Manual de Logica Matematica

Elemente de Logic
a
Matematica
(curs de lectii)
Cucu Ion Rusu Andrei

Rusu Elena
CUPRINS
Cuprins
1 Introducere.
2 Algebra si calculul propozitiilor.
2.1 Algebra propozitiilor. . . . . . . . . . . . . .
2.2 Teorema Post . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Calculul propozitiilor. . . . . . . . . . . . .
2.3.1 Simbolurile calculului propozitiilor. .
2.3.2 Axiomele calculului propozitional. .
2.3.3 Regulile de deductie. . . . . . . . . .
Teorema deductiei. . . . . . . . . . . . . . .
Aplicatiile teoremei deductiei. . . . . . . . .
Formule echivalente. . . . . . . . . . . . . .
Necontradictia calculului propozitional. . .
Alte axiomatizari ale calculului propozitiilor
Independenta axiomelor . . . . . . . . . . .
2.4
2.5
2.6
2.7
2.8
2.9
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
3 Calculul predicatelor.
3.1 Algebra predicatelor . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Formulele calculului predicatelor . . . . . . . . .
3.3 Sistemul de axiome si reguli de deductie ^n calculul predicatelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4 Necontradictia calculului predicatelor. . . . . . .
3.5 Teorema deductiei ^n calculul predicatelor. . . . .
3.6 Exemple de formule deductibile ^n calculul predicatelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.6.1 Regula silogismului pentru calculul predicatelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5
7
7
8
18
18
19
20
22
25
28
29
30
31
34
34
36
38
39
40
44
45
82
46
47
58
61
67
72
CUPRINS
3.6.2 Regula generalizarii. . . . . . . . . . . . .

Teoremele principale ale calculului predicatelor. .
Formule echivalente. Forma perfecta . . . . . . .
Principiul dualitatii. . . . . . . . . . . . . . . . .
Forme normale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Formule normale Scolem. . . . . . . . . . . . . .
Problema completitudinii calculului predicatelor.
Teorema Godel. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
84
84
85
89
3.7
3.8
3.9
3.10
3.11
3.12
4 Algoritmi
4.1 Notiune de algoritm. Proprietactile caracteristice
4.2 Algoritmul normal a lui Markov, masina lui Turing
4.3 Probleme algoritmice indecidabile . . . . . . . . .
90
90
92
90
5 Teoriile matematice
5.1 Limbajul teoriei de ordinul 1 . . . . . . . . . . .
5.2 Exemple de teorii matematice din algebra si
analiza matematica . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.3 Notiunea de model al teoriei. Izomorsmul modelelor si categoricitatea teoriilor . . . . . . . . . .
1 Introducere.
În antichitate logica nu era conceputa ca o stiinta si cu atât mai

mult ca un sistem axiomatic. Însa cu timpul logica a suferit o
transformare, devenind o stiinta matematizata, adica ceea ce se
numeste ^n prezent un sistem formal logico-matematic.
Aceasta disciplina era conceputa ca "stiinta stiintelor" sau
ca "arta artelor", neputând sa se prezinte ^n constructia ei ca o
stiinta printre alte stiinte, ^ntrucât ar ^nsemnat ^n acest caz,
ca ea sa e gen (al tuturor stiintelor) si o specie a acestui gen
(ind o stiinta).
Putem spune ca logica era pentru losoi greci, ca si pentru logicienii scolastici, o teorie (^n sensul etimlogic pe care ^l
aveau ^n limba greceasca cuvintele "contemplatie", "viziune").
În acest sens logica putea sa e, ^n conceptia celor antici, si
^n special ^n conceptia lui Aristotel, o "teorie", adica un corp
de adevaruri nedemonstrate, obtinute direct, "contemplate" sau
re ectate ^n oglinda intelectului omenesc.
În logica veche si cea a scolasticilor nu exista decât principii,
din ea ind excluse consecintele. Altfel spus, exista principii
logice ^n virtutea carora se pot trage consecinte ^n alte stiinte.
Prin urmare, logica enunta principiile stiintelor, dar nu era ea
^nsasi o stiinta deductiva.
Cu timpul logica matematica este construita ca o stiinta deductiva axiomatica. Adica o serie de propozitii sau armatii
sunt acceptate ^n fruntea unei stiinte fara a denite si fara a
demonstrate. Celelalte armatii sunt introduse prin denitie,
ind formate cu ajutorul unor procedeie de denitie date cu
ajutorul primelor armatii.
Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Prin urmare, logica matematica este o disciplina stiintica al

carei drept la viata i-a fost contestat multa vreme si de lozo,
si de matematicieni.
Interesul pentru logica matematica a crescut treptat si
putem arma ca ^n prezent numarul celor ce se intereseaza de
aceasta disciplina este ^n crestere.
În afara de aceasta, la interesul teoretic crescând pentru logica matematica se adauga ^n ultimul timp si interesul practic
pentru aceasta disciplina al inginerilor si tehnicienilor.
Acest interes se datoreste faptului ca logica matematica se
aplica ^n proiectarea circuitelor cu contacte si relee si a circuitelor cu elemente electronice.
Logica matematica ^n prezent ^si gaseste o aplicare si ^n
acel capitol al lingvisticii matematice ^n care se studiaza traducerea automata precum si ^n teoria codurilor, care serveste
^n calitate de punte de legatura ^ntre lingvistica matematica
si telemecanica. Un alt aspect al problemei ^n cauza este,
pe de alta parte, importanta crescânda a rezultatelor obtinute
de cercetarile din teoria algoritmilor, precum si interesul unor
cercetari ^n care logica matematica este legata de algebra moderna.
În lucrarea de fata vom cerceta numai logica clasica sau logica bivalenta, numita logica lui Chrysippes. Cu alte cuvinte,
orice propozitie este adevarata sau falsa si nu poate ^n acelasi
timp si adevarata si falsa, adica se ^ndeplineste principiul excluderii tertului si principiul contradictiei.
2 Algebra si calculul propozitiilor.

2.1 Algebra propozitiilor.
Vom cerceta diferite armatii (propozitii), presupunând ca ele se

supun actiunii legii tertului exclus si legii de contradictie, adica
ecare armatie sau este falsa sau este adevarata si nu poate
simultan si adevarata si falsa. Facem abstractie de continutul
semantic al propozitiei si ne vom limita doar la proprietatea sa
de a adevarata sau falsa. Atunci armatia poate considerata
ca o valoare ce poate lua doar doua valori: "adevar" si "fals"
(notate^n continuare prin a, f sau 1, 0). Propozitiile le vom nota
cu litere majuscule latine. Exemple: prin A notam armatia
"5 > 4" care este adevarata; prin B notam armatia "Chisinau
este capitala României" care este falsa.
În vorbirea curenta propozitiile sunt unite ^ntre ele cu ajutorul cuvintelor de legatura: si, sau, etc. Aceste cuvinte de
legatura ne permit sa obtinem armatii noi din cele pe care le
avem deja. Sa denim asupra propozitiilor niste operatii noi:
& (conjunctia), _ (disjunctia), ! (implicatia), : (negatia). Fie
sunt date doua armatii arbitrare A, B . Deoarece pe noi ne intereseaza doar veridicitatea armatiilor, trebuie sa denim cum
in uenteaza aceste operatii asupra adevarului armatiilor compuse. Vom avea A&B este adevarata daca si numai daca ambele armatii A si B sunt adevarate; A _ B este falsa daca
si numai daca ambele armatii A si B sunt false; :A este
adevarata daca si numai daca A este falsa; A ! B este falsa
daca si numai daca A este adevarata, iar B este falsa; A se
mai numeste ipoteza si B se numeste consecinta. Ce ^ntelegem
Cucu I., Rusu A. Rusu E.
:A A ! B
f
a
f
f
a
a
a
a
prin formula? Prin formula a algebrei propozitiilor vom ^ntelege

orice armatie simpla, precum si orice armatie compusa care se
obtine din armatii simple folosind operatiile indicate mai sus.
Putem considera ca ecare formula ne determina o functie, argumentele careea sunt armatii elementare variabile. Deoarece
argumentele functiei si valoarea functiei primesc doar doua valori diferite, atunci aceasta functie poate descrisa cu ajutorul
tabelelor. Sa prezentam tabelele functiilor elementare.
A B A&B A _ B
a a
a
a
a f
f
a
f a
f
a
f f
f
f
Doua formule A si B se numesc echivalente (notam A B )

daca pentru orice valori ale variabilelor, care intra ^n formulele
date, ele iau aceeasi valoare de adevar. Exemple: ::X X ,
(X &Y ) (Y &X ), :(X &Y ) (:X ) _ (:Y ), (X ! Y )
(:X _ Y ).
2.2 Teorema Post
Conform celor mentionate ^n paragraful anterior orice formula

determina o functie denita pe multimea valorilor de adevar
fa; f g cu valori ^n fa; f g. Vom nota a cu 1 si f cu 0. Se spune
ca doua formule A si B sunt egale grac, daca ind scrise ele
arata la fel. Exemplu: e formula A este (p ! q)&r, iar formula
B este (p ! q)&r. Atunci formulele A si B sunt grac egale.
Teorema Post
Exemplul 2. Fie avem sistemul de formule
= fp&q; p _ q; :pg:
(1)
Spunem ca formula A este direct expresibila prin formulele

sistemului , daca formula A se poate obtine din formulele sistemului si variabile folosind regula slaba a substitutiei, adica
daca avem formulele B si C , atunci avem si formula B [x=C ],
unde B [x=C ] semnica rezultatul substitutiei ^n locul locul variabilei arbitrare x a formulei B .
Exemplul 1. Fie = fp&q; p _ q; p ! q; :pg. Este clar ca
orice formula este direct expresibila prin formulele sistemului ,
deoarece având la dispozitie variabilele si formulele respective
elementare noi putem construi orice formula.
ij
Este clar ca nu orice formula este direct expresibila prin . De

exemplu, formula p ! q nu este direct expresibila prin .
Se spune ca formula A este expresibila (functional) prin formulele sistemului ^n logica L, daca A poaste obtinuta din
variabile si formulele din folosind regula slaba a substitutiei si
regula de^nlocuire cu o formula echivalenta ^n L, care ne permite
sa trecem de la formula G la formula H , care este echivalenta
^n L cu ea.
Se spune ca functia f (x1 ; : : : ; x conserva pe algebra
booleana A predicatul R(x1 ; : : : ; x , daca pentru orice elemente
(i = 1; : : : ; m; j = 1; : : : ; n) ale algebrei A din adevarul
relatiilor
m
mn
R(11 ; : : : ; 1 ); : : : ; R(1 ; : : : ; )
10
rezulta relatia
mn
R(f (11 ; : : : ; 1 ); : : : ; f ( 1 ; : : : ; )):
În mod similar spunem ca formula F (p1 ; : : : ; p ) conserva
predicatul R(x1 ; : : : ; x ) pe algebra A.
Sistemul de formule se numeste complet la expresibiltate ^n
logica L, daca prin este expresibila ^n L orice formula a limbajului logicii L. Sistemul de formule este numit precomplet
^n L, daca nu este complet ^n L, iar orice completare a lui
cu o formula, care nu este exprisibila prin ^n L, se obtine un
sistem complet ^n L.
Vom considera ^n continuare algebra booleana cu doua elemente B =< f0; 1g; &; _; : >. Ca de obicei, vom considera ca
p ! q este o forma mai scurta de a scrie :p _ q, iar p q este
(p ! q)&(q ! p). Formulele calculului clasic al propozitiilor se
interpreteaza ^n mod standard pe algebra boolleana B.
Vom prezenta ^n continuare conditiile necesare si suciente pentru ca un sistem de formule din calculul clasic al
propozitiilor sa e complet relativ la expresibilitate.
Demonstratia teoremei se bazeaza pe
Teorema 2.1 Pentru ca sistemul de formule sa e complet relativ la expresibilitate ^n logica clasica a propozitiilor este
necasar si sucient ca sistemul de formule sa contina cel putin
o formula care nu conserva pe algebra booleana cu doua elemente respectiv relatiile: x = 0, x = 1, x = :y , x y si
x y = u v.
Demonstrat
ie.
urmatoarele 6 leme.
Teorema Post
Lin
11
Sa notam relatiile din teorema cu T0 , T1, S , M si Lin respectiv, iar clasele de formule care conserva aceste relatii le vom nota
cu K0 , K1 , K , K , K respectiv. Este evident ca clasele
date de formule sunt ^nchise la expresibilitate. La examinarea
formulelor din sistemul complet f0; 1; :p; p&q; p _ qg se poate
usor stabili ca aceste clase sunt distincte.
Lema 2.1 Prin variabile si o formula F care nu conserva pe algebra booleana cu doua elemente B predicatul T0 este expresibila
o formula F0 (p), care poseda proprietatea ca F [0] = 1.
Demonstrat
ie. Fie formula F (p1 ; : : : ; p ) nu conserv
a
pe algebra B predicatul T0 . Prin urmare exista cortejul <
0; : : : ; 0 > de elemente (exista doar un singur cortej) din B
asa ancât F [0; : : : ; 0] = 1. Consideram formula unara F0 (p) =
F [p1 =p; : : : ; p =p]. Este clar ca F0 [0] = 1. Lema este demonstrata.
Lema 2.2 Prin variabile si o formula G care nu conserva pe algebra booleana cu doua elemente B predicatul T1 este expresibila
o formula F1 (p), care poseda proprietatea ca F [1] = 0.
Demonstrat
ie. Demonstratia acestei ultime armatii este
analogica cu demonstratia lemei 2.1.
În calitate de consecinta din lemele 2.1 si 2.2 avem
Lema 2.3 Prin variabile si formulele arbitrare F si G, care nu

conserva pe algebra booleana B respectiv relatiile T0 si T1 este
exprisibila sau :p, sau sunt expresibile ambele constante 0 si 1.
12
Demonstrat
ie. Într-adev
ar, conform lemei 2.1 prin formula F si variabile este expresibila sau :p, sau 1, iar conform
lemei 2.2 prin G si variabile este expresibila sau :p, sau 0. Prin
urmare, lema 2.3 este evidenta.
Lema 2.4 Prin variabile, negatie :p si o formula arbitrara F ,

care nu conserva predicatul S pe algebra B, sunt expresibile constantele 0 si 1.

0 1
1 0
(2)
Demonstrat
ie. Fie formula F (p1 ; : : : ; p ) nu conserv
aS
pe B. Atunci exista cortejurile de elemente < 1 ; : : : ; > si
< 1 ; : : : ; > din B, astfel ^ncât
1 : : :
1 : : :
si

F [1 ; : : : ; ] 0 1
(3)
F [1 ; : : : ; ]
0 1
Având ^n vedere (3), consideram formula F 0 (p1 ; : : : ; p ) determinata de schema
n
a F [1 ; : : : ; ] = 0
F 0 (p1 ; : : : ; p ) = F:F(p(1p; :;::::;:p; p);); dac
daca F [1 ; : : : ; ] = 1
1
Este evident ca formula F 0 conserva relatiile F 0 [1 ; : : : ; ] = 0
si F 0 [1 ; : : : ; ] = 0.
Construim ^n continuare formula H (p) care este egala grac
cu formula F 0 [p1 =H1(p); : : : ; p =H (p)], unde pentru ecare i =
Teorema Post
13
1; : : : ; n avem

p; daca = 0; = 1;
H = :
p; daca = 1; = 0:
(conform relatiei (2) alte cazuri nu sunt). Formula H (p) este
direct expresibila prin formulele din formularea lemei si poseda
proprietatea ca H [0] = H [1] = 0. Prin urmare es este echivalenta ^n logica clasica cu constanta 0. Prin urmare avem si
constanta 1, deoarece 1 = :0. Lema 2.4 este demonstrata.
Lema 2.5 Prin variabile, constantele 0 si 1 si o formula arbitrara F , care nu conserva predicatul M pe albegra B este expresibila ^n logica clasica a propozitiilor negatia :p.
Demonstrat
ie.
Consideram formula arbitrara
F (p1 ; : : : ; p ), care nu conserva predicatul M pe B. Atunci
exista cortejurile de elemente < 1 ; : : : ; > si < 1 ; : : : ; >
din B, astfel ^ncât

1 : : :
00 10 11
(4)
1 : : :
si

F [1 ; : : : ; ]
1
(5)
F [1 ; : : : ; ] 0
Construim ^n continuare formula H (p) care este egala grac
cu formula F [p1 =H1(p); : : : ; p =H (p)], unde pentru ecare i =
1; : : : ; n avem
8
< 0; daca = 0; = 0;
H = p; daca = 1; = 0;
: 1; daca = 1; = 0:
i
14
:F (p1 ; : : : ; p );
F (p1 ; : : : ; p );
daca = 0
daca = 0; = 0:
(conform relatiei (4) alte cazuri nu sunt). Formula H (p) este

direct expresibila prin formulele din formularea lemei si poseda
proprietatea ca H [0] = 1 si H [1] = 0. Prin urmare es este echivalenta ^n logica clasica cu negatia :p. Lema 2.5 este demonstrata.
Lema 2.6 Prin variabile, constantele 0 si 1, negatia :p si o
formula arbitrara F , care nu conserva pe algebra B predicatul
Lin este exprisibila conjunctia p&q.
Demonstrat
ie.
Consideram formula arbitrara
F (p1 ; : : : ; p ), care nu conserva predicatul Lin pe B. Atunci
exista cortejurile de elemente < 1 ; : : : ; >, < 1 ; : : : ; >,
< 1 ; : : : ; > si < 1 ; : : : ; > din B, astfel ^ncât
0
1 0
1
:::
0 0 0 0 1 1 1 1
1
B 1 : : : C
C B
B0 0 1 1 0 0 1 1C
C
B
@
1 : : : A @ 0 1 0 1 0 1 0 1 A (6)
1 : : :
0 1 1 0 1 0 0 1
si
0
1 0
1
F [1 ; : : : ; ]
0 0 0 0 1 1 1 1
B
C B0 0 1 1 0 0 1 1C
C
F
[

