Finante

Motto:
Cel ce vrea sa dea sfaturi n probleme financiare trebuie sa cunoasca RESURSELE CETATII , natura si marimea lor, pentru a adauga pe cele ce lipsesc si a mari pe cele nendestulatoare; de asemenea, trebuie sa cunoasca CHELTUIELILE CETATII, pentru a suprima pe cele inutile si a micsora pe cele excesive. ARISTOTEL
Pentru profesia de economist, cunoasterea fenomenului financiar la nivel microeconomic reprezinta o necesitate de necontestat. Aici se nvata ABC-ul activitatii financiar-monetare concrete si se pun bazele unei gndiri economice ce nglobeaza exigentele repartitiei financiare. Schimbarile care au loc impun nu numai reconsiderari n comportamentul general al economistului financiar, n sensul asumarii unor responsabilitati de manager al gestiunii financiare a firmei, dar si reconsiderari n teoria care sta la baza acestui comportament. De aceea, manualul de fata este elaborat pe baza unui concept nou privind obtinerea si gestionarea valorii la nivel de firma, conceptul Teoriei valorii entropie. Elementele de noutate aduse de aceasta teorie favorizeaza ntelegerea fenomenului financiar din societatea comerciala sau regia autonoma si completeaza responsabilitatile economistului financiar, acesta devenind un adevarat inginer al valorii; e l proiecteaza att dimensiunea valorii, pentru a fi recunoscuta de piata, ct si mecanismele prin care aceasta valoare se obtine, se repartizeaza si se pastreaza n economie, societate si mediul natural nconjurator, pe parcursul proceselor de productie-consum-productie. Fenomenul microfinanciar, prezentat n partea nti si n partea a doua ale manualului, ridica multe aspecte interdisciplinare, absolut necesare pentru un economist care doreste sa nteleaga sistemul ntreprinderii si sa comunice ntr-un limbaj compatibil cu cel folosit de specialistii din domeniul tehnic care activeaza n aceeasi unitate. Acest mod de tratare, sprijinit de o metoda de investigare moderna, l ajuta pe economist sa nteleaga cauzele obiective ale repartitiei financiare pe care el o realizeaza n cadrul serviciului financiar. Partea a treia cuprinde metodologia concreta de lucru necesara proiectarii repartitiei financiare la nivel de firma, repartitie generata de starea de consum n care intra societatea comerciala sau regia autonoma n mod periodic pentru a se forma, a se refa ce sau pentru a se dezvolta. O proiectare similara, fundamentata teoretic si practic, se prezinta n partea a patra a manualului n legatura cu starea de productie a sistemului ntreprindere. Rezultatul acestei proiectari apare sub forma deciziilor financiare si de trezorerie care dimensioneaza monetar rezultatele economice ale procesului de productie. Legaturile financiare si monetare ale firmei cu mediul financia r si bancar sunt abordate n partea a cincea a manualului. Mutatiile intervenite n modul de lucru al sistemului bancar, functionarea pietei de capital, extinderea legaturilor cu finantatori straini, aparitia unor raporturi noi cu proprietarii capitalului social din firma au un impact major asupra meseriei de economistfinanciar. Toate aceste probleme noi sunt abordate sub forma proiectarii fluxurilor financiare ale firmei cu mediul sau extern. n sfrsit, partea a sasea este consacrata contributiei pe care economistul financiar trebuie sa o aiba la conducerea activitatii economice din ntreprindere, ca aspect calitativ al exercitarii meseriei sale, prin fundamentarea financiara a deciziilor economice si prin conducerea firmei prin bugete. Manualul face apel la modele si procedee aplicate n munca financiara din alte tari, valorificnd, totodata, experienta ntreprinderilor noastre. Textul beneficiaza de numeroase exemple, iar n cadrul paragrafelor referitoare la Activitati tutoriale se cuprind: un ghid pentru ndrumarea activitatii de nvatare, ntrebari recapitulative, teste de autoverificare, exercitii si studii de caz din practica unor firme straine si romnesti, elemente absolut necesare formarii noilor deprinderi n munca financiara sub influenta schimbarilor din economie . Convinsi ca manualul va va forma o parte importanta din profesia de economist specializat n domeniul financiar-monetar, va dorim succes n parcurgerea continutului sau! Autorul
PARTEA NTI
GESTIONAREA FINANCIARA A VALORII
Profesia de economist presupune, n primul rnd, conducerea procesului complex de obtinere si gestionare a valorii. Pentru a realiza acest lucru, la un nivel calitativ ridicat, economistul trebuie sa nteleaga mecanismul de ansamblu, dar si procesele intime prin intermediul carora potentialul existent n mediul natural, n societate si economie, sub forma de substanta, energie, informatie, se transforma n valoare si se conserva n produse si servicii. n al doilea rnd, economistul trebuie sa fie un intermediar corect, echitabil ntre procesele economice, sociale si naturale care sunt angajate n mecanismul de obtinere a valorii. Un comportament incorect poate deregla att mecanismul respectiv, ct si ntregul angrenaj natural si social de existenta a speciei umane. n sfrsit, economistul trebuie sa gestioneze cu fermitate si eficienta valoarea obtinuta pentru a o repartiza spre beneficiarii din economie, din societate si din mediul natural, cu gndul la evolutia viitoare a sistemelor participante la mecanismul valorii. n cazul economistului financiar, responsabilitatea este amplificata de faptul ca ntreaga sa activitate se desfasoara n legatura cu valoarea: obtinere, dimensionare, repartizare, vehiculare prin bani, evidentiere, control, crestere, prin gestionarea directa si indirecta a proceselor angrenate n mecanismul obtinerii si gestionarii valorii.
CUPRINS
Capitolul 1 Mecanismul obtinerii si gestionarii valorii Capitolul 2 Fenomenul microeconomic Capitolul 3 Procesele mecanismului de obtinere a valorii
CAPITOLUL 1
MECANISMUL OBTINERII VALORII
CUPRINS 1.1 Teoriile principale asupra valorii 1.2 Teoria valorii bazata pe entropie joasa 1.3 Activitati tutoriale 1.4 Lectura suplimentara
CONCEPTE Teoria valorii Teoria valorii bazate pe munca Teoria valorii bazate pe utilitate Teoria valorii bazate pe entropia joasa Paradigmele teoriilor valorii Entropie pozitiva si negativa Modelul valorii bazate pe entropie joasa Sisteme si procese ale valorii Gestionarea financiara a valorii
Mecanismul obtinerii val orii
1.1 Teoriile principale asupra valorii
Masina societatii
Pentru stiinta economica, n general, definirea si cercetarea conceptului de valoare reprezinta un element esential, valoarea reprezentnd temelia pe care se cladeste edificiul stiintei respective si mecanismele economice care asigura existenta ntregii societati. Masina societatii" are drept motor activitatea economica, iar drept combustibil, valoarea obtinuta prin intermediul unui mecanism complex. De aceea, obiectul de studiu pentru cercetarea stiintifica din domeniul economic este reprezentat de activitatea depusa de om n scopul obtinerii valorii concentrate n bunurile necesare existentei (vezi Cadrul 1.1).
