Conceptia biblica si mesopotamiana despre creatie

Consideratii asupra conceptiilor biblica si mesopotamiana despre creatie Descoperirea textelor cuneiforme si trudnica lor descifrare, catre sfarsitul secolului al 19-lea, pun temelii unei perioade controversate cunoscuta in lumea ideilor sub denumirea de panbabilonism. Cercetatori de talie mondiala, cum au fost H. Gankel, F. Delitzsc , !. "inckler, !. #eremias, $ %. Driver, $ &an'don, $amuel (oa )ramer si altii sustin, pe baza unor concluzii destul de pripite, ca *ec iul +stament nu s-a dezvoltat independent de sfera babiloniana de 'andire si traire. ,a mai mult, ei nu se rezuma la postulatul unor analo'ii sau posibile coincidente intre -esopotamia, si .srael, ci mer' mai departe, ar'umentand ca intrea'a conceptie despre lume in cadrul traditiilor din /rientul !propiat, deci si a *ec iului .srael, izvoraste din traditia mesopotamiana, de aici si notiunea de panbabilonism. Cercetari recente asupra straturilor timpurii de cultura si civilizatie din -espotamia au relevat faptul ca ,abilonul a fost un ferment composit0 ca el a fost un punct de intalnire a mai multe rase, civilizatii si Culturi, si ca numai la o data destul de tarzie devine un centru independent de emanatie culturala si spirituala. .n plus, s-a dovedit ca observarea si cultul astrelor, pe care se baza mitolo'ia astrala nu a 1ucat un rol important in perioada sumeriana. !cest lucru a facut posibila respi'erea teoriei ca ,abilonul a fost tinutul de ori'ine al sferei biblice de 'andire 2nu asa si al unor forme literare3. Cea mai serioasa obiectie impotriva panbabilonismului a fost formulata c iar in perioada lui de 'lorie, de catre ". "undt, care scoate in evidenta faptul ca orientarea mintala si auditiva fundamentala a popoarelor din /rientul !propiat se deosebeste total de orientarea vizuala a 'recilor. 4rima era statica, in timp ce a doua era dinamica si, prin urmare, nu se putea pune problema unor reflexe sau duplicate ale lumii ceresti sau pamantesti la popoarele din %asaritul !propiat asa cum era cazul celor vazute prin ima'inatia vizuala3, cel putin nu ca principiu predominant. !cestea erau preocupate de ideea unor conflicte si evenimente de la inceputul si sfarsitul timpului, despre care preotii si profetii cantau sau profeteau, sau le imitau in cadrul unor ritualuri definite. /data exclusa posibilitatea -unui panbabilonism universal, cercetatorii s-au concentrat mai ales asupra relatiei dintre traditia iudaica si cea babiloniana. Dar si in acest caz, pe baza unor analo'ii si netinandu-se seama de limitele tiparelor umane de exprimare, se a1un'e la concluzia unei dependente fundamentale a traditiei iudaice de cea babiloniana. $. %. Driver, de exemplu, folosind ca punct de referire motivul potopului, pe care il prezinta ca fiind la ori'ine un mit pur babilonian, a1un'e sa afirme, fara alte considerente, ca si in cazul referatului biblic al creatiei se face vizibila folosirea unor surse din aceeasi traditie. &a

promovarea unei astfel de idei au mai concurat si alti factori, printre care locul cel mai de seama il ocupa datarea eronata a textului babilonian al creatiei 5numa elis. Desi copiile acestui text, escavate in secolul trecut la (inive, au fost datate mult mai devreme de anul 678 i.d.Hr., data scrierii lor a fost pusa in 1urul anului 9888 i.d.Hr., deci cu mult inainte de cea mai timpurie, datare posibila a scrierii textului Genezei. !ceasta datare este insa eronata. ". G. &ambert considera ca 5picul babilonian al creatiei, 5numa elis, nu a fost compus inainte de anul 1188 i.d.Hr. si ca el nu este un text normativ pentru cosmolo'ia babiloniana sau sumeriana, ci mai de'raba :o combinatie sectara si aberanta de curente mitolo'ice tesute intrun tot unitar fara precedent:. !ceasta parere autorizata, cea mai recenta dupa informatiile pe care le posedam, pune intrea'a problematica intr-o noua perspectiva, fara a inlatura posibilitatea unei relatii 'enetice sau a unor coincidente de idei, pe care insa nu le reduce la o ori'ine strict babiloniana. &a aceasta &ambert adau'a si o noua viziune asupra civilizatiei babiloniene, care nu mai este vazuta ca un tot unitar, ci ca un maret compositum. .n -esopotamia antica au circulat o multime de idei. %eli'ia sumeriana a fost or'anizata .n state-cetati, fiecare avand zeii si cultul propriu. .erar ia zeilor era coordonata in functie de importanta acestor cetati. Hammurabi 2c. 16991678 ..d.Hr.3 a fost cel care a format un prim stat babilonian coerent, desi reli'ia ramane pentru foarte mult timp or'anizata tot pe cetati. 4erioada adevarata de inflorire a statului babilonian se intinde de la Hammurabi si pana la (abucodonosor ... Daca, din punct de vedere politic, ,abilonul a1un'e sa fie simbol al coeziunii politice in -esopotamia, din punct de vedere reli'ios, traditiile locale se fac inca simtite. .n primul mileniu i.d.Hr. compozitiile mitolo'ice nu mai iau forma unor epice. .n sc imb incep sa apara texte si comentarii erudite cu un accentuat caracter esoteric. !sa se face ca miturile de la (ippur si cele din ,abilon pot ti sesizate fara nici o dificultate. 4rivita in ansamblu civilizatia babiloniana a fost compusa din trei mari elemente. Cel dintai element apartine sumerienilor, care au pus bazele unei infloritoare civilizatii in -esopotamia de sud. !l doilea element apartine semitilor care s-au asezat in valea 5ufratului cam pe la mi1locul mileniului al ;-lea i.d.Hr. %amane cel de al treilea, element, al amoritilor, care au venit in -esopotamia, ocupand valea 5ufratului, catre sfarsitul mileniului al ;-lea i.d.Hr. Din aceste 'rupari de popoare cel mai activ si mai ori'inal a fost al sumerienilor si aceasta mai ales in probleme culturale. &or le datoreaza atat semitii cat si amoritii multe aspecte din cultura si civilizatia lor. Datorita acestei intrepatrunderi este foarte 'reu sa se delimiteze cu precizie fiecare strat de civilizatie si cultura din care s-a nascut marea civilizatie babiloniana.n consecinta, caracterul incert al ori'inalitatii civilizatiei si culturii babiloniene si a lipsei de prioritate in timp inlatura de la bun inceput posibilitatea unui panbabilonism asa cum acesta a fost formulat la inceputul secolului nostru. Dupa aceste cateva consideratii introductive 'enerale sa analizam relatia dintre 5picul babilonian al creatiei 5numa elis si referatul biblic al creatiei din Geneza, 1,1-9,;. .n cazul referatului biblic al creatiei a existat si mai exista inca tendinta de a minimaliza importanta acestuia prin reducerea continutului lui la nivelul unei mitolo'ii pa'ane, subestimandu-se ponderea sa teolo'ica si reli'ioasa in 'eneral. 5ste adevarat ca pot fi sesizate anumite nuante comune intre diferite trasaturi individuale ale referatului biblic al creatiei si cateva idei similare din ,abilon, Femeia si 5'ipt. Cu toate acestea, pana si cea mai simpla credinta biblica privind creatia se deosebeste fundamental de orice credinta creationista pa'ana, iar similaritatile folosite in mod reductionist nu fac altceva decat sa scoata in evidenta caracterul sin'ular care face din traditia biblica un specimen reli'ios unic.

Din lectura epicului 5numa elis si a Genezei 1,1-9,; vom observa ca < 1. .n ambele cazuri se face referire la aosul primordial, care a fost separat in cer si pamant si o ec ivalenta de termeni pentru aos< tiamat si te om 0 9. &umina a existat inainte de crearea astrelor 0 ;. Crearea firmamentului, a pamantului, a astrelor, a omului si odi na divina =. Cifra sapte este prezenta in ambele cazuri. Din textele poetice ale *ec iului +estament, unde se face referire la tensiunea dintre Creator si diferite elemente ostile, s-a dedus o asemanare cu conflictul dintre -arduk si +iamat. 4ornindu-se de la aceste coincidente in idei s-a a1uns la concluzia ca textul biblic ar fi folosit materiale ce au apartinut sferei reli'ioase babiloniene. 4entru clarificarea acestor puncte de comparatie intre cosmolo'ia babiloniana si cea biblica, vom analiza cateva elemente care in cele din urma vor elucida, credem, cat se poate de bine problema relatiei dintre aceste doua cosmo'onii. Principiul creator 4remiza principala a conceptiei biblice despre creatie porneste de la dependenta completa de Dumnezeu a ordinii empirice. .n structura creatiei Dumnezeu, >a ve, este c ipul central, atotputernic, a carui vointa unica sta la baza actului creator. !cest Dumnezeu creator intra in relatie personala cu lumea creata prin lucrarea sa pronietoare. $transa le'atura dintre creator si creatura imprima intre'ii creatii si un tel moral precis. %eferatul biblic al creatiei nu ne spune nimic despre felul in care Dumnezeu a luat fiinta. .talnim simpla afirmatie ca 5l era la inceputul inceputurilor. C iar inainte de a descoperi modul de exprimare a vesniciei lui Dumnezeu, $fanta $criptura nu lasa sa se intelea'a ca ar fi existat o clipa in care Dumnezeu nu a existat. $pre deosebire de Geneza, referatele cosmo'onice babiloniene, in speta 5numa elts, sunt preocupate, inainte de toate sa redea modul in care au aparut zeii. !stfel epicul incepe prin a prezenta o 'enealo'ie stricta a zeilor0 de aici si ideea ca 5numa elis este in primul rand un text teo'onic si numai ca idee secundara cosmolo'ic. :Cand sus cecul nu era 2inca3 numit, 2.ar3 1os pamantul nu avea un nume, 2!tunci3 erau doar !psu, primordialul, care ii va concepe pe toti 2zeii3 $i -umu-+iamat, care ii va naste pe toti 2zeii3, ?nindu-si apele in una sin'ura. Cand pasunile nu crescusera, iar tinuturile mlastinoase nu se vedeau 0 !tunci cand nici unul dintre zei nu fusese conceput, Fiind 2inca3 fara nume, iar destinul ne arazit0 .n acel timp s-au nascut zeii din sanul lor:. .ma'inea inceputului pe care ne-o prezinta 5numa elis este clara. (imic nu exista la inceput decat fortele aosului personificate in !psu si +iamat. !psu reprezenta apele dulci si principiul masculin, iar +iamat apele sarate ale marilor si principiul feminin. Din unirea acestor doua principii sau forte primordiale incep sa se nasca primele perec i de zei< &a mu&a ainu, !insar-)isar etc. $irul nasterilor culmineaza cu -arduk, cel care va deveni zeu suprem al ,abilonului. !cest fenomen al nasterii zeilor din elementele primordiale, personificate ale naturii ne duce la concluzia ca zeii babilonemi erau doar forte naturale zeificate. .ntrucat vesnica era doar materia universului, crearea in sine nu poate fi decat opera unui demiur', care da forma lumii dintr-o materie aotica, amorfa. 5vitand sa prezinte o teo'onie, *ec iul +estament afirma dependenta neconditionata a intre'ii lumi empirice de Dumnezeu. +otodata se elimina si 'reselile ce pot decur'e din acordarea materiei universului a unui statut vesnic, independent de Dumnezeu, cum ar fi

dualismul, care sustine un al doilea principiu pe lan'a Dumnezeu, si apoi panteismul, care identifica pe Dumnezeu cu lumea, transformandu-l intr-o putere impersonala, pulsand pretutindeni scapand totusi puterii de cuprindere a omului. $pre deosebire de 5numa elis, care an'a1eaza zeii in fluxul creational, identificandu-i cu diferite $fere ale lumii create, *ec iul +estament prezinta crearea ca 2pe un act al vointei libere a lui Dumnezeu. !stfel sunt inlaturate nu numai ideile creationiste ale popoarelor invecinate si posibila inrudire cu ele, dar se afirma, in acelasi timp, autoritatea suprema a lui Dumnezeu, precum si taina care invaluie puterea de neconceput a Creatorului. C iar daca in Geneza se vorbeste de faptul ca Dumnezeu a modelat pe om si apoi l-a insufletit cu propria $a suflare, ca a facut animalele si apoi pe femeie, prezentand deci intr-un mod simplist sau artizanal opera divina de creare, conceperea actului creator ca lucrare a Cuvantului lui Dumnezeu reprezinta o transpunere pe plan transcendental a notiunii de creare, evitandu-se orice nuante naturiste sau posibile inrudiri fizice ale lumii create cu Dumnezeu Creatorul. %eferirea la puterea ma'ica a lui -arduc, prin care el isi arata superioritatea fata de ceilalti zei, nu are nimic comun eu notiunea de Cuvant a lui Dumnezeu. .n plus fortele ma'ice ale lui -arduk nu sunt an'a1ate in opera de creatie, ci reprezinta doar un atu in plus pe care acesta il avea0 fata de ceilalti zei, fara insa a-l pune in vreo relatie speciala cu matura sau cu faptura creata. >a ve, in baza actului creator prin Cuvant, ramane intr-o le'atura tainica, de nepatruns cu lumea creata, dand posibilitatea unei comuniuni spirituale cu 5l, in baza supunerii omului fata de voia $a. 4unctul central al intre'ii existente devine vointa divina care il confrunta pe om in relatie personala, considerandu-l vrednic de dialo'. 4rin aceasta creatia este inclusa, inca de la inceput, in acel proces spiritual in contextul caruia fiecare eveniment individual primeste valoare din sensul 'eneral al universului, adica din istorie. $oarta fiecarei fapturi este descoperita in interactiune cu vointa divina, care nu numai ca limiteaza dar si reinnoieste. (u este deci un lucru de mirare ca Geneza prezinta crearea ca inceputul istoriei, istorie in care omul, prin neascultare, rupe le'atura vietii vesnice cu Dumnezeu, in timp ce Dumnezeu, prin lucrarea $a pronietoare, modeleaza cursul istoriei intr-o varietate nesfarsita de posibilitati, pentru a-l readuce pe om la $ine. .n 5numa elis nu se poate vorbi de un principiu creator si aceasta pe motiv ca intre'ul act creator este inclus in ciclul de devenire, de oranduire a materiei primordiale. -arduk, principalul zeu erou si creator, nu este un principiu paralel lumii empirice, el insusi fiind nascut din parinti ai caror strabuni raman !psu si +iamat. Dimensiunea transcendentala lipseste deci in acest epic. Crearea in sine este o simpla modelare artizanala printr-o forta prezenta in sanul materiei, sau mai precis, cea mai buna pro'enitura a fortelor naturii. +otodata crearea nu este conceputa ca act al vointei divine, ci ca rezultatul nefericit al unui conflict ce a izbucnit din pura mandrie luciferica0 neintele'erea dintre 5a si !psu si uciderea lui !psu constituind cauza iminentei si inevitabilei teoma ii care precede creatiei. +endinta de exaltare a lui -arduk peste ceilalti zei este departe de a avea un caracter monoteist. %idicarea lui -arduk la ran'ul de zeu suprem este o actiune ce consuna cu ridicarea ,abilonului, al carui zeu 2tutelar era, la un statut de suprematie in re'atul babilonian. .m timp ce monoteismul, specific Genezei, este afirmarea unui sin'ur Dumnezeu, in cazul lui -arduk asistam doar la acordarea unui ran' tutelar, de proeminenta in conclavul zeitatilor babiloniene. !ceasta pozitie ii este acordata in urma unui examen valoric pe care -arduk il trece in fata zeilor inainte de a incepe lupta cu +iamat. %elatia dintre lumea creata si -arduk nu este una de dependenta, deoarece -arduk este o simpla cauza intr-un proces cauzal extins in timp pana la !psu si +iamat, stramosii sai. !ctul de modelare a lumii nu-l an'a1eaza intr-o activitate pronietoare. /data terminata modelarea

universului, -arduk se retra'e in 5sa''ila, lasand sarcina slu1irii zeilor dar si de construire a cetatilor in seama omului. 4rin urmare, in traditia babiloniana, reprezentata de 5numa elis, nu se poate vorbi de un $pirit divin independent de materie, care o transcende, ci, mai de'raba, de o zeificare a materiei cosmice preexistente, idee cu totul straina nu numai Genezei ci intre' *ec iului +estament. Materia primordiala si actul creator 5picul 5numa elis incepe prin a descrie starea confuza de completa nedeterminare care a existat la inceput, cand din intrea'a existenta aotica se desprindeau doar doua principii definite, !psu si +iamat, si din a caror impreunare iau nastere, rand pe rand, noi zeitati0 ceea ce indirect reprezinta insasi crearea universului. 4rocesul de creare este pro'resiv. De la starea nedeterminata, in care nici cerul si mici pamantul nu aveau un nume 2a nu avea nume in 'andirea babiloniana insemna a nu fi venit la existenta ca entitate de sine statatoare3 se trece la un stadiu de relativa determinare, prin nasterea lui &a mu si &a amu. !m spus un stadiu de relativa determinare, intrucat aceasta perec e de zei este foarte relativa 2in rol si semnificatie3 !sistam in continuare la o activitate creatoare mai precisa prin nasterea lui !nsar si )isar, respectiv stapanii cerului si pamantului. (asterea acestora are loc inainte de conturarea functiilor lui &a mu si &a amu, si in cadrul unui proces evolutiv ontico-valoric, caci ei depasesc pe ceilalti zei care ii preced. !ducerea la existenta de noi zei si deci crearea universului continua in cadrul unei evolutii valorice ascendente, culminind cu -arduk, cel care in urma bataliei cu +iamat va modela universul. .ntre' procesul de creatie este o simpla activitate le'ata de actul nasterii sau al formarii din materia preexistenta a unor fiinte sau entitati care formeaza intre' ansamblul universului. De aici reiese ca in 5numa elis materia este considerata vesnica. Ca babilonienii credeau in vesnicia materiei este afirmat si de istoricul Diodor $iculus, care a trait in ultimul secol inainte de Hristos. 5l scria < :Caldeenii spun ca substanta 2p @sis3 lumii este eterna 2aidos3 si ca nu a avut nici un prim inceput si nici nu va suferi vreodata distru'ere:. .n contrast cu, aceasta traditie, Geneza sustine crearea universului din nimic 2ex ni ilo3. C iar daca aceasta idee este considerata o expresie a 'andirii apusene, ea fiind afirmata mai tarziu in *ec iul +estament 29 -acabei 6, 9A3, semnificatia ei teolo'ica si psi olo'ica este clara. 5a este menita sa exprime ceea ce pentru *ec iul +estament este esential, adica atotputernicia puterii si vointei Creatorului divin, care din nimic aduce la existenta intre'ul univers. .n plus, asocierea facuta intre expresia ebraica te om si cea babiloniana tiamat, in baza unei inrudiri semantice, ca fiind stari ec ivalente ale aosului primordial in care predomina -apa, nu poate fi sustinuta ca fiind o influenta a traditiei babiloniene asupra, celei ebraice. .deea unui aos primordial in care predomina apa nu este specific mesapotamiana. 5'iptenii recunosteau pe (u 2(un3, zeul apelor primordiale, ca izvor al tuturor lucrurilor. .n Grecia antica existau mai multe opinii, printre care si aceea ca /ceanul este descris ca parinte 2'enesis3 al zeilor de catre Homer0 iar + ales si !naximandru considera apa ca fiind primul element. De altfel, insasi traditia mesopotamiana are pareri impartite cu privire la starea de inceput, ideea de aos ooupand un loc secundar fata de celelalte traditii. !stfel, in 1urul anilor 9B88 i.d.Hr. circula ideea ca la inceput a existat pamantul, acesta fiind materia prima din care a fost creat tot ceea ce exista. Cam pe la anul 9888 i.d.Hr. apare credinta ca apa este elementul primordial al intre'ii existente. 5picul 5numa elis se inscrie in aceasta traditie0 !psu si +iamant fiind personificari ale apelor dulci si sarate. Cea de a treia traditie cosmolo'ica intalnita in 1uriul anilor 1688 i.d.Hr. propune timpul ca element prim din care decur' toate.

!ceasta lipsa de concordanta in idei si imbratisare de-a lun'ul veacurilor a unor traditii total opuse dovedeste incertitudinea in care pluteau mesopotamienii cu privire la starea primordiala. +raditia ebraica propune neantul ca stare de inceput din care decur'e, prin lucrarea atotputernica a lui Dumnezeu, intrea'a existenta. Cat priveste activitatea creatoare propriu-zisa, cele doua traditii sunt total opuse. .n primul rand, 5picul 5numa elis este preocupat sa dezvolte ideea unui conflict cosmo'onic. 4rimele patru tablite se ocupa cu evenimentele ce preced lupta dintre -arduk si +iamat, descriind totodata aceasta teoma ie. !ctivitatea creatoare este reluata in mai putin de doua tablite. 4rin urmare ideea centrala nu este actul de modelare a materiei preexistenta, adica de creare propriu-zisa, caci nu acest lucru intereseaza economia 'enerala a 5picului, ci batalia si, in cele din urma, victoria lui -arduk asupra lui +iamat si 'lorificarea acestuia ca razbunator al zeilor. Dupa lupta crancena, dar de scurta durata, -arduk taie in doua oitul lui +iamat, o parte o ridica in sus formand firmamentul, iar din restul modeleaza pamantul. $epararea pamantului si a cerului este o ideea intalnita si in Geneza, fapt care a su'erat ideea unei paternitati babiloniene. $a vedem insa daca lucrurile stau tocmai asa. .n intrea'a traditie mesopotamiana, dar si in cea biblica, cerul este separat de pamant0 se intinde deasupra pamantului. Fara indoiala ca pentru a reda una si aceeasi idee, conceputa ca experienta vizibila, era necesara o actiune care sa aiba acelasi rezultat C Crearea cerului si a pamantului prin separare este prezenta si in alte mitolo'ii. .n mitolo'ia e'ipteana $ u separa pe (ut, cerul, de Geb, pamant. / lucrare asemanatoare este intalnita si in mitolo'iile itita, feniciana si orfica. Cei care sustin paternitatea babiloniana a acestei lucrari de separare a cerului de pamant se bazeaza pe ideea ca aceasta ar ifi rezultatul unui conflict. 5i su'ereaza acest lucru pornind de la textele din .saia 71, 9-18 0 96, 10 4salm A9, 9-190 .ov 9, 1;-1= 0 9B, 19-1; in care considera ca ar exista reminiscente ale unui mit al creatiei ce l-ar fi prezentat pe Dumnezeu dupa c ipul lui -arduk, luptand cu un monstru urias, inainte de a crea lumea. !ceasta teorie, sustinuta printre altii si de Hermann Gunkel se bazeaza doar pe supozitii. .n primul rand, intrea'a traditie biblica nu a cunoscut un astfel de mit in care Dumnezeu sa fie an'a1at intr-o batalie cosmica si aceasta pe motiv ca nu 'asim niciunde, incorporat in *ec iul +estament, un astfel de mit. .n plus, c iar daca, sa zicem, ar fi cunoscut un mit de acest 'en asemanator cu cel din ,abilon, acesta, dupa cum se vede din Geneza , unde ar trebui sa fie plasat, nu a avut nici un impact asupra felului in care este prezentata aici crearea lumii. ,a mai mult, analiza lin'vistica a textelor in cauza si a altor documente descoperite la %as $ amira arata ca acestea sunt mai mult aluzii poetice la adresa popoarelor ostile lui >a ve si poporului $au. Dar si in cazul traditiei mesopotamiene situatia nu este prea clara. +iamat nu este prezentata in mod consecvent ca o personificare a aosului. Cateodata ea este conceputa ca un monstru urias, apoi ca o masa de apa, sau ca o femeie care inainteaza impotriva lui -arduk insotita de o masa de apa plina de tot felul de monstri. 4e baza acestei inconsecvente de reprezentari, &ambert sustine ca 5numa elis combina doua traditii deosebite. Faptul ca traditiile mai vec i din -esopotamia nu vorbesc de un conflict cosmic, care rezulta in separarea cerului de pamant si ca aceasta idee apare mai tarziu cu scopul de a-l preamari pe -arduk, il face pe

acelasi autor sa conc ida ca aceasta traditie apartine dinastiei amorite care transforma ,abilonul dintr-o cetate fara importanta in centru politic al unui mare imperiu . !sa stand lucrurile, coincidenta de idei prezenta in acest caz nu poate fi considerata ca un imprumut de ori'ine babiloniana. Ziua odihnei !tat Geneza cat si 5numa elis mentioneaza la sfarsitul creatiei o perioada de odi na < :!stfel au fost savarsite cerurile si pamantul si toata faptura lor. .n ziua a saptea Dumnezeu a savarsit lucrarea pe care o facuse 0 si in ziua a saptea s-a odi nit de toata lucrarea pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua a saptea s-a odi nit de toata lucrarea lui, pe care o zidise si o facuse: 2Geneza 9, 1-;3. 5numa elis, in tablita a B-a, prezinta pe 5a si -arduk sfatuindu-se cu privire la :odi na zeilor:. 4entru a le da posibilitatea sa se odi neasca, -arduk concepe crearea omului, act dus la indeplinire de catre 5a. / idee asemanatoare este intalnita in -itul !tra asis , precum si intr-un mit sumerian :5nki si (inma :. !ceste mituri vorbesc de faptul ca zeii trebuiau sa munceasca pentru a-si casti'a existenta zilnica. Ca raspuns la cererea lor insistenta a fost creat omul, a carui datorie principiala era sa procure zeilor rana si bautura zilnica necesara. $copul crearii omului fiind acela de a slu1i zeilor, omul isi indeplineste aceasta obli'ativitate punand in fata statuilor zeilor mancare si bautura de cel putin doua ori pe zi. .deea de odi na a zeilor, implicita in miturile !tra asis si 5nki si (inma , devine explicita, asa cum am aratat, in 5numa elis, care ii declara absolviti de obli'atia de a munci. Daca ideea de odi na este prezenta in cele doua texte, ebraic si babilonian, in cel babilonian nu se vorbeste insa de ziua a saptea ca zi de odi na, zi consfintita ca atare de insusi Dumnezeu. $-a afirmat ca notiunea de s abbat ar fi identica cu cea babiloniana de sappattu. .n realitate lucrurile stau altfel. .n ebraica s abbat inseamna sfarsitul saptamanii, iar cu referire la creare punctul de inc eiere si binecuvantaire a acestei lucrari. .n babiloniana, sappattu se refera la ziua a 17-a a lunii cand se inc eie ciclul lunar, ziua cand luna se arata in intre'ime pe cer. .ntrucat nici in sumeriana si nici in babiloniana nu s-a 'asit o radacina pentru sappattu si deoarece termenul apare doar in 1urul anului 1688 i.d.Hr., s-a su'erat ca acesta ar fi de ori'ine amorita, si ca, atat babilonienii cat si evreii, l-au imprumutat de la amoriti. +otodata s-a observat ca in calendarul babilonian nu sunt indicate zile de odi na asa cum este cazul in traditia ebraica a *ec iului +estament. Comparand s abbat -ul ebraic cu sappattu-l babilonian vom observa ca primul nu este fixat in functie de ciclul lunii si deci nu este le'at de practica pa'ana de adorare a astrelor. .n acelasi timp, s abbat -ul este o zi sacra, in timp ce corespondentul terminolo'ic babilonian este o zi nefasta. $ abbat -ul este o zi aleasa prin vointa Dumnezeului creator si implica in primul rand abtinerea pioasa de la orice activitate. /bservarea acestei zile ieste o aducere aminte ca Dumnezeu este si Domn al timpului si ca nimic nu trebuie sa stea in calea stradaniilor omului de a intra in comuniune cu 5l. !spectul de bucurie le'at de aceasta zi aminteste si de faptul ca Dumnezeu este indurator si iubitor. Ciclul saptamanal ce culmineaza cu sbabbat -ul, fie ca este considerat ca institutie divina decur'and din impartirea perioadelor de creatie, fie ca reprezinta iesirea din robia e'ipteana, are un caracter unic in contextul 'andirii reli'ioase din %asaritul !propiat, si aceasta in ciuda faptului ca iudaismul de mai tarziu transforma s abbat -ul dintr-o zi a binecuvantarii, odi nei si bucuriei, intr-o zi plina de restrictii aspre si pro ibitii.

$in'ura notiune care ar putea fi considerata ca fiind comuna celor doua traditii este deci ideea de odi na, dar si aici trebuie sa fim precauti deoarece ansamblul 'eneral al activitatii lui >a ve nu concepe odi na in sensul unei inactivitati depline sau uitare a lumii cum este cazul cu traditia babiloniana. Cifra sapte / ultima consideratie in le'atura cu cifra sapte. %eferirea din Geneza la cele sapte zile ale creatiei a fost considerata ca fiind o influenta a celor sapte tablite ale creatiei din 5picul 5numa elis. %eferitor la aceasta problema !lexander Heidel spunea< :a atribui zilelor creatiei din Geneza 1, 1 - 9, ;, faptul ca 5numa elis este compus din sapte tablite este ca si cum ai incerca sa stabilesti o relatie intre cei 19 fii ai lui .acob si cele 19 luni ale anului:. .n Geneza crearea are loc in primele sase zile, iar in a saptea Dumnezeu se odi neste, in timp ce in 5numa elis tablitele .., ... si aproape in intre'ime tablitele . si .* nu fac nici o referire la creare. +ablita * se ocupa de creare, iar odi na lui -arduk in compania zeilor incepe cu prima parte a tablitei *. si se extinde virtual si in intrea'a tablita *... (u se poate vorbi in acest caz de o influenta oricat am dori sa facem acest lucru C (u putem ne'a si faptul ca exista anumite coincidente de idei intre conceptia babiloniana si cea ebraica despre crearea lumii, cum ar fi< iesirea pamantului din apa0 separarea pamantului si a cerului0 crearea lumii si rolul ei. C iar la un nivel mai profund exista o astfel de conver'enta. 5numa elis propune ideea unui a'ent inteli'ent ca fiind creator al lumii impotriva aosului orb sau a unui impuls ce creeaza la voia intamplarii. 5xistenta unui astfel de creator, investit cu autoritate divina, su'ereaza existenta in -esopotamia a unei credinte profunde in ceea ce priveste menirea divina si vocatia suprema a universului. Crearea omului din sana'ele lui )in'u stabileste o coordonata fundamentala si un principiu calauzitor in antropolo'ia mesopotamiana, prin aceea ca omul este dator sa se defineasca in permanenta referire la autoritatea cereasca printr-o slu1ire 1ertfelnica. +otusi, dupa cum am aratat mai sus, este necesar sa pastram in minte deosebirile fundamentale existente, care dau Genezei un caracter distinct nu numai in comparatie cu 5numa elis, ci si cu toate celelalte mituri ale creatiei din sfera 'andirii semite. &a baza acestor deosebiri se afla ideea unui sin'ur Dumnezeu creator care, in relatie cu oamenii, se descopera ca persoana spirituala independenta de natura. .n acelasi timp, 5numa elis dezvaluie o conceptie naturista, in care zeitatile sunt fenomene naturale personificate, de aici si ideea ca zeitatile panteonului babilonian nu sunt vesnice ci apar, rand pe rand, intr-o insiruire ciclica, din aosul primordial. Diversificarea fenomenelor naturii in zeitati umbreste intr-o masura extrem de mare isi posibilitatea credintei intr-un creator unic. De aici credinta ca zeitatea creatoare este un demiur' ce modeleaza universul dintr-o substanta data. $implul act de creare din nimic si prin Cuvant nu poate fi inclus in contextul 'eneral al epicului 5numa elis. 5xista in aceasta doctrina o recunoastere directa, nemi1locita a suprematiei naturii fata de zei si a unui principiu or'anizator care coordoneaza toate le'ile naturale. De aceea si ideea unei reintoarceri ciclice, dedusa din evolutia pe cer a astrelor, care determina tinta, si finalitatea tuturor evenimentelor, idee ce sta la baza epicului 5numa elis 0 acesta 2fiind un text litur'ic care celebreaza 2reinnoirea anuala a suprematiei cosmice a lui -arduk si revenirea la viata a ve'etatiei si naturii in 'enere. Conceptul de revenire la ceea ce a fost submineaza in primul rand ideea de creatie de novo si in al doilea rand, de creatie in timp spre o tinta es atolo'ica finala. Creatia nu mai poate deveni un punct de inceput al evenimentelor istorice, c iar daca cetatea ,abilon si 2 e'emonia conceputa de Hammurabi au

dus la conceperea acestui text ca imn epic al victoriei lui -arduk, zeul principal al acestei fortarete . .deea de imprumut nu mai poate fi sustinuta si aceasta mai ales ca Geneza nu face nici un fel de aluzie la faptul ca ar fi -cunoscut mituri mesopotamiene dinainte de anul 1788 i.d.Hr. Descrierea re'atului lui (imrod si apoi +urnul ,abei su'ereaza o perioada in care le'endele au inceput sa invaluiasca vestita cetate ,abilon. 4ana la Hammurabi 2circa 1678 i.d.Hr.3 ,abilonul era un loc lipsit de importanta si obscur si pentru a deveni un centru al le'endelor privind perioada de inceput a universului i-au trebuit, fara indoiala cel putin 188-988 de ani. ,abilonul a putut sa a1un'a un astfel de centru abia in 1urul anului 1988 ..d.Hr. 4e lan'a aceasta, *ec iul +estament nu face niciunde referire la sumerieni, fapt care nu duce la ipoteza unei necunoasteri a traditiei babiloniene dinainte de 1788 de catre autorul sau autorii Genezei. Cat priveste ideea unui imprumut, aceasta este foarte complexa. $e pare ca traditiile babiloniene au a1uns sa circule printre evrei abia in perioada !marna si intr-o forma orala. 4rivit in aceste contexte, istoric si teolo'ic, referatul creatiei din Geneza si 5picul 5numa elis reprezinta c intesenta a doua traditii care s-au dezvoltat independent, dar care au a1uns la coincidente de idei datorita unor afinitati culturale si rasiale si a unei experiente comun umane a lumii incon1uratoare. .n concluzie, elementele care dau un caracter unic conceptiei biblice despre creatie lipsesc in intre'ime din traditiile cosmolo'ice ale celorlalte popoare pa'ane din %asaritul !propiat. >a ve, Dumnezeul creator se descopera, ca persoana eterna, suprem si atotputernic in relatia $a fata de lume. &e'atura indisolubila dintre Dumnezeu si lume, ca urmaire a tactului,creator ex ni ilo, inlatura de la bun inceput posibilitatea unor interpretari mitice, panteiste sau deiste ale naturii. .ntalnim in Geneza afirmarea unei realitati care este esentiala si conceptiei crestine despre lume 0 afirmare normativa nu numai pentru *ec iul dar si pentru (oul +estament.