;
:
:
:
;

]
1
B
C
B
@
@
A
F
[

;
:
:
:
;

]
0 1 0 1 0 1 0 1 A (7)
1
F [1 ; : : : ; ]
1 0 0 1 0 1 1 0
Notam prin , , si respectiv elementele F [1 ; : : : ; ],
F [1 ; : : : ; ], F [ 1 ; : : : ; ] si F [1 ; : : : ; ] respectiv.
Consideram formula F 0 (p1 ; : : : ; p ), care se construieste conform schemei:
n
F 0 (p1 ; : : : ; p ) =
Teorema Post
F 0 [1 ; : : : ; ]
F 0 [1 ; : : : ; ]
F 0 [ 1 ; : : : ; ]
F 0 [1 ; : : : ; ]
1 0
1
0 0 0 0
C B
B
C
C
C
@ 00 10 01 11 A
A
1 0 0 1
Este clar, ca formula F 0 (p) satisface relatiile.
0
B
B
@
8
>
>
<
B 0 (p; q; r) =
>
>
:
0;
p;
q;
r;
i
daca
daca
daca
daca
i
=
=
=
=
i
=
=
=
=
= 0;
= 0;
= 0;
= 1:
15
(8)
Sa observam ca formula B 0 este direct expresibila prin formulele din formularea lemei. Construim formula C (p; q; r) =
B 0 [B10 (p; q; r); : : : ; B 0 (p; q; r)], unde pentru orice i = 1; : : : ; n
avem
C [1; 1; 0]
0
C [0; 0; 0]
B C [0; 1; 1]
B
@
C [1; 0; 1]
1 0 0 1
1 0
1
0 0 0 0
C B
B
C
C
C
@ 00 10 01 11 A
A
(9)
(conform (8) alte cazuri nu sunt posibile). Formula C (p; q; r)

este direct expresibila prin formulele din formularea lemei si formula B 0 . Sunt evidente egalitatile: B 0 (0; 0; 0) = , B 0 (0; 1; 1) =
, B 0 (1; 0; 1) = , B 0 (1; 1; 0) = . Prin urmare, ^n baza relatiei
(8) avem
Notam prin , , , elementele F 0 [1 ; : : : ; ], F 0 [1 ; : : : ; ],

F 0 [ 1 ; : : : ; ], F 0 [1 ; : : : ; ]. Construim ^n continuare formula
16
C (p; q; r);
C [p; :q; :r];
C [:p; q; :r];
:C [:p; :q; r];
A(p; q; r) conform schemei:
8
>
>
<
A(p; q; r) =
>
>
:
daca = = = 0;
daca = = = 0;
daca = = = 0;
daca = = = 1:
Formula A(p; q; r) este direct expresibila prin formulele din formularea lemei. Deaceea, din conditiile (9) si tinând cont de
constructia formulei A, avem:
A[0; 0; 0] = 0; A[0; 1; 1] = 0; A[1; 0; 1] = 0; A[1; 1; 0] = 1:
Prin urmare, disjunctia p&q este expresibila prin formulele din

formularea lemei si A(p; q; r) ^n ecare dintre cele patru cazuri:
1) Daca A[0; 1; 0] = 0, A[1; 0; 0] = 0, atunci p&q = A[p; q; 0].
2) Daca A[0; 1; 0] = 1, A[1; 0; 0] = 1, atunci p&q =
:A[:p; :q; 0].
3) Daca A[0; 1; 0] = 0, A[1; 0; 0] = 1, atunci p&q =
A[p; :p; :q].
4) Daca A[0; 1; 0] = 1, A[1; 0; 0] = 0, atunci p&q =
A[:p; p; :q].
Lema 2.6 este demonstrata.
Sa revenim la demonstrarea teoremei Post. Pentru a demonstra sucienta teoremei consideram ca sistemul este complet
^n logica clasica a propozitiilor, iar ^n el exista un sistem de
formule F1 , F2 , F3 , F4 si F5 , care nu conserva pe algebra B
respectiv predicatele T0, T1 , S , M si Lin si care nu contin alte
variabile decât p1 ; : : : ; p . Nu se presupune ca formulele respective sunt diferite. Este sucient de demonstrat ca prin formulele
Teorema Post
17
F1 ; : : : ; F5 sunt expresibile formulele 0, 1, :p si p&q. Conform

lemelor 2.1, ..., 2.6 demonstrate anterior rezulta sucienta teoremei.
Necesitatea conditiilor din teorema rezulta din faptul ca
clasele de formule, care conserva predicatele T0 , T1 , S , M , Lin
sunt ^nchise ^n raport cu expresibilitatea, adica daca avem formule dintr-o clasa determinata de unele dintre aceste predicate,
atunci prin ele putem exprima doar formule din aceeasi clasa.
În afara de aceasta, se poate verica ca clasele respectiv sunt
distincte, si prin urmare nu sunt complete relativ la expresibilitate.
Teorema este demonstrata.
Exemplul 3. Urmatorul sistem este (functional) complet ^n
logica propozitionala clasica:
fp ! q; p&:pg
Într-adevar, :p nu conserva predicatele T0, T1 , M , iar p !
q nu conserva predicatele Lin, S , T0 . Prin urmare, conform
teoremei demonstrate sistemul din exemplul dat este complet.
Exemplul 4. Sistemul
fp ! q; p _ qg
nu este functional complet ^n logica clasica a propozitiilor.
Într-adevar, se poate usor de vericat ca ambele formule
conserva predicatul T1 . Prin urmare, el nu poate complet.
18
2.3 Calculul propozitiilor.
Spre deosebire de algebra propozitiilor, unde am avut notiunea

de armatii (care pot adevarate sau false) si operatii asupra
lor, care se deneau cu ajutorul tabelelor de valori, ^n calculul
propozitiilor nu se introduc operatii si nu se alcatuiesc tabele de
valori, dar se introduc formule, iar unele dintre ele se considera
adevarate prin ipoteza. Formulele considerate adevarate se mai
numesc si axiome, iar celelalte formule adevarate se obtin din
acestea ^n baza anumitor reguli, pe care le numim ^n continuare
reguli de deductie.
2.3.1 Simbolurile calculului propozitiilor.
^n calculul propozitiilor se folosesc trei categorii de simboluri

pentru a forma formule:
I. Litere majuscule latine (posibil si indexate) A; B; C; : : : ;
X; Z; Y; A1 ; B1 ; : : : utilizate pentru notarea variabilelor
propozitionale si a formulelor;
II. Simbolurile conectorilor logici & (conjunctia), _
(disjunctia), ! (implicatia), : (negatia);
III. Simboluri auxiliare: parantezele ( , ) si virgula ;.
Formulele calculului propozitional constau dintr-o multime
nita de simboluri din aceste trei categorii. Denitia stricta a
formulei este inductiva si recursiva:
a) Literele se considera formule, care se mai numesc si formule elementare;
b) Daca A si B sunt formule, atunci sunt formule si expresiile
(A&B ), (A _ B ), (A ! B ) , (:A);
Calculul propozitiilor
19
c) Formulele se obtin doar conform regulilor a) si b) de mai

sus.
Exemplu. Urmatoarea expresie este formula:
(((A&B ) ! (A _ B )) ! (:B )):
Pentru a simplica citirea si scrierea formulelor vom conveni
ca parantezele exterioare ale formulei sa le excludem, iar unele
din parantezele interioare sa e eliminate utilizând regulile de
prioritate ale conectorilor logici si regula de citire de la stânga
la dreapta, care sunt prezentate ^n aceasta lista la ^nceput cu
cea mai mare prioritate, ca mai apoi prioritatea operatiilor sa
descreasca: :,&, _,!. De exemplu, formula de mai sus se va
scrie astfel: A&B ! A _ B ! :B sau (A&B ! A _ B ) ! :B .
În multimea formulelor evidentiem initial o submultime de
formule, pe care le vom considera ca formule adevarate si le vom
numi axiome.
2.3.2 Axiomele calculului propozitional.

Vom considera ^n calculul propozitional 4 grupe de axiome,
ecare dintre care va specica axiomele care contin implicatia,
implicatia si conjunctia, implicatia si disjunctia, implicatia si
negatia:
I ( !)
1. A ! (B ! A),
2. (A ! (B ! C )) ! ((A ! B ) ! (A ! C )).
II (!; &)
1. (A&B ) ! A,
20
2. (A&B ) ! B ,
3. (A ! B ) ! ((A ! C ) ! (A ! (B &C ))).
III (!; _)
1. A ! (A _ B ),
2. B ! (A _ B ),
3. (A ! C ) ! ((B ! C ) ! ((A _ B ) ! C )).
IV (!; :)
1. (A ! B ) ! (:B ! :A),
2. A ! ::A,
3. ::A ! A.
Axioma 2 din grupa I o vom nota (I:2). Analog vom folosi
notatiile respective si pentru celelalte axiome.
Exemplu. Axioma (II:3) este urmatoarea formula: (A !
B ) ! ((A ! C ) ! (A ! (B &C ))).
B
A
D
B
A;A
B;A
2.3.3 Regulile de deductie.

^
In
calculul
propozitiilor avem doua reguli de deductie:
1) Substitutia. Fie A(A1 ; :::; A ) este o formula adevarata.
Daca B este o formula oarecare, atunci formula A(B; A2 ; :::; A ),
care se obtine prin ^nlocuirea subformulei A1 prin formula B ^n
formula initiala A, deasemenea este formula adevarata. Notam:
S 1 A. De exemplu: S (A&(B ! C )) = (A&(D ! C )).
2) Modus ponens (MP). Daca formulele A si A ! B
sunt adevarate, atunci concludem ca si formula B este la fel
! . De exemplu: & & ! .
adevarata. Notam:
Vom numi sir de deductie orice sir de formule A1 ; A2 ; :::; A
care poseda urmatoarea proprietate: ecare formulaA , i =
Calculul propozitiilor
21
1; :::; n, sau este axioma, sau exista j < i astfel ^ncât A se obtine
din A conform regulii de substitutie, sau exista j < i; k < i astfel ^ncât A se obtine din A si A conform regulii modus ponens.
Se spune ca formula A este deductibila ^n calculul propozitiilor
daca exista un sir de deductie A1 ; A2 ; :::; A astfel ^ncât A = A .
Notam acest fapt astfel: ` A.
Exemplul 1. Sa demonstram ca formula (A ! B ) ! (A !
A) poate dedusa, adica are loc relatia:
A
C
` (A ! B ) ! (A ! A):
Într-adevar, ^n axioma I.2 efectuam substitutia S (I:2) si
obtinem
` (A ! (B ! A)) ! ((A ! B ) ! (A ! A)):
Apoi aplicând regula MP pentru ultima formula si axioma I.1
obtinem
` (A ! B ) ! (A ! A):
Exemplul 2. Sa demonstram ca are loc relatia:
` :::A ! :A:
Vom prezenta sirul de deductie sub forma de pasi, indicând

alaturi ^n paranteze patrate motivul includerii formulei date ^n
sirul de deductie.
i) (A ! B ) ! (:B ! :A) [Ax. (IV:1)];
ii) (A ! ::A) ! (:::A ! :A) [S :: (i)];
iii) A ! ::A [Ax. (IV:2)];
iv) :::A ! :A [MP(iii, ii)].
22
Legatura dintre calculul propozitiilor si algebra propozitiilor

este data de urmatoarea teorema.
Teorema.
O formula este deductibila ^n calculul
propozitiilor daca si numai daca ea este identic adevarata in
algebra propozitiilor.
2.4 Teorema deductiei.

g este o lista de formule arbitrare.
Fie = fA1 ; A2 ; : : : ; A
Denitia 2.1 Vom spune ca formula B se deduce din lista

de formule , notam ` B , daca exista un sir de formule
B1 ; B2 ; : : : ; Bn = B cu proprietatea ca ecare formula Bi este
sau axioma, sau este din , sau se obtine din formulele Bj ; Bk ,
unde k; j < i, conform regulilor de deductie (substitutiei sau
MP).
În acest caz sirul de formule B1 ; B2 ; : : : ; B se numeste

deductia formulei B din lista . În cazul când m = 0 se scrie
; ` B sau ` B . De exemplu avem fA; A ! B g ` A; A ! B; B .
Teorema 2.2 ` A ! A.
Demonstrat
ie. Construim deductia formulei date, indicând ca si mai sus ^n paranteze patrate motivul includerii
formulei ^n deductia data.
A
C
A
B
(1) (A ! ((A ! A) ! C )) ! ((A ! (A ! A)) ! (A ! C ))

[S ! (I:2)],
(2) (A ! ((A ! A) ! A)) ! ((A ! (A ! A)) ! (A ! A))
[S (1)],
Teorema deductiei
(3) (A ! ((A ! A) ! A))

A
B
[MP (2); (3)],
[S ! (I:1)],
(4) ((A ! (A ! A)) ! (A ! A))

A
B
[S (I:1)],
[MP (4); (5)].
(5) (A ! (A ! A))
(6) (A ! A)
Vom demonstra ^n continuare teorema deductiei.
23
Teorema 2.3 (Erbran, 1930) Daca este o lista de formule,

iar A si B sunt formule arbitrare astfel ^ncât are loc relatia
; A ` B , atunci avem ` A ! B .
B ;A
A;B
Demonstrat
ie. Fie B1 ; : : : ; B este sirul deductiv pentru
formula B din si formula A, unde B = B . Vom demonstra
teorema folosind inductia matematica relativ la lungimea sirului
de deductie.
Fie n = 1. Atunci sunt posibile urmatoarele situatii:
a) B1 2 ;
b) B1 este axioma;
c) B1 = A.
În cazurile a) si b) avem B1 = B .Folosim regula de
substitutie S 1 (I:1) = B1 ! (A ! B1 ). Aplicam regula
MP la ultima formula si la formula B1 si obtinem ` A ! B .
În cazul c) avem ca B = B1 = A. Conform teoremei anterioare avem ` A ! A. Prin urmare, ` A ! B . Deci pasul
inductiv este complet demonstrat.
Presupunem ca teorema este adevarata pentru cazul când
sirul deductiei are k termeni, unde k < n. Sa demonstram
24
armatia teoremei pentru lungimea sirului de deductie k +1. Fie

sirul de deductie este B1 ; : : : ; B ; B +1 = B . Conform ipotezei
inductiei avem ` A ! B1 , ..., ` A ! B . Deoarece sirul
fB1 ; : : : ; B ; B +1 g este deductia din si A, avem 5 cazuri: a)
B +1 este axioma; b) B +1 2 ; c) B +1 = A; d) B +1 se obtine
prin regula de substitutie; e) B +1 se obtine prin regula MP. În
cazurile a) si b) avem ca ` B +1 ! (A ! B +1 ) ca rezultat
al substitutiei ^n axioma (I.1). Apoi aplicam regula MP pentru
B +1 si B +1 ! (A ! B +1 ) si obtinem ` A ! B +1 . În
cazul c) folosim teorema 2.2. Avem ` A ! A, deci si ` A !
B +1 . În cazul d) avem ca B +1 este rezultatul substitutiei ^n
B ;B
B;C
careva formula B , adica B +1 = S (B ), unde i k. Conform

ipotezei avem ` A ! B . Prin urmare au loc si urmatoarele
relatii: ` A ! S (B ), ` A ! B +1 . Fie ca ^n cazul e) B +1
se obtine din formulele B si B conform regulei MP, i k,
j k, unde B are forma B ! B +1 . Sa demonstram ca are
loc relatia ` A ! B +1 .
(1) ` (A ! (B ! B +1 )), [conform ipotezei inductiei]
(2) (A ! (B ! B +1 )) !
((A ! B ) ! (A ! B +1 )) [S i k+1 (I:2)],
(3) ` (A ! B ) ! (A ! B +1 ) [MP (1); (2)],
(4) ` (A ! B ) [conform ipotezei inductiei],
` (A ! B +1 ) [MP (3); (4)].
(5)
Ceea ce si trebuia de demonstrat.
2.5 Aplicatiile teoremei deductiei.
2.5 Aplicatiile teoremei deductiei.

