http://www.ortopedieclinica.

ro/articole/traumatologie/membru_inferior/fracturile_ masivului_trohanterian/155 FRACTURILE MASIVULUI TROHANTERIAN

Anatomie: Masivul trohanterian este o regiune de tranzit la nivelul superior al femurului, intre colul femural si diafiza. Aceasta zona se caracterizeaza prin structura osoasa trabeculara densa ce serveste la preluarea si distributia fortelor de stres. Marele si micul trohanter sunt zone de insertie pentru musculatura soldului. Muschii abductori ai soldului: fesier mic si mijlociu se insera la nivelul marelui trohanter. Muschiul iliopsoas, care impreuna cu m. sartorius, m. pectineu, m. drept femural formeaza grupul flexorilor coapsei, se insera la nivelul trohanterului mic. Grupul de muschi rotatori externi: m. piriform, m. obturator intern, m. obturator extern, m. gemen superior, m. gemen inferior se insera la nivelul fosei piriforme.

Mecanismul de producere: La persoanele tinere, cel mai des intalnit mecanism de producere este un traumatism puternic cum ar fii accidente auto-moto sau precipitari de la inaltime. La persoanele invarsta o precipitare de la acelasi nivel este de ajuns pentru a

produce o fractura. S-au descoperit 4 factori ce contribuie la aceste fracturi: 1. directia cazaturii trebuie sa fie centrata pe sau langa marele trohanter; 2. reflexele de protectie nu sunt la fel de prezente ca la alte persoane; 3. Constitutia pacientului nu prezinta tesuturi moi care sa absoarba din socul traumatismului (musculatura, tesut adipos); 4. tesut osos de duritate scazuta. Semne si simptome: gradul de deformare a soldului in urma traumatismului se coreleaza cu gradul de deplasare al fracturii; piciorul se afla de obicei in rotatie externa usoara flexie si abductie. Echimoza poate fi prezenta. Membrul inferior este dureros la palpare si mobilizare pasiva. Diagnostic: se pune in baza examenului radiologic. Incidentele standard sunt anteroposterior de bazin pentru compararea cu partea contralaterala, o radiografie de sold anteroposterior (in rotatie interna 10-15grade pentru corectarea anteversiei colului femural) si o radiografie laterala a soldului.

Clasificarea: Evans a clasificat fracturile intertrohanteriene in stabile si instabile, in functie de gradul de cominutie al corticalei posteromediale. De asemeni fractura oblica inversata se incadreaza la fracturile instabile din cauza tendintei de deplsare a diafizei femurale inspre medial.

Tratament: Nonoperativ: Inainte de introducerea fixarii interne fracturile erau tratate prin repaus la pat cu membrul inferior fracturat in tractiune, urmat de o lunga perioada de recuperare. Acest tratament era urmat de multe complicatii precum escare, infectii urinare, pneumonie si complicatii trombembolice. De asemeni fractura se vindeca cu scurtarea membrului si deformarea in varus a acestuia. O alta cale de tratament consta in mobilizarea precoce a pacientului in limitele durerii, pacientul fiind mobilizat din pat intr-un scaun. Si in acest caz mersul cu sprijin pe piciorul fracturat este intarziat. Cea din urma este metoda de tratament agreata in prezent de majoritatea medicilor in cazul in care pacientul prezinta contraindicatii pentru interventia chirurgicala.

Chirurgical: cel mai comun tip de implant este surubul-placa (DHS Dynamic Hip Screw). Acesta consta intr-un surub de col cu filet mare la exterior, care este introdus in centrul colului si capului femural. Peste acest surub se telescopeaza placa pana aceasta ajunge la suprafata diafizei femurale, unde este fixata cu suruburi. Unghiul dintre surub si placa este variabil de la 130o pana la 150o in functie de variatiile anatomice. A doua varianta de implat este tija centromedulara. In majoritatea cazurilor aceasta este considerata o varianta mai buna decat DHS, prezentand cateva avantaje: localizarea intramedulara ofera un transfer mai bun al fortelor de incarcare pe membrul respectiv, compactare controlata prin surubul glisant, scurtarea si deformarea membrului sunt mult mai bine controlate, timp operator mai scurt, abord mai putin invaziv decat in cazul DHS. Cele mai folosite implanturi sunt tijele Gamma, cea mai noua versiune fiind Gamma 3.

O variatie a fracturilor pertrohanteriene o reprezinta fracturile bazicervicale. In acest caz traiectul de fractura este mai proximal decat in fracturile intrtrohanteriene, la limita intre colul femural si regiunea trohanteriana. Metoda de fixare de electie pentru astfel de fracturi este surubul-placa, singura diferenta fiind folosirea a doua suruburi de col in loc de unu, pentru a evita fenomenul de rotatie a segmentului proximal. Noi recomandam ca tratament de electie interventia chirurgicala: reducere si osteosinteza cu tija GAMMA,DHS,DCS, implantul ales de catre medic fiind in corelatie cu particularitatea cazului. Postoperator: pacientii operati pentru fracturi pertrohanteriene traabuie mobilizati cat mai repede posibil (a 2-a, a 3-a zi postoperator). S-a demonstrat ca mersul cu sprijin partial nu este justificat in astfel de fracturi, pacientul putand fi lasat sa calce imediat dupa operatie. De asemeni s-a demonstrat ca miscarile active in pat, miscarea activa a gleznei s-au a gambei, cat si folosirea urinarului genereaza forte la nivelul soldului egale cu cele ce apar la incarcarea normala. Pe de alta parte, mobilizarea pacientului cu incarcare normala pe membrul operat depinde si de tipul fracturii, nivelul de cominutie, si calitatea masei osoase a pacientului.

