You are on page 1of 16

CUPRINS:

ISTORICUL MASAJULUI .......................................................................................................... 2 SISTEMUL MUSCULAR ............................................................................................................ 3 PROPRIETILE MUCHILOR ................................................................................................ 6 AFECIUNI MUSCULARE ........................................................................................................ 7
A) B) C) D) E) F) G) H) I)

CRAMPELE MUSCULARE ..................................................................................................... 7 CONTUZIA ......................................................................................................................... 8 FEBRA MUSCULARA ........................................................................................................... 9 INTINDEREA MUSCULARA .................................................................................................... 9 TENDINITELE ................................................................................................................... 12 MIOZITELE DE EFORT ....................................................................................................... 13 TORTICOLIS FRIGORE .................................................................................................... 14 LUMBAGO DE EFORT (LOMBALGIA DE EFORT) ..................................................................... 14 HIPOTROFIILE MUSCULARE DE INACTIVITATE ...................................................................... 15

BIBLIOGRAFIE: ...................................................................................................................... 16

ISTORICUL MASAJULUI Cu circa 3000 ani i.e.n., masajul era practicat de chinezi pentru activarea circulaiei i stimularea, respectiv linitirea nervoas. In India antic, "Cartea vieii", scris acum circa 2800 de ani, vorbete despre masaj, reguli, indicaii, si contraindicaii. De asemenea reiese din unele documente, practicarea empiric a masajului la popoare precum egiptenii antici, asirienii i babilonienii, persanii i evreii . Grecii antici foloseau masajul preparator (la atlei), masajul de refacere, precum i automasajul (celebrii medici greci ai antichitii, Herodicos i Hipocrat, cunoteau influenele masajului i ale exerciiilor fizice asupra organismului i le prescriau pacienilor lor). In Imperiul Roman, masajul se practica in bile publice, atat dimineaa pentru stimulare, cat i seara pentru dezobosire. Aceste practici de masaj au fost descrice de Celsius. Tehnicile de masaj folosite de practicieni erau netezirile, frictiunile, framantatul, ciupiturile, presiunile, alaturi de folosirea pulberilor si uleiurilor aromate. Dei in Evul Mediu masajul i ingrijirea corpului au fost neglijate, in cartea scris de Avicena - "Cartea legilor medicinii"- se vorbete de masaj in asociere cu bile i dieta. Renaterea reprezint o perioada de impulsionare a masajului. Lucrarea tiprit in 1569, la Veneia de Hyeronimus Mercurialis -"De arte gymnastica", descrie practica masajului. In epoca modern, suedezii P. Ling (1776 -1839) i G. Zander pun bazele tiinifice ale gimnasticii i masajului, i construiesc chiar o serie de aparate pentru masajul mecanic, care azi au evoluat enorm. Dup infiinarea Oficiului Naional de Educaie Fizic, in 1922, incepe i in ara noastr pregtirea specialitilor in masaj, fiind tradus in 1933 "Masajul practic i teoretic, general i parial". In Ardeal, Prof. Marius Sturza contribuie la popularizarea masajului. La Bucureti, la catedra de gimnastic medical, cursul de masaj era sustinut de Prof. Dr. Ion Lascr i asistenta Valentina Roca. In 1930, Valentina Rosca public lucrarea "Elemente de masaj i gimnastica medical". Fondatorul gimnasticii medicale modern si a masajului este considerat, in Romania, Prof. Dr. Adrian Ionescu. Prin numeroasele sale publicaii, actuale i in zilele noastre, a avut un aport semnificativ in formarea de noi specialiti.In 1939, dr. Adrian Ionescu redacteaza lucrarea "Automasajul", sub forma de curs pentru student, apoi in 1940 lucrarea "Masajul", ambele fiind considerate de o valoare inestimabila, fiind valabile si in zilele noastre. In anii comunismului tehnicile de masaj nu au fost neglijate, dar a fost evitata considerarea lor ca terapie de sine statatoare, fiind aplicata mai degraba ca metoda complementara. Abia in anii ce au urmat caderii regimului comunist, masajul a cunoscut o implementare tot mai spectaculoasa, atat prin multele publicatii si scrieri de specialitate care au aparut pe piata, cat si 2 lucrarea francezului M. Defrumeris