` (A ! B ) ! ((B ! C ) ! (A ! C )).
Teorema 2.4
25
Demonstrat
ie. Din formulele A ! B , B ! C si A
folosind regula MP putem obtine deductia formulei C , adica
avem
fA ! B; B ! C; Ag ` C:
Folosind teorema deductiei, din ultima relatie avem:
fA ! B; B ! C g ` (A ! C ):
` (A ! B ) ! ((B ! C ) ! (A ! C )):
f A ! B g ` (B ! C ) ! (A ! C ) ;
Aplicând ^n continuare teorema deductiei obtinem mai ^ntâi

iar apoi
` (A ! (B ! C )) ! (B ! (A ! C ))
Teorema 2.5
Demonstrat
ie. Este usor de observat c
a aplicând de 2 ori
regula MP se poate stabili relatia
fA ! (B ! C )); B; Ag ` C:
Aplicând ca si ^n teorema precedenta de 2 ori teorema deductiei
obtinem armatia teoremei.
26
(A ! (B ! C ))
(B ! (A ! C ))
` (A ! (B ! (A&B ))).
Consecinta 2.5.1 Are loc legea transpozitiei ipotezelor:
Teorema 2.6
À :
Fie A este o formula identic adevarata si deci

deductibila ^n calculul propozitiilor, adica
Demonstrat
ie.
A ;A;B
A;B;C
(10)
Atunci ^n axioma (II.2) efectuam urmatoarea substitutie:

S a (II:2). În rezultat obtinem
a
` (A ! A) ! ((A ! B ) ! (A ! A&B )):
fA0 ; A; B g ` A&B:
(11)
Notând ultima formula prin A0 , observam ca are loc relatia:
Într-adevar, pentru a demonstra aceasta mai ^ntâi efectuam

substitutia S a (I:1). În rezultat obtinem
` A ! (A ! A):
Aplicând regula MP , ultima formula poate scrisa ^n forma:
! B:
A ` A ! A:
În mod analogic se demonstreaza si relatia
BÀ
Aplicatiile teoremei deductiei.
Ultimele relatii pot scrise ^n forma:

a
fA0 ; A; B g ` A ! A;
27
fA0 ; A; B g ` A ! B:
Aplicând MP la ultimele relatii si la (10), tinând cont ca ` A ,
obtinem (11). Aplicând apoi de trei ori teorema deductiei la
relatia (11), obtinem
` (A0 ! (A ! (B ! A&B ))):
Amintim ca A0 se obtine prin substitutie din axioma, prin urmare ea poate dedusa si deci putem aplica regula MP, obtin^nd:
` (A ! (B ! (A&B )));
ceea ce si trebuia de demonstrat.
Consecinta 2.6.1 Din aceasta teorema rezulta legea:

A; B
A&B
Din axiomele (II.1) si (II.2) rezulta si legea inversa:
A&B
A; B
^ calculul propozitiilor are loc regula siloConsecinta 2.6.2 In
!C
A!B
gismului A!AB;B
!C si regula de inversiune :B!:A .
28
2.6 Formule echivalente.
A;B
Expresia de forma (A ! B )&(B ! A) o vom nota astfel

A B . Semnul nu este simbol al calculului propozitiilor,
dar se ^ntrebuinteaza numai pentru prescurtarea formulei date.
Semnul ^l vom numi semn al echivalentei.
Exemplu. Sa aratam ca A ::A.
Conform axiomelor (IV.2) si (IV.3) avem ` A ! ::A, si
` ::A ! A respectiv. Aplicând apoi legea & pe care am
dedus-o mai sus obtinem
` (A ! ::A)&(::A ! A);
adica avem ` A ::A.
Denitia 2.2 Vom spune ca formulele A si B sunt echivalente

daca are loc relatia ` A B
Observatia 2.1 Orice doua formule, care pot deduse ^n calculul propozitional, sunt echivalente.
Într-adevar, e ` A, ` B . Deci A ` B , si conform teoremei

deductiei avem ` A ! B . Analog se obtine si relatia ` B ! A.
Mai departe rationam ca si ^n cadrul exemplului anterior.
Teorema 2.7 (teorema echivalentei) Fie C este o subformula
a formulei A, adica A(C ) si e B1 B2 . Atunci formulele
A(B1 ) si A(B2 ) ce se obtin din A prin substituirea aparitiilor
subformulei C cu formulele B1 si B2 sunt deasemeni echivalente.
Adica are loc relatia ` (B1 B2 ) ! (A(B1 ) A(B2 )).
Demonstrarea se efectuaza prin inductie relativ la lungimea formulei A.
2.7 Necontradictia calculului propozitional.
2.7 Necontradictia calculului propozitional.
29
Problema necontradictiei apare la analiza oricarui calcul logic.

Aceasta este una din problemele cardinale ale logicii matematice.
Denitia 2.3 Numim calculul logic necontradictoriu, daca ^n

el nu pot deduse doua formule ^n asa fel ^ncât una din ele sa
e negatia celeilalte formule.
Problema necontradictiei consta ^n urmatoarele: este oare
calculul logic necontradictoriu sau nu?
Denitia 2.4 Calculul logic ^n care sunt deductibile ambele formule A si :A se numeste contradictoriu.
Teorema 2.8 Calculul propozitional este necontradictoriu.
Demonstratie. Orice formula din calculul propozitional
poate interpretata ca o formula ^n algebra propozitiilor. Vom
arata ca orice formula din calculul propozitiilor ind considerata ca formula ^n algebra propozitiilor este identic adevarata,
adica primeste valoarea de adevar "a" pentru orice valori ale
variabilelor. Aceasta usor se demostreaza pentru axiome. La fel
este clar ca daca formula F (A) este identic adefarata, atunci si
formula F (B ), care se obtine prin substituirea formulei A cu o
formula arbitrara B , este identic adevarata. Sa observam ca regula MP la fel nu ne scoate ^n afara formulelor identic adevarate.
Într-adevar, e formulele A si A ! B sunt identic adevarate,
iar formula B nu este identic adevarata. În acest caz obtinem
30
ca si formula A ! B nu este identic adevarata, ceea ce nu poate

prin ipoteza. Deci regula MP ind aplicata la formule identic
adevarate ne da o formula identic adevarata. Deci am aratat ca
toate formulele care pot deduse ^n calculul propozitiilor sunt
identic adevarate ^n algebra propozitiilor. Deci daca ` A, atunci
A este identic adevarata, iar :A este identic falsa, si, prin urmare, nu poate dedusa ^n calculul propozitiilor, dupa cum am
aratat anterior.
ale
calculului
Teorema 2.9 (teorema de completitudine a calculului propozitional). Orice formula identic adevarata ^n algebra
propozitiilor este deductibila ^n calculul propozitional.
2.8 Alte
axiomatizari
propozitiilor
(13)
(12)
În paragrafele anterioare noi am cercetat calculul propozitiilor

considerând sistemul de axiome denit ^n paragraful 2.3.2.
Dar exista si multe ale axiomatizari ale calculului clasic al
propozitiilor. Poate varia nu doar sistemul de xiome, dar si
lista conectorilor logici initiali (primari).
Exemplul 1. În calitate de conectori logici primari se considera implicatia ! si negatia :. Ceilalti conectori logici usuali
se denesc traditional: (A&B ) = (:(A ! :B )), (A _ B ) =
((:A) ! B ). În calitate de axiome servesc orice formule dente
conform schemelor urmatoare:
(A ! (B ! A));
((A ! (B ! C )) ! ((A ! B ) ! (A ! C ));
2.9 Independenta axiomelor
31
((:B ! :A) ! ((:B ! A) ! B )):

(14)
Unica regula de deductie este regula cunoscuta deja regula
modus ponens.
Exemplul 2. Alt sistem examinat de D. Hilbert si W. Ackermann ^n 1938 este sistemul bazat pe conectorii logici primari
_, :, iar A ! B reprezinta doar o notatie prescurtata pentru
formula :A _ B si care este determinat de urmatoarele patru
scheme de axiome:
(A _ A) ! A;
A ! (A _ B );
(A _ B ) ! (B _ A);
(B ! C ) ! ((A _ B ) _ (A _ B ));
si pentru care avem denita doar regula de deductie modus ponens.
Lasam cititorului sa demonstreze ca toate cele trei sisteme
de deductie sunt echivalente, adica multimile de formule deductibile ^n ecare dintre ele coincid.
2.9 Independenta axiomelor

Submultimea Y a multimii tuturor axiomelor a calculului logic
dat se numeste independenta, daca exista o axioma ^n Y care nu
p[oate dedusa cu ajutorul regulilor de deductie din axiomele
care nu sunt ^n Y .
Ne propunem sa demonstram ^n continuare, ^n calitate de
exemplu ca sistemul de axiome (12), (13), (14), denit ^n paragraful anterior ^n exemplul 1 este independent.
32
Demonstrat
ie.
Teorema.Fiecare schema de axioma din lista (12), (13),

(14) este independenta.
:A
1
1
0
0
2
0
2
2
0
2
0
0
A!B
Sa demonstram pentru ^nceput independenta axiomei (12).

Consideram urmatoarele tabele:
A
0
1
2
A B
0 0
1 0
2 0
0 1
1 1
2 1
0 2
1 2
2 2
Este clar ca ^n baza acestor tabele noi putem evalua orice
formula. Spunem ca formula A este marcata daca penbtru orice
valori ale variabilelor sale ea ia valoarea 0. Sa observam ca
regula de deductie modus ponens conserva aceasta proprietate
a formulei a de marcata. De asemenea se verica utilizând
tabelele ca ecare formula, care este o instantaa axiomelor cele
ramase, adica schemele (13) si (14), este marcata. Dar formula
(A ! (B ! A)) nu este marcata, deoarece când A ia valoarea
1 si B ia valoarea 2, atunci formula data ia valoarea 2. Prin
urmare, axioma (12) este independenta de celelalte doua axiome.
Pentru a demonstra independenta axiomei (13) vom considera tabelele
:A
1
0
1
Independenta axiomelor
A
0
1
2
A B A!B
0 0
0
1 0
0
2 0
0
0 1
2
1 1
2
2 1
0
0 2
1
1 2
0
2 2
0
33
Orice formula care ^ntotdeauna ia valoarea 0 conform tabelului de mai sus pentru orice valori ale variabilelor sale se numeste
grotexa. Se verica nemijlocit utilizând tabelele de mai sus
ca regula de deductie modus ponens , precum si orice formula care se obtine din schemele de axiome (12) si (14) conserva proprietatea de grotexitate a formulelor. Dar formula
((A ! (B ! C )) ! ((A ! B ) ! (A ! C ))) nu este grotexa, deoarece ia valoarea 2 pentru valoarea 0 lui A, 0 a lui B
si 1 a lui C .
Sa demonstram, ^n sfârsit, ca axioma (14) este independenta
de celelalte. Consideram aplicatia h din multimea formulelor ^n
multimea formulelor, care sterge din ecare formula A toate
negatiile. De exemplu, h(:(:A ! ::B )) = (A ! B ). Fie
formula A este o instanta a axiomei (12) sau a axiomei (13).
Este clar ca h(A) = A. Prin urmare, h(A) este tautologie. Este
evident ca h(A ! B ) = h(A) ! h(B ). În consecinta avem, ca
si regula de deductie modus ponens, aplicaa tautologiilor h(A !
B ) si h(A), ne permita sa obtinem tautologia h(B ). Deci, orice
34
formula A deductibila din axiomele (12) si (13) cu ajutorul regulei modus ponens poseda proprietatea ca h(A) este tautologie.
Sa observam ca formula h(((:A ! :A) ! ((:A ! A) ! A))),
care este o instanta a axiomei (14), nu este tautologie, si prin
urmare nu poate dedusa din axiomele (12) si (13) folosind
regula de deductie modus ponens.
3 Calculul predicatelor.
În acest capitol vom cerceta descrierea axiomatica a logicii predicatelor.
3.1 Algebra predicatelor
Algebra predicatelor contine ^n sine toata algebra propozitiilor,

adica formulele elementare (armatia sau negatia ei), ce pot lua
doua valori de adevar: adevarat si fals, notate mai sus prin a si
f , toate opera'iile algebrei propozitionale si, prin urmare, toate
formulele din algebra propozitionala. Însa ^n afara de aceasta,
algebra predicatelor mai cerceteaza si asa armatii, care se refera
la obiecte concrete si pe care le vom numi^n continuare predicate
denite pe o multime (domeniu) M.
Fie M o multime arbitrara de obiecte, iar a; b; c; d 2 M.
Atunci armatiile despre aceste obiecte le vom nota respectiv
prin P (a); Q(b); R(c; d); : : :.
Exemplu. Fie M este multimea numerelor naturale, iar a =
5, b = 8, c = 3, d = 1. În acest caz predicatele iau forma
P (a) = "5 este numar prim",
Algebra predicatelor
35
Q(b) = "8 este numar impar",

R(c; d) = "3 este mai mare ca 1".
Astfel de armatii pot atât adevarate, ât si false. Spre deosebire de algebra propozitionala aici vom considera ca valorile
de adevar a si falf f le corespund anumite obiecte sau grupuri
de obiecte din domeniul M.
Daca x 2 M atunci predicatul F (x) este o armatie ce devine
concreta ^n cazul când x ia o valoare concreta din M.
Deoarece din punctul nostru de vedere orice armatie de
acest gen ia valoare de adevar a sau fals f , atunci expresia F (x)
poate privita ca o functie denita pe domeniul M cu valori ^n
multimea fa; f g, adica
F (x) : M ! fa; f g:
Astfel de functii le vom numi ^n continuare functii logice sau
predicate.
Cu ajutorul predicatelor putem exprima diferite relatii dintre

obiectele domeniului M.
Exemplul 1. Fie M este multimea numerelor reale, iar
x; y; z 2 M. Se poate cu ajutorul predicatelor de exprimat
careva relatii dintre elementele multimii M, si anume, e A(x; y)
este urmatorul predicat x y; B (x; y; z ) reprezinta urmatoarea
relatie dintre x; y si z : x + y + z = 0.
Exemplul 2. Fie M este multimea membrilor de familie.
Atunci relatiile de rubedenie dintre membrii familiei date le
putem exprima, de exemplu, prin urmatoarele predicate: L(x; y)
este predicatul "x este mama pentru y"; M (x; y) este predicatul
"x si y sunt frati".
36
Precum ^n algebra propozitiilor putem deni operatii asupra

formulelor asa si asupra predicatelor se denesc aceleasi operatii
^n mod analogic. De exemplu, A _ F (x) este un predicat care
este adevarat ^n cazul când sau armatia A, sau predicatul F (x)
sunt adevarate.
În afara de operatiile din algebra propozitiilor se mai folosesc
^nca doua operatii legate de cuaticatorii de generalizare 8x si
existenta 9x.
Fie R(x) este un predicat concret denit pe domeniul M
care ia valoarea de adevar a sau f pentru orice x 2 M. Atunci
expresia 8xR(x) este o armatie adevarata când predicatul R(x)
este adevarat pentru orice element x din M si este fals ^n caz
contrar.
Ultima armatie deja nu mai depinde de variabila x.
Expresia 9xR(x) este o armatie care este adevarata ^n cazul
când exista un element a 2 M pentru care R(a) este adevarata
si fals ^n caz contrar.
Ultima armatie deja nu mai depinde de variabila x.
Operatiile cu cuanticatori se denesc ^n mod similar si pentru predicatele de mai multe variabile.
3.2 Formulele calculului predicatelor
Alfabetul ^n baza caruia se constriesc formulele calculului predicatelor consta din urmatoarele grupe de simboluri:
{ simbolurile constantelor: a; b; c; : : :;
{ simbolurile variabilelor propozitionale p; q; r; x; y; : : :
Formulele calculului predicatelor
{ simboluri functionale f; g; : : :;
{ simboluri de predicate P; Q; R; F; : : :;
{ simbolurile conectorilor logici &; _; !; :; 8; 9;
{ simboluri auxiliare: parantezele (,) si virgula ;.
37
Formulele le vom deni analogic ca si ^n calculul

propozitional prin inductie. Pentru ^nceput vom deni notiunea
de termen (term, armatie). Orice simbol de constanta sau de
variabila se numeste termen. Daca f este un simbol functional
de aritatea n, iar t1 ; : : : ; t sunt termeni, atunci f (t1 ; : : : ; t )
este termen. Fie P este un simbol de predicat de aritatea k, iar
t1 ; : : : ; t sunt termeni arbitrari. Atunci expresia P (t1 ; : : : ; t )
este o formula (formula atomara, formula elementara).
În expresiille (8xA) si (9xA), unde A este o formula arbitrara, A se numeste domeniu de incidenta (de actiune) a cuanticatorilor 8x si 9x respectiv.
Aparitia variabilei x ^n formula se numeste legata, daca x
este variabila cuanticatorului 8x sau 9x din formula, sau daca x
se a a ^n domeniul de incidenta a acelorasi cuanticatori din formula. În caz contrar, aparitia variabelei x se numeste libera. O
variabila se numeste libera (legata) ^n formula data, daca exista
aparitii libere (legate) ale sale ^n formula. Vom utiliza notatia
A(x1 ; : : : ; x ) pentru a arata ca formula A contine variabilele
x1 ; : : : ; x . Notatia A(x1 =t1 ; : : : ; x =t ), pe scurt A(t1 ; : : : ; t ),
o vom folosi pentru a indica ca variabilele x1 ; : : : ; x au fost substituite ^n formula cu termenii t1 ; : : : ; t , respectiv. Termenul t
se numeste liber pentru variabila x ^n formula A, daca nici o
38
aparitie libera a lui x ^n A nu se a a ^n domeniul de incidenta a

nici unuia din cuanticatorii 8x sau 9x , unde x este variabila
din termenul t.
3.3 Sistemul de axiome si reguli de deductie

^n calculul predicatelor.
Q y
Q z
V
A
Primele patru grupe I { IV de axiome din calculul propozitiilor

coincid cu primele patru grupe de axiome pentru calculul predicatelor. Dar ^n calculul preducatelor folosim ^nca o grupa, grupa
a V de axiome, care utilizeaza la cuanticatorii 8 si 9:
V. (8, 9)
1. 8xF (x) ! F (y),
2. F (y) ! 9xF (x).
Regulile de deductie sunt aceleasi:
1. Regula Modus Ponens (MP) este aceeasi ca si ^n calculul
propozitiilor.
2. Regula substitutiei S U (A) = U (V ) este analogica cu
cea din calculul propozitiilor cu respectarea conditiilor:
a) Variabilele legate ^n V sunt notate cu litere diferite de
varibilele libere din U si invers.
b) Daca formula A ^n U se a a ^n domeniul de incidenta a
cuanticatorului 8x sau 9x, atunci variabila x nu intra ^n V .
Exemplu. S ( ) (A _8zF (z )) = Q(y) _8zF (z ), dar nu putem
efectua substitutia S ( ) .
3. Regulile de legare cu cuanticatori. Fie V si U (x) doua
formule care satisfac conditia: V nu contine variabila libera x,
atunci au loc urmatoarele reguli de deductie:
3.4 Necontradictia calculului predicatelor.