Acest articol a fost scris de Dr. Andrei Ioan Bogdan. Pentru consultatii va asteptam la:

Clinica Medicover Victoria, Marti si Joi in intervalul orar 14.00-18.00 la Dr. Andrei Ioan Bogdan. Telefon: 0757021567. Spitalul Clinic de Urgenta Floresca in fiecare zi de luni pana vineri, intre orele 9.0011.00 la Dr. Badica Liviu. Telefon: 0722510608. Din 2012-12-18 06:31:27 | 1017 vizualizari (Nu exista comentarii la acest articol. Fiti primul care scrie o recenzie!)

Luxatia soldului

Notiuni de anatomie.Soldul, sau articulatia coxofemurala, este un tip de articulatie sferoida sau cotilica (ball-socket), fiind formata din capul femural si fosa acetabulara. Cavitatea articular este adncit de un inel fibrocartilaginos ataat jur (..)

Fracturile inelului pelvin

Anatomie Oasele care alcatuiesc inelul pelvin sunt oasele iliace, osul sacrat, ischium si pubis. Oasele pelvisului formeaza o structura osoasa care fac (..) FRACTURA DE COTIL

Fractura de col femural

Anatomie: In 1838, Ward a descris sistemul trabecular intern al capului femural. Acesta reprezinta structuri osoase liniare orientate de-a lungul liniilor de stres asupra carora actioneaza fortele greutatii corpului. Directia forte (..)

Fracturile masivului trohanterian

Anatomie: Masivul trohanterian este o regiune de tranzit la nivelul superior al femurului, intre colul femural si diafiza. Aceasta zona se caracterizeaza prin structura osoasa trabeculara densa ce serveste la preluarea si di (..)

Fractura de diafiza femurala

Mecanism de producere: femurul este cel mai mare os din corp, cu o vascularizatie buna si inconjurat de masa musculara importanta, de aceea este nevoie de un traumatism de intensitate mare pentru a se produce fracturile de femur. Mecanism (..)

Fractura extremitatii inferioare a femurului

Fracturile 1/3 distale a femurului sunt mai rare decat cele de 1/3 proximala dar sunt fracturi complexe ce pot duce la impotenta functionala pe termen lung. Anatomie. Epifiza distala a femu (..)

Fractura de rotula

Tratamentul fracturilor de rotula a trecut prin multe schimbari si dezbateri panasa se ajunga la metodele de astazi. Initial s-a incercat tratamentul conservator prin imobilizarea genunchiului in extensie, dar rezultatele au fost proaste, inclusiv absenta conso (..) LUXATIA GENUNCHIULUI

Fractura extremitatii superioare a tibiei

Anatomie. Din cele 2 oase ale gambei, tibia sustine majoritatea greutatii corpului. Capul peroneului este locul unde se insera ligamentul conlateral extern si tendonul bicepsului femural. Platoul tibial se imparte in hemiplatoul medial si (..)

Fractura diafizei tibiale

Tratamentul fracturilor tibiei au fost din totdeauna o provocare pentru ortopezi, in primul rand din cauza frecventei crescute dar si pentru dificultatea tratamentului in unele cazuri. Localizarea superficiala a osului il predispune la leziuni, asociate a (..)

Fracturile gleznei

Anatomie. Articulatia gleznei este alcatuita din epifiza distala a tibiei, epifiza distala a peroneului (maleola peroniera) si talus. Stabilitatea gleznei se datoreaza atat conformatiei osoase cat si structurilor ligamentare ce formeaza c (..)

Fractura de pilon tibial

Fracturile pilonului tibial sunt rezultatul unor forte axiale ce actioneaza la nivelul gleznei in special in accidente auto si in caderile de la inaltime. Riscul complicatiilor este mare in aceste fracturi, ele aparand in urma traumatismului sau in urma t (..)

Fractura de talus

Glezna este o articulatie complexa, alcatuita din 3 oase: tibia, peroneul si talusul (sau astragalul). Cel din urma are o proprietate speciala, fiind singurul os prin care intreaga greutate a corpului este transmisa catre arcul plantar. (..)

Fractura de calcaneu

Fracturile de calcaneu sunt printre cele mai dificile, fiind o provocare pentru fiecare chirurg ortoped. Statistic vorbind ele reprezinta aproximativ 2% din totalul fracturilor, fiind mult mai frecvente la barbati intre 21 -45 ani (90%). Din totalul fract (..)

Fracturile oaselor tarsiene

Notiuni de anatomie: zona tarsiana poate fi delimitata de linia articulara Chopart proximal, si linia articulara Lisfranc distal. Tarsienele includ 5 oase: navicular, cuboid, cuneiform medial, mediu si lateral. In ciuda multimii de suprafete ar (..)

Fracturile oaselor metatarsiene

Oasele antepiciorului joaca un rol important in mersul pasit normal. Studii au aratat ca cele doua oase sesamoide si capul metatarsienelor 2-5 impart greutatea corpului in mod egal in timpul mersului. (..)

Ruptura tendonului achilean

Originea muschiului gastrocnemian este superior pe suprafata articulara a condilului lateral femural si pe condilul medial a femurului. Insertia se face cu ajutorul tendonului achilean pe suprafata posteromediala a calcaneului. Cele mai importante roluri ale s (..)

Luxatia acuta a rotulei

Luxatia acuta rotuliana are o incidenta de 5,8 la 100.000 locuitori pe an, cu o crestere de 29 pe 100.000 locuitori, in grupa de varsta 10-17 ani. Dislocarea patelara laterala reprezinta cea mai comuna patologie si tratamentul ortopedic este cel recomandat (..)