4.

4 SANGELE SI DERIVATELE DIN SANGE

4.4.1.TRANSFUZIA DE SANGE INTEGRAL SI DERIVATE DIN ACESTEA: Administrarea transfuziilor necesita verificarea atenta de catre doua asistente atat a pacientului, cat si a sangelui transfuzat. Cele doua asistente vor face verificarile pe rand, separat, pentru a evita orice greseala. Pot fi transfuzate: sange integral - cu un volum pana la 500 ml. Se foloseste pentru reechilibra volumul sangvin al pacientului, pierdut prin hemoragii traumatisme sau arsuri. Grupul sangvin al pacientului trebuie sa fie identic cu cel sangelui care se va transfuza ( A va primi A, B va primi B, AB va primi AB, O va prmi O, fiind necesare si compatibilitate Rh). Se va evita sa se foloseasca transfuzare de sange integral daca incarca circulator pacientul, se va mentine cald daca sunt mai multe unitati care trebuie administrate concentat eritrocitar - obtinut din sange integral, dar fara 80% din plasma.Pungile pot avea in jur de 250 ml. Se foloseste in special pentru a imbunatati si mentine capacitatea hematiilor de a transporta oxigenul ( pentru corectarea anemiilor si pierderilor sangvine postchirurgicale). Compatibilitatile de adminstrare pot fi : A primeste A sau O, B primeste B sau O, AB primeste AB, A, B, sau O, O primeste O. Este necesara compatibilitatea de Rh. Se poate adminstra in 1-4 ore. Are aceleasi beneficii ca sangele integral insa are si un risc scazut de incarcare a circulatiei. Se va evita sa se adminstreze in anemiile care pot fi corectate prin alte tratamente nutritionale sau medicamentoase concentrat leucocitar - obtinut din sange integral din care s-au indepartat eritrocitele si 80% din plasma. Se foloseste in tratarea sepsisului nonresponsiv la tratamentul cu antibiotice si in granulocitopenii. Se poate adminstra o unitate ( de obicei 150 ml) zilnic timp de 5 zile sau pana la tratarea sepsisului. Este necesara compatibilitate de Rh. Administrarea de leucocite produce febra si frisoane. In acest caz, nu se va intrerupe transfuzarea, ci se va administra un antipiretic si se va reduce rata de administrare. Inainte de adminstrare se va agita usor flaconul pentru omogenizare si impiedicarea conglomerarii celulelor. Se va continua si terapia cu antibiotice trombocite- cu un volum de 35-50 ml/unitate , din care 1 unitate contine 7x 10 ( la a saptea!!!!).Se folosesc in tratarea trombocitopeniei ( uneori indusa de medicamente), leucemiei. Este indicata compatibilitatea ABO si Rh dar nu obligatorie decat la administrarile repetate de trombocite. Se trasfuzeaza rapid, insa se evita administrarea cand pacientul are febra plasma proaspat congelata - bogata in factori de coagulare ( VI, VIII si IX), este adminstrata in flacoane de 200-250 ml. Se adminstreaza in hemoragiile si socurile postoperatorii, in corectarea anumitor factori de coagulare, in boli hepatice cu afecatrea factorilor de coagulare. Este indicata dar nu obligatorie compatibilitate ABO si Rh, exceptie facand cazurile cand se administreaza in mod repetat. Se va avea in vedere ca adminstrarea in cantitati crescute de plasma necesita corectarea hipocalcemiei implicite albumina ( proteina plasmatica) sub diverse concentratii: 5%= 12,5 g/250ml si 25%= 12,5g/50ml. Se foloseste in tratarea hipoproteinemiei cu sau fara edeme, prevenirea hemoconcentratiei si restabilirea volumului circulant ( pierdut datorita socului, arsurilor, traumatismelor sau infectiilor). Nu este necesara nici un fel de compatibilitate. Se va adminstra cu prudenta in anemiile severe, boli cardiace si pulmonare diversi factori de coagulare, complexe protrombinice ( utilizati in hemofilie, deficiente de factori VII, II,IX, X)

Materiale necesare: 1 transfuzor sau un transfuzor in Y , cu doua parti manusi halat preparatul de transfuzat solutie normal salina stativ echipament pentru montare branula daca este necesar( se va monta cateter 20G)

Pregatirea echipamentului: se va evita sa fie sangele tinut mai mult de 30 de minute inainte de administrare ( de aceea se va ridica de la centrul de transfuzii doar dupa ce s-au facut toate pregatirile necesare transfuzarii)

Implementare: se va explica procedura pacientului si i se va lua un consimtamant semnat de familie sau pacient se masoara semnele vitale ale pacientului se verifica de catre doua asistente data expirarii si aspectul sangelui sau derivatelor care trebuie administrate se va compara de catre doua asistente numele, grupul de sange si seria de identificare de pe punga cu cele ale pacientului

se pun manusi si halat se efectueaza proba de compatibiliate la patul bolnavului ( unele centre de transfuzii livreaza sangele impreuna cu un card de compatibiliate a carui proba trebuie facut de asistenta care efectueaza transfuzia, ca o masura de siguranta si reverificare a compatibilitatii sangelui) cel mai indicat este transfuzorul in forma de Y care permite insituirea unei linii venoase secundare se schimba manusile, se pun altele curate si se introduce transfuzorul ( sau capatul liniei principale daca este in Y) in solutie normal salina. Se umple camera de picurare pe jumatate, se declampeaza si se scoate aerul lasand sa curga solutia normal salina. Daca este un singur perfuzor, dupa aceasta manevra, prin tehnica sterila se va clampa transfuzorul si se va schimba flaconul de solutie normal salina cu punga de sange. Se va atasa prin tehnica sterila capattul liber al transfuzorului la cateter, se va declampa si s eva ajusta rata de administrare a sangelui. Daca transfuzorul este in Y se va proceda la fel, dar este mai avantajos pentru faptul ca nu mai trebuie schimbate flacoanele de sange si solutie normal salina intre ele deoarce transfuzorul va ava doua cai, facand astfel manevra mai usoara, mai eficienta si mai putin riscanta se va supraveghea pacientul pentru a oserva din timp daca apar semne ale reactiilor adverse la transfuzie. Daca apar, transfuzia va trebui oprita imediat pornindu-se o perfuzie cu solutie normal salina cu rata de administrare moderata, se vor masura semnele vitale si va fi anuntat imediat medicul. Daca reactiile adverse nu apar in primele 15 minute se va regla rata de adminstrare in functie de timpul dorit pentru transfuzie ( un concentrat eritrocitar, de exemplu poate fi transfuzat intr-un interval de timp cuprins intre 1 si 4 ore) dupa terminarea transfuziei, se vor pune manusi si se va decupla transfuzorul, iar cu punga de sange goala se va proceda conform politicii centrului de trasfuzii ( unele centre cer sa fie returnata impreuna cu cardul de compatibilitate pentru a fi pastrata inca 24-48 de ore in centru) se reevalueaza starea pacientului, se masoara semnele vitale

Consideratii speciale: cand se adminstreaza mai multe unitati de sange in ritm rapid, sub presiune, se va utiliza aparatul de incalzit pentru a evita hipotermia pentru a completa urgent volumul de sange circulat pierdut, trebuie adminstrat sange sub presiune ( de exemplu si o manseta de tensiune daca situatia este o urgenta majora si necesita improvizatii) dar fara a creste foarte mult presiunea, deoaece sparge vasul si sangele va extravaza formand hematom si hemoliza daca in timpul administrarii sangelui apare hematom in jurul venei punctionate se va opri imediat transfuzia, se va indeparta cateterul, se va anunta medicul, se va aplica local gheata intermitent in primele 8 ore si apoi comprese cu apa calduta daca trebuie adminstrate mai multe unitati consecutiv si prima unitate se termina inainte de a o primi pe a doua, intre ele se va adminstra solutie normal salina la o rata moderata pana cand se va intra in posesia urmatoarei unitati de transfuzat

Complicatii desi metodele de testare a sangelui donat sunt din ce in ce mai precise si variate, reactiile transfuzionale inca ocupa un loc important in riscurile terapiei transfuzionale. Astfel, un virus contactat prin transfuzie poate fi detectat uneori dupa sapatamni sau luni de la infectare ( de asemenea, daca un donator a contactat un virus care va putea fi depistat prin teste de laborator dupa luni de zile, poate trece verifcarile obisnuite facute donatorilor si poate dona sange infectat care se va transmite altor primitori). Virusul hepatitei B sau C pot determina rezultate fals negative si pot fi astfel transmise prin transfuzie. Centrele de transfuzii mai verifica sangele donat pentru depistarea contaminarii sale cu sifilis, citomegalovirus, HIV alte complicatii postransfuzionale pot fi: incarcare circulatorie, alergie, febra

4.4.2.MANAGEMENTUL REACTIILOR POSTRANSFUZIONALE: Reactiile pstransfuzionale pot fi multiple si variate. Este foarte important ca la fiecare transfuzie asistenta sa stie ca pot apare aceste reactii, sa le reunoasca din timp si sa stie sa intervina promt si eficient. O supravehere suplimentara necesita pacientii comatosi carora li se adminstreaza sange, deaorece acestia nu pot acuza apritia diverselor semne si simptome care sa conduca la depistarea reaciilor adverse. Aceste reactii pot fi endogenice ( datorita unei reactii antigen anticorp) si exogene ( datorita unui factor extern ). Reactiile endogene pot fi : alergiile, contaminarea baceriala, febra, hemoliza, incompatibilitate de roteine plasmatice. Ce le exogene pot fi: tendinta la sangerare, incarcarea circulatorie, hemosideroza, hipocalcemie.

Implementare: imediat ce se va suspecta o reactie adversa, se va intreupe transfuzia si se va porni perfuzia cu o solutie normal salina. Nu se va arunca punga cu sangele ( sau derivatele acestuia) care era transfuzat se anunta imediat medicul

se va monitoriza starea pacientului, semnele sale vitale la fiecare 15 minute, sau continuu ( cu ajtorul unui monitor cardiac) in functie de severitatea reactiilor se vor compara din nou eticheele de pe punga de sange si datele pacientului se anunta centrul de transfuzii si i se returneaza punga ( chiar daca este goala) pentru ca sa fie retestata in vederea depistarii cauzei declansatoare si a altor reactii ce mai pot apare se va colecta prima proba de urina postransfuzionala, se va eticheta ( posibila reactie transfuzoanla ) si se va trimite la laborator pentru vedea daca contine hemoglobina, un indicu clar aparitiei hemolizei se va monitoriza strict bilantul hidric ( intrari si iesiri) deoarece depozitele de hemoglobina in structurile renale pot determina disfunctionalitati la acest nivel daca se prescrie, se va administra oxigen, epinefrina sau alte medicamente, se va aplica patura hipotermica pentru a reduce febra, daca este cazul

4.4.3.AUTOTRANSFUZIA: Autotransfuzia este reinfuzia propriului sange dupa ce a fost colectat si filtrat. Este efectuata inainte, in timpul si dupa interventiile chirurgicale sau traumatisme. Autotransfuzia are cateva avantaje fata de transfuziile cu sange de la donatori. Astfel, nu apar reactii postransfuzionale datorita incompatibilitailor sau greslilor de stabilire a grupelor de sange, nu se transmit boli iar pierdera de sange este inlocuita imediat. Spre deosebire de sangele din centrele de transfuzii recoltat de la donatori, sangele autotransfuzat contine un nivel normal de 2,3 diposfoglicerat care ajuta la oxigenarea tesuturilor (aceasta cauzeaza o reducere a afinitatii Hb pentru oxigen si, in consecinta, o crestere a eliminarii oxigenului la nivelul tesuturilor). Recoltarea de sange pentru autotransfuzie se poate face preoperator si este recomandata pacientilor cu interventii chirurgicale ortopedice, in timpul carora se pierde mult sange. Colectarea de sange se poate face cu 4 pana la 6 saptamani inainte de operatie. De cele mai multe ori, insa, in interventiile chirurgicale sangeroase, se foloseste cell-saver-ul, un aparat conectat intraoperator si postoperator la tubul de dren al plagii , care preia sangele pacientului, il proceseaza si il autotransfuzeaza. Trebuie monitorizata si notata cantitatea de sange care se autotransfuzeaza. Pacientii care au donat preoperator sange (se poate dona cu 4-6 saptamani inainte) vor fi sfatuiti sa ramana in repaus la pat inca 10 minute dupa donare, sa bea cat mai multe lichide in orele imediat urmatoare. Daca acasa, in ziua cand au donat sange, vor simti ameteala si stare de lipotimie, vor fi invatati sa se aseze in pozitie Trendellenburg( cu capul mai jos decat picioarele) pana cand vor dispare acuzele respective.

Complicatii: Complicatiile autotransfuziei pot fi: hemoliza, reactiile vasovagale ( hipotensiune, bradicardie), trombocitopenie, coagulopatii, hipovolemie ( in special la pacientii varstnici), sepsis ( in cazul nefolosirii tehnicilor sterile).