Cadrul 1.1 Pentru Paul A. Samuelson, stiinta economica studi aza modul n care ne decidem sa folosim resursele productive rare cu ntrebuintari alternative, pentru realizarea unui scop prevazut, iar pentru J. K. Galbraith, rolul stiintei economice este sa explice procesul prin care individul este servit. Din ambele puncte de vedere, rezulta ca stiinta economica si propune sa cunoasca procesele economice prin care folosim resursele si prin care individul este servit. Rezultatele cercetarii stiintifice privind continutul categoriei de valoare apar sub forma teoriei valorii. Ea cuprinde un numar important de adevaruri sau paradigme. Paradigmele unei stiinte stau la baza constructiilor teoretice si dau sens si orientare comportamentului n activitatea practica din zona cercetata. Fondul de adevaruri al unei stiinte poate sa aduca progres n existenta societatii sau sa fie raspunzator de erorile si ineficienta unei firme, ale unei economii sau ale unui ntreg sistem economico-social. n istoria stiintei economice s-au evidentiat doua directii importante n privinta definirii valorii, a precizarii paradigmelor esentiale privind fenomenul obtinerii valorii n societatea umana: 1. Teoria valorii bazate pe munca (TVM); 2. Teoria valorii bazate pe utilitate (TVU).
Paradigmele teoriei valorii
Finantele ntreprinderii
Parintii teoriilor valorii
Abateri de la realitatea economica
O noua teorie a valorii
Prima teorie, TVM, l are drept deschizator de drumuri pe Aristotel. n perioada moderna, teoria valorii bazate pe munca i-a avut ca sustinatori pe A. Smith, D. Ricardo, K. Marx. Cea de a doua teorie, TVU, a avut drept parinte pe filosoful grec Xenofon; ea a fost apoi reluata si dezvoltata de economisti ca J. S. Mill, St. Jevons, L. Walras, C. Menger, J. M. Keynes. Fiecare gen de teorie a cautat sa precizeze raspunsuri ct mai convingatoare referitoare la ntrebari cum ar fi: Ce este valoarea?, Care sunt procesele economice care contribuie la obtinerea valorii?, Ce factori sunt angajati n aceste procese?, Ce legi guverneaza mecanismul de obtinere si gestionare a valorii n economie si societate? etc. Prin raspunsurile date, teoriile privind valoarea au contribuit la explicarea realitatii si la orientarea activitatii practice pentru o anumita perioada. Mai devreme sau mai trziu, fiecare din cele doua teorii principale a intrat n conflict cu realitatea, direct sau prin intermediul activitatii economice pe care a fundamentat-o. Societatea, bazata pe principiile teoriilor privind valoarea, a nregistrat regrese si vibratii periculoase , vibratii premergatoare revolutiilor violente sau de catifea, atunci cnd principiile acestor teorii nu au mai corespuns realitatii aflate n permanenta schimbare. Ambele teorii sunt vinovate de aparitia si accentuarea problemelor globale grave cum ar fi: epuizarea resurselor, poluarea grava a Terrei, distorsiunile economice si sociale din fiecare societate si pe plan mondial etc. ntruct valoarea reprezinta obiectul de lucru al repartitiei financiare (deci al disciplinei universitare de care ne ocupam n acest manual), nu ne poate fi indiferent caracterul corect al teoriei economice care precizeaza ce este si prin ce mecanism se obtine si se gestioneaza valoarea n economia actuala. Pornind de la anomaliile tot mai frecvente ale teoriilor economice privind valoarea, am ntreprins o cercetare bazata pe noi principii si avnd la dispozitie contributiile stiintei din domenii care vin n contact cu procesele prin care se obtine si se gestioneaza valoarea (vezi Paul Bran, Economica valorii, Editura Economica, Bucuresti, 1995 si manualul Economica valorii, Editura A.S.E., Bucuresti, 2002). Pe baza acestei cercetari a rezultat Teoria valorii bazate pe entropie joasa (TVE).
1.2 Teoria valorii bazate pe entropia joasa Schimbarea principala produsa n modul de abordare a valorii se refera la tratarea problematicii obtinerii si gestionarii valorii n cadrul cel mai larg posibil n baza cunostintelor stiintifice actuale: cadrul legilor generale ale Naturii. n primul rnd, teoria valorii bazate pe entropia joasa (TVE) recunoaste ca fundament obiectiv pentru toate procesele angajate n obtinerea si gestionarea valorii cele mai generale legi ale naturii, legea conservarii materiei si legea entropiei. Conform primei legi, n natura (deci si n economie si societate, acestea facnd parte din natura, n sensul cel mai larg al acesteia) nimic nu se pierde, nimic nu se cstiga, totul se transforma! Pentru procesele economice, ca si pentru cele din mediul natural si societate, rezulta ca iesirile (rezultatele) sunt totdeauna egale cu intrarile, rezultatele respective fiind doar transformari ale intrarilor! ntruct toate sistemele n care au loc procesele angajate n obtinerea valorii sunt sisteme deschise (mediu, societate, economie, firma), atunci ele respecta si cerintele legii entropiei, conform careia transformarile se realizeaza cu pierderi, rezultatele utile pentru sistemele respective fiind mai mici dect intrarile. n al doilea rnd, la baza valorii am pus, ca suport fizic, entropia joasa, ca grad de organizare a celor trei forme de existenta a materiei: substanta, energie, informatie. Aceste produse elementare ale materiei contin diferite grade de organizare asigurate de procesele din mediul ambiant, din societate sau din economie. Aceste grade de organizare sau entropie joasa, atunci cnd corespund cu structura necesitatilor unui sistem viu, reprezinta hrana noastra cea de toate zilele ! (vezi Cadrul 1.2) . Pentru a face mai accesib ila paradigma suportului fizic al valorii, entropia joasa sau negativa, vom folosi conceptul de potential. El reprezinta nivelul de organizare detinut de componentele primare ale materiei, de un sistem simplu sau complex, nivel de organizare care l face atractiv pentru a fi consumat de un sistem viu.
Suprematia legilor naturii
Paradigmele noii teorii a valorii
Cadrul 1.2 Biochimia considera ca pentru economia sistemelor vii este nevoie de urmatoarele : substanta, pentru sinteza compus ilor chimici necesari structurilor ; energie, pentru exerci tarea functiilor sistemului viu; informatie, pentru a conduce procesele metabolice interne si pentru a se adapta la mediu.
Sistemele vii, arata nca din anul 1944 cunoscutul fizician E. Schrodinger, si datoreaza originea interna faptului ca "se hranesc cu entropie negativa sau joasa."
Procesele angajate n mecanismul valorii
Influenta dezvoltarii durabile
Influenta societatii informationale
n al treilea rnd, teoria valorii bazate pe entropie joasa extinde zona proceselor angajate n obtinerea valorii, de la procesele economice recunoscute de celelalte teorii (productia, consumul), la un sistem mult mai cuprinzator, aici intrnd procesele din mediul natural, procesele din societate si procesele din economie. n aceste conditii, ntregul mod de a pune problema gestionarii valorii de catre economist se schimba radical. El va trebui sa cunoasca intimitatea tuturor acestor procese si a sistemelor n care au loc si apoi, pe baza acestei cunoasteri, sa poata interveni, prin instrumente adecvate. Scopul acestei interventii este de a optimiza procesele respective si pentru a le asigura conditii interne si exterioare favorabile sporirii valorii, dar si pentru a le armoniza interesele, n conformitate cu principiile dezvoltarii durabile. De asemenea, ntregul edificiu al teoriei valorii trebuie corelat cu schimbarile deja evidente ale noului mod de organizare a societatii umane, societatea informationala. Rolul tot mai hotartor al informatiei n procesele sociale si economice face din acest produs al mintii omenesti si al masinilor electronice materia prima absolut necesara pentru toate deciziile din economie, societate si mediu. Avnd la baza aceste principii noi, modelul mecanismului de obtinere a valorii este mult schimbat, el fiind redat n figura nr. 1.1. n acest model sunt prezente cele trei sisteme si procesele corespunzatoare angajate n obtinerea si gestionarea valorii (vezi Cadrul 1.3).
Cadrul 1.3 1. Sistemul mediului natural nconjurator, cu procesele de ordin fizic, chimic si biologic specifice, procese care sunt antrenate, mai mult sau mai putin, n obtinerea si gestionarea valorii; 2. Sistemul societatii umane , cu procesele de ordin social, politic, cultural, nvatamnt, viata de familie etc.; 3. Sistemul economiei (ntreprindere), cu procesele de productie, consum, repartitie, schimb etc. (redate n grafic prin producator si consumator). Semnificatia simbolurilor cuprinse n grafic reda formele de potential (entropie joasa) angajate n mecanismul general de obtinere si gestionare a valorii si este redata n Cadrul 1.4.
Figura nr. 1.1
Cadrul 1.4
Pn - potential (entropia joasa sau negativa) atra s din mediul natural nconjurator direct (energie solara, energie geotermica, minerale, energia apelor si a vntului etc.) sau indirect (prin plante, animale); Ps - potential atras din sistemul societatii umane sub forma de servicii sociale, de nvatamnt, cultura, protectie, aparare, amenajari pentru transporturi, servicii bancare etc.; Pes - potential economic sub forma de servicii provenit din procesele economice tip consum desfasurate n perioadele anterioare procesului de productie din t1; Pep - potential economic conservat sub forma de produs; Per - potential economic reconservat n urma a doua procese economice (consum si productie) prin care a trecut potentialul conservat n produsul obtinut n urma procesului de productie din t 1; acest nivel l consideram nivelul real al valorii produsului obtinut n t1.
Pornind de la acest model si de la generalizarile simbolice redate n Cadrul 1.4, putem avansa relatia de definitie a teoriei valorii bazate pe entropie joasa. n aceasta relatie, pe lnga generalizarile simbolice mentionate, vom introduce si alte simboluri redate n Cadrul 1.5.
Cadrul 1.5
Pem,s- potential economic cedat mediului si societatii pentru a alimenta procesele ce au loc n sistemele respective (acest potential poate fi considerat ca o pierdere pentru circuitul curent al valorii -n perioada t1-tn); Dr - deseuri care cuprind potential economic recuperabil n procesele economice viitoare (potential notat cu Pedr), daca procesele economice si sociale sunt organizate n conformitate cu cerintele mediului, pe baza principiilor dezvoltarii durabile; Dnr - deseuri care cuprind potential economic ce nu mai poate fi recuperat n procesele viitoare (pierderi entropice); aceste deseuri polueaza mediul, societatea si economia, influentnd negat iv sistemele angajate n mecanismul de obtinere a valorii.
Relatia specifica proceselor economice, procese prin excelenta de transformare de tip entropic (conform legii de conservare a materiei si legii entropiei), va avea urmatoarea configuratie:
Relatia 1.1 Pn + Ps + Pes + Pedr = Pe r + Pe m,s + Dr + Dnr
Suport teoretic pentru activitatea financiara
Relatia 1.1 respecta cerintele ambelor legi generale ale naturii. Astfel, iesirile totale (rezultatele din partea dreapta a relatiei) sunt egale cu intrarile din partea stnga, conform legii c onservarii materiei, iar iesirile utile (Per) sunt mai mici dect intrarile (conform cerintelor legii entropiei). n ntreaga constructie a manualului se vor regasi principiile relatiei 1.1, dorinta noastra fiind de a da activitatii financiare un suport teoretic, care sa corespunda att evolutiilor din stiinta, n general, ct si schimbarilor intervenite n realitatea economica, sociala si n mediul natural nconjurator. Gestionarea financiara a valorii presupune cunoasterea ct mai completa a sistemelor naturale, sociale si economice si a proceselor n care sunt antrenate. De aceea, vom ncepe cu cunoasterea ntreprinderii, sistemul n care se desfasoara cele mai importante procese economice ce presupun repartitia financiara: productia si consumul.
Conectare ntreprindere societate mediu
n modul nostru de interpretare, ntreprinderea este conectata la sistemele mediu si societate, pentru a putea beneficia de rezultatele utile care sunt produse de sistemele respective, precum si pentru a putea alimenta cu potential economic procesele naturale si cele sociale. Numai n acest mod munca financiarului poate avea o utilitate economico-sociala maxima, iar resursele economice o folosinta cu o eficacitate maxima.
1.3 Activitati tutoriale
Procesul de nvatare n universitate a evoluat spre forme noi n care responsabilitatea nsusirii de cunostinte si formarea de deprinderi trece ntr-o proportie hotartoare la student. Profesorul devine furnizor de informatii si procedee de transmitere a lor la distanta, realizator de baterii de teste de verifi care si autoverificare pentru studenti. El devine coordonator de disciplina, munca de predare fiind preluata de activitatea de tutoriat, activitate prin care se urmareste ndrumarea studentului n procesul de nvatare. La rndul sau, studentul se integreaza ntr-un proces de nvatare n care rolul sau este maxim. Avnd la dispozitie materialele didactice, realizate ntr-o forma ce i asigura nsusirea lejera a cunostintelor, studentul devine un cautator de noi informatii prin intermediul magistralelor informatice si un exigent autoexaminator prin parcurgerea responsabila a testelor de autoverificare, a testelor de verificare partiala si a celor de verificare finala. Activitatea tutoriala are misiunea de a da studentului orientarile de baza n privinta ordon arii activitatii de nvatare si verificare. Manualul de fata va cuprinde, n acest scop, o schema logica a activitatilor ce trebuie parcursa pentru nsusirea cunostintelor si pentru formarea deprinderilor de economist n domeniul finantelor la nivel microeconomic. Structura capitolelor cuprinde, de asemenea, ntrebari recapitulative, teste de auto-verificare, studii de caz si exercitii, teme de cercetare stiintifica, teme pentru referate si pentru lucrarile aplicative.
MODUL DE LUCRU N PROCESUL DE NVATARE
Etape:
Manual, notite
(1) nvatare
1. Parcurgeti, cu atentie, continutul capitolului, al anexelor si al informatiilor suplimentare primite la curs sau prin notele de curs. 2. Localizati, n text, conceptele din rezumat si cuvintele-cheie.
Rezumat si cuvinte -cheie
(3) Consultare bibliografie suplimentara
3. Parcurgeti bibliografia suplimentara.
(4) ntrebari (5) Teste de autoevaluare
4. Raspundeti la ntrebarile recapitulative sub forma unor expuneri verbale, dar si n scris. 5. Realizati testele de autoevaluare, fara a apela la raspunsuri. Evaluati raspunsurile si reluati documentarea pe baza manualului si a bibliografiei suplimentare. 6. Rezolvati studiile de caz si exercitiile.