V
U x
xU x
U x
xU x
! () ;
a) prima regua de legare cu cuanticatori: !8
()
b) a doua regua de legare cu cuanticatori: 9 ( ()!
)! .
39
Observatia 3.1 Toate formulele care pot deduse ^n calculul

propozitiilor pot deduse si ^n calculul predicatelor.
3.4 Necontradictia calculului predicatelor.

Problema necontradictiei calculului predicatelor se formuleaza
la fel ca si ^n calcululul propozitiilor. Schema demonstratiei
necontradictiei calculului predicatelor consta ^n urmatoarele.
Vom cerceta formulele calculului predicatelor din punct de
vedere semantic, adica vom considera ca toate predicatele care
intra ^n formula sunt denite pe un domeniu M. Daca acest
domeniu contine doar un element a, atunci cuanticatorii pot
eliminati, deoarece ambele armatii 8xU (x) si 9xU (x) sunt
echivalente pe domeniul M cu propozitia U (a). La o astfel de interpretare toate formulele din calculul predicatelor se ^nlocuiesc
cu formule din calculul propozitiilor; toate axiomele calculului
predicatelor sunt formule deductibile ^n calculul propozitiilor,
iar toate regulile de deductie din calculul predicatelor devin reguli de deductie ^n calculul propozitiilor. Daca ^n calculul predicatelor ar exista o formula A, careea ^n calculul propozitiilor iar
corespunde conform celor descrise mai sus formula B din calculul propozitiilor, astfel ^ncât ^n calculul predicatelor avem ` A
si ` :A, atunci ^n calculul propozitiilor pot deduse armatiile
` B si ` :B , ceea ce ar ^nsemna ca calculul propozitiilor
este contradictoriu. Dar noi cunoastem ca calculul propozitiilor
este necontradictoriu. Prin urmare si calculul predicatelor este
40
necontradictoriu. Astfel am expus schema de demonstrare a

urmatoarei teoreme.
Teorema 3.1 Calculul predicatelor este necontradictoriu.
3.5 Teorema deductiei ^n calculul predicatelor.
Lema 3.1 (regula de conjuctie a ipotezelor) Urmatoarea regula

de deductie este valida:
A ! (B ! C )
(A&B ) ! C
Într-adevar, are loc relatia:
fA ! (B ! C ); A&B g ` C
deoarece fA&B g ` A; B . Conform teoremei deductiei avem:
fA ! (B ! C )g ` (A&B ) ! C;
ceea ce trebuia de demonstrat.
Lema 3.2 (regula de separare a ipotezelor) Urmatoarea regula

de deductie este valida:
(A&B ) ! C
A ! (B ! C )
Teorema deductiei ^n calculul predicatelor
Într-adevar, are loc relatia:
f(A&B ) ! C; A; B g ` C
41
deoarece fA; B g ` A&B . Conform teoremei deductiei, aplicata

de doua ori, avem:
f(A&B ) ! C g ` A ! (B ! C );
ceea ce trebuia de demonstrat.
Denitia 3.1 Spunem ca formula V se deduce din formula U

daca U ! V este formula si formula V este deductibila din
multimea tuturor formulelor deductibile din calculul predicatelor
si formula U prin aplicarea tuturor regulilor de deductie a calculului predicatelor, astfel ^ncât ambele reguli de legare cu cuanticatori se aplica doar predicatelor variabile sau variabilelor
propozitionale care nu intra ^n U .
Teorema 3.2 (teorema deductiei.) Daca formula V este deductibila din formula U , atunci formula U ! V este deductibila
^n calculul predicatelor.
Noi presupunem ca U si V sunt astfel construite, ^ncât
U ! V este formula, adica ^ntre U si V nu apare o coliziune de
variabile. Acest lucru poate realizat pentru orice formula V
prin redenumirea variabilelor propozitionale din V .
Pentru a demonstra teorema de deductie este sucient de
aratat ca sunt adevarate urmatoarele armatii:
a) Pentru orice formula deductibila ^n calculul predicatelor teorema deductiei este adevarata.
42
U;V ;V
A;B;C
! V2 )):
b) Daca teorema este adevarata pentru formulele V1 si V1 ! V2 ,

atunci ea este adevarata si pentru formula V2 .
c) Daca teorema este adevarata pentru formula V1 ! V2 (x),
unde x nu este variabila din V1 si nici din U , atunci teorema este adevarata si pentru formula V1 ! 8xV2 (x).
d) Daca teorema este adevarata pentru formula V2 (x) ! V1 ,
unde variabila x nu este din V1 si nici din U , atunci ea
este adevarata si pentru formula 9xV2 (x) ! V1 .
e) Daca teorema este adevarata pentru formula V , atunci ea
este adevarata si pentru formula V 0 , care se obtine din
formula V prin substituirea variabilelor propozitionale sau
a predicatelor variabile, ce nu se contin ^n U , cu conditia
ca ^ntre U si V 0 nu apare coloziunea de variabile.
În cazul armatiei a) avem: ` A ! A , deoarece efectuând
substitutia S a (I:1), obtinem ` A ! (A ! A ), unde A
este deductibila. Prin urmare, daca V este formula deductibila,
atunci U ! V este la fel deductibila pentru orice formula U .
Sa examinam armatia b). Fie formulele V1 si V1 ! V2 sunt
formule deductibile din formula U , pentru care are loc teorema
deductiei, adica ` U ! V1 , ` U ! (V1 ! V2 ). Consideram
axioma (I.2): (A ! (B ! C )) ! ((A ! B ) ! (A ! C )).
Efectua substitutia S 1 2 (I:2) si obtinem:
` (U ! (V1 ! V2 )) ! ((U ! V1 ) ! (U
Din ultima, conform regulii MP obtinem:
` U ! V2 :
Teorema deductiei ^n calculul predicatelor
43
Sa demonstram acum armatia c). Într-adevar, presupunem

ca pentru formula V1 ! V2 (x) deductibila din formula U (variabila propozitionala x nu apartine nici lui V1 , nici lui U ) este
adevarata teorema noastra, i.e. avem:
` U ! (V1 ! V2 (x)):
! ) obtinem:
Folosind regula de conjunctie a ipotezelor !&( !
` (U &V1 ) ! V2 (x):
Aplicând prima regula de legare cu cuanticatori, tinând cont

de faptul ca x 62 (U &V1 ), vom obtine:
` (U &V1 ) ! 8xV2 (x):

Aplicând regula de despartire a ipotezelor !&( !
! ) , vom
obtine:
` U ! (V1 ! 8xV2 (x):
Sa examinam armatia d). Într-adevar, e pentru formula
deductibila V2 (x) ! V1 din formula U (variabila propozitionala
x nu apartine nici lui V2 , nici lui U ) este adevarata teorema
noastra, i.e. avem:
44
Aplicam a doua regula de legare cu cuanticatori, deoarece variabila propozitionala x nu apartine formulei U ! V1 , avem
` 9xV2 (x) ! (U ! V1 ):
Apoi mai aplicam o data regula de transpunere a ipotezelor:
` U ! (9xV2 (x) ! V1 ):
Sa purcedem la examinarea cazului e). Fie pentru formula

deductibila V din formula U avem:
` U ! V:
Daca formula V 0 este rezultatul substitutiei ^n locul variabilei

propozitionale sau ^n locul unui predicat variabil, care nu se
contine ^n U , atunci formula (U ! V 0 ) este rezultatul aceleeasi
substitutii ^n formula U ! V . Deaceea, formula U ! V 0 deasemeni este o formula deductibila ^n calculul predicatelor.
3.6 Exemple de formule deductibile ^n calculul

predicatelor.
Ù
Armatia, ca formula U este deductibila ^n calculul predicatelor

o vom nota ca si ^n calculul propozitiilor:
A
` U ! (V2 (x) ! V1 ):
B
Deaorece toate formulele deductibile ^n calculul propozitiilor

deasemenea sunt deductibile si ^n calculul predicatelor, atunci
Aplicând regula de transpunere a ipotezelor, care am

( ! )
demonstrat-o ^n paragraful de mai sus, si anume !
!( ! ) ,
obtinem:
` V2 (x) ! (U ! V1 ):
Exemple de formule deductibile ^n calculul predicatelor
45
efectuând substitutii ^n formulele deductibile ^n calculul

propozitiilor noi vom obtine formule deductibile^n calculul predicatelor.
Exemple.
1) Substituind ^n formula deductibila A _ :A ^n calculul
propozitiilor formula A cu F (x) obtinem o formula deductibila
^n calculul predicatelor F (x) _ :F (x).
2) Efectuând ^n formula deductibila ^n calculul propozitiilor
A ! (A _ B ) substitutia formulei A cu F (x), iar a formulei B
cu formula 8yG(y), obtinem:
` F (x) ! (F (x) _ 8yG(y))

Prin umare, prin substitutie se pot obtine usor formule deductibile ^n calculul predicatelor forlosind formule deductibile
^n calculul propozitiilor. Însa nu orice formula deductibila din
calculul predicatelor poate obtinuta din formule deductibile
din calculul propozitiilor prin substitutie.
3.6.1 Regula silogismului pentru calculul predicatelor.

În calculul propozitiilor are loc regula silogismului
A ! B; B ! C
A!C
care poate dedusa din relatia
` (A ! B ) ! ((B ! C ) ! (A ! C )):
46
Dar deoarece ^n calculul predicatelor are loc regula de

substitutie, din ultima formula, substituind A; B; C cu formule
din calculul predicatelor U; V; C , obtinem
` (U ! V ) ! ((V ! C ) ! (U ! C )):
Coliziunea de variabile la formarea acestei formule nu poate sa

apara deoarece am avut coliziune de variabile ^ntre formulele
U; V; C sau ^ntre perechile posibile dintre aceste formule. Dar
deoarece ecare pereche posibila din formulele date intra ^n una
din formulele U ! V ,V ! C si U ! C , atunci coliziunea
variabilelor ar avut loc cel putin ^n una din aceste formule, ceia
ce prin ipoteza nu este. Conform conditiilor formulele U ! V
si V ! C sunt deductibile ^n calculul predicatelor. Aplicând
regula silogismului, obtinem ca formula U ! C deasemeni este
deductibila ^n calculul predicatelor.
3.6.2 Regula generalizarii.
Fie formula U (x) contine variabila libera x. Atunci regula generalizarii se formuleaza astfel:
U (x)
8xU (x)
Într-adevar, ^n virtutea faptului ca are loc ` A ! B , unde

B este o formula deductibila arbitrara, avem:
` A ! U (x):
3.7 Teoremele principale ale calculului predicatelor.
Aplicam prima regula de legare cu cuanticatori si obtinem:
` A ! 8xU (x):
47
Putem presupune ca formula A nu intra ^n formula U (aceasta

poate realizat oricând). Substituim ^n ultima relatie formula
A cu o formula deductibila V , avem:
` V ! 8xU (x):
Aplicând ultimelor doua formule regula MP, obtinem:
xU x
U x
` 8xU (x):
Deci, am demonstrat regula de deductie 8 ( () ) , pe care o vom
numi regula de generalizare. Ea poate aplicata, evident,
oricarei variabile propozitionale libere. Aplicând aceasta regula
avem posibilitatea de a deduce noi formule ^n calculul predicatelor.
Exemple.
1) Are loc relatia cunoscuta ` F (x) _ :F (x). Aplicând apoi
regula de generalizare, obtinem: ` 8x(F (x) _ :F (x)).
2) Avem ` F (x) ! (G(y) ! F (x)). Aplicam de doua ori
regula de generalizare si obtinem: ` 8x8y(F (x) ! (G(y) !
F (x))).
3.7 Teoremele principale ale calculului predicatelor.
` 8xF (x) ! 9xF (x).
Teorema 3.3
48
Demonstrat
ia se obtine prin aplicarea regulii silogismului
axiomelor (V.1) si (V.2).
Introducem simbolul , pe care ^l numim simbol al

echicvalentei si pe care ^l defeninim la fel ca si ^n calculul
pentru formula
Aplicând de doua ori axioma (V.1), avem:
propozitiilor, i.e. vom folosi notatia U V

(U ! V )&(V ! U ).
` 8x8yF (x; y) 8y8xF (x; y).
Teorema 3.4
Demonstrat
ie.
` 8x8yF (x; y) ! F (u; v):
Aplicam apoi acestei formule prima regula de legare cu cuanticatori la ^nceput variabilei u, apoi analogic si variabilei v,
obtinem:
` 8x8yF (x; y) ! 8v8uF (u; v):
Substituind ^n ultima formula variabilele u; v cu x; y respectiv,
avem:
` 8x8yF (x; y) ! 8y8xF (x; y):
Analogic se demonstreaza si relatia:
` 8y8xF (x; y) ! 8x8yF (x; y):
` 9x8yF (x; y) ! 8y9xF (x; y).
U;V
Aplicam apoi regula de conjunctie a ipotezelor & , obtinem

echivalenta necesara.
Teorema 3.5
Teoremele principale ale calculului predicatelor
49
Demonstrat
ie. Substituind ^n axioma (V.1) si schimb^
and
denumirea variabilelor libere, obtinem:
` 8yF (x; y) ! F (x; v):

Analogic, din axioma (V.2) obtnem:
` F (x; v) ! 9wF (w; v):

Aplicam regula silogismului formulelor obtinute. Avem:
` 8yF (x; y) ! 9wF (w; v):

Deoarece x nu este variabila libera ^n 9wF (w; v), aplicându-i ultimei formule a doua regula de legare cu cuanticatori, obtinem:
` 9x8yF (x; y) ! 9wF (w; v):

Deoarece v nu este variabila libera ^n formula 9x8yF (x; y),
aplicând ultimei formule prima regula de legare cu cuanticatori, obtinem:
` 9x8yF (x; y) ! 8v9wF (w; v):

Aplicând, ^n sfârsit, regula de redenumire a variabilelor legate,
obtinem relatia necesara.
Observatia 3.2 Implicatia inversa
8y9xF (x; y) ! 9x8yF (x; y)

nu este o formula deductibila ^n calculul propozitiilor.
50
Teorema 3.6
G x
` 8x(F (x) ! G(x)) ! (8xF (x) ! 8xG(x)).
f8x(F (x) ! G(x))g ` 8xF (x) ! 8xG(x)
Demonstrat
ie. Pentru a demonstra deductibilitatea acestei formule vom folosi teorema deductiei. Vom arata ca:
F x
F x
Într-adevar, facem urmatoarea substitutie ^n axioma (V.1)

S (( ))! ( ). Obtinem urmatoarea formula deductibila:
` 8x(F (x) ! G(x)) ! (F (y) ! G(y)):
Prin urmare, are loc si relatia
(15)
f8x(F (x) ! G(x))g ` 8x(F (x) ! G(x)) ! (F (y) ! G(y)):
Aplicam regula MP si obtinem:
f8x(F (x) ! G(x))g ` (F (y) ! G(y)):
Cercetam formula deductibila ^n calculul propozitiilor (vezi

paragraful "Aplicatiile teoremei deductiei" ^n capitolul "Calculul propozitiilor")
` (A ! B ) ! ((B ! C ) ! (A ! C ))
A;
B;
xF x ;F y ;G y
Efectuând substitutia S 8 ( ) ( ) ( ) ^n ultima formula

obtinem:
` (8xF (x) ! F (y)) ! ((F (y) ! G(y)) ! (8xF (x) ! G(y)))
51
(16)
Dar ipoteza ^n formula data reprezinta axioma (V.1). Aplicând

regula MP, avem:
` (F (y) ! G(y)) ! (8xF (x) ! G(y)):

Aplicând regula MP relatiilor (15) si (16) obtinem:
f8x(F (x) ! G(x))g ` 8xF (x) ! G(y):

