care lucru, macar c[ de
multe ori =i de la mul\i s-au ispitit, ]ns[ acmu de cur`nd, mai cu-
rat[ =i mai aievea prob[ a s[ face s-au t`mplat. Trii filosofi5, ghim-
nosofiste, pentru ca cataractele Nilului (celea ce dincolo de mun\ii
Lunii s[ afl[) a privi, de poft[ ]ncing`ndu-s[, cu vasele cele de
piiele de fil (c[ci aici la noi cor[bii din piei de fil cusute =i foarte
cu frumos me=ter=ug alc[tuite fac), pre g`rla Nilului ]n gios au
purces =i p`n[ la locul unde Nilul ]n p[m`nt s[ soarbe v`nslind,
cor[biierii =i cei ce cu v`nslele tr[gea, de ostenin\[ birui\i =i de

1
|ara nigri\ilor (\ara negrilor — n. ed.): ceata had`mbilor (D.C.) — corpul
eunucilor, care p[zeau seraiul imperial.
2
Tomvut =i Gvinea: saraiul ]mp[r[tesc =i haremul, casele muiere=ti (D.C.)
— geografice=te Tomvut trebuie s[ fie Tombuciu, situat pe Niger, pe atunci un
ora= ]nfloritor, iar Gvinea — coasta african[ a Guineii superioare =i a celei
inferioare, sc[ldate de Oceanul Atlantic.
3
Marea despre apus: cheltuiala f[r[ socoteal[ pierdut[ (D.C.) — expresia
s-ar referi la fondurile alocate pentru curtea sultanului, ]n special pentru serai,
fonduri pe care Cantemir le consider[ o cheltuial[ f[r[ rost.
4
Trebuie s[ fie Nigerul, care scald[ ]ntr-adev[r Tombuciu. Simbolic, avem
precizarea c[ se desparte din Nil, unde acesta este „sorbit“ sub p[m`nt, =i c[
izvor[=te din balta Medra, adic[ aceste fonduri i=i au ob`r=ia ]n vistierie.
Geografice=te, „sorbitura Nilului supt p[m`nt“ ar ]nsemna distan\a dintre zona
lacurilor Victoria =i Albert, =i zona Nigerului, unde nu se ]nt`lne=te Nilul.
5
Trii filosofi: trii veziri a vremii ace=tiia (D.C.) — este vorba, dup[ cum
amintesc izvoarele vremii, de vizirii Siavu=, Turchundji Ahmed =i Mohamed
Dervi=-pa=a, care au fost prin=i c`nd furau din vistierie, ]n vremea drago-
manului Panaioti Nikussios. Gimnosofi=tii erau sectan\ii ramurii digambara a
curentului jainist, sectan\i ce umblau goi, consider`nd cerul drept ve=m`nt, =i
practicau vegetarianismul. Cantemir nume=te ]n mod ironic gimnosofi=ti, adic[
indiferen\i la avantajele materiale, pe cei trei viziri necinsti\i.
Istoria ieroglific[. Vol. I 195

somn om[r`\i, huietul carile apa acolo face n-au audzit. +i a=e,
f[r[ veste, cu apa supt p[m`nt s-au sorbit1 (c[ amintrilea, p[-
zindu-s[, pre despre amiadz[dzi ab[t`ndu-s[, vasele cu funi din
coajea finicului ]mpletite de pre uscat trag, =i dac[ din holbura
apii trec, iar[ c[ v`nslele a v`nsla purceg). Unul din filosofi supt
c[mara cor[biii afl`ndu-s[ =i u=a cu carea gura hambariului cu
suptul apii deasupra ]nchidzindu-s[, de ap[ nedodeit, trii dzile =i
trii nop\i au r[mas. Dup[ trii dzile, cu t`mplarea c`\iva p[scari2
]n lacul Medra pentru v`narea pe=telui n[vodul ]n balt[ arunc`nd,
]n loc de v`nat corabie =i ]n loc de pe=te pre filosof din fundul
cor[biii scot. Care lucru p[scarii v[dzind, ]nt`i de minune s-au
fost uluind, apoi pe filosof cine ieste =i de unde ieste ]ntreb`nd,
le spus[ precum de la cetatea Epithimiii3 ieste =i precum cu
corabiia la cataractele Nilului cu alalte so\ii era s[ s[ coboar[,
iar t`mplarea cum l-au purtat =i cum ]n mreaja p[scarilor s-au
aflat, nici =tie, nici pricepe, f[r[ numai c[ din apa Nilului ]n balta
Medrii precum au izbucnit cunosc. A=e filosoful =i pre supt p[m`nt
lucrurile fire=ti ispitind, apa Nigris din Nil a s[ desp[r\i pre to\i
au ]nv[\at.4“
Acestea =i altele ca acestea Leb[da povestindu-mi =i de lucru-
1
Cantemir poveste=te ironic isprava vizirilor, pe care ]i nume=te ]n mod
batjocoritor filosofi, adic[ cercet[tori ai aspectelor profunde ale lucrurilor.
Astfel ei, vr`nd s[ cerceteze cataractele Nilului (z[ticneala, opreala vinitului),
au ajuns p`n[ la locul unde „Nilul ]n p[m`nt s[ soarbe“ (furtu=agurile carele
fac lacomii ]n vinituri), unde au fost ]nghi\i\i de ape cu corabie cu tot, p`n[ au
ajuns ]n fundul lacului Medra, adic[ ]n vistierie.
2
Acolo au fost prin=i de ni=te „p[scari“, adic[ de str`ng[torii d[jdilor,
tefterdari, birari (D.C.).
3
Vizirii prin=i asupra faptului declar[ c[ sunt din „cetatea Epithimiii“, ora=ul
poftelor, al dorin\elor de ]mbog[\ire.
4
Cantemir se exprim[ ironic despre vizirul necinstit. Acesta, cercet`nd,
ca orice filosof, fenomenele naturale ]n mediul subteran (furtu=agurile carile
fac lacomii ]n vinituri) a ajuns la un important adev[r filosofic, adic[ a aflat c[
el ]nsu=i este un ho\.
196 Dimitrie Cantemir

rile carile mare poft[ aveam a m[ ]nv[\a ]n=tiin\indu-m[, zbur[

=i ]ncotro s[ dus[ a =ti nu mai putuiu1.“
Povestea aceasta2 R`sul prin lung[ vreme c[tr[ alal\i povestind
=i precum de la Camilopardal mai ]n trecutele dzile s[ o fi audzit
cu giur[m`nt ]nt[rind, dzis[: „De vreme ce dup[ at`ta a tuturor
trud[ prin mun\i =i ostenin\[ prin codri, coarne lep[date a afla
nu s-au putut, eu socotesc ca cu to\ii ]mpreun[ la l[ca=ul Camilo-
pardalului m[rg`nd, hrizmosul Pleonexiii, carile ]n cetatea Epi-
thimiii au audzit, a ni-l t`lcui s[-l rug[m, ca doar[ =i noi, jirtf[
Pleonexiii aduc`nd, cercarea s[ ne afl[m =i pofta s[ ne plinim“.
Sfatul R`sului c[tr[ to\i viclenii pl[cut fu =i „cum mai cur`nd la
Camilopardalon, t`lcuitoriul hrizmurilor, s[ mergem“, striga3.
Unde dup[ ce mars[r[, ]mpreun[ cu sine =i pe C[mil[ duc`nd, =i
precum le ieste povestea ]i spus[r[. Camilopardalul dzis[: (]n
gr[dini bo\i de lut ]n chipul omului fac, pentru ca pasire s[ spa-
rie, iar[ oamenii bo\i de lut ]n m`n[ \in, pentru ca s[ am[geasc[
pre al\ii). „}ntre voi dar[, o mamin[ s[ vede, ca =i bo\ul ]n gr[din[4
(pe C[mil[ cu degetul ar[t`nd), iar[ bo\ de lut ]n m`n[ nici s[
vede, nici s[ aude. A =ti dar[ vi s[ cade c[ eu ]n num[rul fiilor
1
Aluzie la moartea lui Panaiotachi Nikussios.
2
Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului, judecat[ din perspectiv[
literar[, poate fi delimitat[ ]n trei par\i distincte: a) cetatea Epithimiei, cu
gr[dina ei paradisiac[, ce produce uimire prin nota absurd[ a formulei sale
arhitecturale =i a modific[rilor ritmurilor naturii; b) templul Pleonexiei sau
ini\ierea ]n ritualul mitei, totul respir`nd o atmosfer[ dantesc[; c) mecanismul
str`ngerii =i risipirii veniturilor ]n m`inile lacome ale demnitarilor otomani,
proces desf[=urat ]ntr-o geografie fantastic[ a Nilului, ]n care adev[rul stiin\ific
se ]mplete=te cu simbolul.
3
Pentru ca alegerea f[cut[ ]n persoana lui Mihai Racovi\[ s[ fie ]nt[rit[ de
Poart[, boierii, dup[ ce ascult[ propunerea lui Mihalache Ruset, hot[r[sc s[
mearg[ la „t`lcuitoriul hrizmurilor“, adic[ la Alexandru Mavrocordat. Acesta
urma s[-i ]nve\e procedeul de a cump[ra pe demnitarii otomani. T`lcuirea
hrismosului: ]nv[\[tura ce =i cui s[ s[ dea mita (D.C.).
4
„Mo= de pepeni“ (nota marginal[ a lui Cantemir).
Istoria ieroglific[. Vol. I 197

Pleonexii< i > prin hrizmos sint chemat =i ]n urmele ei a ]mbla

sint ]nv[\at. Pre care ]nv[\[tur[ cu lutul galb[n ]n cetatea Epi-
thimiii am cump[rat-o. Deci, precum am cump[rat-o, a=e a =i o
vinde mi s[ cade1.De care lucru ]nt`i ]nv[\[tura hrizmosului ]nv[-
\a\i, apoi t`lcuirea lui, dup[ ]nv[\[tura ce vi\i lua, v[ cump[ra\i:
|[rna tip[rit[ din fire v[psit[
Cu alb =i cu galb[n ]ntr-un loc tecsit[,
Vars[ denainte, hrismosul ]nva\[,
C[ la cale scoate f[r[ de pova\[,
Coarne cine-a=teapt[ urechile puie,
Cuvintele le-asculte c[mara nu-ncuie“2
Acesta hrizmos pasirele =i dobitoacele toate de la Camilopar-
dal audzind, unele de prostime nu ]n\[legea, iar[ altele, ]n\[le-
g`nd, a nu =ti s[ f[cea. Iar[ cele de sigeata cuvintelor r[nite pen-
tru cercarea coarnelor urechile a le primejdui socotiia.3Din toate
R`sul mai mult a Camilopardalului cunostin\[ =i priete=ug av`nd
(c[ci amestecarea singelui4 amestec[ sufletele) =i pre tain[ t`lcul
hrizmosului Camilopardalului ]ntreb`nd, dzis[: „Rogu-te, Ca-
1
Alexandru Mavrocordat ]i prime=te, dar le vorbe=te cu sub]n\eles, ar[t`nd
c[ din moment ce el este fiul Pleonexiei, adic[ al l[comiei, =i ]ntruc`t =i el a
pl[tit bani pentru a c[p[ta puterea pe care o de\ine, solicitan\ii ar trebui s[
vin[ cu bani =i daruri.
2
}n continuare, Mavrocordat men\ioneaz[ darurile dorite pentru mijlocirea
pe care o face. Din expresiile cuprinse ]n versuri, rezult[, cu ajutorul cheii
date de scriitor, c[ el vrea urm[toarele: \[rna, tip[rit[: bani de orice fel ar fi;
alb =i galb[n ]ntr-un loc tecsit: lei cu galbeni ]ntr-un loc amesteca\i. A=adar, aur,
argint =i monezi de orice fel, numai bani s[ fie.
3
Prin urmare, Mavrocordat nu ]n\elege s[ ajute pe solicitan\i f[r[ o r[splat[,
dar aceast[ cerere „primejduie=te“ urechile boierilor, adic[ ace=tia se tem s[
nu-=i piard[ banii.
4
Expresia se refer[ la faptul c[ Mihalache Ruset era rud[ cu Mavrocordat,
sora acestuia din urm[, Asanina, fiind mama celui dint`i. Baz`ndu-se pe aceast[
]nrudire, Mihalache se adreseaz[ ]ntre patru ochi rudei sale, sper`nd o
mic=orare a preten\iilor.
198 Dimitrie Cantemir

milopardale, ]n tain[, f[r[ meteahn[ =i-n ascuns, f[r[ prepus, s[

vorovim. Precum fiiul Pleonexiii s[ fii singur mai denainte ne-ai
spus =i precum ]n urmele ei calci, n-avem prepus, ]ns[ ]nv[l[tucite
cuvintele hrizmosului t[u ce vor s[ ]ns[mnedze aievea s[-mi spui
te poftesc.“ Camilopardalul dzis[: „Boul r[stoarn[ \[rna, plugari-
ul sam[n[, st[p`nul sau vinde, sau m[n`nc[, ]ns[ aceasta la lu-
crurile voastre ce folos aduce? (Chipul de om cu chipul de om s[
v`neadz[ =i ochii ]ntuneca\i cu lumina galb[n[ s[ lumineadz[).
Cuvintele scumpe =i voa[ svinte, cu slove m[nunte, ]n t[bli\e
r[tunde s[ cump[r[, carile hrizmosul Pleonexiii a t`lcui =i fundul
Epithimiii a pip[i pot.“1
Acestea precum sint R`sul bine ]n\eleg`nd =i hrismosul ]n ce
lut galb[n =i alb love=te, deplin pricep`nd, preste tot anul, cinci
piei de jder cu \[rn[ alb[ ]mplute Camilopardalului giurui, ca
hrizmosul Pleneoxiii s[ le t`lcuiasc[ =i ei coarnele ce cearc[ unde
vor fi s[ nemereasc[.2 Camilopardalul jirtva giuruit[, ]n alb cu
negru muruit[, o pofti, ca s[mnul giuruin\ii ]n ar[tarea adeve-
rin\ii s[-i fie. Pre carea R`sul, ]ndat[ g[tind-o =i cu multe pi-
c[turi negre pe dedesupt ]mpistrind-o, Camilopardalului o
1
Exaporitul nici nu vrea s[ aud[ de o reducere, ci dimpotriv[, face noi
preciz[ri, Cantemir l[s`nd s[ se ]n\eleag[ c[ preten\iile lui erau ]n firea
lucrurilor, deoarece bun[voin\a cuiva se c`=tig[ numai cu bani (chip de om
cu chip de om a v`na: voia cuiva cu bani a plini, a ]ntoarce), aurul trezind
interesul oric[rui lacom (ochii ]ntuneca\i cu lumina galb[n[ s[ d[=chid:
galbenii deschid ochii lacomului). Tot astfel, cu bani (slove m[nunte, t[bli\e
r[tunde: moneda, bani de tot feliul) se ]ndeplinesc cele mai grele dorin\e
(cuvinte scumpe =i svinte: lucrurile grele =i dup[ pl[cere). Ace=ti bani ]i sunt
necesari =i pentru el =i pentru interven\iile la demnitarii otomani care tre-
buiau =i ei pl[ti\i (pentru a t`lcui „hrizmosul Pleonexiii“ =i a pip[i „fundul
Epithimiii“).
2
Mihalache Ruset f[g[duie=te, ]n final, o sum[ anual[, ]n aur =i argint
(„lut galb[n =i alb“) =i daruri ]n piei de sobol, pe l`ng[ al\i bani de tot felul
(piei de jder cu \[rn[ alb[: blane de sobol =i pungi cu lei). Condi\ia este ca
Exaporitul s[ asigure investitura Por\ii pentru Mihai Racovi\[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 199
1
dede. Camilopardalul, ]ndat[ la vr[jitorii locului m[rg`nd, de
s[ cade a jig[nii ca acelea hrizmosul a t`lcui ]ntreb[ (c[ci
vr[jitorii =i urm[torii Pleonexii< i > ]n tot locul =i ]n tot rodul
s[ afl[). Carii ]ntr-acesta chip ]i r[spuns[r[: „(Al nostru ieste
plata a lua, iar[ hrismosul cum s[ va t`lcui, vremii ]i ieste a-l
ar[ta2), de care lucru, ce ]nainte \i s[ ]ntinde prinde, =i ce din
d[r[pt te agiunge, nu ]mpinge“. Camilopardalul, toate t`lcuirile
vr[jitorilor bine ]n\[leg`nd (c[ci toate dup[ pravilile Pleonexiii
mergea), ]napoi s[ ]ntoars[. C[tr[ carii ]ntr-acesta chip t`lcul
hrizmosului dede:
„}n muntele cel ]nalt coada stru\ului,
}n copaciul cel mai mare cornul boului.
Galb[nul =i albul toate biruie=te,
}n cap de C[mil[ corn de bu[r cre=te.
Vr[jitorii v`ndz[tori ce nu nemeresc?
Pe frumos soare =i lun[, toate povestec.“3
Hrismosul =i t`lcul lui, macar[ c[ nici a=e tuturor fu ]n\eles,
]ns[ Pardosul =i R`sul bine-l pricepur[. Adec[ precum la vr[jitorii
locului aceluia m`zd[ =i plat[ trebuie, pentru ca pofta s[-=i poat[
plini (c[ m`zda tot ochiul orbe=te =i mita tot pierdutul nemere=te).

1
Jirtfa giuruit[, ]n alb cu negru muruit[: pentru mita giuruit[, zapis au
cerut, iar pic[turile negre: pece\ile zapisului (D.C.) — Mavrocordat cere ca
f[g[duiala boierilor s[ fie sub form[ de obliga\ie f[cut[ ]n scris, ]nt[rit[ apoi
=i cu pece\ile boiere=ti.
2
Vrajitorii: cei ce au putere la Poart[, cei ce ispr[v[sc (D.C.) — ace=tia se
afl[ „]n tot locul =i ]n tot rodul“, adic[ sunt mul\i =i ca atare trebuie s[ pl[te=ti
peste tot. Despre efectul real al acestor mituiri, Cantemir se exprim[ ironic,
av`nd at`tea exemple de via\[: pe demnitarii otomani ]i intereseaz[ s[ ia plata,
dar nu s[ garanteze succesul, acesta depinz`nd, cum este =i normal, de „vreme“,
adic[ de ]mprejur[ri. }n felul acesta mul\i solicitan\i puteau pierde banii.
3
}n aceste versuri, destul de st`ngace, ]nt`lnim urm[toarele simboluri:
coada stru\ului, (identic[ ]n semnifica\ie cu coada p[unului); cuca carea pun
domnii ]n cap; coarnele boului: c[ftanul, de la ]mp[ratul, de domnie; muntele =i
copaciul cel mai mare; chipul carile ieste mai putincios, copacul cel mai ]nalt
200 Dimitrie Cantemir

+i a=e, cu to\ii ]mpreun[, dup[ hrizmosul Camilopardalului la

vr[jitorii locului m[rg`nd, cu mult[ mit[ li s[ ]mbunar[, de le
vor muntele cel mai ]nalt =i copaciul cel mai mare ar[ta1 (c[ci ]ntre
mun\i =i ]ntre copaci pre aceia vreme mare vorbur[ =i amestec[tur[
a s[ scorni ]ncepus[ =i carile mai mic =i carile mai mare ieste a s[
alege mai nu s[ putea2). Deci dintre vr[jitori, unul ]ntr-acesta chip
le r[spuns[: „}n =esul cel gios muntele cel ]nalt ieste =i ]n rediul
cel mic copaciul cel mare s[ afl[, unde coada p[unului =i cornul
bu[rului supt r[d[cinile lor ]ncuiate sint.“3
A=edar[, r[spunsul de la vr[jitori lu`nd =i muntele cu copaci-
ul afl`nd, de supt r[d[cinele lor ]nt`i coarnele taurului scoas[r[,
=i nici ceva mai mult[ z[bav[ f[c`nd (c[ci acmu mun\ii =i copacii
]ncepus[ a s[ cl[ti4), ]n capul Strutocamilii le pus[r[, ]naintea a
c[riia toate dobitoacele ]nchin`ndu-s[, „]ntr-ani mul\i =i buni,
tr[iasc[,“ strigar[. Dup[ aceasta pe Strutocamil[ ]ntr-o =ur[

fiind ]mp[ratul, care acord[ caftanul, iar muntele cel ]nalt — marele vizir,
care acord[ cuca; galbinul =i albul: banii de aur =i de argint; luna =i soarele:
argint =i aur (D.C.) — prin urmare, cu bani de aur =i de argint se poate cump[ra
=i ]mp[ratul =i marele vizir pentru ob\inerea investiturii.
1
}n sf`r=it, ]mpreun[ cu Alexandru Mavrocordat, boierii „]mbuneaz[“ pe
tot felul de demnitari („vr[jitori“) ]n scopul de a le mijloci intrarea la sultan =i
la marele vizir.
2
Holbura ]n mun\i: zorbal`cul, r[zmiri\a ]n |arigrad ( D.C.) — tocmai
c`nd boierii erau pe punctul de a-=i atinge scopul, ]n Constantinopol izbucne=te
marea r[scoal[ a ienicerilor =i ulemalelor, ]n iulie 1703, ]ndreptat[ chiar
]mpotriva sultanului Mustafa II =i a marelui vizir. Pentru c[ ei se aflau la
Adrianopol, r[scula\ii atac[ aceast[ localitate, detron`nd, la 10 august 1703,
pe sultanul Mustafa II =i ]nlocuindu-l cu fratele s[u Ahmed III.
3
Dup[ plata mitei, boierii ajung la sultan =i la marele vizir, cu pu\in ]nainte
de r[scoal[.
4
Deoarece „mun\ii =i copacii ]ncepus[ a s[ cl[ti“, adic[ ]ncepuser[ semnele
r[scoalei, boierii ob\in de la ]mp[rat doar caftanul de domnie („coarnele
boului“) dar nu =i celelalte ]nsemne ale investiturii pentru plecarea ]n \ar[,
investitur[ care se f[cea ]n cadrul unui ]ntreg ceremonial, ]nf[\i=at de Cantemir
pe larg ]n Descrierea Moldovei.
Istoria ieroglific[. Vol. I 201

]nchidz`nd, m`ncarea =i b[utura la m[sur[ ]i or`nduir[. Supt a

c[riia nume alalte jig[nii (carile r[d[cina =i ]ncep[tura vicle=u-
gului era) toat[ p[=unea m[noas[ =i toat[ oaia =i vita gras[ =i
frumoas[ zugrum`nd =i giunghind, m`nca =i s[ desf[ta.1
Acestea ]ntr-acesta chip dac[ le a=edzar[, ]n toate p[r\ile =i
olaturile de lucrul ce s-au ispr[vit =tire deder[. Adec[ precum din
g`lceava Liliacului, a Vidrii s[ scornis[, dintr-a Vidrii a Strutoca-
milii s[ a\i\ase, =i precum ]n ceast[ dat[ siloghizmul Corbului
]nt[rindu-s[, prin mult[ nevoin\a a sfetnicilor dintr-]mbe monar-
hiile, hot[r`rea Strutocamilii s-au ales =i la capul C[milii, coar-
nele taurului afl`ndu-s[, s-au pus. A=ijderea, coada p[unului a s[
afla =i la Strutocamil[ a o a=edza au r[mas =i precum =i aceasta
s-ar fi aflat, numai cl[tirea mun\ilor =i vorbura copacilor prin
pu\intic[ vreme a s[ mai z[b[vi, pricin[ au fost, ]ns[ ]n bun[ nedej-
de s[ afl[, precum dup[ a=edzim`ntul epitropii<i> =i podoaba
chipului f[r[ prepus i s[ va g[ti.2
Iar[ dup[ ce ve=tile acestea tuturor trimas[r[, ]mbe p[r\ile c[tr[
monarhii s[i dzis[r[: „Cuv`ntul nostru ]naintea ]mp[ra\ilor no=tri
pl[cut de va fi =i slobod[ voia monarhilor no=tri de va ]nvoi, de
iznoav[ la sv[tuire s[ ]ntr[m socotim ca nu cumva, mai mult vre-
1
Boierii, spune Cantemir, consider[ numirea ca =i f[cut[ =i ]l aclam[ pe
Racovi\[ ca domn. Dar, afirma cu ironie scriitorul, marii boieri, care se
str[duiser[ s[-i asigure ascensiunea la putere, impun lui Mihai Racovi\[ un
regim de austeritate („pe Stru\oc[mil[ ]ntr-o =ur[ ]nchidzind, m`ncarea =i
b[utura la m[sur[ ]i or`nduir[“) =i, la ad[postul unui domn care se afla sub
tutela lor, ]si ]ncep politica de ]mbog[\ire =i de silnicii asupra poporului („toat[
p[=unea m[noas[ =i toat[ oaia =i vita gras[ =i frumoas[ zugrum`nd =i
giunghind, m`nca =i s[ desf[ta „).
2
Afla\i ]nc[ la Adrianopol, boierii trimit veste ]n \ar[, c[ o dat[ ce fuseser[
f[cute inofensive dificult[\ile provocate de Marco pseudobeizadea (Liliacul)
=i de Constantin Duca (Vidra), confirmarea domniei lui Mihai Racovi\[ de
c[tre Poart[ trebuie considerat[ ca =i realizat[, de=i, din cauza tulbur[rilor
ivite, nu primiser[ deocamdat[ dec`t caftanul, c[p[tarea cuc[i („coada
p[unului „), ce se ob\ine cu prilejul audien\ei de plecare de la sultan, urm`nd
s[ aib[ loc c`t de cur`nd.
202 Dimitrie Cantemir

mea prelungindu-s[ =i prin locuri streine lucrurile mai mult

t[v[lindu-s[, vreo t`mplare oare carea ]mpotriv[ ie=indu-ne, cele
de apoi dec`t cele dint`i mai proaste =i mai aspre ni s[ vor face1
(c[ aiurea z[bava nu s[ laud[, f[r[ numai ]n alegerea prietinilor,
=i aiurea graba nu s[ hule=te, f[r[ numai ]n aflarea sfaturilor).
De care lucru, a ]n\elep\ilor =i a celor ]ntregi la minte axiom[ ieste:
(Tot lucrul cu grab[ s[ s[ cerce, iar[ de bun =i de r[u cu ]ng[duin\[
s[ s[ aleag[). (C[ piierderea vremii bune ieste maica =i s[m`n\a
vremii rele) (nici c[l[toriul ]n\elept de ploaie =i de ar=i\[ socote=te,
ce de cele ce la cale trebuitoare sint =i de pova\[ s[ grije=te).“
Sfatul sfetnicilor pl[cut fu ]naintea ]mp[ra\ilor =i, ]n toate deplin
putere d`ndu-le, ]n locul cel de sfat cu to\ii s[ adunar[, unde ]ntr-
acesta chip proimiul sf[tuirii f[cur[ (tot sfatul s[mnul lucrurilor
cu prepus viitoare ieste), ]n carile minte =i ]ntr-o parte =i ]ntr-alta
]ntorc`ndu-s[, princet, princet, ca cu\itul pre cute s[ ascute =i ]n
simceoa briciului ]ntorc`ndu-s[, p[rul peste sim\ire despic[. }ntr-
acesta chip mintea, de un sfat =i de altul ating`ndu-s[ =i ]ntr-un
chip sup\iindu-s[, cele mai clinciuroase a lucrurilor noduri p[trund
=i din ]nc`lcitur[ le descurc[.2
„Liliacul, lighioaie f[r[ nici un folos, carile ]ntr-]mbe p[r\ile
alt[ ceva s[ aduc[ nu poate, f[r[ numai scandal[ =i price ]n de=ert,
1
Boierii ]=i exprim[ p[rerea c[, ]n noile condi\ii at`t de nesigure pentru
succesul eforturilor lor, este necesar[ o nou[ adunare pentru a chibzui ce mai
este de f[cut, dup[ care s[ urgenteze plecarea ]n \ar[ de teama vreunei
]nt`mpl[ri care ar fi putut s[ le strice totul. Aceasta urma s[ se \in[ la
Adrianopol (de altfel, ea va fi numit[ mai departe adunarea de la Cetatea
Deltii, adic[ adunarea de la Adrianopol), desigur, pentru a prinde momentul
c`nd sultanul putea s[ primeasc[ pe Racovi\[ ]n audien\[ de plecare. Sultanul
Mustafa II n-a mai apucat s[-l primeasc[, fiind detronat.
2
Cel care ia cuv`ntul ]n noua adunare este Iordache Ruset (Pardosul),
care va deveni principalul sfetnic al noului domn. Din con\inutul cuv`nt[rii
rezult[ c[ mai erau destule probleme de rezolvat, cea mai urgent[ =i cea mai
grea fiind aceea legat[ de persoana lui Marco pseudobeizadea (Liliacul). Acesta,
specul`nd dificult[\ile ]n care se aflau boierii din cauza r[scoalei, probabil c[
]ncercase s[ ia el domnia Moldovei, Racovi\[ nefiind deocamdat[ confirmat.
Istoria ieroglific[. Vol. I 203

c[ de vreme ce neamul =i hot[r`rea Stru\ului at`ta de grea =i cu

nevoie alegere au avut, cu c`t mai v`rtos alegerea Liliacului mai
cu nevoie va fi, fietecine a cunoa=te poate. A=ijderea c[ Stru\ul
aieve pasire o[toare =i cu pene fiind =i alalte a zbur[toarelor hiri=ii
dup[ fel =i as[m[nare av`nd, ce numai c[ci aripile mai mici dec`t
dup[ m[sura trupului ar trebui, fiindu-i, cu c`t[ a tuturor oste-
nin\[ =i nevoin\[, =i aceasta cu mare primejdie =i cu ispite de
hrizmuri =i vr[ji lucrul la s[v`r=it s-au adus. +i ]nc[ =i pentru aceas-
ta mai toat[ nedejdea s-ar fi pierdut de nu ]nt`i agiutoriul ceresc
(f[r[ carile ceva ]ntre muritori nici s[ cl[te=te, nici s[ odihne=te),
apoi cu ]nd[m[narea aripilor Vulturului s-ar fi agiutorit.1 (C[ tot
lucrul muritorilor din voia slobod[ purcede, iar[ sf`r=itul cu bine
a s[ videa din cele de sus s[ a=teapt[). +i acmu, laud[ fie Vultu-
rului =i Leului ceresc2, ]ntre toate dobitoacele mai de cinste =i mai
de slav[ a fi s-au ales. De care lucru pentru mic[ =i r[t[cit[ ji-
ganie, p[s[ru\[ aceasta3, foarte cu bun[ socoteal[ sama a lua s[
cade (c[ pentru lucrul mic sfatul mare a face a ]n\elep\ilor, iar[
lucrul mic a sam[ a nu s[ b[ga, sau a m`ndrilor sau a nebunilor
lucru ieste). C[ pre am[nuntul sama de-i vom lua, toat[ anomaliia
=i r[t[cirea firii la d`nsa vom afla. +i macar c[ iute la zburat =i
1
Iordache Ruset, vioara ]nt`ia a acestei noi adun[ri, ]ncearc[ s[ conving[
asisten\a c[ dac[ at`t de greu s-a ales domn al Moldovei un moldovean ca
Mihai Racovi\[, pentru care ajutorul muntean (Vulturul) s-a dovedit de mare
folos, cu at`t mai dificil[ =i chiar imposibil[ ar fi fost alegerea pentru tronul
Moldovei a unui muntean — Marco pseudobeizadea.
2
Leul ceresc: Isus Hristos, m`ntuitoriul lumii (D.C.).
3
Numeroasele „hiri=ii“, adic[ tr[s[turi specifice, spune Pardosul ]n limbajul
metodologiei porfiriene, ]l arat[ pe Liliac o fiin\[ greu de clasificat =i, ca atare,
obiect de discu\ii =i certuri. Cu acest prilej, Cantemir, c[ruia ]i pl[cea s[ se
informeze ]n toate domeniile cunoa=terii, ridic[ ]n realitate o problem[ de
interes =tiin\ific: criteriile de clasificare a liliacului; dup[ cum ]n alt[ parte se
va l[sa antrenat ]n descrierea unui alt animal, cameleonul. Cantemir ]ns[,
potrivit nivelului de cuno=tin\e biologice ale timpului, consider[ pe liliac drept
o anomalie a naturii, a=a cum tot astfel va fi judecat Imperiul Otoman pentru
dezvoltarea, „fizic[“ a istoriei popoarelor.
204 Dimitrie Cantemir

bine ]ntr-aripat ieste (care lucru aievea monarhiii Vulturului ]l su-

pune), ]ns[ =i alte multe a multe jiganii hiri=ii are, carile nu pu\in[
materie de g`lceav[ =i de scandal[ ]nainte pune: ]nt`i c[ fat[ ca
dobitoacele, a doa c[ la cap ieste ca =oarecele, la aripi ca albinele
ieste, a patra c[ la picioare ]n fire pe altul s[ i s[ asemene nu are,
de vreme ce aripile ]n picioare =i picioarele ]n aripi ]i sint. A cin-
cea c[ dzua orb[c[ie=te, iar[ noaptea ca puhacea purecele ]n prav
ascuns z[re=te. Adev[rat dar[, iar[=i s[ dzic, c[ ar[tarea firii ]n
jig[nui\[ ]ntr-aceasta s[ arat[. Pentru care lucru, dup[ al mieu
cuv`nt =i socoteala de ob=te de va urma, adec[ pentru ca toate
vorbele de ]mponci=eturi aduc[toare =i toate cuvintele de scan-
dal[ purt[toare, ca cu briciul a\a tot =i peste tot deodat[ s[ le
curm[m (c[ci mai mare vrednicie a s[ socoti nu poate, dec`t
]ndat[ g`lceava ]n pace a ]ntoarce, =i pre c`t mai ]n grab[ ar fi,
cu at`ta mai l[udat[ ieste). A mea dar socoteal[ ieste aceasta:
}nt`ia=i dat[, singur din sine, supt a c[ruia monarhie ar vrea a s[
supune s[-l ]ntreb[m, =i din voia =i alegerea lui nici c`t de pu\in
s[ nu-l mut[m. C[ ]ntr-alt chip lucrul mai de s[ va scutura, de
pricinele de g`lceav[ aduc[toare nicicum nu vom putea sc[pa.
C[tr[ aceasta ieste =i alta nu de lep[dat socoteal[, carea spre
dob`ndirea a toat[ line=tea bun[ =i deplin nedejde a ne da poate.
Adec[ jiganiia aceasta din fire scurt[ =i pu\in[ la voroav[ ieste,
din gura a c[riia mai mult dec`t interiec\ia: \is, \is, a ie=i nu poate
=i f[r[ dec`t s[mnul t[cerii, adec[ dec`t t[cerea, alt[ n-au ]nv[\at.
De care lucru, socotesc c[ ea ]n me=ter=ugul cuv`ntului nedeprins[
=i ]n tropurile ritorice=ti ne]nv[\at[ fiind,1 cu un cuv`nt a s[ dovedi

1
Aceste c`teva note caracteristice ar putea constitui un portret al lui Marco
pseudobeizadea sub raportul felului s[u de a vorbi („jiganiia aceasta din fire
scurt[ =i pu\in[ la voroav[ ieste“; „dec`t t[cerea, alt[ n-au ]nv[\at“) =i sub cel
al preg[tirii sale intelectuale, din care rezult[ c[ nu st[p`nea arta oratoriei,
(„]n mester=ugul cuv`ntului nedeprins[ =i ]n tropurile ritoricesti ne]nv[\at[
fiind“). Datele oferite de Cantemir ar putea constitui un document privind
aceast[ obscur[ personalitate a vremii.
Istoria ieroglific[. Vol. I 205

=i cu o provlim[ a s[ amur\i s[ v[ putea =i singur[ din sine, veri

]ntr-o parte, veri ]ntr-alt[, f[r[ alt prepus s[ va pleca.“1
A tot sfatul pl[cut fu sf[tuirea Pardosului (c[ci el era carile
morm[ia acestea) =i a=e, pre Liliac fa\[ chem`nd, Moim`\a2 (ca-
rea precum ]n pravile ethice=ti =tiin\[ s[ fie av`nd dzisese), ca cum
advocatul Liliacului s-ar fi f[cut =i despre partea lui ]n parisie voroa-
v[ ar fi f[cut, ]ntr-acesta chip a mateologhisi au ]nceput: „Vestit[
=i veche a vechilor giudec`tori axiom[ ieste (c[ pedepsitului
pedeapsa a s[ ]ndoi nu trebuie3). C[tr[ carea de la mine a lipi
]ndr[znesc =i dzic (c[ cel a ]nota ne=tiind =i ]n ad`nci ape c[dzut,
m`na ]ntindzind, nu de cre=tet cufundat, ce de p[r sau de m`n[
ridicat, ]n aer =i spre via\[ trebuie scos) (c[ de binefacerea cu c`t
ieste mai la primejdie =i cu c`t ieste mai cur`nd, cu at`ta mai
bun[ =i mai priimit[ ieste). De care lucru, pentru tic[it[ =i dosedit[,
la v`rst[ brudie, la limb[ b`lb`ie4 jig[niu\a aceasta, tuturor ]n
=tire a fi s[ cade, o, priietinilor. Carea din toate p[r\ile pedepsit[
=i dosedit[ afl`ndu-s[, ]n ce s[ afl[ =i cum s[ afl[ nici singur[ pe
sine a s[ cunoa=te mintea ]l agiunge, nici de al\ii, s[ ]ntrebe lim-

1
D`ndu-=i seama c[ ]n asemenea ]mprejur[ri critice amestecul sup[r[tor
al lui Marco pseudobeizadea ]n problema succesiunii la domnia Moldovei ar
fi dat peste cap toate eforturile =i cheltuielile, Iordache Ruset recomand[ s[
fie rezolvat[ pe dat[ aceast[ important[ chestiune. Ca atare, el propune — ]n
batjocur[ desigur — ca Liliacul s[ hot[rasc[ singur c[rui grup s[ se al[ture:
moldovenilor sau muntenilor.
2
Dup[ ce Liliacul este chemat s[-=i comunice op\iunea, Maimu\a Liviii ia
cuv`ntul, lu`ndu-=i rolul de avocat al acestuia. Repetarea am[nuntului c[ ar
fi expert[ ]n „pravile ethice=ti“ =i pres[rarea cuv`nt[rii cu formule =i idei ce
apar\in moralei religioase a vremii, pledeaz[ pentru identificarea numelui
ieroglific cu persoana lui Antim Ivireanul.
3
Non bis in idem, principiu de drept roman potrivit c[ruia nu se pot da
dou[ pedepse pentru aceea=i vin[.
4
Alte am[nunte despre Marco pseudobeizadea (dac[ scriitorul nu comite
afirma\ii r[ut[cioase, dup[ obiceiul s[u): pretendentul la domnia Moldovei
era t`n[r =i b`lb`it („la v`rst[ brudie, la limb[ b`lb`ie“).
206 Dimitrie Cantemir
1
ba ]i sluje=te (c[ci pedeapsa distihiii mintea, iar ne=tiin\a cuv`n-
tului2 limba ]mpiedec[ =i scurteadz[) =i, ca un lucru f[r[ pravila
firii3 ce ieste, nici la trup vreo alc[tuire, nici la via\[ vreo soco-
teal[, nici la zburat sau la m[rs vreo r`nduial[ are (c[ cine vreo-
dat[ vre ]ntr-o parte dreapt[ zburarea Liliacului, sau cine supt
soare urmele lui au v[dzut?). Nici de l[ca= loc a=edzat, nici pen-
tru hrana ceva undeva adunat a avea poate4 (c[ cine cel adev[rat
s[la=ul i-au aflat, sau cine pentru hrana lui carea ieste s-au
]n=tiin\at?). A=e tic[los =i mi=elos Liliacul ]n toat[ partea destr[mat
=i ]n tot chipul vrednic de v[ierat fiind, acmu cu capul plecat la
mare mila marilor ]mp[ra\i5 alearg[ =i cu toat[ umilin\a dintr-
ad`ncul inimii s[ roag[, ca oricarile ]n num[rul supu=ilor s[i a-l
priimi ar ]nvoi, macar ]n gunoi=tea cur\ii sale a s[ t[v[li, cu toat[
inima bucuros ieste, ca =i el, nenorocitul, sau supt umbra aripi-
lor, sau supt pravul talpelor aciu`ndu-s[, a=e de tot ]n izbeli=te
lep[dat =i din privirea a ]nal\ilor monar=i dep[rtat =i ]nstreinat s[

1
Aluzie la dubla natur[ („distihia“) a Liliacului (patruped =i pas[re ]n
acela=i timp).
2
Afirma\ie, desigur, injurioas[ la adresa lui Marco pseudobeizadea: nu
era ]n stare s[ se cunoasc[ pe sine, datorit[ incapacit[\ii mintale („nici singur[
pe sine a s[ cunoa=te mintea ]l agiunge“), =i nici nu poseda =tiin\a cuv`ntului
(„ne=tiin\a cuv`ntului“), ceea ce ar concorda cu afirma\ia anterioar[ c[ nu
st[p`nea arta oratoric[. Consider[m c[ scriitorul sugereaz[ c[ Maimu\a, sub
masca ap[r[rii cauzei sale, caut[ ]n realitate s[ umileasc[ pe Liliac.
3
Din nou se afirm[ c[ Liliacul (]n ]n\eles propriu) este o anomalie a naturii
(„lucru f[r[ pravila firii“), mai jos ar[t`ndu-se ]n ce const[ aceast[ abatere de
la normele naturii.
4
Un am[nunt adev[rat despre Marco pseudobeizadea. Neav`nd o situa\ie
material[ care s[-i permit[ o via\[ ]mbel=ugat[ =i statornic[, el tr[ia, potrivit
pu\inelor izvoare, c`nd ]n Bra=ov, c`nd la curtea lui Br`ncoveanu, de unde,
descoperit c[ uneltise ]mpotriva domnului, a trebuit s[ fug[ la Istanbul sau
chiar la Ierusalim. La asemenea dependen\[ de bun[starea altora se face
aici aluzie.
5
O alt[ referire jignitoare la dependen\a sa de cur\ile domne=ti.
Istoria ieroglific[. Vol. I 207
1
nu fie (c[ precum ochii st[p`ne=ti cu urgie c[ut`nd nenorocire,
a=e, cu mil[ c[ut`nd, norocire aduc). De care lucru, =i eu de mult[
mi=el[tatea lui cl[tindu-m[, despre parte-i cu plec[ciune m[ rog
ca milostiv ochiul a milostivilor ]mp[ra\i asupr[-i cu mil[ s[ caute
=i de neputin\[ lui milosirdindu-s[, ori ]n care poal[ capul singur
de sine =-ar pleca, aceia ]n bogata sa mil[ s[-l sprijeneasc[ (c[ci
capul plecat nu numai pre cei milostivi, ce =i pre cei nemilostivi
spre milostivire porne=te).“
Acestea =i altele multe ca acestea am[gitore=ti =i tragodice=ti
desc`ntece Moim`\a desc`nt`nd (ca cum Liliacul nici ceva a gr[i
ar avea, nici macar de ar =i avea a gr[i a putea, ar putea), ]ntr-un
chip ironicesc s[ nevoia, ca toat[ pofta inimii Liliacul ]ntr-alt[ parte
ab[t`ndu-i =i g`ndul ce ar avea cu me=ter=ug ]ntr-altul schim-
b`ndu-i, tot cuv`ntul ]mpotrivnic a-l curma s[ poat[, a=e c`t nici-
cum mai ]ndoindu-s[ din bun[voie, veri unii, veri al\ii p[r\i s[ s[
supuie. }ns[ cine vreodin[oar[ ]n lume robiia de bun[voie au pri-
imit, sau cine supt soare f[r[ nici o nevoie m`nule spre leg[turi
=-au ]ndoit? (C[ pentru slobodzeniia fornica cu =oarecele, =oare-
cele cu m`\a, m`\a cu dul[ul =i dul[ul cu leul r[zboiu a face firea
]i ]ndeamn[, macar c[ puterile unuia, pre a altuia cu multul mai
mult cov`r=esc) (ce de multe ori puternicii ]n puterea sa mai mult
dec`t s[ cade bizuindu-s[ =i sl[biciunea slabilor dec`t ieste ]nc[
mai slab[ \iindu-s[, preste toat[ nedejdea, ce nu nedejduiesc li s[
t`mpl[ =i ce nu g`ndesc le vine, precum din unghiile =oimului
porumbul =i din din\ii m`\ii =oarecele a sc[pa de multe ori s-au
v[dzut). }n care chip, acmu cu to\ii socotind c[ pu\in[ jig[niu\a
aceasta ceva mai mult a c`rni nici va =ti (pentru prostimea), nici
va putea (pentru frica), =i acmu s[mnul supunerii, plecarea capu-
lui, s[-i vadz[ cu to\ii a=tept`nd, totdeodat[ ascu\it =i ]nalt glasul
Liliacului urechile le p[truns[, carile proast[, ]ns[ dreapt[ voroa-
va-=i ]ntr-acesta chip ]ncepu:

1
Maimu\a propune ca el s[ fie ajutat, ]n sensul de a i se asigura cele
necesare vie\ii.
208 Dimitrie Cantemir

„Precum supunerea tir[nie a toat[ firea, a=a ne=tiin\a cuv`n-

tului la Liliac sicofandie1 ieste. De care lucru, interiec\ia glasului
nostru pe dumnealui Pardosul necunosc[toriu ]nv[\[turii cuv`n-
tului ]l arat[. C[ci \is =i cine \istuie=te nu =ie, ce altuia t[cerea
arat`nd, a t[cea ]i porunce=te, de unde =i eu ]ncep`nd cu: \ist,
gloatelor t[cere =i mie voroav[ sfitesc. Deci dar[, de ieste la cine-
va ascultare, ureche dreapt[ puie, de ieste ureche dreapt[, aud-
zul la inima curat[ trimat[, de ieste inim[ curat[, cuv`ntul so-
cotind, ]n lucru dreapt[ giudecat[ fac[, =i a=e, adev[rul cu min-
ciuna, dreptatea cu str`mb[tatea =i slobodzeniia cu robiia c`t[
deosebire au a alege va putea (c[ inima curat[ mai pre lesne
socote=te a fi focul cu apa a s[ amesteca dec`t cu str`mb[tatea
dreptatea a s[ c[lca).2 De care lucru, a m[ ]n=tiin\a a=i vrea:
adunarea aceasta de drepte st[p`nii, au de cumplite tir[nii ieste?
C[ de va fi din tir[nii, adev[rat atuncea c`ntecul: \ist singur mie
s[ mi-l c`nt, singur mie s[ mi-l gioc s[ cade (c[ unde talpa
tiranii<i> calc[, acolo poala drept[\ii s[ calc[, =i unde s[ rup

1
Marco pseudobeizadea ]=i d[ seama c[ Maimu\a c[utase ]n realitate
s[-l umileasc[ =i ca atare ]i r[spunde cu demnitate c[ afirma\iile injurioase
despre incultura =i incapacitatea sa de a vorbi sunt ni=te calomnii („sicofandie“).
De altfel, adunarea de la Cetatea Deltii este ]n ]nsemnat[ m[sur[ un duel
]ntre Maimu\[, ca exponent al politicii br`ncovene=ti de siluire a voin\elor, =i
Liliac, personajul care vorbe=te ]n numele demnit[\ii umane.
2
Prin con\inutul cuv`nt[rilor sale, Liliacul trebuie considerat unul din
exponen\ii ideilor lui Cantemir, a=a cum am v[zut c[ fuseser[ =i Jig[niu\a =i
„unul din gloate“, ]n adunarea animalelor de la Arn[ut-chioi. Liliacul exprim[
ideile lui Cantemir cu privire la valorile vie\ii sociale. Aici este vorba de cele
men\ionate ]n antitez[: adev[r, minciun[, dreptate, nedreptate, libertate, robie.
Dintre acestea, dreptatea reprezint[ cheia vie\ii social-politice, ea antren`nd
de la sine adev[rul =i libertatea uman[. Dar, spune Cantemir (vezi paranteza),
unui om corect („inima curat[“) mai u=or i-ar fi s[ combine focul cu apa dec`t
s[ accepte nedreptatea. Prin urmare, modelul vie\ii sociale este omul corect,
p[truns de spiritul drept[\ii. Este semnificativ[ aceast[ tr[s[tur[ cheie a
modelului uman imaginat de Cantemir ]ntr-o vreme ]n care func\ionau ]n
toat[ goliciunea lor minciuna, nedreptatea =i siluirea libert[\ii umane.
Istoria ieroglific[. Vol. I 209

leg[turile dreptii st[p`nii, acolo s[ pun obedzile vr[jma=ii tira-

nii)1. Iar[ de va fi din drepte st[p`niri, c`ntecul \is eu f[r[ primej-
die ]l voi c`nta, =i cei ce ]n hor[ s[ afl[ cu dragoste ]l vor giuca.2"
Ca acestea din gura Liliacului audzind, cu toatele mult s[
mirar[ =i, de limpede limba lui ca de un lucru nenedejduit cu to\ii
v`n`ndu-s[, mult[ vreme mu\i =i amur\i\i r[mas[r[ (c[ cuv`ntul
drept din gura proast[ ie=ind, pre cuv`ntul cu me=ter=ug din gura
ritorului scos astup[). Atuncea dar[, c[ m[rimea sufletului nu
dup[ statul trupului s[ m[soar[, cunosc`nd, de a s[ mai mira
p[r[sir[, =i unul cu altul ]n ochi a-=i c[uta ]ncepur[, ]n loc de
cuv`nt tu=ire =i ]n loc de voroav[ =tiupire =i din spr`ncene =i umere
cl[tire ar[ta (c[ci ne=tiin\a cuv`ntului, tus[ =i scuip[tur[, iar[ tul-
burarea min\ii ]mblet =i primblare scorne=te) =i ce s-ar c[dea a
r[spunde unul pre altul ]ntreba. Iar[ mai pre urm[ iar[=i Moim`\a
cuv`ntul de ob=te purt`nd3 ]ntr-acesta chip ]i r[spuns[:
„Dreapta aceasta adunare din drepte adun[ri st[, o, Liliiece,
de care lucru, =i cuv`ntul drept a asculta, =i lucrul cu cale a cerca
=i a-l ispiti =i a-l ispr[vi pot =i vor.“.
Liliacul: „Fie l[udat[ dreptatea ]n veci, dzis[, =i din\ii vorovi-
torilor dup[ voie s[ s[ drobasc[, limba viclean[ =i minciunoas[
s[ s[ amu\asc[ =i urechea de lingu=ituri priimitoare s[ asurdza-
sc[ (c[ la asupri\i =i neputincio=i bl[st[mul, ca la pr[d[tori scutul,
sigeata, fierul =i focul ieste)“. +i iar[=i Liliacul ]ntreb`nd dzis[:
„}nc[ a =ti a=i mai pofti: aceast[ adunare a cestor doa[ monarhii
ce vor s[ pofteasc[ =i sf`r=itul poftii sale carile ieste (c[ precum
cuv`ntul f[r[ =tiin\a g`ndului ]n zadar iese, a=e ]ncep[tura lucru-
lui f[r[ cuno=tin\a sf`r=itului de r`s =i ]n de=ert ieste)“.
1
Tirania face imposibil[ func\ionarea drept[\ii.
2
Marco pseudobeizadea insinueaz[ c[ adunarea boierilor de la Adrianopol
nu este ]ntemeiat[ pe „drepte st[p`niri“, adic[ nu func\ioneaz[ spiritul de
dreptate ]n desf[=urarea lucr[rilor ei.
3
Maimu\a devine purt[toarea de cuv`nt a boierimii din adunarea de la
Adrianopol, mai precis avocata politicii muntene, a=a cum ]n adunarea de la
Arn[ut-chioi fuseser[ Corbul =i Cucunozul.
210 Dimitrie Cantemir

Moim`\a r[spuns[:
„Dar dinceput au n-ai audzit c[ aceste doa[ monarhii ca lucru-
rile ]n pace vecinic[ s[-=i lege =i supu=ii s[i leg`ndu-=i cu sfatul =i
sobor de ob=te1 monarhiile a-=i adeveri =i st[p`nirile a-=i ]nt[ri au
socotit? De care lucru, toate dobitoacele, precum vedzi, c`t macar
una nu lipse=te, adunate =i chemate sint, =i fietecarea dup[ chipul
s[u la ceat[-=i =i dup[ neamul s[u la st[p`nire-=i s-au dat, cu carile
]mpreun[ =i tu e=ti adus. Deci mai mult sc`r=netul lungind, ]n care
parte vii s[ te supui, ]n grab[ =i f[r[ ]ng[imal[, r[spunde. C[ci
tic[lo=iia voastr[ inimile ]mp[ra\ilor lovind, pre voi ]n pofta =i ]n
alegerea voastr[ a v[ l[sa au socotit2. (C[ precum uneori d`rjiia
leg[turile, a=e uneori plec[ciunea dezleg[turile pricine=te).“
La acestea cu r`s Liliacul r[spuns[, dzic`nd: „Ferice de Vidr[,
carea mai denainte epitrop dobitoacelor era (precum la locul s[u
va s[ sa pomeneasc[) =i supt aciuarea Vultu<ru>lui =i penele
Corbului s[ p[ziia, a c[riia patim[ =i folosin\[ mai ]n urm[ am
audzit. Iar[ acmu ]n alegerea epitropii<i> Strutocamilei, toat[
dreptatea cu ochii am v[dzut. Ce dintr-at`\ea mari =i ]n\elep\i sfet-
nici, unul macar[ a cunoa=te n-au putut (c[ dec`t C[mila mai
mare Filul =i dec`t bu[rul mai iute =i mai cornat ieste Inorogul)3.

1
Maimu\a exagereaz[ c`nd afirm[ c[ adunarea avea un caracter general
(„sobor de ob=te“), =tiut fiind c[ nu participaser[ to\i boierii, mul\i afl`ndu-se
]n \ar[; aici nu poate fi vorba de caracterul s[u reprezentativ pentru toate
categoriile =i p[turile sociale.
2
Maimu\a mai afirm[, desigur exager`nd, c[ din moment ce adunarea
]nt[rise, prin caracterul s[u general, o hot[r`re a puterii centrale a celor dou[
\[ri, aceast[ decizie c[p[tase un caracter democratic.
3
La afirma\ia c[ adunarea exprimase voin\a participan\ilor, Marco r[spunde,
batjocoritor, c[ acest lucru s-a v[zut din dreptatea f[cut[ Vidrei prin exclu-
derea ei din domnia Moldovei =i de la sprijinul muntean, =i, de asemenea,
din ridicarea ]n scaunul domnesc a lui Mihai Racovi\[, fapte ce demonstreaz[
]n realitate acordarea unui caracter democratic voin\ei tiranice a lui Br`ncoveanu.
Dar, subliniaz[ el, ]n final mai tari dec`t voin\a domnului |[rii Rom`ne=ti se
vor dovedi fra\ii Cantemir, Antioh (Filul) =i Dimitrie (Inorogul).
Istoria ieroglific[. Vol. I 211

}ns[ aceasta pe mine ]n ceva neating`ndu-m[, la treaba mea s[

m[ ]ntorc. Cunosc dar[ c[ nes[\ioas[ =i lacom[ slava numelui din
bog[\iia Vulturului p`n[ la s[r[ciia Liliacului s-au ]ntins (ce du-
hul, c`t de s[rac =i slobod, dec`t ]mp[ratul de poft[ robit mai
bogat ieste, =i robul drept dec`t tiranul str`mb mai tare ieste, c[
cela ]n trup, iar[ cesta ]n suflet biruie=te)1. De care lucru, de multe
ori =i adese s-au v[dzut (c[ unii pentru ca hotar[le s[-=i l[\asc[ =i
supu=ii s[-=i ]nmul\asc[ =i numele peste marginile lumii s[-= ves-
teasc[, de poft[ aprin=i fiind, =i din cele str`mpte ce avea s-au
scos =i spre streinele avu\ii ne]mplutele m`ni ]ntindz`ndu-=i, =i
cel pu\in ce avea din palm[ le-au fugit2. C[ precum s[ dzice pros-
tul cuv`nt: C[mila, cerc`nd coarne, urechile =-au pierdut. Pe o\[lul
v`rtos rugina ]l tope=te, pe v`rtoas[ inima stejarului, moale din-
tele cariului f[in[ f[c`nd-o, o mistuie=te. +i ceva ]n lume c`t de
v`rtos =i de tare a s[ afla nu s[ poate, c[ruia altul ]mpotriv`ndu-
s[ sminteal[ s[ nu-i aduc[ =i ]nc[ de unde nici s[ g`nde=te)3. De
care lucru, aievea ieste (c[ toate din fire a=e sint tocmite =i
or`nduite, ca fietecarea ]n \irc[lamul hotar[lor sale s[ s[ conti-
neasc[ =i sfera activit[\ii sale s[rind, s[ nu cov`r=asc[. }ns[ pre-
cum me=ter=ugul firii, a=e voia slobod[ =i cere=tilor ]mpotriv[ a
s[ pune obiciuit[ ieste. Macar c[ nici me=ter=ugul pe fire, nici voia
slobod[ pe dreptatea =i r[splata cereasc[ p`n[ ]n s[v`r=it a birui
pot. C[ precum ]n cump[na c`ntariului piatra mic[ pre alta cu
multul mai mare =i mai grea dec`t sine ]n aer ridic[, ]ns[ c`nd

1
Tez[ a moralei cre=tine; victoria tiranului asupra robului, adic[ asupra
celui slab, este lumeasc[, apar\ine condi\iei trupe=ti. Pe de alt[ parte, cel slab
este mai puternic dec`t tiranul ]n sensul c[ biruin\a sa apar\ine condi\iei
spirituale a omului, care va ob\ine pace ]n via\a ve=nic[ de dup[ moarte.
2
Cantemir condamn[ l[comia de putere a conduc[torilor de state, deoarece
politica de cotropire a altor popoare poate s[ se ]ntoarc[ ]mpotriva lor =i a
propriei \[ri.
3
Ideea este c[ de multe ori cel slab biruie pe cel tare, a=a cum rugina
roade fierul.
212 Dimitrie Cantemir

am`ndoa[ cea din fire cl[tire vor face =i fietecarea cu greuimea

sa spre chentrul mijlocirii p[h`rnindu-s[, vor trage, atuncea cea
mare pre cea mic[, de va c[dea, cea mic[ s[ zdrobe=te, =i iar[=i
cea mic[ pre cea mare de va c[dea, iar[=i cea mai moale =i mai
mic[ s[ turte=te. C[ci piatra cea mic[ c`nd pe cea mare ridica,
me=ter=ugul c`ntariului era, iar[ c`nd ]ntr-]mbe loviturile tot cea
mic[ s[ f[r`ma, firea dup[ hiri=iia lucrului lucra).1 }ntr-acesta chip
nici C[mila a s[ p[s[ri, nici pasirea a s[ c[mili au trebuit.
A=ijderea, nici penele a s[ ]ncorna, nici coarnele a s[ ]mp[na s-au
c[dzut, ce fietecarea firii sale urm`nd, ale sale hiri=ii s[ fie p[zit
s-ar fi cuvinit precum =i monarhiile acestea mari =i tari la s[r[ci-

1
Dezvolt`nd o problem[ de filozofie, Cantemir consider[ c[ ]n
interac\iunea dintre lucruri, fiecare se manifest[ potrivit naturii sale =i c[ e
fireasc[ orice ac\ionare a unuia ]n raport cu altul. Astfel, ]n mod firesc, rugina
distruge o\elul cel mai tare =i tot la fel cariul distruge inima stejarului. C[ci nu
este ]n lume un lucru at`t de rezistent care s[ nu fie atacat =i distrus de altul,
=i, de asemenea, nu exist[ lucru ce ar putea ac\iona dincolo de limitele naturii
sale: „c[ toate din fire a=a sint tocmite =i or`nduite, ca fietecarea ]n \irc[lamul
hotar[lor sale s[ s[ contineasc[ =i sfera activit[\ii sale s[rind s[ nu cov`r=asc[“.
}n mod asem[n[tor stau lucrurile =i cu inven\iile („me=ter=ugurile“) =i libertatea
uman[ („voia slobod[“), care dup[ cum „me=ter=ugul“, inven\ia tehnic[, am
putea spune, tinde spre dep[=irea ordinii naturii, f[r[ a putea izb`ndi, tot a=a
libertatea omului, de=i ]nclinat[ ]n mod natural s[ se opun[ ordinii morale,
nu-=i poate permite aceasta f[r[ s[ nu fie pedepsit[: „]ns[ precum mester=ugul
firii, ase voia slobod[ =i cere=tilor ]mpotriv[ a s[ pune obiciuit[ ieste. Macar
c[ nici me=ter=ugul pe fire, nici voia slobod[ pe dreptatea =i r[splata cereasc[
p`n[ ]n s[v`r=it a birui pot“. Mai departe, Cantemir d[ un exemplu pentru a
sublinia distinc\ia ]ntre urm[rile pe care le poate avea o inven\ie asupra
interac\iunii dintre fenomene =i cazul c`nd ]n interac\iunea lor lucrurile
ac\ioneaz[ ]n mod nestingherit. Astfel, o inven\ie (]n cazul de fa\[ „me=ter=ugul
c`ntariului“) poate ]mpiedica ]ntr-o anumit[ form[ modul normal al
interac\iunii dintre lucruri, f[r[ a-l anula ]ns[, din cauza unor norme ale
naturii („cea din fire cl[tire“, „hiri=iia lucrului“). Altfel, adic[ ]n condi\ii
normale, interac\iunea dintre lucruri „firea (natura — n.ed.) dup[ hiri=iia
(dup[ felul de a fi, dup[ specificul natural) lucrului, lucra“.
Istoria ieroglific[. Vol. I 213

mea =i goliciunea Liliacului, din voia slobod[ ]mpin=i fiind, ]mpo-

triva drept[\ii a merge, nici ]ntrebare ca acesta la mijloc s[ puie
s-au c[dzut (c[ atuncea s[mnul dreptei st[p`niri s[ arat[, c`nd
pre cei neputincio=i ]n odihn[ l[s`nd, spre lucrurile streine nu
l[com[sc1). Iar[ amintrele, pricina Liliacului mai mult scutu-
r`ndu-s[, ca s[m`n\a macului dintr-una o mie vor c[dea, spre a
c[rora alegere =i la un loc culegere, nici mir\ele, nici jicni\ele vor
agiunge“.
Cu to\ii c`t de ascu\ite \idele Liliacul ]mpotriva alegerii Struto-
camilii arunca v[dzind =i pildele ]ntre C[mil[ =i ]ntre Fil, ]ntre
bu[r =i ]ntre Inorog ce ar[ta socotind, carile macar c[ p`n[ la fica\i
]i atingea, ]ns[ deodat[ ca cum cu socoteala le-ar trece f[c`ndu-s[,
prin mijlocul Moim`\ii iar[=i ]ntr-acesta chip ]i r[spuns[r[:
„Pre tine, o, flutur f[t[toriu =i =oarece zbur[toriu, la acesta loc
nu s[ dai, ce s[ iei sfat te-au chemat, =i nu s[ porunce=ti, ce po-
runca s[ ascul\i te-au adunat. De care lucru mai mult limba a-\i
]mpletici =i sc`r=netul glasului a-\i \i\ii p[r[sindu-te, din doa[ una
]\i alege: sau ]n aer, sau pre p[m`nt s[ l[cuie=ti, =i a=e, sau supt
umbra Vulturului, sau supt br`nca Leului te supune, sau, ]n glum[
s[ gr[iesc, ]ntre p[m`nt =i-ntre aier loc de vii afla, p`n[ ieste mai
devreme, l[ca=ul ]\i g[te=te (c[ci s[r[ciia cu mil[ a s[ cerceta,
iar[ nu cuvintele de dosad[ a s[ c[uta trebuie2).“

1
Plec`nd de la ideea exprimat[ anterior, dup[ care fiecare lucru se com-
port[ conform naturii sale, Cantemir consider[ c[ orice st[p`nire trebuie s[
se comporte ]n spiritul drept[\ii =i s[ nu-=i ia libertatea de a oprima pe cel
slab. St[p`nirea dreapt[, conform[ cu natura de principiu a oric[rei domina\ii,
nu trebuie s[ oprime pe cei slabi =i nu trebuie s[ cotropeasc[ pe al\ii.
2
Pentru c[ ]ndr[znea s[ critice alegerea lui Mihai Racovi\[ =i s[ pomeneasc[
numele fra\ilor Cantemir, Liliacului i se porunce=te s[ tac[ =i s[-=i aleag[ un
loc de stat, ca un supus oarecare, fie ]n Moldova („supt br`nca Leului“), fie ]n
|ara Rom`neasc[ („supt umbra Vulturului“). Adunarea boierilor nu are nevoie
de sfaturile sale, dar s[ \in[ seama de mila =i ]n\elegerea de care aceasta d[
dovad[ fa\[ de insultele lui.
214 Dimitrie Cantemir

Liliacul r[spuns[: „Iat[, eu acmu voi t[cea, ]ns[ bine =tiu c[

mai pre urm[ al\ii pentru mine vor gr[i, a c[rora cuvinte, nu cu
sc`r=nete, ce cu buhnete vor r[zsuna, c`nd urechile a v[ astupa
bumbac vi\i cerca =i nu vi\i afla, =i atuncea precum Liliacul nu de
]nfruntat, ce de ascultat au fost, vi\i cunoa=te (c[ sfatul =i cuv`ntul
c`t de prost, ]n sam[ neb[gat, multe cet[\i au sf[r`mat =i mari
]mp[r[\ii au r[sturnat). }ns[ de vreme ce adev[rat[ =i dreapt[
s[r[ciia noastr[ inimile a marilor ]mp[ra\i a pleca =i pentru
alegerea l[ca=ului ]n voie slobod[ a s[ l[sa s-au ]nvrednicit, a =ti
li s[ cade c[ pofta Liliacului ieste ca nici supt unghia Vulturului,
nici supt talpa Leului a s[ supune, =i nici ]n aer, nici pre p[m`nt a
l[cui1. De care lucru, dzic, o, Moim`\[, c[ oric`nd Vulturul ]n aer
m-ar videa sau Leul pre p[m`nt m-ar prinde, atuncea, dup[ a lor
poft[ =i putere, cu mine orice ar vrea fac[.“
„Au doar[ ]n ap[ vii s[ l[cuie=ti?“ dzis[ Moim`\a2.
„Ba nici ]n ap[, r[spuns[ Liliacul, c[ci firea noastr[ precum de
ap[ s[ nu fie toat[ lumea =tie.“
Atuncea cu to\ii r`s cu hohot slobodzind: „O, lighioaie proast[,
dzis[r[, c[uta\i de vide\i cel ce pre al\ii sf[tuia =i de lucrurile bine
alese ca de rele dojeniia ce fel de minte poart[. Au doar[ precum
]n foc3 a l[cui va s[ dzic[. C[ de vreme ce din doa[ stihii fuge,
din a triia a nu fi singur m[rturise=te. Au nu focul =i para pentru

1
Marco, invoc`nd libertatea de alegere ce-i fusese acordat[, refuz[ s[ se
stabileasc[ ]n Moldova sau |ara Rom`neasc[, desigur, de team[ de a nu fi
prins =i ucis, cum se ]nt`mpla multor pretenden\i. De altfel, dup[ acele
evenimente, acest nenorocos pretendent la domnie nu s-a ]ntors, ]ntr-adev[r,
]n nici unul din cele dou[ principate, prefer`nd s[ tr[iasc[ ]n izolare la
Ierusalim.
2
Pentru c[ nu voise s[ r[m`n[ ]ntre moldoveni sau munteni, Maimu\a ]l
]ntreab[ pe Marco dac[ nu prefer[ s[ se stabileasc[ „]n ap[“, adic[ ]n Istanbul,
dar acesta refuz[.
3
Aluzie la cele patru elemente ale primilor filozofi greci: apa, aerul,
p[m`ntul =i focul.
Istoria ieroglific[. Vol. I 215

l[ca=ul lui s[ ]n\elege (adev[rat dar[ c[ l[ca=ul s[racului foc =i

via\a-i par[ de foc ieste), ca carea =i Liliacul, de nenorocire ]m-
pins, singur =ie =-o alege. Deci de la cineva ascu\it[ sau c`t de
t`mp[ socoteala ieste, ce va proasta aceasta lighioaie s[ dzic[?
Giudece =i supt ceriu alt l[ca= sau alt loc de traiu, f[r[ de aceste
trii pomenite, de ieste, arete1. Cu to\ii precum Liliacul buiguie=te
=i precum nici ce pofte=te, nici ce gr[ie=te =tie, aleas[r[. }ns[ iar[=i
dzis[r[:
„Fie-\i voia slobod[, o, Liliece, =i din patru stihii, oricare vii,
spre l[ca= \i s[ d[ruie=te.“
Liliacul r[spuns[: „(Voia slobod[ nu celor slobodzi, ce celor
opri\i s[ d[. A=ijderea, lucrul alc[tuit din stihii, muritorii precum
a lua a=e a =i da pot. Iar[ stihiia hiri=[, nu numai muritoriul, ce
a=e=i =i nemuritoriul cuiva a o da, p`n[ acmu nu s-au v[zut.)2 De
care lucru, darul carile nici a-l lua, nici a-l da pute\i, fie, na, ia,
cuvintele poruncitoare ]n zadar nu v[ cheltui\i. C[ci eu locul pre
carile firea dinceput mi l-au d[ruit, nu numai voi, ce nici singur[
ea a mi-l lua nu poate (c[ firea ]n z[dar ceva a face nu s[ ostene=te,
nici de lucrul f[cut vreodat[ s[ c[ie=te). De unde nici de la voi ca
lucru de dar nou, sau ca cum odat[ oprit, iar[ acmu slobod mi-ar
fi ]l cunosc.“
Iar[=i cu to\ii r`sul poftorind: „Unde ]n lume locul acela a fi
poate?“ dzis[r[.
Liliacul r[spuns[: „}n toat[ lumea =i ]n tot locul l[ca=ul mieu
gata =i f[r[ prepus ieste (c[ precum pe=tele ]n mare, a=e ]n\eleptul
]n lume nici mo=ie, nici ]nstreinare are), pre carile nici min\ile

1
De vreme ce nu va putea tr[i ]n foc, Marco trebuie s[ se decid[ totu=i
pentru unul din cele trei elemente: p[m`nt (Moldova), aer (|ara Rom`neasc[)
sau apa (Imperiul Otoman).
2
Apel la un principiu de ontologie =i logic[ aristotelic[: nimeni nu poate
s[-=i schimbe specificul, nota proprie, =i nici s-o ]mprumute altcuiva, fie ]n
ordinea natural[, fie ]n cea divin[, completeaz[ Cantemir. Ca atare — prin
extensiune — Liliacul nu poate tr[i dec`t ]ntr-un mediu specific naturii sale.
216 Dimitrie Cantemir

voastre cele ]nalte, nici sfaturile voastre cele ad`nci, iat[ c[ a-l
afla nu pot.“
Acestea Moim`\a de la Liliac audzind, dzis[: „Liliacul, s[racul,
v`nt sam[n[ =i abur va secera, =i ]n sus scuip`nd, ]n obraz ]i va
c[dea.“
Liliacul, cuv`ntul Moim`\ii, curm`nd, dzis[: „De multe ori unii
sam[n[ =i al\ii secer[, precum povestea dulfului cu a cor[biieriului
arat[“1.
Moim`\a ]n ce fel s[ s[ fie t`mplat povestea pe Liliac ]ntreb`nd,
Liliacul ]ntr-acesta chip a le povesti ]ncepu: „Eu, odat[ pre malul
m[rii2, ]n borta unii stinci3 l[cuind, ]ntr-o dzi eclipsis ]n soare4
s-au f[cut, at`ta c`t ochii a toat[ jigania ]nchidzindu-s[ =i fiete-
carea la culcu=ul s[u ca de sar[ a=edzindu-s[, singur eu, cu
lumino=i ochi, toate malurile ]n sus =i ]n gios cutreieram. Eu, a=e
nop\ii nedejduindu-m[ =i de nepriietin nicicum ]n grij[ purt`nd,
spre latul m[rii c`teva mile de la uscat m-am dep[rtat.5 Unde
soarele din umbra lunii sc[p`nd =i totdeodat[ radzele-=i pre fa\a
p[m`ntului lovind, noaptea mea scurtar[ =i dzua altora lungir[.
Unde nepriietinii miei cei vecinici, r`ndunelele,6 v[dzindu-m[, din
toate p[r\ile a m[ bate =i ]n toate locurile a m[ trage ]ncepur[

1
Liliacul va dezvolta mai departe Povestea cor[biieriului cu dulful, care la
cheie este descifrat[: patima avutului m`ndru dup[ cuv`ntul cel bun al s[racului,
explica\ie ce confer[ povestirii un rol moralizator. Referirile la faptele =i
]nt`mpl[rile contemporane ne oblig[ s[ consider[m c[ ]n parte aceasta con\ine
date despre via\a personal[ a lui Marco, date ce arunc[ o anumit[ lumin[
asupra vie\ii acestui pretendent, cunoscut bine de c[tre scriitor.
2
Mare, ap[ — elemente ce semnific[ Istanbulul, |arigradul.
3
Borta ]n malul st`nc[i: ascunderea ]n casa muftiului (D. C. ). Muftiul era
supremul judec`tor religios musulman.
4
}ntunecarea soarelui: lipsa banilor, pentru carea pasirile au prins pre Liliac
(D.C.).
5
Marco iese ]ntr-o zi din ascunz[toarea lui din casa muftiului, aventur`n-
du-se ]n plin Istanbul.
6
Muntenii, de fapt creditorii munteni.
Istoria ieroglific[. Vol. I 217

(c[ precum Liliacul sara, a=e nepriietinul dzua izb`ndii p`nde=te).

Eu de mult[ lumina soarelui viderile t`mpindu-mi-s[, ca alalte
dobitoace prin tunerec, ]ncoace =i ]ncolea, de a nepriietinilor lo-
vituri =i boldituri ferindu-m[, orb[c[ind m[ feriiam (c[ a v[
]n=tiin\a de vi\i pofti, viderea ochilor miei at`ta de ascu\it[ ieste,
c`t cu lumina soarelui ]mpreun`ndu-s[, organele cele a viderii
priimitoare mi s[ n[du=esc. C[ precum la ochii altor jig[nii roata
soarelui a s[ privi viderea t`mpe=te, a=e la ochii miei ]mpr[stiiat[
lumina soarelui ]ntunerec aduce =i precum zarea soarelui din
noapte spre dzu[ r[v[rsindu-s[, ochii altor dihanii a z[ri ]ncep,
a=e lumina dzilei supt umbra p[m`ntului sc[p[t`nd, ochii miei,
de cea mult[ a luminii soarelui iu=ur`ndu-s[, a videa ]ncep).
A=edar[, precum am dzis, de r`ndunele p[zindu-m[ =i ap[r`n-
du-m[, f[r[ veste de un lucru moale, lat =i ]ntins m[ lovii, de ca-
rile ]ndat[ m[ =i lipiiu. }ntr-acesta chip de nepriietinii gona=i
sc[p`nd, al\ii, precum peste a lor, a=e peste a mea ne=tiin\[ a m[
]nv[li =i cu funi a m[ lega ]ncepur[. A=edar[, supt toat[ noaptea
soarelui, ]n ce ]nv[lit =i cu ce legat s[ fiu nepricep`nd, tare m[
chinuiam. Iar[ dup[ ce cu dzua nop\ii =i cu ]ntunecarea soarelui,
ochii mi s[ luminar[, precum ]n vetrela a unii cor[bii ]nv[lit =i cu
funele1 ]mpletecit s[ fiu cunoscuiu. C[ eu, poate fi, de r`ndunele
fugind, de p`ndza cor[biii m-am fost lipit, ]n care vreme =i
cor[biierii vetrila a str`nge s-au fost t`mplat2. Eu, dar[, a=e ]n

1
Vetrelile cor[biii =i funele: temni\a robilor de la catarg[, tersanaoa unde
au pus pre Liliac (D.C.).
2
Doar p`n[ aici nara\iunea con\ine elemente autobiografice. }nt`mplarea
la care se refer[ povestea alegoric[ ar suna astfel: pretendentul Marco
pseudobeizadea ]=i g[sise ad[post ]n casa muftiului, pentru a sc[pa de creditorii
s[i, boieri munteni. Ie=ind ]ns[ ]ntr-o zi din ascunz[toare =i aventur`ndu-se
]n plin[ zi prin Istanbul, a fost prins de ace=tia, care l-au dat pe m`na
autorit[\ilor turce=ti. Neav`nd cu ce pl[ti nici pe ei, nici pe reprezentan\ii
puterii otomane, a fost aruncat la catarg[, ]nchisoarea marinei turce=ti, un
loc de munc[ silnic[ pentru datornici =i pentru criminali de drept comun.
218 Dimitrie Cantemir

vetril[ bo\it =i corabiia f[r[ v`nt (c[ci mare line=te era), pre
valurile moarte s[lt`nd, voroava cor[biieriului cu a dulfului as-
cultam1. Dulful ni pe de o parte, ni pe de alt[ parte de corabie
trec`nd; pre gaura ce deasupra capului are at`ta pufniia, c`t stropii
apii ]n corabie =i ]n obrazul cor[biieriului s[riia. Cor[biieriul dzis[:
„Bre, hei, porc pe=tit =i pe=te porcit, dulfe, aceste pufnete cui,
l[ud`ndu-te, le ar[\i? Au v`nt s[m[n`nd, stropii apii ]n loc de
gr[un\e arunci?“ Dulful r[spuns[: „Adev[rat, eu v`nt sam[n =i
stropii ]n loc de s[m`n\[ ]n corabie arunc. }ns[ pufnetul mieu ]n
furtun[ ]ntorc`ndu-s[, stropii ]n g`rle cur[toare s[ vor ]ntoarce
(c[ s[m`n\a v`ntului =i gr[un\ul apii moartea cor[bii <i> ieste)“.
Cor[biieriul, r`dz`nd, dzis[ : „ V`ntul a avea s[m`n\[ =i marea
gr[un\[ p`n[ acmu ]nc[ n-am audzit, macar c[ cea mai mult[
via\[ ]n v`nturi =i ]n ape mi-au trecut“. Dulful dzis[: „Eu v`ntul
am s[m[nat =i gr[un\ele apii ]n corabie am aruncat, iar[ cine va
s[cera =i cine a triera, vremea va alege (c[ precum mehenghiul
metalurile de curate =i de spurcate ispite=te, a=e vremea lucrurile
muritorilor de fericite =i nefericite, de vrednice =i nevrednice mai
pre urm[ ive=te)“. A=edar[, dulful cu cor[biieriul vorovind =i ]nc[
cuv`ntul bine nesf`r=ind, v`ntul criv[\ului dimpotriva c[ii
cor[biii a sufla, marea a s[ ]nfla =i valurile ca mun\ii a s[ r[dica
]ncepur[ (c[ci =i timpul iernii, c`nd soarele din tropicul Himeri-
nos spre tropicul Therinos s[ ]ntoarce era). Cor[biierii, volbura

1
De aici ]ncepe povestea cu t`lc moralizator a cor[bierului cu delfinul,
nara\iune ce nu mai are nici o leg[tur[ cu ]nt`mpl[rile din via\a personal[ a
lui Marco, dar prin intermediul c[reia Cantemir introduce mediul marin ]n
literatura noastr[ veche, a=a cum prin Povestea Camilopardalului pentru apa
Nilului f[cuse acela=i lucru cu arhitectura citadin[, cu mediul geografic exotic
=i cu atmosfera proprie basmelor orientale din cartea celor O mie =i una de
nop\i. T`lcul povestirii — ce supradimensioneaz[, al[turi de altele de acest
fel, corpul propriu-zis al temei romanului— exprim[ punctul de vedere al
scriitorului. Acesta cere celor mari =i puternici s[ ]nve\e s[ \in[ seama de
inteligen\a =i ]n\elepciunea omului din popor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 219

carea asupr[ le vine =i primejdiia carea ]n cap li s[ pune, v[dzind,

unii funele ]ntindea, al\ii vetrilile str`ngea (ce groaza mor\ii min-
tea uluie=te =i primejdiia f[r[ de veste toate sim\irile amur\e=te).
De carea =i bie\ii cor[biieri cuprindz`ndu-s[, unii la ad`nc, al\ii
la margine m`ntuin\a ar[ta. A=ijderea, unii limanul, carile ]n
dreapta, al\ii dosul, carile ]n st`nga aproape era, a apuca s[
n[zuiasc[ dzicea, iar[ unii fierele cor[bii arunc`nd, corabiia s[
sprijeneasc[ ]nv[\a. }ntr-acesta chip, ei cu chitelele ]nv[luindu-
s[ =i cu socotelele ]mpletecindu-s[, holbura corabiia a ]nv`ntiji
=i valurile pe deasupra a o n[bu=i ]ncepur[, =i a=e, ]n mica ceasu-
lui, v`ntul cel de dulf s[m[nat, din pufnet vivor =i din stropitur[
g`rle ]nluntrul =i pe deasupra vasului ]zvor`r[, carea, cu undele
fierb`nd =i amestec`ndu-s[, din fa\a apii ]n fundul m[rii s[ mut[1
(c[ cor[biieriul, carile ]n line=te furtuna nu socote=te =i g[uricea
carea pi=te=te cu vreme nu c[l[f[tuie=te, ]n abur, vivor, =i ]n
pic[tur[ ap[ f[r[ m[sur[ afl[). }ntr-acesta chip2 =i voi, o, priie-
tinilor, pildele mele buiguiri =i cuvintele mele ]ntr-aiuri \iind, pe
voi de buiguitori =i de nepricep[tori v[ ar[ta\i. Deci c`t pentru
alegerea locului l[ca=ului mieu ar fi, aceasta s[ =ti\i c[ precum ]n

1
Dialogul cor[bierului cu delfinul din aceast[ povestire se bazeaz[ pe
credin\a popular[, potrivit c[reia apari\ia delfinilor pe l`ng[ o corabie
preveste=te furtun[.
2
Liliacul revine la dialogul dintre el =i adunarea de la Adrianopol, atr[g`nd
aten\ia c[ ceea ce a povestit sugereaz[ celor prezen\i s[ \in[ seama =i de
cuvintele lui, un om s[rac ]n compara\ie cu ceilal\i, majoritatea boieri. La
cheie exist[ ]ns[, pentru aceast[ parte, urm[toarea descifrare: Ie=irea Liliacului
din vetrele: sc[parea lui de la catarg[ (D.C.) — ceea ce ]nseamn[ c[ avem o
lacun[ ]n text, deoarece nu ]nt`lnim nici aici, nici ]n alt[ parte, am[nuntul
eliber[rii lui de la catarg[. }nt`mplarea sa cu ]nchiderea din cauza datoriilor
=i eliberarea din ]nchisoare trebuie s[ fi avut loc mai ]nainte de anul 1703,
deoarece pe Marco ]l vedem amestecat =i printre participan\ii adun[rii de la
Arn[ut-chioi =i printre cei de la adunarea din Adrianopol, unde se pare c[
fusese chemat s[ se ajung[ la o ]n\elegere cu el ca s[ nu mai tulbure
aranjamentele pentru numirea lui Mihai Racovi\[.
220 Dimitrie Cantemir
1
borta pietrii br`nca Leului de groas[ nu ]ncape (c[ a multe lu-
cruri m[rimea de sc[dere =i grosimea ]ngreuiere de ]mpiedicare
ieste), a=e ]n ]ntunerecul nop\ii ochiul Vulturului nu videa, cu care
chip eu dec`t Leul mai aciuat, iar[ dec`t Vulturul mai fericit sint,
de vreme ce borta pietrii =i cetate nebiruit[ =i l[ca= desf[tat fiin-
du-mi, ]n vreme c`nd ochiul Vulturului cu ]ntunerec s[ ]nchide,
al mieu cu lumin[ curat[ s[ de=chide =i slobod =i f[r[ nici o primej-
die dob`nda hranii =i or`nduiala vie\ii ]mi cerc. Deci precum din-
ceput singuri a\i m[rturisit, monarhiile acestea din drepte st[p`nii,
iar nu din str`mbe tiranii de vor fi, cu Leul megiie=i, iar cu Vultu-
rul locului =i ]mp[r[\iii p[rta=i m[ voi afla. De vreme ce o a soare-
lui inv`rtijire ]n doa[ ]mp[r\ind, 12 ceasuri Vulturul, iar[ 12
ceasuri eu aerul lui voi st[p`ni, unde tir[niia lipsind, giudecata
dreapt[ ieste s[ s[ fac[ (c[ precum unde tir[niia st[p`ne=te, aco-
lo dreptatea s[ izgone=te, a=e unde dreptatea ]mp[r[\e=te, toat[
str`mb[tatea nici s[ nume=te). Iar[ amintrilea, cu t[riia =i cu sila
asupra mea a s[ sluji de vor pofti, cu un cuv`nt, =i a lui =i a mea
poft[ supt vecinic[ privileghie supuind, dzic, ca oric`nd Leul
br`nca ]n borti\a stincii =-ar b[ga, =i Vulturul cu cel la videre ascu\it
ochiu m-ar videa, cela cu pieptul =i cesta cu pintinul ce va putea
neoprit fac[“2.
Acestea =i altele multe ca acestea Liliacul cu viteaz[ inim[ =i
cu nebiruit suflet dzic`nd, denaintea adun[rii afar[ ie=i. Dup[ a
Liliacului ie=ire cu to\ii spr`ncenele a-=i r`dica =i fruntea a-=i

1
R[spunz`nd la propunerea de a se stabili fie ]ntre moldoveni, fie ]ntre
munteni, Marco declar[ c[ se simte mai ]n siguran\[ „]n borta pietrii“, adic[
]n casa muftiuliu, de ocrotirea c[ruia se bucura ]nc[ din timpul particip[rii la
evenimente. In ad[postul acestuia, precizeaz[ Marco, nu poate fi urm[rit nici
de moldoveni, nici de munteni.
2
Marco ar accepta totu=i s[ se stabileasc[ ]ntre munteni, dac[ s-ar dovedi
c[ „st[p`nirea“ ar fi dreapt[. Cantemir nu =tia probabil c[ tocmai de la curtea
lui Br`ncoveanu fugise Marco ]n anul 1700, c`nd se descoperise c[ umbla cu
intrigi la Poart[ pentru a lua locul binef[c[torului s[u.
Istoria ieroglific[. Vol. I 221

]mbina ]ncep`nd, cu nasul la p[m`nt l[sat, cu ochii ]mpr[=tiia\i

la c[utat, cu umerele spre urechi ridicate =i cu budza cea dede-
supt spre b[rbie ]ntoars[ =i sp`ndzurat[, unul spre alalt cu ochii
boldi\i c[uta, ce s[ vorovasc[ sau ce s[ gr[iasc[ ca mu\ii nu putea,
de ce s[ s[ apuce ca ului\ii nu =tia =i ce s[ lucredze ca lua\ii de
minte nu pricepea (c[ precum buhnetul =i sunetul mare, prea de
aproape fiind, puterea audzirii t`mpe=te, a=e lucrul nenedejduit
or`nduiala socotelii sminte=te), ]n v`rtoape de socotele =i ]n hol-
muri de chitele ca acestea ei r[t[cind =i prin toate unghiurile ca
cei f[r[ ochi orb[c[ind.
Vulpea, carea (precum mai denainte s-au pomenit) pentru
sl[biciunea ce i s[ t`mplase, la adunare s[ s[ afle nu putus[1 (c[
de multe ori cu pre\ul boalei statul iert[ciunii s[ cump[r[), prin
scrisoare icoana inimii a-=i ar[ta =i m[iestriile a-=i arunca silind,
poslanie ca aceasta trimis[, dzic`nd:
„Vulturului =i Leului, marilor monar=i, plec[ciune =i am`nduror
stihiilor adun[ri ]nchin[ciune, pravul pragului =i \[rna talpelor
voastre Vulpea aduce. Cu plecatele mele slove, ]n =tire a face
]ndr[znesc c[ ]nc[ dinceput eu =i pururea cu =uv[ite picioare pre
drepte c[r[ri a ]mbla deprins[ =i din fire a=e tocmit[ fiind, ]ns[
sl[biciunea carea tic[lo=iii mele ]ntr-aceasta vreme s-au t`mplat
(precum tuturor =tiut ieste), la adunarea de ob=te a m[ afla =i ]n
fa\[ nef[\[rnicitele mele slujbe a ar[ta nu putuiu2. De care lu-
cru, cele ce ]ntr-adev[r audziiu =i spre folosul de ob=te a fi le so-
cotiiu, prin slove a le ar[ta =i prin h`rtie adev[rul a v[ ]n=tiin\a,

1
Cantemir afirm[ c[ Ilie |ifescu (Vulpea), prezent la adunarea de la Arn[ut-
chioi, n-a mai participat, din cauza bolii, la cea de la Adrianopol. Retras ]n
Moldova, ]n vremea ]nceputurilor demersurilor pentru confirmarea de c[tre
Poart[ a domniei lui Racovi\[, |ifescu va trimite de acolo o scrisoare c[tre
frunta=ii adun[rii, scrisoare ce demonstreaz[ c[ se interesa ]ndeaproape de
evenimentele vie\ii politice ale zilei.
2
Este vorba de adunarea de la Adrianopol la care |ifescu n-a putut lua
parte — cel pu\in a=a afirm[ Cantemir.
222 Dimitrie Cantemir

boldul a adev[ratii =i neimatii mele priin\e m[ ]mpuns[ =i m[ ]m-

pins[ (c[ adev[rata dragoste nu numai cu cuv`nt de fa\[, ce =i cu
scrisoarea de departe chipul a-=i ar[ta obiciuit[ ieste). Aicea, dar[,
vestea au vinit, precum Liliacul (carile nici la ]ncruntarea unghi-
lor, nici la ]nsingerarea col\ilor de agiuns ieste) acolea, cu mare
obr[znicie, multe sc`r=nete s[ fie f[cut =i multe ]mpotriv[ =i
nepl[cute sinoadelor s[ fie \i\iit. A=ijderea, precum a Filului =i a
Inorogului pomenire la mijloc s[ fie adus, de carii aminte mi-am
adus, precum nici la adunarea dint`i chema\i s[ nu fie fost =i =i
chema\i de ar fi fost, precum mi s[ pare, n-ar fi vinit. De care
lucru, Lupul aicea ]n\eleg`nd, perii de pre spinare a-=i r`dica =i
pre n[ri mai larg a sufla au ]nceput, =i alte mari =i ]nalte duhuri a
purta l-am cunoscut (c[ nedejdea izb`ndii a capului cl[tire =i a
n[rilor pufnire s[mn arat[)1. Pentru aceasta, dar[, cu a mea
proast[ socoteal[, socotesc c[ acolea mai mult[ z[bav[ nef[c`nd,
cum mai cur`nd pre Liliac ]ntr-un chip s[-l a=edza\i =i, alt chip de
nu s[ va afla, dup[ pravila lui a tr[i s[-l l[sa\i, =i mai mult lucru-
rile nescutur`nd, f[r[ z[bav[ la scaunul monarhiii s[ v[ ]nturna\i.
C[ veche axiom[ ieste carea dzice: (Unui lucru f[r[ cale cale d`nd,
multe f[r[ cale a urma pot). A=ijderea, adese s[ vede (c[, unul
c[sc`nd, mai to\i de prinpregiur a c[sca s[ ]ndeamn[, macar c[
]ntr-acea dat[ a c[sca nu le-ar fi fost). Deci socoti\i bini=or c[, de
nu sint acolea acele doa[ jiganii, Filul adec[te =i Inorogul, s[ nu
cumva prin scrisori cu Lupul s[ se agiung[ (c[ scrisorile precum
a celui bun, a=e a celui r[u sfat iasc[ =i str[murare sint) =i s[ nu
cumva pildele =i pocit[niile Liliacului plineasc[, carile mai r[u

1
|ifescu scrie boierilor din adunare c[ este la curent cu cele petrecute la
Adrianopol =i anume c[ Marco pseudobeizadea a produs multe ]ncurc[turi,
]ntre care =i pomenirea fra\ilor Cantemir. Le d[ ]ns[ vestea ]ngrijor[toare c[
Lupu Bogdan hatmanul, sosit =i el ]n Moldova, auzise, de asemenea, despre
cele ]nt`mplate =i devenise mai ]ndr[zne\ („perii de pre spinare a-=i r`dica...
au ]nceput“). El face, a=adar, o scrisoare de denun\.
Istoria ieroglific[. Vol. I 223
1
sf`r=itul dec`t ]nceputul f[r[ gre= vor aduce . Pentru mi=elos statul
mieu vi\i =ti c[ dup[ uscarea vinelor, viind aicea =i hrana ]n lapte
de iepure, pui de cuco= o[toriu fier\i fiindu-mi (c[ci alt[ m`ncare
a m`nca nici pofta m[ ]ndemna, nici diieta doftoriilor m[ l[sa),
]ntr-o dzi, stomahul mai tocmindu-mi-s[ =i pofta spre osp[tare
mai pornindu-mi-s[, cu oarb[ l[comie puiul ]ntreg a ]nghi\i m-am
nevoit. Ce grumadzii, de mare =i lung[ fierbinteal[ usca\i fiin-
du-mi, ]n laring[ mi s-au oprit. L-a=i ]nghi\i =i pe g`tlej nu ]ncape,
l-a=i =tiupi =i nu-l pociu, c[ci ]n gios s[ s[ lunece st[ ]mpotriv[
usc[ciunea, cu tus[ =i cu opintele a-l lep[da nu m[ las[ sl[bi-
ciunea. }n cea de apoi scurtarea dzilelor mele spre lungirea anilor
]mp[ra\ilor =i st[p`nilor miei milostivi fie. C[rora de la cerescul
Vultur toat[ deplina fericire rog =i iar[=i rog.“2
Acestea Vulpea scriind =i cartea la adunarea de la Delta 3
trimi\`nd, ]ndat[=i la b`rlogul Lupului, ni a c[dea, ni a s[ scula,
de sl[biciune f[c`ndu-s[, s[ dus[, pre carile ]n l[ca=ul s[u afl`n-
du-l =i cu cucernic =i plecat chip ar[t`ndu-i-s[: „Bucur[-te,4 vechiul
meu priietin =i ]n toate a nevoilor c[i credinciosul =i nedesp[r\itul

1
}n scrisoare Ilie |ifescu sf[tuie=te pe boieri ca, pe de o parte, s[ ]mpiedice
coresponden\a dintre fra\ii Cantemir, afla\i la Istanbul, =i cumnatul lor Lupu
Bogdan, surghiunit ]n \ar[, iar, pe de alta, s[ aranjeze chestiunea
pretendentului Marco, probabil, s[-l cumpere, =i dup[ aceea s[ se ]napoieze
c`t mai cur`nd ]n Moldova.
2
}n finalul scrisorii, Vulpea poveste=te am[nuntul, grotesc, cum era s[
moar[ ]nghi\ind, din l[comie, un pui ]ntreg.
3
Adunarea boierilor de la Adrianopol.
4
Ipocrizia lui Ilie |ifescu nu are limite: dup[ ce scrisese boierilor la
Adrianopol c[ Lupu Bogdan nu se ast`mp[ra =i c[ ar fi bine s[ supravegheze
coresponden\a sa cu fra\ii Cantemir, ]i face acestuia o vizit[ acas[. Declar`n-
du-i c[ se simte afectat, din sincer[ prietenie, de nedreptatea ce i se f[cuse
prin ]nl[turarea sa din adunare, consider[ =i el c[ este o ru=ine alegerea lui
Racovi\[ ca domn, patronat de fra\ii Ruset =i sprijinit de Br`ncoveanu, cu
ajutorul „altor jiganii... p[s[rite“, ceea ce ar ]nsemna cu ajutorul unor boieri
moldoveni cump[ra\i de munteni.
224 Dimitrie Cantemir

mieu tovar[=. De pricina nevrednicii mele cercet[ri a =ti s[ cade

c[ dragostea cea adev[rat[, carea pururea c[tr[ tine am avut =i
am, din norocit[ privala privelii tale mai mult lipsit[ =i desp[r\it[
a fi, a suferi neput`nd. +i cu aceasta pricin[, ]nt`i la dulcea =i
nese\ioasa-\i privire =i ]n\[leapta =i filosofasca-\i vorovire mai mult
din suflet agiutorit[, dec`t cu picioarele sprejenit[, am alergat (c[
dragostea ]n inim[ dospit[, precum adese sl[biciune, a=e de multe
ori virtute peste putin\[ na=te). A doa pricin[ ieste c[ eu, tot
adev[rul cunosc`nd =i n[cazul, carile de c[tr[ ai no=tri vicleni
tovar[=i \i s-au f[cut, bine ]n\eleg`nd, cu ]n[du=al[, f[r[ r[coreal[
=i cu ]nfoc[ri f[r[ st`mp[r[ri inima mi s-au cuprins (c[ simbathie
a adev[ratului priietin din durerea a osului zdrobit pu\in[ =i mai
nici pu\in[ os[bire are). Deci, pre o parte, ale tale multe ]nalgio-
suri ce \i s-au f[cut, jelind (carile inima, c`t muntele Olimpului
de mi-ar fi fost, ]n scrum =i ]n cenu=e s[ o ]ntoarc[, destule ar fi
fost), iar[ pre alt[ parte, sf`r=itul lucrului acestuia la ce margine
va s[ ias[ nepricep`nd, tot bietul mieu trup, ca muntele Ethnii
singur materiia ardz[toare ]=i str`nge, singur s[ a\i\[, singur s[
aprinde, singur s[ tope=te, singur asupra cenu=elor =i scrumurilor
sale s[ r[zsipe=te =i ]n bezna p`rlitelor sale r[d[cini s[ poh`rne=te.
C[ p`n[ acmu pentru folosul de ob=te =i pentru cinstea monarhiii
Leului c`te oarece tot nedejduiam. Iar[ acmu, toat[ nedejdea mi
s-au curmat, de vreme ce mintea =i ]n\elepciunea a tot sfatul, ca-
rea tu e=ti, din capul adun[rii lipsind o vad. (C[ precum la multe
m[dulare un cap, a=e la multe gloate o minte ]ntreag[ a nu lipsi
trebuie). A=ijderea (precum dintr-al\ii am audzit), Leului jiganiia
geam[n[, Stru\ul, epitrop s[ s[ fie f[cut, c[ruia, capul schim-
b`ndu-i, altul ca de bou cornat =i bu[rat, (o, ocar[ mare), s[-i fie
pus =i mai mult cu ]ndemnarea Pardosului, a R`sului =i a altor
jiganii acmu de cur`nd p[s[rite, siloghismul Corbului s[ s[ fie
adeverit =i ]ntemeiat am ]n\eles (]ns[ ]n tot ocheanul nenedej-
duirii pic[tura nedejdii a lipsi =i, ]n tot limanul negrijii vinti=orul
grijii a nu aburi peste putin\[ ieste). De care lucru, un s[mn de
Istoria ieroglific[. Vol. I 225

nedejde precum s[ fie r[mas dzic, de vreme ce neamul Liliecilor

]n theatrul lumii de mare =i nesuferit[ ru=ine i-au dat, tot lucrul
f[r[ socoteal[ ce-au f[cut =i tot cuv`ntul f[r[ chibzuial[ ce-au gr[it
ar[t`ndu-le, =i cu nedezlegate argumenturi dzisele lor au dovedit
=i au adeverit, at`ta c`t toat[ limba amur\it[ =i toat[ gura amu\it[
]naintea lor au r[mas. De care lucru, o, dulcele mieu priietin, a
nedejdui ]ndr[znesc ca nu a=e de tot tot lucrul dup[ voia lor va
r[m`nea, =i c[tr[ aceasta mai v`rtos nedejdea ]mi nedejduie=te,
c[ci, precum bine m-am adeverit, Filul =i Inorogul la adunare n-au
vinit. Carii, ]ntre monarhiia noastr[, cei mai de-a firea =i mai de
frunte s[ fie lumii ieste =tiut. +i, precum eu a lor cea p[rin\asc[
fire le-am priceput, acestea ]nalgiosuri a r[bda =i p`n[ ]n sf`r=it
]n fundurile pustiilor a cutreiera nu vor putea (c[ firea de ce au
]nceput a s[ p[r[si =i obiceiul bine deprins a s[ uita prea cu anevoie
lucru ieste). Ce lucruri vor de=chide, de carile toat[ adunarea nici
a g`ndi au g`ndit, nici cuiva vreodat[ ]n minte au vinit (c[ jelea
=i r`vna cinstei pojarul ce sloboade dec`t focul ]n spinii usca\i
mai mare p`rjol face). A=ijderea, pre tine, bun =i adev[rat priie-
tin =i a adev[rului net[cut crainic av`ndu-te, cu ]nc[=ile, tic[loasa,
precum numai cu trupul de tine desp[r\it[, iar[ cu sufletul cu
tine la un loc lipit[ =i ]ncleit[ s[ fiu bine m[ =tiu (precum ]nc[ de
pre vremile epitropiii Monocheroleopardalului1 ispitit[ =i dovedit[
sint). C[tr[ noi =i pre s[racul Ciacalul au, carile la multe trebe
f[r[ preget =i la multe slujbe cu credin\[, precum li s[ va afla,

1
Monocheroleopardalis — Constantin Cantemir, tat[l scriitorului, a c[rui
domnie („epitropie“) se ]nscrie ]ntre anii 1685—1693. Numele este o asociere
]ntre monocheros — licorn (grec.), inorog, animal fabulos cu un corn ]n frunte,
leu =i pardalis (grec.), leopard. Vr`nd s[ dovedeasc[ sinceritatea prieteniei
pentru fra\ii Cantemir, |ifescu reaminte=te lui Lupu Bogdan dovezile sale de
amici\ie din vremea lui Constantin Cantemir; aluzia se refer[ la faptul c[ |ifescu
descoperise b[tr`nului domn complotul pus la cale de fra\ii Costin, Velicico
hatmanul =i Miron cronicarul, dup[ care urmase decapitarea celor doi.
226 Dimitrie Cantemir
1
prepus nu ieste . Deci, de vii socoti cu cale a fi, o carte la Fil =i la
Inorog s[ scriem =i de g`ndurile noastre =tire s[ le facem (c[ roa-
da pomului priete=ugului alta nu ieste, f[r[ numai ascunsul ini-
mii f[r[ primejdie a descoperi =i chitele ]ntre sine tare a acoperi).
Adec[, precum urechile noastre spre sunetul numelui lor st[ruiesc
=i numai din s[mnul ochiului spre toat[ slujba =i primejdiia a ne
]ncinge gata sintem.2 Deci, o, iubitul mieu priietin, cuvintele, mele
]n prepus nu le aduce, c[ci curate =i nezugr[vite sint =i ]n cea de
apoi pre dulce via\a mea m[ giur c[ tot cuv`ntul ascuns =i toat[
taina acoperit[, ascuns[ =i nedescoperit[ voi \inea“. (Vulpea pre
via\[-=i s[ giura, c[ci din prognosticul doftorului, precum la luna
nu va ie=i bine =tiia, de vreme ce ]n r[v[rsatul zorilor =i ]n amur-
gul soarelui sfigmosul ]n chipul viermelui s[ cl[tiia3), ce ]n
sf`r=itul vie\ii capul r[ut[\ii a face silind, pre Lup a am[gi =i capul
]n singe a-i v[psi4 s[ nevoia, =i precum ]n toat[ porunca lui, f[r[
preget =i ]n toate sfaturile =i ]nv[\[turile lui, f[r[ alt cuget, tot
unghiul a scociori =i toat[ piatra a cl[ti nu s[ va lenevi cu
giur[m`nt s[ f[g[duiia.
Ce Lupul, vechiu la minte =i copt la crieri fiind, noa[le a Vulpei
vicle=uguri =i proaspetele ei lingu=ituri ]ndat[ pricep`nd, precum
]n gur[ miiere z[minte=te, iar[ ]n piept otrav[ dospe=te cunoscu,

1
Un credincios al Cantemire=tilor trebuie socotit =i Maxut serdarul
(+acalul).
2
Ilie |ifescu merge prea departe cu perfidia sa: pentru a compromite pe
Lupu Bogdan ]n fa\a noului domn, el propune lui Lupu Bogdan s[ scrie o
scrisoare de devotament c[tre fra\ii Cantemir, =tiind bine c[, la sfatul s[u,
coresponden\a dintre ace=tia ar fi fost interceptat[. O astfel de scrisoare ar fi
fost o dovad[ c[ Lupu Bogdan conspira ]mpotriva lui Mihai Racovi\[.
3
Ilie |ifescu era con=tient c[ urma s[ moar[ ]n cur`nd. }n realitate, moartea
sa a intervenit ]n anul 1704, ]n timpul domniei lui Mihai Racovi\[.
4
Ilie |ifescu urm[rea, prin urmare, ca Lupu Bogdan s[ fie ucis prin t[ierea
capului („capul ]n singe a-i v[psi s[ nevoia“), a=a cum se proceda cu orice
complotist.
Istoria ieroglific[. Vol. I 227

=i precum preten\ia ei alta nu ieste, f[r[ numai cu chipuri =icuite

ca acestea, mintea =i socoteala Lupului carea ar fi =i pentru lucru-
rile carile la cetatea Deltii, unele s[v`r=ite, f[r[ altele acmu ]nce-
pute, ce ar dzice =i ce ar mai nedejdui s[ iscodeasc[ =i ]ndat[ la
adun[ri =tire f[c`nd =i minciunile carile mai denainte scrises[
s[-=i ]nnoiasc[ =i pre sine de priietin[ =i de slujnic[ s[ s[ ade-
vereasc[. C[tr[ carea Lupul, cu scurte =i pu\inele, ]ns[ grele =i
temeinice cuvinte, ]ntr-acesta chip r[spuns[:
„Veche pravil[ ieste, o, soro Hulpeo (c[ poftele =i voile ]mp[-
ra\ilor pravil[ nemutat[ ascult[torilor sint). De care lucru, =i la
aceasta alegere, de vreme ce voia =i porunca a marilor ]mp[ra\i
a=e au fost, nici o div[ nu ieste, =i a=e, orice au poruncit =i au
ales, bine au poruncit =i ]n\elep\e=te au ales. Nici c[tr[ aceasta
mai mult ceva a g`ndi sau a gr[i ni s[ cade, f[r[ c`t noi, ]ntr-
aceast[ dat[ via\[ singuratec[ aleg`ndu-ne =i la b`rlogul nostru
r[m[=i\a vie\ii din toate tulbur[rile lucrurilor =i g`ndurilor dep[r-
ta\i cu line=te a o trece =i cu odihn[ a o petrece am ales, =i mai
deasupra nici a gr[i, nici a audzi ceva poftim1 (c[ precum gura la
gr[ire, a=e urechile la audzire hotar a avea trebuie, =i cuv`ntul ca-
rile linului suflet tulburare aduce, nu numai a nu-l gr[i, ce nici a-l
audzi s[ cade). A=e noi, ]ntre acestea hotare contenindu-ne, nici
Liliiacul ce ar fi gr[it, nici Filul =i Inorogul ce vor s[ scorneasc[ =i
a=e=i nici mu=tele2 ce vor s[ v`ziasc[, sau t[unii3 ce vor s[ zb`n[iasc[
]n minte ne vine. De care lucru, mai mult voroava cu noi a lungi
scurt`ndu-\i, la l[ca=ul =i odihna ta te du. Iar[ vremea, proba cea
neminciunoas[, =i pre mine =i pre tine cine s[ fim ne va ar[ta“.
1
Lupu Bogdan, ]n\eleg`nd =iretenia lui |ifescu, declar[ c[ nu vrea s[ se
mai amestece ]n via\a politic[ a \[rii.
2
Mu=tele: ciocoimea, slugile boiere=ti (D.C.) — aparatul represiv al st[p`nilor
feudali, la origine mici boieri sau chiar \[rani.
3
T[unii: curtenii, aprodzii =i alal\i asemenea acestora (D.C. ) — ace=tia
erau mici proprietari de p[m`nt, obliga\i s[ presteze serviciul militar c[lare.
228 Dimitrie Cantemir

Acestea Lupul c[tr[ Vulpe ]nc[ vorovind, iat[, cu t`mplare, =i

Ciacalul acolea sosi (carile ]ntr-adev[r ]n dragostea Lupului s[
avea). Deci Ciacalul, dup[ ce cu plec[ciune obiciuita-=i ]nchin[-
ciune dede: „}n ceast[ noapte, dzice, prin p[dure pentru hrana
]ncolea =i ]ncoace ]mbl`nd =i prin spinii unui gard de prisac[
p[s[ruicele culcate a prinde p`ndind, ]ntre albine mare v`z`ial[
=i glogozal[ audziiu.1 Deci, pentru ca a ]mpletecitelor cuvinte
]ns[mnarea a ]n\elege s[ pociu, de gardul pris[cii, mai aproape
=ipurindu-m[, m[ lipiiu. De unde, din cele multe, acestea pu\ine
cuvinte ]n\ele=i (c[ci a tr`ntorilor urlete a albinelor sunete astu-
pa). Voroava, dar[, le era aceasta: „Precum noi ]mp[rat, monarh
=i st[p`nitoriu, aftocrator s[ fim av`nd, nu numai noi =tim, ce
toat[ lumea m[rturise=te =i matca2 carea ne chivernise=te, ne
porunce=te, ne st[p`ne=te =i ne otc`rmuie=te, din toat[ dihaniia
cunoscut[ =i aleas[ ieste (ca s[mnul a monarhului adev[rat aces-
ta ieste, c[ nici cu acul s[ ]mpung[3, nici cu din\ii s[ mu=ce, nici
cu unghele s[ rump[, ce ]n gre=i\i iertare, ]n r[i pedepsire, ]n
supu=i mil[, ]n streini dreptate =i ]n hotar[le monarhiii sale conte-
nire s[ arete), carile toate ]n monarhul, matca =i mamca noastr[
1
Maxut serdarul, sincer partizan al fra\ilor Cantemir, aduce vestea, c[
albinele — \[ranii de dajdie , birnicii (D.C.), =i tr`ntorii — scutelnicii (D.C.),
adic[ \[ranii scuti\i de bir, s-au r[sculat. |[ranii sunt numi\i de Cantemir
albine, pentru a le sublinia rolul de produc[tori ai bunurilor materiale.
Povestirea lui Maxut serdarul poate fi intitulat[ R[scoala albinelor, pasaj ]n
care vor fi urm[rite probleme ale vie\ii politice, v[zute din perspectiva maselor
exploatate, pozi\ie pe care se situeaz[ =i Cantemir. Se pare c[ aceast[ r[scoal[
n-a avut loc.
2
Matca albinelor:or`nduiala, obiceiul, pravila \[rii (D.C.) — pomenirea
legilor, scrise =i nescrise („obiceiul“), arat[ importan\a pe care o aveau acestea
pentru mase. Situat pe pozi\ia lor, Cantemir va concepe =i modelul domnului
ca un suveran ce trebuie s[ \in[ seama de legi =i obiceiuri, excluz`nd astfel
imaginea monarhului absolutist.
3
Modelul monarhului propus de Cantemir se aseam[n[ cu cel imaginat
de Grigore Ureche ]n cronica sa.
Istoria ieroglific[. Vol. I 229
1
deplin s[ cuprind . Aceasta, dar[, ]ntr-acesta chip fiind, oare cu
ce socoteal[ p`n[ acmu, iat[, de doa[ ori, ]n doa[ locuri zbur[-
toarele =i t`r`ietoarele toate adun`ndu-s[2, spre ]nt[rirea monar-
hiii Vulturului =i a Leului de la to\i hirograf a lua s[ nevoiesc.
A=ijderea, precum zbur[toarelor epitrop Corbul, iar[ ]n-patru-pi-
cioarelor Strutocamila s-au ales“. +i una c[tr[ alta cu prepuse cu-
vinte dzicea: „Oare pre noi la adunare cum nu ne-au chemat? Au
]n sama zbur[toarelor nu ne-au b[gat?3 Au c[ci mic=orimea sta-
tului nostru c[ut`nd, nevoin\a, agonisita =i chivernisala de ob=te
carea facem a cunoa=te s-au lenevit?4 Ce de vreme ce ieste a=e,
de sintem =i noi zbur[toare supt soare, pre to\i a cunoa=te s[-i
facem 5 (c[ albina s[m`n\a =i suli\a, miierea =i fiiere tot ]ntr-un
p`ntece poart[, =i precum toate politiile nu staturi ]nalte =i p`ntece
l[sate, ce omoni nedesp[r\it[ =i minte ispitit[ =i ascu\it[ caut[).“
Iar[ una dintre albine dzis[: „Eu ast[dzi ]n c`mp pentru agonisi-

1
Scriitorul precizeaz[ ]ns[ c[ aceast[ imagine a domnului ideal este
cuprins[ ]n tradi\iile =i legile \[rii, subliniind astfel superioritatea obiceiului
p[m`ntului, ]nc[lcat de-a lungul timpului de domnii tiranici.
2
Este vorba de cele dou[ adun[ri: cea de la Arn[ut-chioi =i cea de la
Adrianopol.
3
|[ranii aservi\i sunt nemul\umi\i pentru c[ n-au fost =i ei invita\i la cele
dou[ adun[ri pentru alegerea domnului, unde fuseser[ chema\i „to\i“, de
fapt, toate clasele =i categoriile sociale libere. Aici este vorba de \[r[nimea
aservit[, care reclam[ probabil un drept str[vechi, un obicei al p[m`ntului,
care le d[dea posibilitate de participare la alegerea domnului.
4
|[ranii repro=eaz[ boierimii c[ a n[scocit faptul c[ ei sunt cei care duc
greul ]n stat, asigur`nd, prin munca lor, prosperitatea societ[\ii. O idee
asem[n[toare o ]nt`lnim =i mai t`rziu ]n Descrierea Moldovei.
5
Prin urmare, \[ranii se r[scoal[ pentru a sili boierimea s[ recunoasc[
=i rolul lor ]n economia =i drepturile politice str[vechi. Aceast[ r[scoal[ n-a
avut loc, ea fiind imaginat[ de Cantemir pentru a-=i putea expune ideile
sale politice ]n ceea ce prive=te modelul domnului, legile =i obiceiurile \[rii,
precum =i drepturile str[vechi ale maselor, factorul fundamental ]n bun[-
starea \[rii.
230 Dimitrie Cantemir

ta ie=ind =i printre ierbi =i flori miiere cerc`nd, cu viespile1 a m[

]mpreuna mi s-au t`mplat, la carile iar[=i aceasta voroav[ a s[
scutura am aflat =i precum foarte cu greu duc lucrul2 ce s[ aude
c[ s-au f[cut, le-am priceput (c[ tulburarea unii politii ]ntre alal-
te, cu aprinderea unii case ]ntr-o cetate s[ asam[n[, c[ precum
din aprinderea unii case toat[ cetatea primejduie=te, ase o politie
r[scolindu-s[, toat[ megie=iia s[ cl[te=te). +i a=e=i eu ]nc[ acolea
fiind, o viiespe sosi, carea de mare adunarea mu=telor =i a \in\arilor
veste adus[3 =i precum de aceste a pasirilor =i a jiganiilor adunare
de veste lu`nd, tare ]ntre d`nsele v`ziia, dzic`nd: Scula\i, fra\i, =i
m[rg`nd, viespilor =tire s[ d[m, pre t[uni =i pre g[rg[uni ]mpre-
un[ s[ r`dic[m =i cu to\ii la prisaca albinelor s[ ne adun[m, unde,
de ob=te sf[tuindu-ne, s[ alegem =i s[ c[ut[m cu ce privileghie
Vulturul tuturor zbur[toarelor a st[p`ni =i cu ce mijloc numai o
monarhie la to\i a s[ numi =i a fi ar putea. C[ precum din lume
audzim, lucrul acesta nici Liliiecii a-l priimi n-au ]nvoit, dar[ noi
cu c`t mai gios dec`t Liliiecii =i cu c`t mai pu\ine dec`t toate
zbur[toarele vom fi? +i cum cu singur[ numai t[cerea spre robie
=i supunere vecinic[ ne vom l[sa? Ba, fra\ilor, o dat[ cu capul
lucrul acesta neizb`ndit s[ nu l[s[m! C[ spre aceasta, precum vies-
pea eghip\ilor4 a=e musca ceriului5 agiut[toare =i scutitoare ne va

1
Viespile: siimenii, d[r[banii =i alal\i liufegii (D.C.) — categorii de
mercenari.
2
+i trupele de mercenari o duceau greu, ar[t`ndu-se dispu=i s[ se al[ture
\[r[nimii r[sculate.
3
O viespe, adic[ un seimen, aduce vestea c[ sunt gata s[ participe la
r[scoal[ =i alte categorii sociale (\`n\arii =i g[rg[unii nu sunt l[muri\i la cheie).
Chemarea la r[scoal[ avea ]n vedere =i pe t[uni, adic[ pe curteni.
4
Aluzie la cultul unor animale ]n Egiptul antic. Aici expresia are ]n\elesul
c[ r[scoala militar[ a seimenilor are =anse de izb`nd[, ]ntruc`t exista ]nc[
din antichitate o divinitate patronimic[, un zeu al seimenilor.
5
Divinitate ocrotitoare a mu=telor, adic[ a ciocoimii. Cantemir face aluzie
la divinitatea fenician[ antic[ Baal-zebub, zeul mu=telor (care a dat pe
Belzebut). Musca cerului este =i o constela\ie.
Istoria ieroglific[. Vol. I 231

fi (c[ pentru slobodzenie =i mo=ie cu cinste a muri, dec`t prin

mul\i veci cu necinste a tr[i, mai de folos =i mai l[udat ieste).
A=ijderea, ]ntre dobitoace oarece dihonie s[ fie am ]n\eles, de
vreme ce pe Fil =i Inorog la adunare nu i-au chemat, nici i-au
]ntrebat, nici ]n sam[ de lucru i-au b[gat. Pe Lup c[ci dreapt[
hot[r`re Stru\ului au f[cut =i c[ci ]nc[ de pre vremile epitropiii
Vidrii, c`nd cu Pardosul ]n |ara C`mpilor au pribegit =i acolo cu
d`nsul ]n scandal[ =i la cuvinte au fost vinit, acmu Pardosul
izb`nd[ noa[ la pizm[ veche socotind a face, cu me=ter=ug din
adunare l-au scos =i oarecum la b`rlogul s[u ]n chip de izgnanie
l-au trimis.1 Vidra cea od`n[oar[ Corbului din suflet iubit[, iar[
acmu lui dec`t moartea mai ur`t[, dintr-am`ndoa[ izvoadele s-au
ras2 (c[ dec`t toat[ materiia alc[tuit[, sufletul nealc[tuit mai lesne
s[ beteje=te =i mai pre lesne ieste pre lei =i pre ur=i a st[p`ni dec`t
pre doa[ inimi prin toat[ via\a ]ntr-o dragoste =i ]ntr-o priin\[ a le
p[zi). Vulpea sau de bolnav[, sau de viclean[ dentre d`n=ii lipse=te,
de unde a prognostici putem c[ cu vreme cl[tirea acestor chipuri
f[c`ndu-se, lucrurile ]ntr-alt chip s[ vor schimba =i statul ]ntr-alt[
hain[ s[ va ]mbr[ca.3“ Acestea Vulpea, Lupul =i Ciacalul.
Iar[ cartea Vulpii la m`na sinoadelor agiung`nd, pre carea
citind-o ]n tain[, deos[bi, Uleul pe Pardos, pe R`s =i pre alal\i a
credin\ii Vicleni =i a vicle=ugului credincio=i ]n tain[ chem[4 (c[
1
Se face referire la cearta care avusese loc ]ntre Lupu Bogdan hatmanul =i
Iordache Ruset pe c`nd se aflau refugia\i ]n Polonia („|ara C`mpilor“) de
frica lui Constantin Duca. Drept r[zbunare, Iordache reu=ise acum s[-i fixeze
lui Lupu Bogdan domiciliu for\at la mo=ie.
2
Aluzie la faptul c[ Duca, cel ce odinioar[ fusese „din suflet iubit“ lui
Br`ncoveanu, era acum un mazil.
3
Ilie |ifescu lipsea din \ar[ nu at`t din cauza bolii, ci ]ntruc`t, fiin\[
duplicitar[, sim\ea c[ lucrurile s-ar putea ]ntoarce ]n favoarea Cantemire=tilor
=i nu mai particip[ la cea de a doua adunare, de la Adrianopol. Totu=i, dup[
cum afirm[ izvoarele, la sosirea ]n \ar[ a lui Mihai Racovi\[, |ifescu va fi
numit mare sp[tar.
4
Dup[ primirea scrisorii lui |ifescu, la Adrianopol are loc o adunare
restr`nsa, din partea muntean[ particip`nd paharnicul +tefan Cantacuzino,
232 Dimitrie Cantemir

voroava prea pe tain[ vicle=ugul supune, iar[ cuv`ntul ]n fa\[ a

drept[\ii s[mn ieste). C[rora scrisoarea =i sfatul Vulpii ar[t`nd,
Pardosul dzis[: „Vulpea pentru Lup oric`te scrie adev[rate =i de
credzut sint, c[ci precum s[ dzice dzic[toarea (Lupul p[rul dup[
vremi ]=i schimb[, iar[ din firea lui nu iese, nici obiceile ]nv[\ate
]=i mut[2). C[ Lupul pururea nu numai oile a f[r`ma, ce =i boii
din plug a ]neca =i pre tot dobitocul supus a spintica, precum obi-
ciuit s[ fie, lumii ieste =tiut. +i acmu lucrurile la omonie precum
vor s[ s[ aduc[ v[dzind, bine s[-i par[ peste firea lui ieste (c[
l[comiia ]n doa[ p[r\i zavistuie=te, una, c[ci tot ce pofte=te nu
agonise=te, alta, c[ci el ce pofte=te pre altul a agonisi prive=te).
De care lucru, a mea socoteal[ aceasta ieste: cu vreme Lupul nu
numai din adunarea Deltii, ce din toat[ lumea a s[ scoate tre-
buie=te3, =i a=e, tot dobitocul ]n odihn[ =i tot locul ]n ostrovul Cri-
tului4 s[ va ]ntoarce. Iar[ amintrilea, precum din obiceiurile lui a
s[ primeni nedejde f[r[ nedejde ieste. Iar[ pentru Fil =i Inorog
mijlocul a s[ afla pre lesne va fi.“
C[tr[ acestea R`sul, cuv`ntul apuc`nd, dzis[: „Precum am
]n\eles, Filul, socotind c[ dup[ m[rimea trupului cinstea s[ m[sur[
=i epitropiia lui s-ar c[dea (ca =i de mainte c`nd Inorogul de la
vr[jitori o aflase =i lui ]n dar =i peste nedejde i-o d[ruis[5), aicea

iar din partea moldovean[ Iordache, Mihalache Ruset =i al\i c`\iva care
sus\inuser[ pe Racovi\[.
2
La aceast[ adunare restr`ns[, Iordache Ruset ia cuv`ntul, sus\in`nd c[
sunt adev[rate cele scrise de |ifescu despre Lupu Bogdan hatmanul.
3
Lupu Bogdan urma s[ fie ]nl[turat dintre cei vii. Probabil c[ acum s-a
luat hot[r`rea ca el s[ fie otr[vit, c[ci ]ntr-adev[r, el va muri otr[vit cu o cafea
]n timpul domniei lui Mihai Racovi\[, rostul acestei crime fiind acela de a lipsi
pe Cantemir de un sprijinitor valoros.
4
Ostrovul Critului: unde jiganie f[rm[toare dzic c[ nu s[ afl[ (D.C.) —
expresia ]nseamn[ c[ restul boierimii moldovene va tr[i netulburat[.
5
Ar rezult[ de aici c[ Dimitrie Cantemir ob\inuse pentru sine domnia ]n
anul 1695, dar i-o d[ruise fratelui sau Antioh, lucru confirmat =i de unele izvoare
ale timpului. Antioh va domni, ]n prima domnie, ]ntre anii 1695—1700.
Istoria ieroglific[. Vol. I 233
1
au fost vinit . (R`sul de vinirea Filului adev[rat =tiia, c[ci pentru
ca pre ascuns la Delta s[ vie el ]i poruncis[, iar[ cu ce g`nd R`sul
aceasta f[cus[ mai nici el nu =tiia2). Iar[ acmu iar[=i am ]n\eles,
c[, pentru alegerea epitropiii Strutocamiliii ]n=tiin\`ndu-s[, cu
]nfr`nt[ voie, iar[=i la locuri-=i s-au dus (c[ dup[ vestea mor\ii,
vestea lipsirii cinstii locul cel mai de sus \ine), ]ns[ sfatul mieu
ieste acesta: Filul dup[ m[rimea =i mamina trupului la suflet ne-
potrivit ieste, c[ci, dup[ m[sura trupului sufletul de i s-ar potrivi,
C[prioara Hindiii3 ]ncotro ]i ieste voia a-l purta nu l-ar m[guli.
Carile, de m`ncare de agiuns, de b[utur[ la m[sur[ =i de odihn[
la vreme de va avea, ceva=i m[car[ lucrul mai ]nainte a ispiti nu
va ]ndr[zni. +i a=e dup[ voia noastr[ ]ncotro vom pofti a-l trage,
]ntr-acolo va merge4. Iar[ Inorogului spre domolire firea nicicum
nu i s[ pleac[. C[ ]n lume fr`ntura cornului =i acela de bun[voie
lep[dat a videa cuiva rar s-au t`mplat, iar[ Inorog domolit nici
s-au v[dzut, nici s-au audzit, nici undeva s-au aflat. De care lu-
cru, cu to\ii ]mpreun[ v`n[toare vom ridica prin codri, prin mun\i,

1
Scriitorul se exprim[ batjocoritor despre fratele s[u Antioh, care venise
=i el la Adrianopol cu g`ndul s[ ob\in[ pentru sine domnia, socotind c[
„cinstea“, adic[ demnitatea de domn, se m[soar[ dup[ m[rimea trupului
(Antioh era ]ntr-adev[r foarte mare la trup, dar nu prea inimos, cum spun =i
izvoarele istorice).
2
Cel care ]l invitase, ]n secret, pe Antioh la Adrianopul pentru domnie,
fusese Mihalache Ruset. Izvoarele contemporane afirm[ c[ Rusete=tii, care ]l
chemaser[ pe Antioh pentru domnie, de fapt ]l am[geau pe fratele lui Dimitrie,
cam naiv din fire.
3
Nu este descifrat[ la cheie, dar ar putea fi un membru al familiei Caragea,
probabil, vreun frate al lui Dimitra=co Caragea (C[prioara de Araviia). Despre
acest personaj se afirm[ c[ avea at`ta influen\[ asupra lui Antioh, ]nc`t ]l
putea ]nc`nta cu fel de fel de promisiuni. Probabil c[ prin el i se f[cuse invita\ia
lui Antioh la Adrianopol.
4
+tiindu-i firea ]nclinat[ spre comoditate =i trai bun, Mihalache Ruset
propune sfatului restr`ns s[ determine pe Antioh s[ renun\e la domnie ]n
schimbul unei sume de bani.
234 Dimitrie Cantemir

=i ]n toate p[r\ile ne vom s[m[na, pre carile, oriunde ar fi, tot ]l

vom afla, =i oric`t de iute la picioare ar fi, cu lungimea goanii o
dat[ de corn tot ]l vom apuca (c[ ce graba ]n ceas =i cu sila nu
ispr[ve=te, aceia delungarea vremii =i me=ter=ugul biruie=te). Ca-
rile, la m`n[ c[dzind, ]ntr-o ograd[ ]ncongiurat[ cu ap[ lat[1 ]l
vom ]nchide =i la loc ]ngust =i str`mpt ]l vom trimite. Unde el la
loc slobod =i la c`mp larg a tr[i deprins fiind, de n[caz, ]n cur`nd[
vreme ]n melianholie, din melianholie ]n buh[bie, din buh[bie ]n
sl[biciune, din sl[biciune ]n boal[ =i, ]n sf`r=itul tuturor, din boal[
]n moarte va c[dea, =i a=e, de tot numele din izvodul vie\ii i s[ va
=terge. Iar[ amintrilea, bine s[ =ti\i c[, p`n[ Inorogul via\[ are,
via\a noastr[ scurt[ =i aceia cu prepus =i ]n toate ceasurile cu
groaz[ dec`t moartea mai rea ieste (c[ o dat[ a muri, datoriia
firii, iar[ cu groaza mor\ii a tr[i, moartea mor\ii ieste)“.
A=e R`sul de r`s sfaturi ca acestea dac[ de sa\iu v[rs[, Uleul
dzis[: „Dar[ cuvintele acestea la lucru cine va putea duce?“
R`sul: „Eu, r[spuns[, numai cu ]nvoiala =i nevoin\a de ob=te
s[ fie“2.
De aceste asupra nevinov[\iii Inorogului spurcate sfaturi, Moliia
din blan[ veste lu`nd, ]ndat[ Inorogului =tire trimas[, carile
vicle=ugurile ce i s[ g[tesc cunosc`nd, ]nt`i ]n fire, apoi ]n picioare
nedejdea ]=i pus[.3

1
Ograd[ ]ncungiurat[ cu apa lat[: ostrov de mare (D.C.) — =tiindu-l c`t
este de ne]nduplecat =i de primejdios, Mihalache consider[ c[ nu poate fi
cump[rat ca fratele s[u =i propune o „v`n[toare“ ]mpotriva lui Dimitrie, care
urma s[ fie surghiunit ]ntr-o insul[.
2
Cer`nd ]ncuviin\area =i str[dania tuturor participan\ilor, Mihalache Ruset
este acela care ]=i ia sarcina s[ duc[ la ]ndeplinire planul ]mpotriva lui Dimitrie
Cantemir.
3
Moliia din blan[: Athanasie Papazoul (D.C.) — personaj obscur, care,
afl`ndu-se de fa\[ la cele hot[r`te ]n cerc restr`ns, anun\[ pe Dimitrie de
primejdia ce ]l amenin\a.
Istoria ieroglific[. Vol. I 235

PARTEA A PATRA
CUPRINS

A=e =i ]ntr-acesta chip sfaturile am`nduror p[r\ilor a=edz`n-

du-s[, asupra Filului =i mai cu de-adins asupra Inorogului cu mare
=i f[r[ dreptate ur[ r[mas[r[. Deci ]ndat[=i uricile =i privileghiile
Liliiacului, vr`nd-nevr`nd, dup[ vechile lui pravile =i voie ]nnoind,
a=edzar[.l Dup[ aceia toate pasirile de carne m`nc[toare =i toate
jig[niile de singe nevinovat v[rs[toare, pentru asupra Inorogului
v`n[toare, beleag2 =i cuv`nt ]=i deder[, =i toate ]n toate p[r\ile
s[-l cerce, s[-l afle, s[-l prindz[, s[-l lege, =i dup[ a lor tir[neasc[
s[-l giudece lege s[ or`nduir[. Ce ei ]nc[ acestea or`nduind =i fel
de fel de la\uri, curse, mreji =i alte m[iestrii ]n toate poticile =i
c[ile ]ntindzind3, str`mb[tate ca aceasta ]n mult[ vreme ceriul a
privi, p[m`ntul a suferi neput`nd, de n[prasn[ din toate p[r\ile
=i marginile p[m`ntului holburi, vivore, tremuri, cutremuri, tune-
te, sunete, tr[snete, plesnete scornir[, at`ta c`t tot muntele ]nalt
cu temeliele ]n sus =i cu v`rvul ]n gios r[sturnar[ =i tot copaciul
gros, ]nalt =i frundzos din r[d[cin[ ]l dezr[d[cinar[4, =i a=e, toat[

1
Ar rezulta c[ Marco pseudobeizadea a fost cump[rat cu bani ca s[ renun\e
pentru totdeauna la preten\iile lui la domnie.
2
Loc de ]nt`lnire. Rezult[ c[ boierii s-au legat prin jur[m`nt s[ porneasc[
o goan[ sistematic[ ]mpotriva lui Dimitrie.
3
Curs[, la\uri: ceau=i, miuba=ir, arma=i, iar mreaja este ferman, porunc[
st[p`neasc[ (D.C.) — boierii ob\inuser[ o decizie a sultanului pentru
surghiunirea lui Dimitrie, hot[r`re ce le da dreptul s[ foloseasc[ aparatul
turcesc de represiune.
4
Horbura, vivorul: r[scoala, scularea asupra ]mp[ratului — (D.C.) — este
vorba de r[scoala ienicerilor =i a ulemalelor din Istambul ]mpotriva sultanului
Mustafa II =i a vizirilor s[i, r[scoal[ ce a izbucnit pe la mijlocul lunii iulie
236 Dimitrie Cantemir

calea =i c[rarea pre p[m`nt =i prin aer cu grele neguri =i cu

]ntuneco=i nu[ri, ca cu un ve=m`nt negru c[ptu=ind astupar[ =i
tot drumul de pe fa\a p[m`ntului cu stinci poh`rnite, cu dealuri
=i holmuri r[zsipite =i cu p[duri s[ciuite pretiutiderelea ]nchis[r[
=i ]ncuiar[1. Din ceriu fulgere, din nu[ri smid[ =i piatr[, din
p[m`nt aburi, fumuri =i holburi, unele suindu-s[, iar[ altele
cobor`ndu-s[, ]n aer focul cu apa s[ amesteca =i stihiile ]ntre sine
cu nespus chip s[ lupta. Carile at`ta de stra=nic[ =i groznic[ meta-
morfosin ]n toat[ fapta f[cur[, c`t ceriul cu p[m`nt =i apa cu foc-
ul r[zboiu cumplit s[ fie r`dicat s[ p[rea2, cu a c[rora cl[tire toat[
zidirea s[ scutura =i s[ cutremura =i spre cea des[v`r=it a tot du-
hul peire s[ pleca.
Deci dint`i pricina3 groznicei ace=tiia cl[tiri nepriceput[, iar[
mai pre urm[ tuturor cunoscut[ fu (c[ precum pic[tura cea mai
de pre urm[ vasul ]neac[, a=e str`mbat[\ile mari =i multe mai
denainte gr[m[dite cu una mai de apoi =i necunoscut[ =i cea
c[dzut[ r[spl[tire ]=i iau, =i precum multe gr[m[dite mai denainte

1703 =i s-a extins asupra Adrianopolului, capitala estival[ a Imperiului Otoman.