prin cresterea numarului de terapeuti si al scolilor in care acestia s-au format ca adevarati specialisti. SISTEMUL MUSCULAR Totalitatea muschilor si formatiunilor contractile din diverse organe ale corpului uman constituie sistemul muscular. Muschii asigura locomotia, munca fizica, activitatile motoare ale organelor interne, adaptarea si mentinerea pozitiei corpului. Acestia au in alcatuire: apa (75%), substante minerale, substante organice specifice (miozina, actomiozina) si substante energetice (adenozintrifosfatul, fosfocreatina, glicogenul, acidul lactic). Sistemul muscular are trei functii principale: permite realizarea miscarilor; genereaza caldura; asigura stabilitatea posturala a corpului. Alaturi de schelet, musculatura contribuie hotarator la determinarea si influentarea formei corpului, diferentierea ei fiind in stransa legatura cu dezvoltarea scheletului. Miscarile pe care muschii le efectueaza in jurul axelor care trec prin articulatii sunt: flexia (apropierea a doua segmente legate printr-o articulatie, micsorandu-se unghiul dintre ele); extensia (miscarea contrara flexiei, unghiul dintre segmente putand ajunge la 180 grade sau chiar mai mult); abductia (indeparteaza un segment sau membrul in intregime de corp); adductia (apropie aceleasi elemente de trunchi); rotatia interna (un segment sau intreg membrul se roteste inspre corp, in jurul axului sau vertical); rotatia externa (miscarea inversa prin care membrul se invarte in afara in jurul aceluiasi ax). In cazul antebratului, exista o rotatie specifica care poarta numele de pronatie cand palmele sunt orientate in jos, si respectiv supinatie in cazul orientarii lor catre in sus. Musculatura este dispusa, ca si oasele scheletului, in marile regiuni care alcatuiesc corpul uman: trunchi, membre superioare si inferioare. In functie de pozitia lor distingem doua categorii fundamentale de muschi: a) scheletici (somatici); b) viscerali (ai organelor cavitare interne). Daca ne referim la structura lor, distingem: muschi striati si muschi netezi.

a) Muschii somatici Muschii scheletici (somatici) sunt muschi striati, componente active ale sistemului locomotor. Au forme si dimensiuni variate: fusiforme, circulare, trapezoidale, dreptunghiulare. In functie de dimensiunea lor, muschii pot fi ca si in cazul oaselor: lungi, lati, scurti. Numarul capetelor de fixare determina si el o clasificare a muschilor in: muschi cu un capat, cu doua capete (biceps), cu trei capete (triceps) si cu patru capete (cvadriceps). Exista o categorie unica de muschi care se prinde cu un capat de os si cu celalalt de tegument. Muschii din aceasta categorie se numesc muschi cutanati. Muschii scheletici prezinta o portiune centrala musculara, mai voluminoasa, numita corpul muschiului, si doua extremitati de culoare alb-sidefie, numite tendoane, care au in structura lor tesut fibros. Unul dintre tendoane se insera pe osul fix si se numeste originea muschiului, iar celalalt se prinde de osul mobil si se numeste insertia muschiului. In general, originea este unica, dar se cunosc si muschi cu mai multe origini: biceps; triceps; cvadriceps. Corpul muschiului este format din fibre musculare striate. La exteriorul corpului muscular se afla o membrana conjunctiva, numita fascia muschiului. Sub aceasta se afla o lama de tesut conjunctiv, epimisium, din care pornesc, in interior, septuri conjunctive, perimisium; teci fine de tesut conjunctiv invelesc fiecare fibra musculara endomisium. Muschiul are o bogata vascularizatie. Inervatia muschiului este dubla, somatica si vegetativa. Inervatia vegetativa determina reactii vasomotorii. Principalele grupe de muschi scheletici (somatici): muschii capului: muschii mimicii, muschii cutanati, muschii masticatori, muschii limbii si muschii extrinseci ai globilor oculari; muschii gatului: pielosul gatului, sternocleidomastoidieni si hioidieni; muschii trunchiului: muschii spatelui si ai cefei (trapez, marele dorsal) si muschii abdomenului (drept abdominal, oblici) muschii membrelor superioare: muschii umarului (deltoid), muschii bratului (biceps si triceps), muschii antebratului (pronatori si supinatori ai antebratului, flexori si extensori ai degetelor) si muschii mainii. muschii membrelor inferioare: muschii fesieri, muschii coapsei (croitor, cvadriceps, femural, adductori ai coapsei), muschii gambei (gastrocnemian, pronatori si suspinatori ai piciorului, flexori si extensori) si muschii piciorului (extensori ai degetelor si plantari).