În nal, aplicând ultimei relatii prima regula de legare cu cuanticatori si redenumind apoi variabila legata y, obtinem:
f8x(F (x) ! G(x))g ` 8xF (x) ! 8xG(x):
` 8x(F (x) ! G(x)) ! (9xF (x) ! 9xG(x)).
Aplicând acum teorema de deductie obtinem formula dorita.
Teorema 3.7
F x
F x
G x
Demonstrat
ie.
Sa aratam ca consecinta din partea
dreapta a implicatiei se deduce din ipoteza. Efectuam
substitutia
S (( ))! ( )(V:1) = 8x(F (x) ! G(x)) ! (F (y) ! G(y))
Prin urmare aceasta formula este deductibila din orice formula,
^n particular avem:
f8x(F (x) ! G(x))g ` 8x(F (x) ! G(x)) ! (F (y) ! G(y))

Acum aplicam regula MP si obtinem:
f8x(F (x) ! G(x))g ` (F (y) ! G(y))
52
G x
F x
Pe de alta parte avem:

S (( )) (V:2) = (G(y) ! 9xG(x)):
Aplicam ultimelor doua formule regula silogismului si

obtinem:
f8x(F (x) ! G(x))g ` (F (y) ! 9xG(x)):
Aplicam ulterior a doua regula de legare cu cuanticatori, apoi

redenumim variabilele si obtinem formula:
f8x(F (x) ! G(x))g ` (9xF (x) ! 9xG(x)):
În virtutea teoremei de deductie ^n nal obtinem:
` 8x(F (x) ! G(x)) ! (9xF (x) ! 9xG(x)):

` 8x(F (x) G(x)) ! (8xF (x) 8xG(x)):
Teorema 3.8
F x
F x
G x
Demonstrat
ie. Efectu
am substitutia.
S (( )) ( )(V:1) = 8x(F (x) G(x)) ! (F (y) G(y)):
De aici urmeaza, ca
f8x(F (x) G(x)g ` F (y) G(y):
Ultima formula poate scrisa astfel:
f8x(F (x) G(x)g ` (F (y) ! G(y))&(G(y) ! F (y)):
Consideram doua formule deductibile:

(F (y) ! G(y))&(G(y) ! F (y)) ! (F (y) ! G(y));
(F (y) ! G(y))&(G(y) ! F (y)) ! (G(y) ! F (y)):
Aplicând regula MP poate usor aratat ca
f8x(F (x) G(x))g ` (F (y) ! G(y));

f8x(F (x) G(x))g ` (G(y) ! F (y)):
Din formula deductibila 8xF (x) ! F (y) si (17) avem
f8x(F (x) G(x))g ` 8xF (x) ! G(y):
53
(17)
Aplicând prima regula de legare cu cuanticatori si schimbând

denumirea variabilelor, avem:
f8x(F (x) G(x))g ` 8xF (x) ! 8xG(x):

În mod analog se demonstreza si relatia:
f8x(F (x) G(x))g ` 8xG(x) ! 8xF (x):
A;B
Utilizând regula de legare prin conjunctie a ipotezelor & ,

obtinem:
f8x(F (x) G(x))g ` (8xF (x) ! 8xG(x))&(8xG(x) ! 8xF (x));

adica avem demonstrata relatia:
f8x(F (x) G(x))g ` 8xF (x) 8xG(x):

Aplicând acum teorema de deductie obtinem ceea ce trebuia de
demonstrat.
54
Teorema 3.9 Au loc urmatoarele relatii:
a) Efectuam urmatoarele substitutii:
a) ` 9xF (x) :(8x:F (x))

` 9x:F (x) :(8xF (x))
b)
Demonstrat
ie.
F x
F x
S :( () ) (V:1) = 8:F (x) ! :F (y);

x
F x ;
F y
S 8 : ( ) : ( )(IV:1) = (8:F (x) ! :F (y)) !

(::F (y) ! :8x:F (x)):
A;
` ::F (y) ! :8x:F (x):
Aplicam regula MP, obtinem:
F y
Este clara relatia:

S ( ) (IV:2) = F (y) ! ::F (y):
Aplicând ultimelor doua formule regula silogismului, obtinem:
` F (y) ! :8x:F (x):
(18)
Utilizam acum a doua regula de legare cu cuanticatori si

schimbam denumirea variabilelor. Obtinem:
` 9xF (x) ! :8x:F (x):
55
Sa deducem acum implicatia inversa. Aplicam axiomei (V.2)

regula de inversiune : !
!: , obtinem
` :9xF (x) ! :F (y):
Aplicam prima regula de legare cu cuanticatori.
` :9xF (x) ! 8x:F (x):

Inversând implicatia, avem:
` :8x:F (x) ! ::9xF (x):

Relatia urmatoare este adevarata.
` ::9xF (x) ! 9xF (x):

Din ultimele doua formule conform regulei silogismului avem:
` :8x:F (x) ! 9xF (x):

A
A;B
Aplicam ultimei formule si formulei (18) regula & , obtinem:
` 9xF (x) :8x:F (x):
b) Consideram relatia adevarata:
` F (x) ::F (x)

(19)
Deoarece vartiabila x este libera, aplicam acestei formule regula

de generalizare, obtinem:
` 8x(F (x) ::F (x))
56
Conform teoremei precedente avem:
F x
G x
(20)
` 8x(F (x) G(x)) ! (8xF (x) 8xG(x)):

Efectuam ^n ultima formula substitutia S ::( ) ( ) si obtinem
` 8x(F (x) ::F (x)) ! (8xF (x) 8x::F (x))
Aplicam regula MP formulelor (19) si (20) obtinem:
` 8xF (x) 8x::F (x):
. În nal
V ;V
Sa examinam ambele implicatii care se contin ^n aceasta formula:

` 8xF (x) ! 8x::F (x)
si
` 8x::F (x) ! 8xF (x):
Inversam aceste implicatii si le unim apoi prin conjunctie.
Obtinem:
` :8x::F (x) :8xF (x):
Efectuam substitutia ^n formula a) din teorema, ^nlocuind F (x)
cu :F (x). Avem:
` 9x:F (x) :8x::F (x):

Aplicam ultimelor doua formule regula

obtinem formula:
` 9x:F (x) :8xF (x):
si
:9:F (x) 8xF (x)
Observatia 3.3 Deductibilitatea formulelor
:9F (x) 8x:F (x)
57
(21)
Sa demonstram pentru ^nceput implicatia:
` (A ! 8xF (x)) 8x(A ! F (x)), unde x 62
se demonstreaza usor cu ajutorul regulii de inversare a

implicatiei folosind formulele a) si b) din teorema.
Teorema 3.10
A.
Demonstrat
ie.
` (A ! 8xF (x)) ! 8x(A ! F (x)):

Într-adevar, are loc:
f(A ! 8xF (x))&Ag ` (A ! 8xF (x))

si
f(A ! 8xF (x))&Ag ` A:
Aplicam regula MP. Avem:
f(A ! 8xF (x))&Ag ` (8xF (x))

Utilizând axioma (V.1) si regula silogismului avem:
f(A ! 8xF (x))&Ag ` F (y):

În virtutea teoremei de deductie putem conchide ca:
` ((A ! 8xF (x))&A) ! F (y):
58
F x
F x
Aplicând regula de despartire a ipotezelor ( !&( )!! ) , obtinem:

` (A ! 8xF (x)) ! (A ! F (y)):
În ultima formula aplicam prima regula de legare cu cuanticatori si schimbam denumirea variabilelor. În rezultat obtinem
implicatia dorita (21).
Sa demonstram implicatia inversa. Efectuam urmatoarea
substitutie:
S (!) ( ) (V:1) = 8x(A ! F (x)) ! (A ! F (y)):
Din ultima formula deductibila obtinem relatia:
f8x(A ! F (x))g ` (A ! F (y)):
Aplicam prima regula de legare cu cuanticatori, apoi redenumim variabilele si obtinem:
f8x(A ! F (x))g ` (A ! 8xF (x)):
În virtutea teoremei de deductie putem conchide ca:
` 8x(A ! F (x)) ! (A ! 8xF (x)):
(22)
Prin urmare, din formulele (21) si (22) rezulta armatia teoremei.
3.8 Formule echivalente. Forma perfecta
Ca si ^n calculul propozitiilor vom spune ca formulele U si V

sunt echivalente daca are loc relatia:
Ù V
Formule echivalente. Forma perfecta
59
Relatia de echivalenta este simetrica si tranzitiva, i.e. au loc

relatiile:
U
U
V;V

:

Observatia 3.4 Daca ^n formula U de substituit orice subformula a ei cu una echivalenta cu subformula data si daca ^n rezultat se obtine o expresie U 0 , care este formula si care contine toate
variabilele libere din U , atunci formulele U si U 0 sunt echivalente.
Echivalenta formulelor A ! B si :A _ B , care este adevarata
^n calculul propozitiilor, are loc si ^n calculul predicatelor, adica
` (U ! V ) (:U _ V ):
Demonstratia acestui fapt ^n calculul predicatelor poate
obtinut prin substitutii ^n formulele date din calculul
propozitiilor.
Prin urmare, din orice formula pot excluse implicatiile de
forma U ! V , ele ind ^nlocuite cu formule echivalente de forma
:U _ V . În afara de aceasta, noi putem pentru ecare formula,
care nu contine simbolul implicatiei, sa determinam asa o formula echivalenta formulei date, ^ncât simbolurile negatiei se refera doar la subformulele atomare.
Într-adevar, daca careva formula are forma :8xU (x) (respectiv :9xU (x)), atunci formula 9x:U (x) (respectiv 8x:U (x))
este echivalenta ei. Astfel, noi oricând putem sa deplasam simbolul negatiei care se refera la cuaticatori asa ^ncât el se va
60
referi la o subformula fara cuanticatori. Echivalentele
` :(U &V ) (:U _ :V );

` :(U _ V ) (:U &:V );
` ::U U:
care au fost demonstrate pentru calculul propozitiilor sunt

adevarate si ^n calculul predicatelor (demonstratia este analogica cu demonstratia din calculul propozitiilor).
Prin urmare, ^n virtutea celor mentionate mai sus, noi putem
deplasa simbolul negatiei ^n interiorul formulei, obtinând astfel
formule echivalente, la care domeniul de incidenta a simbolului
negatiei este doar o formula elementara.
Denitia 3.2 Formulele, care nu contin simbolul implicatiei si

^n care simbolul negatiei se refera doar la formule elementare se
numesc formule perfecte.
Din cele expuse deja rezulta ca pentru ecare formula U

exista formula perfecta U 0 echivalenta cu U . Aceasta formula
U 0 o vom numi forma perfecta a formulei U .
Exemplu de transformare a formulei ^n forma perfecta.
:(9x(A(x) ! B (x))) :(9x(:A(x) _ B (x)))

8x:(:A(x) _ B (x)) 8x(::A(x)&:B (x))
8x(A(x)&:B (x))
Urmatoarele echivalente, care au loc ^n calculul propozitiilor,
sunt adevarate si ^n calculul predicatelor:
` (A _ B ) _ C A _ (B _ C );
3.9 Principiul dualitatii.
` A _ B B _ A;
` (A&B )&C A&(B &C );
` A&B B &A;
` A&(B _ C ) (A&B ) _ (A&C );
` A _ (B &C ) (A _ B )&(A _ C ):
3.9 Principiul dualitatii.
61
Cuanticatorii 8x si 9x se numesc duali unul altuia, la fel se

numesc si conectorii logici & si _.
Denitia 3.3 Vom spune ca formula V este duala formulei U ,

daca poate obtinuta din formula U prin substituirea ecarui
simbol &; _; 8x; 9x cu dualul sau.
Din denitie rezulta ca notiunea de dualitate este simetrica,
i.e. daca V este duala lui U , atunci si U este duala lui V .
Sa denim prin inductie notiunea de formula duala.
Denitia 3.4
a) Pentru formula elementara duala coincide cu ea ^nsasi.
b) Daca U este duala formulei U , iar V este duala formulei
V , atunci pentru formula U &V duala este U _ V , iar
pentru U _ V duala este U &V .
c) Daca U este duala lui U , atunci duala pentru :U este
:(U ).
62
d) Daca formula U (x) este duala formulei U (x), atunci pentru

formula 8xU (x) (respectiv pentru 9xU (x)) formula duala
este 9xU (x) (respectiv 8xU (x)).
Lema 3.3 Fie U (A1 ; : : : ; An ; F1 ; : : : ; Fm ) este o formula din

calculul predicatelor, care nu contine simbolul implicatiei
(A1 ; : : : ; An sunt toate propozitiile elementare, iar F1 ; : : : ; Fm
sunt toate predicatele elementare din U ). Atunci are loc relatia:
n
(23)
(24)
` :U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F ):
Demonstratie. Vom demonstra aceasta lema prin inductie, ^n

conformitate cu denitia formulei duale.
Pentru formulele elementare veridicitatea lemei este evidenta, deoarece o formula elemetara este sau o propozitie, sau
un predicat, iar formula duala ei coincide cu ea.
Fie
lema
este
adevarata
pentru
formulele U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) si V (B1 ; : : : ; B ; G1 ; : : : ; G ),
i.e. avem:
` :U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F );
` :V (B1 ; : : : ; B ; G1 ; : : : ; G )
V (:B1 ; : : : ; :B ; :G1 ; : : : ; :G )
Vom arata, ca lema este adevarata si pentru conjunctia, si pentru disjunctia formulelor U si V .
Într-adevar, avem relatia:
` :(U &V ) (:U _ :V ):
Principiul dualitatii
63
Substituind :U si :V , ^n virtutea echivalentelor (23) si (24),

obtinem:
n
` :(U &V ) (U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F ) _

V (:B1 ; : : : ; :B ; :G1 ; : : : ; :G ))
Dar conform denitiei, formula din partea dreapta a echivalentei
poate reprezintata ^n forma:
p
(U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )&

V (:B1 ; : : : ; :B ; :G1 ; : : : ; :G )) :
Deaceea avem
` :(U &V ) (U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )&

V (:B1 ; : : : ; :B ; :G1 ; : : : ; :G )) :
Veridicitatea lemei pentru formula U _ V se demonstreaza ^n
mod analogic.
Fie lema este adevarata pentru U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ).
Sa aratam ca ea este adevarata si pentru :U . În virtutea celor
presupuse si mentionate mai sus vom avea:
n
:U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )
Daca aceste formule sunt echivalente, atunci si negatiile lor sunt
echivalente. Deaceea avem:
n
::U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
:U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )
64
Dar conform denitiei :(U ) este (:U ) . Prin urmare, avem:
::U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
(:U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )) :
m
Astfel am obtinut echivalenta dorita.

Fie lema este adevarata pentru formula U (x; A1 ; : : : ; A ;
F1 ; : : : ; F ), unde x este variabila libera ^n aceasta formula.
Vom arata ca ea este adevarata si pentru formulele
8xU (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F
si
9xU (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ):
În virtutea presupunerii inductiei avem:
` :U (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
U (x; :A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F ):
Atunci, deoarece x este variabila libera, avem:
` 9x:U (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
9xU (x; :A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F ):
Având ^n vedere teorema 3.9, obtinem:
` 9x:U (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
:8xU (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ):
Principiul dualitatii
Din ultimile doua echivalente deducem:
65
` :8xU (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
9xU (x; :A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F ):
În virtutea denitiei partea dreapta a acestei formule reprezinta
formula (8xU (x; :A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )) . Prin urmare,
n
` :8xU (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
(8xU (x; :A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )) :
În cazul formulei 9xU (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) lema se
demonstreaza analogic.
Prin urmare, lema este complet demonstrata.
Teorema 3.11 Daca formulele U si V sunt echivalente, atunci
formulele duale lor deasemeni sunt echivalente.
(25)
Demonstrat
ie.
Fie
U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
si V (B1 ; : : : ; B ; G1 ; : : : ; G ) sunt doua formule echivalente,
A1 ; : : : ; A ; B1 ; : : : ; B sunt toate propozitiile variabile care
intra ^n formulele date, iar F1 ; : : : ; F ; G1 ; : : : ; G sunt toate
predicatele din ele. Formulele duale le vom nota ca si mai sus
cu semnul .
Daca formulele U si V sunt echivalente, atunci si negatiile
lor sunt echivalente. Deci:
n
` :U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
:V (B1 ; : : : ; B ; G1 ; : : : ; G ):
66
` :U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F );
În virtutea lemei precedente, avem
si
` :V (B1 ; : : : ; B ; G1 ; : : : ; G )
V (:B1 ; : : : ; :B ; :G1 ; : : : ; :G ):
Substituind ambele partti ale formulei (25) cu formule echivalente, obtinem:

` U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )
V (:B1 ; : : : ; :B ; :G1 ; : : : ; :G ):
r
În ultima relatie substituim A cu :A , B cu :B , F cu :F

si G cu :G . În rezultat se obtine:
` U (::A1 ; : : : ; ::A ; ::F1 ; : : : ; ::F )
V (::B1 ; : : : ; ::B ; ::G1 ; : : : ; ::G ):
În virtutea echivalentei C ::C , din ultima relatie avem:

` U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
V (B1 ; : : : ; B ; G1 ; : : : ; G ):
Teorema demonstrata mai poarta numele de principiul dualitatii. Ea permite de a obtine echivalente noi din echivalente
3.10 Forme normale.
67
demonstrate mai ^nainte. Ea, ca si teorema de deductie, ne

usureaza deducerea unor formule. De exemplu, noi am demonstrat (teorema ), ca
` 8x8yF (x; y) 8y8xF (x; y):