Da
(6) Studii de caz, exercitii
(7) Seminar Caiet de seminar
Nu
7. Completati caietul de seminar cu exercitiile rezolvate n seminar sau la lucrarile de laborator, precum si cu referatul si proiectul de an, Bugetul unei activitati, firme, institutii.
Documenta tie pentru examen
NTREBARI RECAPITULATIVE n ce consta importanta valorii pentru existenta societatii umane si a sistemelor naturale si economice? Care au fost directiile de dezvoltare a teoriei privind valoarea ? Care sunt principiile de baza ale teoriilor valorii bazate pe munca, respectiv pe utilitate, si n ce masura aceste principii au rezistat schimbarilor din realitatea economica? Ce efecte negative au adus paradigmele teoriilor valorii bazate pe munca si pe utilitate n economie? Ce anomalii au determinat realizarea unei noi cercetari privind paradigmele teoriei valorii? Care sunt noile principii puse la baza teoriei valorii bazate pe entropia joasa? n ce masura aceste noi principii largesc baza stiintifica de abordare a valorii si i asigura acesteia un suport obiectiv, inatacabil de orientari subiective? Cum interpretati categoria de entropie joasa sau negativa? Considerati ca principiile I si II ale termodinamicii se pot aplica n privinta proceselor de obtinere a valorii? De ce credeti ca n mecanismul de obtinere si gestionare a valorii trebuie antrenate sistemele mediului natural si ale societatii, precum si procesele specifice acestor sisteme? n ce masura acest mod de a aborda valoarea modifica atributiile si importanta profesiei de economist? TESTE DE AUTOVERIFICARE 1.1. Pentru stiinta economica, valoarea reprezinta : a) motorul societatii; b) obiect de studiu; c) masina societatii. 1.2. Teoria valorii care nu mai corespunde realitatii determina: 1. epuizarea resurselor; 2. crestere economica; 3. poluarea Terrei; 4. vibratii premergatoare unei schimbari violente; 5. indiferenta agentilor economici. Care grupare este cea reala: a) 1, 2, 3; b) 1, 3, 5; c) 1, 3, 4; d) 1, 4, 5; e) 2, 3, 4. 1.3. Teoria valorii bazate pe entropia joasa (negativa), TVE, aduce urmatoarele paradigme noi: 1. La obtinerea valorii contribuie numai procese din economie; 2. La obtinerea valorii contribuie procese din economie, societate, mediul natural nconjurator; 3. Obtinerea valorii se supune legilor generale ale Naturii; 4. Baza fizica a valorii e ste data de munca si utilitate; 5. Baza fizica a valorii este un anumit grad de organizare a materiei. Care grupare este cea reala: a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 1, 3, 4; d) 2, 3, 5; e) 1, 4, 5.
1.4. Generalizarile simbolice sintetizate de TVE sunt: Pn, Ps, Pes, Pep, Per, Pem,s, Dr, Dnr. Care este relatia de definitie a valorii n TVE: a) Pn + Ps + Per + Pedr = Pes + Pem,s +Dr + Dnr; b) Ps + Pes + Pem,s +Pedr = Per + Pn + Dr + Dnr; c) Ps + Pes + Dr + Dnr = Pn + Per + Ps + Pedr; d) Pn + Per + Dr + Ps = Ps + Pem,s + Pes + Dnr; e) Pn + Ps + Pes + Pedr = Per + Pem,s + Dr + Dnr. 1.5. Relatia de definitie a valorii n TVE respecta cerintele legilor generale ale Naturii: a) Legea transformarii si a conservarii materiei; b) Legea entropiei si legea transformarii si a conservarii materiei; c) Legea entropiei; d) Legea gravitatiei. e) Legea atractiei universale.
STUDII DE CAZ SI EXERCITII
1.1 Recenzie Realizati individual sau n grupuri mici recenzia lucrarii Economica valorii, Editura ASE, Bucuresti, 2002. Puneti n evidenta paradigmele teoriei valorii bazate pe entropie joasa si subliniati mutatiile produse n teorie si n practica de adoptarea unui asemenea mod de interpretare si de conducere a mecanismului de obtinere si gestionare a valorii. 1.2 Dezbatere Pe baza cunostintelor de fizica, abordati conceptele de entropie pozitiva si entropie negativa. Redati procese si rezultate care au ca efect oprirea cresterii entropiei pozitive (a dezordinii din sistem). Precizati daca procesul de productie sau cel de consum au efecte de oprire a entropiei pozitive si de obtinere a unor produse cu entropie joasa. Analizati, din acest punct de vedere, si unele procese din mediul nconjurator si din societate.
1.3 Comentare de text Aveti la dispozitie urmatorul text: "Trebuie sa recunoastem ca entropia alimentelor pe care le consumam este cu mult mai mica dect entropia dejectiilor pe care le producem. Cu toate acestea, omul, dupa ce a provocat aceasta crestere de entropie (n mediul nconjurator, prin deseurile produse), este capabil sa creasca, sa mearga, sa cnte sau sa alerge - toate aceste procese cernd o micsorare a entropiei. Entropia scade ori de cte ori construim o casa, pictam un tablou, scriem o carte sau ntelegem un poem sau o idee stiintifica dificila. n fiecare dintre aceste cazuri, nsa, transformarea energiei alimentelor n gndire, sunet sau munca fizica se face ineficient si cu o crestere neta a entropiei totale a lumii, n ciuda micsorarii locale a entropiei." W. T. Lippincott, A. B. Garrett, F. H. Verhoek, Chimie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1994, p. 606. Precizati cum se manifesta legile generale ale naturii (de conservare a materiei si entropica) n cazul transformarii alimentelor n gndire, sunet, munca fizica. Explicati de ce construirea unei case sau ntelegerea unei idei reprezinta un caz de entropie joasa sau negativa. 1.4 Comparatie Folosind metodele valorii stabilite de Teoria valorii-munca si Teoria valorii bazate pe utilitate, modele care recunosc drept intrari n procesele economice doar capitalul pentru mijloacele de productie (c) si pentru salarii (s), iar ca rezultate capitalul consumat (c + s) si profitul (p), realizati o comparatie cu modelul din relatia 1.1. Comentati deosebirile si modul n care relatia 1.1 respecta cerintele legilor generale ale naturii. 1.5 Teme de cercetare stiintifica n conformitate cu noua structura a programelor analitice adoptate n Academia de Studii Economice, Bucuresti studentii trebuie sa realizeze referate, studii, documentari, precum si un proiect complex pentru disciplinele de specialitate. Pentru a sprijini aceasta activitate, la fiecare capitol vom nsera mai multe teme de cercetare. Aceste teme pot fi utilizate si ca subiecte pentru lucrarile de diploma. Contributia proceselor naturale, sociale si economice la obtinerea valorii; Gestionarea financiara a valorii; implicarea activitatii financiare n mecanismul de obtinere si de repartizare a valorii la nivel de firma. Gestionarea valorii la nivel de societate; contributia finantelor la nivel macroeconomic.
RASPUNSURI LA TESTUL DE AUTOVERIFICARE
1.1 b; 1.2 c; 1.3 d; 1.4 e; 1.5 b. Nota: Fiecare ntrebare este evaluata cu 2 puncte. Nota 10 se obtine daca se raspunde corect la toate cele 5 ntrebari.
1.4 Lectura suplimentara
Capitolul VIII din Manualul Economica valorii, Editura ASE, Bucuresti, 2002.
