Definitie: nevroza astenica este o afectiune psihogena exprimata clinic printr-

un complex de tulburari psihice si somatice grupate in mod dominant in jurul

sindromului caracteristic astenic.

Generalitati
Nevroza constituie in prezent cea mai frecventa afectiune psihic
Tulburarile psihice care apar in nevroza sunt mai putin profunde decat cele din
psihoza,au fost denumite boli psihice minore.
Caracteristic pentru nevroza este in rimul rand faptul ca procesele de
cunoastere si in general caracterul si personalitatea bolnavului nu sunt alterate,in al
doilea rand faptul canevroticul isi da seama de caracterul anormal al
comportamentului sau si lupta pentru a reveni in starea psihica normala.
Nevroza astenica este o afectiune functionala, reversibila ale carei
simptome principale sunt: astenia, cefaleea si insomnia.
Nevrozele apar dupa o perioada de suprasolicitare a celulelor scoartei
cerebrale, ca o forma de reactie patologica, de cele mai multe ori reversibila.
S-a mai observat ca factorii sociali sunt cei care declanseaza
nevrozele.Mai mult chiar, pe baza raporturilor dintre sistemele de semnalizare,s-au
delimitat trei noi tipuri de activitate nervoasa superioara si anume: cerebrala (gandire)
,artistica si mijlocie.
La primul tip domina nevrozele obsesivo-fobice, la cel de-al doilea
nevrozele isterice, iar in cel de-al treilea caz,nevroza imbraca aspectul unei
neurastenii.
De asemeni s-a mai constatat ca dintre tipurile de activitate nervoasa
superioara, nevrozele apar mai usor in cazul tipului slab si neechilibrat.In conditii
grele, insa, ele isi pot face aparitia si la oameni cu un tip de activitate nervoasa
superioara puternica si echilibrata.
Boala apare cel mai frecvent intre 25 si 45 ani, dupa 50 ani fiind mai rar
semnalata. In ce a ce priveste sexul, se intalneste mai mult la barbati, ea este mai
raspandita la oras decat la sat.De asemenea, neurastenia apare mai des la persoane cu
un grad de cultura mai ridicat,in special ea este foarte raspandita printre intelectuali.

Clasificare:
In functie de simptomele psihice dominante, nevrozele se impart in:
-neurastenie sau nevroza astenica;
-nevroza obsesivo-fobica;
-nevroza isterica;
-nevroza mixta (caracterizata printr-o implicare evidenta a unor tulburari
motorii functionale, in special cu fenomenele neurastenice siobsesivo-fobice).In
aceasta categorie cuprindem toate tipurile de nevroze asa-zise "motorii" cat si multe
dintre nevrozele intalnite la copii.

ETIOPATOGENIE
 Etiopatogenia neurasteniei nu trebuie privita prin prisma
monocauzalismului, in acest sens se consideră ca - afectiunea nu poate fi determinată
doar de acţiunea unui singur factor cum ar fi suprasolicitarea sistemului nervos sau
un conflict psihic oarecare.
Se mentioneaza că în nevroza astenică în linii mari nu poate fi vorba de
predominanţa unui tip de sistem nervos.
In ceea ce priveşte importanţa factorilor ereditari predispozanţi pe
baza investigaţiilor făcute s-a constatat că în majoritatea neurastenicilor nu s-au
găsit antecedente heredo-colaterale, nimic care să poată permite presupunerea
unei predispoziţii. Cazurile în care s-au găsit la ascendenţi şi la rude colaterale boli
neuropsihice arată că în neurastenie nu poate fi vorba decât într-un număr destul de
limitat de factori ereditari predispozanţi şi că în general nu se poate vorbi de
nevroza astenică ereditară în care să se acorde factorilor moşteniţi rolul dominant în
complexul factorilor dominanţi.
Factori favorizanti:
- implică supraîncărcarea funcţională de lungă durată a sistemului nervos
prin:
- program de viaţă dezechilibrat;
- nerespectarea timpului de odihnă;
- muncă intensă;
- efectuarea unei activităţi profesionale care încubă responsabilitate
deosebită, activitate pe care bolnavul nu are pregătirea corespunzatoare sau de care
nu se simte atras.
- lipsa de activitate, plictiseala, monotonia vieţii, singurătatea au drept
consecinţă apariţia aşa-numitei «nevroza de subîncărcare» întâlnită în special la
femeile casnice;
- boli somatice astenizante: gripa (în special forma cu complicaţii),
hepatita virală, anemiile, spasmofiliile, etc.
Factori determinanti:
- traume psihice intense şi de scurtă durată (moartea unui membru al familiei,
trăirea unui mare pericol: accidente de circulaţie, tentativă de omor,
tentativă de viol);
- traume psihice mai puţin intense dar care acţionează pe o perioadă mai
îndelungată de timp (neînţelegerile în familie, conflicte cu vecinii sau
la locul de muncă, boli cronice ale membrilor familiei, etc);

Factori predispozanţi:
- vârsta (nevroza astenică afectează cu predilecţie indivizii între
20-50 ani);
- tulburări de vedere, de auz, tulburări senzitive (rahialgii) Bolnavul se
plânge de: dureri precordiale, palpitaţii, tulburări de apetit, senzaţia de poplitee,
răcirea extremităţilor, tahicardie uneori cu extrasistole, tensiunea arterială
oscilantă, tulburări vasomotorii, tulburări endocrine, amenoree şi frigiditate sau la
bărbaţi impotenţă sexuală.

III. Criterii de diagnostic:

a)Examen clinic
Debutul este caracterizat prin apariţia unei stări de oboseală psihică trăită penibil şi cu
teamă de către pacient. In mod progresiv se concentrează mai greu, uită
repede si isi aminteste cu dificultate unele date.
In căutarea mobilizării eforturilor pentru a face faţă unor obligaţii curente bolnavul
oboseşte mai repede şi trăieşte senzaţia penibilă a eşecului.
Tensiunea emoţională este alimentată de psîhodrame şi de faptul depăşirii sale de
activităţi altădată obişnuite. Sensibilitatea creşte, trăieşte evenimentele obişnuite ca şi
pe cele traumatizante într-o continuă nelinişte şi frământare. Frământările dominante
din timpul zilei se prelungesc şi capătă o notă şi mai penibilă seara şi noaptea, din
care cauză senzaţia de oboseală fizică şi epuizare psihică dublate de dorinţa
bolnavului de a se odihnii, temporizează instalarea somnului.
In expresivitatea manifestărilor clinice se conturează distinct aspectele unor simptome
ca: astenia, cefaleea, insomnia.