În virtutea principiului de dualitate putem stabili relatia:
` 9x9yF (x; y) 9y9xF (x; y):

Din aceste echivalente poate dedusa regula:
Observatia 3.5 Daca se schimba cu locurile cuanticatorii de

acelasi tip, care stau unul lânga altul, atunci obtinem o formula
echivalenta cu formula initiala.
3.10 Forme normale.
68
Demonstrat
ie. În teorema 3.10 am demonstrat relatia
` (A ! 8xF (x)) 8x(A ! F (x)). În virtutea echivalentei
` (U ! V ) (:U _ V ), efectuând substitutia ^n formula examinata, obtinem:
` 8x(:A _ F (x)) (:A _ 8xF (x)):

În ultima formula ^nlocuim A cu :A. Avem:
` 8x(::A _ F (x)) (::A _ 8xF (x)):
` 8x(A&F (x)) (A&8xF (x)), unde x 62 A.
În sfârsit ^nlocuim formula ::A cu formula echivalenta ei A si

obtinem relatia necesara.
Teorema 3.13
Demonstrat
ie.
La demonstratie utilizam teorema
deductiei. Consideram formula:
8x(A&F (x)) ! (A&8xF (x))
Vom arata ca consecinta A&8xF (x) este deductibila din ipoteza
8x(A&F (x)). Într-adevar, urmatoarea formula este deductibila
^n calculul predicatelor, adica
Denitia 3.5 Forma perfecta a formulei se numeste normala,

daca ea are forma Q1 x1 : : : Qn xn U , unde Q1 x1 : : : Qn xn sunt
quanticatori arbitrari,, formula U este ^n forma sa perfecta si
nu contine simboluri de cuanticatori.
Observatia 3.6 Pentru ecare formula exista forma ei normala echivalenta cu formula initiala.
f8xF (x); Ag ` (A&8xF (x)):
` 8xF (x) ! (A ! (A&8xF (x)))
deoarece are loc relatia:
` 8x(A _ F (x)) (A _ 8xF (x)), unde x 62 A.
Demonstrat
ie. Pentru a demonstra aceast
a armatie este
necesar de a demonstra initial niste teoreme suplimentare despre
echivalenta formulelor ^n calculul predicatelor.
Teorema 3.12
Forme normale
69
Prin urmare, ea este deductibila si din alte formule. În particular avem
f8x(A&F (x))g ` 8xF (x) ! (A ! (A&8xF (x))): (26)

Aplicam de doua ori consecutiv regula MP formulelor 8xF (x),
A si 8xF (x) ! (A ! (A&8xF (x))) si observam ca
formula A&8xF (x) este deasemeni deductibila din formula
8x(A&F (x)), deoarece:
f8x(A&F (x))g ` (A&F (y));
f(A&F (y))g ` fA; F (y)g;
fA; F (y)g ` fA; 8xF (x)g:
În rezultat obtinem
f8x(A&F (x))g ` fA; 8xF (x)g:

Din ultima relatie, ^n virtutea teoremei de deductie si (26)
obtinem:
` 8x(A&F (x)) ! (A&8xF (x))
(27)
Sa demonstram deductibilitatea implicatiei inverse. Pentru
aceasta vom demonstra:
fA&8xF (x)g ` 8x(A&F (x)):

U
U;V
Într-adevar, conform axiomei (V.1) si regulii & avem:
fA&8xF (x)g ` (A&F (y)):
70
Conform axiomei (I.1), ^n urma substitutiilor corespunzatoare

avem:
` (A&F (y)) ! (A ! (A&F (y))):
Aplicând regula MP si regula silogismului, obtinem:
fA&8xF (x)g ` (A ! (A&F (y))):
Deoarece x 62 A, aplicând n continuare regula de legare cu

cuanticatori si redenumind variabilele, obtinem:
fA&8xF (x)g ` (A ! 8x(A&F (x))):
Excludem, ^n virtutea regulii MP, ipoteza A si obtinem:
fA&8xF (x)g ` 8x(A&F (x)):
Atunci ^n baza teoremei de deductie conchidem ca:
` (A&8xF (x)) ! 8(A&F (x)):
Acum armatia teoremei deriva din ultima armatie si (27).

Din teoremele de mai sus, ^n virtutea principiului de dualitate, avem teoremele:
Teorema 3.14 ` 9x(A&F (x)) (A&9xF (x)).

` 9x(A _ F (x)) (A _ 9xF (x)).
Teorema 3.15
` (8xU (x) _ 8xV (x)) ! 8x(U (x) _ V (x)),
Analogic se demonstreaza si urmatoarele teoreme:
Teorema 3.16 a)
Forme normale
b) ` (8xU (x)&8xV (x)) 8x(U (x)&V (x)).

precum si teoremele duale lor:
Teorema 3.17 a)
` 9x(U (x)&V (x)) ! ((9xU (x))&(9xV (x)),
71
b) ` 9x(U (x) _ V (x)) ((9xU (x))&(9xV (x)).

În capitolul anterior când se explica algebra predicatelor noi
am determinat transformarile echivalente, care sunt analogice
cu transformarile exprimate de teoremele de mai sus. Utilizând
aceste transformari echivalente ^n capitotlul anterior, noi am
demonstrat ca pentru ecare formula exista echivalenta ei ^n
forma normala. Exact ^n acelasi mod noi putem demonsra acum
ca pentru ecare formula perfecta (prin urmare, si pentru orice
formula) exista forma normala a sa cu care formula initiala este
echivalenta. Aceasta demonstratie nu va prezentata aici ^n
detalii.
Forma normala echivalenta cu formula data o vom numi
forma normala a formulei date.
Denitia 3.6 Doua formule U si V se numesc deductiv echivalente, daca au loc relatiile:
U ` V;
V ` U:
În calculul predicatelor notiunile de formule echivalente si
formule deductiv echivalente nu coincid.
Observatia 3.7 Daca formulele U si V sunt echivalente ^n calculul predicatelor, atunci ele sint si deductiv echivalente.
72
^
Intr-adev
ar, e ` U V . Atunci avem ` U ! V , dar atunci
U ` U ! V , iar din ultimile doua formule, aplicând regula
MP, obtinem U ` V . Analogic se demonstreaza si relatia V `
U . Dar aceasta si ^nseamna ca formulele U si V sunt deductiv
echivalente.
Observatia 3.8 Armatia inversa observatiei de mai sus nu

este adevarata.
Consideram doua formule elementare arbitrare A si B . Sa

aratam ca ele sunt deductiv echivalente. Într-adevar, daca introducem ^n lista ipotezelor formula A, atunci orice formula, ^n
particular si formula B , va deveni deductibila din A ca rezultat
a substitutiei ^n formula A. Deci avem A ` B . Analogic se explica si relatia B ` A. Însa aceste formule nu sunt echivalente,
deoarece ele sunt arbitrare.
3.11 Formule normale Scolem.
Scolem a stabilit o forma interesanta a formulelor, la care poate

adusa orice formula din calculul predicatelor.
Denitia 3.7 O formula se numeste formula normala Scolem,

daca ea, ^n primul rând, este o forma normala, iar, ^n al doilea
rând, ^n ea toti cuanticatorii de existenta se a a ^naintea
oricarui cuanticator de universalitate, daca ei sunt prezenti
^n formula.
De exemplu, formulele
9x9y8z 8uA(x; y; z; u); 8x8yA(x; y)
Formule normale Scolem
sunt ^n forma normala Scolem. Dar formulele
8x9yA(x; y); 9x8y9zA(x; y; z ):
73
nu sunt ^n forma normala Scolem.

Înainte de a demonstra teorema Scolem vom stabili veridicitatea unor leme.
! 8yA(y)] ,
Lema 3.4 Formula 9x1 : : : 9xn 8yU , unde U este ^n forma normala, este deductiv echivalenta cu formula 9x1 : : : 9xn [8y (U !
unde A este predicat variabil, care nu se
A(y))
contine ^n U .
Demonstratie. Presupunem, ca formula

n
9x1 : : : 9x 8yU
! A(t)) ! A(t)):
este deductibila ^n calculul predicatelor. Deoarece are loc relatia
fU; U ! A(t)g ` A(t), avem:

n
` U (x1 ; : : : ; x ; t) ! ((U
Conform axiomei V.1 avem
n
` 8yU (x1 ; : : : ; x ; y) ! U (x1 ; : : : ; x ; t):

Din ultimele doua formule, conform regulii silogismului, obtinem
formula:
n
` 8yU (x1; : : : ; x ; y) ! ((U ! A(t)) ! A(t)):
74
^ continuare, aplicam prima regula de legare cu cuanticatori,

In
apoi redenumim variabilele si obtinem:
` 8yU (x1; : : : ; x ; y) ! 8y((U ! A(y)) ! A(y)):

Apoi ^n virtutea teoremei 3.6, utilizând regula silogismului,
obtinem:
` 8yU (x1 ; : : : ; x ; y) ! (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y))
xU x
U x
Aplicam formulei date regula de generalizare 8 ( () ) , si luând ^n

consideratie faptul, ca x este variabila libera ^n formula data,
obtinem:
n
` 8x (8yU (x1 ; : : : ; x ; y) ! (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y))):

Apoi ^n virtutea teoremei 3.7, efectuând substitutia corespunzatoare, obtinem:
n
` 8x [8yU (x1; : : : ; x ; y) ! (8y(U ! A(y) ! 8yA(y))] !

[9x 8yU (x1; : : : ; x ; y) ! 9x (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y))]:
Ipoteza formulei date este o formula deductibila, deaceea, ^n
virtutea regulii MP, avem:
n
` 9x 1 9x 8yU (x1 ; : : : ; x ; y) !
1 9x (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y)):
n
` 9x 8yU (x1; : : : ; x ; y) ! 9x (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y)):

Analogic, din aceasta formula, folosind cuanticatorul 8x 1 si
teorema 3.7, obtinem:
9x
75
Rationând ^n acelasi mod ca si mai sus si folosind cuanticatorii
2 ; : : : ; 8x1 , obtinem:
n
8x
n
` 9x1 : : : 9x 8yU ! 9x1 : : : 9x (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y)):

Dar deoarece ipoteza ^n ultima formula este o formula deductibila, presupusa la ^nceputul demonstratiei, folosind MP,
obtinem:
` (8y(U ! U ) ! 8yU (y)) ! 8yU (y):
` 9x1 : : : 9x (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y)):

(28)
Prin urmare, lema este este demonstrata ^ntr-o directie.
Admitem, ca formula (28) este deductibila ^n calculul
predicatelor. Substituim ^n ea predicatul A(y) cu formula
U (x1 ; : : : ; x ; y). Atunci este deductibila si formula:
9x1 : : : 9x (8y(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! U (x1 ; : : : ; x ; y)) !
8yU (x1; : : : ; x ; y)): (29)
Formula (B ! 8yU (y)) ! 8yU (y), unde B este orice formula
deductibila, deasemeni este deductibila, deoarece se obtine din
relatia:
fB ! 8yU (y)g ` 8yU (y)
Deoarece formula 8y(U ! U ) este deductibila, atunci o putem
substitui ^n locul formulei deductibile B si atunci obtinem:
n
Deoarece x este variabila libera, putem folosi ^n continuare

regula generalizarii:
n
` 8x [(8y(U ! U ) ! 8yU (y)) ! 8yU (y)]:
76
Aplicând acestei formule teorema 3.7 si rationamentele din

prima parte a demonstratiei lemei date, obtinem o formula deductibila
n
` 9x (8y(U ! U ) ! 8yU (y)) ! 9x 8yU (y):
Rationând ^n acelasi mod, obtinem:

n
` 9x1 : : : 9x (8y(U ! U ) ! 8yU (y)) ! 9x1 : : : 9x 8yU (y):
Ipoteza acestei formule este formula (29), care este deductibila la

rândul sau din formula (28). Atunci conform regulii MP este deductibila si consecinta formulei. Astfel, echivalenta deductibila
a formulelor din lema data este demonstrata.
(30)
Lema 3.5 Presupunem, ca formula U are forma

Q1 z1 Q2 z2 : : : Qm zm C , unde prin Qi zi notam cuanticatorii 8zi
sau 9zi , iar formula C nu contine cuanticatori. Atunci are loc
relatia
m
` ((U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z ))

Q1z1 : : : Q z 8z ((C (z1 ; : : : ; z ; x1 ; : : : ; x ; y) !
A(y)) ! A(z ))
Demonstratie. Pentru a demonstra relatia (30) vom transforma partea stânga a ei. Pentru ^nceput, introducem ^n formula
U quanticatorii si atunci partea stânga va obtine forma:
(Q1 z1 : : : Q z C ! A(y)) ! 8zA(z ):
77
Apoi excludem semnul implicatiei prin transformari echivalente

cunoscute:
m
:(:(Q1 z1 : : : Q z C ) _ A(y)) _ 8zA(z ):

În rezultatul unor transformari echivalente cunoscute deja, ultima formula poate adusa la forma
m
((Q1 z1 : : : Q z C )&:A(y)) _ 8zA(z ):

Aplicând teoremele 6.2 - 6.5, scoatem ^n afara parantezelor comune cuanticatorii Q1 z1 ; : : : ; Q z si 8z . Obtinem
m
Q1 z1 : : : Q z 8z ((C &:A(y)) _ A(z )):

Ultima formula este echivalenta cu
m
Q1 z1 : : : Q z 8z ((C ! A(y)) ! A(z )):

Aceasta formula reprezinta partea dreapta a echivalentei (30),
care trebuia de demonstrat. Dar deoarece noi am obtinut-o din
partea stânga a ei prin transformari echivalente, atunci aceasta
echivalenta are loc si lema este demonstrata.
Lema 3.6 Formula
n
9x1 : : : 9x (8y(U ! A(y)) ! 8zA(z ));

unde U este reprezentata ca si ^n lema 3.5, este echivalenta cu
formula
n
9x1 : : : 9x 9yQ1z1 : : : Q z 8z [(C (z1; : : : ; z ; y)
! A(y)) ! A(z )]:
78
Demonstratie. În virtutea lemei 3.5 are loc

m
` [(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )] !

Q z : : : Q z 8z [(C (z ; : : : ; z ; x ; : : : ; x ; y) !
1
1
1
1
A(y)) ! A(z )]
În ultima formula variabila y este libera si putem aplica regula
generalizarii:
m
` 8y([(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )] !

Q z : : : Q z 8z [(C (z ; : : : ; z ; x ; : : : ; x ; y) !
1
1
1
1
A(y)) ! A(z )])
Utilizând teorema 3.7, la fel ca si ^n lema 3.4, obtinem
` 9y[(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )] !

9yQ1 z1 : : : Q z 8z [(C ! A(y)) ! A(z )]:
Considerând implicatia inversa, care este adevarata ^n virtutea

lemmei 3.5
` Q1 z1 : : : Q z 8z [(C ! A(y)) ! A(z )] !
[(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )]

vom obtine ^n acelasi mod relatia
` 9yQ1 z1 : : : Q z 8z [(C ! A(y)) ! A(z )] !

9y[(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )]:
Comparând ultimele doua implicatii, obtinem

n
` 9y[(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )]

9yQ1z1 : : : Q z 8z [(C ! A(y)) ! A(z )]:
79
(31)
Este evident, ca pornind de la aceasta formula si luând ^n

consideratie faptul ca x1 ; : : : ; x sunt variabile libere, ^n continuare putem sa repretam consecutiv rationamentul nostru pentru
cuaticatorii 9x , 9x 1 ; : : : ; 9x1 . Ca rezultat, vom ajunge la
echivalenta
n
` 9x1 : : : 9x 9y[(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )]

9x1 : : : 9x 9yQ1z1 : : : Q z 8z [(C ! A(y)) ! A(z )]:
Sa aratam ^n continuare ca are loc relatia
` [8y(U ! A(y)) ! 8zA(z )]

9y[(U ! A(y)) ! 8zA(z )]
Vom obtine partea dreapta a acestei echivalente din partea
stânga cu ajutorul transformarilor cunoscute. Pentru aceasta
eliminam din partea stânga simbolul implicatiei, si obtinem:
[:8y(:U _ A(y)) _ 8zA(z )]:
Apoi introducem semnul negatiei ^n interiorul cuanticatorului.
În rezultat partea stânga a echivalentei capata forma.
9y[:(:U _ A(y)) _ 8zA(z )]:
80
Apelând la transformârile echivalente pentru a reintroduce ^n

formula data simbolul implicatiei, vom obtine partea dreapta a
echivalentei, astfel ea ind demonstrata.
Aplicam acestei ultime echivalente aceleasi rationamente,
pe care noi nu o data le-am utilizat ^n acest compartiment si
obtinem
` 9x : : : 9x [8y(U ! A(y)) ! 8zA(z )]

1
9x1 : : : 9x 9y[(U ! A(y)) ! 8zA(z )]
Cercetând ultima echivalenta si (31), noi cu ajutorul regulii silogismului obtinem echivalenta necesara. iar lema prin aceasta
este demonstrata.
Teorema 3.18 (teorema Scolem) Pentru orice formula a calculului predicatelor exista o formula ^n forma normala Scolem,
care este echivalenta cu formula initiala.
(33)
(32)
Demonstratie. Din lemele 3.4 si 3.6 rezulta urmatoarea concluzie: formula
n
9x1 : : : 9x 8yQ1z1 : : : Q z C (z1 ; : : : ; z ; x1 ; : : : ; x ; y)
este deductiv echivalenta cu formula

n
9x1 : : : 9x 9yQ1z1 : : : Q z 8z ((C ! A(y)) ! A(z ));
si formula C nu contine cuanticatori.