Fig. Sectiune prin muschiul striat b) Muschii viscerali

Fig. Muschii capului si gatului

Muschii viscerali intra in structura inimii, a peretilor tubului digestiv, vaselor sangvine, cailor urinare si a uterului. Acest tip de muschi sunt formati din doua tipuri de tesut: striat de tip cardiac (miocard) si tesut muscular neted. Denumit si miocard, acesta are o structura apropiata de cea a muschilor striati, dar contractile sale sunt autonome si involuntare Musculatura neteda se gaseste in organele noaste interne: in sistemul digestiv, vasele de sange, vezica urinara, organele respiratorii si in uter Musculatura neteda are proprietatea de a se intinde si a mentine tensiunea pe perioade lungi Muschii netezi sunt muschi involuntari - cu alte cuvinte contractia lor este involuntara, autonoma sau asigurata prin sistem vegetativ.

Fig. Contractia muschilor netezi viscerali: 1 - nucleu; 2 - fibre musculare netede Muschii, atat cei scheletici (somatici), cat si cei viscerali, poseda patru proprietati caracteristice: elasticitatea, extensibilitatea, excitabilitatea, contractilitatea. Atunci cand sistemul muscular este afectat, efectele pot fi devastatoare pentru intreg organismul nu doar pentru muschi. Bolile sistemului muscular sunt adesea foarte dureroase si principalul rezultat este deficienta fizica. Conditiile care au impact asupra sistemului muscular includ distrofia musculara, miastenia gravis, ALS si paralizia cerebrala.

Fig. Sistemul muscular PROPRIETILE MUCHILOR n afar de proprietile fundamentale ale materiei vii (excitabilitatea, troficitatea i funcia metabolic) muchii mai prezint i unele proprieti caracteristice: extensibilitatea, elasticitatea i contractilitatea. Extensibilitatea este proprietatea muchiului de a se ntinde sub aciunea unei fore. Elasticitatea este proprietatea muchiului de a reveni la lungimea i forma iniial dup ce fora care l-a ntins (respectiv comprimat) a ncetat. Elasticitatea joac un rol important n contracie, amortizand efectul mecanic brusc i mpiedicnd eventualele rupturi m uscular n timpul contraciilor repezi. Contractilitatea este proprietatea muchiului de a dezvolta o tensiune asupra punctelor sale de origine i inserie. Muchiul care se contract i schimb forma, nu ns i volumul. n timpul contraciei, muchiul efectueaz un lucru mecanic (travaliu) care se poate exprima n kilogram metri. Cand are loc o deplasare, travaliul este dinamic i se realizeaz printr-o contracie izotonica (izo = aceeai, tonic = tensiune), deoarece fibrele scurtandu-se, lungimea lor variaz, tensiunea rmnnd aceeai. Muchiul se poate contracta i fr s se produc o scurtarea fibrelor sale i ca urmare o deplasare a osului pe care se insera;aa se ntmpl atunci cnd apsam cu mna pe o mas sau vrem s ridicm o greutate mare i nu o putem urni. n acest caz se dezvolt n muchi o tensiune,care este variabil, dar care nu determin micare;se produce un efort static i n acest caz contracia se numete izometric pentru c lungimea fibrelor nu variaz, ci numai tensiunea. 6

Contraciile muchilor striai snt repezi i dependente de voina umana. Muchii netezi nu prezint inserii pe oase din care cauz contraciile sunt nsoite ntotdeauna de scurtarea fibrelor; contraciile sunt lente i involuntare. Muchii sunt transformatori de energie. Ei transform energia chimic potenial n energie actual. Din aceasta, cea mai mare parte se exteriorizeaz sub form de cldur, restul sub form de energie mecanic - contracia - sau sub alte forme de energie: electric, acustic. O alt form este stocat n moleculele macroergice. AFECIUNI MUSCULARE a) Crampele musculare Crampele musculare sunt contractii involuntare ale muschiului sau ale unui grup de muschi. Durerea care apare este atroce si determina, de cele mai multe ori, impotenta functionala la locul aparitiei. Cauzele sunt, de cele mai multe ori, suprasolicitarea musculara si deshidratarea provocata de temperaturi crescute. Loviturile, efortul muscular si mentinerea aceleiasi pozitii un timp mai indelungat pot determina crampe musculare. Alte cauze sunt leziunile traumatice, intinderile musculare, tulburarile circulatorii sau nervoase. In cazul tulburarilor circulatorii, fluxul de sange care ajunge la muschi este scazut si in timpul repausului, mai ales in somn, crampele apar la nivelul gambei si degetelor de la picioare (carceii). Simptomele aparitiei crampelor musculare includ: durere musculara acuta si ascutita (spasm, contractie), care deseori apare la picior; o formatiune (umflatura) dura de tesut muscular care poate fi simtita sau este vizibila sub piele. Suprasolicitarea unui muschi, deshidratarea, loviturile, intinderile musculare sau simpla mentinere intr-o singura pozitie o perioada mai mare de timp pot determina aparitia unor crampe musculare. Atletii care obosesc si se deshidrateaza in timpul unor intreceri desfasurate in conditii de temperatura atmosferica crescuta (vreme calda) dezvolta frecvent crampe musculare. Crampele musculare la nivelul gambei pot fi si consecinta: circulatiei sanguine inadecvate: ingustarea arterelor care distribuie sange la nivelul piciorului (arteriosclerozaextremitatilor) pot produce durere asemanatoare crampelor in gamba si picior in timpul exercitiilor fizice; aceste crampe trec intr-un minut sau doua dupa incetarea efortului fizic; compresiunea nervilor: compresiunea nervilor in coloana vertebrala (scleroza lombara) poate produce durere asemanatoare crampelor la nivelul membrului inferior. De obicei durerea se agraveaza la mers. Mersul intr-o pozitie flectata a corpului (ca si cum ar impinge un carucior de cumparaturi) poate imbunatatii simptomele; 7