Astenia - manifestată pregnant, scăderea iniţiativei pe de-o parte de

excitabilitatea crescută, iar pe de alta de epuizarea rapidă la efort. Excitabilitatea
crescută şi epuizarea rapidă sunt de fapt cele doua aspecte ale asteniei care reprezintă
simptomul de bază al neurastenicului, ea nu cedează la odihnă, este persistentă
(uneori bolnavul se scoală mai obosit ca la culcare, iar somnul nu este odihnitor),
mai accentuată dimineaţa sau apare după 2-3 ore de la începerea activităţii.
Excitabilitatea crescută se exprimă prin situaţii în care emoţiile se provoacă uşor iar
exteriorizarea lor se inhibă greu de unde şi manifestările de mânie care nu
corespund comportamentului anterior al bolnavului.
Creşterea sensibilităţii se manifestă şi la nivelul diverşilor analizatori, bolnavul nu
suportă zgomotul, lumina, corpurile calde sau reci, acuză parestezii, senzaţii de
aspect neplăcut în organism.
Cefaleea - se întâlneşte frecvent aproximativ în 80% din cazuri. Are intensitate,
localizare şi caractere diferite. Poate fi difuză cu senzaţia de cască sau cerc de fier
strâns în jurul capului, localizarea poate fi frontală, occipitală, temporală sau
generală întovărăşită uneori de tulburări vegetative sau vestibulare.
Insomnia - este uneori foarte persistentă, bolnavii dorm greu, somnul nu este
odihnitor deseori bolnavii au coşmaruri.
Tulburările somatice şi în special cele neurovegetative sunt frecvente şi de multe ori
ajung să domine tabloul clinic al bolii.
Neurastenicul prezintă:
-tremurături ale mâinilor şi pleoapelor;
-ameţeli cu sau fără tulburări de echilibru;
Neurastenia se întâlneşte în mai multe forme clinice:
 1 Forma simplă
Se caracterizează printr-o instalare lentă a unei simptomatologii astenice care
traversează de obicei în mod evident o perioadă de surmenaj. In perioada de
stare la toţi pacienţii s-au observat tulburări emoţionale: anxietate, nelinişte,
frământare, iritabilitate şi tulburări vegetative, dureri precordiale, transpiraţii
abundente, ameţeli.
2 Forma depresivă.
Caracterizează tabloul clinic al depresiei nevrotice. Depresia din nevroză nu
realizează totuşi dezinteresul şi dezgustul faţă de viaţă caracteristic depresiilor
psihotice (endogene). Nevroticul îşi plânge situaţia dar dovedeşte interes şi luptă
pentru a ieşi din impas.
Clinic forma depresivă se caracterizează prin scăderea activităţii
psihomotorii, dispoziţie tristă, deprimată, faciesul trădează suferinţă morală,
uneori nuanţe de deznăscăderea interesului faţă de ambianţă, hîperactivitate motorie
şi gestuală, dând impresia uneori a unui om posomorât, plictisit, obosit.
3 Forma anxioasă.
Anxietatea deşi prezentă ca reacţie în toate formele clinice de neurastenie,
poate predomina tabloul clinic prin dezvoltarea aspectului de nelinişte anxioasă
legată fie de situaţii traumatizante trăite, fie de propria sănătate.
Depresia psihică este de obicei însoţită de excitaţie psihomotorie asociată
cu tulburări viscero-vegetative şi senzomotorii.
4 Forma cenestopată.
Este forma clinică cea mai trenantă. Tabloul clinic este dominat de
acuzele somatice uneori cu caracter migrator, instabile, alteori fixate la diferite
aparate şi viscere. Uneori acuzele somatice sunt atât de variate şi ample încât
pacienţilor le vine mai uşor să spună ce nu-i supără decât ceea ce simt.
Cefaleea, arsurile, înţepăturile, diverse senzaţii cu caracter neplăcut,
parestezii, senzaţiile de sufocare, acuze diverse în regiunea epigastrică, anorexie,
inapetenţă psihică dau tabloului clinic o nuanţă caracteristică.
Toate aceste acuze au însă un caracter subiectiv, functional, intensitatea lor scade
prin distragerea atenţiei, iar la dezinhibiţia cu amidon sodiu şi cofeină pot dispărea
total.
Specificul muncii profrsionale (persoanele cu munca intelectuala).
b)Investigatii paraclinice.
Diagnosticul pozitiv al neurasteniei se bazeaza in principal pe evidentierea
simptomatologiei prezentate.In plus,bolnavii astenici prezinta dereglări funcţionale
cardiace,dereglări ale metabolismului glucidic modificări ale regimului hidric şi
tulburări ale metabolismului bazal.
Investigatiile paraclinic evidenţiază frecvent tahicardia.Au fost descrise la
neurastenici aritmii sinusale,extrasistole si mai frecvent labilitate tensionala.
Se evidenţiază la unele cazuri insuficienţă ovariană cu oligo-hipobradimenoree sau
amenoree. Frecvente sunt cazurile de frigiditate iar la bărbaţii neurastenici scăderea
potentei sexuale sau fenomene de impotenţă psihică.Electrocardiograma evidenţiază
la o parte de neurastenici o
bradicardie sinusală (vagotonie) la alţii dimpotrivă o tahicardie
sinusală (simpaticotonie). Electroencefalograma: cel mai frecvent se întâlnesc trasee
cu amplitudine mică (hipovoltate sau cu ritm alfa lent); uneori trasee
neregulate prin apariţia de unde teta cu reducerea ritmului alfa sau chiar ritmuri
rapide, vârfuri bifazice mici.
Diagnosticul trebuie să fie confirmat de specialistul psihiatru sau de neuropsihiatru
în cel mai scurt tip posibil pentru orientarea judicioasă a tratamentului pentru a evita
pierderea de timp prin efectuarea unor tratamente care vizează în mod eronat nu
boală psihică ci răspunsul ei somatic.
EVOLUTIE SI PROGNOSTC.
Neurastenia în general se consideră că are un caracter reversibil şi că în marea
majoritate a cazurilor remisiunile sau vindecarea cu recuperare totală a capacităţii de
muncă constituie o realitate evidentă. Totuşi un anumit procent poate avea o evoluţie
trenantă , astfel în evoluţia neurasteniei sau evidenţiat trei stadii:
Primul stadiu este dominat de astenie şi tulburări emoţionale induse de
situaţii traumatizante iar pe măsura evoluţiei simptomatologia astenică se extinde
şi predomină asupra tulburărilor emoţionale.
Stadiul al doilea cu agravarea simptomatologiei astenice şi a tulburărilor
neurovegetative apare atunci când nu se obţine o remisiune în două trei luni. In
această fază se ajunge în condiţiile în care psihotrauma persistă sau tensiunea
psihică nu este înlăturată. Evoluţia trenează şi se poate prelungii pe o durată de
ani.
Stadiul al treilea - acest stadiu îmbracă de obicei aspectul unei
dezvoltări nevrotice susţinută de persistenţa factorilor psihotraumatizanţi şi de
personalitatea premorbidă a bolnavului. în această faza apar frecvent modificări
caracteriale: şovăială, reţinere, reacţia de apărare de aspect pasiv lipsă de iniţiativă,
care se împletesc cu fondul depresiv.
Aceste modificări caracteriale nu perturbă structura capacităţii de inserţie
socială, întrucât bolnavul recunoaşte aceste manifestări şi analizează critic şi
neliniştit trăsăturile sale noi.
Preocupările hipocondriace se manifestă sub forma aprecierilor cu totul
disproporţionate ale stării de sănătate sau a convingerii de existenţa unei boli grave
incurabile.
Prognosticul este favorabil în majoritatea cazurilor ca şi în cele cronice deoarece
neurastenicul nu-şi modifică în mod esenţial caracterul, personalitatea păstrând
capacitatea unor relaţii apropiate normalului.
TRATAMENT.

Este bine ca de la inceput bolnavul sa se prezinte la un medic internist.pentru a

exclude posibilitatea unei tuberculoze pulmonare,anemii infectii de focar,boli cronice
(insuficienta hepatica).
In general,boala poate fi evitata priuntr-un tratament profilactic,iar daca si-a facut
deja simtita prezenta,printr-un tratament medicamentos si prin unul
balneofizioterapic.
In primul rand,nu trebuie neglijata viata sufleteasca a bolnavului.Trebuie cautat
adesea ,cu tact si persevernta,in trecutul bolnavului,adesea uitate,traumele
psihice,necazurile,situatii conflictuale,carora bolnavul adeseori nu le da atentia
cuvenita.Cu atat mai bine cu cat conflictele pot fi indepartate,iar problemele sufletesti
rezolvate.In-tro prima faza ,atentia trebuie sa se indrepte asupra asigurarii unei
corectari necesare in familie sau la locul de munca.La fel de importanta este si
inlaturarea insomniei prin corectarea somnului.Se poate merge pana la schimbarea
locului de munca;se vor evita in general,cu toate muncile care necesita un plus de
incordare (munca cu publicul,cu cifre,manuirea vanilor,a gestiunii,muncile de
raspundere ).Bolnavul trebui sa se accepte temporar o munca mai usoara,care sa nu-i
produca emotii sau un surmenaj fizic ori intelectual.In ajunul bilanturilor
examenelor,bolnavul este bine sa nu fie asaltat de griji,probleme.In perioada
tratamentului ests strict interzisa munca de noapte.
La inceputul tratamentului este bine sa se inlature infectiile de focar,tulburarile
glandulare,starile dispeptice,care pot declansa sau intretine boala si impiedica
eficacitatea tratamentului.

Se va corecta o posibila alimentatie defectuoasa sau insuficienta,precum si o

anemie sau o insuficienta hepatica.De asmeni,se vor asana infectiile de focar
dentare,amigdaliene,sinuzale,anexiale.

Tratament profilactic-lipsa
Pentru prevenirea nevrozei astenice, bolnavul trebuie sa evite factorii
declansanti, cum ar fi: stresul, suprasolicitarile, anumite alimente (brinza fermentata,
ciocolata, vinul rosu, cafeaua, grasimile etc.), variatiile de temperatura, privarea de
somn sau somnul prelungit. In acelasi timp, bolnavul poate apela la fitoterapie, cum
ar fi ceaiul de chimen, coada soricelului, pe de alta parte ar trebui influentata
personalitatea bolnavului prin psihoterapie cognitiva si de relaxare.

Tratament igieno-dietetic

A.-Regim de munca.
Regimul de munca trebuie adaptat dupa puterile bolnavului.
 Este obligatorie respectarea unui regim rational de munca si a unui ritm succesiv
repaus-munca.Igiena locului de munca,ambianta placuta,au o mare influenta asupra
neuroastenicului.
Igiena personala si corporala,a imbracamintii trebuie strict respectata,fiindca
bolnavul este adesea cuprins de delasare-care,la randul ei,produce un efect negativ
asupra moralului.Este bine daca bolnavul poate practica sporturi in natura
(inot,schi,excursii montane,patinaj,canotaj) pentru capatarea unei bune conditii
fizice.Folosirea factorilor naturali de calire-aer,apa,soare-traiulin natura,in aer
liber,cura de odihna,de altitudine medie plimbarile placute si neobositoare pe
jos,toate asta fac cu putinta o vindecare mult mai rapida a nevrozei astenice.
Igiena sufleteasca,morala si intelectuala,reprezinta un mijloc sigur de vindecare a
neurasteniei.Evitarea conflictelor,emotiilor,certurilor si a tuturor incordarilor care
influenteaza in rau viata sufleteasca a bolnavului,trebuie urmarite cu abilitate,De
aceea,una din cele mai importante masuri este corectarea sau parasirea temporara a
ambiantei care a dat nastere sau care continua sa intretina o stare sufleteasca
nedorita.Este bine ca bolnavul sa nu practice jocul de carti sau de noroc,care
zdruncina emotivitatea bolnavului.
B.-Tratament dietetic.
Se va avea in vedere hranirea subtantiala a bolnavului,cu atat mai mult cu cat
acesta sufere de foarte multe ori de o lipsa a poftei de mancare.Se vor suprima pentru
o vreme alcoolul,condimentele,excesul de carne,conservele.Uneori este mai bine ca
bolnavul sa ia mai multe mese pe zi,dar mai usoare,la intervale de 5-6 ore una de
alta,mai ales in starile dispeptice.
Se vor administra vitamine (mai ales A,B.6,B.1,C).Fumatul ,daca nu poate fi
sistat,trebuie mult redus.
C.-Igiena sexuala.
Se va aplica de la caz la caz.Oricum,trebuie evitate cu grija excesele dar si
abstinenta indelungata.Impotenta sexuala trebuie neaparat remediata in mod precoce
si energic,ea putand declansa o reactie nevrotica ambilor parteneri.Lipsa de apetit
sexual,de interes,nu trebuie sa ne ingrijoreze la un nevrotic.Ea este aproape
intotdeauna prezenta la o nevroza mai avansata si este totdeauna
trecatoare.Rezolvarea poate fi gasita cel mai adesea intr-o discutie atenta si sincera
intre cei doi parteneri,urmata de corectarea unor situatii care nu sunt de loc
nerezolvabile.

Tratament medicamentos.

Prin tratament medicamentos cu tranchilizante,se acorda bolnavului un ajutor

pretios si esential in restabilirea energiei nervoase pierdute.
Tratamentul medicamentos trebuie intotdeauna individualizat.In
general,tratamentul prin medicamente se indreapta spre trei tinte principale:sa
calmeze,sa stimuleze organismul si sa refaca somnul.
Pentru calmare se folosesc calmante usoare (tranchilizante minore)
ca:ciclobarbital,bromoval,luminal (in doze mici),carbaxin.Pentru corectarea somnului
si inlaturarea insomniei se folosesc in primul rand
barbituricele:Ciclobarbital,Dormital,Luminal (asociat cu scopolamina-
Scoponal).Efectul cel mai bun se obtine prin asocierea acestor barbiturice cu
tranchilizante majore,cu medicamente deconectante (Clorderlazin,Nozinan).Se mai
poate asocia cu Fenergan (Romergan,Alergan).S-amai folosit cu succes tratamentul
cu novocaina injectata intravenos lent dintr-o solutie de 1%,mai ales la bolnavii cu
cenestopatii.Se mai pot asocia cu calmantele,analgezice de tipul
piramidonului,algocalminului.
Se mai folosesc injectii intravenoase de bromura de calciu; preparate cu
fosfor,arsenic si fier,extracte de ficat,complex B.
La bolnavii cu un deficit ponderal si cu inapetenta,s-a aplicat cu o cura de
hidrazida,care a imbunatatit starea psihica si a readus pofta de mancare.
Se mai recomanda calciu glicerofosfat,hexafosfat,insulina in doze mici (5-
10u),vitaminele B.1,C,hemedonina,extracte de corticosuprarenala
(Cortigen,Cortizon),acid glutamic sau glutaminol.In starile de insomnie si excitatie
motorie,se utilizeaza sedonalul,pasifloralul.somnoterapia medicamentoasa (amital
sodic) sau electrosomnul.

Tratament ortopedic-chirurgical
In recuperarea bolnavilor cu nevroza astenica nu se prescrie acest
1.Principiile si obiectivele tratamentului bft.

Aceasta foloseste toate metodele de recuperare medicale simultan, pentru o mai

buna si rapida recuperare a bolnavului, pe cat posibil‚ „RESTITUTIO AD
INTEGRUM”.Tratamentul BFT, este nespecific, el nu actioneaza cauzal, ci urmareste
cresterea puterii de aparare a organismului, cu cele mai multe proceduri
balneofizioterapie, fie la domiciliu, fie in sectii specializate sau statiuni
balneoclimaterice. Folosirea acestor proceduri la batrani este limitata in afectiunile
cardiocirculatorii pe care acestia le au frecvent. De asemenea, nu se va incepe un
tratament BFT fara un examen prealabil facut bolnavului si o electrocardiograma
(EKG).
Tinand cont ca in egala masura efortul si plictiseala duc la neurastenie, dupa
depasirea unei anumite limite de intensitate si cand gasesc un teren propice ,se poate
observa constituirea si autointretinerea unui cerc vicios.Astfel, plictiseala este
consecinta absentei unei motivatii suficiente in ducerea la capat a activitatii propuse.
La cercul vicios participa oboseala, reactia de aparare tradusa in forma scaderii
motivatiei; aceasta duce la plictiseala, care oboseste in egala masura ca si munca
excesiva.
Un prim pas, fara de care tratamentul nu poate incepe, este ruperea bolnavului din
mijlocul cercului vicios. Acest lucru se poate face doar cu ajutorul terapeutului, care
de la inceput va incerca sa mobilizeze si sa provoace toate disponibilitatile bolnavului
in scopul vindecarii. Bolnavului i se va spune ca de el depinde in mare parte reusita
tratamentului.
Pentru inceput bolnavul se va scoate din mediul vicios si i se va crea un cadru de
desfasurare normal. acest lucru se poate face si prin apelarea la o internare intr-un
sanatoriu de specialitate. asemeni, este bine ca pacientului sa i se prezinte liniile
generale ale suferintei sale in scopul unei mai bune colaborari cu terapeutul. Aceste
discutii cu pacientul pot fi individualizate cu mare grija si nu in graba. Graba este un
obstacol in calea tratamentului vindecator.
Daca nevroza are ca punct de plecare o boala organica sau se complica printr-o
boala organica, aceasta trebuie luata in seama si tratata ca atare.

2.Tratamentul prin hidro-termoterapie (tehnica, efecte)

Factorii de actiune ai hidroterapiei sunt: factorul termic, factorul mecanic, factorul

chimic.Acesti factori influenteaza terminatiile nervoase din piele, iar impulsurile
reflexe care iau nastere ajung pe cale centripeta pana la sistemul nervos central de
unde centrifug se raspandesc in organism variate reactii de raspuns.
Din punct de vedere al temperaturii, procedurile de hidroterapie se pot clasifica in :
- proceduri crioterapeutice (temperaturi mai mici de 00 C).
- proceduri hidroterapeutice(temperaturi intre 5-420C).
- proceduri termoterapeutice(temperaturi intre 45-85oC).
Vehicolul celor 3 factori (termic, mecanic, chimic) este apa, datorita proprietatilor
sale convenabile: capacitate calorica mare, termoconductibilitate mare si temperatura
de indiferenta mare 34-350C. Aceste proceduri sunt capabile sa influenteze
functionarea diferitelor aparate si sisteme ale organismului.
Sistemul nervos este prin bogata retea de receptori cutanati, primul care sesizeaza
excitatii termice. Acestea ajung la sistemul nervos central pe calea fibrelor aferente
sub forma de stimul nervos, iar de aici, sub forma de impuls, se intoarce pe caile
aferente determinand manifestari functionale atat in sistemul nervos, cat si in alte
sisteme si functii. Reflexele vasculare si trofice care iau nastere, pot fi folosite in scop
terapeutic in anumite stari patologice.
Temperaturile ridicate si scazute aplicate in timp scurt, cresc excitabilitatea
nervilor senzitivi periferici si ai sistemului nervos central. Temperatura ridicata
aplicata in timp indelungat diminuiaza sensibilitatea nervoasa, iar temperatura
scazuta aplicata in aceleasi conditii, duc la anestezie. Procedurile calde cresc tonusul
vagal, iar cele scazute pe cel simpatic.
Procedurile de hidroterapie majore (bai, impachetari) se vor administra in prima
parte a zilei. Aceste proceduri se vor practica la cel putin 30 minute de la micul dejun.
Este contraindicat sa se aplice proceduri hidroterapeutice mari, dupa eforturi fizice si
intelectuale importante, nopti nedormite. Dupa proceduri, bolnavul se va sterge cu un
cearsaf, incet sau energic, in functie de intentia de a atenua sau a amplidica reactia.
Daca in timpul procedurii apare un accident, o intoleranta, asistentul trebuie sa
explice bolnavului cauza celor intamplate si sa-i recastige increderea in terapia
aplicata. In general, indicatiile de proceduri hidroterapeutice in neurastenie se fac in
baza determinarii a doua grupe de reactivitate a bolnavilor si anume: simpaticotonice
si parasimpaticotonice (vagotonice). Simpaticotonicii cor beneficia de bai scurte si
racoroase (Halbbad) cu racire de la temperatura de indiferenta (340C) la cea de 300C
pe durata de 4-5 minute, afuziunii alternante partiale si generale, impachetari trei
sferturi umede ,urmate de afuziuni
Alte proceduri indicate simpaticotonilor sunt:
Bai reci de imersie la 15-18 grade C scufundand bolnavul de 3-4 ori.Acelasi efect
il au si baile complete in bazin sau piscina la 20 grade C.fiind insa contraindicate in
nevroze cu excitatie (procedura reconfortanta).
Se mai pot face: baia cu valuri, baia cu peria.
Afuziunile alternante se vor incepe totdeauna cu excitantul cald la 38-40 grade C,
dupa care se va aplica cel rece, la 18-20 grade C. aproximativ de 3 ori. La locul
aplicarii procedurii se produce o vasoconstrictie brusca si puternica, apoi o
vasodilatatie imediata. Daca aceste semne nu se traduc la nivelul tegumentului,
afuziunea nu si-a facut efectul. Afuziunile se pot face ca proceduri de sine statatoare
sau ca proceduri de racire, dupa termoterapie.
Impachetarile umede ¾ au efecte diferite in functie de timpul de impachetare si
anume:
- efect excitant, pana la 15 minute;
- efect sedativ, intre 15 si 50 minute;
- efect hipertermic, intre 50 minute si ½ ora.
In tratamentul neurasteniei ne intereseaza primii doi timpi:
- faza de excitatie-efect antitermic, procedura de tonifiere la bolnavii cu tulburari
functionale ale SNC, astenie generala.
 - faza sedativa -efect calmant la bolnavii obositi, in caz de insomnii, nevroze
motorii (coree, ticuri, constipatii spastice, ulcer, prurit).
La aplicarea impachetarilor se va avea in vedere ca acestea au si contraindicatii:
boli de inima decompensate, boala hipertonica in faza avansata,TBC pulmonar, boli
cu caracter inflamator.
Se mai pot face dusuri alternante incepand cu excitantul cald la o temperatura de
40-45 grade C, apoi cu cel rece 20-25 grade C, cate 10-20 secunde de 3-4 ori; si
plimbari prin roua si rau.
Vagotonicilor li se vor recomanda bai caldute cu plante la o temperatura de 37
grade cate 10-15 minute, bai partiale ascendente de picioare pornind de la
temperatura de 36 grade si ajungand pana la 40 grade, afuziuni in ploaie la 36 grade.
Pentru combaterea insomniilor, se vor aplica comprese reci (Priessnitz) la gambe;
se vor face bai ascendente la picioare la temperatura de 36-40 grade cate 15 minute,
seara inainte de culcare. Aceste proceduri se vor practica la cel putin 30 minute dupa
micul dejun. Este contraindicat sa se aplice proceduri hidroterapice mai dure, eforturi
fizice mari sau concentrari intelectuale intense, nopti nedormite. Dupa procedura,
bolnavul se va sterge cu un cearşaf.
In cazul vagotonicilor, efectul dorit prin tratament este sedarea, care se poate
obtine prin bai la temperatura de indiferenta 34-35 grade cu durata intre 30-60
minute; bai caldute de 36-38 grade cate 20-30 minute.
Baile cu plante au un efect benefic datorita substantelor aromatice pe care acestea
le contin. Astfel se obtine un efect sedativ asupra sistemului nervos. Ca plante se vor
folosi florile de musetel sau foile de menta (0,5-1 kg)
Flori de musetel sau 0,3-0,5 kg flori de menta la o cada de apa la remperatura de 35-
37 grade cu o durata de 20-30 minute.
Impotriva insomniei se pot aplica bai generale cu Valeriana Officinalis. Se mai pot
face bai partiale ascendente, dusuri rozeta calde la 38-40 grade cate 2-3 minute, cu
efect sedativ asupra sistemului nervos.

3.Tratamentul prin electroterapie (tehnica, efecte).

Simptomele neurasteniei se pot trata si prin aceasta metoda. Aplicarea energiei

electrice se poate face direct prin curentul continuu sau alternativ, si derivatele lor,
sau indirect, transformata in alte forme de energie (radianta, calorica, luminoasa).
Procedurile mai importante de electroterapie, directe, sunt: ionizarile transorbitale,
galvanizarile, curentii cu impulsuri rectangulare. Din procedurile indirecte se pot
enumera: campurile magnetice continue si intrerupte produse de magnetodiaflux,
vibroterapia, fototerapia.
Procedurile cu loc de aplicare gulerul Scerbak (zona cefei si dorsala superioara) au
un efect net asupra functionarii normale a SNV, in sensul echilibrarii lui.
Sistemul nervos reactoneaza energic la actiunea curentilor electrici. Sensul
curentului da un efect specific si anume curentii cu polul pozitiv la extremitatea
cefalica (descendent) au un efect sedativ, pe cand curentii cu polul minus la
extremitatea cefalica (ascendenti) au un efect de stimulare.
In tratamentul nevrozei astenice se pot indica:
 - galvanizari descendente, transcerebral, transcerebromedular, transorbitar,
transorbitomedular.
- bai patrucelulare la temperatura de 35-38 grade C cu o durata de 10-20 minute
zilnic sau la 2 zile, cu polul pozitiv la membrele superioare si cel negativ la cele
inferioare.
- ionizari cu clorura de magneziu (MgCl 2) si clorura de calciu (CaCl 2).Prin
ionizari se introduc in organism substante medicamentoase cu un efect farmacologic,
avand ca vehicul curentul electric continuu. In acest caz, prin tegument patrund ionii
de Mg si Ca, primul avand efect simpaticolitic, cel de al doilea, un efect sedativ.
In practica electroterapica se folosesc solutii de clorura de magneziu 4% cu care se
imbiba stratul hidrofil de la anod; ionul de magneziu fiind pozitiv, la inchiderea
circuitului, se va deplasa la catod, pe unde va penetra in tegument.
Curentul ce se stabileste in circuit poate ajunge la 5 mA cu durata procedurii de 5-
20 minute. Pentru ionizarile de calciu, se vor utiliza solutii de concentratie 1-10%
aplicate pe stratul hidrofil de la anod. Curentul va fi de 5 mA iar durata procedurii de
6-8 minute.
Dozarea curentului se face individualizat, pana la aparitia fosfenelor. Acest tip de
proceduri au si contraindicatii ca: toate afectiunile care impiedica aplicarea
electrozilor pe tegument, ca de exemplu afectiunile supurative de orice fel, stari
alergice (urticarie), eczeme, TBC, neoplasme cutanate.
Curentii cu impulsuri rectangulare au ca principal efect producerea
electrosomnului. Aplicatiile se fac la intensitati mici, transorbitale, limita maxima a
curentului fiind data de aparitia fosfenelor. Se pot folosi curenti cu frecvente de
oscilatie a intensitatii de circa 550-600 oscilatii/minut, un curent de 1-5 mA si o
durata a procedurii de 15 minute.
Aplicatiile de campuri magnetice continue si discontinue se vor face cu aparatura
de magnetodiaflux, folosind bobinele circulare. Vagotonicilor li se va aplica forma
continua cu frecvente de 50 si 100 Hz in sedinte de aproximativ 12-20 minute.
Simpaticotonicilor li se vor aplica formele intrerupt ritmic si aritmic in regim de 50
Hz, 50-100 Hz, 100 Hz cu o durata medie a procedurii de 10 la 20 minute. Este bine
ca acest tratament sa se faca in serii de 12-14 sedinte, la un interval de 2-3 saptamani.
In anul urmator se vor face inca patru serii, in scopul consolidarii rezultatelor.
Vibroterapia.
Vibroterapia este aplicata sub forma mesei vibratorii care poate produce o relaxare
in starile de tensiune nervoasa, insomnii. Pentru simpaticotonici se pot obtine si
efecte de stimulare. Aceste efecte, respectiv sedare, stimulare se obtin prin ritmul lent
sau mai accelerat.
In urma aplicatiilor de vibroterapie se modifica pragul excitabilitatii
neuromusculare si a SNV.
Ultravioletele.
Ultravioletele au ca principal efect normalizarea functionarii SNV, in caz de
tulburari neurovegetative. Acestea mai sunt indicate si la bolnavii cu tulburari ale
starii generale (surmenaj), cu insomnii, cu oboseala, care scad capacitatea de munca
fizica si intelectuala.
 Ultravioletele scad tonusul simpatic, fapt care explica si aparitia hiperemiei, a
hipotensiunii, a hiperglicemiei si a pigmentatiei. La inceput este bine sa se aplice
doze mici, care se maresc progresiv din doua in doua zile, cate 10-20 sedinte in
asocierea cu un tratament cu vitamine si calciu. Exista insa si contraindicatii la cura
cu ultraviolete si anume: TBC pulmonar, neoplasme, tromboflebita, tendinta,
hemoragie.

4.Tratamentul prin masaj.

Efecte fiziologice ale masajului

Efecte locale:
1. Acţiune sedativă asupra:
- durerilor de tip nevralgic;
- durerilor musculare şi articulare.
Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare, lente care stimulează repetat
extraceptorii şi proprioceptorii existenti.

2. Acţiunea hiperemiantă locală se manifestă prin încălzirea şi înroşirea tegumentului

asupra căruia se exercită masajul această acţiime se exercită prin manevre mai
energice care comprimă alternativ vasele sangvine.

3. Îndepărtarea lichidelor de stază cu accelerarea proceselor de resorbţie în zona

masată. Masajul permite înlăturarea lichidelor de stază. Acest efect este benefic la
persoane cu insuficienţă venoasă periferică şi apare după manevre profunde care
conduc lichidul de stază de la periferie spre centru.

Efecte generale

Creşterea metabolismului bazal stimulează funcţiile aparatului respirator şi

circulator, influentează favorabil starea generală a organismului, îmbunătăţeşte
somnul, îndepărtează oboseala musculară.
Toate aceste efecte generale se explică prin acţiunea masajului asupra pielii
care este un organ bine vascularizat şi mai ales bogat inervat.
Cea mai importantă acţiune fiziologică a masajului este reprezentată de
mecanismul reflex asupra organelor interne. Aceasta se explică prin stimulii care
pleacă prin exteroceptori şi proprioceptori, care simt de diferite intensităţi pe cale
aferentă către SNC, iar de acolo pe cale eferentă, ajung la organele interne în
suferinţă. Toate acţiunile care se petrec la exteriorul corpului ajung şi la distanţă (la
organele interne). Fiecare organ se manifestă prin senzaţii dureroase pe tegument,
deci fiecărui organ îi corespunde la exterior o zonă cutanată reflexogenă sau
metamerică, care trebuie cunoscută de maseur pentru a şti să acţioneze cu manevre
specifice pentru organele interne.
Un alt mecanism al masajului este acţiunea mecanică produsă de manevrele
mai dure ca frământarea: contratimpul, mângăluirea, rulatul, ciupitul, tapotamentul
care se face transversal pe fibrele musculare ceea ce duce la tonifierea musculaturii,
îmbunătăţirea funcţiei şi forţei musculare care participă la mişcarea într-o articulaţie.
Prin această acţiune mecanică, lichidele interstiţiale în exces din muşchi, se
resorb în sânge pentru a fi eliminate de organele excretoare; îmbunătăţeşte activitatea
circulaţiei sângelui care duce la mutaţia elementelor anatomice din întreg organismul
şi odată cu aceasta reducerea activităţii inimii.

Descierea anatomica a regiunii.

Sistemului nervos i se deosebesc din punct de vedere structural si functional:

- sistemul nervos somatic (sau al vietii de relatie)
- sistemul nervos vegetativ
Intre aceste doua exista o stransa legatura.
Sistemul nervos somatic (S.N.S.) asigura legatura a organismului cu mediul, iar
sistemul nervos vegetativ (autonom), coordoneaza si regleaza activitatea tuturor
tesuturilor si organelor, sistemelor, care impreuna alcatuiesc un organism.
Sistemul nervos somatic (S.N.S) cuprinde:
a - sistem nervos central (S.N.C.)
- maduva spinarii
- encefal
b - sistemul nervos periferic (S.N.P.) cuprinde:
-12 perechi de nervi cranieni
-31 perechi de nervi spinali
Sistemul nervos central (S.N.C.) are functii de: centru reflex si de conducere pana
la nivelul emisferelor cerebrale, a caror scoarta joaca un rol mult mai complex,
intervenind in toate procesele psihice care ne definesc.
Sistemul nervos vegetativ (S.N.V.) se afla in stransa cu S.N.S. si isi indeplineste
functiunile prin mecanismul arcului reflex vegetativ. Exista doua feluri de arc reflex
vegetativ: simpatic si parasimpatic, care tind sa fie in echilibru si astfel sa asigure
echilibrul functional al organelor interne. De exemplu; activitatea inimii este
intensificata de inervatia simpatica si inhibata de cea parasimpatica. La nivelul
intestinului, efectele celor doua inervatii se inverseaza: sistemul nervos simpatic este
un sistem de consum, efort, activitate; sistemul nervos parasimpatic (vag) este un
sistem de refacere.

Tehnica masajului.

Aplicatiile de proceduri masoterapice au efecte favorabile asupra starii generale a

bolnavului, cu imbunatatirea somnului, indepartarea oboselii musculare. Cel mai
important mecanism de actiune este cel reflex. Acesta pleaca de la exteroceptorii din
tegument si proprioceptorii din muschi, tendoane la nivelul carora iau nastere stimuli
de diferite intensitati, care pornesc spre SNC.
 Aceste reflexe explica actiunea generala a masajului precum si o parte din actiunile
lui locale. In ceea ce priveste neurastenia, manevrele sedative ca netezirea,
framantarea cu o mana, vibratia au un efect sedativ. In aplicarea masajului, manevrele
se vor individualiza in functie de stadiul bolii, tipul constitutional al pacientului -de
exemplu, bolnavii care necesita un masaj mai intens cu un ritm mai accelerat, mai
localizat la o anumita regiune, pe cand la pacientii mai sensibili, se va aplica un masaj
sedativ.
In diferitele stadii ale bolii, reactivitatea fiind modificata, se vor individualiza
permanent manevrele masoterapice.
Masajul general poare dura intre 30 minute si o ora.
Pentru combaterea tulburarilor vegetative localizate, cefaleea si tulburarile
senzitivo-senzoriale, se va face masaj reflexogen. Masajul fiind o procedura
importanta este bine sa se aplice dimineata. Durata unei serii de tratament este de
aproximativ doua saptamani.
Toate cele trei simptome generale ale neurasteniei pot beneficia si de
presopunctura. In aplicarea procedurilor de masaj, se va tine cont ca acestea au
contraindicatii (toate bolile acute infectioase, infectiile si inflamatiile pielii, boli ale
oasekor si articulatiilor, TBC pulmonar, TBC osteoarticular, boli vasculare,
arterioscleroza, flebite, tromboflebite, hemoragiile recente, inflamatii acute ale
organelor abdominale, ulcer gastric sau duodenal, toate tipurile de cancer.

Masajul regiunii cervicale

Pozitia pacientului- sezand cu mainile pe coapse si capul putin aplecat ca
musculatura sa fie cat mai relaxata. Pozitia masorului la spatele pacientului sau lateral
depinde de manevre.
-netezirea: se executa cu doua maini, palmele intinse, cu policele in dreptul gaurii
occipitale coborand pe muschii paravertebrali, trpez, supra si infraspinos inconjurand
umerii; cu o mana, pe aceiasi directie tinand contrapriza pe umarul celalalt; cu doua
degete (index, medius) departate de sus in jos; cu doua degete apropiate de o parte si
de alta a coloanei; pieptene de sus in jos pe muschii paravertebrali.
-framantarea: executata cu o mana, tinand cealalta mana pe vertex in directiile:
1. muschii paravertebrali – trpez – acromion
2. muschii paravertebrali – supraspinosi si infraspinosi.
3. muschii paravertebrali – romboidul mare – partea superioara a marelui
dorsal.
Framantarea cu doua maini si contratimp se executa pe aceleasi directii.
-geluirea: se executa cu doua degete departate (index, medius) pe coloana cervicala
de sus in jos, cu cealalta mana contrapriza pe vertex; pe muschii paravertebrali cu
degetele apropiate, pe spina omoplatului cu degetele departate pana la acromion, pe
partea superioara a trapezului pana la acromion.
-frictiunea se executa deget peste deget, cu cealalta mana se tine contrapriza pe
vertex pe urmatoarele directii:
1. pe apofiza mastoida – linia articulara nucala – gaura occipitala – coloana
cervicala pana la C7.
 2. apofiza mastoida – linia articulara nucala – muschii paravertebrali – spina
omoplatului pana la acromion cu doua degete departate.
3. apofiza mastoida – santul posterior al muschiului sternocleidomastoidian –
partea superioara a muschiului trapez pana la acromion.
4. se inconjoara omoplatul executand frictiune deget peste deget.
-tapotamentul se executa pe muschii trapezi cu partea cubitala a mainilor, caus,
plescait in functie de musculatura. Se foloseste si ciupitul pentru musculatura flasca.
-vibratia pe suprafetele regiunii cervicale cu palma intinsa de sus in jos dupa care
urmeaza netezirile de incheiere.

Masajul capului
Dupa masajul cefei se continua cu masajul fruntii. Acesta se executa sub forma de
netezire, eventual si vibratii usoare cu virful degetelor. In continuare se aplica
manevre de framintare sub forma de geluire cu pulpa degetelor 2, 3 si 4 pornind de
marginea paroasa si mergind catre crestet, la inceput partea mediana si apoi partea
laterala, retroauriculara, temporala, apoi se executa frictiuni in aceiasi directie cu
degetele 2, 3 si 4. Se incheie cu netezire.

6. Kinetoterapia
In nevroza astenica se recomanda Kinetoterapia regiunii cervicale.
Se vor efectua dupa masaj o serie de manevre pasive, active si active cu
rezistenta. Miscarile pasive se vor efectua de catre kinetoterapeut fara aportul
pacientului. Kinetoterapeutul pune o mina pe stern, iar pentru contra priza pe vertex.
Impinge capul pacientului pina atinge amplitudinea maxima. Se situeaza apoi cu o
mina in contra priza pe coloana vertebrala in regiunea C7, iar cu cealalta pe frunte si
impinge capul pe spate pina la amplitudinea maxima.
Onduiri laterale, se fac cu contrapriza cu o mina la baza gitului, iar cu cealalta
pe partea opusa in zona temporala, realizindu-se impingerea in lateral pina la
amplitudinea maxima. Rotirea capului se realizeaza prin prinderea capului de catre
kinetoterapeut cu ambele miini in regiunea urechilor si se fac rotiri usoare in jurul
axei, miscarile se fac de doua trei ori la 360 grade. Aceasta miscare realizeaza in fapt
trecerea prin toate miscarile de flexie, extensie si lateralitate. Elongatia se face tinind
miinile ca la rotatie se trage capul in sus cu o usoara vibratie.
Scopul acestei maneve este de a mobiliza vertebrele cervicale, de a impiedica
tasarea lor.
Miscari active - bolnavul le va executa singur flexia, extensia, lateralitatea le
va executa fara interventia kinetoterapeutului.
Miscarile active cu rezistenta se executa prin opunera de rezistenta de catre
kinetoterapeut. In cazul flexiei va opune rezistenta la frunte, la extensie va opune
rezistenta la occiput, iar in cazul miscarilor de lateralitate in regiunea
temporoparietala.

Gimnastica medicala.
 Prin exercitiile fizice, gimnastica medicala este un mijloc de recuperare.
Excercitiile fizice au un efort benefic asupra organismului. Aceste exercitii
amelioreaza capacitatea generala de miscare si marile functiuni si previn instalarea
deprinderilor posturale defectuoase.
Din punct de vedere psihic, acestea au si o valoare psihoterapica prin stimularea
asupra tonusului. Se pot practica sporturi in aer liber, exercitii de inviorare cu un efect
benefic asupra intregii zile, daca sunt facute de dimineata in fata ferestrei deschise.
Exercitiile se vor face progresiv si vor imprima ritmul de activitate al intregii zile.
Bolnavul se va acomoda treptat cu efortul.

5.Terapia ocupationala

Este o metodă de reeducare activă folosind diverse activităţi adaptate la tipul

de deficienţe ale individului cu scop recreativ şi terapeutic,creand bolnavului un
mediu adegvat in care acesta sa fie deconectat de la activitatile zilnice, stres,
plictiseala, efort psihic prin diverse metode cum ar fi:
-plimbari matinale in aer liber
-aruncarea mingii la cosul de baschet
-sutul la poarta
-begminton
-diferite jocuri in apa
-discutii amicale cu ergoterapeutul prin care sa-si dezvolte intertesul pentru
hobiurile sale si pentru a-si descoperi altele
Prin terapie ocupationala se evita atat suprasolicitarea cat si plictiseala
bolnavului.

6.Tratamentul balneologic (ape minerale,namoluri).

Prin trimiterea neurastenicilor in stastiuni balneoclimaterice se urmareste un dublu

scop: pe de o parte, plasarea pacientului intr-un regim de crutare pentru a-l proteja de
variatiile bruste ale factorilor atmosferici, iar pe de alta parte pentru tratarea bolilor
asociate care au contribuit la aparitia nevrozei, sau reprezinta o consecinta a
nevrozarii sau pur si simplu apasa separat organismul.
Intr-o serie de afectiuni organice sau etape ale acestora, cura balneoclimaterica
poate dauna. Contraindicatiile majore ale curei balneoclimaterice sunt: cancer, boli
contagioase, TBC in faza activa, debilitate grava, stari febrile, epilepsie,
hipertensiune arteriala oscilanta sau cu valori mari, bolile grave ale inimii,
insuficienta cardiaca, insuficienta renala, insuficienta hepatica, insuficienta
respiratorie.
La trimiterea in statiuni se va tine cont ca vagotonicilor le convin statiunile cu
soare si mai uscate, pe cand simpaticotonicilor cele impadurite si cu umezeala.
Aflat la statiune, bolnavul va fi indrumat de terapeut sa practice bai de aer,
helioterapie, cura de teren, excursiile, ca si gimnastica de inviorare.
 Aceste preocupari constituie un complex terapeutic cu efecte favorabile in tratarea
nevrozei astenice.
Cura balneoclimaterica se poate face la Borsec, Vatra Dornei, Tusnad, Moneasa,
care beneficiaza de bai carbogazoase cu efect sedativ. Baile sarate au un efect
stimulent.
Se poate merge in toate statiunile de pe Valea Prahovei pentru climatul de crutare
pe care il au.
La Covasna se pot trata afectiunile asociate, organice, manifestarile lor digestive
(enterocolite, dischinezii biliare, boala ulceroasa), hipertensiunea arteriala si alte
afectiuni cardiovasculare. Climatul Covasnei are influente benefice si asupra
sistemului nervos precum si in statiunile Geoagiu-Bai, Lipova, Malnas, Slanic
Moldova.
In proiectarea unei schite de tratament, se va pleca si de la faptul cunoscut ca in
neurastenie,un agent terapeutic-intre anumiti parametrii de aplicare-poate sa devina
agresiv.De unde necesitatea dozarii cu atentie,din cauza limitelor destul de reduse de
a-l varia.
Din acest motiv,modificari mici in evolutie bolii il pot face ineficient.De aici apare
necesitatea de a-l schimba permanent si de a-l adapta continuu,fie ca dozaj,fie
inlocuindu-l cu alt agent.Aceasta fara a ne lasa condusi de bolnav,care cere mereu
tratamente noi,din cauza starii sale anxioase.
La toate procedurile enumerate mai sus se adauga componente
psihoterapeutica.Din aceasta cauza,de modul cum se va prescrie,executa si urmari
tratamentul,de increderea inspirata bolnavului de catre tratamentul aplicat si de cel
care-l administreaza,va depinde totdeauna si reusita lui.
Tratamentul nevrozei dureaza pana la restabilirea activitatii nervoase
normale.Pentru aceasta,trebuie eliminate cauzele,atat declansante cat si favorizante,de
care sunt determinate nevrozele.
Desigur,aceste cauze sunt mai totdeauna presante pentru sistemul nervos.In
consecinta,duratr tratamentului este in functie de respectarea prescriptiilor
medicale,de interesul pe care si-l da terapeutul si,nu in ultimul rand de interesul
prezentat de bolnav.O conditie peste care nu se poate trece este aceea de rezolvare a
con flictului de la care a pornit nevroza.
-