Prin urmare, primul cuanticator de universalitate 8y din
formula (32) trece^n cuanticatorul de existenta respectiv^n formula deductiv echivalenta cu ea (33), dar mai apare ^n schimb
81
^n formula un cuanticator de universalitate suplimentar 8z .

Daca ^n formula (33) printre cuanticatorii Q z sunt cuanticatori de universalitate, atunci aplicând fotmulei (33) aceleasi
rationamente putem obtine o formula dedcutiv echivalenta cu
ea, ^n care primul cuanticator de universalitate Q z trece ^n
cuanticatorul de existenta respectiv si mai apare ultimul ^n
lista cuaticatorilor un cuanticator de universalitate suplimentar. Daca formula (33) are forma
n
9x1 : : : 9x 9y9z1 : : : 9z 1 8z Q +1 z +1 : : : Q z 8zC1;

atunci formula dedcutiv echivalenta cu ea are forma
n
9x1 : : : 9x 9y9z1 : : : 9z 1 9z Q +1 z +1 : : : Q z 8z 8z 0C2 :

Continuând acest proces, vom obtine, ^n nal, formula
n
9x1 : : : 9x 9y9z1 : : : 9z 8z 8z 08z 1C ;

(34)
care este deductiv echivalenta cu formula (32). Dar, ^n acelasi
timp, formula (34) este formula normala Scolem.
Teorema va demonstrata daca noi vom arata ca ecare
formula este deductiv echivalenta cu o formula de tipul (32).
Sa consideram o formula arbitrara ^n forma normala
(36)
Q1z1 : : : Q z B;
(35)
unde B este o formula fara cuanticatori. Cuanticatorii Q z
pot sa si lipseasca. Fie x si y sunt niste variabile, care nu intra
^n formula data. Formula
m
9x8yQ1 z1 : : : Q z [B &(A(x) _ :A(x))&(A(y) _ :A(y))]
82
este o formula de tipul (32). Indroducând toti cuanticatorii

Q z ^n paranteze, vom obtine o formula echivalenta cu ea
m
9x8y[Q1 z1 : : : Q z B &(A(x) _ :A(x))&(A(y) _ :A(y))]
Usor se observa, ca aceasta formula este echivalenta cu formula

(35), deoarece pentru orice formula U , care nu contine variabilele x si y, are loc
` 9x8y[U &(A(x) _ :A(x))&(A(y) _ :A(y))] U
Ca consecinta obtinem, ca formula arbitrara normala (35) este

echivalenta cu o formula (36) de tipul (32). Prin urmare, am
demonstrat, ca pentru ecare formula exista o formula ^n forma
normala Scolem deductiv echivalenta cu formula data. Aceasta
formula o vom numi formula normala Scolem.
3.12 Problema completitudinii calculului

predicatelor. Teorema Godel.
La examinarea logicii predicatelor din punct de vedere semantic

noi am introdus notiunea de formula identic adevarata, careia
î corespunde ^ntr-un anumit sens notiunea de "armatie tautologic adevarata". Pe de alta parte, ^n calculul predicatelor
noi avem deasemeni notiunea de formula deductibila. Apare
^ntrebarea despre raportul dintre aceste doua notiuni. Dupa
cum am aratat mai sus, ecare formula deductibila ^n calculul
predicatelor este deasemeni si identic adevarata din punct de
vedere semantic.
Teorema Godel ^n calculul predicatelor
83
Apare ^ntrebarea reciproca: este oare orice formula identic adevarata si deductibila ^n calculul predicatelor? Aceata
^ntrebare poarta denumirea de problema a completitudinii calculului predicatelor. Ea a fost solutionata pozitiv de catre savantul austriac K. Godel.
Teorema 3.19 (teorema lui Godel despre completitudinea calculului predicatelor) Orice formula identic adevarata ^n logica
predicatelor este deductibila ^n calculul predicatelor.
La demonstrarea acestei teoreme se utilizeaza urmatoarea
observatie.
Observatia 3.9 Daca doua formule sunt deductiv echivalente,

atunci din faptul ca una din ele este identic adevarata rezulta
ca si cealalta formula este identic adevarata.
Într-adevar, e U si V sunt doua formule deductiv echivalente, iar U este o formula identic adevarata. Dupa cum
am vazut, toate formulele, deductibile din formulele identic
adevarate, sunt la fel formule identic adevarate. Deoarece conform ipotezei avem ca V este deductiv echivalenta cu U , i.e.
U ` V , rezulta ca si formula V este identic adevarata. În afara
de aceasta, daca U si V sunt deductiv echivalente si U este
formula deductibila ^n calculul predicatelor, atunci si V este deductibila ^n calculul predicatelor. Ultima armatie rezulta din
denitia echivalentei deductive.
Din cele relatate mai sus urmeaza ca la solutionarea problemei de completitudine a calculului predicatelor ne putem limita
doar la formulele normale Scolem. Într-adevar, presupunem ca
84
noi am demonstrat ca ecare formula normala Scolem identic

adevarata este deductibila ^n calculul predicatelor. Fie U este o
formula arbitrara, iar U este forma ei normala Scolem. Daca U
este identic adevarata, atunci U la fel este identic adevarata.
Dar atunci U este deductibila ^n calculul predicatelor si, prin
urmare, formula deductiv echivalenta cu ea U este la fel deductibila ^n calculul predicatelor.
4 Algoritmi
4.1 Notiune de algoritm. Proprietactile caracteristice

n
Când vorbim de functia f (x1 ; : : : ; x ) se presupune ca valorile

functiei date pot calculate pentru orice valori ale variabilelor
x1 ; : : : ; x . În aceasta situatie noi ^ntelegem ca exista o procedura mecanica efectiva, care ind urmata ne-ar permite sa calculam valoarea functiei f . Prin notiunea de procedura mecanica
se ^ntelege faptul ca aceasta procedura este simpla pentru a
urmata mecanioc de orice persoana sau mecanizm mecanic. În
calitate de exemplu de algoritm ne poate servi algoritmul lui Euclid pentru determinarea celui mai mare divizor comun a doua
numere naturale. Dar foarte des noi susntem interesati ^n a
demonstra ca pentru rezolvarea unei probleme sau pentru a calcula o functie nu exista acea procedura mecanica despre care am
vorbit mai sus. Dar pentru a putea demonstra matematic ca nu
exista algoritmul de solutionare a unei probleme este necesar
de a preciza pentru ^nceput notiunea de algoritm din punct de
4.2 Algoritmul normal a lui Markov, masina lui Turing
vedere matematic.
85
4.2 Algoritmul normal a lui Markov, masina

lui Turing
Dupa cum am spus anterior, vom preciza ^n acest paragraf

notiunea de algoritm.
Orice problema poate formulata ^ntr-un limbaj corespunzator. Orice expresie dintr-un limbaj sau din altul poate
considerata ca o consecutivitate de simboluri din limbajul dat,
cu conditia ca spatiul dintre cuvinte sa e considerat ca un simbol din limbajul dat. Vom numi alfabet orice multime nevida de
simboluri, iar simbolurile alfabetului le vom numi litere. Vom
nota literele, de obicei, cu simbolurile S0 ; S1 ; : : :. Prin cuvânt ^n
alfabetul A se ^ntelege orice consecutivitate nita de litere din
alfabetul A. O consecutivitate vida de litere se numeste cuvânt
vid si ^l notam cu . Daca notam cu P cuvântul S 1 : : : S k ,
iar cu Q cuvântul S 1 : : : S m , atunci prin P Q se ^ntelege reuniunea acestor cuvinte S 1 : : : S k S 1 : : : S m . În particular, avem
P = P = P si (P1 P2 )P3 = P1 (P2 P3 ).
Se spune ca alfabetul A este o extensie a alfabetului B , daca
B A. Prin algoritm ^n alfabetul A se ^ntelege orice functie,
care poate efectiv calculata, domeniul de denitie al careia este
o submultime a multimei tuturor cuvintelor ^n alfabetul A, iar
valorile sunt de asemenea cuvinte ^n alfabetul A. Fie P este un
cuvânt ^n alfabetul A. Se spune ca algoritmul A este aplicabil
cuvântului P daca, daca P se a a ^n domeniul de denitie al
algoritmului A. Dar denirea algoritmului ^n forma data este la
fel de confuza. Deaceea vom purcede la denirea algoritmului
86
normal Markov.
Multimea S de triplete ordonate << 1 ; 1 ; 1 >; : : : ; <
; ; >> se numeste schema ^n alfabetul A, daca primele
doua elemente din ecare cortej ; sunt cuvinte ^n alfabetul
A, iar 2 f0; 1g. Perechea < A; S > se numeste algoritm
normal ^n alfabetul A. Fie este un cuvânt ^n alfabetul A,
A =< A; S > este un algoritm normal, S =<< 1 ; 1 ; 1 >
; : : : ; < ; ; >>. Daca nici un cuvânt dintre cuvintele
1 ; : : : ; nu este un subcuvânt al cuvântului , atunci spunem
ca algoritmul A nu este aplicabil cuvântului . Daca i0 este cel
mai mic indice, pentru care 0 este subcuvânt al cuvântului ,
iar este rezultatul substitutiei primei aparitii a cuvântului 0
^n cu cuvântul 0 , atunci vom spune ca A transforma simplu
^n , daca 0 = 0 (notam A : ` ), si spunem ca A transforma nal ^n , daca 0 = 1 (notam A : ` ). Evident,
ca se presupune ca simbolurile si ` nu apartin alfabetului A.
Daca algoritmul normal A transforma nal sau simplu ^n ,
atunci spunem ca algoritmul normal A transforma cuvântul ^n
cuvântul (noteaza A() = ), daca exista un sir 0 ; : : : ; de
cuvinte din alfabetul A, astfel ^ncât se ^ndeplinesc conditiile: a)
0 = si = ; b) daca k = 0, atunci A nu poate aplicat lui
; c) A transforma simplu ^n +1 pentru i < k 1; d) daca
k > 0 si nu are loc A : 1 ` , atunci avem ca A : 1 ` ,
iar A nu este aplicabil cuvântului .
Daca sirul 0 ; : : : ; satisface conditiile a), b), c) si relatia
A : 1 ` (A : 1 ` ), atunci vom scrie A : j=
(A :j= ).
Daca algoritmul normal A nu transforma cuvântul ^n nici
un cuvânt, atunci se spune ca algoritmul A nu este aplicabil
Algoritmul normal a lui Markov, masina lui Turing
87
cuvântului .
Exemplu.
Fie alfabetul A este fb; cg. Consideram
urmatoarea schema << b; ; 1 >; < c; c; 0 >>. Algoritmul normal A determinat de schema data transforma orice cuvânt din
alfabetul A, care contine macar o aparitiei a literei b ^ntr-un
cuvânt, ^n care aparitia cea mai din stânga a literei b este stearsa.
Cuvântul vid algotirmul A ^l transforma ^n el ^nsasi. Algoritmul
A nu este aplicabil cuvintelor, care nu contin litera b.
Algoritmii B si C sunt echivalenti peste alfabetul A, daca
a) pentru orice cuvânt ^n alfabetul A avem ca daca B este
aplicabil cuvântului , atunci si C este aplicabil cuvântului
si B() = C; b) pentru orice cuvânt ^n alfabetul A avem
ca daca C este aplicabil cuvântului , atunci si B este aplicabil
cuvântului si B() = C.
Principiul de normalizare. Orice algoritm peste alfabetul
nit A este echivalent peste alfabetul A cu un algoritm normal
peste A.
Sa denim clasa algoritmilor deniti de A.M. Turing si E.
Post ^n 1936.
Fie avem doua multimi nite A si Q, care nu contin literele
L si R. Multimea cortejurilor din patru elemente P = f<
x ; y ; u ; v >: i mg se numeste program cu alfabetul extern
A si cu alfabetul intern Q, daca x 2 Q, y 2 A, u 2 Q si
v 2 A [ fL; Rg pentru orice i m. Vom numi ^n continuare
elementele programului < x; y; u; v > comenzi si le vom nota
astfel xy ! uv.
Vom numi masina Turing multimea ordonata din sase elemente < A; Q; a0 ; q0 ; q1 ; P >, care satisface urmatoarele relatii:
1) multimile A; Q sunt nite i.e. A = fa0 ; a1 ; : : : ; a g,
88
n
T
q0 ; q1 ; : : : ; q , nu se intersecteaza si nu contin literele L si R;

2) a0 2 A, q0 ; q1 2 Q; 3) Programul P satisface conditiile: a)
comenzile sunt de unul de tipuri: q a ! q a , q a ! q a R,
q a ! q a L, unde i = 1; : : : ; m, j = 0; : : : ; n; b) nu exista doua
comenzi diferite, la care primele doua elemente sa coincida ^ntre
ele; c) q0 nu este primul element nici ^ntr-o comanda.
Prin conguratie a masinii Turing ^ntelegem cuvântul de
tipul Aq a B , unde 0 k m, 0 l n, A si B sunt cuvinte ^n alfabetul A.
Fie este data masina T si conguratia M = Aq a B , unde
0 i m. Notam cu M cuvântul, care se obtine din M
conform regulilor:
1) daca i = 0, atunci M = M ;
2) daca i > 0, atunci:
2.1) daca comanda este de tipul q a ! q a , atunci M =
Aq a B ;
2.2) daca comanda este de tipul q a ! q a R, atunci
2.2.1) daca B nu este vid, atunci M = Aa q B ;
2.2.2) daca B este vid, atunci M = Aa q a0 ;
2.3) daca comanda este de tipul q a ! q a L, atunci
2.3.1) daca A = A1 a pentru careva A1 si a , atunci M =
A1 q a a B ;
2.3.2) daca A este vid, atunci M = q a0 a B .
Consideram M (0) = M , M ( +1) = (M ) . Spunem ca
masina T transforma conguratia M ^n conguratia M1, daca
M ( ) = M1 pentru careva n.
Fie este o conguratie ^n alfabetul B . Cuvântul, care se
obtine din ^n rezultatul substitutiei tuturor aparitiilor literei
4.3 Probleme algoritmice indecidabile
89
b cu cuvinte vide, ^l notam ca =b. Fie si doua cuvinte ^n
alfabetul Anfa0 g. Vom spune ca masina M transforma cuvântul
^n cuvântul (notam M () = ), daca exista un sir ordonat
de conguratii 0 ; : : : ; , care satisface relatiile:
1) 0 = q1 ;
2) = ( =q0 )=a0 ;
3) M ( ) = +1 , i < n.
Daca masina M nu transforma cuvântul ^n nici un cuvânt,
atunci spunem ca masina M nu este aplicabila cuvântului , sau
ca valoarea M () nu este denita. În acest caz ori exista un sir
innit de conguratii, sau daca acest sir este nit, atunci ultima
conguratie nu contine q0 .
Exemplu. Fie alfabetul masinii Turing T consta din 1; S0 .
Comenzile masinii T sunt: q0 1 ! 1q1 L, q1 S0 ! 1q2 . Se poate
usor de observat ca masina data Turing T transforma orice
conguratie de tipul q0 1P ^n conguratia q0 11P , iar orice cuvânt
P , care nu ^ncepe cu litera 1 este trecuta ^n P de T .
4.3 Probleme algoritmice indecidabile

Fiind dat un calcul arbitrar, ^ntotdeauna exista o problema, care
este cercetata relativ la calculul dat. Aceasta problema se refera
la decidabilitatea calculului. Calculul I se numeste decidabil,
daca exista un algoritm, care ne-ar permite sa decidem daca o
formula a calculului dat este teorema a calculului dat sau este
teorema ^n I . Daca un asa algoritm nu exista, atunci calculul
dat se numeste indecidabil. În calitate de exemplu de calcul indecidabil serveste calculul clasic al predicatelor. Iar ca exemplu
de calcul decidabil serveste calculul clasic al propozitiilor.
90
5 Teoriile matematice
5.1 Limbajul teoriei de ordinul 1
n
j
n
j
Simbolurile oricarei teorii K de ordinul 1 sunt: conectorii logici