La 10 august ]n acela=i an, sultanul a fost detronat. Pasajul se refer[ la
detronarea sultanului =i oglinde=te evenimentele din august. }n timpul acestor
tulbur[ri prigoana ]mpotriva lui Dimitrie Cantemir este sistat[. Scriitorul
prezint[ aceast[ r[scoal[ ]n limbajul s[u literar =i simbolic ca o reac\ie a for\elor
naturii ]mpotriva nedrept[\ii ce se f[cea Inorogului. }ntregul fragment referitor
la r[scoal[ ar putea fi intitulat Horbura =i amestec[tura ]n mun\i.
1
Pentru ]n\elegerea evenimentelor, d[m descifr[rile simbolurilor: dealuri
=i mun\i: norodul |arigradului; st`nci =i copaci: norodul Udriiului (Adrianopo-
lului) (D.C.).
Din acest pasaj mai rezult[ c[, din cauza r[scoalei, drumurile au fost ]nchise.
2
Cantemir vorbe=te de o lupt[ ]ntre elemente, pentru a sugera dezmem-
brarea stihial[ a existen\ei, ca ]n viziunea apocaliptic[ din prezicerile sibilinice.
3
Termen aristotelic desemn`nd cauza ini\ial[, cea dint`i cauz[ (este vorba
de cauza primar[ care a provocat o asemenea r[scoal[). Cantemir va folosi
acest termen ]n metodologia pe care o ini\iaz[ pentru descoperirea cauzei
ini\iale din lan\ul fenomenelor sociale =i mai ales al conflictelor interpersonale.
Istoria ieroglific[. Vol. I 237
l
au fost s[ cunosc) . A amestec[turii, dar[, ace=tiia pre scurt, is-
toriia aceasta au fost2: Toate dealurile mari =i to\i mun\ii ]nal\i3
asupra st`ncelor =i copacilor sfat sf[tuir[. Carii =epte hatmani de
r[zboiu purt[tori =i a gloatelor p[v[\uitori av`nd, asupra hol-
murilor4 celor de la cetatea Deltii5 vr[jma= r[zboiu r`dicar[ =i f[r[
veste, cu mari huiete =i de n[prasn[ cu mari buhnete, asupr[-le
poh`rnindu-s[, s[ r[sturnar[. Iar[ pricina ace=tii stra=nice r[dic[ri
=i f[r[ mil[ f[r`m[ri era aceasta: mun\ii cu holmurile6 ]ntre sine,
pentru greutatea carea de la st`nci =i de la copaci7 trag, s[ jeluir[
=i de pohoara carea ]n c`rc[ poart[ unul c[tr[ altul s[ olec[ir[8 =i
fietecarile c[tr[ de-aproapele s[u ]ntr-acesta chip dzis[r[: „P`n[
c`nd, fra\ilor, stinca piatra sac[ =i plopul, chiparisul =i platanul,
copaci f[r[ road[, ]n capul nostru suindu-s[, pe spate-ne urc`n-
du-s[, v`rvurile =i cre=tetele ne vor acoperi?9 +i p`n[ c`nd ei
]n[l\indu-s[ =i m[rindu-s[, ca cum ]n vreo sam[ ne-am fi, ne vor
oc[ri =i batgiocuri?10 (C[ certarea cu toiege ]ntr-ascuns dec`t ocara
1
R[scoala izbucne=te atunci c`nd s-a umplut paharul str`mb[t[\ilor.
2
Dup[ ce descrie ]n genere la propriu cataclismul firii, prezentat ca o
reac\ie a naturii la o nedreptate din lumea uman[, Cantemir trece la descrierea
r[scoalei ienicerilor din anul 1703. Ca atare, vom urm[ri ]nc[rc[tura simbolic[
a termenilor ieroglifici.
3
Cantemir sugereaz[ c[ r[scoala a avut un caracter de mas[, ceea ce era
un adev[r.
4
Demnitarii otomani afla\i la Adrianopol.
5
R[scula\ii se ]ndreptau ]mpotriva Adrianopolului.
6
Popula\ia Istanbulului.
7
Adic[ din partea demnitarilor afla\i atunci la Adrianopol.
8
Prin urmare, r[scoala din anul 1703 din Istanbul a avut drept cauz[
social[ povara pe care o purtau masele din capitala imperiului.
9
R[scula\ii se pl`ng =i de faptul c[ p[tura de parazi\i sociali stau ]n fruntea
societ[\ii, l[s`nd ]n umbr[ masele active =i productive, ned`ndu-le voie s[ se
afirme ]n via\a politic[ =i social[.
10
Este de re\inut aceast[ lozinc[ a r[scula\ilor din anul 1703, care, prin
con\inutul de idei, nu putea forma baza ideologic[ a mi=c[rii ienicere=ti.
Trebuie s-o consider[m, prin urmare, ca exprim`nd propriile idei ale lui
238 Dimitrie Cantemir

=i batgiocura ]n ar[tare mai de suferit ieste). De care lucru, cu

to\ii ]ntr-un g`nd =i ]ntr-o inim[ a ne ]mpreuna, cu mic =i cu mare,
]ntr-un cuv`nt =i ]ntr-un giur[m`nt a ne lega trebuie =i lucru ca-
rile alt[dat[ ]n politiia noastr[ nu s-au mai v[dzut s[ facem, adec[
cu a noastr[ r[sturnare a m`ndrilor =i trufa=ilor cea des[v`r=it
pr[p[dire =i r[zsipire s[ aducem (c[ toat[ moartea din fire aspr[
=i amar[ ieste, carea numai cu viderea r[zsipii nepriietinului mai
pl[cut[ =i mai ]ndulcit[ a fi s[ pare). Deci unde ne sint r[d[cinile,
acolo v`rvurile, =i unde ne sint v`rvurile, acolo r[d[cinile s[ ne
mut[m. C[ ]ntr-acesta chip toat[ st`nca groas[ =i pietroas[ =i tot
copaciul cr[ngos =i frundz[ros supt noi va r[m`nea, =i a=e, pre-
cum pururea dec`t noi mai mici =i precum noi i-am hr[nit =i i-am
crescut, ]n bra\[ i-am purtat =i la sin i-am aplecat =i precum p`n[
]ntr-at`ta ]n sam[ a nu ne b[ga =i ]n toat[ hula =i ocara a ne lua
nu li s-au c[dzut vor cunoa=te1. (C[ c[lc`iul peste cap a s[ ]n[l\a
=i piciorul, macar[ c[ cinci degete are, ]ns[ slujba m`nii a apuca
nu s[ cade.“)2 A=e, mun\ii deodat[ cu cuv`ntul =i lucrul plinir[, c[ci
pre toat[ movili\a3 cu sine tr[g`nd, toate holmurile =i dealurile dup[

Cantemir. Pornind, desigur, de la situa\ia grea a iob[gimii din \[rile rom`ne=ti,

prin chemarea la lupt[ a asupri\ilor ]mpotriva clasei parazitare a feudalilor,
prin sublinierea rolului de produc[toare a maselor =i prin sugerarea dreptului
de emancipare politic[ pe baza rolului economic al acestora, Cantemir
devanseaz[ ideologia politic[ a revolu\iei burgheze de la 1789, baza ideo-
logic[ a revolu\iei lui Tudor Vladimirescu =i chiar ideologia pa=optist[.
1
Tr`ntorii societ[\ii trebuie f[cu\i s[ ]n\eleag[ c[ masele sunt cele care ]i
hr[nesc =i nu trebuie dispre\uite. Dup[ cum se vede, ideile sunt identice cu
cele din R[scoala mu=telor.
2
Om de cultur[, Cantemir este pentru un determinism individual sever ]n
de\inerea =i ]ndeplinirea unor roluri sociale, astfel ]nc`t ignorantul =i prostul
s[ nu ]ndeplineasc[ roluri care cer inteligen\[ =i cultur[, a=a cum c[lc`iul nu
trebuie s[ ia locul capului, iar piciorul pe cel al m`inii.
3
Movili\e: norodul de pe l`ng[ |arigrad, de afar[ (D.C.) — r[scoala, care
la ]nceput avea un caracter pur militar, a atras de partea sa =i masele s[race
de la periferia capitalei turce=ti.
Istoria ieroglific[. Vol. I 239

cei =epte voievodzi urma. Carii cu to\ii deodat[ cl[tindu-s[ =i din

temelie cutremur`ndu-s[, unii peste al\ii s[ poh`rnir[, de a c[rora
huiet toate marginele lumii s[ r[zsunar[ =i s[ ]nsp[im`ntar[.
Pre aceia vreme adun[rile1, ]n vivorni\[ ]ntr-aceasta la locul
pomenit afl`ndu-s[, =i iele ]mpreun[ cu mun\ii nu pu\intele p[\ir[
=i nu pu\in[ pagub[ =i sc[dere avur[. Mai v`rtos c[ m[iestriile,
la\urile =i cursele, carile pentru v`narea Inorogului ]ntinsese, toate
din temeiu s[ rupsese =i nici de o treab[ spre aceia slujb[ s[ ]ntor-
ses[ (c[ mun\ii pr[v[lindu-s[, cei ce prin mun\i l[cuitori =i vasul
]nec`ndu-s[, cei ce pre mare sint c[l[tori, f[r[ primejdiia vie\ii =i
piierderea dob`nziii a fi nu pot). Iar[ ]ntre tulbur[rile mun\ilor
Inorogul la c`mpii l[ca=ului s[u, lin =i f[r[ grij[, via\a-=i petrecea
=i cea mai de pre urm[ la ce va ie=i ]n tot chipul a adulm[ca s[
nevoia, p`n[ c`nd dup[ a mun\ilor asupra stincelor =i a copacilor
r[sturnare, precum biruin\a la mun\i s[ fie r[mas ]n\[leas[, =i toat[
st`nca =i copaciul de la Delta o parte s[ s[ fie zdrumicat, iar[ o
parte dup[ sine t`r`ind, ]n robie s[ fie luat. A=ijderea, precum tot
dobitocul =i zbur[toarea ]ntre st`nci =i ]ntre nu[ri l[cuitoare s[
afla, ]n robiia celor =epte voievodzi s[ fie c[dzut =i de la locul s[u
s[-i fie mutat s[ ]n=tiin\[2.
Acestea a=e, iar[ Filul (carile pre tain[ la cetatea Deltii s[ s[
fie dus mai denainte s-au pomenit, dup[ ce lucrul ]mpotriv[
ispr[vit v[dzu, c[tr[ Inorog a n[zui sili. Filul nu cu bun g`nd asu-
pra Inorogului la adun[ri s[ dusese. (}ns[ ochiul ceresc toate vede
=i cump[na nev[dzut[ toate ]n dreptate =i f[r[ filoprosopie
1
Este vorba de adun[rile boierilor, care au avut de suferit ]n realizarea
planurilor din cauza r[scoalei ]ntinse p`n[ la Adrianopol.
2
Ceau=ii trimi=i pe urmele lui Dimitrie nu-=i pot ]ndeplini misiunea din
cauza r[scoalei, iar urm[ritul st[ lini=tit ]n palatul s[u de pe Bosfor („l[ca=ul“)
]n timpul evenimentelor. Boierii moldoveni =i munteni afla\i la Adrianopol
cad pe m`na r[scula\ilor (robiia celor =epte voievodzi) =i sunt transporta\i la
Constantinopol (robiia dobitoacelor: vinirea moldovenilor ]n |arigrad),
am[nunt ce nu concord[ cu izvoarele vremii.
240 Dimitrie Cantemir
1
cumpane=te ). Iar[ la ]nturnare, singur de ascunsul inimii sale
v[dindu-s[ =i de gre=itul s[u g`nd asupra Inorogului c[indu-s[,
]n gura mare m[rturisi (c[ tot priietinul din dob`nda aurului aflat,
dec`t cel cu leg[tura firii ]mpreunat, mai de gios =i mai cu prepus
ieste2). Iar[ dup[ ce adun[rile cu mult[ nenorocire ]n robie
c[dzur[ =i la locul celor =epte mun\i, ]n valea carea Grumadzii-
Boului3 s[ cheam[ adu=i fur[, Inorogul lucrul din cap[t, iar[ Fi-
lul din coad[ a apuca ispitir[. Inorogul pricina dint`i, iar[ Filul
fapta pricinii c[uta, Inorogul monarhiia pasirilor, iar[ Filul epitro-
piia Strutocamilii a r[zsipi s[ nevoia4. }ns[ Filul, pu\inele ispi-
tind, precum ]nc[ funea noa[ =i cu nevoie a s[ rumpe a fi cunoscu.
De care lucru, mai mult ]n de=ert a s[ osteni s[ p[r[si5. Inorogul
toat[ r[utatea ]n capul pasirilor =i tot pricazul ]n glasul =i silo-
ghismul Corbului cunosc`nd, pentru amur\ala o\[ros glasului lui
leac s[ afle pre la to\i vr[jitorii =i doftorii vremii aceiia cerea, =i
acmu =i doftorul cel bun g[sise =i leacul nemeris[ (numai unde
ceriul nu s[ pleac[, p[m`ntul ]n z[dar s[ r`dic[ =i c`nd nu[rii

1
Scriitorul afirm[ despre Antioh c[ venise la Adrianopol s[-=i aranjeze
treburile ]n paguba fratelui s[u. Revenind la Istanbul, el cere iertare lui
Dimitrie.
2
Antioh urm[rise ]n realitate „dob`nda aurului“, aluzie, probabil, la faptul
c[ se l[sase cump[rat cu bani ]n schimbul renun\[rii la domnie ]n favoarea lui
Racovi\[.
3
Grumadzii Boului: numele bogazului de la |arigrad (D.C.) — Bosforul.
4
}n timp ce boierii moldoveni =i munteni sosesc la Istanbul, unde locuiesc
undeva pe l`ng[ Bosfor, fra\ii Cantemir ]ncep demersurile pentru a profita de
situa\ia grea ]n care se aflau solicitan\ii domniei lui Mihai Racovi\[, Dimitrie
Cantemir str[duindu-se s[ ob\in[ domnia |arii Rom`ne=ti prin ]nlocuirea lui
Br`ncoveanu, iar Antioh — domnia Moldovei, prin ]ncercarea de a nu i se
confirma domnia lui Racovi\[ de c[tre noua conducere a Imperiului Otoman.
5
Antioh Cantemir, d`ndu-=i seama c[ funia era nou[, adic[ Racovi\[ era
tare, renun\[. Realitatea este c[, de=i avea de partea sa pe aga Ceal`c,
comandantul ienicerilor r[scula\i, Antioh sosise la vizir pu\in mai t`rziu dec`t
Racovi\[, care ob\ine astfel confirmarea domniei.
Istoria ieroglific[. Vol. I 241

umedzala ]n ploi nu-=i slobod, ]n de=ert sam[n[ cela ce sam[n[).

}n care chip, =i a Inorogului ostenin\[ ie=i, de vreme ce norocul
slujind, vicle=ugul Corbului ]n sprijineal[ =i r[utatea-i ]n fereal[
s[ ar[t[, =i chipurile vr[jitorilor schimb`ndu-s[, Inorogul de tot
]nceputul apucat ]ntr-alt[ vreme a-l s[v`r=i =i cu alt mijloc a-l pli-
ni s-au l[sat, precum la locul s[u s[ va pomeni1.
}ntr-aceia=i vreme, =i Vidra sosind, spre ]n[du=ala a tuturor ji-
ganiilor, nu pu\ine fumuri slobodzi, =i acmu toate dobitoacele
pre\ul a-=i t[ia =i din robie a sc[pa nevoindu-s[, Vidra cu ale sale,
]n divuri, ]n chipuri, amestec[turi, pre\ul ]ndoit le adaos[, at`ta
c`t pasirilor nu numai penele =i dobitoacelor nu numai perii, ce
=i tuleiele li s-au jepuit =i pieile de pre carne li s-au belit. A=e,
Vidra ca un v`nt ]n trestii lovind, din toate =i ]n toate p[r\ile ]i
plec[ =i ]i ]nduplec[. }ns[ ]n sf`r=it ceva vrednic de laud[ neispr[-
vind, ]n g`rlele apelor spre aciuare s[ dus[.2
Iar[ robimea dobitoacelor, toat[ prin fel de fel de t`mpl[ri =i
dup[ multe =i nenum[rate de t`mpl[ri =i zbucium[ri pre\ul d`n-
du-=i =i precum li s[ p[rea lucrurile a=edzindu-=i =i oarecum dup[
voia lor tocmindu-=i, de la cei =epte voievodzi iertare ]=i luar[ =i
la locurile sale s[ s[ duc[ s[ scular[. }n urm[ pe R`s, pe dul[ii
ciob[ne=ti, pe coteii de cas[ =i pe Hameleon l[sind, ca denapoile
lor p[zind, pentru v`n[toarea la\urilor =i a tuturor m[iestriilor
carile de iznoav[ asupra Inorogului ]ntinsese, aminte s[ le fie, le
poruncir[. A=ijderea, ]mpotriva lucrurilor sale ceva=i de s-ar
t`mpla, cum mai cur`nd =tire s[ le dea, ca dup[ cuv`ntul =i
1
Nici str[duin\ele lui Dimitrie Cantemir nu fuseser[ ]ncununate de succes,
cu toate c[ g[sise „doftor bun“ ]ntre demnitarii Por\ii. Br`ncoveanu se dovedi
puternic, datorit[ faptului c[, dup[ cum afirm[ izvoarele vremii, mituise ]n
dreapta =i ]n st`nga pe noii puternici de la Istanbul.
2
}n vremea ]n care boierii umblau pe la demnitarii instalal\i de noul regim
pentru ob\inerea confirm[rii lui Racovi\[, se ive=te din nou Constantin Duca
(Vidra), fostul domn, care face at`tea intrigi, ]nc`t boierii sunt sili\i a pl[ti din
nou sume mari de bani (Pre\ul robiii: cheltuiala carea li s-au adaos la |arigrad).
242 Dimitrie Cantemir

giur[m`ntul carile mai denainte cu vicle=ug pusese, cu to\ii ]mpre-

un[, de mai mare goan[ =i v`n[toare s[ s[ g[teasc[1.
}n vremea ie=irii lor de la Grumadzii-Boului,2 cu hrizmosul ca-
rile ]nc[ de demult Camilopardalul le t`lcuis[ =i coada p[unului
c[tr[ coarnele boului3 aflase =i pre C[mil[ cu d`nsa frumos
]mpodobis[, s[ fie v[dzut cineva lucru de ciudes[ =i preste toat[
ciuda mai ciudat =i mai minunat. C[ la ie=irea lor de la cei =epte
mun\i, ciuda nev[dzut[ (=i precum s[ dzice dzic[toarea): neaud-
zit[, cu coad[ ]n v`rvul capului C[mila era.4 Iar[ la intrarea la
locul lor, vestit[ dzic[toarea s[ pliniia, carea dzice: „Mare ciud[
duc ]n car, mai mare va fi dac-om sosi“. To\i era cum era, iar[ toat[
minunea =i ciudesea, ]n C[mil[ s[ cuprindea (c[ precum soarele
cu a sa lumin[ toate stelele acopere =i nev[dzute le face, a=e pa-
sirea dobitocit[ =i vita p[s[rit[ pre toate de mascara cov`r=iia).
C[ci la C[mil[, ]n loc de peri =i de floci, cu pene ro=ii o ]mbr[cas[,
l`ng[ carile aripi negre ca de Corb al[turas[, la grumadzii C[milei
cel coh`iat, capul boului cel bu[rat prepusese. Coada p[unului cea

1
}n sf`r=it (prin septembrie 1703), Mihai Racovi\[ ob\ine confirmarea
domniei de la noul sultan (Ahmed III) =i pleac[, ]mpreun[ cu to\i sprijinitorii,
]n \ar[, l[s`nd la Istanbul pe agen\ii s[i (dul[ii: capichehaiele; coteii: spionii),
precum =i pe Scarlat Ruset, cu dispozi\ia de a relua v`n[toarea ]mpotriva lui
Dimitrie Cantemir.
2
Grumadzii Boului: numele bagazului de la |aringrad (D.C.) — str`m-
toarea Bosfor, pe care este cl[dit Istanbulul. Cantemir vorbe=te despre „ie=irea“,
adic[ despre plecarea boierilor moldoveni de la palatul imperial de pe Bosfor,
dup[ ce noul domn, Mihai Racovi\[, c[p[tase investitura de la sultan (septem-
brie 1703). Cu aceasta ]ncepe secven\a pe care am putea-o intitula Domnia
Stru\oc[milei (fiind vorba, bine]n\eles, de prima domnie: 1703—1705).
3
Coada p[unului c[tr[ coarnele boului: cuca de la ]mp[rat c[tr[ caftanul ce
luase (D.C.) — este vorba de cuc[ =i de caftan, principalele obiecte de
]mbr[c[minte domneasc[ ce se primeau cu ocazia investiturii.
4
Urmeaz[ un portret caricatural f[cut lui Racovi\[ ]n postura de purt[tor
al ]nsemnelor domne=ti. Denumirea ieroglific[ a ]nsemnelor, cum ar fi „penele
ro=ii“, care ]nseamn[ „cabani\a de domnie“ =i pozi\ia ocupat[ de cuc[: coada
din v`rful capului etc. sunt semnificative.
Istoria ieroglific[. Vol. I 243

rotat[, nu despre sap[, dup[ obiceiul a tuturor dobitoacelor, ce

]n loc de cercel, al[turea cu capul, ]n sus o ridicase =i, de cornul
cel drept lipind-o, o legase (c[ unde v[psala galb[n[ degetele
v[pse=te, acolo la C[mile coarne, aripi =i pene odr[sle=te1).
A=edar[, jig[niile =i dobitoacele toate urm`nd Strutocamilii,
la s[la=ul monarhiii sale sosir[, unde, pe Strutocamil[ ]n obiciui-
tul =opron2 b[g`nd, pilituri de fier cu prund amestecate, ]n loc de
osp[\, ]nainte-i v[rsar[, cu carile mai mult s[ m`nca dec`t m`nca
=i mai mult cor\iia dec`t mistuia.3
Iar[ alalte de singe nevinovat v[rs[toare jiganii,4 fietecarea,
trunchiu de meserni\[ =i pr[v[lie de carne de=chisese, ]n toate
p[r\ile giunghind, zugrum`nd, t[ind, despoind, arunc`nd, ]mp[r-
\ind =i nici de gras[ ]n sam[ b[g`nd, nici de vitioan[ ceva= mil[
av`nd (c[ unde jigania oile p[ze=te, acolo ciobanul p[sc`nd, ]n
loc de l`n[, cu gerul s[ ]nve=te). At`ta c`t tot dobitocul supus la
cea des[v`r=it a peririi primejdie sosis[. Tot ochiul ce le priviia
cu lacr[mi de singe le t`nguia, ]ntre d`nsele undeva glas de bu-
curie sau viers de veselie nu s[ sim\iia, f[r[ numai r[get, muget,
obide, suspine, v[iet[turi =i olec[ituri ]n toate p[r\ile =i ]n toate
col\urile s[ audziia.5
1
De v[psala galb[n[ degetele a s[ v[psi: m`na a s[ umplea de mit[ (D.C.)
— se reaminte=te c[ ob\inerea confirm[rii domniei lui Racovi\[ s-a realizat
cu ajutorul mituirii demnitarilor otomani.
2
+opron: cur\ile, scaunul domnilor Moldovei (D.C.).
3
Dup[ ce l-au adus la scaunul domnesc din Ia=i („=opron“), marii boieri
fac din Mihai Racovi\[, domnul ales de ei cu mult[ cheltuial[, o unealt[ docil[
a intereselor lor; ]i dau s[ m[n`nce „pilituri de fier cu prund amestecate“,
adic[ ]l silesc s[ ]nghit[ tot ce vor ei.
4
Cantemir accentueaz[ ]nc[ o dat[ cruzimea boierimii moldovene ]n
rela\iile cu masele de \[rani.
5
Prin urmare, la ad[postul unui domn slab, f[r[ autoritate =i st[p`nit de
sentimentul recuno=tin\ei pentru cheltuielile ce se f[cuser[ cu alegerea lui,
boierimea moldovean[ apas[ =i jefuie=te cumplit \[r[nimea, astfel ]nc`t aceasta
ajunsese ]n pragul pieirii: giungherile, meserni\ele ]n dobitoace: prada, jacul
boierilor ]n cei supu=i (D.C.).
244 Dimitrie Cantemir

C[mila s[raca, de chipu-=i s[ mira, de aripi =i de pene oare-

cum m[rindu-s[, s[ cani ]nfla. Apoi de sete =i de foame =i de alte
nevoi =i bezcisnicii cu jele =i nem`ng[iat[ s[ v[iera. C[tr[ aceas-
ta st[p`n s[ st[p`niia, deasupra s[ supunea, cu glas s[ amu\iia,
cu m`ni s[ ciun\iia, cu picioare s[ ologiia, cu ochi s[ orbiia =i
]nc[ cu duh s[ ]n[du=iia =i cu sufletul ]n co= ]n toate ceasurile s[
omor`ia (c[ prec`t ]n via\[ moartea, at`ta ]n putere sl[biciunea
lucreadz[, ]ns[ cu at`ta moartea dec`t sl[biciunea mai fericit[, c[ci
ce ia o dat[, nici a mai da [nici a mai da], nici a mai lua alt[ dat[
poate. Iar[ ]n sl[biciune n[cazurile, ca otava ]n prim[var[ odr[slesc
=i fel de fel de chipuri spre mai mare dosad[ izvodesc). A=e Struto-
camila, ]n vreo parte a s[ cl[ti, de fricoas[ nu putea, ceva a grai,
de proast[ nu =tia, pentru care lucru, din gura ei alt[ ceva nu s[
audziia f[r[ numai bolb[ietura carea de la mo=ii =i str[mo=ii s[i
]nv[\as[ =i prin glasul f[r[ articule din piept =i din g`rtan acestea
]i clocotiia: r.r.r.a.a.a.c.c.c.o.o.o.v.v.v. a.a.a.,1 pre carile mai pre
urm[, iar[=i Lupul filosofind, ]ntr-acesta chip le-au t`lcuit: r[u,
r[u, r[u, ah, ah, ah, capul, capul, capul, oh oh oh, vai, vai, vai.2
Pre aceasta vreme =i Vulpea piielea bl[narilor =i carnea cioa-
r`lor ]=i dede, c[ci nici p[m`ntul ]n sine o priimi, nici aerul de
c`t era uscat[ a o mai zbici putu. +i ase, =i ea plata vicle=ugului
pr[p[denie =i peire de n[prasn[ a fi cunoscu3 (c[ a vicle=ugului
s[min\e vara s[ sam[n[ dulci =i, iarna r[sar amar[, a c[rora
poam[ ]nt`i ]ndulcesc, apoi cu nesuferit[ am[r`me otr[v[sc).
Pasirile dar[ =i dobitoacele, toate acmu lucrurile-=i dup[
cuv`ntu-=i =i pofta-=i ispr[vite =i deplin tocmite a fi p[r`ndu-li-se,
a omoniii =i leg[turii cuprindere =i a monar=ilor s[i vecinic[ =i
neprepus[ st[p`nire, cu zapise, cu urice =i cu hrisovuluri a ]nt[ri

1
Racova, comuna din care se tr[gea Mihai Racovi\[.
2
Domnul ales nu era ]n stare s[ pun[ cap[t abuzului boierilor, limit`ndu-
se la oftat =i v[ic[reli.
3
}n timpul domniei lui Mihai Racovi\[ moare =i marele sp[tar Ilie |ifescu
(Vulpea), prin luna mai 1705.
Istoria ieroglific[. Vol. I 245

=i a adeveri socotir[. Deci hirograful cu a tuturor isc[liturile de

ob=te, pre carile monarhilor s[i deder[, ]ntr-acesta chip era1:
„Adec[ noi, pasirile v[zduhului =i dobitoacele p[m`ntului, cu
aceast[ a noastr[ de ob=te scrisoare scriem =i m[rturisim, pre-
cum de nime sili\i, nici asupri\i, ce dintr-a noastr[ bun[ voie, g`nd
bun am g`ndit, sfat adev[rat am sf[tuit =i lucru de cinste cu cuvi-
in\[ =i spre folosul de ob=te am ]nceput, am s[v`r=it =i cu isc[-
liturile noastre l-am ]nt[rit, ca de ast[dzi ]nainte cu to\ii noi, veri
zbur[toare, veri pre p[m`nt m[rg[toare ar fi ]ntr-o inim[ =i ]ntr-o
]nvoin\[ supt doa[ monarhii a doi monarhi, a ]n[l\atului Vultu-
rului adec[ =i a preaputinciosului Leului, supu=i =i aciua\i s[ fim.
A=ijderea, epitropii =i ]n toate puternicii acestor sl[vite ]mp[r[\ii
otc`rmuitori, Corbul adec[te =i Strutocamilon, orice ne-ar porunci
=i orice ne-ar ]nv[\a, f[r[ de nici o ]ng[imal[ =i f[r[ leac de cr`-
cneal[ ascult[tori =i urm[tori s[ ne ar[t[m. Dup[ aceasta, ]ntr-o
pravil[ =i ]n unirea legiurilor (deos[bi de obiceele locului) s[ ne
afl[m, a tot priietinul priietin =i a tot nepriietinul nepriietin de
ob=te s[ priim sau s[ nu priim. Greul =i nevoia unul altuia s[ pur-
t[m, ]n toat[ evthihiia =i distihiia tovar[=i nedesp[r\i\i =i ne]ndoi\i
s[ ne \inem, nicicum a vremilor, a lucrurilor =i a t`mpl[rilor pro-
fasin sau alt chip de fereal[ =i de =uv[ial[ s[ punem, ce orice ar fi
=i s-ar t`mpla cu sfatul de ob=te pentru folosul de ob=te s[ ar[t[m,
s[ dzicem =i s[ facem. A=ijderea, cu stra=nic =i ]n veci st[t[toriu
giur[m`nt, pre nume =i via\a a marilor ]mp[ra\i ne giur[m =i spre

1
Prin urmare, pe vremea domniei lui Mihai Racovi\[, probabil prin anul
1704, are loc o ]n\elegere ]ntre boierimea muntean[ =i cea moldovean[, ]n
sensul practic[rii unei politici de bun[ vecin[tate =i prietenie, f[r[ p`ri reciproce
la Poart[. Aceast[ ]n\elegere se materializeaz[ ]ntr-un act scris, o conven\ie,
care, urm`nd, probabil, o practic[ a vremii, va servi ca document de sprijin
pentru ]ncheierea unui tratat de amici\ie ]ntre domnii celor doua \[ri. Mai
jos, scriitorul d[ con\inutul, desigur fictiv, dar ]ntemeiat pe realitate, al
conven\iei boiere=ti, conven\ie ce este ]n acela=i timp =i un jur[m`nt de credin\[
al boierimii fa\[ de domnii lor.
246 Dimitrie Cantemir

cinstea monarhiilor noastre cuv`nt d[m, ca oricine vr[od`n[oar[

]mpotrivnic, neascult[toriu sau viclean epitropilor ]mp[ra\ilor
no=tri milostivi s-ar afla, din ceata, neamul, cinstea =i adunarea
noastr[ afara s[-l scoatem, =i ob=tii nepriietin, legiurilor eretic =i
pravilelor c[lc[toriu s[-l cunoa=tem =i, p`n[ c`nd a noastr[ =i a
lui via\[ ]ntre muritori s-ar t[v[li, ochiul zavistiii, m`na izb`ndii
=i inima vr[jm[=ii deasupra unuia ca aceluia s[ nu r[dic[m, ce
pururea gonit =i izgonit din \irc[lamul unirii noastre av`ndu-l, toat[
ura vr[jm[=iii nu numai ]n lucruri, ]n bucate =i ]n avu\ie-i s[ s[
opreasc[, ce a=e=i, p`n[ la curmarea dzilelor =i vie\ii lungindu-s[,
s[ s[ l[\asc[, at`ta c`t, din b[tr`n p`n[ la t`n[r =i din sugariu p`n[
la gola= milostivindu-ne, s[ nu dojenim =i de la ac p`n[ la a\[ cu
avu\ie, cu neam, cu simen\ie ]n prav =i pulbere a-l ]ntoarce s[
silim. (C[ precum vr[jm[=iia veche ad`nci r[d[cini sloboade, a=e
=i izb`nda ]n neam =i semen\ii s[ l[\e=te.) A=ijderea pentru trii de
moarte nepriietini, tuturor mai cu de-adins ]n =tire s[ fie =i ]n pome-
nire din rod =i-n rod s[ \ie: adec[ pentru Inorog, Filul =i Vidra, carii
pururea ne]ndupleca\i ]n r[utate =i neobosi\i ]n vrajbe s-au ar[tat.
Ca toat[ pasirea iute la zburat, toat[ jiganiia repede la alergat =i
toat[ dihaniia ascu\it[ la adulm[cat, pururea gata =i f[r[ preget s[
fie, p`n[ c`nd, sau ]n sil\e, sau ]n curse, sau ]n col\i, sau ]n unghii
r[ii r[u vor c[dea, =i cea ce li s[ cade plat[-=i vor lua, de vreme ce
aceste aievea nepriietini =i vr[jma=i ob=tii s-au purtat, ]mp[ra\ilor
nesupu=i =i poroncilor neascult[tori s-au aflat.
}nc[=ile cu to\ii dzicem =i adeverim =i din tot sufletul =i inima
f[g[duim ca toate capitulurile =i punturile (pre carile ]mp[ra\ii
no=tri milostivi de la noi au poftit) ]n veci necl[tite, nebetejite =i
nesmintite s[ le p[zim. +i iar[=ile ]nvoim =i poftim ca pe epitro-
pul ce avem (carile chipul =i icoana ]mp[ratului nostru poart[) ]n
via\[ neschimbat =i nemutat st[p`n s[-l avem =i s[-l \inem. Iar[
dup[ a lor via\[, ori pre carile din odraslele lor cerescul Vultur =i
Leu ]n scaunul p[rin\ilor s[i ar pune, pre acela urm[toriu =i
mo=tenitoriu epitropiii cu toat[ ]nvoin\a s[-l priimim, ca ]n veci
Istoria ieroglific[. Vol. I 247

de veci semen\iia lor din thronul st[p`nirii s[ nu lipsasc[, ce c`t

luna s[ tr[iasc[ =i c`t soarele s[ cu fericire vie\uiasc[. Fie, fie, fie!
Pentru dar[ mai bun[ credin\a =i deplin adeverin\a plecat hi-
rograful nostru la pravul pragului =i la sc[uia=ul talpelor a milos-
tivilor no=tri ]mp[ra\i am pus.1 Datu-s-au ]n anul monarhiii pasi-
rilor 29.000, iar[ a monarhiii jiganiilor 30.100, ]n anul epitropiii
Corbului 1.500, iar[ a epitropii <i> Strutocamilii 100.2
Co\ofana uricariul de om[t, pis.

Brehnacea, +oimul, Uliul, Coruiul, R`r[ul, H`r[\ul, Cioara, Co\o-

fana, Puhacea, Caia, Pardosul, Ursul, Vulpea, Ciacal, Bursucul,
R`sul, Veveri\a, Dulful, Sobolul, C`nele, Coteiul, Ogarul, M`\a
S[lbatec[, M`\a de Cas[, Guziul, Nev[stuica, +oarecele.
Pasirile =i dobitoacele supuse:
Leb[da, Dropiia, Vaca, G`nsca, Ra\a, Curca, G[ina, P[unul, Vrabi-
ia, Porumbul, Turturea, Gangur, Pi\igu=, Cinti\a, Fasanu, Patr`ni-
chea, Prepeli\a, C`rsteiul, R`ndunea, L[stunu, Calul, Boul, Oaia,
Capra, Porcu, M[garul, C[mila, Dzimbrii, Cerbul, Ciuta, C[prioara,
Iepurile, Colunul3 =i alalte pasiri, dobitoace =i jig[nii c`te ]n ce-
1
A=a cum prezint[ Cantemir lucrurile, conven\ia boiereasc[ era format[
din dou[ p[r\i: prima cuprindea obliga\ia de credin\[ a boierilor pentru
sprijinirea lui Racovi\[ =i Br`ncoveanu ]mpotriva lui C. Duca =i a fra\ilor
Cantemir, pe care se legau prin jur[m`nt s[-i omoare, iar cea de a doua con\inea
obliga\ia boierilor de a respecta caracterul ereditar dorit de Racovi\[ =i
Br`ncoveanu pentru domnia lor, cerin\[ potrivit[ de altfel cu practica intern[
str[veche, dar contrazis[ ]n acea epoc[ de dependen\a noastr[ fa\[ de Poarta
Otoman[. Cantemir ]nsu=i va sus\ine, pentru el, principiul monarhiei ereditare.
2
Anul`nd cele dou[ zerouri de la fiecare num[r, ob\inem anul acestei
conven\ii boiere=ti: anul 1 pentru domnia lui Mihai Racovi\[ =i 15 pentru
Br`ncoveanu, ambele coinciz`nd cu anul 1704. Datele semnific`nd ]ntemeierea
|[rii Rom`ne=ti =i a Moldovei sunt, ]n schimb, gre=ite.
3
}n privin\a numelui semnatarilor, avem de f[cut unele observa\ii: ca
secretar (uricariu) apare Co\ofana de om[t (desigur alt[ persoan[ dec`t
Co\ofana), Cioara este trecut[ printre boierii munteni (lucru ce arunc[ o umbr[
248 Dimitrie Cantemir

riu sus =i pre p[m`nt gios ne afl[m, pre aceasta ne leg[m, ne

giur[m =i cele scrise priimim =i adeverim.“

Hirograful acesta, dac[ prin referendariul, elcovanul1, la m`na

]mp[ra\ilor cu mare cinste =i plec[ciune ]l trimas[r[, ]mp[ra\ii
hrisovului la adun[ri trimas[r[, carile ]ntr-acesta chip s[ citiia2:
„Noi, Vulturul =i Leul, monar=ii v[zduhului =i a p[m`ntului =i
]ntr-aceste doa[ stihii3 a tuturor l[cuitoarelor pasiri =i dobitoace
aftocratori =i obl[duitori, zbur[toarelor p`n[ preste nu[ri =i
m[rg[toarelor p`n[ peste marginile p[m`ntului ]n =tire facem c[
umilin\a ]mp[r[te=tii noastre inimi vr`nd =i ]nvoind ca cele p`n[
acmu ]ntre ]n[l\atele noastre ]mpotrivnice vrajbe s[ s[ ]mpace,
toate tulbur[rile ]n line=te a s[ preface =i pentru ca fietecarile
hotar[le sale s[-=i cunoasc[ =i supu=ii f[r[ nici o scandal[ s[-=i
deos[basc[. A=ijderea, ca cu to\ii ]ntr-o unire de dragoste adev[-

asupra identific[rii ei cu Panaiotache Morona, un grec ]n serviciul mol-

dovenilor), mai apare Co\ofana (f[r[ alt[ determinare a numelui), iar ]ntre
boierii moldoveni ]nt`lnim un nume nou, Dulful, care nu poate fi aceea=i
persoan[ cu dulful din Povestea Liliiacului =i a cor[biieriului cu dulful. }ntre
semnatarii moldoveni este prezent[ =i Vulpea, ceea ce dovede=te c[ nu murise
la data semn[ri conven\iei.
1
Apare foarte ciudat[ precizarea c[ textul conven\iei boiere=ti, jur[m`nt
de credin\[ fa\[ de domni, este trimis c[tre ace=tia printr-un ielcovan, adic[
printr-un c[l[ra=, ol[car de |arigrad (D.C.), lucru ce ar ar[ta c[ redactarea
acesteia fusese f[cut[ ]nc[ din toamna anului 1703, c`nd boierimea celor
dou[ \[ri se mai afla ]n capitala otoman[.
2
Dup[ primirea conven\iei scrise, cei doi domni realizeaz[, pe baza ei, un
tratat de alian\[ =i ajutor reciproc ]ntre ambele \[ri, tratat adus =i la cuno=tin\a
boierimii. Cantemir dezv[luie circuitul sau stadiile prin care trecea realizarea
unui tratat, ai c[rui factori erau boierimea =i domnul.
3
Stihiile sunt \[rile (D.C.) — de fapt aerul (|ara Rom`neasc[) =i p[m`ntul
(Moldova). La cheie, Cantemir completeaz[: V[zduhul a pasirilor: |ara
Munteneasc[, iar P[m`ntul a dobitoacelor: |ara Moldoveneasc[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 249

rat[ =i ]ntr-o inim[ de tot vicle=ugul neimat[ s[ s[ alc[tuiasc[,

prin luminatele noastre scrisori =i dec`t v`ntul mai repedzii no=tri
alerg[tori, tuturor celora ce a =ti li s[ c[dea, ]n =tire am dat =i
prin stra=nica noastr[ porunc[ i-am chemat, =i la locul or`nduit,
la adunarea de ob=te i-am adunat. C[rora ar[t`ndu-le c[, pre-
cum clo=ca pui=orii s[i, a=e nebiruita noastr[ putere cine=i pre al
s[u supt aciuarea =i ocrotirea aripilor sale a aciua =i a ocroti va =i
pofte=te. Ca nu cumva de acmu ]nainte cineva din neprietini spre
d`n=ii m`na str`mb[t[\ii a ]ntinde =i cu ochiul vicle=ugului a le
c[uta s[ poat[, sau a putea a g`ndi s[ ]ndr[zneasc[. A=edar[, cu
to\ii, buna ]mp[r[teasca noastr[ vrere v[dz`nd =i spre cel de ob=te
folos a fi pricep`nd, poruncii noastre s-au plecat =i ]naintea fe\ii
tot genunchiul s-au ]nchinat. De care lucru, =i nem[surata noa-
str[ milosirdie din scaunul ]n[l\imei sale plec`ndu-s[ =i spre
umilin\a lor milostivindu-s[, din rostul monarhicesc dzicem =i
dzisa cu ]mp[r[tescul hrisovul ]nt[rim =i adeverim ca pre to\i ]n
toat[ dragostea =i priin\a s[-i avem =i cine=i dup[ a sa step[n[ =i
m[sur[ ]n cinste =i cuviin\[ s[-i \inem. A=ijderea, de tot ]mpo-
trivnicul =i pizma=ul cu nebiruita noastr[ putere s[-i ap[r[m =i pre
du=manii lor de la d`n=ii departe s[-i gonim =i s[-i izgonim. Ales
=i mai v`rtos pre unii, carii =i poruncilor noastre ca ni=te obraz-
nici ]ndr[znesc neascult[tori =i supu=ilor no=tri b`ntuitori =i publec[i
r[scolitori aievea s-au v[dzut =i s-au ar[tat. Pre unii dar[ ca acei-
ia dzicem =i poruncim ca, ]n scurt[ via\a lor, luminat[ fa\a noa-
str[ s[ nu vad[, nici vreod`n[oar[ ei sau semen\iia lor ]ntre sena-
torii no=tri s[ ]ncap[, nici vreunii stepene de cinste ]n veci s[ s[
]nvredniceasc[, ce pururea ]n ]mp[r[teasca noastr[ de nesc[pat[
urgie afl`ndu-s[, ascu\ita =i net`mpita spat[ gonindu-i =i ]ntirin-
du-i, s[ nu s[ leneasc[. }ns[ acestea despre mare mila noastr[
ferite vor fi, p`n[ c`nd =i supu=ii no=tri dreptatea, omonia =i
credin\a c[tr[ noi nebetijit[ vor p[zi, f[r[ preget =i f[r[ c`rteal[,
spre toate poruncile noastre vor sirgui =i cele de pre an d[ri f[r[
250 Dimitrie Cantemir

r[m[=i\[ =i z[ticneal[, la c[m[rile sl[vii noastre d`nd, datoriia

\[r[neasc[ dup[ obiceiul vechiu vor pl[ti. A=ijderea, dzicem =i
poruncim ca ponturile =i capitulurile carile ]nc[ la adunarea dint`i1
s-au legat =i s-au a=edzat, nesmintite, necl[tite =i neviclenite \iin-
du-le, ]n veci ei =i urm[torii lor, a=e s[ ]mble, c`t ]n ceva=i =i
c`tva=i macar cum lina =i odihnita noastr[ voie s[ nu sc`rbasc[,
nici singur =ie cu lenevirea sau cu ]ndr[znirea ur[ =i urgie asu-
pra s[-=i aduc[.
A=edar[, alor noastre monarhice=ti porunci ascult[torilor =i ]n
tot chipul drept slujitorilor, mil[ =i c[utare, cinste =i ]n bun[t[\i
mare blagoutrobna noastr[ ]mp[r[\ie f[g[duie=te. Iar[ ]ntr-alt chip
celuia ce ar g`ndi, ar dzice =i ar lucra, prada casii, s[r[ciia avu\iii,
izgnania mo=iii =i, ]n cea mai de pre de urm[, romfea, sabiia din-
tr-]mbe p[r\ile ascu\it[, ]ntre trup =i ]ntre capu-i desp[r\itoare,
de grabnic[ =i oc[r`t[ moarte aduc[toare, plata =i izb`nda ]i va
fi. Aceasta scriem =i ]ntr-alt chip nu va fi.2
Datu-s-au ]n anul monarhiii Vulturului 29.000, iar[ la anul
monarhiii Leului 30.100, ]n anul epitropiii Corbului 1.500, iar[ a
epitropiii Strutocamilei 100.
Vulturul monarh, Leul monarh.
Leb[da vel logofet povelil, Boul vel logofet povelil.
Co\ofana uricar pis.3

1
Adunarea de la Arn[ut-chioi, unde se confirm[ acum presupunerea c[
s-a redactat, cel pu\in ]n prima form[, conven\ia boiereasc[. Probabil c[
aceast[ conven\ie este aceea=i cu „hirograful de ob=te“, pomenit la ]nceput,
prin care urma s[ se ]ncheie adunarea.
2
}n tratatul de alian\[ dintre cele dou[ \[ri, pe l`ng[ prevederile legate de
obiectivele acestui act, figureaz[ =i altele ]n care domnii promit ocrotire
boierilor credincio=i =i aspre pedepse pentru viclenitori.
3
Cantemir nu era la curent cu noii titulari ai demnit[\ii de logof[t,
pomenind ]n |ara Rom`neasc[ pe Cornea Br[iloiu (Leb[da) ]n loc de +erban
Greceanu, iar ]n Moldova pe Donici (Boul), ]n loc de Antiohie Jora.
Istoria ieroglific[. Vol. I 251

Ponturile =i capitulurile ]mp[r[te=ti

1. Corbul ]n veci =i s[min\ia lui peste veci epitrop ]mp[r[\iii

Vulturului s[ fie. Toat[ pasirea domn =i st[p`nitoriu s[-l cunoasc[,
=i ]ntr-]nsele putere slobod[ a lega =i a dezlega, a omor] =i a ierta,
s[ aib[.
2. Strutocamila ]n veci =i semin\iia lui (av`nd, de nu va avea,
=i neav`nd, da va avea1) peste veci epitrop ]mp[r[\iii Leului s[
fie. Tot dobitocul =i jiganiia domn =i stap`nitoriu s[-l \ie, ]n carile
a lega, a dezlega, a omor], a ierta putere slobod[ s[ aib[.2
3. Siloghismul Corbului f[cut ]n barbara, ]n veci necl[tit =i
nedieresit s[ r[m`ie. A=ijderea, tainic[ filosofia Lupului ]n =coala
dobitoacelor s[ nu s[ profesasc[, nici ale lui t`lcuiri =i exighises
s[ se citeasc[, ce ]n locul filosofiii c`ne=ti de batgiocur[ s[ s[ aib[.3
4. Cu Filul =i cu Inorogul cineva din jig[nii priete=ug, cuv`nt,
coresponden\ie, veri aievea, veri pre tain[, din gur[ sau din scri-
sori =i ]n tot alt chipul, macar cum, s[ nu aib[, nici rudenie cu
d`n=ii s[ fac[, nici precum rude unul altuia sint s[ s[ r[spundz[.
Ce cu to\ii vr[jma=i =i de moarte nepriietini s[-i cunoasc[, =i prin
toat[ vremea de goan[ =i de v`n[toare s[ nu s[ p[r[sasc[, p`n[
c`nd cea c[zut[ =i de pre urm[ plat[ sau cu moarte cumplit[, sau
cu via\[ n[c[jit[ =-or da.
5. Vidra dintr-]mbe stihiile gonit[ =i dintr-am`ndoa[ monar-
hiile izgonit[ s[ fie, =i cine ]ntr-alt chip ar socoti, cu moartea s[
pl[teasc[.
1
Av`nd, de nu va avea, =i neav`nd, de va avea: el st[rp fiind, ea copil de-i va
na=te (D.C.) — o nou[ aluzie r[ut[cioas[ la adresa vie\ii intime a lui Mihai
Racovi\[.
2
Clauza se refer[ la acordarea domniei ereditare pentru Racovi\[, a=a
cum „pontul 1“ presupune acela=i lucru pentru Br`ncoveanu.
3
O astfel de prevedere, aproape grotesc[, la adresa filozofiei Lupului,
demonstreaz[ caracterul ]n mare m[sur[ fictiv al redact[rii cantemirene a
acestui tratat, care-ar fi putut s[ se fi ]ncheiat, bine]n\eles, ]n al\i termeni.
252 Dimitrie Cantemir

6. Lupul din b`rlogul s[u afar[ a ie=i (f[r[ numai pentru hra-
na) vrednic =i slobod s[ nu fie =i cu Ciacalul ]mpreun[ri =i vo-
roave s[ nu aib[.1
7. Pasirile cu dobitoacele cuscrie =i rudenie a face dintr-]mbe
p[r\ile neap[rate =i neoprite s[ fie, =i ]nc[ c[tr[ aceasta unii pre
al\ii, pre c`t vor putea a ]ndemna, nevoitori =i silitori s[ fie, ca
]ntr-acesta chip mai mult[ dragoste =i priete=ug ]ntre d`n=ii s[ s[
l[\asc[.2
8. Pasirile ]ntr-agiutoriu Strutocamilei =i dobitoacele ]ntr-agiu-
toriu Corbului (c`nd despre nepriietinii ob=tii vreo tulburare sau
amestecare s-ar t`mpla) f[r[ preget =i ]mpotrivire s[ fie.
9. La toat[ cheltuiala carea cu a nepriietinilor pricin[ a vini s-ar
t`mpla, pasirile doa[ p[r\i, iar[ dobitoacele o parte s[ dea =i dul[ii
de cas[ cu coteii =i cu R`sul ]mpreun[ (carii pentru strajea
mun\ilor s-au ales) toate str`mptorile mun\ilor cuprindzind, ca-
rile ce ar sim\i, unul c[tr[ altul =tire s[ dea, ca ]ntr-acesta chip =i
paza mai bun[ s[ fie, =i v`n[toarea f[r[ gona=i s[ nu r[m`ie.3
10. D[rile de pre an de bun[voie, f[ra lips[ =i f[r[ b[nat
str`ng`ndu-le, s[ le numere, cump[neasc[, ]n pungi b[g`ndu-le,
s[ le lege =i s[ le pecetluiasc[, =i a=e, prin mijlocitori credincio=i,
la c[m[rile sl[vii noastre, f[r[ sminteal[ s[ s[ trima\[.
Acestea toate, cine ]ntr-alt chip ar g`ndi, ar socoti, ar vorovi,
sau vreuna c`t de mic[ din or`nduiala =i a=edzim`ntul ce s-au

1
Tot fictiv[ este =i interdic\ia privind persoana lui Lupu Bogdan, care ]n
realitate va fi mare dreg[tor sub Mihai Racovi\[; este adev[rat, ]ns[, ca p`n[
la urm[ acesta l-a otr[vit. Trebuie totu=i considerate ca reale prevederile privind
necesitatea supravegherii du=manilor noului domn, adic[ a fra\ilor Cantemir,
a lui Lupu Bogdan =i a lui Maxut serdarul.
2
}ncuscrirea dintre boierii moldoveni =i munteni devenea astfel un mijloc
de ]nt[rire a amici\iei, stipulat[ =i ]n conven\ie, =i ]n tratat.
3
Era normal ca cheltuielile pentru dejucarea intrigilor =i a demersurilor
pretenden\ilor la Poart[ s[ fie incluse ]n tratat, cu cota parte a fiec[rei \[ri,
dup[ puterea economic[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 253

pus, ar sminti, p`n[ la trii neamuri a cas[i prad[, a mo=iilor

pusteire, a avu\ii<i> la c[m[rile ]mp[r[te=ti luare =i, ]n cea mai
de pre urm[, groznic[ =i cumplit[ moarte s[ =tie.1“
A=edar[, zapisul supu=ilor,2 uricul ]mp[ra\ilor3 =i ponturile
leg[turilor ]ntr-acesta chip alc[tuindu-s[ =i a=edzindu-s[ =i cu to\ii
acmu de lucrul ispr[vit veselindu-s[, fietecare monarh sfetnicilor,
senatorilor =i supu=ilor s[i cinste =i mas[ mare s[ g[teasc[ po-
runcir[ (c[ dup[ izb`nda voii, izb`nda limarghiii pururea urmadz[
=i g`lceava ]mp[cat[ ]n bucate =i vin s[ sloboade).4
Dup[ ]mp[r[teasca porunc[ toate s[ g[tar[, fel de feliuri de
m`nc[ri, ]n divuri, ]n chipuri de b[uturi, pre mese s[ a=edzar[.
Fietecarile dup[ cinstea =i step[na sa la deos[bite mese, cine=i
dup[ neamul s[u =i feliul s[ or`nduir[ (c[ chipul ]nt`i a trufiii ]n
procathedriia mesii s[ zugr[ve=te =i toat[ m`ndria ]n scaunul cel
mai de sus s[ s[v`r=e=te). Iar[ la masa la carea singuri ]mp[ra\ii
s[ osp[ta, altora loc de =edzut nu ar[ta, f[r[ numai Corbului =i
Strutocamilii, carii pentru slujba epitropiii ce purta dec`t toate

1
De=i acest tratat nu este exclus s[ fi existat, Cantemir ]l formuleaz[ ]n
felul s[u, pentru a satiriza diverse aspecte ale vie\ii politice create ]n urma
alegerii din anul 1703 a lui Mihai Racovi\[.
2
Conven\ia boiereasc[, un jur[m`nt de credin\[ c[tre domni, este numit[
„zapisul supu=ilor“, termen ce ne ]ndrept[\e=te s[-l identific[m cu „hirograful
de ob=te“, cu care s-a ]ncheiat adunarea de la Arn[ut-chioi.
3
Este acea parte din tratat prin care erau reglementate privilegiile boiere=ti,
]n timp ce „ponturile leg[turilor“ reprezint[ tratatul propriu-zis privind rela\iile
de alian\[ =i ajutor reciproc dintre cele doua \[ri.
4
Cantemir imagineaz[ un mare osp[\ — motiv rabelaisian — care urma
s[ ]ncununeze realizarea acestui tratat de alian\[. Scriitorul porne=te de la un
str[vechi obicei domnesc, potrivit c[ruia domnul, ]n urma c`=tig[rii unui r[zboi,
d[dea un osp[\ ]n cinstea boierilor =i lupt[torilor s[i. Asemenea ospe\e, de
propor\ii m[re\e, sunt pomenite ]n cronica lui Grigore Ureche pentru vremea
domniei lui +tefan cel Mare. Osp[\ul descris de Cantemir este o frumoas[
pagin[ literar[, secven\[ de mare concizie =i expresivitate, ]n care puterea de
evocare a petrecerilor zgomotoase de la cur\ile domne=ti se ]mplete=te cu
satira psihologic[.
254 Dimitrie Cantemir

dihaniile lumii mai ]n cinste s[ avea. C[tr[ ace=tea pre Brehnace

=i pre Pardos ad[ogea, ca cum dintr-al\ii mai ale=i =i dup[ epitropi
al doilea ar fi1. Ei ]ntr-acesta chip la veseliia osp[\ului a=edzin-
du-s[ =i ]n tot feliul de dezmierd[ri desf[t`ndu-s[ =i acmu p[har[le
pre mas[ ades primbl`ndu-s[, cine=i pre monarhul s[u cu nes-
puse laude =i colachii ]n ceriuri ]n[l\a (c[ vinul, ]n stomah intr`nd,
aburul la cap trimite =i aburul vinului, ]n cap ]nv[luindu-s[,
g`ndurile acoperite =i cuvintele neg`ndite la ival[ scoate). +i acmu
la cele mai dinluntru a voroavelor pozvolenii ]ntr`nd, cine de
viteaz, cine de credincios, cine de v`rtos s[ l[uda. A=ijderea, cine
credin\a =i priin\a sa, cine vicle=ugul =i vr[jm[=iia altuia, cu
desfr[tate =i cu vinul ]mpiedicate voroave ar[ta.
Acestea ]nc[ ei bolb[ind =i stropii vinului din gura unuia ]n
obrazul altuia s[rind, iat[, de n[prasn[ =i f[r[ veste, toate tur-
mele =i neamurile a tuturor mu=telor2 la mas[ nechemate =i la
osp[\ ne]mbiiate a vini =i f[r[ nici o sial[ a s[ osp[ta v[dzur[.3

1
De remarcat am[nuntul, adev[rat, c[ locul al doilea la mas[ dup[
„epitropi“, adic[ dup[ domni, ]l de\inea, pentru |ara Rom`neasc[, stolnicul
Constantin Cantacuzino, iar pentru Moldova — Iordache Ruset, ambii
conduc[torii din umbr[ ai vie\ii politice a celor dou[ \[ri rom`ne=ti.
2
Mu=tele au ]n\elesul generic de insecte ]naripate, apar\in`nd ordinului
himenopterelor. A=a ]nc`t simbolic ele ar trebui s[ semnifice toate categoriile
sociale, de la \[ranii iobagi p`n[ la curteni, scutelnici, ciocoime =i mercenari.
Dar, din desf[=urarea evenimentelor descrise =i mai ales din elementele
ideologice, vom vedea c[ este vorba numai de \[r[nimea iobag[.
3
Tocmai c`nd boierii se veseleau mai tare, n[v[lesc la osp[\ roiuri fl[m`nde
de mu=te, adic[ de \[rani. Cantemir inventeaz[ n[vala \[r[nimii fl[m`nde,
pentru a demonstra starea de cumplite lipsuri a maselor productive din cele
doua \[ri rom`ne=ti. Pentru a sublinia acest lucru, el face apel la procedeul
contrast[rii, opun`nd masele ]nfometate cu starea de bel=ug, ghiftuire =i
nep[sare a boierimii. Secven\a n[v[lirii disperate a mu=telor la osp[\
anticipeaz[ cu peste dou[ sute de ani marea r[scoal[ a \[r[nimii din 1907 =i
dramatica ei reflectare ]n opera lui Liviu Rebreanu. Numai c[ aceast[ ridicare
a maselor este o pur[ inven\ie cantemirean[ cu scopul de a-=i expune, de pe
pozi\ia acestora, propriile sale idei social-politice.
Istoria ieroglific[. Vol. I 255

C[, precum mai denainte s-au pomenit, ]n noaptea carea Ciaca-

lul de dup[ gardul pris[cii sfatul albinelor =i a viespilor audzis[,
=i a doa dzi, viind, Lupului =i Vulpii povestis[, a doa dzi viespile
toate pre g[rg[uni, pre t[uni, pre \in\ari =i pre alte cete de mu=te
=i de mu=i\e ]ndemn`nd, la albine s-au adunat, =i fietecarea de
vestea carea audzis[ povestind, adec[ precum Vulturul tuturor
zbur[toarelor monarh s[ s[ fie ales =i hirografi de la to\i s[ fie
cer=ut =i s[ fie =i luat au ]n\eles.1 Care lucru, tot neamul mu=telor,
pre sine nu mai pu\in dec`t pasirile zbur[toare =tiind:2 „ Scula\i,
fra\i, ]ntre sine dzis[r[, =i oriunde acele adun[ri3 vom putea afla,
acolea a noastr[ elefterie4 a cunoa=te s[ le facem, ca alt[ dat[ s[

1
Cantemir reaminte=te preg[tirea r[scoalei \[r[ne=ti, c`nd Maxut serdarul
(+acalul) adusese vestea despre aceasta lui Lupu Bogdan =i lui Ilie |ifescu.
Scriitorul repet[ de asemenea, ]n limbajul s[u cifrat, cauzele r[scoalei: faptul
c[ Vulturul a fost ales ca rege al zbur[toarelor (muntenilor, cu sensul c[ n-au
fost consultate =i masele) =i c[ a cerut un act semnat de to\i (hirograf), care s[
confirme c[ a fost ales de c[tre mul\ime (ceea ce — vor obiecta masele — nu
era adev[rat).
2
Masele de \[rani oprima\i sus\in c[ sunt de acela=i neam (zbur[toare) cu
„pasirile zbur[toare“ (categoriile privilegiate ale societ[\ii rom`ne=ti de atunci),
situa\ie din care decurge ideea necesit[\ii unui tratament social egal ]ntre
\[rani =i boieri. Aceste idei, pe care scriitorul le repet[, clarific[ =i mai mult
faptul c[ r[scoala este o inven\ie literar[ =i c[ sub aceast[ form[ marele g`nditor
]=i exprima propriile idei privind dou[ importante laturi ale vie\ii sociale =i
politice de atunci: alegerea domnului, cu toate practicile legate de aceasta, =i
inechitatea politic[ ]ntre masele exploatate =i categoriile privilegiate ale societ[\ii.
3
Nu este vorba de cele dou[ adun[ri de la Arn[ut-chioi =i de la Adrianopol,
ci de adun[rile pentru ospe\e, prin care boierii s[rb[toreau reu=ita planurilor
politice.
4
Libertate (grec.). Masele vor, a=adar, eliberarea de sub domina\ia boierimii
(Cantemir este primul g`nditor social rom`n care ]n\elege conflictele sociale
prin prisma luptei de clas[). O astfel de lozinc[ nu putea fi dec`t a \[r[nimii
exploatate, nu =i a celorlalte categorii sociale cuprinse ]n termenul global
„mu=te“. Cantemir introduce ]ns[ =i pe curteni, ciocoi, scutelnici =i mercenari
]n r[scoal[, ]ntruc`t pe sprijinul acestor categorii se putea conta ]n competi\iile
]ntre pretenden\ii la scaunul domnesc.
256 Dimitrie Cantemir

priceap[, (c[ nu toat[ pasirea zbur[toare s[ m[n`nc[, nici tot

marile pre cel mai mic st[p`ne=te, nici toat[ pofta din p[rere
n[scut[1 s[ pline=te)“. Neamul dar[ mu=telor, precum s-au dzis,
tot ]ntr-un suflet =i ]ntr-o inim[ scul`ndu-s[ =i mai mult cu focul
inimii dec`t cu aripile zbur`nd =i duc`ndu-s[, pre toate zbur[-
toarele =i m[rg[toarele la pomenitul osp[\ aflar[. Carile, mai mult
de m`nie dec`t de foame, ]n bucatele streine =i ]n agonisita alto-
ra ca focul ]n paie =i ca sc`nteia ]n iarba pucioas[ intrar[. Aceas-
ta to\i sfetnicii =i senatorii din ]mbe p[r\ile v[dzind, ]n mierare =i
ciudes[ ca aceasta sta =i ce poate fi aceasta, din cap, din urme =i
din ochi semne f[c`ndu-=i, mu\e=te ]ntreba. To\i de to\i ]ntreba =i
cel ce s[ r[spundz[ nu era.
Albinele, viespile, mu=tile =i alalte gloate nicicum ceva uit`n-
du-s[, ca la bucatele =i mesele sale, f[r[ nici o grij[, m`nca,
]mpr[=tiia =i de pre mas[ gios, la furnici arunca. C[ci =i furnicile,
de acestea oblicind, dup[ alalte mu=te urmar[, dzic`nd precum
partea zbur[toarelor sint, de vreme ce ca pasirile s[ oa[ =i cu
vreme aripi ca mu=tele =i ca alalte lighioi zbur[toare fac.2 Iar[
Vulturul =i Leul, de m`nie, ca be=ica de v`nt s[ ]mplur[, unul piui,
altul r[cni, =i fietecarile cetelor =i bulucurilor sale de r[zboiu =i
de b[taie s[ s[ g[teasc[ cu urgie poruncir[. +i „nici unul din
t`lharii ]n sam[ neb[g[tori s[ nu scape!“ striga: „Cine sint ace=tea
carii de stra=nice chipurile ]mp[r[te=ti a s[ sii n-au ]nv[\at? Carii
sint ace=tea ce de frica groazniciii noastre nu s-au cutremurat?
Au ieste cineva supt soare a c[ruia ne=tiutorii a s[ ru=ina ochii de
str[luminarea sl[vii noastre s[ nu s[ t`mpasc[? Au ieste din fa\a

1
Dorin\[ ]ntemeiat[ pe un motiv ]nchipuit, nu pe realitate. Cunoa=tem
]nc[ dou[ idei ale r[scula\ilor: nu orice mare (cu sensul de boierime) st[p`ne=te
pe cel mic (mic social, masele) =i nici nu se realizeaz[ orice dorin\[ ]ntemeiat[
pe simple presupuneri. O astfel de p[rere subiectiv[ era convingerea boierimii
c[ ar avea dreptul s[ nesocoteasc[ pe cei mai mici din ierarhia social[.
2
Sunt de remarcat, din punct de vedere literar, concizia =i dinamismul
secven\ei ]n care se descrie n[vala mu=telor asupra bucatelor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 257

p[m`ntului p`n[ ]n \`rc[lamul lunii duh ca acela carile g`nd

]mpotrivnic spre nebiruita noastr[ putere s[ puie? Cum mai cur`nd
dar[ ]n unghi s[-i f[r`ma\i, ]n col\i s[-i zdrumica\i, ]n labe s[-i
spintica\i =i cu lutul =i \[rna s[-i amesteca\i =i ca pravul =i pul-
berea ]n v`nt s[-i arunca\i“1.
Dup[ a ]mp[ra\ilor porunc[, cu to\ii ]ndat[ de mas[ =i veselie
s[ l[sar[ =i de arme =i de r[zboiu s[ apucar[2 (c[ precum dup[
r[scoale line=tea cu veseliile, a=e dup[ veselii armele =i g`lcevile
adese urmadz[), toat[ jiganiia cumplit[ col\ii ]=i tociia =i toat[
pasirea rump[toare pintenii ]=i ascu\iia. Cucoar[le cu buciunele
buciuma, lebedele c`ntecul cel de pre urm[ a mor\ii c`nta, p[unii,
de r[utatea ce videa, ]n gura mare =i cu jele s[ v[ieta, =oimii ca hat-
manii, uleii ca s[rdarii, coruii ca c[pitanii pe dinaintea gloatelor =i
a bulucurilor s[ primbla, pup[dza ca ceau=ii la alaiu ]i a=edza, c[ile
din fluiere =uiera, brehn[cile ]nalt pentru paza str[jilor s[ ]n[l\a.
Vulturul deasupra tuturor ]mp[r[te=te celea trebuitoare slujitorilor
porunciia, carii ]n aripa dreapt[ =i ]n aripa st`ng[ de r[zboiu s[
=icuia. }ntr-acesta=i chip =i jig[niile pre p[m`nt, cine=i la polcul =i
la ceata sa or`nduindu-s[, la meideanul b[t[ii cu mare d`rjie ie=ir[.

1
O dat[ cu semnalul de ripost[ dat de c[tre cei doi „]mp[ra\i“, se dezl[n\uie
r[zboiul lighioilor mici cu cele mari, descifrat la cheie ca poh`rnirea prostimei
asupra celor mari, ce f[cus[ unirea (D.C.).
Prin termenul „prostime“ scriitorul limiteaz[ pe r[scula\i la categoria
\[r[nimii, ]n timp ce no\iunea „unire“ se refer[ la alian\a dintre Moldova =i
|ara Rom`neasc[ pentru conjugarea eforturilor lui Racovi\[ =i Br`ncoveanu
]mpotriva Cantemire=tilor =i a altor pretenden\i.
2
}n descrierea luptei, scriitorul folose=te organizarea, strategia =i tehnica
militar[ a vremii sale, ]ns[ cele dou[ tabere rivale, de o parte p[s[rile =i
patrupedele, iar de alta mu=tele, nu au nici o simbolic[, confruntarea av`nd
loc ]ntre cele dou[ grupuri de vie\uitoare ]n\elese la propriu. Aceast[ ]nc[lcare
a simbolicii m[re=te originalitatea secven\ei ce prezint[ lupta =i ne dovede=te
c[ scriitorul nu se las[ fascinat numai de peisajul exotic =i de atmosfera de
basm din cartea celor O mie =i una de nop\i, ci se las[ vr[jit =i de frumuse\ea
=i dinamica vie\ii ]n peisajul rom`nesc.
258 Dimitrie Cantemir

Iar[ dup[ ce puhacele din pu=cile cele mari =i cucuvaiele din

cele mici s[mnul r[zboiul deder[, ]ndat[ sunete, buhnete, tr[snete,
plesnete, v`jiituri =i duduituri preste tot locul s[ r[zsunar[. C[
iu\i aripile vulturilor, brehn[cilor, rar[ilor, =oimilor, uleilor =i a
coruilor cu mare v`jiituri aerul despica, leii, ur=ii, pardo=ii, dul[ii,
ogarii =i coteii, cu unghile \[rna arunc`nd pulberea ]n ceriu
spulb[ra =i cu neguri de prav luminoas[ radzele soarelui astupa.
M`nie ca aceasta v[rsar[, vr[jm[=ie ca aceasta ar[tar[, g[tire ca
aceasta f[cur[, tunar[, detunar[, tr[snir[, plesnir[, r[cnir[, piuir[
=i din toate p[r\ile cu mare urgie marile acestea jig[nii asupra
mic=oarelor musculi\e s[ repedzir[. Ce, precum s[ dzice cuv`ntul
(Fat[ mun\ii =i n[scur[ un =oarece1), c[ pre c`t[ groaz[ ar[tar[,
at`ta de batgiocur[ r[mas[r[, de vreme ce mic=orimea albinelor,
viespilor, mu=telor =i a \in\arilor asupra m[rimei pasirilor =i jiga-
niilor toat[ ocara =i batgiocura adus[r[. C[ci mu=tele, cu putin\a
aripilor ]n slava ceriului r`dic`ndu-s[, col\ii =i br`ncele cele
vr[jma=e a jig[niilor celor cumplite ceva de laud[ a ispr[vi sau ]n
ceva a le beteji nu putur[. }n aer a=ijderea toate pasirile rump[-
toare (c[ci alalte numai privitoare era) cu grele trupurile ce pur-
ta =i cu mari aripile ce le otc`rmuia, ]n gios slobodzindu-s[ =i ]n
sus r`dic`ndu-s[, repede r[pegiunea ce f[cea, mu=tele cu pu\in[
cl[tire =i ]ntr-o parte din cale ferire, ]n de=ert a lovi =i ]n z[dar a
ie=i o f[cea. }nc[ de multe ori, pentru mai mare batgiocura, pre
spate le ]nc[leca =i pintre unghi =i pe supt aripi slobode =i f[r[
primejdie zbura. Iar[ c`nd vreuna dintr-]nsele ]n br`nca a vreu-
nii pasiri sau jig[nii a c[dea s[ t`mpla, cum s[ o str`ng[ =i cum
s[ o f[r`me nu avea (c[ precum m[rimea la unile ar[toas[, iar[
la altele ca un bo\ greu mi=eloas[, a=e mic=orimea la unele de
nemic[, iar[ la unele dec`t m[rimea cu multul mai vrednic[ ieste).
Iar[ sup\irele =i otr[vit acul albinelor, viespilor =i a g[rg[unilor

1
Traducerea unui vers din Ars poetica a lui Hora\iu: Parturiunt montes,
nascitur ridiculus mus.
Istoria ieroglific[. Vol. I 259

cu carile iele ]n locul suli\ii =i a sige\ii s[ ]ntr-arma, c`t de pre

lesne ]n palma pasirii sau ]n talpa jig[nii ]l ]nfigea, al c[ruia cum-
plit[ durere nu numai c`t trupul le be=ica, ce ]nc[ p`n[ la inim[
p[trundzind, la fica\i le str[b[tea. +i a=e mu=tile, dup[ ce ]n aer
pre c`t vrea pre pasiri obosiia, tr`ntorii buciumul de ]nturnat c`nta
=i cu toatele de iznoav[ la osp[\ =i la mas[ s[ a=edza, nicicum a
leilor sau a altor jig[nii c[lc[turi =i strop=ituri ]n sam[ b[g`nd
(c[ precum orbul de noapte nu s[ grije=te, a=e cel prea slab de
cel prea tare nu s[ siie=te, c[ cel ce n-are de ce s[ pr[da de
pr[d[toriu, ca udul de ploaie, nu s[ teme). Deci c`nd jig[niile
pre p[m`nt mai mare naval[ le da, atuncea mu=tele, prin n[ri,
prin urechi, printre vine =i pre supt susiori ]ntr`ndu-le, s[ aciua.
De care lucru, nepriietinii, nu pre at`ta lupt[tori, pre c`t scut,
cetate =i ap[r[tori le era (c[ norocul c`nd pre cel norocit a bat-
giocuri va, ]nt`i cu a sa putere ]l m[re=te, apoi cu a altuia
sl[biciune ]l domole=te). Iar[ c`nd mu=tele de bun[voie le p[r[siia
=i mai ]nalt ]n aer s[ suia, jiganiilor alt[, f[r[ numai urletul ]n
v`nt =i tr`ntitul cu curul la p[m`nt nu le r[m`nea. C[ci mu=tele,
de urlete a s[ sp[riia ne]nv[\ate =i din labele lor ]n v[zduh
dep[rtate fiind, ]n toat[ nefrica =i negrijea s[ afla, =i pre spinarea
zbur[toarelor ca ]n car`te ]mp[r[te=ti leg[n`ndu-s[ s[ primbla
(]ntre muritori de s[ d[ vreo fericire, pare-mi-s[ c[ alta mai mare
a fi nu poate dec`t din rea pizma nepriietinului bun sf`r=itul lu-
crului a s[ t`mpla. A=ijderea, mai mare nenorocire cineva a p[\i
nu poate dec`t din pricina pizmei sale, fericire nepriietinului a
vini c`nd vede).
}ntr-acesta chip dar[ jiganiile =i pasirile c`t[va vreme ]n za-
dar trudite =i ]n de=ert ostenite, p`n[ mai pre urm[, mai mult de
n[caz dec`t de trud[ obosindu-s[ =i mai mult de m`nie dec`t de
ostenin\[ ]n[du=indu-s[, pentru ca pu\intelu= duhurile ]nfocate
s[-=i r[coreasc[ =i puterile sl[bite s[-=i odihneasc[, buciumul de
]ntors c`ntar[. +i pentru ca stomahurile le=inate s[-=i ]nt[reasc[,
la osp[\ s[ a=edzar[. Dar[ nice aceasta cu vreo ticneal[ a le fi
260 Dimitrie Cantemir

putu (c[ precum ]n[du=itul fum, cu n[rile tr[g`nd, mai r[u s[

]n[du=e=te, a=e odihna f[r[ n[roc dec`t r[zboiul vr[jma= mai cum-
plit[ ieste), de vreme ce mul\imea \in\arilor =i a mu=telor, carile
nu numai a mes[i, ce =i a tot p[m`ntului fa\[ ]n giur ]mpregiur
acoperiia, =i at`ta aerul cu micile lor trupuri ca cu un fum =i prav
]mplus[, c`t jig[niile, de mare ostenin\[ mai adese duhurile a-=i
trage vr`nd, cu v[zduhul ]mpreun[ =i micile acelea lighioi cu n[rile
sorbiia, carile, p`n[ la plom`i m[rg`ndu-le, mai mare ]n[du=al[
le f[cea. Jig[niile s[riia, s[ tr`ntiia, suspina, str[nuta, capul li s[
]nv`rtejiia, grea\a li s[ scorniia, iar[ alt[ceva nici procopsiia, nici
]=i folosiia (c[ precum m`niia na=te izb`nda, a=e izb`nda nedo-
b`ndit[ na=te dosada, de carea m`niia singur[ ca cu la\ul s[u s[
zugrum[)1. Pedeaps[ =i ocar[ ca aceasta le z[misli nebuna m`ndrie
=i dosad[ ca aceasta le n[scu m`ndra nebunie. (C[ de multe ori
p[rerea ]nalt[ =i tocma peste nu[ri ridicat[, ]n fundul beznii
necuno=tin\ii poh`rnindu-s[, cade, =i cu c`t mai cu m[rime s[
sl[ve=te, cu at`ta mai ]n pr[paste, pr[v[lindu-s[, s[ oc[re=te. Asij-
derea, adese s-au v[dzut c[ lucrurile prea putincioas[ =i prea
v`rtoas[ pre lesne a s[ zdrumica =i a s[ f[r`ma ]nc[ de la cel
prea slab =i moale, precum diamantul cu plumb s[ lucreadz[ =i,
cu pravul s[u =i cu curma fierului t[indu-s[, s[ despic[, s[ rujde=te
=i s[ jule=te. Moartea =i peirea filului =oarecele ieste, pic[tura ploii
piatra g[ure=te =i funea de teiu cu vreme marmurile despic[. C[
1
Sub pretextul conflictului de clas[ dintre \[r[n`me =i boierime, Cantemir
descrie ]n realitate un r[zboi ]ntre vie\uitoarele mari =i cele foarte mici. }n
victoria, ]n aparen\[ absurd[, pe care scriitorul o pune pe seama celor mici
]mpotriva celor mari, este oglindit adev[rul c[ este o imposibilitate ap[rarea
]mpotriva micilor zbur[toare ca albinele, \`n\arii, mu=tele etc. Pentru a ]n\elege
mai bine situa\ia, s[ ne amintim de necazurile exploratorilor =i mai ales de
filmul lui Hitchcock P[s[rile. Pe de alt[ parte, ]n realizarea artistic[, de o
deosebit[ frumuse\e, a b[t[liei, scriitorul face dovada unui deosebit sim\ al
mi=c[rii, anticip`ndu-l pe Eminescu ]n episodul b[t[liei de la Rovine din
Scrisoarea a III-a.
Istoria ieroglific[. Vol. I 261

lucru a=e de putincios =i de v`rtos supt soare nu ieste c[ruia biru-

in\[ =i ]nfr`ngere s[ nu s[ dea, ]nc[ de unde nici g`nde=te, nici
nedejduie=te).
A=edar[, falnicile =i trufa=ele dihanii, duhurile cele ]nalte =i
]nfipte ce purta =i spr`ncenele cele peste frunte ridicate ce ]n[l\a,
cu ocara a toat[ lumea, de tot gios le l[sar[ =i g`ndul ]ntr-alt[
socoteal[ ]=i mutar[1.
}ntre pasiri, dar[, era Brehnacea, carea, macar c[ =i ea, nu mai
pu\in dec`t alalte, de v[rsatul singe nevinovat ca de o prival[ prea
frumoas[ s[ veseliia =i de toat[ carnea proasp[t[ nu s[ o\[r`ia,
nici s[ sc[r[nd[viia, ]ns[ de multe ori c`nd sfaturile grele s[ zb[tea
=i lucrurile mari s[ dirmoia, dec`t alalte precum mai adese =i mai
de-aproape adev[rul a atinge s[ videa =i totdeauna spre cele mai
line =i odihnite lucruri ]nv[\a =i ]ndemna2 (c[ la tot sfatul, c`nd
]n vreo parte a s[ a=edza nicicum a s[ alege nu poate, spre partea
line=tii a s[ pleca sfat ]n\elep\[sc ieste). Precum od`n[oar[ c[tr[
Cucunos filosofiia Lupului aievea adeveriia =i de sfatul ce pentru
Stru\ ]ncepus[ s[ s[ p[r[sasc[3 cu toat[ nevoin\a siliia, a=ijderea
cele mai de pre urm[, precum ceva de cinste a toat[ monarhiii s[
aduc[ nedejde nu ieste dzicea. Aceasta pasire, dar[, v[dz`nd c[
din partea carea nici nedejduia, lucruri ca acestea nebiruite =i nele-

1
Cu aceasta se termin[ episodul b[t[liei dintre vie\uitoarele mici =i cele
mari, Cantemir, prin reflec\iile de mai sus, readuc`nd lucrurile la condi\ia
uman[.
2
O nou[ caracterizare a stolnicului Constantin Cantacuzino; subliniindu-i-
se caracterul hr[p[re\, i se recunoa=te ]n acela=i timp preocuparea pentru
adev[r =i pentru orientarea spre ]mp[ciuire =i ]n\elepciune ]n sfaturile pe care
le d[, stolnicul devenind astfel modelul sfetnicului ]n\elept =i obiectiv ]n fa\a
problemelor de via\a politic[.
3
Aluzie la convorbirea stolnicului cu Lupu Bogdan =i Mihai Cantacuzino
]n faza preliminar[ a adun[rii de la Arn[ut-chioi, c`nd se silea s[ conving[
curtea de la Bucure=ti despre necesitatea renun\[rii la sprijinirea alegerii lui
Mihai Racovi\[.
262 Dimitrie Cantemir

cuite s[ scornir[, precum cu vreme celea de carile grij[ purta, de

s[ vor ijd[ri, cu c`t mai rele =i mai cumplite r[scoale ]n tot trupul
public[i vor aduce socoti. De care lucru, acestea a=e ]n sine chi-
tindu-le =i oarecum p`n[ a nu fi, cu ochiul sufletului ca cum acmu
ar fi v[dzindu-le, c[tr[ tot theatrul1 voroav[ ca aceasta f[cu:
}n lume2 ]ntr-aceasta lucrurile t`mpl[toare cum vor vini =i cum
vor c[dea, nime dintre muritori deplin =i cum sint cu mintea a le
cuprinde poate, nici vreod`n[oar[ cineva r[d[cina adev[rului
pentru cele fiitoare, afar[ din tot prepusul, cu socoteala a atinge
s-au v[dzut. Ce precum toate lucrurile ]n lume sau fiin\[=ti sint,
sau t`mpl[tore=ti, a=e ]n doa[ chipuri pentru d`nsele a s[ ade-
veri =i a s[ ]n=tiin\a poate. }n cele t`mpl[toare dar[, ]nceputul
adese gre=e=te, iar[ sf`r=itul singur pe sine de bine sau de r[u
]nceput s[ arat[ =i s[ dovede=te. De care lucru, a celor t`mpl[toare,
p`n[ sf`r=itul nu le videm, nici de rele a le huli, nici de bune a le
l[uda f[r[ prepus putem. Iar[ ]n cele fiin\e=ti, precum ]nceputul,
a=e s[v`r=itul, dup[ a firii urmare, afar[ din tot prepusul, pre-
cum sint a le pricepe =i a le giudeca ]ndr[znim =i putem. C[ pre-
cum ]n ciurul cu gaurile largi mul\ime de gr[un\e mititele punem
=i ve=ca ciurului dincoace =i dincolea batem =i zbatem, din cele
multe gr[un\e, carile ]nt`i =i carile mai pre urm[ a c[dea s-ar
t`mpla nu =tim. Iar[ precum p`n[ ]n cea de pre urm[, precum
toate vor c[dea, f[r[ gre= =tim. C[ fire=te toat[ greuimea la mijloc
trage =i tot gr[un\ul mic prin gaura mare neoprit trece, =i a=e,
1
Cantemir imagineaz[ pe boierii munteni str`n=i ]ntr-o adunare („thea-
tru“) ]n vederea discut[rii cauzelor =i consecin\elor r[scoalei \[r[ne=ti =i pentru
a g[si o solu\ie de urmat ]n vederea pre]nt`mpin[rii unor situa\ii asem[n[toare.
Cel care vorbe=te adun[rii este stolnicul.
2
Stolnicul consacr[ partea ]nt`ia a cuv`nt[rii previziunii fenomenelor
sociale. Abord`nd aceast[ problem[ din punct de vedere filosofic, stolnicul
(cite=te Cantemir), ]mparte fenomenele, naturale =i sociale, ]n dou[ categorii:
fenomene ]nt`mpl[toare, imprevizibile, =i fenomene ,,fiin\[=ti“, adic[ necesare,
pe care mintea omului le poate prevedea f[r[ gre=.
Istoria ieroglific[. Vol. I 263

urmadz[ ca ciurul zb[t`ndu-s[, gr[un\ele unul pre altul deasu-

pra ]ngreuind, spre c[dere s[-l ]mping[, dup[ acela altul =i altul,
p`n[ c`nd tot cel ce ]mpingea, de nime ne]mpins, ce singur din
greutatea fireasc[, dup[ altele urm`nd, s[ cadz[. De care lucru,
]n lucrurile t`mpl[toare1, cei ce cu minte ]ntreag[ s[ sluj[sc, aceas-
ta laud[ =i spre bine prognosticesc, ca oric`nd calea line=tii s-ar
afla, drumul tulbur[rii cu lunec[toriu piciorul norocirii s[ nu calce,
ce totdeauna ]n c[rarea line=tii =i potica p[cii, oric`t de str`mpt[
ar fi, nep[r[sit =i neab[tut s[ c[l[toreasc[. C[ macar c[ lucrurile
la ]ncep[tur[ mici =i pre lesne a s[ ispr[vi s[ vad, ]ns[ lucrul, de
ce s[ lucreadz[, cre=te =i s[ m[re=te, cu carile ]mpreun[ =i lesni-
rile ]mpiedec`ndu-s[, nevoile s[ m[mineadz[ =i s[ ]ngreuiadz[,
=i a=e, cele mai multe, de sf`r=itul fericit =i l[udat sc[p`ndu-s[,
s[ deznedejduiesc.2 A=ijderea, pricina pricinelor a toat[ pricinele
dint`i privitoare =i giudec`toare ieste, carile f[r[ cea c[dzut[ plat[
=i r[spl[tire a le l[sa nu poate (c[ precum greuimea gr[un\ului
deasupra c[derii celui dedesupt pricin[ au fost, a=e greuimea al-
tuia pricin[ c[derii celuia ce c[derea celuialalt au pricinuit va fi)3.
A=edar[, lucrurile muritorilor =i muritorii, ori ca gr[un\ele ]n ciur,
1
Stolnicul, l[s`nd s[ se ]n\eleag[ c[ ]n domeniul vie\ii sociale domin[
fenomenele ]nt`mpl[toare, sau, mai precis, ]nt`mplarea, consider[ c[ pentru
a pre]nt`mpina urm[rile nedorite ale activit[\ii umane, este ]n\elept ca omul
s[ se conduc[ dup[ principiile ac\iunilor pa=nice =i s[ exclud[ av`ntarea oarb[
pe c[ile pe care \i le poate deschide momentan norocul.
2
Imposibilitatea previziunii ]n domeniul vie\ii sociale, dominat[ de
]nt`mplare, se datore=te faptului c[ ac\iunea omului poate declan=a seria de
consecin\e, unele decurg`nd din altele sub imperiul leg[turilor necesare, pe
care omul nu le poate nici prevedea, nici controla.
3
Pricina pricinelor — cauza cauzelor, cauza ultim[, termen aristotelic
desemn`nd divinitatea, primul motor al procesului ontologic. La Cantemir
]n\elesul termenului este echivoc, el ]nsemn`nd, ca =i la Aristotel, divinitatea,
]ns[ o divinitate punitiv[, ca ]n concep\ia cre=tin[; un alt sens al termenului,
pe care ]l vom ]nt`lni mai departe, este cel de prim[ cauz[ ]n lan\ul cauzal al
fenomenelor sociale, ]n special ]n cadrul rela\iilor interumane.
264 Dimitrie Cantemir

ori ca spi\ele ]n roat[ ar fi, adev[rul f[r[ prepus ieste, c[ loc st[-
t[toriu =i via\[ credincioas[ cuiva din fire nu s-au dat, nici s[ va
da, ce toate sfera nest[rii sale sint s[ ]ncungiure =i nes[v`r=it
\irc[iamul firii sint s[ ]mpregiure =i fietecui dec`t sine cel mai tare
ieste s[ s[ afle =i pricina pricin[toare f[r[ izb`nda pricinirii ieste
s[ nu scape1. Deci p`n[ la cuv`ntul ce voi s[ gr[iesc voi vini, asu-
pra acestuia lucru o pild[, carea ]n dzilele b[tr`ne\elor mele a privi
mi s-au t`mplat, ascult[tori =i ]ng[duitori s[ fi\i pre to\i v[ poftesc.
Od`noar[2 pentru hrana t`mpl`ndu-mi-s[ peste cre=teturile
mun\ilor a zbura =i peste to\i c`mpii cu ochii a m[ primbla, ]ntr-
un mu=inoiu un guziu, de cu var[, ca preste iarn[ hran[ s[-i fie,
de prin \arini gr[uncene culesese =i cu multe nevoi =i ostenele ]n
mi=ina ce f[cus[ le str`nsese. +i a=e, cu line=te =i cu odihn[ via\a
tr[g`ndu-=i, o furnic[ de mi=ina guziului dede, carea, un gr[un\i
r`dic`nd, la mu=inoiul s[u ]l dus[, pre care alalte furnici, cu
dob`nd[ =i prad[ gata ca aceasta v[dzind-o, cu toatele dup[ d`nsa

1
Via\a omului =i fenomenele sociale stau sub semnul permanentei
schimb[ri =i ]nlocuiri a unuia prin altul, peste toate ]ns[ impun`ndu-se legea
domnirii celui slab de c[tre cel tare, precum =i legea sanc\iunii divine („izb`nda
pricinirii“), care va ac\iona ]n via\a social[ ca un principiu punitiv, justi\ia
imanent[.
2
Scriitorul pune pe stolnic s[ spun[ o poveste cu ]nt`mpl[ri prin care sunt
exemplificate ideile de filozofie social[ expuse mai sus. Aceasta poate fi
intitulat[, ]n termenii lui Cantemir de la cheie, Povestea Brehnacii c[tr[ tot
theatrul, cu ]n\elesul de pild[ c[tr[ dzisa: cine face, faci-i-s[, sau, ]n termenii
unei zicale asem[n[toare, „dup[ fapt[ =i r[splat[“. Povestea are, deci, un rol
moralizator =i ]n acela=i timp, o independen\[ relativ[ fa\[ de con\inutul
propriu-zis al Istoriei ieroglifice. Ca =i cele doua povestiri ale Vulpii despre
iscusin\a Lupului, =i aceast[ nara\iune a Brehnacii aduce ]n prim-plan peisajul
rom`nesc =i aspecte ale vie\ii cotidiene. Un singur element nu apar\ine lumii
noastre: pardosul, animal exotic, o predilec\ie cantemirean[, care dovede=te
c[, spre deosebire de povestirile Vulpii, prin excelen\[ populare, povestea
Brehnacii este o crea\ie cantemirean[ ad-hoc, ]n care sunt ]mbinate elemente
populare cu cele din fizioloage, de unde =i nota caracterologic-moralizatoare.
Istoria ieroglific[. Vol. I 265

s[ luar[. +i dac[ la casa bietului guziu agiuns[r[ =i de str`ns[

gr[mad[ gr[un\elor deder[, ]ndat[ a o pr[da, a o ]nc[rca =i a o
c[ra ]ncepur[. Guziul, s[racul, ]n vreme ca aceia de tot agiutoriul
sc[pat =i de r[d[cinile curechiului ce mai denainte stricase
bl[st[mat sim\indu-s[, din toat[ nedejdea s[ sc[p[ =i cu mare
foamete din f[lcile mor\ii nu sc[p[. Iar[ furnica, carea ]nt`iu pri-
cina pr[dzii, foamei =i mai pre urm[ =i a mor\ii guziului era, de
bi=ugul =i bivul carile peste toat[ iarna avusese ]ngr[=indu-s[ =i
]ngro=indu-s[, cu aripi ca pasirile s[ ]ntr-arip[ =i ca mu=tele ]n
aer cu mare slobodzenie zbur[. Iar[ l`ng[ mu=inoiul furnicelor,
de cu prim[var[, ]n spinii carii acolea aproape era, o p[s[ruic[
mititelu=[ cuibul a-=i face =i puii a-=i scoate s[ t`mpl[, carea tot
cu furnici mititele pui=orii a-=i hr[ni =i a-i cre=te era obiciuit[.
C[ci amintrilea nici ea alte lighioi mai mari a prinde, nici puii ei
a le ]nghi\i sau a le amistui putea. Iar[ ]ntr-o dzi cea ]ndestulit[
nafaca uit`ndu-=i =i a firii sale hotare trec`ndu-=i1, furnica cea
mare =i cu aripi prins[ (c[ci =i furnica atuncea ]=i g[se=te peirea,
c`nd ]ndob`nde=te aripile), pre carea, dup[ c`t[va lupt[ =i trud[
biruind-o, m`ncare puilor s[i o dus[. Furnica, de primejdiia vie\ii
cuprins[ =i de am[r[ciunea ceii mai de pre urm[ suflare, cu du-
ios =i mi=elos glas c[tr[ p[s[ruic[ dzis[: „Nici tu, o, lacomo, f[r[
plat[ vii r[m`nea)). Ce p[s[ruica, milos =i jelnic cuv`ntul ei ]n
sam[ neb[g`nd, f[r`mi, f[r`miiele f[c`nd-o, puilor o ]mp[r\i. Eu,
patima furnic[i v[dzind =i cuv`ntul cel cu moarte amestecat din
gur[-i audzind, cu tot de-adinsul sf`r=itul la ce ar ie=i =i asupra
p[s[ruic[i izb`nda, c`nd =i r[spl[tirea ]n ce chip ar fi ca s[ cu-
1
Un important principiu al rela\iilor interumane, exprimat ]n povestire,
prin rela\iile dintre specii: ]\i este permis, moralmente bine]n\eles, s[-\i iei din
bunurile necesare ]ntre\inerii vie\ii numai at`t c`t ]\i este strict necesar („nafaca“
]nsemn`nd ra\ie, por\ie cotidian[); dep[=irea acestei necesit[\i fire=ti („a firii
hotar[“), adic[ l[comirea spre mai mult nu r[m`ne nepedepsit[. Aceast[ l[comie
este sursa nedrept[\ii =i inechit[\ii sociale, cauzele primare care au dus ]n final
la revolta \[r[nimii =i la ru=inoasa ]nfr`ngere a boierimii hr[p[re\e.
266 Dimitrie Cantemir

nosc, a oglindi m[ pus[iu. Deci pasirea dac[ furnica omor] =i puilor

o ]mp[r\i, ]ndat[, dup[ obiceiu, la c`mp, pentru ca alt v`nat hran[
puilor s[ prindz[, s[ dus[. A=e, ea ]n c`mp lipsind, un =oarece pe
spini urc`ndu-s[, cuibul cu puii p[s[ruic[i afl[. Carii, ]nc[ gola=i,
f[r[ tulee fiind =i puterea aripilor de zburat ]nc[ neav`nd, prad[
=oarecelui s[ f[cur[, pre carii =oarecele ]nec`ndu-i, c`te unul, c`te
unul, m`ncare puilor s[i ]i c[ra. Iar[ c`nd =oarecele, pentru ca =i
cel mai de pre urm[ puiu s[ ia, s[ ]ntoars[, iat[ =i maica lor din
c`mp cu hrana ]n gur[ sosi. Carea, de pui=ori s[r[cit[ cunosc`ndu-
sa =i pre pr[d[toriu ]nc[ ]n cuibul ei vr[jm[=e=te pre puiul carile
]nc[ cu suflet r[m[sese, a ]ncol\i =i a r[ni v[dzind, pentru via\a
lui cu mare umilin\[ pre =oarece a ruga ]ncepu: „Las[-mi, tira-
nule, pre unul. Cru\[-mi, vr[jma=ule, pre acest mai mic macar[.
Nu m[ l[sa a=e de tot ars[ =i ]nfocat[, fie-\i mil[ de lacr[mile =i
t`nguirile mele, nu-mi pierde toat[ ostenin\a tinere\elor, nu m[
desp[r\i de toat[ nedejdea b[tr`ne\elor mele! Adu-\i aminte c[ =i
tu p[rinte a fii =i nasc[toriu a nascu\i e=ti. Socote=te a inimii du-
rere, carea maica pentru rodul p`ntecelui s[u p[time=te. Eu p[catul
mieu cunosc =i ]n oglinda f[r[legii mele acmu m[ priv[sc, pentru
carea ast[zi cea c[dzut[ plat[ ]mi iau =i dreapt[ izb`nda furnic[i
]ntreit asupr[-mi s[ face, ai c[riia, o, tic[loasa, jelnicul glas n-am
ascultat =i peste putin\ele =i hotar[le firii mele trec`nd, trag ce
trag =i pat ce pat. Ia pilda mea asupra ta, o, nemilostivule, =i cu
pedeaspa la mine sosit[ de cea la tine viitoare a sc[pa te ]nva\[.
C[ precum mie ]ntreit, ase \ie ]ndz[cit pricina pricinelor s[ nu-ti
r[spl[teasc[ preste firea ei ieste1. +i precum eu pre puii furnic[i
1
A fi preste firea sa— a fi incompatibil cu natura sa proprie, a fi ]n
contradic\ie cu propria natur[. Dup[ Cantemir, divinitatea este, prin natura
sa, o justi\iar[ a faptelor omene=ti, ]nt`mpl[rile povestite demonstreaz[ c[
principiul justi\iei divine este identic cu no\iunea de justi\ie imanent[, concep\ie
ce coboar[ divinitatea la nivelul legilor naturale. Teza lui Cantemir anun\[
ontologia iluminist[, care va opera cu no\iunile de ra\iune natural[, ra\iune
imanent[ etc.
Istoria ieroglific[. Vol. I 267

i-am f[cut f[r[ maic[, a=e pre mine, maica, tu m-ai f[cut f[r[ pui.
A=ijderea, precum tu pre mine, maica o\[roas[ =i jelnic[, moartea
puilor miei ast[dzi a privi m-ai f[cut, a=e m`ne sau poim`ne de
neagr[ =i cumplit[ moartea ta a s[ olec[i =i a s[ s[r[ci pre puii
t[i va face. +i precum tu pre mine m[ desficiore=ti, a=e altul pre
puii t[i va desp[rin\i“. Acestea =i altele ca acestea tic[it[ p[s[ruica
cu olec[ioase viersuri =i cu miloase glasuri pamintea =i moartea
puilor s[i cu jele c`nta:
„A lumii c`nt cu jale cumplit[ via\[,
Cum se trece =i s[ rupe, ca cum am fi o a\[.1
T`n[r =i b[tr`n, ]mp[ratul =i s[racul,
P[rintele =i fiiul, rude =-alalt statul,
}n dzi ce nu g`nde=te, moartea ]l ]nghite,
Viilor rama=i otr[vite d[ cu\ite.
|[rna tiranul, \[rna \[ranul astruc[,
Izb`nda, dreptatea, ]n ce-l afl[-l giudec[,2
Unii ferici\i s[ dzic ]ntr-a sa via\[,
Dup[ moarte s[ cunoa=te c-au fost sloi de ghea\[.“
Ce =oarecele nici de ver=ul =i de viersuri ]n ceva ]nduplec`n-
du-s[, nici de fierbin\i lacr[mile =i duioase suspinurile p[s[ruic[i
ceva=i milostivindu-s[ =i pre cel mai mic puiu omor`nd, cu mare
veselie la cuibul s[u ]l dus[. Vesel acmu =oarecele, =i de bi=ugoas[
prada ce dob`ndis[ mai ]ndr[zne\ =i mai sim[\ f[c`ndu-s[, mai
tare a ]mbia, =i mai far[ sial[ prin to\i spini=orii a s[ urca ]ncepu,

1
Aceste prime dou[ versuri se g[sesc =i ]n poemul Via\a lumii, de Miron
Costin. Urm[toarele apar\in ]ns[ ]n exclusivitate lui Cantemir. }ntreaga poezie
este alc[tuit[ pe tema biblic[, p[truns[ =i ]n unele colinde, aceea a
nestatorniciei vie\ii, idee din care decurge principiul egalit[\ii tuturor
oamenilor ]n fa\a mor\ii =i a justi\iei divine, care pedepse=te cu obiectivitate
pe fiecare dup[ faptele sale. Tema din asemenea colinde va sta la baza unor
variante ale baladei mor\ii lui Constantin Br`ncoveanu.
2
Versul de fa\[ este o transpunere a unui cunoscut dicton biblic privind
inexorabilitatea justi\iei divine: „}n ce-l voi afla, ]ntr-aceea ]l voi judeca“.
268 Dimitrie Cantemir

socotind ca tot spinul cuibu =i tot porumbreriul pui de pasire va

avea (ce precum apelpisia de multe ori mai vrednicii lucreadz[,
a=e afthadia singur[ cu sabiia sa capul ]=i r[teadz[). C[ ]ntr-acea
dat[ o m`\[ s[lbatec[ pentru hrana prin spini =orec[ind, sunetul
]mbletului =oarecelui la urechi ]i vini. Carea, dup[ al s[u obiceiu,
mai cu de-adins a s[ tupila =i a s[ =ipuri ]ncep`nd, =oarecele cel
ce sunetul f[cea printre frundze z[ri, =i a=e, m`\a totdeodat[ =i
f[r[ veste s[rind, =oarecele, bl[st[matul, toat[ s[rita ]=i pierdu
(c[ c`nd min\ile de spaim[ s[ uluiesc, atuncea =i picioarele a fugi
s[ ]mpiiedec[ =i ]n toate ierbu=oarele s[ inv[l[tucesc). A=e m`\a
pre =oarece ]nt`i ]n br`nci, apoi ]n f[lci apuc`nd, cu morm[ieturi
trufa=e =i m`ndre i s[ lauda. +oarecele ]ntre cele pu\ine olec[ituri
ce f[cu, ]nt`i era aceasta: („cine face, face-i-s[, cine ]nghite undi\a,
fier de corabie bore=te): osinda p[s[ruic[i m-au aflat“. +oarecele
]nc[ bine cuvintele nu-=i ]ncheie, =i m`\a ]n oala stomahului a-l
fierbe =i ]n tigaia maiurilor a-l pr[ji =i ]n vasele ma\elor a-l scoate
]ncepu. A=e m`\a, spre v`n[toarea =oarecelui cu totului tot d`n-
du-s[, ce o a=tepta nici =tiia, nici s[ g`ndiia. C[ ]ntr-acea un[ dat[,
un dul[u ciob[nesc, pre l`ng[ spini pentru paza oilor ]mbl`nd,
mirosul m`\ii adulm[c[, dup[ miros urma lu[, dup[ urm[ cu ochii
de m`\[ dede. }n scurt, m`\a =oarecele ]nc[ bine nu ]nghi\is[, =i
ea acmu ]n f[lcile dul[ului sosis[, carea nu de cuv`nt, ce a=e=i
mai nici de g`nd vreme a avea putu. C[ vr[jma=i =i ascu\i\i col\ii
dul[ului ]ndat[ toate o=cioarele ]i zdrumicar[ =i toate m[\i=oarele
]i de=irar[. D`rz dul[ul =i cu coada b`rzoiat[, ni la un spin, ni la
altul piciorul dup[ obiceiu r`dica =i precum =i el altuia v`nat =i
colac s[ g[ta, nicicum ]n minte ]i era.
C[ pre acea vreme un lup, dup[ oi cu mare me=ter=ug =i mul-
comi= lingu=indu-s[, asupra dul[ului, f[r[ veste c[dzu. Lupul pre
vechiu nepriietin a=e singur =i de tot agiutoriul strein =i lipsit
v[dzind, asupra-i s[-l f[r`me n[vr[pi. Dul[ul, macar c[ cu l[tratul
c`t putea pentru pizma=ul de ob=te ciobanului =tire da =i cu toat[
v`rtutea, c`t prin putin\[ ]i era, cu lupul s[ lupta. Ins[ agiutoriul
Istoria ieroglific[. Vol. I 269

ciobanului a sosi, mai mult dec`t dul[ul virtutea lupului a sprije-

ni z[b[vind, biruin\a la lup r[mas[ =i, buc[\i-buc[\ele f[c`ndu-l,
viermilor ]l ]ntins[ mas[. Ciobanul p`n[ la locul b[t[liii a sosi,
]nc[ de departe un pardos, frumos la piiele =i vr[jma= la inim[,
precum asupra lupului c`t ce poate alearg[, v[dzu. De carile el
sp[riindu-s[ p`n[ va videa ]ntre lup =-]ntre pardos ce s[ va ispr[vi,
dup[ spini s[ dosi. Pardosul ]ndat[ ce la lup f[r[ veste sosi, deo-
dat[ lupul cu d`nsul de lupt[ s[ apuc[. Ce lupul nici mult lupta
sprijenind, nici pu\in ceva folosind, ]n clipala ochiului, biruit,
tr`ntit =i omor`t fu. Pardosul acmu, duhul cel mai de pre urm[
de la lup cu cumplit[ vr[jm[=ie sco\ind, ciobanul de dup[ spini
cu palestra1 sigeata printr-inim[ ]i p[truns[. Pardosul, de moarte
r[nit =i de toate puterile p[r[sit vadzindu-s[, cu glas de moarte =i
cu cuvinte de singe, ]ntr-acesta chip grai: „Gudziul pentru cure-
chiu, furnica pentru furtu=ag, pasirea pentru l[comie, =oarecele
pentru sime\ie, m`\a pentru pizm[ =i viclenie, dul[ul pentru
vr[jm[=ie =i m`ndrie, lupul pentru veche du=m[nie, eu pentru
obraznica b[rb[\ie via\a ne-am pus2. Iar[ ciobanul pentru piielea
mea capu-=i ]=i va da“. Acestea ciobanul nici ascult`nd, nici ]n
sam[ ceva=i macar[ b[g`nd, macar c[ trist pentru dul[ul ce pier-
dus[, ]ns[ vesel pentru piielea pardosului ce agonisis[ era, pre
carile ]n loc despoindu-l =i piielea pre um[r arunc`nd, spre oi =i
spre st`n[ s[ marg[ s[ ]ntoars[. C[ruia un voinic o=tean bine ]ntr-
armat ]n timpinare ]i vini, =i dup[ ce bun[ calea dup[ obiceiu
ciobanului dede =i pre umeri-i piielea pardosului v[dzind, cu plat[
s[ i-o v`ndze, cu bl`nde cuvinte cer=u. Ciobanul, =i pentru piier-
derea dul[ului m`nios, =i pentru uciderea pardosului sim[\, cine

1
Arcubalista (nota marginal[ a lui Cantemir) sau palestra — arbalet[, un
arc cu v`rtej, folosit ]n \[rile rom`ne=ti ]n secolele al XV—XVI-lea.
2
Cantemir ]n=ir[ principalele defecte morale ale vie\ii sociale ale vremii
sale. }n cadrul povestirii, aceste defecte constituie lan\ul cauzal care a motivat
ac\iunea justi\iei imanente.
270 Dimitrie Cantemir

de dup[ spini cu palestra odat[ un pardos au ucis, precum de

acmu ]nainte =i lei =i paralei =i \igan =i o=tean, tot cu o loval[ va
pr[p[di i s[ p`ru. De care lucru, nici dzua bun[ omene=te lu`nd,
nici la cuv`ntul bl`nd cum s[ c[dea r[spundzind, calea s[-=i p[zasc[
o=teanului dzis[, iar[ amintrilea bine s[ =tie c[ ]n c`mp ca acesta,
cine pre cine a despoia poate, a celuia piiele poart[. +i „vedzi aceasta
(palestra de-a um[r sp`ndzurat[ ar[t`nd), nu a vinde, ce ]n dar a
cump[ra s-au ]nv[\at“. O=teanul, de aspru cuv`ntul ciobanului
o\[r`ndu-s[ =i de batgiocur[ ce-i f[cea cu inima ]nfr`ng`ndu-s[,
mai mult trufa=e r[spunsurile a-i audzi a suferi nu putu, ce, ]ndat[
calul ]n d[logi str`ng`nd =i cu picioarele din pinteni ]nte\indu-l,
asupra lui s[ r[pedzi =i suli\a prin \i\a st`ng[ p[trundzindu-i, nu
numai de piielea pardosului ]l desp[r\i, ce =i de haine dezbr[-
c`ndu-l, num[rul dzilelor la sf`r=it ]i dus[. A=e ciobanul, ]n dar
cump[r[toriu, ]mpreun[ cu marfa =i via\a ]=i pr[p[di.
Iar[ o=teanul, pe cal ]nc[lec`nd =i piielea pardosului pe dea-
supra scutului ]mb[ier`nd, pe drumu-=i purces[. A=e, el uneori
de bun[ inim[ =i de izb`nd[ c`nt`nd, iar[ alteori de lucrul =i sin-
gele ce f[cus[ g`ndind =i m[rg`nd, de-al[turea drumului un iepure
s[ri. O=teanul, bun[t[\ii calului bizuindu-s[, precum pe iepure ca
=i pe cioban, ]n suli\[ va lua socoti (ce cine alege oasele, pe=tele
c`t de mare poate m`nca, iar[ oasele nealeg`nd, piticul c`t de
mic spre ]necarea grumadzilor destul ieste). +i a=e, cu suli\a
bu[rat[ pre bietul iepure ]n goan[ lu[, =i acmu din cal pre iepure
biruind =i ]n clipal[ iepurile agiung`nd, c`nd de c`nd ]n suli\[ ]l
va ridica s[ chibzuia. Iepurile, ]ntr-at`ta de mare a vie\ii primej-
die v[dzindu-s[ =i precum firea mai mult a-l agiutori a nu putea
cunosc`ndu-s[, la obiciuitul me=ter=ugu-=i alerg[, =i a=e, cu multe
=uv[ituri =i coh`ieturi spre ni=te locuri m[luroase =i \[rmuroase
a fugi lu[. O=teanul, ochii ]n dosul iepurelui ]ntin=i =i ]nfip\i av`nd,
de a locului r[utate =i de primejdiia viitoare nici grij[, nici paz[
avea. +i a=e, ]n r[pegiunea calului asupra a unui mal ]nalt sosind,
nici vreme de chivernisal[, nici loc de fereal[ mai putu avea, ce
Istoria ieroglific[. Vol. I 271

]n mi=elos chip din \[rmurile malului f[r[ aripi zbur[, =i din c[l[re\
alerg[toriu, dobitoc f[r[ aripi zbur[toriu s[ f[cu, p`n[ c`nd
greuimea fireasc[, r[pegiunea =i iu=urimea me=ter=ugeasc[ biru-
ind, cu capul ]n gios, ca cum nu poftiia, ]n fundul poh`rniturii, ca
cum nu vrea, asupra col\iroase =i simceloase pietri, ca cum nu s[
g`ndiia =i ca vai de capul lui, c[dzu; unde os prin os p[trundzin-
du-=i =i m[dular prin m[dular zdrobindu-=i cu groaznic[ =i
stra=nic[ moarte, ceia ce i s[ c[dea izb`nd[ =i ceia ce-l a=tepta
dreapt[ osind[ ]=i lu[1".
Dup[ povestea =i pilda aceasta, Brehnacea iar[=i cuv`ntul ca-
rile ]ncepuse la sf`r=it a-l duce apuc[: „A=edar[, ]n lume lucrurile
t`mpl[toare celor ce r[d[cina =i pricina dint`i necunoscut[ le ieste,
precum toate f[r[ chivernisala cuiva =i f[r[ nici o pricin[ a c[dea
=i a s[ t`mpla s[ par. }ns[ fietece de a sa hiri=[ =i adev[rat[ dint`i
pricin[ nu s[ lipse=te =i fietecui ceia ce i s[ cade t`mplare, de
hul[ sau de laud[, de fericire sau bezcisnicie f[r[ gre= vine2. De

1
Cu ajutorul acestei povestiri, Cantemir demonstreaz[ c[ toate lucrurile
]=i au o cauz[ mai mult sau mai pu\in ]ndep[rtat[ =i c[ totdeauna, mai ales ]n
via\a social[, o gre=eal[ nu r[m`ne p`n[ la urm[ f[r[ urm[ri nedorite =i f[r[
a fi pedepsit[. Povestirea este ]n acest fel o demonstrare a legit[\ii rela\iei
cauz[-efect ]n lumea fenomenelor sociale.
2
Cantemir face o corectare ideilor filozofice expuse prin intermediul
stolnicului ]n partea de la ]nceputul cuv`nt[rii, privind ]mp[r\irea fenomenelor
]n „fiin\[=ti“, adic[ necesare, =i ]nt`mpl[toare. Corectarea const[ ]n precizarea
c[, ]n ordinea natural[, fenomenele ]nt`mpl[toare sunt acelea c[rora nu li se
cunoa=te cauza, dar c[ ]n realitate nici un fenomen nu este lipsit „de a sa
hiri=[ =i adev[rat[ dint`i pricin[“, adic[ de o cauz[ fireasc[ proprie, care este
]n acela=i timp adev[rata sa cauz[ primar[. In ordinea uman[, aceast[ legitate
se traduce prin teza c[ orice ]nt`mplare din via\a noastr[ este produsul
„chiverniselii cuiva“, adic[ al ordinii divine, care face ca s[ ]nt`mpin[m o
]nt`mplare rea sau bun[ ca o consecin\[ necesar[ a unei cauze primare care
este o fapt[ a noastr[. S-ar p[rea deci c[ filozoful Cantemir are ]n vedere
dou[ ordini: cea natural[, ]n cadrul c[reia opereaz[ legit[\i naturale, =i ordinea
uman[, =i ca atare =i social[, ]n cadrul c[reia intervine divinitatea, ]n postura
272 Dimitrie Cantemir

care lucru, aievea ieste, c[ adun[rile dinceput drepte =i adev[rate

pricini s[ nu fie avut, ce numai pentru de=art[ =i ]nflat[ slava nu-
melui =i pentru ca s[ s[ dzic[, iat[ c[ tot capul ni s-au plecat =i
tot genunchiul ni s-au ]nchinat, aceste ale lumii r[scoale au pri-
cinit1. Deci pentru izb`nda a voii ]n p[rere ]ncepute, a multora
mult[ asupreal[ =i mare ]n[du=al[ s[ face, carea f[r[ plat[ =i osin-
d[, precum nu va r[m`nea, f[r[ prepus ieste2 (c[ suspinele drepte
ceriurile p[trund =i lacr[mile obidite chentrul p[m`ntului potri-
c[lesc =i singele v[rsat c[rbune ardz[toriu =i foc p`rjolitoriu s[
face). Carile la vremea sa izb`nda =i osinda ]=i g[tesc, de carile
asupritoriul a sc[pa =i n[c[jitoriul a s[ ap[ra preste fire =i peste
putin\[ ieste3. Iat[, fra\ilor, izb`nda la u=[, iat[, priietinilor, plata
]n cas[ =i r[splata ]n cap ne-au sosit. Au nu Vulturul, monarh a
toat[ zbur[toarea a fi poftind, batgiocura tuturor lighioilor ne-am
f[cut? Prodromul ace=tii ur`cioase ve=ti ]nc[ de demult Liliacul
era, carile cu cuv`ntul =i cu lucrul ]n mijlocul a tot theatrul =i
denaintea a tot ochiul biruin\a au dob`ndit. A=ijderea, acmu,
micele acestea musculi\[ dreptatea c`t s[ fie de v`rtoas[, umilin\a
c`t s[ fie de ]nalt[ =i m`ndriia c`t s[ fie de plecat[ =i de ]nflat[

de justi\iar[ a faptelor noastre. Cu alte cuvinte, ordinea uman[ apar\ine celei

morale, ]n care legit[\ile morale ac\ioneaz[ cu puterea unor legi naturale. }n
caracterul necesar =i natural al sanc\iunii divine const[ specificul imanentist
al acestei justi\ii. De aici p`n[ la no\iunea de justi\ie imanent[ a ilumini=tilor
nu mai era dec`t un pas.
1
Concretiz`nd, stolnicul consider[ c[ adun[rile boierilor, pentru ridicarea
]n scaunul domnesc a lui Mihai Racovi\[, nu s-au ]ntemeiat pe dreptate, ci,
urm[rind ]n realitate doar cre=terea prestigiului („]nflat[ slava numelui“), au
siluit voin\a multora („tot capul ni s-au plecat“), ceea ce a dus p`n[ la urm[ la
r[scoala amintit[.
2
Asuprirea =i siluirea voin\ei nu vor r[m`ne ner[zbunate, ]n ordinea moral[
=i social[, zice Cantemir.
3
Idee directoare ]n filozofia social[ a lui Cantemir: asupritorul social nu
va putea sc[pa de r[zbunarea maselor, r[zbunare ce are virtu\ile unui fe-
nomen legic.
Istoria ieroglific[. Vol. I 273

frumos ne ar[tar[. Au nu ]n cartea Vulpei fumul pojarului acestu-

ia mirosiia? +i ]nc[ altele mai rele =i mai cumplite a vini prin
ne=tiin\[ prorociia (c[ tot prorocul, adev[rat ]n dzis[ neg`ndit,
]n cuv`nt nealc[tuit =i ]n ie=irea lucrului nesmintit ieste). De vreme
ce adev[rate cuvintele Liliacul s[ pomenim ne ]nv[\a, =i precum
dec`t C[mila mai mare Filul =i dec`t zimbrul mai iute Inorogul a
fi aminte ne aducea. Acestea toate atuncea de batgiocur[ =i ]n
sam[ neb[gate s[ avea1, iar[ acmu iat[ c[ piatr[ dup[ piatr[ a s[
poh`rni =i val dup[ val a ne lovi =i a ne n[bu=i au ]nceput. Pen-
tru aceasta dar[, de m[ vi\i asculta, sfatul b[tr`ne\elor mele ieste
acesta: Liliacul precum s-au a=edzat s[ nu-l mai cl[tim. Pe Vidr[
]n g`rle, unde s[ afl[, cu hran[ =i cu alte trebuitoare s[ o chiver-
nisim2. A mu=telor priete=ugul =i fr[\iia, iar[ nu vr[jm[=iia =i ve-
ciniia, s[ poftim3. Filul =i Inorogul, c`t ]n putin\[ va fi, precum cu
dobitoacele amestec nu avem, a-i ]n=tiin\a s[ silim =i dup[ ]n=tiin-
\are adev[rul lucrului s[ =i urmedze. De ciia, unde ar pofti a l[cui
=i ]n ce chip ar vrea a vie\ui ]n ceva ]mpotrivnici s[ nu ne ar[t[m,
ce noi penele noastre s[ ciuciulim, iar[ dobitoacele, cum vor putea,
perii s[-=i ling[ =i s[-=i netedzasc[ 4 (c[ cine gardul strein trece =i
]n pomul altuia s[ suie, la ]ntors gardul zid =i la m`ncare poama

1
Stolnicul cere asisten\ei s[-=i reaminteasc[ unele ]nt`mpl[ri prevestitoare
ale r[scoalei, neluate ]n seam[ la vremea lor.
2
Pentru a pre]nt`mpina =i alte nenorociri, stolnicul propune ni=te solu\ii:
]n primul r`nd, Marco pseudobeizadea s[ fie l[sat ]n pace unde s-a stabilit (]n
Ierusalim), iar, ]n al doilea r`nd, lui Constantin Duca, r[mas ]n Fanar („g`rle“),
s[ i se fac[ o pensie viager[ („cu hran[ =i cu alte trebuitoare s[ o chivernisim“),
pentru a sc[pa astfel de intrigile lui.
3
O alt[ propunere, de ordin social: boierii s[ renun\e de a mai =erbi pe
\[rani, fra\i cu ei. No\iunea de „fr[\ie“ este luat[ ]n sens cre=tin, frate ]nsemn`nd
semen de aceea=i credin\[. Ideea nu este numai a lui Cantemir, =erbirea sau
rum`nirea \[ranilor fiind condamnat[ de morala vremii.
4
+i fra\ii Cantemir s[ fie l[sa\i ]n pace, muntenii =i moldovenii urm`nd
s[-=i vad[ fiecare de treburile lor.
274 Dimitrie Cantemir

piatr[ i s[ face). C[ci amintrilea, toate, a tuturor dobitoacelor su-

puse dosede =i asuprele, de nu Filul, Inorogul, de nu Inorogul, altul
ca Inorogul, asupra noastr[ cu vreme va s[ le izb`ndeasc[ =i tot
suspinul cu os`nda sa va s[ ne g[sasc[. +i mai v`rtos Inorogul
grijliv pentru noi fiind, nu[rul mic repede ploaia va s[ ne trimat[,
din carea nu numai penele, =i aripile, ce a=e=i =i cuiburile de prin
copaci =i bortele de prin stinci a ne scuti =i uscate a ne feri vred-
nice nu vor fi (pre slab s[ nu gonim, c[ mai tare l-om face, pre
fricos s[ nu sp[riem, c[ mai ]ndr[zne\ s[ va ]ntoarce). Acestea, o
priietinilor, de la mine; iar[ voi de la voi ce pofti\i ar[ta\i =i ce vi-i
voia lucra\i =i, veri a=e, veri a=e, ]n cea mai de apoi cuvintele
mele din minte nu scoate\i“. Pilda, cuv`ntul =i sfatul Brehnacii,
macar[ c[ m[rg[ritariul curat la aurul nespurcat =i pietrile scumpe
frumos cu aur alc[tuite era, ]ns[ (la inima ]mpietrit[ =i pizm[toare
nu cuv`ntul, nu ]nv[\[tura, ce pedeapsa =i p[timirea, ca la dobi-
toace ]n ceva a spori =i a o domoli poate). }n care chip, Corbul cu
Cucunozul, macar c[ lucrul adev[rului cum =i ]n ce fel merge bine
cuno=tea, ]ns[ pov[\uind pizma =i urm`nd pofta, vechiul cuv`nt
pliniia (cel bun v[dzu, pricep =i laud, dar[ cel r[u voiu =i urm[dz1),
=i a=e Corbul, urmele relii pofte c[lc`nd, a cheltuielior pagube, a
ostenin\ilor ]n z[dar =i a cinstei numelui sc[dere sim\ind, de
]nceputul vivoros g`nd a s[ p[r[si nu putu, ce toate t`mpl[rile
]mpotriv[, ]ntr-alt chip spre bine =i dup[ a sa poft[ le t`lcuia =i le
primeniia. Carile ]ntr-acesta chip Brehnacii r[spuns[: „}nt`i pilda
ce ai spus, apoi sfatul carile ai dat foarte bine le-am ]n\eles. Ce
pilda ieste a disidemonii<i> iar[ sfatul ieste a micropsihiii, ca-
rile ]n toat[ monarhiia noastr[ loc =i cinste a avea nu pot. De unde,
nici la una, nici la alta uit`ndu-ne, mai mult zdrobirea cuvinte-
lor a face nici ne trebuie, nici ni s[ cade. Iar[ c`t ieste despre par-
tea lucrului ce s-au t`mplat, nici a ]mp[ratului nostru ]n cinstea

1
Parafrazare a unui aforism al apostolului Pavel: „v[d ceea ce este bine,
]ns[ urmez pe cele rele“.
Istoria ieroglific[. Vol. I 275

numelui vreo sc[dere, nici monarhiii noastre vreo pagub[ s-au

f[cut sau s[ va face. Ce mu=tele, neam obraznic fiind, a sa hiri=[
mojicie cu =ederea la mas[ nechemate =-au ar[tat. Deci precum
dul[ii, coteii =i m`\ele din f[r[mu=ile mesii st[p`nilor s[ hr[nesc,
a=e =i calicios =i obraznic feliul acesta din l[turile vaselor noastre
via\a de-=i vor sprijeni, de div[ ieste? C[tr[ aceasta, ]mp[ratului
nostru dinceput nu pentru mu=tele zbur[toare, ce pentru pasirile
cu pene, cu oa[ =i ]n aer vie\uitoare sfatul i-au fost, ca pre unul
singur monarh st[p`nitoriu =i obl[duitoriu s[ =tie. Iar[ pre aces-
te spurc[ciuni ]n num[rul zbur[toarelor sale a le numi, de nu s[
va milostivi, din slava cinstii m[rimei sale ce i s-au sc[dzut?
Mu=tele dar, ca ni=te lighioi spurcate, mojicoase =i ]n sam[
neb[gate, las[-le s[ ]mble1. Iar[ noi, de lucrul ]nceput apuc]ndu-
ne, la sf`r=it a-l duce nevoitori s[ fim, pre carile ]n cur`nd[ vreme
a-l videa bun[ =i f[r[ prepus nedejde avem, de vreme ce, iat[,
hirograful tuturor ]n m`nule noastre ieste, ]n carile nu numai
isc[liturile cu numerile, ce =i inimile cu sufletele li s[ cuprind,
din carele nici a s[ ]ntoarce, nici a s[ c[i pot (c[ dec`t cuv`ntul
dat, alte mai tari =i mai v`rtoase leg[turi a fi nu poate, ]ns[ la cei
a cinstei cuv`ntului cunosc[tori). Iar[ amintrilea, cu a noastr[
linevire, lucrul ]ntr-alt chip de s-ar t`mpla, atuncea cu bun[ sam[
truda ]n de=ert, cheltuial[ ]n pagub[ =i a cinstei numelui betejire
ar urma. Pentru care lucru, pentru ca lauda adev[rat[ =i odihna
feric`t[ a dob`ndi s[ putem, cele ispr[vite a ]nt[ri, cele neispr[vite
ca s[ le s[v`r=im =i s[ le ispr[vim a sili trebuie. Acmu, dar[, tot
temeiul lucrului ]ntr-aceasta au r[mas, ca Lupul la b`rlogul s[u
necl[tit s[ s[ p[zasc[, Filul ]n giur, ]mpregiur cu hendec, dup[
obiceiu, s[ sa ]ncungiure =i s[ s[ ]nchidz[, Inorogul prin mun\i,

1
Cantemir pune pe seama lui Br`ncoveanu cuvinte de dispre\ la adresa
\[r[nimii. Imaginea l[sat[ despre marele domn al |[rii Rom`ne=ti este cu
totul subiectiv[ =i nedreapt[. Dimpotriv[, el a r[mas ]n istoria noastr[ ca un
sprijinitor al culturii =i ca un abil =i patriot om politic.
276 Dimitrie Cantemir

cu tot feliul de m[iestrii =i de v`n[tori la m`n[ a s[ aduce s[

nevoim. +i a=e, acestea spre alalte s[v`r=indu-s[, iat[ c[ toat[
odihna vecinic[ f[r[ prepus vom dob`ndi =i ]n urm[ alt g`nd ]mpo-
triv[, de tulburare =i de nea=edzare, nu va mai r[m`nea1“.
Acestea a Corbului, Cucunozul, Pardosul, R`sul =i alalte mai
toate, carile cu s`ngele fierbinte ma\ile a-=i r[cori =tiu, adeveriia.

1
Br`ncoveanu refuz[ sfaturile stolnicului =i hot[r[=te ca Lupu Bogdan
hatmanul s[ aib[ ]n continuare domiciliu for\at, Antioh Cantemir s[ fie ]nchis
]ntr-o cetate ]mprejmuit[ cu =an\ de ap[rare („hendec“), iar Dimitrie Cantemir
s[ fie =i de aici ]nainte urm[rit =i „v`nat“ peste tot. A=adar, dup[ venirea ]n
scaun a lui Mihai Racovi\[, se reia prigoana ]mpotriva Cantemire=tilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 277

PARTEA A CINCEA

CUPRINS

A=edar[ Corbul, din senten\ia ce dedese nemutat =i de mare

pizm[ ]n tot cuv`ntul adev[rului ne]nduplecat st`nd, cu tot de-
adinsul de goana =i v`n[toarea celor nesupuse dobitoace s[ apuc[
(c[ pizma ]ndelungat[ calului sirep =i nedomolit s[ asam[n[, carile
pentru ca pe cel de pe d`nsul s[ lepede, ]nt`i pe sine de mal s[
surup[). Deci c[tr[ dul[ii de cas[, +oimul1, ogar`i =i coteii trimas[,
porunc[ ca aceasta d`ndu-le, ca nici un munte ]nalt =i nici o vale
ad`nc[ necercat[ =i nescuciurat[ s[ nu las[ =i pentru ca ]n m[-
iestriile ]ntinse pre Inorog s[ aduc[ ]n tot chipul, s[ sileasc[. Iar[
amintrilea, slujba =i porunca de n-or cumva plini (clon\ul Corbu-
lui, precum ]n cele streine, a=e ]n cele ale sale a cioc[ni =tie =i
jiganiia carea puii din trup a-=i lep[da nu s[ milostive=te, au c[tr[
priietin =i tovar[= dreptatea va putea \inea).
Ace=tea a=e, dup[ porunc[, ]n toate p[r\ile s[ ]mpr[=tiiar[ =i
prin v`rvurile mun\ilor =i prin fundurile r`pilor nici un loc
nec[lcat, necutreierat =i neadulm[cat nu l[sar[. Inorogul, ]n
primejdiia ce s[ afl[ v[dzind =i ]nc[ c`te ]l a=teapt[ socotind, deo-
dat[ ]n simceaoa a unui munte a=e de ]nalt s[ sui, c`t nu jiganie
]mbl[toare a s[ sui, ce nici pasire zbur[toare locul unde sta a privi

1
+oimul este postelnicul Toma Cantacuzino, pe care Br`ncoveanu ]l trimite
la Istanbul ca =ef al iscoadelor =i spionilor s[i (,,coteii“), ]mpreun[ cu
capuchehaiele de atunci („dul[ii“) =i c[l[ra=ii sau curierii c[lare („ogarii“),
pentru a-l c[uta pe Dimitrie Cantemir =i a-l prinde. Urmeaz[ desf[=urarea
ac\iunii, sistematic pl[nuit[, de capturare a lui Dimitrie Cantemir de c[tre
agen\ii spionajului br`ncovenesc.
278 Dimitrie Cantemir

peste putin\[ era. C[ci la sui=ul muntelui una era potica, =i aceia
str`mpt[ =i =uv[it[ foarte, carea ]n ple=ea muntelui prea cu lesne
]nchidzindu-s[, pre aiurea de suit alt drum =i-alt[ cale nici era,
nici s[ afla. Iar[ ]n v`rvul muntelui locul ]n chipul unii poiene
c`tva ]n lung =i ]n lat s[ l[\iia =i s[ de=chidea, unde ape dulci =i
r[ci cur[toare, ierbi =i p[=uni ]n fel de fel cresc[toare =i pomi cu
livedzi de toat[ poama roditoare =i gr[dini cu flori ]n tot chipul
de frumoase =i de tot mirosul m`ng`ios purt[toare era. }n loc ca
acesta Inorogul vie\uind, macar c[ ]n tot feliul de desf[t[ri =i de
]nd[m`n[ri s[ afla, ]ns[ (inimii ]nchise =i de grij[ cuprinse tot
dulcele amar =i tot largul str`mt ]i ieste1). +oimul, c`teodat[ pes-
te mun\i ]n[l\indu-s[, locul, potica =i ]nchisoarea ei cum =i ]n ce
chip ieste videa, ]ns[ pre Inorog undeva macar[ nu z[riia. C[ci
Inorogul preste toat[ dzua supt deas[ umbra pomilor aciu`ndu-s[
=i la un loc necl[tit a=edzindu-s[, noaptea numai la locurile p[=unii
duc`ndu-s[ =i c`teodal[ =i la prundi= din munte ]n ses cobor`n-
du-s[, p`n[ ]n dzu[ iar[=i la locul aciu[rii sale s[ afla2. }ntr-aces-
ta chip, Inorogul c`t[va vreme str`mt[ =i pustnic[ via\[ duc`nd,
=i nu ]n sil\ele, ce a=e=i nici ]n viderile sau audzirile gona=ilor
c[dzind, coteii de cehnit, ogarii de sc`ncit, dul[ii de breh[it =i
+oimul de piuit amur\is[ =i, din toate puterile obosindu-s[, a
v`n[torii toat[ nedejdea pierdus[. De care lucru prin scrisori Cor-
bului =i altor sfetnici =tire f[cur[, precum v`n[toarea Inorogului
nenedejduit[ ieste =i, de ieste cu putin\[, alt chip de chivernisal[
s[ afle =i spre aceia a s[ a nevoi s[ nu s[ ]ngaime, c[ ]ntr-acesta

1
Simceaoa muntelui: curte de om mare, carea nu s[ poate c[lca (D.C.) —
prinz`nd de veste, Dimitrie ]=i g[se=te ad[post ]n casa unui mare demnitar
otoman, al c[rui nume nu ]l dezv[luie =i unde agen\ii lui Br`ncoveanu nu
puteau p[trunde.
2
Prundi=: casele de pre marginea boazului, dinafar[ de cetate (D.C.) —
zona exterioar[ cet[\ii de pe malul Bosforului, unde Dimitrie ]=i avea palatul
personal =i unde revenea ]n timpul nop\ii.
Istoria ieroglific[. Vol. I 279

chip lucrul de va r[m`nea, sf`r=itul cu mult[ trud[ =i cu mare

primejdie a nu fi nu poate.1
Ve=ti ca acestea Corbul audzind, cu mare urgie s[ ]nfoc[ =i cu
grele =i aspre cuvinte r[spunsul le dede, de lenevire =i de nene-
voin\[ tare vinuindu-i. A=ijderea, de acmu ]nainte ]ng[imele ca
acestea de vor mai pomeni =i lucrul dup[ porunc[ de nu vor plini,
cu pedeaps[ de moarte l[ud`ndu-li-s[, precum ci =i dup[ d`n=ii
semen\iia lor ]n urgiia =i sc`rba ]mp[r[teasc[ ]n veci vor r[m`nea
le dzicea.2 +oimul =i alal\i ]mpreun[ cu d`nsul r[spuns ca acesta
lu`nd, nu pu\in s[ ]ntristar[ (c[ci cr[nc[itul Corbului aspru =i spre
r[i chedzi tuturor pasirilor =i dobitoacelor s[ vede =i ieste). De
care lucru, cum vor face =i cum vor drege sta de s[ mira. C[ de o
parte, urgiia Corbului tare ]i sp[im`nta, iar[ de alt[ parte,
greutatea lucrului peste putin\a lor ]i ]mpresura.
+i a=e, cu to\ii la un loc s[ s[ adune, ca pentru nevoia ce le sta
asupr[, sfat de ob=te s[ fac[, dzi =i soroc ]=i pus[r[.3 Deci dup[
dzua pus[, la locul ]ns[mnat cu to\ii adun`ndu-s[, dup[ ce multe
cuvinte =i ]n ciur =i ]n d`rmoiu cernute =i zb[tute la mijloc pus[r[,
cu to\ii sufletele s[-=i piardz[, iar[ trupurile =i via\a s[-=i ago-
nisasc[ aleas[r[. Adec[ s[mn de pace =i giur[m`nt de priete=ug
Inorogului s[ trima\[, =i la cuv`nt prietenesc =i f[r[ vicle=ug ca
cum l-ar chema, din v`rvul muntelui, la gura potic[i, ]n margi-
nea apii, carea pe acolea trecea, s[-l coboar[. C[ci pe supt poalele
muntelui =i pre l`ng[ gura potic[i o ap[ mare =i c`tva de lat[
curea, unde ei socotiia c[, Inorogul de s[ va cobor], despre

1
Echipa de urm[ritori trimis[ de Br`ncoveanu a aflat unde era ascuns
Dimitrie, dar ]=i d[ seama c[ a merge p`n[ acolo implic[ primejdii pentru
]nsu=i domnul |[rii Rom`ne=ti.
2
Nelu`nd ]n seam[ primejdia la care se expunea, Br`ncoveanu ]=i dojene=te
spionii pentru lipsa lor de curaj =i le porunce=te, amenin\`ndu-i cu pedepse,
s[ fac[ totul pentru a captura pe Dimitrie.
3
Toma Cantacuzino convoac[ spionii de sub conducerea sa, pentru a hot[r]
m[surile ce trebuiau luate.
280 Dimitrie Cantemir

str`mptoare ei ]l vor lua. Iar[ dinainte apa ]l ocole=te, din dreap-

ta =i din st`nga malurile cu mreji =i cu sil\e avea ]mp[nate =i ce
ieste temeiul a toat[ f[r[legea, cu giur[m`ntul tot vicle=ugul
c[ptu=it =i acoperit av`nd, precum loc de =uv[it =i parte de n[zuit
nu va mai avea, nedejduia (c[ giur[m`ntul ]ntre muritori apa
cur[\iii fiind, vinul =i veninul f[r[legii s-au f[cut, carile ]nt`i dulce
]mbat[, apoi amar otr[ve=te =i ]neac[1).
Aceste bl[st[mate =i f[r[ de lege sfaturi dup[ ce cu to\ii de
bune le aflar[ =i de folos a fi le a=edzar[, alt[ r[d[cin[ supt roata
carulul =i alt o\apoc ]n copita calului li s[ ar[t[. C[ci +oimul ]ntr-
acesta chip dzis[:“Bine c[ noi lucrurile la aceast[ cale am pus,
dar[ cine s[ va putea afla carile la locul unde Inorogul l[cuie=te
a s[ urca s[ poat[? +i aceste cuvinte de miiere amestecate cu fiie-
re cine i le va povesti? +i giur[m`ntul nostru cel fr[m`ntat cu
z[har =i dospit cu toaps[c amar cine i-l va da?“ Cu to\ii, de tot
sfatul uimi\i =i de tot ]n=tiin\atul lipsi\i, t[cur[ =i ce s[ r[spundz[
cuv`nt macar[ nu avur[ (c[ c`nd socoteala asupra r[ut[\ii ieste
]ntemeiat[, atuncea nu numai ascunsul inimii n[c[jindu-s[ s[
pedepse=te, ce tot lucrul ]mpotriva drept[\ii pus aspru =i groznic
s[ ive=te). +i a=e, cu to\ii ]n labirinthul neafl[rii =i ]n r[t[cirea
nenemeririi ar fi r[mas, de nu ]n mun\i pre aceia vreme jiganiia
carea Hameleon s[ cheam[ s-ar fi aflat (c[ precum ]n tot adev[rul
organul drept[\ii, a=e ]n toat[ minciuna organul strimb[t[\ii a lipsi
nu poate), a c[ruia fire ]n toate fe\ele a s[ schimba, precum s[
fie, mai denainte s-au pomenit. Acesta dar[ macar[ c[ la putin\a
trupului mai mult dec`t un =oarece nu era, ]ns[ ]n puterea a
]nvoin\ii a tot r[ul dec`t un balaur mai putincios era. +i macar c[
la sfat nechemat viind =i la cuv`nt ne]ntrebat r[spundzind, pre-
cum el lucrul acesta a-l s[v`r=i =i slujb[ ca aceasta a plini va putea,
dzis[. A=ijderea, c`teva mijloce spre a lucrului lesnire precum va

1
Gura potic[i: poarta cet[\ii, cap[tul uli\ii (D.C.) — agen\ii munteni,
folosindu-se de jur[minte mincinoase, pentru a-l prinde, vor s[-l atrag[ pe
Dimitrie ]n afara ad[postului s[u, ]ntinz`ndu-i o curs[ la poarta cet[\ii Istanbul.
Istoria ieroglific[. Vol. I 281
1
afla, cu multe lingu=ituri, tare s[ f[g[duiia. Iar[ povestea Hame-
leonului ]ntr-acesta chip era:2 odin[oar[, Hameleonul, prin prundi-
=ul apei3 aceiia ]mbl`nd, apa poate fi Nilul4 era, c[ci din ap[ un
crocodil5 mare groznic ie=ind, pre becisnicul Hameleon, pentru
c[ s[-l ]nghi\[, ]n f[lci6 ]l lu[. Hameleonul, macar c[ ]n fa\a a
tuturor gon\ilor s[ schimb[, ce ]n ceva=i macar[ a-=i folosi nu putu
(c[ci la viderea ochilor toate sim\irile =i chitelele s[ ]ncuie). A=e,
f[r[ veste el ]n vr[jma=i col\ii crocodilului afl`ndu-s[, nu numai
schimb[rile =i mut[rile, ce a=e=i =i pre sine cine =i ce s[ fie s[
uit[. }ns[ biftuirea crocodilului norocul Hameleonului fu, carea
vreme spre ascultarea l`ngedii rug[minte ]i dede. Hameleonul,
dar[, cu mare umilin\[ =i ca cel ce moartea ]n ochi ]=i vede, din
toat[ nevoin\a =i cu toat[ jelea rug`ndu-s[, dzicea: „O, domnul =i
st[p`nul mieu, o, pricina mor\ii =i vie\ii mele, o, puternicule pu-
ternicilor =i biruitoriul biruitorilor, p`n[ a nu m[ face stram\e
printre col\ii t[i, spre plecatele =i tic[loase cuvintele mele audzul
]\i pleac[ (c[ nu at`ta hrana m`niia foamei potole=te, pre c`t
rug[mintea cu plec[ciune t[riia vr[jm[=iii ]nfr`nge; =i de multe

1
Hameleonul, Scarlat Ruset, fratele mai mic al lui Iordache (Pardosul), se
afla atunci ]n Istanbul. Pu\intel la trup =i plin de r[utate — dup[ cum ]l
portretizeaz[ scriitorul — el se ofer[ s[ atrag[ pe Dimitrie ]n curs[, pentru ca
agen\ii munteni s[ poat[ pune m`na pe el. Acesta, ]ntruchip`nd ]n cel mai
]nalt grad r[utatea =i perfidia, ]=i va depune toate silin\ele pentru pierderea
lui Dimitrie Cantemir.
2
Povestea care urmeaz[ este o ]nt`mplare din via\a lui Scarlat Ruset, pe
care scriitorul o red[ cifrat.
3
Casele din afara zidurilor Istanbulului pe marginea Bosforului.
4
Nilul poate fi: bogazul, limanul carile merge p`n[ la Vlaherna (D.C.) —
acest liman este Cornul de Aur, iar Vlaherna este o veche m`n[stire, aflat[ ]n
cap[tul interior al acestui liman care r[spunde ]n Bosfor.
5
Crocodil: hasechi, pristavii bostangiilor (D.C.) — comandantul bos-
tangiilor, trupele de securitate ale sultanului, ]ns[rcinate =i cu paza =i ordinea
]n cetate.
6
F[lcile crocodilului: ]nchisoarea la boslangii, caichana (D.C.).
282 Dimitrie Cantemir

ori ce simceaoa sule\ii n-au p[truns, cuv`ntul umilit au domolit)“.

Crocodilul, a-l zdrumica f[lcile oprindu-=i, ce i-ar fi cuv`ntul ]l
]ntreb[. Hameleonul dzis[: „(Usc[ciunea posmagului spre poto-
lirea foamei, iar[ nu spre dezmierdarea mesii s[ g[te=te), de care
lucru a dzice ]ndr[znesc c[ din f[r`miia mic[ ca mine mai v`rtos
]n vreme de sa\iu ca acesta, ce folos sau desf[tare a=e mare a sim\i
vii putea, =i crede-m[, domnul mieu milostiv, c[ din uscate =i
zv`ntate o=cioarele mele, f[r[ numai scorneala gre\ii plinului
stomah alt[ ceva a ie=i nu poate. Deci ]n firea crocodilului de ieste
vreo mil[, acmu ]n mic=orimea =i mie=elimea mea s[ arete. Iar[
eu, robul st[p`nului =i cru\[toriului mieu, giuruiesc ca preste
pu\ine dzile =i ]n cur`nd[ vreme, un v`nat mare, gras =i frumos
agonisind s[-i aduc, carile, oric`t de mare =i vr[jma=[ foame ai
avea, a o potoli =i a o s[tura s[ poat[, =i oric`t de fl[m`nd
stomahul \-ar fi, de biv =i de sa\iu a-l s[tura =i a-l ]mplea destul
s[ fie. Iar[ cuv`ntul f[g[duit cu lucrul de nu voi ispr[vi, st[p`nul
mieu milostiv bine =tie c[ via\a mea ]n prund =i l[ca=ul mieu l`ng[
ap[ ieste, pentru care lucru, oric`nd ar vrea =i ar pofti, de nu mas[
]ndestulit[, iar[ gustare frundzerit[ tot voi fi“. Crocodilul, =i s[tul
]ntr-acea vreme =i lacom pre alt[ vreme, pentru g[ina de m`ne
oul de ast[dzi l[s[ =i tare cuvintele =i giuruitele Hameleonului
poftorind, ]ntr-alt chip de va fi sau alte pricini de va pune tare ]l
]ngroziia =i ]n fel de fel de munci =i de pedepse i s[ l[uda. +i a=e=i,
precum ]nt`i limba cea lung[ ]i va zmulge, apoi toate m[dularile
f[r[ de nice o mil[ ]i va zdrobi, dzicea1.

1
Rezult[ c[, ]n ]mprejur[ri necunoscute, Scarlat Ruset ar fi ]nc[put pe
m`na bostangiilor, care l-au aruncat ]n ]nchisoarea lor (caitchana). De acolo
el a sc[pat, promi\`nd ]n schimb c[ le va da pe m`n[ „un v`nat mare, gras =i
frumos“, care nu era altul dec`t Dimitrie Cantemir ]nsu=i. Obliga\ia ce =i-o lua
Ruset poate ]nsemna c[ acest membru al familiei Cup[re=tilor se angajase s[
lucreze ca agent al poli\iei imperiale otomane. Mai departe vom afla =i motivele
pentru care preg[tea o astfel de soart[ fostului s[u prieten =i st[p`n, =tiut
fiind c[ familia Rusete=tilor fusese credincioas[ at`t lui Constantin Cantemir
c`t =i fiilor s[i.
Istoria ieroglific[. Vol. I 283
1
La Hameleon de lungimea limbii ce are lucru de mirat ieste,
pentru a cui fire ]nt`i a povesti pu\intel z[b[vindu-ne, apoi iar[=i
la cuv`ntul nostru ne vom ]ntoarce. Aceast[ jiganie ]n p[r\ile cal-
de s[ na=te =i mai v`rtos cei mari la Barbaria2, dar[ mai mici =i la
Zmir3, ]n Asia, s[ afl[. Chipul dec`t altor jig[nii mai mult broa=tei
s[ asam[n[, numai capul spintic[tura gurii pe=telui ce-i dzic la-
cherda s[ r[duce. Grumadzi n-are, gura mult spinticat[ =i p`n[
la umere agiunge, c[ci, ca =i pe=tele, grumadzi n-are, ce capul cu
spinarea la un loc i s[ \ine. De la cap p`n[ la coad[ spinarea ca a
porcului greb[noas[ =i g`rbov[-i ieste. Peste tot trupul p[r sau
alt felu de piiele nu are, ce ]n chipul sagriului soldzi m[nun\ei =i
]n v`rv ascu\i\ei are. La ochi albu=uri ]n giurul ]mpregiurul lumi-
nii ca alte jig[nii nu are, ce pre unde ar fi s[ fie albu=ul ochiului,
iar[=i soldzi=ori ca =i peste tot trupul are, numai mai m[nun\ei;
tot ochiul ]n chipul movieli\ii din melciuri afar[ ca a broasc[i ies
=i de la r[d[cin[ ]n sus, de ce m[rg, s[ ascut, iar[ ]n v`rvul
ascu\iturii lumina ochiului c`t un gr[un\ de mac g[lbinind s[ vede.
C`nd ]ntr-o parte =i ]ntr-alta va s[ caute, nu capul, ce melciurile
ochilor ]=i ]ntoarce, cu carile ]n toate p[r\ile slobod caut[. Picioa-
re are patru, ]ns[ cele denainte la bra\ cu a moim`\ei ]=i sam[n[;
degete cinci =i lung=oare are, =i, c`nd cu palma prinde ceva, ]ntre
doa[ =i ]ntre trii degete palma i s[ ]nchide =i s[ de=chide, de o

1
Urmeaz[ o descriere =tiin\ific[, surprinz[tor de exact[ =i am[nun\i\[, pe
care Cantemir o face Hameleonului ca animal, descriere pe care o presar[ ici-
colo cu unele simboluri referitoare la caracterul ur`t, plin de perfidie dia-
bolic[ al personajului. Scriitorul nume=te aceast[ descriere, la cheie, Hiri=[
istoriia Hameleonului, prin care ]n\elege carea precum ieste jigania arat[, vr`nd
s[ sublinieze c[ nu face dec`t o descriere a animalului =i nu a personajului. }n
acela=i sens trebuie ]n\eleas[ =i o alt[ explica\ie de la cheie: Hiri=[ t`lcuirea
schimb[rii fe\elor hiri=ului hameleon: cea din fire ar[tare, car t`lc n-are. Am
putea intitula aceast[ secven\[ Chipul =i firea hameleonului.
2
Africa de Nord, f[r[ Egipt, prin care se in\elegea atunci zona ocupat[
ast[zi de Algeria, Tunisia =i Libia.
3
Izmir (antica Smirna), localitate din Asia Mic[.
284 Dimitrie Cantemir

parte degetul cel mare =i cu cel de l`ng[ d`nsul puind, iar[ de

alt[ parte alalte trii r[m`ind. Coada c`t a =oarecilor celor mari
ieste de lung[, cu carea nu mai pu\in dec`t cu m`nule prinde ce
ar fi de prins, c[ci c`nd va s[ s[ suie s[u s[ coboare pre varga
sup\ire, precum cu br`ncele apuc[, a=e =i coada ]n giur ]mpregiur
]=i ]mpletice=te, ca din m`ni de s-ar sc[pa, de coad[ sp`ndzurat
r[m`ind, iar[=i a s[ apuca s[ poat[. Limba nu mai scurt[ dec`t
coada ]i ieste, ]nc[ poate =i mai lung[ s[-i fie. Iar[ ]n v`rvul lim-
bii din fire a=e ieste d[ruit, ca cum cleiu sau v`sc ar avea. Deci de
departe =i totdeodat[ limba sco\indu-=i, o lunge=te =i pre care
musc[ a lovi s-ar t`mpla, ]ndat[ pre limb[-i ]ncleit[1 r[m`ne, de
unde nicicum a s[ mai dizlipi sau a mai sc[pa mai poate. In toat[
via\a lui ceva a m`nca nu s-au v[dzut, ce hrana2 aierul =i v[zduhul3
]i ieste. C[ci Hameleonul pre carile a videa ni s-au t`mplat prin
vremea a unui an ]n cu=c[ ]nchis, f[r[ m`ncare =i f[r[ b[utur[ au
tr[it. A c[ruia moarte nu de alt[, ce de nesufereala gerului s-au
t`mplat. Iar[ c`nd prindea mu=tele, precum s-au dzis, nu pentru
hrana, ce pentru gioaca le prindea, =i dac[ le ]nghi\iia, ]ndat[=i
pre gios le lep[da, nicicum musca betejind, c[ci musca, dac[
c[dea, cu picioarele mi=ca =i, multe dintr-]nsele dezmetecindu-
s[, iar[=i zbura. Alt glas sau c`ntec nu are, f[r[ numai ca un foale,
de v[zduh ]mpl`ndu-s[, c`nd s[ r[zsufl[, ca foalele c`nd s[
r[zsufl[, co=ul ]i r[zsun[. Cea din fire floare ]i ieste alb[ cu negru

1
}ncleitura musc[i asupra limbii: n[p[=tile carile scorne=te asupra p[tima=ilor
(D.C.) — scriitorul puncteaz[ din loc ]n loc descrierea cu elemente care
contureaz[ portretul moral al personajului.
2
Hrana: agonisit[ dreapt[ (D.C.) — c`=tig prin mijloace cinstite, corecte.
3
V[zduhul, aierul stricat: cam[t[, dob`nda banilor (D.C.) — ]n text lipse=te
termenul „stricat“, dar la „scara“ de la ]nceputul scrierii aierul stricat este
sam, explicat: un fel de v`nt otr[vit carile, lovind pe om, ]ndat[ s[ face cenu=[
=i hainele-i putredzesc. }n alta parte; apare sam aierul, explicat de ast[ dat[ la
cheie ca datoriia =i s[r[ciia Hameleonului. }n orice caz, Cantemir ne informeaz[
cu umor c[ veniturile „cinstite“ ale lui Scarlat Ruset proveneau din cam[t[.
Istoria ieroglific[. Vol. I 285

picat[, precum sint soldzii costr[=ului. Iar[ amintrilea, ori ]n ce

felu de floare va, ]ntr-aceia s[ poate schimba. Deci, c`nd s[ m`nie
s[ face verde, c`nd s[ ]ntrist[ s[ face negru, iar[ c`nd s[ vesele=te,
ro=iu cu galb[n amestecat s[ face. A=ijderea =i f[r[ pricin[ ]n tot
feliul de fe\e s[ schimb[, iar[ mai v`rtos ]n floarea ce-i st[ de-
nainte, hiri= ]ntr-aceia s[ mut[1. Pricina ace=tii puteri ce are, adec[
din nemic[ flori =i fe\e2 ]n divuri, ]n chipuri a-=i agonisi mul\i ]n
multe chipuri a o ar[ta s[ nevoiesc, ]ns[, pre c`t noi sama a-i lua
am putut, ieste aceasta: Gr[un\ele cele m[nun\ele carile ]n chipul
sagriului peste piiele ]i sint fietecarile din patru p[r\i, ]n patru
fe\e ieste din fire v[psit, adec[ alb, negru, ro=iu =i albastru ]n floa-
rea ceriului, carile sint v[psele din fire st[t[toare. Deci, c`nd va
s[ s[ fac[ negru, to\i soldzi=orii cu partea cea neagr[ ]n sus ]i
]ntoarce; a=ijderea c`nd va s[ s[ fac[ ro=iu, alalte dedesupt as-
cundzind, partea soldzi=orilor cea ro=ie deasupra scoate, =i a=e la
alalte face.C[ci to\i soldzii lui sint r[tunzi =i ]n chipul sferii prin
piiele i s[ ]ntorc =i precum ]i ieste voia ]i mut[. A=ijderea, c`nd va
s[ s[ mute ]ntr-alte fe\e, fe\ele soldzilor amestec[ =i, ]n chipul
zugravilor, din c`teva flori amestecate alt[ floare scorne=te. Deci
pentru firea =i chipul Hameleonului at`ta destul fiind, la cuv`ntul
nostru s[ ne ]ntoarcem.
A=e, Hameleonul, supt groaza datului cuv`nt c[tr[ crocodil
(precum mai sus s-au pomenit) legat =i str`ns fiind3 =i pentru

1
}n floarea ce-i st[ denainte, ]ntr-aceea s[ mut[: cu care viclean s[ tumpin[,
cu acela p[rta= s[ face (D.C.).
2
Fe\ele a-=i schimba: vicle=ugurile a-=i muta (D.C.) — aceste c`teva simboluri
contureaz[ ]n mod expresiv portretul moral al lui Scarlat Ruset.
3
Groaza datului cuv`nt: chiz[=iia pentru datoriie (D.C.) — Scarlat fusese
b[gat ]n ]nchisoarea bostangiilor pentru o datorie b[neasc[, pe care nu avea
cum s-o plateasc[, neav`nd bani (de corelat cu expresia de mai sus: „datoriia
=i s[r[ciia Hameleonului“). Pentru a sc[pa de acolo, el promite cu juram`nt
(„groaza datului cuv`nt“) c[ ]n locul datoriei va da pe m`na lor pe Dimitrie
Cantemir.
286 Dimitrie Cantemir

voroava Inorogului audzind, ]ndat[ socoti c[ din doa[ lucruri unul

tot va putea ispr[vi, unul, c[ el la trup mic1 =i la suit =i la cobor`t
sprintin fiind, pre fietecare str`mptori a ]nc[pea =i oriunde Ino-
rogul ar fi a s[ urca va putea. Deci Inorogul, dup[ viclene giur[m`n-
turile ce va s[-i dea domirindu-s[, s[ va ]ncredin\a =i la marginea
apii ]n prund de s[ va cobor] =i dul[ii de-l vor putea v`na, pre-
cum mare slujb[ c[tr[ Corb =i c[tr[ to\i mare priete=ug au f[cut
s[ va ar[ta, care slujb[ f[r[ nedejdea a mare =i ]ndestulit[ plat[
nu era. Iar[ altul, ca de nu vor putea dul[ii pre Inorog st[p`ni
(c[ci vicleana jiganie =i aceasta =tiia, c[ Inorogul nu pu\in[ iu\ime
]n picioare are) =i de le va cumva din gur[-li sc[pa, alt loc de
n[zuin\[ nu poate s[ aib[, f[r[ numai cu ]notatul apii, de vreme
ce toate str`mptorile =i poticile acmu ]nchise =i p[zite fiind. +i
a=e, v`natul ]n ap[ crocodilului s[ arete socotiia =i cu a Inorogu-
lui nevinov[\ie el din vina robiii s[ scape, g`ndiia2 . }n scurt, sau
Corbului spurcat[ slujb[, sau crocodilului crunt[ plat[ cu a Ino-
rogului cur[\ie s[ fac[ tare n[vr[piia. Cu care mijloc, pricin[ a i
s[ da v[dzind, de lucru spurcat =i sc[r[nd[vicios ca acesta s[
apuc[, ca el, organul f[r[legii, vasul otr[vii, lingura vr[jbii, tocul
minciunilor, sil\a am[gelii, cursa vicle=ugului, v[psala str`mb[t[\ii
=i v`ndzitoriul drept[\ii s[ s[ fac[ priimi (c[ r[utatea ]n neam
mo=tenindu-s[, ]n care chipuri s[ s[ ijd[rasc[ nu cearc[, ce unul
sf`r=itul r[ut[\ii ieste, ca ]mpotriva binelui s[ fac[ ce ar face, ca-
rile nici ]mpotriva a c[rui bine, nici cu care chip de r[utate s[
sluje=te caut[). +i ]nc[ mai v`rtos f[r[lege peste f[r[lege =i r[utate

1
Socotim o repetare a informa\iei, la propriu, c[ Scarlat Ruset era mic
de stat.
2
Scarlat Ruset imagineaz[ o stratagem[: dup[ ce Dimitrie s-ar fi l[sat
atras ]n afara ad[postului s[u din casa marelui demnitar, el urma, la ]ntoarcere,
s[ fie capturat, fie de agen\ii munteni (dul[ii), dac[ acesta se ]napoia pe calea
uscatului, fie de bostangii (crocodili), dac[ se ]ntorcea pe ap[ (]notatul apii
este trecerea cu caicul). }n felul acesta, prezumtiva victim[ nu se putea salva.
Istoria ieroglific[. Vol. I 287

peste r[utate a gr[m[di nu s[ siia, de vreme ce nu numai de bine-

facerile carile de la Inorog v[dzus[ uita, ce ]nc[ pentru bine cu
r[u a-i r[splati1 (jiganiia carea bine nici a face, nici a gr[i, nici a
pomeni au ]nv[\at) s[ ispitiia =i s[ nevoia. C[ odinioar[ Hame-
leonul putred =i otr[vit aerul (carile Sam s[ cheam[2) ]nghi\ind,
de carile lovit =i topiscat, acmu celea mai de pre urm[ duhuri
tr[gea, a c[ruia patim[ Inorogul v[dzind, s[ milostivi (c[ inima
milostiv[ cu cel ce-l doare o doare =i cu cel p[tima= ]mpreun[
p[time=te) =i cornul cel ce a toat[ fire de binef[c[toriu ieste, spre
putred =i acmu mai ]mpu\it trupul Hameleonului ]=i ]ntins[s[, cu
a c[ruia umedzal[, tops[cos aerul carile prin tot trupul l[\it =i
]mpr[=tiiat ]i era, sp[l`nd =i toat[ putregiunea cur[\indu-i-o, iar[=i
la via\[ l-au ]ntors.3 Ce jiganiia spurcat[, ]nc[ de demult ]n =coa-
la Camilopardalului ithica4 ascult`nd, a lui titul carile deasupra
por\ii scris ieste poate fi ]nv[\ase. Carile ]ntr-acesta chip s[ cite=te:
(P`n[ c`nd cineva pre cel al s[u de bine f[c[toriu vede, datoriia
acelui f[cut bine ]n cuno=tiin\a inimii stidire =i patim[ ]i aduce,
carea pururea supt leg[tura datoriii ]l str`nge. Deci pentru bine

1
Aluzie la binefacerile pe care odinioar[ Dimitrie le-ar fi f[cut lui Scarlat,
dar pe care acesta le uitase.
2
Sam aerul, adic[ aerul otr[vit, ]nseamn[ datoriia =i s[r[ciia Hameleonului
(D.C.) — este vorba de o etap[ ]n via\a lui Scarlat Ruset c`nd acesta tr[ia ]n
str`mtorare, lipsit de bani.
3
}ntoarcerea la via\[: ]mbog[\irea, avut a-l face (D.C.) — Scarlat fiind ]ntr-o
vreme lipsit de mijloace materiale, ]n a=a fel ]nc`t nu avea nici m[car cu ce
s[-=i ]ntre\in[ via\a, Dimitrie i-a dat o mare suma de bani. Aceasta s-a ]nt`mplat
probabil pe vremea ]n care Rusete=tii erau ]n bune rela\ii cu familia Cantemir.
4
Rezult[ c[ Scarlat fusese odinioar[ elevul lui Alexandru Mavrocordat
Exaporitul, pe c`nd acesta fusese profesor la Academia Greceasc[ din Fanar,
]n realitate o ]nalt[ =coal[ a Patriarhiei Ortodoxe din Istanbul. Aluzia la etica
profesat[ de Mavrocordat este ironic[: Scarlat ]=i ]nsu=ise morala acestui om
f[r[ caracter. Scriitorul subliniaz[ c[, dup[ modelul Exaporitului, Scarlat
r[spl[tea binele cu r[ul.
288 Dimitrie Cantemir

cu bine a r[spl[ti a celor putincio=i =i frico=i lucru ieste; a=ijderea,

pentru r[u cu bine a r[spl[ti a celor [a celor] frico=i =i noroco=i
fapt[ ieste. Iar[ a celor ]n\elep\i politici chivernisal[ ieste ca nici
]n frica fricosului s[ cadz[, nici norocul n[rocosului s[ ispiteasc[,
ce sau pentru binele mare, r[ul prea mare f[c`nd, alt[ dat[ un-
deva a-l timpina macar[ s[ nu priimasc[, =i a=e, ]n fa\[ nec[u-
t`ndu-i, de supt leg[tura datorii<i> binelui, carea ru=ine =i sti-
dire ]i aducea, s[ scape, sau a pricini neput`nd, de la al\ii pricina
mor\ii s[-i a=tepte, ca dintre vii ie=ind, precum datornicul i-au
lipsit s[ =tie, =i a=e, =i din patima =tiin\ii inimii odihnit s[ r[m`ie).1
A=edar[, Hameleonul ]n tot chipul r[ul Inorogului =i binele =i fo-
losul s[u a fi aleg`nd =i ]n moartea lui via\a sa alc[tuind, c[tr[
mai sus pomenitele jiganii precum aceast[ slujb[ le va sluji s[
apuc[. A r[ului r[ul cuv`nt tuturor r[ilor bun =i pl[cut fu2 (c[
toat[ inima rea a toat[ r[utatea de=chis[ gazd[ =i lasc[v[ osp[-
t[toare ieste).
Deci cu to\ii ]ndat[ multe =i fel de feliuri de fe\e Hameleonului
giuruind =i mun\i de aur cu pietri de anthrax[ lacomului f[g[-
duind3, cuv`ntul la fapt[ de va aduce, precum ]i vor da, dzicea.
+i mai mult[ vreme z[b[vii ned`nd, o carte scris[r[, ]n carea mai
multe la\uri dec`t slove =i mai multe sule\e =i sule dec`t oxii =i
varii spre nevinovat[ via\a Inorogului s[ g[ta, ]n carea acestea s[
cuprindea:
„+oimul, ogar`i, dul[ii =i coteii, Inorogului, sl[vitului, s[n[tate!
Iat[, pre al vostru =i al nostru priietin c[tr[ voi trimetem, carile
cartea noastr[ d`nd, alalte c`te din rost ar dzice credin\[ s[ aib[,
1
Cantemir face considera\ii de psihologie social[ privind conduita
recuno=tin\ei; condamn`nd pe oportuni=ti, scriitorul se declar[ pentru modelul
de conduit[ al ]n\eleptului.
2
Planul imaginat de Scarlat place agen\ilor munteni =i este adoptat.
3
Mun\i de aur cu pietri de antrax: giuruin\[, carea nu ieste de dat (D.C.) —
Cantemir vrea, probabil, s[ spun[ c[ nu mai era nevoie de astfel de recompens[
pentru un om al c[rui caracter era ]nclinat spre r[u =i l[comie.
Istoria ieroglific[. Vol. I 289

poftim, c[ci nu a lui, ce a noastre cuvinte ]\i aduce. A=ijderea, ]n

=tire facem c[ de vreme ce tot dobitocul ]ntr-un g`nd =i ]ntr-o
inim[ pe Strutocamil[ =ie epitrop au ales =i l-au priimit =i si-
loghismul Corbului necl[tit =i nedesp[r\it a fi, a tuturor zapisul =i
isc[liturile adeveresc. R[m`ne lucrul ca =i tu dintr-alte dobitoace
r[zle\it =i r[t[c`t s[ nu fii, ce cu alalte ]ntr-un staul =i ]ntr-o pe-
trecere s[ te ]ntorci. De care lucru, noi prietine=te a te sf[tui ]n-
dr[znim =i ]n frica ascunsului inimii spre binele =i folosul vostru
v[ ]ndemn[m. Deci, de-\i va fi voia, precum =i a noastr[ ieste =i
pofte=te, din mun\i cobor`ndu-te, la locul unde =i noi a vini putem,
vino, ca acolea mai pre larg, fa\[ c[tr[ fa\[, voroav[ a avea s[
putem. Nici alt g`nd sau alt[ socoteal[ ]n g`nd s[-\i ]ntre, c[ci,
pre numele cerescului Vultur =i pre t[riia stelescului Leu, ]n tot
adev[rul ne giur[m c[ ]n inima noastr[ g`nd r[u =i viclean nu
ieste. A=e Vulturul cu bl`nde\e =i Leul cu mil[ s[ ne fie, c`t g`ndim,
vom sau facem ceva r[u asupra voastr[. +i cu acestea cum mai
cur`nd r[spunsului s[ ne ]nvrednicim rug[m.“1
}ntr-acesta chip cartea scris[ =i pecetluit[ ]n m`na Hameleonu-
lui o deder[, carile lu`nd-o, nu numai cu br`ncele =i cu labele, ce
=i cu coada =i cu p`ntecele t`riindu-s[ =i urc`ndu-s[, la munte a
s[ sui ]ncepu. Deci, dup[ multe nevoi =i nevoin\e, dac[ la locul
unde Inorogul l[cuia agiuns[, cu c`ne=ti cucirituri =i hulpe=ti
m[gulituri ]nainte-i i s[ ar[t[: „Bucur[-te, domnul =i izb[vitoriul
mieu,“ dzic`ndu-i. Inorogul: „De unde te lua=i, jiganie dobitocit[
=i dobitoc jig[niit, dzis[, =i de ieste ]n gura ta veste de bucurie =i
]n inima ta g`nd de adevericiune, toate bune, adev[rate =i fericite
sint“. R[spuns[ Hameleonul: „Tr[iasc[ domnul mieu milostiv

1
Agen\ii munteni, condu=i de Toma Cantacuzino, scriu o scrisoare c[tre
Dimitrie, solicit`ndu-i o ]ntrevedere =i jur`ndu-se c[ nu-i vor face nici un r[u.
Aceast[ scrisoare o trimit prin Scarlat, pe care Dimitrie ]l considera prieten
devotat, ca odinioar[, neav`nd de unde s[ =tie despre rolul odios pe care
acesta =i-l asumase.
290 Dimitrie Cantemir

]ntr-ai mul\i =i buni =i toat[ nepriietina minte de ascu\it[ sim-

ceaoa cornului st[p`nului mieu nep[truns[ s[ nu scape =i tot ]mpo-
trivnicul prav =i pulbere supt talpele ]mp[ratului mieu s[ s[ faca“.
+i cu acestea sco\ind cartea, cu mult[ plec[ciune ]n m`n[ i-o dede.
Inorogul, cartea dac[ citi =i celea ce ]ntr-]ns[ s[ cuprindea dac[
pre am[runtul ]n\[leas[, c[tr[ Hameleon dzis[: („Precum rana
veche =i ad`nc[ pre lesne a s[ t[m[dui, a=e =i ]nc[ mai mult
nepriete=ugul =i vr[jm[=iia de mul\i ani ]n cur`nd[ vreme a s[
uita =i de la inim[ a s[ lep[da prea cu anevoie lucru ieste), ]ns[
(precum la rana rea =i grea mehlemul =i leacul de s[ =i afl[, c[
f[r[ leac numai moartea la muritori ieste, ce s[mnul grozav locul
od`n[oar[ betejit ]nva\[, a=e =i nepriietinul vechiu =i vr[jma=, de
s-ar =i face priietin, ]ns[ p[timirile mai denainte trecute =i sim\ite
a faptei nepriietinului pururea ]mpung[toare =i de pomenirea cu
dosad[ aduc[toare r[m`n). De care lucru, macar c[ doftoriia boa-
lei ace=tiia nenedejduit[ ieste, ]ns[ de vreme ce ]nt`i ei plec[tori
spre pace =i poftitori de priete=ug s-au ar[tat (nici pacea a goni a
celui cu socoteal[, nici ]n via\[ pizma a \inea =i vr[jm[=iia a urma
a ]n\eleptului lucru ieste), =i macar c[ nici slovele credin\[, nici
cuvintele adeverin\[ a avea pot, ]ns[ (prostimea =i hiri=iia inimii
asupra adev[rului st[ruit[, adese =i mai totdeauna ascunse =i
c[ptu=ite vicle=ugurile =i m[guliturile iste\ilor au biruit). De care
lucru, prin carte mai mult ceva a scrie neav`nd, din rost +oimu-
lui de la mine s[n[tate ]i vii pofti, =i precum pofta ce pofte=te de
la noi ]nvoit[ =i priimit[ ieste ]i vei spune, =i precum dup[ cuv`ntul
dat =i giur[m`ntul legat m-am ]ncredin\at ]l vii adeveri. Nedej-
dea =i izb`nda pururea ]n dreptate puind (c[ci mai tare ieste
singur[tatea ]n dreptatea unuia dec`t toate taberile ]n str`m-
b[tatea a dz[ci de mii de mii), =i precum la locul prundului m[
voi cobor] ]i vii povesti. }ns[ singur cu singur ]mpreunare a avea
poftesc (c[ dul[ul r[u nu giurat, ce a=e=i nici cu lan\uje legat de
aproape credin\[ nu are). A=ijderea (nepriietinul atuncea credin\[
a avea trebuie, c`nd r[ul a face nici m`na ]i d[, nici vremea ]i
Istoria ieroglific[. Vol. I 291

sluje=te). Pentru aceasta, dar[, dul[ii de la locul ]mpreun[rii noa-

stre s[ lipsasc[, =i ales pentru ]mpreunarea carea, c`nd =i unde
vom s[ avem macar cum =tire s[ nu aib[. Iar[ tu, a mele c[tr[
tine de bine faceri ar[tate pomenind, cuv`ntul acesta mistuie=te
=i de c[tr[ tot chipul ]l acopere =i-l t[inuieste“.1
Atuncea Hameleonul, cu aspre bl[st[mi =i =tra=nice giur[-
m`nturi a s[ bl[st[ma =i a s[ giura ]ncepu =i: „Pre via\a mea, o,
domnul mieu, dzicea, =i pre credin\a mea, de voi descoperi, de
voi gr[i sau din m`ni, din cap =i din ochi s[mn de ]n=tiin\are de
voi face, ]n cap urgie, ]n ochi orbie, ]n m`ni ciungie s[-mi vie! +i
roada g`ndului mieu cu amar, cu pelin =i cu venin s[ m[n`nc;
viu Leul, viu Vulturul, c[rora m[ ]nchin, c[ de ce m-am apucat,
p`n[ la sf`r=it nu m[ voi p[r[si =i domnului =i st[p`nului mieu
cu toat[ dreptatea ori ]n ce =i c`t voiu putea a sluji nu m[ voiu
lenevi. A=ijderea, despre +oimu vreo grij[ s[ nu por\i, c[ci pre
c`t Voroava =i cuv`ntul ]i ieste de l[murit, pre at`ta inima =i suf-
letul ]nc[ mai curat =i din toat[ im[ciunea sp[lat ]i ieste (c[ la
omul ]ntreg, cu v`ntul icoana sufletului =i fapta ascuns[ a inimii
comoar[ poart[). Eu, dar[, dup[ porunca de bine f[c[toriului =i
st[p`nului mieu, iat[ cum mai de cur`nd ]napoi m[ voi ]ntoarce
=i toate ale tale nepre\[luite cuvinte pre am[runtul =oimului voi
povesti, =i iar[=i ce cuv`nt de r[spuns voi lua, f[r[ nici un preget
la domnul mieu milostiv ]l voi aduce.
Cu acestea, dup[ ce Hameleonul denaintea Inorogului ie=i, pre
cale m[rg`nd, precum pa=ii, a=e chitele ]=i muta, =i precum piie-
lea, a=e g`ndurile =i mintea ]=i v`rsta =i-=i schimba =i singur cu
sine, ni mai tare pa=ii mut`nd, ni de ]nv[luirea g`ndurilor calea

1
C[l[uzit de principiul solu\ion[rii conflictelor pe calea tratativelor pa=nice,
Dimitrie Cantemir accept[ propunerea de a se ]nt`lni, pentru convorbiri, cu
Toma ]n palatul s[u pe Bosfor (,,locul prundului“), cu condi\ia s[ nu fie de
fa\[ nici unul din agen\ii munteni, data =i locul ]nt`lnirii urm`nd, de asemenea,
s[ r[m`n[ necunoscute acestora.
292 Dimitrie Cantemir

=i c[lc[tura-=i uit`nd, prin ne=tiin\[ s[ opriia, =i viclenele giur[-

m`nturi socotind, ]ntr-acesta chip ]ntorcea =i le t`lcuia (c[ pre-
cum stomahul r[u din bune bucate venin =i greutate dob`nde=te,
a=e giur[m`ntul =i cuv`ntul drept ]n inima viclean[ spre r[u =i
spre vicle=ug s[ primene=te): „Pre via\[ =i pre credin\[ m-am giu-
rat precum c[tr[ cineva nu voi descoperi, ]ns[ g`ndul inimii mele:
adec[ p`n[ c`nd sau ]n din\ii dul[ilor ]l voi ]n\[pa, sau ]n f[lcile
crocodilului ]l voi ]neca. }n cale s[-mi ias[ =i ]n cap s[-mi vie roa-
da g`ndului mieu: adec[ pre lesne s[-mi vie =i dup[ poft[ s[ mi
s[ plineasc[ lucrul carile am ]nceput; c[ p`n[ g`ndul nu-mi voi
dob`ndi, de nevoin\[ nu m[ voi p[r[si. }n toate cu dreptate dom-
nului mieu s[ slujesc m-am giurat, ]ns[ ]ntr-aceast[ dat[ adev[rat
domnul =i st[p`nul mieu crocodilul ieste, ]ntr-a c[ruia robie c[-
dzind, cu pre\ t[iat m-au slobodzit =i dintr-a sa bun[voie via\[ =i
dzile mi-au d[ruit =i, p`n[ pre\ul ]i voi pl[ti, de la mine sf`nt[
parol[1 au luat. Deci altul mai bun, mai pl[cut =i mai primit pre\
dec`t Inorogul, altul s[ fie nu pociu socoti, =i a=e ieste. Iar[ c`t
pentru a Vulturului =i a Leului via\[ ieste, pu\in[ grij[ port, c[ci
=i pu\in de mine s[ atinge, mai v`rtos (c[ giur[m`ntul carile pre
a altora via\[ st[ruit st[, cu chipurile carile de dobitoace =i de
pasiri ]n ceriu a fi astronomii adeveresc s[ asam[n[).2"
Hameleonul ]n cale ca acestea m[rg`nd =i bloscorind, la +oim
sosi. C[ruia, dup[ obiceiu ]nchin`ndu-s[: „Bucur[-te, =i iar[=i bu-
cur[-te, ]i dzis[, c[ci toate dup[ voie =i a marelui t[u suflet poft[
curg =i mai mult cu lungimea voroavii vreme ]n de=ert s[ nu treac[,
glas de bucurie =i cuv`nt de veselie ]n scurt s[-\i povestesc (c[

1
„Sf`nta parol[“ ]nseamn[ jur[m`nt pe cele sfinte, dup[ practica vremii.
De remarcat c[ de=i jurase lui Cantemir, Scarlat se g`ndea la jur[mintele fa\[
de Toma =i mai ales fat[ de =eful bostangiilor.
2
De=i jurase lui Cantemir c[ va t[inui cele aranjate ]n leg[tur[ cu viitoarea
]nt`lnire dintre cei doi, Scarlat g`ndea ]n realitate la m`r=[via dinainte pl[nuit[.
Este de remarcat, din punct de vedere literar, felul ]n care scriitorul prezint[
g`ndurile v`nz[torului.
Istoria ieroglific[. Vol. I 293

proimiul lung la voroava scurt[ ca capul porcului la trupul ra\ii

s[ potrive=te). Pre nepriietin cu buni chedzi la m`n[ \i-l aduc:
dup[ cuvinte s-au l[sat, viclenelor giur[m`nturi s-au ]ncredin\at
=i la prundi= ]n marginea apii s[ s[ coboar[, f[r[ nici un prepus,
s-au ]n=elat. Acmu, dar[, senten\ia =i ]nv[\[tura mo=ilor =i str[mo-
=ilor t[i pomene=te (c[ sf`r=itul nepriietinii<i> izb`nda asupra
nepriietinului ieste, iar[ mijlocile, cum, cu ce =i c`nd, nu s[
cearc[1). Deci acmu vreme g[sind =i mijlocul prin giur[m`nt
afl`nd, mai multe nu cugeta, ce cum mai cur`nd unde =i c`nd va
fi ]mpreunarea cuv`nt =i porunc[ ]mi d[, ca f[r[ z[bav[ cumpli-
tului vr[jma= a=ternut spre somnul vecinic s[-i a=tern =i acope-
rem`nt de odihn[ nede=teptat[ cu un ceas mai ]nainte s[-i g[tesc.
}ns[ Inorogul aceasta a cer=ut, ca dul[ii, ogarii =i alal\i cotei la
locul ]mpreun[rii s[ nu s[ afle, ce singur numai cu singur ]mpre-
unare s[ aib[. La care lucru, cu proasta mea socoteal[ sf[tuiesc:
dup[ pofta =i cererea lui s[ faci, ca nu cumva, de departe mirosul
dul[ilor adulm[c`nd, de vicle=ug s[-=i prepuie, =i de la str`mptoare
neie=ind, la prundi= nu s[ va cobor]. Iar[ la prundi= cobor`ndu-s[,
de ciia mai mult[ grij[ nu purta, c[ci eu, sluga ta, cu toat[ nevoin\a
grijea slujbii ace=tiia voi avea =i ori ]n ce chip ar fi (dup[ cum s[
dzice dzic[toarea), voi afla ac de cojocul lui.“
+oimul, chipul ]n=el[ciunii ce f[cea =i m[rimea f[r[legii ce
ispr[viia de a doa oar[ socotind =i r[zchitind, a=ijderea dreapt[
=i curat[ inima Inorogului v[dzind, g`ndul ]ntr-alt chip ]ncepu a
i s[ pleca (c[ ce r[utate nu abate bun[t[tea? +i ce str`mb[tate
nu biruie=te dreptatea?). +i macar c[ cu nest`mp[rat[ vr[jm[=ie
]ntr-acela chip ]l goniia =i nep[r[sit de at`ta vreme ]l ]ntiriia, ]ns[
]n sine socoti c[ acel felu de sc[r[nd[vicioas[ v`n[toare preste

1
Aluzie la familia Cantacuzinilor, care se conducea dup[ legea talionului
=i dup[ principiul c[ scopul scuz[ mijloacele. Apelul la formula „mo=ii =i
str[mo=ii“ se refer[ la Ioan VI Cantacuzino (1341—1354), care devine ]mp[rat
al Bizan\ului prin uzurpare.
294 Dimitrie Cantemir

toat[ f[r[delegea cov`r=e=te. +i a=e, primejdiile dintr-]mbe p[r\ile

]n cump[na dreptii socotele cump[nind, spurcata aceasta fapt[
dec`t frica, carea despre partea monarhiilor purta, mai grea a fi
afl[, =i batgiocura isteciunii viclene dec`t lauda carea socotiia c[
cu prinsoarea Inorogului ]=i va agonisi cu multul mai mare =i mai
ne=tears[ a fi cunoscu.1 De care lucru, dzic unii (precum mai pre
urm[ de la B`tlan2 cuv`ntul au ie=it), c[tr[ Hameleon ]ntr-acesta
chip s[ fie gr[it:
„Eu, pentru slujba carea p`n[ acmu ai f[cut, foarte ]\i mul\e-
m[sc; iar[ de acmu carea s[ faci te f[g[duie=ti s[ =tii c[ nu o
priim[sc, =i mai cu de-adins aceasta a =ti \i s[ cade (c[ vredniciia,
macar[ =i la nepriietin ar fi, pururea l[udat[ ieste), a=ijderea (pre-
cum priete=ugul, a=e nepriete=ugul hotar[le =i \enchiurile sale are,
pre carile cel urm[toriu cinstii =i vrednicii<i> a le s[ri =i a le
cov`r=i nu i s[ cade3). Noi cu to\ii, macar c[ sfatul dint`i, carile
asupra Inorogului am f[cut, pre rele =i f[r[ de lege temelii au
fost a=edzat (de vreme ce supt poala giur[m`ntului adeverin\ii
idolul minciunii vicle=ugului a acoperi nevoiam). }ns[ atuncea din
sfatul pus nu ne-am fi cl[tit, c`nd ]n r[spunsurile lui ]mpotriv[
vicle=ug =i neprietineasc[ necredin\[ am fi cunoscut. A=ijderea,

1
Este de re\inut, pentru caracterul lui Toma, prioritatea pe care acesta o
acord[ corectitudinii, spiritului de echitate =i dreptate ]n rela\iile interumane
fa\[ de exigen\ele conduitei politice, chiar c`nd este vorba de serviciile pe
care trebuie s[ le aduci patriei. Este foarte interesant[ aceast[ disociere schi\at[
de Cantemir ]ntre dreptate =i datorie.
2
Dimachi, fosta capuchehaie a lui Constantin Duca, acum intrat ]n slujba
lui Br`ncoveanu, ca membru marcant al serviciului s[u de spionaj la Poart[ =i
omul de ]ncredere al lui Toma Cantacuzino. De aici =i deconspirarea conversa-
\iei secrete purtat[ de Toma cu Scarlat =i pus[ de scriitor pe seama lui Dimachi.
3
Toma, r[m`n`nd impresionat de ]ncrederea pe care i-o acorda Cantemir,
]=i schimb[ atitudinea =i renun\[ la prinderea prin vicle=ug =i tr[dare a lui
Dimitrie. El dezv[luie aceast[ atitudine =i lui Scarlat, =tiindu-l bun amic al
celui pentru care avea ordin de capturare.
Istoria ieroglific[. Vol. I 295

]n multe chipuri cuvintele de =-ar fi ]mpleticit =i giur[m`nturile

noastre ]n multe feliuri de-ar fi ispitit, din cuv`nt ]n cuv`nt =i din
r[spuns ]n r[spuns, voroava spre alt[ cale a abate am fi putut,
c[riia cu vreme =i alt[ t`lcuire pre lesne s-ar fi putut da. Dar[
acmu, cu prostimea, cu dreptatea =i cu credin\a carea au ar[tat =i
]n giur[m`nturile noastre f[r[ nici un prepus l[sindu-s[ =i ]ncre-
din\`ndu-s[, toat[ ap[rarea =i =uv[iala s-au r`dicat. De care lu-
cru, nu numai pofta neprietineasc[, ce =i frica cereasc[ de socotit
ieste (c[ci hotarul nepriietinilor ieste ca cu oarb[ pofta izb`ndii
din pravila drept[\ii =i hotar[le cinstii sale s[ nu ias[). A=ijderea
(toat[ izb`nda adev[rat[ asupra nepriietinului ]mpreun[ cu
biruin\a =i lauda cearc[. Iar[ c`nd din izb`nd[ hul[ s[ na=te =i
ocar[, atuncea izb`nda adev[rat[ s[ agonise=te, iar[ cinstea =i
slava numelui s[ piierde =i s[ oc[re=te). A=ijderea (izb`nda nu-
mai atuncea titulul biruin\ii a agonisi poate, c`nd ca un neprii-
etin pre nepriietin nepriietine=te biruie=te, iar[ nu c`nd ca un pri-
ietin viclean pre nepriietinul drept prietine=te viclene=te, carea
atuncea spurcat[ viclenie, iar[ nu curat[ biruin\[ s[ nume=te =i
ieste). De care lucru (cele o dat[ r[u =i f[r[ socoteal[ sf[tuite
f[r[ nici o ru=ine spre bine =i spre socoteal[ trebuiesc cl[tite =i
pref[cute). Deci, p`n[ unde sorocul ]mpreun[rii noastre va fi,
duhurile neprietine=ti a potoli =i afar[ din tot punctul vicle=ugului
umil cu altul ]mpreunare a avea am socotit. Iar[ dup[ voroavele
sf`r=ite, vreun leg[m`nt de priete=ug ]ntre noi a s[ alc[tui
neput`ndu-s[, atuncea iar[=i la punctul ce eram ne vom ]ntoarce,
=i el ale sale, iar[ noi ale noastre vom c[uta.l“
C[tr[ carile Hameleonul, ad[og`nd veninul a-=i v[rsa, dzis[:
„}ntre nepriietini pravila aceasta carea ai pomenit adev[rat[ ieste

1
At`ta timp, spune Toma, c`t Cantemir se comport[ cu ]ncredere =i
sinceritate, trebuie tratat ca atare =i numai dac[, ]n cursul convorbirii se va
dovedi c[ este imposibil[ o real[ ]mp[care, se va putea relua ac\iunea de
urm[rire =i capturare.
296 Dimitrie Cantemir

=i cuvintele =i socotelele aceste cinste=e =i l[udate sint. }ns[ =i alt[

pravil[ s[ afl[, cu carea cineva slujindu-s[ =i pre nepriietinul s[u
a birui poate =i pre urma toat[ ]ntinarea =i im[ciunea hulii ]=i
spal[ =i-=i scoate. |enchiul alerg[rii nepriietinului p`n[ acolo ieste,
p`n[ unde pre nepriietinul s[u biruie=te, =i biruin\a lu`nd, deciia
s[ odihne=te. Deci, sau a birui, sau a s[ birui t`mplarea neprie-
tineasc[ ieste, iar[ peristasurile a s[ cerca supt pravil[ nu cade
(c[ precum ]n r[zboaiele de ob=te hotar sabiii, suli\ii sau sige\ii
nu s[ pune, ce oricare arm[ mai pre lesne ar sluji, cu aceia pre
nepriietin a lovi, a r[ni =i a omor] slobodzenie ieste). A=ijderea,
nici hotar ieste pus c`nd =i unde spre nepriietin a n[v[li, ce c`nd
vremea sluje=te =i unde locul spre lesnire s[ socote=te. }ntr-acesta
chip sint =i mijlocele carile f[r[ arm[ sau f[r[ alt chip de mihanie,
adec[ prin chipul priete=ugului, prin dulcea\a cuv`ntului, prin
v`rtoas[ =i p[trundzitoare sula aurului, prin zugr[vit[ plecarea
capului =i ]n cea mai de pre urm[ prin frumos me=ter=ugul
giur[m`ntului, pre nepriietin supt leg[turile izb`ndzii =i ]n obedzi-
le biruin\ii a aduce pozvolenie s[ d[. C[ toate mai sus pomeni-
tele pravile numai ]n b[taia monomahiii a sluji pot =i a s[ p[zi
trebuiesc.1“
C[tr[ carile +oimul, r[spundzind, dzis[: „Acestea, precum dzici,
a=e ar fi, c`nd cu g`nd =i cu cuv`nt aievea neprietinesc asupr[
ne-ar vini, sau ]mpotriv[ i-am merge. Iar[ acmu noi, chem`ndu-l

1
Scarlat, contur`ndu-se de pe acum drept un personaj cu convingeri
machiavelice, pledeaz[ pentru principiul c[ pentru dobor`rea du=manului nu
e nevoie s[-\i alegi mijloacele. La aceasta se adaug[ faptul c[ toate procedeele
trebuie folosite c`nd este vorba de a servi domnul =i \ara. }n aceast[ confruntare
de principii privind dreptatea =i datoria este de re\inut afirma\ia lui Scarlat c[
nu exist[ nici o ]ngr[dire juridic[ („pravila“) pentru folosirea oric[ror mijloace
]n a-\i face datoria fa\[ de \ar[. Tema pe care Cantemir o pune ]n discu\ia
celor doi trebuie considerat[ semnificativ[, ]ntruc`t exigen\ele vie\ii noastre
politice de stat, oglindind procesul de trecere spre o viziune modern[, vor
promova modelul machiavelic, perim`nd astfel pe cel al cavalerului.
Istoria ieroglific[. Vol. I 297

]n numele p[cii, cum vom lucra lucrul vr[jbii? +i c`nd ]n v`n[toare

de ob=te l-am ]ncungiura, atuncea nici col\ii s-ar opri, nici un-
ghile s-ar ap[ra, ce carile mai ]nt`i ar putea, acela mai tare l-ar
spintica. Deci acestea, ]ntr-aceast[ dat[, precum din gur[, a=e din
inim[ p[r[site =i lep[date trebuie, =i alt[ z[bav[ mai mult nef[-
c`nd, cum mai de cur`nd sirguie=te =i Inorogului, dup[ ce de la
mine ]nchin[ciune cu plec[ciune ]i vii da, precum m`ne ]n mar-
ginea apii, la prundi= ieste s[ ne ]mpreun[m, ]i spune, c[ci acolo
prietene=te ]l voi a=tepta. A=ijderea, precum pre alal\i tovar[=i
(]n carii prepus de vicle=ug are) de l`ng[ mine i-am dep[rtat =i
alt[ ceva grij[ ]mpotrivnic[ s[ nu poarte ]l ]n=tiin\adz[ (c[ci
cuv`ntul de credin\[ ]n mijlocul neprietiniii cinstea =i m[rimea
dec`t ]n mijlocul prietiniii mai mult =i mai tare ]=i arat[).1“
Hameleonul, de acolea ie=ind, ]n sine =i cu sine a chiti =i ]n
reaoa-=i minte ca acestea a ]nv[lui =i a pr[v[li ]ncepu (c[ precum
lumina soarelui la ochii bolnavi ]ntunecare, a=e cuv`ntul de line=te
la inima s[lt[toare tulburare aduce):
„Oare ce poate fi aceast[ nest[t[toare =i de ieri p`n[ ast[dzi
]ntr-alt[ socoteal[ mutat[ mintea +oimului? C[ de pre a voroa-
velor semne, carile aievea ]mi ar[t[, ostenin\a mea ]n z[dar =i
nevoin\a ]n darn ]mi va ie=i. Eu socotiiam c[ toat[ greutatea lu-
crului ]n cobor`rea Inorogului la locul prundului st[ruie=te, care
lucru prin multe ale mele crunte sudori ieste s[ s[ s[v`r=easc[.
Iar[ dup[ pogor`rea lui lucrul gata =i s[v`r=it \ineam, a c[ruia
mul\emit[ =i plat[, dup[ cele multe =i mari giuruin\[ ce-mi f[cea,

1
Toma r[m`ne ferm pe pozi\ia c[ prietenia trebuie tratat[ cu prietenie.
Din aceast[ atitudine el ]ncepe s[ se contureze mai bine, devenind un model
al cavalerului medieval, adept al cinstei, curajului =i al luptei drepte. Izvoarele
istorice ale vremii confirm[ aceast[ tr[s[tur[ de caracter a lui Toma. Dar
din simpatia cu care scriitorul trateaz[ personajul respectiv, am putea fi
]ndrept[\i\i s[ consider[m c[ ideile vehiculate de postelnic sunt de fapt ale lui
Cantemir ]nsu=i.
298 Dimitrie Cantemir

f[r[ prepus a=teptam. Apoi, nedejdea ]nduplec`ndu-mi, dziceam

c[, din col\ii dul[ilor de va cumva sc[pa, din f[lcile crocodilului
nici cu un mijloc nu s[ va m`ntui. +i a=e, sau despre o parte, sau
despre alta, r[masul b[rbatului cu tr`ntitura muierilor tot voi
dob`ndi =i g`ndul mieu ]nceput tot voi ispr[vi.1 Iar[ acmu cu-
nosc c[ +oimul, poate fi, din =coala fizic[i ]n =coala ithic[i au ]ntrat,
ca cum toat[ via\a ]n canoane =-ar fi ]nv[\at =i toat[ hrana cu
dreptate =-ar fi aflat. Care lucru, precum de firea =oimului de-
parte s[ fie cine poate s[ nu =tie? Ce sau pre cela carile pre aceast[
slujb[ l-au trimis viclenind, pre vecinicul nepriietin la m`n[ s[
puie nu va, sau v[dzind c[ cu m`na mea lucru greu =i de laud[
vrednic ca acesta s[ ispr[ve=te, mie ]mi pizmuie=te2 (c[ pizm[tariul
pentru ca cinstea altuia s[ nu s[ adaog[ =ie sc[dere =i ocar[ a
priimii obiciuit ieste). Ce de vreme ce =oimul mintea pistriciunii
penelor ]=i as[m[n[, =i eu slujba ]n fa\a piei<i> ]mi voi ]ntoarce,
nici dup[ socoteala cuiva firea ]mi voi schimba, ce precum p`n[
acmu, a=e =i de acmu fe\ele =i =tiu, =i pociu a mi le schimba.“
Acestea el prin budze bolbor[ind =i toate r[ut[\ile ]n inim[
fierb`nd =i z[mintind, ]nt`i la dul[i, la ogari =i la cotei alearg[ =i

1
La cheie aceast[ expresie este l[murit[ astfel: R[masul b[rbatului cu
tr`ntitura muierilor: pilda aceasta va s[ s[ ]n\eleag[ c[ oricum s-ar t`mpla tot
pe voie ieste s[ fie, adic[ ieste povestea c[, prind doa[ muieri s[ s[ tr`nteasc[,
dzicea, oricarea s-a birui s[ fac[ voia b[rbatului. B[rbatul ]ndat[ a s[ g[ti
]ncep`nd, iele dzicea: „Ce te g[te=ti?“. El r[spuns[: „Ori a=e, ori a=e, eu tot voi
s[ dob`ndesc“ (D. C. ).
2
Scarlat Ruset face considera\ii asupra schimb[rii atitudinii lui Toma
Cantacuzino: „a trecut de la =coala fizic[i (cea a realil[\ilor practice, care
consider[ fireasc[ folosirea oric[ror mijloace) la =coala ithic[i“ (cea a moralei,
care interpreteaz[ ca imoral[ folosirea mijloacelor necinstite). }n mintea lui
]ncepe s[ ]ncol\easc[ b[nuiala c[ Toma ori merge pe calea tr[d[rii fa\[ de
domnul s[u („pre calea carile pre aceast[ slujb[ l-au trimis viclenind“, adic[
tr[d`nd), ori face aceasta din invidie la adresa lui Scarlat Ruset, care izbutise
s[ ]n=ele pe Dimitrie.
Istoria ieroglific[. Vol. I 299

toat[ pocitaniia cea ascuns[ de-a fir-a-p[r le povesti. Adec[ pre-

cum Inorogul la ]mpreunare s[ vie cuv`nt au dat =i precum ]m-
preunarea lui cu +oimul preste =tiin\a altor tovar[=i s[ fie, care
lucrul +oimul f[r[ nici o ]ndoin\[ au priimit. A=ijderea, precum
+oimul sfatul cel bun de folos =i de ob=te =-au mutat =i pre Inorog
din leg[turile gata, nebetejit =i nedodeit va s[-l sloboadz[, ]ntr-
alt chip de ar face, mare sc[dere cinstei =i ocar[ numelui socotin-
du-=i. De ciia, minciuna cu multe ]mpu\icioas[ flori ]mpodobind,
dzicea, precum +oimul s[ fie dzis, precum unghile =i pintinii lui
pe cornul Inorogului a s[ pune nici ]ndr[znesc, nici harnice sint,
nici el organul r[ut[\ii =i ciniia vicle=ugului a s[ face firea-i
priime=te, ce numai cu bine =i cu priete=ug cu d`nsul ceva a face
de va putea, ]n tot chipul va ispiti. Iar[ amintrilea, la r[u =i la
vicle=ug, macar cum nu s[ va amesteca =i curate s[ fie unghile lui
de singele nevinovat. „Deci acmu de ieste =i a voastr[ socoteal[,
]ntr-acesta chip =i cu to\ii ]mpreun[ mintea despre folos spre
stric[ciune de v-a\i mutat, s[ =tiu =i eu, ca nu mai mult ]n de=ert
ostenin\ele s[-mi cheltuiesc. Iar[ de cunoa=te\i sau v[ prepune\i
ca vreun vicle=ug ]n mintea +oimului s[ fie ]ntrat (spre carea nu
pu\ine =i mici sint semnele, carile cu urechile le-am audzit =i ]ntr-
adev[r cu gura =i cu inima le m[rturisesc), cuv`ntul carile voi
povesti (c[ci t[inuirea lucrului scrip\ul cor[bii<i> ieste) =i chipul
me=ter=ugului ]n ascunsul inimii voastre ascunde\i cu carile foarte
pre lesne =i preste a +oimului =tiin\[ la sf`r=it a-l aduce vi\i putea.
Cu care mijloc de la Vultur =i de la Corb toat[ mul\emita =i plata
singuri voi lu`nd, +oimul, de dar =i laud[ ca aceasta lipsit =i ca
un necunosc[toriu binelui =i folosului, singur de sine pedepsit va
r[m`nea, =i pentru c[ci asupra nepriietinului milostivire =i dreptate
ar[t`nd =i giur[m`ntul nebetejit \iind, mare c[ial[ ]n urm[ =i f[r[
folos va sim\i (c[ dec`t giur[m`ntul, mai bun me=ter=ug =i mai
tare m[iestrie =i mai t[inuit[ viclenie spre am[geala cuiva a s[
da nu poate). A=ijderea (c[ oric`nd ce ieste adev[rat de s-ar grai
300 Dimitrie Cantemir

=i ce ieste drept totdeauna de la to\i de s-ar face =i s-ar \inea, nici

]n lume vrajb[ a s[ scorni, nici asupra nepriietinului a s[ izb`ndi
s-ar putea).1"
De acestea dul[ii audzind, nu ]n pu\inele chitele, nici ]n iu=oare
socotele ]ntrar[. }nt`i, pentru a=e ]n grab[ mutarea sfatului, a doa,
pentru mai aievea, prepusul vicle=ugului, a triia, c[ cu mijlocele
ce ]ncepuse, lucrul de nu vor scoate la cap, alt[ n[dejde toat[
]nc[ de demult s[ curmas[, a patra, c[ ceva=i macar[ preste voia
=i =tiin\a +oimului a face nu pu\in[ sial[ avea, de vreme ce toat[
slobodzeniia lui era dat[ =i cu to\ii supt a lui porunc[ a fi po-
runc[ avea. Iar[ ]n cea mai de pre urm[, socotir[, macar =i peste
a +oimului voie, lucrul de vor putea ispr[vi socotiia, pentru sluj-
ba f[cut[, +oimul ]naintea monarhilor orice pentru d`n=ii ]mpo-
triv[ ar dzice ]n sam[ nu-i vor \inea mai mare sf`r=itul slujbei dec`t
chipul gre=elii a fi ]n\elegea. +i a=e, dup[ c`t[va a chitelelor scutu-
rare, senten\ia aleas[r[ ca, ori cu ce mijloc ar putea fi, numai Ino-
rogul la m`n[ s[ vie. Pentru care a=edzim`nt ]ntre d`n=ii mare =i
v`rtos leg[m`nt pus[r[, ca de lucrul ce s[ va lucra ]n via\[ +oimul
=tire s[ nu aib[ (o, minune mare, giur[m`ntul a c[lca c[lc[torii
de giur[m`nt s[ giur[) =i mai cu de-adins chipul vicleniii ace=tiia
mai sup\ire =i mai frumos a fi ]l socotir[, adec[ supt titulul altuia
r[utatea lor s[ scrie =i, cum s[ dzice prostul cuv`nt, cu cle=tele
j[ratecul s[ \ie =i cu m`na altuia =erpele din bort[ s[ scoa\[ =i ca
cum ei neatin=i =i ne=tiutori lucrului acestuia ar fi s[ s[ arete, de
vreme ce tot prepusul Inorogului asupra +oimului va c[dea. +i

1
Scarlat Ruset comunica agen\ilor lui Br`ncoveanu b[nuielile sale privind
loialitatea lui Toma Cantacuzino fa\[ de domn, acuz`ndu-l de amici\ie
nepermis[ cu un du=man al domnului |[rii Rom`ne=ti, cum era Cantemir. }i
]ndeamn[ s[ ia ini\iativ[ ]mpotriva voin\ei lui Toma, pentru prinderea lui
Dimitrie conform planului alc[tuit dinainte. Este de observat capac`tatea de
perseverare a diabolicului personaj.
Istoria ieroglific[. Vol. I 301

a=e, ca cum calului f[r[ z[bal[ pintini ar da, r[ut[\ii Hameleonu-

lui voie =i slobodzenie deder[, ca nici o cale nestrop=it[ =i nici o
piatr[ necl[tit[ s[ nu las[, p`n[ dreptatea Inorogului ]n sil\a
str`mb[t[\ii lor ar b[ga1.
Hameleonul, l[tr[turile =i breh[iturile dul[ilor cu mare dra-
goste ascult`nd, dup[ porunca ce deder[, voios de la d`n=ii ie=i.
De unde iar[=i la +oim s[ s[ ]ntoarc[ vr`nd (ca c`te ]nt`i ]i c`ntase
acmu s[ i le desc`nte), ]n cale pre B`tlan tumpin[ (cu a c[ruia
p`r[ Vidra din s[boare s[ izgonis[). Carile, pre Hameleon de unde
vine ]ntreb`nd, el precum acmu de la vreun loc a=e ]ns[mnat nu
vine r[spuns[, ce „mai dineaoare de la Inorog am vinit, dzice,
carile m`ine cu +oimul ]mpreunare va s[ aib[ =i, de nu l-a= fi eu
cu multe =i v`rtoase giur[m`nturi ]ncredin\at, pre c[r\ile =i
giur[m`nturile +oimului nicicum nu s-ar fi l[sat. Ce acmu eu, ca
un bun priietin =i dreapt[ slug[, la mijlocul trebii ace=tiia m-am
pus, ]ns[ nu pu\in[ fric[ duc ca nu cumva v`n[torii, giur[m`ntul
c[lc`nd, vreun vicle=ug Inorogului s[ fac[, =i apoi ocara =i pedeap-
sa sufletului mieu unde s[ va duce? =i obrazul ]n lume cum ]mi
voi mai ar[ta?“2

1
Apare acum un alt personaj colectiv: este vorba de corpul de agen\i ai
serviciului de spionaj al lui Br`ncoveanu. Cum era =i natural, ei =ov[ie la
]nceput s[ considere tr[d[tor pe conduc[torul lor, Toma, =i s[ ia o ini\iativ[
contrar[ dispozi\iilor lui, dar p`n[ la urm[ ei accept[, judec`nd lucrurile din
perspectiva =efului suprem, Br`ncoveanu, care le d[duse ordinul expres de
prindere a lui Dimitrie. Fin observator al omului, scriitorul reu=e=te s[ redea
cu subtilitate psihologia subordonatului fa\[ de superior, psihologie pe care o
folose=te =i Scarlat c`nd pune pe agen\i ]n situa\ia extrem[ de a opta ]ntre
dispozi\ia unui =ef mai mic =i ordinul =efului suprem, domnul.
2
Din conversa\ia lui Scarlat cu Dimache se observ[ preocuparea sa de a
ap[rea ]n fa\a lumii ca total neamestecat ]n eventuala capturare a lui Dimitrie,
fapt[ ce urma s[ fie considerat[ numai ca rezultat al ini\iativei agen\ilor
munteni.
302 Dimitrie Cantemir

Acest fel de semin\e de minciuni ]nt`i c[tr[ B`tlan sem[na,

carile mai pre urm[ ]n ival[ a toat[ lumea era s[ r[zsaie =i ]ntr-un
chip ca cum pentru cinstea numelui grij[ ar purta s[ ar[ta. Iar[
mai ]ntr-adev[r era c[, de nu =-ar fi de=chis gura =i nu numai lim-
ba cea lung[ =i a=e=i =i ma\ile c[tr[ cineva de nu =-ar fi scos, de
cuv`ntul ascuns ce =tiia ]nfl`ndu-s[, ]i p[rea c[ ca c[pu=ile va cr[pa
(c[ rar minciunos nel[ud[ros =i mai rar falnicul tainic s[ afl[1).
Apoi =i el pe B`tlan ]ntreb[:
„Dar[ tu unde mergi?“ El dzis[: „+i eu c[tr[ +oimu m[rg, de
vreme ce =i eu, acmu de cur`nd cu porunca Corbului trimis fiind,
ca pentru paza la str`mptorile g`rlelor s[ fiu am vinit.2“ Hame-
leonul dzis[: „De vreme ce la +oimu vii s[ mergi, te rog, c[tr[
d`nsul ceva din cuvintele mele s[ nu pomene=ti, c[ci singur po-
runc[ mi-au dat ca lucrul acesta t[inuit =i de c[tr[ to\i acoperit
s[ \iiu“. C[in\a descoperirii cuv`ntului pre Hameleon ap[s`nd,
c[tr[ B`tlan ad[ogea dzic`nd, c[ ]nc[ de demult bun =i deplin
priietin =tiindu-l, lucru ca acesta l-au ar[tat, nici un prepus av`nd
c[ nu-l va putea t[inui (c[ precum curvariul dup[ st`mp[rarea
poftei ]n focul c[ielii arde, a=e netainicul, dup[ slobodzirea
cuv`ntului, ]n prepusul descoperirii s[ chinuie=te). B`tlanul dzis[:
„Pentru aceasta nu despre mine, ce despre tine grij[ poart[ =i pas[
unde ]\i ieste a merge“.
De ciia Hameleonul, la +oim viind, ]ntr-acesta chip ]i vorovi:
„Eu eram, dup[ porunca ta, ]ntins la Inorog s[ m[ duc, ce un lu-
cru ]n minte viindu-mi, de la mijlocul c[ii iar[=i m-am ]ntors. Dzic,
dar[, c[ de vreme ce a=e cinste= =i cu cale a fi ai socotit, ca nu ce

1
Limbut =i paranoid, Scarlat se tr[da uneori ]n fala cunoscu\ilor,
dezv[luindu-le propriile sale planuri =i g`nduri.
2
Paza B`tlanului la g`rle: capichehael`cul lui Dimachi (D.C.) — am[nunt
ce ]nseamn[ c[ Dimachi devenise acum capichehaia lui Br`ncoveanu la Poart[,
func\ie ce ]l obliga s[ ia leg[tura cu Toma Cantacuzino, =eful agen\ilor munteni.
Istoria ieroglific[. Vol. I 303

pofta porunce=te, ce ce dreptatea pofte=te s[ faci =i giur[m`ntul

dat nebetejit s[ \ii, aceasta ]n grij[ s[-\i fie: ca nu cumva, vre-
unul din dul[i aproape de prundi= afl`ndu-s[, mirosul Inorogu-
lul s[ adulmece, =i ei g`ndul t[u cel drept =i sfatul cel de ast[dzi
ne=tiind, s[ nu cumva ceva, dup[ sfatul cel de ieri, prin ne=tiin\[
s[ lucredze =i f[r[ veste Inorogului vreo stric[ciune s[ aduc[. +i
nu numai c[ci eu cinstea =i credin\a lui pierd (c[ de cel f[r[ folos
pu\in[ grij[ s[ poart[), ce ]nc[ mai mult de tine ocara s[ va atinge,
de carea nici cu toat[ apa ocheanului a te sp[la nu vii putea (c[
ocara descoperit[ cu peli\a arapului asemenea ieste, carea a s[
]n[lbi nicicum nu =tie).“1 +oimul, =tiind precum dul[ii ceva din
capul lor a face nu pot, nici preste voia lui ceva a lucra ]ndr[znesc,
Hameleonului dzis[: „Pentru acesta lucru tu ]n sam[ nu b[ga, c[ci
dul[ii p`n[ unde pot alerga eu =tiu.2“
Hameleonul urmele minciunii =i pa=ii vicle=ugului ]ntr-acesta
chip ]mpletecindu-=i (ca c`nd s-ar t`mpla cineva urma a-i lua, la
vreo cale a o scoate s[ nu poat[), de ciia ]ntr-un suflet la crocodil
alerg[, c[tr[ carile, cu multe feliuri de schimbate =i schimosite
cucirituri: „Bucur[-te, domnul =i cru\[toriul mieu! dzis[. Veste
bun[ de prad[ bi=ugoas[ =i v`n[toare s[\ioas[ eu, ner[scump[rat
robul t[u, s[-\i vestesc am vinit, =i domnul meu milostiv adev[rat
s[ =tie c[ m`ine diminea\[ Inorogul, jiganiia cea vestit[ =i de col\ii
a tuturor dul[ilor a=e mult dorit[, din mun\ii ]nal\i la prundi=ul
apii ieste s[ s[ pogoar[. Unde despre str`mptorile poticilor, pen-

1
Ar[t`ndu-se preocupat de prestigiul („cinstea“) lui Toma =i al sau per-
sonal, ]n realitate, pentru a preveni orice b[nuial[ asupra sa, Scarlat ]i atrage
aten\ia c[ s-ar putea, ca la ]nt`lnirea cu Dimitrie, s[ se afle prin jur =i agen\ii
s[i, care de-abia a=teapt[ s[-l prind[.
2
Toma refuz[ s[ cread[ o asemenea eventualitate, =tiind ce dispozi\ie
d[duse agen\ilor s[i, neg`ndindu-se ]ns[ c[ ]ntre Scarlat =i ei avusese loc o
]n\elegere secret[ de colaborare.
304 Dimitrie Cantemir

tru ca ]napoi a da s[ nu mai poat[, to\i c`inii =i dul[ii p[zitori

sint. Deci ei, precum s[-l goneasc[, ]l vor goni, dar[ precum s[-l
agiung[ nu-l vor putea, robul t[u foarte bine =tie. Ce Inorogul,
iar[=i alt[ cale de=chis[ neav`nd =i din dos acmu de c`ini ]ncungiu-
rat sim\indu-s[, p`n[ mai pre urm[ ]notatului bizuindu-s[, ]n ap[
va s[ s[ arunce (c[ primejdiia c`t de grea, ]ns[ pre m`ine vii-
toare, dec`t cea c`t [cea c`t] de iu=oar[, ]ns[ denaintea ochilor
st[t[toare mai iu=oar[ s[ pare). Deci el ]n ap[ c[dzind, nu pi-
cioare de ]notat, ce a=e=i aripi de zburat de ar avea, denaintea iu\imii
domnului mieu, precum a sc[pa nu va putea, adeverit sint. +i iat[
eu, f[r[ alt[ z[bav[, la Inorog ]n munte m[ voi sui =i ceasul vremii
cobor`rii lui ]ns[mn`nd, f[r[ preget =tire ]\i voi da. Numai de pre
aicea nu te dep[rta, ca ]n vremea trebuitoare f[r[ z[bav[ s[ te
pociu afla (c[ punctul vremii trebuitoare la a lucrului ispr[vire
ca m[sura c[ldurii focului la v[rsarea jmal\ului ieste).“1 Crocodi-
lul, de v`natul ce-i f[g[dui foarte veselindu-s[, din toat[ inima
cartea de iertat precum ]i va da i s[ giurui. }ns[ cuvintele ]n de=ert
s[ nu-i cumva ias[, foarte ]l ]nte\i. Hameleonul iar[=i cu mari
giur[m`nturi s[ afurisiia, precum minciun[ din gura lui nu iese,
ce toate precum sint, a=e i le poveste=te. (C[ f[c[torii r[ului, c`nd
mul\i ]ntr-un g`nd asupra unii r[ut[\i s[ afl[, unul pre altul a nu
am[gi obiciui\i sint, ca nu cumva cu vicle=ugul mic, f[r[legea mare
a ispr[vi din m`n[ s[ piardz[).
A=edar[, =i ]ntr-acesta chip Hameleonul, dup[ ce c`t putu c[tr[
to\i minciunile fiars[, coaps[, s[r[, pip[r[, ]nghi\i =i bor], ]ntr-un

1
Scarlat veste=te pe hasechiu, c[petenia bostangiilor, c[ Dimitrie Cantemir
va fi a doua zi la palatul s[u de pe Bosfor. Dup[ ce ]i va duce lui Dimitrie
r[spunsul de la Toma, se va informa =i va raporta hasechiului exact ora c`nd
Cantemir va ie=i din ad[post. Prada va fi sigur[, pentru c[ dac[ acesta se va
]ntoarce pe uscat, ]l vor prinde agen\ii munteni, iar dac[ se va ]ntoarce pe
ap[, el va trebui prins de bostangii.
Istoria ieroglific[. Vol. I 305

duh la locul unde Inorogul s[ afla alerg[. C[ruia, dup[ politices-

cul obiceiu ]nchin`ndu-s[ =i toat[ fericirea rug`ndu-i =i menin-
du-i, dzis[: „Dup[ porunca domnului =i cru\[toriului mieu, toate
le-am plinit =i ]nc[ c`te vechiul priete=ug =i adev[rata dragoste
pofte=te =i preste porunc[ cele c[dzute am adaos, de vreme ce
c`te spre folosul =i binele t[u c[tr[ +oimu am gr[it =i am ]nt[rit,
a le povesti, nici ]nceput au, nici s[v`r=it (o, bat-o urgiia cereasc[,
jiganie viclean[, c`t de pestri\ =i de v[rgat gr[ie=te!). Ce ]n scurt
(precum s[ dzice cuv`ntul c[ gura carea singur[ pre sine s[ laud[,
pute), cum am chivernisit =i cum am silit a chivernisi =i lucrurile
]mpreun[rii a tocmi, mai mult a m[ l[uda nu mi s[ cade, de vreme
ce sara va ar[ta ]mpreunarea =i diminea\a a lucrului r[zsunarea,
c[ci toate dup[ poft[ =i dup[ voie vor ie=i. (Caut[ chipul voroavii
a viclenii jig[nii, c[ s[ asam[n[ unor icoane, carile mut`ndu-s[
din loc, i s[ schimb[ fa\a). C[ci mijlocele ce prepus aveai din mijloc
le-am r`dicat, pre dul[i =i de =tiin\[ =i de loc departe i-am dep[rtat,
ochiul cu r[u c[ut[toriu de tot l-am astupat, pre unde m[iestrii =i
sil\e ]ntinse au fost le-am stricat =i le-am f[r`mat, toat[ piiedeca
din c[rare =i piatra poticnelii din cale am mutat, am`nduror ini-
mile, spre priimirea dragostei am g[tat =i toat[ surceaoa supt fo-
cul ]ncep[turii =i toat[ ciraoa pre j[ratecul s[v`r=irii am pus =i
am supus. Una au r[mas, =i aceia foarte pre lesne: adec[ oric`nd
a\i vrea, atuncea ]mpreunare a avea s[ pute\i. Deci, c`t despre
partea =oimului ieste, eu, robul t[u, at`ta i-am uns sufletul =i i-am
muiat inima, c`t cu mare dor =i cu nespus[ poft[ nes[\ioasei pri-
velii str[luminatii tale fe\e a s[ ]mpreuna =i cu dulcele =i m`n-
g`ioase voroavelor tale a s[ ]nvrednici asteapt[.1 „

1
Revenind la Dimitrie Cantemir, Scarlat Ruset ]i spune c[ el a ]nduplecat
pe Toma Cantacuzino s[ se ]nt`lneasc[ ]n mod sincer cu el, =i c[ tot el a
]ndep[rtat orice primejdie din partea agen\ilor lui Constantin Br`ncoveanu.
306 Dimitrie Cantemir

Inorogul, macar c[ nu a=e credzute giur[m`nturile, neprepuse

cuvintele =i neprimejduioase ]mpreun[rile avea (c[ ]n inima ne-
prietineasc[ care prepus nu ]ncape? +i g`ndul vr[jm[=esc ce lu-
cru ]mpotriv[ nu scorne=te?), ]ns[ ]nt`i drept[\ii bizuindu-s[ (c[ci
ascunsul inimii sale de pricina vr[jbii curat a fi chiar =tiia), apoi
o parte a socotelii evgheniii +oimului d`nd (c[ci neamul vechiu
=i cel de bun[ rud[ dup[ a nun\ii ]ntregiune pete =i [=i] im[ciuni
de ocar[ noa[ cu nevoie priime=te). C[ +oimul acela din neamul
s[u persiesc era, carii dec`t ce=ti evrope=ti cu multul mai buni
sint (]ns[ bun[tatea +oimului ]n vr[jm[=ie =i ]n iu\ime de nu s[
va lua). De care lucru, socotiia c[ ]n numele vechiu porecl[ nou[
=i ]n neamul cinstit hula oc[r`t[ nu va suferi. +i a=e, c[tr[ Hame-
leon cuv`nt dede, precum ]n desar[ la prundi= s[ va cobor]1.
Hamelionul, r[spuns ca acesta lu`nd, vesel ]napoi s[ ]ntoars[,
de unde ]nt`i la crocodil m[rg`nd, ]nt`i lui de ]ntr-acea sear[ vi-
nirea Inorogului =tire ]i dede: pre unde ieste s[ ]ntre =i pre unde
ieste s[ ias[ ]i ar[t[, unde trebuie s[ p[zasc[ =i vremea ]nturn[rii
lui cum s[ p`ndeasc[ foarte bine =i de toate pre am[nuntul ]l ]nv[\[.
De acolea apoi la ogari, la cotei =i la alal\i spurca\i dul[i s[ dus[,
c[rora a=ijderea plinirea bucuriii =i vinirea v`natului le povesti. Dup[
aceia =i mai pre urm[ la +oim vini, c[ruia, ca =i celorlal\i, de aduna-
rea ]n desar[ ]i spus[. }nc[ iar[=i c[pacul minciunii deasupra tin-
girii vicle=ugului ad[og`nd, chip de mare rug[minte c[tr[ +oim
ar[ta =i pre to\i dumn[dz[ii ]l giura s[ nu cumva sf`r=itul ]mpre-
un[rii bune ]n capul ]ncep[turii rele s[ ias[, =i el ]n chipul m[iestriii
r[ut[\ii s[ cad[. +i altele multe c[tr[ acestea dic[ind =i ]n uscat
]nghi\ind, cuvinte c[ptu=ite ]ng[ima =i teie de curmeie lega. Aces-

1
Cantemir are ]ncredere ]n Toma Cantacuzino, v[z`nd ]n el un om de
onoare, a=a cum ]l arat[ =i originea sa nobiliar[, de neam „persiesc“, am[nunt
interesant, cu privire la provenien\a iranian[ a Cantacuzinilor.
Istoria ieroglific[. Vol. I 307

tea ]ntr-acesta chip f[\arnica lighioaie ]n oala f[r[legii dzama

nedumn[dz[irii cu lingura vr[jm[=iii z[mintind =i v`ntur`nd, ca
cum slujba ar fi plinit, de la +oim voie =i iert[ciune ]=i ceru, ca ]ntr-
acea sar[ la culcu=ul s[u spre odihn[ s[ s[ duc[, ar[t`nd c[, de
multe alerg[ri =i zbucium[ri, de tot ostinit[ =i obosit[ ieste. }ns[ =i
aceasta pre mai mare a vicle=ugului c[ptu=al[ o f[cea, pentru ca ]n
dzua ce va luci, peste noapte ce va s[ s[ nasc[ =tiind, obraz ]nc[
mai obraznic a avea s[ poat[. Adec[ precum el de mult[ trud[ biruit
fiind, somnului ca mor\ii au fost dat =i de faptele carile peste noapte
s-au t`mplat ca cum =tire n-ar fi avut (c[ precum multe dzua des-
copere, a=e mai multe noaptea acopere, socotiia).
+i a=e, Hameleonul de la +oim ie=ind, dormire f[r[ dormire s[
dormitedze =i somn f[r[ somn s[ somnedze la stratul culcu=ului
s[u s[ dus[. [O, mai bine ]n veci s[ fie murit dec`t dormire ca
aceasta s[ fie dormit! O, mai bine mort s[ s[ fie sculat dec`t somn
ca acesta s[ fie somnat ! O, mai bine ]ntr-o fa\[ =i aceia ]n piiatr[
s[ s[ fie ]ntors dec`t ase ]n multe feliuri de stric[ciune =i f[r[
folos! O, fapt[ spurcat[ =i lucru sc`rnav, o, batgiocur[ de batgio-
curit =i ocar[ de oc[r`t, vino, dintele =erpelui, alearg[, coada scor-
piii, =i adev[rul m[rturisi\i de s[ afl[ la voi vinin =i toaps[c ca
acesta ca carile supt limba Hameleonului din fire izvore=te, din
me=ter=ug s[ ]nmul\e=te =i spre b[utura la inim[ cura\ilor s[
dospe=te =i s[ meste=te! (C[ otrava limbii, pre tot toaps[cul c`t
de vr[jma=, a toat[ jiganiia c`t de cumplit[ cu multul cov`r=e=te.)
M[sur[-te, minciun[, =i vedzi minciun[ dec`t toat[ minciuna mai
mare! Cump[ne=te-te, vicle=ug, =i cunoa=te vicle=ug mai greu dec`t
tot vicle=ugul. T`r`ie=te-te, boal[, =i sim\i boal[ mai l`nged[ dec`t
toat[ boala. Sai, moarte, =i gust[ moarte mai amar[ =i mai
om[r`toare dec`t toat[ moartea! Spune, r[utate, de ieste ]n tine
r[utate de rea c`t aceasta r[utate ! O, r[utate, r[utate, de trii ori
r[utate =i iar r[utate.
308 Dimitrie Cantemir

Deci Hameleonul, dup[ ce dul[ilor amu\[turile =i n[vr[piturile

pre c`t mai mult putu ]nt[rt[, pre crocodil, prec`t mai r[u =i mai
vr[jma= =tiu, ]l a\i\[ =i toate cele spre vicle=ugul =i sc[derea Ino-
rogului, pre c`t prin m`n[ ]i vini, g`ndi, gr[i, lipi, dezlipi, a=edz[,
f[cu =i ispr[vi, peste noapte ]n loc de somn cu r[utatea, singur =ie,
nu numai ochii =i tot trupul ]=i acoperi, ce ]nc[ =i inima =i sufletul
cu grele ]ntunerece peste tot c[ptu=indu-=i ]=i ponegri, de unde su-
netul t`mpenii de cu sar[ lovit, a doa dzi ca preste vali r[zsunate,
glasul dimpotriv[ din ceas ]n ceas a audzi, cu sete a=tepta.1

1
Dup[ ce descoperise at`t agen\ilor munteni c`t =i turcilor ora ]nt`lnirii
dintre Cantemir =i Toma Cantacuzino, Scarlat Ruset s-a dus s[ se culce, ca s[
nu par[ amestecat ]n aceast[ curs[ preg[tit[ de d`nsul.