depletia minerala: cantitati prea mici de potasiu, calciu, magneziu in dieta pot contribui la aparitia crampelor la gambe; Crampele musculare reprezinta de asemeni simptome ale unor afectiuni cum ar fi: afectiuni nervoase, tiroidiene, hormonale, diabet, hipoglicemie si anemie. Acestea apar frecvent in timpul sarcinii. Pentru prevenirea apritiei crampelor se recomanda: evitarea deshidratarii: este necesara consumarea unei cantitati de lichid (apa sau alte bauturi) corespunzatoare, cel putin sase pahare pe zi. Cantitatea exacta depinde de dieta, sex, nivelul de activitate fizica, vremea, starea de sanatate, varsta si alte medicatii administrate. Lichidele ajuta muschii sa se contracte si sa se relaxeze si mentin celulele musculare hidratate si mai putin iritabile. Este bine sa se consume lichide inainte de exercitiile fizice, in timpul activitatii fizice si dupa terminarea acestuia, pentru a preveni pierderile de lichide. exercitii de intindere a musculaturii inainte si dupa folosirea mai mult timp a oricaror grupe musculare. La pacientii la care crampele apar in timpul noptii se recomanda exercitii de intindere inainte de culcare. In cazul aparitiei crampelor, urmatoarele actiuni pot fi de ajutor: intinderea si masajul: intinderea grupei musculare afectate si masajul usor poate ajuta la relaxare. In cazul crampelor la nivelul gambelor se recomanda sustinerea greutatii pe piciorul afectat si indoirea usoara a genunchiului sau flexia dorsala a piciorului pe gamba (tragerea degetelor de la picior spre tibie). aplicarea de cald sau rece: se poate folosi o compresa rece pentru relaxarea muschilor tensionati, urmata de aplicarea unui prosop cald, unei paturi electrice sau o baie fierbinte pentru ameliorarea durerii sau sensibilitatii ramase. b) Contuzia Este o afectiune a aparatului locomotor datorata unui traumatism direct ce poate interesa articulatiile sau muschii. Ea se manifesta prin dureri locale, tumefiere, echimoze, impotenta functionala variabila n functie de gravitatea traumei. Tratamentul contuziei, n stadiul acut, consta n: repaus segmentar; analgezice-antiinflamatoare aplicate local; fizioterapie; masaj cu gheata; masaj manual.

Masajul cu gheata se poate aplica pe zona afectata efectund neteziri cu o bucata de gheata cu efecte analgezice locale, decontracturante si de prevenire a edemului. Masajul manual se poate apilica la distanta, proximal si distal, n raport cu zona lezata. Prin masaj se urmareste: ameliorarea circulatiei sanguine; reducerea tulburarilor vasculotrofice; favorizarea resorbtiei edemelor; asigurarea unei bune troficitati; mentinerea tonusului musculaturii nvecinate. Se executa neteziri cu palma, continuate cu frictiuni, framntari, tapotament n ventuza sau tocat si vibratii. c) Febra musculara Febra musculara este definita ca disconfortul sau durerea muschilor scheletici in urma unei activitati fizice intense, de obicei, in cazul persoanelor care nu fac in mod constant efort fizic. Febra musculara este rezultatul incordarii excesive a muschilor, ca urmare a unei activitati fizice la care muschii unei persoana nu se pot adapta. Orice activitate fizica desfasurata o anumita perioada de timp, care presupune efortul intens al muschilor, mai accentuata decat in mod normal, poate provoca febra musculara. Gradul de inflamatie musculara depinde de intensitatea contractiei muschilor in timpul exercitiilor fizice. Intensitatea se pare ca este mai importanta decat durata exercitiilor fizice. Masajul utilizat contra febrei musculare consta in miscari de netezire sau de alunecare, aplicate direct pe piele. Miscarile de alunecare se executa in lungul fibrei musculare, de la o insertie la alta (insertiile muschiului pe os se situeaza in vecinatatea unei articulatii). Apoi se preseaza usor pe tendoane si mai apasat pe partea carnoasa a muschiului. Pot sa urmeze frictiuni, framantari, lovituri fine, ritmice si vibratii, realizate prin scuturarea usoara a muschiului. In afara de efectul de stimulare a circulatiei sangelui, masajul are si efect linistitor, si de scadere a starii permanente de tensiune musculara. d) Intinderea musculara Intinderea reprezinta o leziune musculara sau a tendoanelor in care fibrele musculare se rup, fisureaza ca rezultat al suprautilizarii. Simptomele tipice unei intinderi musculare sunt: durerea localizata, tumefierea, redoarea, aparitia de echimoze locale. Intinderile musculare sunt rezultatul fisurilor fibrelor muschilor suprautilizati. Pot apare in efectuarea activitatilor de zi cu zi si nu sunt specifice doar atletilor. Persoanele care practica sport sunt expuse la dezvoltarea intinderilor musculare prin folosirea excesiva a musculaturii. In intinderea musculara, tensiunea sau intinderea extrema determina fisurarea sau ruperea muschilor in timpul activitatii fizice. Durerea sau spasmele sunt determinate de contractiile 9

sustinute ale fibrelor musculare. Intinderile usoare nu sunt urmate de repercursiuni clinice. Cele de grad 2, 3 determina rasucirea fibrelor musculare sau ruperea completa a acestora, necesitand evaluare medicala si tratament. Intinderea musculara poate fi acuta sau cronica. Cea acuta aparare ca urmare a unui traumatism sau suprasolicitare a muschiului, iar cea cronica se dezvolta in urma suprasolicitarilor prelungite, repetitive ale aceluiasi muschi sau grup de muschi. Simptomele tipice de leziune musculara sunt: durere vie cu caracter de arsura, cu aparitie brusca atitudine antalgica (adopta o pozitie in care durerea nu mai este atat de intensa) prezenta durerii localizate la palpare tumefierea regiunii (umflarea), echimoza (vanataie) locala, aparitia hematomului (ruptura musculara partiala sau totala) in cazuri severe (ruptura musculara partiala sau totala) apar grade diferite de impotenta functionala a muschiului Sunt descrise 3 grade de severitate ale intinderii musculare: Grad 1: leziune usoara care afecteaza un numar redus de fibre musculare (sub 5%). Este o leziune fibrilara (afecteaza cateva fibre musculare). Aceasta reprezinta in denumirea curenta intindere musculara. Clinic: durere localizata, fara impotenta functionala, redoare si crampe la 2 - 5 zile post injurie. Grad 2: leziune medie care afecteaza un numar extins de fibre musculare dar muschiul nu este complet rupt. Leziunea este de tip fascicular. Clinic: durere intensa, tumefiere, echimoza moderata, redoare si crampe cu durata de o saptamina. Grad 3: leziune severa cu ruptura musculara completa. Clinic: durere brusca, intensa, imposibilitatea de a contracta muschiul, echimoze si tumefiere importante, la inspectie muschiul se observa proeminent. Localizarile cele mai frecvente se intalnesc la muschii membrelor inferioare, mai precis la nivelul cvadricepsului femural, ischiogambierilor, aductorilor coapsei, tricepsului sural dar si la nivelul membrului superior biceps brahial (cel mai frecvent) si toracelui (muschiul pectoral mare). Tratamentul de prima linie in leziunile musculare de faza acuta cuprinde patru pasi cunoscuti sub acronimul RICE: repaus segmentar (Rest), aplicare locala de gheata (Ice), compresie locala (Compression) si ridicarea membrului afectat (Elevation). Repausul opreste activitatile fizice care nu sunt necesare, mai ales cele care produc durere pentru a preveni progresia leziunilor. Este obligatoriu, mai ales in cazul sportivilor, deoarece continuarea antrenamentelor determina agravarea injuriei, putand evolua de la intindere musculara pana la ruptura partiala si chiar totala a muschiului. 10

Se va aplica gheata pentru a reduce edemul prin restrictionarea fluxului de singe la locul leziunii. Nu se aplica gheata pentru mai mult de 10-15 minute o data, dar se repeta aplicarea de gheata de 4 8 ori pe zi timp de 3 zile. Aceasta se aplica pe un strat de tifon sau prosop pentru a se evita leziunile termice ale tegumentului. Se va folosi bandaj compresiv pentru a reduce edemul. Se mentine zona afectata ridicata deasupra nivelului inimii pentru a diminua / preveni staza locala, edemul. Tratamentul local este acompaniat de administrare de antiinflamatorii nesteroidiene de uz general si local (unguente) pentru a combate durerea si inflamatia. Daca leziunea este acompaniata de durere severa se recomanda examenul medical, mai ales daca membrul nu poate fi utilizat sau daca se identifica sensibilitate marcata intr-un punct. Acestea pot fi semne ale unei fracturi osoase, entorse sau rupturii complete musculare. Fizioterapia este utilizata cu bune rezultate laserterapia in primele zile, ultrasunet sau ultrasonoforeza (dupa primele 48 ore) iar dupa ziua a 8-a curenti diadinamici, TENS. Masajul nu este recomandat in primele 15 zile. Kinetoterapia este indicata dupa initiala cicatrizare si consta intr-o prima faza in exercitii de stretching pentru a intinde tesutul cicatriceal fibros, urmate de exercitii de crestere progresiva a fortei musculare initial exercitii pasive, pasivo-active si active; treptat se va trece la exercitii active cu incarcare progresiva. Urmatoarea etapa este inceperea antrenamentului specific, de asemenea, gradat ca intensitate si incarcare, ideal sub supraveghere medicala. Tratamentul rupturii musculare partiale si totale este ortopedic si chirurgical. Tratamentul rupturilor fibrilare cuprinde: repaus segmentar; crioterapie; medicatie analgezica-antiinflamatoare aplicata local; fizioterapie; masaj. Masajul se face la distanta de locul unde e situata leziunea fibrilara si are efect calmant si miorelaxant, aplicnd manevre blnde, efectuate lent. Se executa efleuraj cu palma pentru efect sedativ, dupa care se aplica framntari si frictiuni usoare n scopul mbunatatirii circulatiei si troficitatii locale, precum si vibratii cu efecte de relaxare musculara. Ruptura musculara poate lasa ca sechela o cicatrice dureroasa care este perceputa mai ales n timpul exercitiilor pe parcursul antrenamentului. Durerile, de obicei moderate, se datoreaza lipsei de elasticitate si suplete a cicatricei. Tratamentul cicatricei algice consta n: fizioterapie; masaj. Masajul terapeutic urmareste : revenirea supletii tonusului la nivelul cicatricei; 11

mobilizarea ei pe straturile mai profunde; activarea circulatiei sanguine cu ameliorarea metabolismului local. Se efectueaza neteziri cu actiune sedativa, apoi frictiuni la nivelul cicatricei si n jurul ei, precum si framntari cu 2 degete, policele si indexul. De asemenea, masajul sub forma de dus subacval pe muschiul afectat reprezinta o procedura eficienta. e) Tendinitele Tendinita este o inflamatie a unui tendon, iar tendonul reprezinta insertia sau originea osoasa a unui muschi, prin care acesta isi exercita actiunea mecanica asupra articulatiilor invecinate. Tendonul poseda proprietati elastice care reduc riscul de ruptura in caz de contractii musculare violente. Tendinita reprezinta de fapt ruptura partiala a unor fibre tendinoase care se insoteste de un edem local. Evolutia acestor leziuni poate dura de la cateva zile, saptamani sau chiar mai multe luni. Activitatea sportiva este cel mai adesea cauza tendinitelor, solicitarile repetitive si excesive generand tendinitele. Aceste solicitari ale tendonului pot surveni de o maniera brutala, in momentul unei sarituri sau unei accelerari, decelerari bruste, sau de o maniera progresiva, prin miscari repetate. Cateodata cauza este un traumatism direct la nivelul tendonului, in mod particular la nivelul tendonului rotulian sau achilean. Mai rar, tendinita este determinata de frecarea tendonului de o structura anatomica vecina: este vorba despre fascia lata (fascia coapsei), care poate prezenta un conflict cu o proeminenta osoasa a femurului. Exista o serie de cauze generale care pot determina paparitia tendinitelor: obezitatea, incaltamintea neadecvata, hidratarea insuficienta, lipsa vitaminelor, frigul, mobilitate articulara scazuta, lipsa incalzirii. Cel mai frecvent simptom in tendinite este durerea - prezenta adesea in stare de repaus, se accentueaza la palpare si atunci cand se mobilizeaza articulatiile vecine tendonului inflamat. Durerea este de obicei acuta, intepatoare, insotita de o inflamare a zonei inconjuratoare: zona este calda, rosie, umflata. Ulterior apare scaderea fortei musculare a intregii regiuni afectate (deget, mana, cot, umar, genunchi, glezna). Evolutia tendinitelor poate dura mai multe luni. O tendinita poate evolua catre vindecarea spontana sau sa persiste si sa devina cronica. Una dintre complicatiile tendinitelor este ruptura tendinoasa (ruptura tendonului rotulian sau cvadricipital). Este totusi o complicatie rara, dar grava, manifestata prin dureri extrem de violente si impotenta functionala totala. Cele mai frecvente localizari sunt tendonul achilean (tendinita achileana), fascia plantara (fasceita plantara), tendonul rotulian (tendinita rotuliana), si tendonul cvadricipital (tendinita cvadricipitala). Mult mai rar se intalneste tendinita la nivelul muschilor ischio-gambieri. In sfarsit,

12

sindromul de conflict al fasciei lata face si el parte din tendinitele genunchiului - sindromul de bandeleta iliotibiala.

Fig. Localizari ale tendinitelor n stadiul acut, tratamentul consta n: repaus segmentar; crioterapie; medicamente analgezico-antiinflamatoare; fizioterapie; masaj cu gheata. Masajul cu gheata se face prin netezirea cu o bucata de gheata a tendonului afectat, procedura ce are efecte analgezice, antiinflamatoare si de prevenire a tumefierii. Dupa reducerea durerilor si fenomenelor inflamatoare, se poate aplica masajul manual. Se efectueaza efleuraj, frictiuni cu scopul ameliorarii circulatiei sanguine si troficitatii locale, ndepartarii eventualelor aderente si restabilirii conditiilor de alunecare fiziologice ale tendonului. f) Miozitele de efort Miozitele de efort sunt afectiuni al sistemului muscular, care apar frecvent la persoanele ce practica sportul de performanta, localizate pe grupul muscular supus unei solicitari deosebit de intense. Ele se caracterizeaza prin dureri difuze n grupul muscular, nsotite uneori, de hipertonie musculara sau contractura musculara. Masajul n terpia acestor afectiuni are ca obiective: sedarea durerilor; micsorarea hipertoniei musculare sau a contracturii musculare; mbunatatirea circulatiei sanguine locale; activarea factorilor metabolici la grupul muscular afectat.

n tratamentul miozitelor de efort, masajul se aplica mpreuna cu alte mijloace terapeutice, cum sunt: 13

repausul segmentar; aplicatii locale de analgezice-antiinflamatoare; fizioterapie.

Masajul are efect calmant si de relaxare musculara, folosindu-se manevre blnde, de intensitate mica, cu ritm lent. Se executa neteziri ale grupului muscular afectat, apoi se continua cu frictiuni usoare si mai ales cu vibratii ce au efect miorelaxant. Probabilitatea existentei unei leziuni musculare fibrilare, ce constituie o contraindicatie pentru aplicarea masajului pe grupul muscular respectiv, necesita examenul medical pentru excluderea acestei eventualitati. g) Torticolis frigore Torticolisul frigore este o afectiune ce intereseaza musculatura cefei, mai ales muschii trapez si sternocleidomastoidian, care apare dupa o expunere la frig sau un curent de aer rece. El nu este precedat de un traumatism al regiunii cervicale sau legat de existenta unei artroze la acest nivel. Se manifesta prin dureri cervicale spontane sau n legatura cu miscarile capului, care sunt limitate la existenta unei contracturi musculare. Tratamentul acestei afectiuni cuprinde: repausul segmentar al regiunii cervicale; medicamente analgezice-antiinflamatoare; fizioterapie; masaj.

Masajul terapeutic este calmant si miorelaxant, utilizndu-se manevre usoare si n ritm lent. Se folosesc neteziri n sens descendent, de la insertiile superioare ale musculaturii cefei, pe occipital pna la nivelul foselor supraspinoase. Se continua cu frictiuni usoare, facute cu prudenta pentru a evita accentuarea fenomenelor dureroase, dupa care se trece la vibratii cu degetele. Nu se folosesc manevre de tapotament n stadiul acut, deoarece produc o accentuare a fenomenelor dureroase si a contracturii musculare. Aplicarea masajului dupa efectuarea unei proceduri de termoterapie, mareste actiunea analgezica si miorelaxanta a tratamentului. Cu aceleasi efecte se poate utiliza si dusul cu aer cald. Presopunctura se poate executa folosind puncte situate n regiunea cefei pe meridianele vezicii urinare si celei biliare. h) Lumbago de efort (lombalgia de efort) Lumbago de efort este o afectiune localizata pe musculatura lombara, determinata de solicitari mai mari si de durata mai lunga a grupelor musculare respective, n practicare anumitor sporturi de performanta sau n unele activitati profesionale. Afectiunea nu este 14

legata de existenta unei artroze vertebrale, prezenta unui traumatism anterior sau a unei suferinte discale lombare. Se manifesta prin dureri spontane, accentuate de miscarile trunchiului, care pot fi limitate, ntr-o masura mai mare sau mai mica, de existenta unei contracturi musculare lombare. Tratamentul afectiunii consta n: repaus; medicamente analgezice-antiinflamatoare si decontracturante; fizioterapie; masaj.

Ca obiective, masajul are n vedere diminuarea durerilor si micsorarea contracturii musculare. El va fi calmant si miorelaxant, utiliznd manevre mai putin energice cu ritm mai lent, n functie de sensibilitatea fiecarui bolnav. Efleurajul se executa cu palmele ambelor mini pentru a obtine o calmare a durerilor, dupa care se continua cu frictiune usoara si framntare n cuta, evitndu-se aparitia unei exagerari a durerilor. Vibratiile se aplica pe zona unde e prezenta contractura musculara, pentru actiunea lor miorelaxanta. Masajul terapeutic se poate executa cu aparate de vibromasaj, cu efecte decontracturante si de sedare a durerilor, dar si n apa, cu ajutorul dusului subacval avnd aceleasi efecte. i) Hipotrofiile musculare de inactivitate

n afectiunile traumatice ale aparatului locomotor, reducerea activitatii unui grup muscular sau suprimarea aproape totala a activitatii unui grup muscular, n timpul unei imobilizari n aparat gipsat pentru o fractura, produce initial o scadere a tonusului muscular - hipotonie urmata de o scadere a volumului grupului muscular - hipotrofie musculara sau amiotrofie. O imobilizare prelungita la pat, de exemplu n faze acute ale poliartritei reumatoide, provoaca la nivelul sistemului muscular o pregresare a fenomenelor de hipotrofie de 3% n fiecare zi. Fenomenele de hipotrofie musculara apar frecvent n traumatismele aparatului locomotor, ce se produc n sportul de performanta, n special la cazurile unde persista sechele. n tratamentul complex de recuperare a hipotrofiilor musculare, pe lnga kinetoterapia de tonifiere musculara se asociaza si masajul simultan. Masajul are ca obiective: stimularea tonusului muscular; mbunatatirea excitabilitatii,contractibilitatii si elasticitatii fibrelor musculare; mbunatatirea conditiilor de nutritie si metabolice prin activarea circulatiei sanguine la

nivelul muschilor. Este indicat masajul stimulent folosind manevre rapide, intense. Efleurajul initial se face cu alunecari centripete, de la extremitatea distala la cea proximala a muschilor tratati. 15

Frictiunea se executa cu "radacina" minii sau cu partea dorsala a pumnului nchis, dupa care se trece la manevrele indicate n special n hipotrofiile musculare de inactivitate, care sunt framntarea si baterea. Framntarea poate folosi procedeul n cuta sau n bratara, terminnd cu rulatul sau cernutul la membre, iar tapotamentul prin procedeul tocatului sau al batatoritului cu partea cubitala a pumnului.

BIBLIOGRAFIE: V. Ranga; I. Teodorescu Exarcu. Anatomia i fiziologia omului, 1970, Editura Medical, Bucureti Cordun, M. - Masaj tehnici i aplicaii n sport, 1992, Editura Medical, Bucureti Drgan, I. i Petrescu O. - Masaj - automasaj, 1993, EDITIS, Bucureti Mrza, D. - Masajul terapeutic, 2002, Editura Plumb, Bacu Ionescu, A. - Masajul (procedee tehnice, metode, efecte, aplicaii n sport), 1992, Editura All, Bucureti

16