&, _, !, :, 8, 9; semnele de punctuatie (, ), ,; un sir numerabil
de variabile propozitionale x1 ; x2 ; : : :; o multime nevida de simboluri predicative A , n; j 1; o multime (posibil si vida) de
simboluri functionale f , n; j 1; o multime (posibil si vida) de
simboluri pentru constantele propozitionale a , i 1. Diferite
teorii pot sa difere prin multimile de simboluri pe care le utilizeaza. Notiunile de termen si formula se denesc analogic ca
si formulele ^n calculul clasic al predicatelor. Axiomele teoriei
K se ^mpart ^n doua categorii: a) axiomele logice, i.e. axiomele
claculului clasic al predicatelor; b) axiomele proprii ale teoriei
K . Regulile de deductie ^n teoria K sunt aceleasi ca si ^n cazul
calculului clasic al predicatelor. Analogic, ca si ^n cazul calculului clasic al predicatelor, se introduce notiunea de formule deductibile ^n cadrul teoriei K . Prin teoria K se ^ntelege multimea
tuturor formulelor deductibile ^n cadrul teoriei K .
5.2 Exemple de teorii matematice din algebra

si analiza matematica
^
In
calitate
de teorii de ordinul 1 vom aduce urmatoarele exemple.
Teoria multimilor partial ordonate. Fie teoria K contine
doar un singur simbol predicativ A12 si nu contine simboluri
functionale si constante propozitionale. Teoria K contine
urmatoarele doua axiome proprii:
Exemple de teorii matematice
91
1. Axioma ire exibilitatii

8x1 (:A12 (x1 ; x1 ));
2. Axioma de tranzitivitate
8x1 8x28x3 ((A12 (x1 ; x2 )&A12 (x2 ; x3 )) ! A12 (x1 ; x3 )):
Teoria grupurilor. Fie K poseda doar un singur simbol predicativ A12 , un simbol functional f12 si o constanta propozitionala
a1 . (În corespundere cu notatiile obisnuite noi vom scrie t = s
^n loc de A12 (t; s), t + s ^n loc de f12 (t; s) si 0 ^n loc de a1 .) În
calitate de axiome proprii servesc formulele:
1. Asociativitatea adunarii:
8x1 8x2 8x3 (x1 + (x2 + x3 ) = (x1 + x2 ) + x3 );

2. Proprietatea elementului neutru:
8x1 (0 + x1 = x1 );
3. Existenta elementului invers:
8x1 9x2 (x2 + x1 = 0);

4. Proprietatea de re exibilitate a egalitatii:
8x1 (x1 = x1 );
5. Proprietatea de simetrie a egalitatii:
8x1 8x2 (x1 = x2 ! x2 = x1 );
92
6. Proprietatea de tranzitivitate a egalitatii:
8x1 8x2 8x3 (x1 = x2 ! (x2 = x3 ! x1 = x3 ));

7. Proprietatea de substituire a partilor echivalente:
8x1 8x2 8x3 (x2 = x3 ! (x1 + x2 = x1 + x3 &x2 + x1 = x3 + x1 )):
Daca ^n grup este adevarata formula 8x1 8x2(x1 + x2 = x2 +

x1 ), atunci grupul se numeste abelian, sau comutativ.
5.3 Notiunea de model al teoriei. Izomorsmul modelelor si categoricitatea teoriilor
Notam cu simbolurile predicative, simbolurile functionale si

constantele propozitionale ale limbajului teoriei K . Vom numi
signatura a teoriei K .
Fie M este o multime nevida, iar R este o relatie n-ara
pe M . Prin predicat n-ar pe multimea M se ^ntelege o functie
n-ara P din M ^n multimea valorilor de adevar 0; 1 asa ^ncât
pentru orice elemente a1 ; : : : ; a din M avem
n
P (a1 ; : : : ; a ) = 1 daca si numai daca < a1 ; : : : ; a >2 R :

Numim M =< M ; > sistem algebric de signatura , daca
multimea M nu este vida, ecarui simbol predicativ din î este
pus ^n corespondenta un predicat n-ar pe multimea M , ecarui
simbol functional din î este pus ^n corespondenta o functie
pe multimea M , iar ecarei constante propozitionale din î
este pusa ^n corespondenta un element din M . Pentru a simplica interpretarile ulterioare a formulelor, predicatele, functiile
Notiunea de model al teoriei. Izomorsmul modelelor
93
si constantele din M le vom nota cu aceleasi simboluri ca si

simbolurile respective din signatura. O formula A a teoriei K
^n signatura se numeste adevarata ^n sistemul algebric M,
daca pentru orice substitutie a variabilelor libere din A cu elemente din M, rezultatul interpretarii formulei A pe M este o
formula adevarata. O formula A de signatura se numeste identic adevarata, daca A este adevarata ^n orice sistem algebric de
signatura pentru orice valori ale variabilelor sale libere (notam
M j= A). Prin model al teoriei K se ^ntelege orice sistem algebric ^n care sunt identic adevarate toate teoremele si formulele
teoriei K .
Sistemele algebrice M1 =< M1 ; > si M2 =< M2 ; > se
numesc izomorfe, daca exista o aplicatiei bijectiva ' : M1 !
M2 , astfel ^ncât pentru orice m1 ; : : : ; m 2 M1 si pentru orice
P ; f ; a 2 , avem
n
M1 j= P (m1 ; : : : ; m ) i M2 j= P ('(m1 ); : : : ; '(m ));

n
'(f (m1 ; : : : ; m )) = f ('(m1 ); : : : ; '(m ));

k
'(a ) = a :
Fie K este o teorie de ordinul 1, care printre simbolurile sale
predicative contine simbolul A12 . Pentru simplitate vom scrie t =
s ^n loc de A12 (t; s) si vom scrie t 6= s ^n loc de :A12 (t; s). Teoria
K se numeste teorie de ordinul 1 cu egalitate, daca urmatoarele
formule sunt teoreme ^n K :
a) re exibilitatea egalitatii
8x1 (x1 = x1 );
94
b) substituirea partilor egale

(x = y) ! (A(x; x) ! A(x; y));
unde x si y sunt variabile propozitionale, A(x; x) este o formula
arbitrara, iar A(x; y) se obtine din A(x; x) prin substituirea unor
aparitii libere ale varibilei x cu y, cu conditia ca y va libera
pentru acele aparitii ale variabilei x, care se substituie.
Exemplu.
Consideram teoria elementara a grupurilor
G: simbolul predicativ =, simbolul functional f12 , constanta
propozitionala a1 . Pentru simplitate vom scrie ^n continuare
t + s ^n loc de f12 (t; s) si 0 ^n loc de a1 . Axiomele proprii ale
acestei teorii sunt:
a) x1 + (x2 + x3 ) = (x1 + x2 ) + x3 ;
b) x1 + 0 = x1 ;
c) 8x1 9x2 (x1 + x2 = 0;
d) x1 = x1 ;
e) x1 = x2 ! x2 = x1 ;
f) x1 = x2 ! (x2 = x3 ! x1 = x3 );
g) x1 = x2 ! (x1 + x3 = x2 + x3 &x3 + x1 = x3 + x2 ).
În orice model M al teoriei K de ordinul 1 cu egalitate =,
simbolului egalitatii = î corespunde o relatie de echivalenta.
Daca pe modelul M relatia = este o relatie de egalitate de identitate, atunci modelul M se numeste normal.
Fie m este un numar cardinal. Teoria K de ordinul 1 cu
egalitate se numeste m-categorica, daca 1) orice doua modele
normale ale teoriei K de cardinalitate m sunt izomorfe; 2) K
are cel putin un model normal de cardinalitate m.
Exemplu. Consideram urmatoarea teorie K 2 cu un singur
simbol predicativ =, fara simboluri functionale si fara constante
Notiunea de model al teoriei. Izomorsmul modelelor
95
propozitionale, iar axiomele proprii ale teoriei sunt: 8x1 (x1 =

x1 ), 8x18x2 (x1 = x2 ! x2 = x1 ), 8x1 8x2 8x3 (x1 = x2 ! (x2 =
x3 ! x1 = x3 )), 9x1 9x2 (x1 6= x2 &8x3(x3 = x1 _ x3 = x2 )).
Teoria K 2 este 2-categorica. Mai mult decât atât, orice
model normal al acestei teorii are exact doua elemente.
96
Bibliograe
BIBLIOGRAFIE
[1] Elliott Mendelson, Introduction to mathematical logic, D.

Van Nostrand Company, Inc., Princeton, Toronto, London,
1964.
[2] Iu. L. Ersov, E. A. Paliutin, Logica matematica, Moscova,

ed. Nauka, 1987, (^n limba rusa)
berg, Berlin, 1975.
[3] D.W. Barnes, J.M. Mack, An Algebraic Introduction to

Mathematical Logic, Springer-Verlag, New York, Heide-
[4] R.C. Lyndon, Notes on Logic, Van Nostrand, New York,

1966.
[5] Sergiu Rudeanu, Lectii de calculul predicatelor si calculul

propozitiilor, Editura Universitatii din Bucuresti, 1997.
atica, 1981.
[6] Virgil Cazanescu, Curs de bazele informaticii. Introducere

^n logica matematica, Universitatea Bucuresti, Fac. Matem-

Manual de Logica Matematica

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Manual de Logica Matematica

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Elemente de Logic

Cucu Ion Rusu Andrei

3.6.2 Regula generalizarii. . . . . . . . . . . . .

^In antichitate logica nu era conceputa ca o stiinta si cu at^at mai

Cucu I., Rusu A., Rusu E.

Prin urmare, logica matematica este o disciplina stiinti ca al

2 Algebra si calculul propozitiilor.

Vom cerceta diferite a rmatii (propozitii), presupun^and ca ele se

Cucu I., Rusu A. Rusu E.

prin formula? Prin formula a algebrei propozitiilor vom ^ntelege

Doua formule A si B se numesc echivalente (notam A  B )

2.2 Teorema Post

Conform celor mentionate ^n paragraful anterior orice formula

Exemplul 2. Fie avem sistemul de formule

Spunem ca formula A este direct expresibila prin formulele

Este clar ca nu orice formula este direct expresibila prin . De

Cucu I., Rusu A. Rusu E.

Demonstratia teoremei se bazeaza pe

Lema 2.3 Prin variabile si formulele arbitrare F si G, care nu

Cucu I., Rusu A. Rusu E.

Lema 2.4 Prin variabile, negatie :p si o formula arbitrara F ,

Cucu I., Rusu A. Rusu E.

(conform relatiei (4) alte cazuri nu sunt). Formula H (p) este

Este clar, ca formula F 0 (p) satisface relatiile.

(conform (8) alte cazuri nu sunt posibile). Formula C (p; q; r)

Notam prin , , , elementele F 0 [ 1 ; : : : ; ], F 0 [ 1 ; : : : ; ],

A(p; q; r) conform schemei:

Cucu I., Rusu A. Rusu E.

A[0; 0; 0] = 0; A[0; 1; 1] = 0; A[1; 0; 1] = 0; A[1; 1; 0] = 1:

Prin urmare, disjunctia p&q este expresibila prin formulele din

F1 ; : : : ; F5 sunt expresibile formulele 0, 1, :p si p&q. Conform

2.3 Calculul propozitiilor.

Cucu I., Rusu A. Rusu E.

Spre deosebire de algebra propozitiilor, unde am avut notiunea

2.3.1 Simbolurile calculului propozitiilor.

^n calculul propozitiilor se folosesc trei categorii de simboluri

c) Formulele se obtin doar conform regulilor a) si b) de mai

2.3.2 Axiomele calculului propozitional.

Cucu I., Rusu A. Rusu E.

2.3.3 Regulile de deductie.

Vom prezenta sirul de deductie sub forma de pasi, indic^and

Cucu I., Rusu A., Rusu E.

Legatura dintre calculul propozitiilor si algebra propozitiilor

2.4 Teorema deductiei.

De nitia 2.1 Vom spune ca formula B se deduce din lista

^In acest caz sirul de formule B1 ; B2 ; : : : ; B se numeste

(1) (A ! ((A ! A) ! C )) ! ((A ! (A ! A)) ! (A ! C ))

(3) (A ! ((A ! A) ! A))

[MP (2); (3)],

(4) ((A ! (A ! A)) ! (A ! A))

[MP (4); (5)].

Teorema 2.3 (Erbran, 1930) Daca este o lista de formule,

Cucu I., Rusu A., Rusu E.

a rmatia teoremei pentru lungimea sirului de deductie k +1. Fie

careva formula B , adica B +1 = S (B ), unde i  k. Conform

Ceea ce si trebuia de demonstrat.

2.5 Aplicatiile teoremei deductiei.

2.5 Aplicatiile teoremei deductiei.

Folosind teorema deductiei, din ultima relatie avem:

Aplic^and ^n continuare teorema deductiei obtinem mai ^nt^ai

Teorema este demonstrata.

Cucu I., Rusu A., Rusu E.

Consecinta 2.5.1 Are loc legea transpozitiei ipotezelor:

Fie A este o formula identic adevarata si deci

Elemente de Logic

3.6.2 Regula generalizarii. . . . . . . . . . . . .

^In antichitate logica nu era conceputa ca o stiinta si cu at^at mai

Prin urmare, logica matematica este o disciplina stiintica al

2 Algebra si calculul propozitiilor.

Vom cerceta diferite armatii (propozitii), presupun^and ca ele se

prin formula? Prin formula a algebrei propozitiilor vom ^ntelege

Doua formule A si B se numesc echivalente (notam A B )

Conform celor mentionate ^n paragraful anterior orice formula

Spunem ca formula A este direct expresibila prin formulele

Este clar ca nu orice formula este direct expresibila prin . De

Demonstratia teoremei se bazeaza pe

Lema 2.3 Prin variabile si formulele arbitrare F si G, care nu

Lema 2.4 Prin variabile, negatie :p si o formula arbitrara F ,

(conform relatiei (4) alte cazuri nu sunt). Formula H (p) este

Este clar, ca formula F 0 (p) satisface relatiile.

Notam prin , , , elementele F 0 [1 ; : : : ; ], F 0 [1 ; : : : ; ],

Prin urmare, disjunctia p&q este expresibila prin formulele din

F1 ; : : : ; F5 sunt expresibile formulele 0, 1, :p si p&q. Conform

2.3 Calculul propozitiilor.

Spre deosebire de algebra propozitiilor, unde am avut notiunea

2.3.1 Simbolurile calculului propozitiilor.

^n calculul propozitiilor se folosesc trei categorii de simboluri

c) Formulele se obtin doar conform regulilor a) si b) de mai

2.3.2 Axiomele calculului propozitional.

2.3.3 Regulile de deductie.

Vom prezenta sirul de deductie sub forma de pasi, indic^and

Legatura dintre calculul propozitiilor si algebra propozitiilor

2.4 Teorema deductiei.

Denitia 2.1 Vom spune ca formula B se deduce din lista

^In acest caz sirul de formule B1 ; B2 ; : : : ; B se numeste

Teorema 2.3 (Erbran, 1930) Daca este o lista de formule,

armatia teoremei pentru lungimea sirului de deductie k +1. Fie

careva formula B , adica B +1 = S (B ), unde i k. Conform

Ceea ce si trebuia de demonstrat.

2.5 Aplicatiile teoremei deductiei.

2.5 Aplicatiile teoremei deductiei.

Folosind teorema deductiei, din ultima relatie avem:

Aplic^and ^n continuare teorema deductiei obtinem mai ^nt^ai

Teorema este demonstrata.

Consecinta 2.5.1 Are loc legea transpozitiei ipotezelor:

Fie A este o formula identic adevarata si deci

Atunci ^n axioma (II.2) efectuam urmatoarea substitutie:

Not^and ultima formula prin A0 , observam ca are loc relatia:

^Intr-adevar, pentru a demonstra aceasta mai ^nt^ai efectuam

Aplic^and regula MP , ultima formula poate scrisa ^n forma:

Aplicatiile teoremei deductiei.

Ultimele relatii pot scrise ^n forma:

Consecinta 2.6.1 Din aceasta teorema rezulta legea:

Denitia 2.2 Vom spune ca formulele A si B sunt echivalente

^Intr-adevar, e ` A, ` B . Deci A ` B , si conform teoremei

2.7 Necontradictia calculului propozitional.

2.7 Necontradictia calculului propozitional.

Problema necontradictiei apare la analiza oricarui calcul logic.

Denitia 2.3 Numim calculul logic necontradictoriu, daca ^n

ca si formula A ! B nu este identic adevarata, ceea ce nu poate

^In paragrafele anterioare noi am cercetat calculul propozitiilor

2.9 Independenta axiomelor

2.9 Independenta axiomelor

Teorema.Fiecare schema de axioma din lista (12), (13),

Sa demonstram pentru ^nceput independenta axiomei (12).

^In acest capitol vom cerceta descrierea axiomatica a logicii predicatelor.

Algebra predicatelor contine ^n sine toata algebra propozitiilor,

Q(b) = "8 este numar impar",

Cu ajutorul predicatelor putem exprima diferite relatii dintre

Precum ^n algebra propozitiilor putem deni operatii asupra

{ simbolurile variabilelor propozitionale p; q; r; x; y; : : :

Formulele le vom deni analogic ca si ^n calculul

aparitie libera a lui x ^n A nu se a a ^n domeniul de incidenta a

3.3 Sistemul de axiome si reguli de deductie

Primele patru grupe I { IV de axiome din calculul propozitiilor

3.4 Necontradictia calculului predicatelor.

Observatia 3.1 Toate formulele care pot deduse ^n calculul

3.4 Necontradictia calculului predicatelor.

3.5 Teorema deductiei ^n calculul predicatelor.

Lema 3.1 (regula de conjuctie a ipotezelor) Urmatoarea regula

^Intr-adevar, are loc relatia:

Lema 3.2 (regula de separare a ipotezelor) Urmatoarea regula

Teorema deductiei ^n calculul predicatelor

^Intr-adevar, are loc relatia: