Cel mai iubit dintre pamanteni

Marin Preda

Scriitor al perioadei postbelice Marin Preda mediaza ntre proza anterioara ,interbelica, si cea foarte moderna. Tributar traditiei perioadei interbelice Marin Preda scrie mai ntai nuvele ce vor servi ca nuclee tematice pentru romanele viitoare. Evocator n acest sens este volumul de nuvele ntalnirea din pamanturi care cuprinde, printre aletele nuvelea Salcamul ce anticipeaza taierea salcamului din romanul Morometii. Tema centrala din romanele lui Marin Preda inclusiv din cele autobiografice este confruntarea omului cu istoria agresiva. Frecvent omul luat ca individualitate sau ca reprezentantul unei colectivitati este pus n situatia de a se adopta unei lumii pe care nu o ntelege. De aici provine tragicul trairii si ncercarea de sustragere din fata timpului agresiv. Romanul lui Marin Preda se structureaza n functie de impactul pe care l are istoria evidenta asupra omului. Se observa ncepand cu al doilea volum din Morometii influentele nefaste ale regimului comunist asupra existentei taranului din satul Silistea Gumesti. n Cel mai iubit dintre pamanteni naratorul personaj scrie, n celula sa un adevarat richizitiv mpotriva istoriei. El si aduce aminte de existenta anterioara si de evenimentele care l-au marcat. Scrisul reprezinta n acest caz o posibilitate a defulari ca unica modalitate a salvari din existenta. Si n celalalte romane Marele singuratic, Delirul, sau n proza autobiografica Imposibila ntoarcere si Viata ca o prada scriitorul insista asupra confruntarii tragice a omului cu limita. Aceasta ar fi arhitema ce domina creatia scriitorului. Cel mai iubit dintre pamanteni este ultimul roman al autorului aparut n 1980, anul mortii acestuia. Romanul este scris ntr-un alt registru diferit de cel rural din Morometii. De aceasta data referinta este citadina, iar nivelul personajului se trece de la cel colectiv, reprezentat, de exemplu de comnunitatea taranilor din Silistea Gumesti, la cel individual, prin Victor Petrini. Modificarea referintei conduce si la o schimbare a tipologiei personajului. Protagonistul nu mai este taranul ci intelectualul. Totusi la fel ca n Moromtii personajul se afla ntr-un continua lupta cu istoria agresiva reprezentata de socialism. Intentia autorului a fost de a creea un roman total al carui ax sa fie iubirea asa cum reiese din titlu. n Sfidarea retorici Eugen Simion demonstreaza existenta mai multor romane ntr-unul singur: romanul social, cel politic, celintelectual, de moravuri, politist si senzational. Ultimele doua niveluri sunt reprezentate de anchetele repetate la care este supus Petrini n urma disparitiei Caprioarei, dar si a uciderii n legitima aparare a sotului ultimei iubite a lui Petrini Suzy. Pseudonimul sotului acesteia Dipsomanul simbolizeaza n sens larg ntreaga realitate n care este nevoit sa traiascca Petrini. Ca si gardianul din mina de plumb care l lovea n mod repetat pe Victor Petrini n cap, Dipsomanul este un simbol al lumii agresive ntr-o astfel de lume omul este nevoit sa devina el nsusi agresiv pentru a nu deveni o victima. Titlul romanului dovedeste ca tema iubirii este nivelul dominant totusi experientele personajului se dovedesc a fi tragice si atunci titlul capata o valoare ironic. Petrini este asemenea lui Sisif care urca si coboara la nesfarsit treptele iubirii. n final personajul se va constientiza ca un invingator prin afirmarea puterii supreme a iubirii: Daca dragostea nu e nimic nu e. La sfarsitul experientelor sale, Petrini si va asuma atat victoriile cat si esecurile, deci ntreaga existenta. Nu ntamplator prenumele sau este Victor, de la victorie. Titlul este de fapt un pseudonim al lui Victor Pretini. Se poate observa ca Suzy este cea care da din interior titlul romanului. ntr-o convorbire telefonica ea se adreseaza protagonistului: Ce mai faci tu cel mai iubit dintre pamanteni?. Conform terminologiei lui Gerard Genett din Seuils titlul este subiectul, putand fi analizat si structural n functie de constituientii imediati (Bloomfield). Primul

constituient imediat cel mai iubit reflecta tema centrala, n timp ce al doilea dintre pamanteni generalizeaza antologic imaginea celui iubit. Iubirea va fi privita mereu ca un etern nceput pentru ca Petrini observa ca iubirea se naste si moare dar renaste perpetuu. Din punct de vedere naratic se remarca scriitura la persoana I, deci homodiegetica si implicit stilul confesiv, specific jurnalului intim. Perspectiva dominanta apartine naratorului care se confrunda personajului Victor Petrini. Evident se impune un punct de vedere subiectiv echivalent focalizarii interne (Gerard Genette Figure III), viziuni avec (Jean Pouillon Timp si roman) si tipului naratic actorial (Jaap Lintvelt Punctul de vedere). Naratorul care este intradiegetic sau de gradul al doilea n termeni lui Genette are o dubla functie: de reprezentare a realitatii prin actul narativ dar si de actiune ca participant direct la evenimentele narate. Totusi Victor Petrini nju are doar aceste functii ci si pe aceea de lector a manuscrisului sau si implicit pe aceea de scriitor. Astfel relatia autornarator-personaj-lector pe care o analiza Lintvelt n cartea citata anterior capata n roman o valoare complexa. Vctor Petrini si asuma toate aceste roluri, parand a fi autorul romanului Cel mai iubit dintre pamanteni.