8.1 Principiile de baza ale modelului TVE Obiectivul nostru este reprezentat de realizarea unui model reprezentativ privind mecanismul obtinerii valorii. Conform constantelor modelului, redate mai nainte, vom urmari fenomenul valorii respectnd legile generale ale Naturii. De asemenea, vom analiza acest mecanism n mod sistemic, avnd n vedere, n mod concomitent, contributia tuturor proceselor care sunt angrenate la transformarea de potential. Atentionare "O buna valoare nu apare din ntmplare" remarca L. W. Crum, autorul lucrarii Ingineria valorii. De aceea, va trebui sa fim ct mai exacti, mai obiectivi n interpretarea modului cum "apare valoarea". Vom construi modelul obtinerii valorii lund n consideratie urmatoarele elemente (vezi figura nr. 8.1): - intrarile de potential provenit din procese naturale (Pn), procese sociale (Ps) si procese economice tip consum (Pes), toate fiind "produse" ntr-o perioada to; - trei procese succesive, de productie (n t 1), de consum (n t2) si, din nou, de productie (tn); - exteriorizarea actiunii Legii entropiei prin triunghiul pierderilor entropice.
Reguli de constructie
Atragerea de potential Prelucrare de potential
Mecanismul obtinerii valorii se deruleaza dupa urmatorul program: 1. Atragerea de potential din procese care au loc fie n afara ntreprinderii (procese din mediu si din societate), fie din procesul de consum n care a intrat ntreprinderea n perioada to, cnd elementele sale interne "s-au ncarcat" cu potential economic tip servicii; 2. Prelucrarea de potential atras (Pn, Ps, Pes ) conform principiilor si legilor specifice productiei, obtinndu-se, n limita determinata de coeficientul de transformare a pt2, potential economic tip produs (Pept1) si pierderi entropice (incluse n triunghiul entropic din figura nr. 5.1); 3. Urmeaza procesul de consum din momentul t. Acest proces preia potentialul tip produs si l transforma conform principiilor consumului si la un randament permis de indicele a pt 2. Din acest proces rezulta potential economi c tip serviciu (Pe s) si pierderi entropice .
Figura nr. 8.1
PeS t2
4. Mecanismul de obtinere a valorii cuprinde nca un proces de productie din tn, unde potentialul tip servicii iesit din procesul de consum anterior se retransform a si reconserva n dimensiunile valorice ale unui nou produs la nivelul permis de indicele a ptn. Nivelul ramas din potentialul intrat n momentul to si notat cu Per l consideram suportul fizic real al valorii produsului obtinut n procesul de productie din t 1. 8.2 Modul de functionare a modelului
Model complex si integrativ
Modelul TVE pe care dorim sa-l sintetizam va trebui sa aiba un mod de functionare complex si integrativ, respectnd n totalitate principiile de baza redate n paragraful anterior si constantele prezentate n capitolul 7. Prelund o secventa din lantul continuu de procese ce au loc n sisteme ca mediul natural nconjurator, societate si economie, vom parcurge principalele momente din modelul redat n figura nr. 8.1. Momentul t0
Atragerile initiale (t0)
Sisteme furnizoare de potential
Acest moment este punctul de plecare pentru segmentul din realitatea economica pe care vrem sa-l cuprindem n modelul mecanismului de obtinere si gestionare a valorii. La rndul sau, momentul t0 este o consecinta a unor procese anterioare, obtinerea valorii fiind rezultatul unui lant continuu de procese. Cele trei sisteme angajate n mod real n mecanismul obtinerii si gestionarii valorii atrag prin diferite variante ale procesului primar de transfer (repartitie, schimb, atragere directa) componentele primare ale materiei (substanta, energie, informatie) sub forma unor diferite grade de organizare (entropie joasa) pentru a le transforma si conserva n cadrul unor procese complexe de productie, consum, lichidare. Ca urmare a acestor procese, fiecare din cele trei sisteme vor transfera spre sistemul economic aflat n starea dinamica de productie produse specifice: - Mediul natural nconjurator: Potential natural, Pn, sub forma de minereuri, structura unor sisteme vii, aerul, lumina si caldura solara etc.; - Societatea: Potential social, P s, sub forma de produse si servicii culturale, de instruire, de administratie, de cercetare stiintifica si tehnica etc.; - Economia (ntreprinderea, firma): Potential economic, Pes, sub forma de servicii prestate de toate componentele materiale ale structurii ntreprinderii formate prin procese de consum n momentul t0. Vezi figura nr. 8.2.
Figura nr. 8.2

+
Ed
Mediu
Pn
s
Societate
Ed I
Ps Ed
Firma
+
R M
A Pes
t0
Dupa cum se observa din figura nr. 8.2, transformarile care au avut loc n toate cele trei sisteme n momentul t0 s-au derulat n conformitate cu cerintele legilor generale ale Naturii, legea conservarii materiei (procesele doar au transformat intrarile, iesirile rezultate fiind egale cantitativ cu intrarile) si legea entropiei (iesirile utile sub forma de potential natural , social sau economic fiind mai mici dect intrarile, rezultnd si pierderi entropice sub forma de deseuri, E +d). Momentul t1
Respectarea legilor generale
Productia din t 1
n sistemul activitatii economice (familie, ntreprindere, macroeconomie, mondoeconomie, cosmoeconomie) se declanseaza n mom entul t1 starea dinamica de productie . Acest proces supune intrarile atrase (Pn, Ps, Pes) unui proces de transformare n conformitate cu tehnologia si scopul fiecarui tip de ntreprindere si se deruleaza conform Relatiei 8.1.
Relatia 8.1 Pn + Ps + Pes = Pe p+ E+ d
Prin procesul de transformare si, apoi, de conservare a rezultatelor transformarii se obtine un nou grad de organizare a potentialului din intrarile atrase sub forma de produs, Pep, dupa regula specifica acestui proces: Relatia 8.2 Produs = informatia implementata n substanta cu ajutorul energiei sau i e s
Si n acest caz (vezi figura nr. 8.3) procesul economic se realizeaza cu respectarea legilor generale ale Naturii (conservarii materiei si entropiei), iesirile utile, P ep, fiind mai mici dect intrarile cu marimea pierderilor entropice, E+d. Figura nr. 8.3
Pn
Pe P
E+d
Ps
Productie
i e
Pe s t1
Potential rezidual n structura firmei
Potential rezidual
Procesul de productie din momentul t1 scoate din structura firmei o mare parte din potentialul conservat prin procesele de consum din momentul t0 ; ce ramne conservat n structura firmei (potentialul rezidual) se va folosi n procesele de productie viitoare, fiind periodic completat cu potential adus de un nou proces de consum (din momentul t2, spre exemplu). Momentul t2 Potentialul conservat n produs, Pep, nu este, n teoria valorii-entropie, nivelul final al suportului fizic al valorii. Este doar o etapa n mecanismul complet de obtinere a valorii. Produsul procesului de productie din t 1 si valorifica potentialul conservat prin recunoasterea de catre un sistem aflat n starea de consum. Acest sistem, familie, ntreprindere, economie etc. , atrage, prin diferite forme ale procesului primar de transfer (repartitie, schimb, donatie, preluare directa) potential economic sub forma de produs, P ep, dar si potential direct din mediul natural nconjurator, societate. n structura sistemului aflat n starea dinamica de consum, entropia joasa din produse este supusa unei transformari specifice: disocieri, digerari, asamblari etc. Gradul de organizare din produse dispar e, pentru a da nastere, prin procesul primar de conservare, unor alte genuri de organizare, cum ar fi structura materiala a sistemului. Aceasta structura este apoi capabila sa faca servicii sub forma de miscare, forta si sa elimine entropie nalta. Serviciile respective sunt produsele procesului de consum, fiind forma de conservare a potentialului economic, suport al valorii n curs de formare, P es:
Alimentarea procesului de consum
Entropia joasa a serviciilor
Relatia 8.3 Pe p Pes + E+d
Transformarea si conservarea tip consum respecta specificul fiecarui element material al structurii sistemului consumator. Astfel, n cazul omului, serviciul sau dupa consum respecta principiul: Relatia 8.4 Serviciul = energie (e) subordonata unei informatii (i) folosindu-se de suportul material al sistemului (s) sau e s i
Figura nr. 8.4
Pn Ps Consum
E+d
S E R V I C I I
Pep
t2
Structura noua
s--- e-->i
Si celelalte elemente ale structurii, odata ncarcate cu potential sunt capabile sa ofere servicii. Astfel, mijloacele de tip unelte pot presta un serviciu, punndu-si nsusirile substantei din care sunt formate ( s) n slujba unei informatii tehnologice sau de produs (i) cu ajutorul unei anumite cantitati de energie (e). Momentul tn
Reconfirmarea din tn Nivel real pentru valoare si ncasari

Relatia 8.5
Nici forma serviciu nu reprezinta, n modelul teoriei valorii-entropie, punctul final pentru nivelul suportului fizic al valorii. Potentialul economic scos din produsul fabricat n momentul t 1 si conservat n serviciu are nevoie de nca o confirmare prin valorificarea sa ntr-un nou proces economic de tip productie organizat n momentul tn. n acest nou proces de productie se transforma entropia joasa din serviciul furnizat de sistemul consumator; rezultatul transformarii se conserva ntr-un produs t n si reprezinta, pe de o parte, nivelul real al suportului fizic pentru valoarea produsului din t 1 (Pe r) si, pe de alta parte, nivelul ncasarilor cu care consumatorul din t2 poate sa achite pretul produsului respectiv.
Pes Pe r + E+d Nivelul P er reda, n modelul teoriei valorii-entropie, contributia pozitiva sau (si) negativa a tuturor sistemelor angajate n procesele care contribuie la obtinerea valorii.
Figura nr. 8.5
S E R V I C I
E +d Productie Pe r Produs t3
tn
Formula finala pentru Per
Pe acest argument ne bazam atunci cnd afirmam ca nivelul Per este potentialul economic care poate fi definit ca valoarea produsului obtinut n procesul de productie din t1. n formula finala va trebui sa introducem si cedarile de potential catre sistemele ce iau parte la ntregul proces de obtinere si gestionare a valorii, cedari necesare mentinerii sistemelor mediu natural nconjurator, societate si economie (Pe m,s,e). Aceste cedari reduc si mai mult potentialul economic ramas n circuitul economic curent. Desigur, o parte din acest potential cedat reintra n circuitul economic din perioadele urmatoare.
Momentul tn + m n viata sistemelor economice poate interveni si procesul complex de lichidare. n momentul n care mentinerea n functiune nu mai este posibila si orice proces de tip consum ar fi fie inutil fie prea costisitor, sistemul economic intra n starea dinamica de lichidare. Ca intrare n procesul de l ichidare vom avea potentialul economic rezidual din structura acestuia, potential conservat n personal, unelte, stocuri, informatii, teren etc. (Pes). Transformarea acestor intrari (vezi Relatia 8.6) se face prin operatiuni de dezinvestitie, conservare, faliment, distrugere naturala sau cu contributia unor factori externi firmei.
Moartea sistemului economic
Relatia 8.6 Pe s Pe p + Ps + E+d
Rezultatul transformarii se conserva sub forma de personal disponibilizat pus la dispozitia societatii, ca someri sau pensionari, Ps, active vandabile sub forma de produse utile altor firme sau componente primare sub forma de substanta, energie, informatie,(s, e, i), Pep, precum si deseuri cu entropie nalta (E+d).
8.3 Corelarea cu modelele celorlalte teorii ale valorii
TVE include TVM si TVU
Modul de integrare a paradigmelor altor teorii
Modelul teorie i valorii-entropie nglobeaza, n mod constructiv, paradigmele teoriilor valoare-munca si valoare-utilitate, cu corective absolut necesare si justificate prin amplificarea cercetarii si schimbarea opiniei privind participantii la obtinerea valorii. Daca pentru Teoria valorii-munca rezultatul procesului de productie din t 1, la nivelul P ep, este valoarea produsului respectiv, pentru Teoria valorii-entropie este doar un nivel intermediar pentru suportul fizic al valorii. Acest caracter intermediar este dat de faptul ca n procesul de productie din t1 nu se reflecta contributia tuturor factorilor si a proceselor economice, de mediu si sociale. Mergnd mai departe, nici nivelul de potential scos prin procesul de consum si conservat n servicii, nivel recunoscut ca valoarea produsului din t 1 de catre Teoria valorii-utilitate, nu poate fi suportul fizic final al valorii, ci tot ceva intermediar. Este nevoie sa dam o recunoastere finala si formei servicii a potentialului printr-un nou proces de transformare-conservare tip productie (un fel de utilitate a serviciilor) pentru a avea suportul real si final al valorii produsului din t 1, precum si amploarea cedarilor si pierderilor de potential pe parcursul celor trei procese economice: productie t1, consum t2, productie tn.
Figura nr. 8.6
Lund n calcul toate procesele si contributia pozitiva sau negativa a tuturor sistemelor ( mediul natural nconjurator, societatea, economia prin subsistemele aflate n posturile de producator si de consumator), formula finala a nivelului real pentru valoare va avea urmatorul continut:
Relatia 8.7 Per = Intrari n t0 [cedari catre mediu, societate, economie + pierderi entropice, n procesele din t1, t2, tn]
Per o rezultanta mult prea complexa
Dupa cum vom vedea n capitolele urmatoare, nivelul Per preia mult mai multe influente pozitive (mediul, societatea sau economia contribuind cu potential n toate procesele redate n model), dar si negative, sub forma unor fenomene distructive, exagerari fiscale, furturi etc. Prin ntregirea modelului si cu relatiile economice externe, vom aduce n mecanismul obtinerii si gestionarii valorii influente favorabile sau nefavorabile din afara economiei nationale.
CAPITOLUL 2
FENOMENUL MICROECONOMIC
CUPRINS 2.1 2.2 2.3 2.4 Sistemul ntreprindere ntreprinderea - sistem biosocial ntreprinderea - sistem cibernetic Activitati tutoriale
CONCEPTE ntreprinderea Sisteme vii si nevii Sistemul biosocial Sistemul cibernetic Elementele sistemelor biosocial si cibernetic Legaturile din sistemele biosocial si cibernetic Procese efectorii Procese de comanda si reglare Entropie joasa
Fenomenul microeconomic
2.1 Sistemul ntreprindere
Sistemul complex al ntreprinderii
Zona de studiu si actiune pentru stiinta fenomenului micro-financiar este reprezentata de forma moderna de organizare si desfasurare a activitatii economice, forma denumita cu termenul general de NTREPRINDERE. Pentru a ntelege ct mai clar fenomenele economice care au loc la acest nivel (inclusiv fenomenul financiar), va trebui sa ne formam o imagine bine structurata si argumentata stiintific despre sistemul complex al ntreprinderii (vezi Cadrul 2.1).
Cadrul 2.1 DEX: Unitate economica de productie si prestatii de servicii. P. Samuelson, W. Nordhaus, Economie politica: Organizatie cu scop lucrativ, de la cele mici, aflate n proprietatea unei singure persoane, pna la corporatiile gigantice. R. G. Lipsey, K. A. Christal, Economia pozitiva: o unitate care utilizeaza factorii de productie pentru a produce bunurile pe care apoi le vinde. n primul rnd, ne vom familiariza cu un model tip index care va fi asociat pe parcursul manualului cu conceptul de ntreprindere (vezi fig. nr. 2. 1). El cuprinde schema simplificata a unei constructii specifice sistemului ntreprindere, cuprinznd si imaginea elementelor principale care i formeaza structura interna de transformare a intrarilor n bunuri pe care apoi le vinde. Figura nr. 2.1
Finan tele ntreprinderii
n al doilea rnd , va trebui sa percepem dimensiunea cantitativa a acestei forme de organizare a activitatii economice. n Romnia existau n anul 2000 peste 780.000 de agenti economici, din care circa 320.000 ntreprinderi, 70.000 agenti economici n administrare publica si privata si aproape 395.000 de ntreprinzatori privati (vezi graficul 2.1). Comparativ, n economia S.U.A. activeaza peste 18 milioane de firme. Graficul 2.1
0-9 salariati 10-49 sal. 50-249 SAL. 250 si peste
0-9 sal. 10-49 sal. 50-249 sal 250 si peste
n al treilea rnd, va trebui sa precizam ce fel de sistem este ntreprinderea. n acest scop vom folosi mai multe puncte de vedere. Cel mai general ni se pare a fi punctul de vedere fundamentat de Teoria structurilor disipative (vezi Cadrul 2.2).
Cadrul 2.2
Ilya Prigogine, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, 1977. Prin contributiile sale la studiul teoriei structurilor disipative, Natura nu mai este nteleasa ntr-o conceptie lineara, ci prin separarea realitatii n sisteme distincte: - sisteme aflate la echilibru , sisteme moarte cu entropie pozitiva (nalta) maxima; - sisteme aproape de echilibru , sisteme la care entropia este mare, dar nu maxima (aici se cuprinde materia nevie); - sisteme departe de echilibru , sisteme cu o entropie joasa specifica materiei vii. Caracteristica principala a sistemelor departe de echilibru este consumul de entropie joasa din mediul nconjurator pentru a putea sa-si mentina ordinea interioara si sa evite caderea spre echilibru, spre moarte.
Caracteristica principala a sistemelor vii
Conform acestei teorii, n Natura exista trei tipuri de sisteme: la echilibru; aproape de echilibru si departe de echilibru. Societatea, din care face parte att omul, ct si ntreprinderea , cuprinde sisteme vii, dar si sisteme nevii. Acest fapt asigura caracterul complex al sistemelor din societate. Cuprinznd sisteme vii, societatea va trebui sa respecte caracteristica principala a sistemelor departe de echilibru, si anume sa atraga din mediul nconjurator substanta (s), energie (e) si informatie (i) cu un anumit grad de organizare sau entropie joasa. n acest scop, societatea si organizeaza activitatea economica si o localizeaza n ntreprindere. Scopul activitatii economice, n sensul cel mai general, este de a atrage entropie joasa din surse diverse (economie, societate, mediu natural nconjurator) si a o transforma n conformitate cu necesitatile sistemelor vii si nevii din cuprinsul societatii si al mediului natural nconjurator. Acest scop general sau "conduita teleologica transformatoare" o redam n figura nr. 2.2.
Fig. nr. 2.2
Organizndu-si activitatea economica sub forma de ntreprindere, societatea creeaza un sistem biosocial de mare complexitate, n care subsistemele vii si nevii se completeaza n diferite proportii, n functie de profilul unitatii economice, precum si n functie de evolutia progresului tehnic (vezi fig. nr. 2.3).
Figura nr. 2.3
Motivatia 2.1 Productia se desfasoara n mod organizat, n cadrul firmelor, deoarece, pentru a fi eficienta, este necesar sa fie ndeplinite urmatoarele conditii: activitatea productiva sa se realizeze la scara mare, sa se obtina resurse financiare suficient de mari si sa se asigure o conducere atenta a activitatilor curente. P. Samuelson, W. Nordhaus, Economie politica, Editura Teora, Bucuresti, 2000, p. 134. Daca acceptam ca ntreprinderea este un sistem , atunci ea va trebui sa cuprinda elementele m, relatiile R si proprietatile care ne intereseaza pe noi si societatea n ansamblu, P (vezi Cadrul 2.3). Cadrul 2.3 O multime de obiecte (elemente) m formeaza un sis tem daca pe ea se realizeaza o relatie R data dinainte, cu proprietati fixate P. Pentru Bertalanffy, parintele Teoriei sistemelor , relatia este o conexiune sau o legatura de ordine. Pentru disciplina noastra sunt importante toate componentele sistemului; de aceea le vom preciza nca din acest capitol, urmnd ca, n cuprinsul manualului, atunci cnd activitatea financiara este conditionata direct de una sau alta dintre componente, sa revenim cu aspecte suplimentare. Pentru nceput este necesar sa precizam elementele m care formeaza "osatura" sistemului, obiectele pe care trebuie sa le punem ntr-o relatie R pentru a fi obtinute proprietatile P care ne intereseaza. 2.2 ntreprinderea - sistem biosocial
Completarea sistemului activitatii economice
n evolutia sa istorica, omul si-a completat sistemul activitatii economice. De la un singur element, omul, sistemul n cauza a acumulat subsisteme vii si nevii, "domesticind" pe rnd animale si metale, plante si informatii. Totusi, de fiecare data, chiar si atunci cnd era singur n activitatea economica, se gasea cineva lnga el. Acest "cineva", deseori uitat de stiinta economica, era si este Mediul natural nconjurator. Elementele componente ale ntreprinderii ca sistem biosocial sunt reprezentate n figura nr. 2.4. Aceasta structura corespunde paradigmelor teoriei valorii bazate pe entropia joasa, reflectnd nivelul dezvoltat al conceptului de ntreprindere ca sistem, iar simbolurile cuprinse n schema se vor regasi pe parcursul lucrarii, ca modalitate vizuala de identificare.
Ca elemente interne avem: omul (populatia apta de munca), capitalul fix (active corporale), capitalul circulant (active circulante), informatiile (active necorporale), mediul natural atras n interiorul ntreprinderii. n sens larg, sistemul ntreprindere se afla n contact permanent si bilateral cu doua sisteme complexe care i influenteaza functionalitatea : societatea, n general si mediul natural nconjurator. Pentru a constitui un sistem, elementele mentionate mai sus trebuie "legate" prin relatii de tipul R. Ele formeaza liniile unui cmp de forte provenite att din interiorul sistemului, ct si din afara lui, din societate si din ans amblul mediului natural nconjurator. Figura nr. 2.4
Liniile de forta ale eco-cmpului
Liniile de forta din interiorul sistemului sunt generate de pozitia departe de echilibru a sistemelor vii din ntreprindere si societate. Teama de cadere spre echilibru pune sistemul "sub tensiune", declansndu-se forte care ndeamna la productie si ordoneaza consumul. Societatea intervine cu linii de forta generate de interesele generale ale economiei si societatii (politice, sociale, de proprietate). Mediul natural nconjurator, prezent n tot ce facem noi (omul fiind parte componenta a naturii), va influenta sistemul biosocial prin liniile de forta pe care le genereaza actiunea legilor naturii, de la legea conservarii materiei si energiei, la cele mai specifice, pe domenii (vezi asocierea din figura nr. 2.5).
Scopul general al activitatii economice
Pentru a avea un sistem real, trebuie sa asociem si gama de proprietati P pe care le dorim realizate de sistemul ntreprindere. Aceste proprietati decurg din scopul general al activitatii economice (vezi figura nr. 2.2), si anume de a atrage si transforma entropia joasa necesara omului si societatii. Acest scop se va concretiza prin conservarea entropiei joase (substanta, energie si informatie) n produse si servicii (vezi capitolul 3).
Asocierea 2.1 Pentru a ntelege acest mod de a pune problema, asociem ntreprinderea cu globul terestru care are propriile sale linii de forta gravitationala. Dar, n acelasi timp, se supune si liniilor de forta ale Soarelui pentru ca, mpreuna cu acesta, sa respecte si liniile de forta ale ntregii Galaxii ! Figura nr. 2.5
Pe fondul acestor cunostinte, putem desprinde NTREPRINDERII, ca sistem biosocial (definitia 2.1): Definitia 2.1
definitia
NTREPRINDEREA, ca sistem biosocial, este un sistem complex, deschis, cuprinznd drept elemente subsisteme vii si nevii, reunite sub influenta unor linii de forta interne, ale societatii si ale Naturii n general, cu scopul de a pune la dispozitia economiei, societatii si mediului natural entropie joasa (potential economic) ncorporata n produse si servicii. Motivatia 2.2 Am recurs la interpretarea ntreprinderii ca sistem biosocial ntruct acest mod de a pune problema ne va fi de folos att n actiunea de a finanta formarea elementelor sistemului, ct si n dimensionarea si repartizarea valorii ce se obtine n procesele care au loc n acest sistem.
2.3 ntreprinderea - sistem cibernetic Odata constituit ca sistem, ntreprinderea ncepe sa functioneze n ansamblul economiei nationale (si chiar al economiei mondiale). Sau, n sens larg, ntreprinderea se integreaza n sistemul general al pietei. Ca sistem n functiune, ntreprinderea se manifesta cu toate atributele unui sistem de natura cibernetica. De aceea, vom folosi n manual si acest mod de interpretare integrativa a realitatii economice. Caracteristic pentru un sistem cib ernetic este, pe lnga elementele componente si legaturile dintre acestea, conexiunea inversa sau "cercul vicios" (dupa cum remarca St. Odobleja - v. Cadrul 2.4). Conexiunea inversa (feedback) permite autoreglarea "din mers" a sistemului n cauza, att sub impulsul starilor proprii, ct, mai cu seama, si ca urmare a semnalelor primite din mediul ambiant economic al sistemului respectiv (n cazul ntreprinderii, mediul respectiv fiind reprezentat de piata).
Caracteristicile unui sistem de natura cibernetica
Cadrul 2.4 St. Odobleja - Psihologia consonantista: "viata este un cerc vicios de actiuni si reactiuni reciproce. Un cuplu reversibil de actiuni si reactiuni." El afirma: viata nu poate exista fara conexiune inversa (cercul vicios). Pentru a ajunge la interpretarea sistemica de tip cibernetic, va trebui sa subdividem sistemul ntreprinderii n doua subsisteme: - subsistemul proceselor efectorii, unde au loc procesele reale de productie si consum; - subsistemul proceselor de comanda si reglare. Subsistemul efectoriu Acest subsistem cuprinde intrarile n sistem, notate cu X, n figura nr. 2.6, structura transformatoare, notata cu A si iesirile din sistem, Y . Este locul transformarii intrarilor n produse si servicii (iesiri).
Subsistemul de reglare La rndul sau, acest subsistem cuprinde legatura de culegere a informatiilor despre reactia pietei la rezultatele Y , blocul de analiza si comanda +/- X,A si legatura de comanda spre intrari.
Asezate ntr-un model tip index, aceste doua subsisteme se conditioneaza reciproc, conform celor redate n figura nr. 2.6. Motivatia 2.2 Am recurs la acest mod de interpretare a ntreprinderii, ntruct el reda sistemul n functiune. Astfel, subsistemul efectoriu este locul de organizare si functionare a sectiilor, atelierelor, locurilor de munca. Subsistemul de comanda cuprinde serviciile de conducere, inclusiv locul de desfasurare a activitatii financiare, activitate care face obiectul de studiu al disciplinei Finantele ntreprinderii.
Figura nr. 2.6
Pentru disciplina Finantele ntreprinderii sunt utile si alte moduri de interpretare si clasificare a ntreprinderii. Astfel, fenomenul financiar are nuante diferite n functie de faptul daca o ntreprindere functioneaza ca regie autonoma sau ca societate comerciala , sau daca se organizeaza cu capital autohton sau cu participare a capitalului strain. Pe masura ce asemenea modalitati de prezentare a ntreprinderii ne vor fi necesare, ele si vor face loc n cuprinsul manualului.
Orientarea procesului de nvatare se face dupa modelul redat la finalul Capitolului 1.
NTREBARI RECAPITULATIVE
Ce tipuri de ntreprinderi cunoasteti din diverse ramuri ale economiei? Faceti o clasificare n functie de ponderea sistemelor vii din aceste unitati. Prin ce se caracterizeaza un sistem aflat n pozitia departe de echilibru? Care este parerea dumneavoastra despre includerea ntre elementele structurii de productie a mediului? De ce informatia apare ca un element distinct n cadrul aceleiasi structuri? Care sunt liniile de forta care influenteaza functionalitatea ntreprinderii? De ce sistemul de natura cibernetica se poate asocia relativ usor unei ntreprinderi n functiune? Cu ce alte tipuri de modele se poate asocia sistemul ntreprindere?
TESTE DE AUTOVERIFICARE
2.1 Cum interpretati conceptul de ntreprindere? (2 puncte) 1. ca o unitate economica de p roductie; 2. ca o organizatie cu scop lucrativ; 3. ca o institutie publica; 4. ca o structura macroeconomica; 5. ca o structura microeconomica. Care grupare este cea reala : a) 1, 2, 3; b) 1, 3, 5; c) 1, 2, 5; d) 2, 3, 4; e) 3, 4, 5. 2.2 Care dintre sistemele componente ale Naturii si mentin ordinea interna prin atragerea de entropie joasa din mediul natural nconjurator (2 puncte): a) sistemele la echilibru; b) sistemele departe de echilibru; c) sistemele tehnice; d) sistemele aproape de echilibru; e) sistemele informatice. 2.3 Care din urmatoarele elemente nu intra n structura interna a ntreprinderii (3 punte): a) omul; b) activele corporale; c) activele circulante; d) societatea; e) activele necorporale. 2.4 ntreprinderea, ca sistem de natura cibernetica, cuprinde doua subsisteme: 1. subsistemul proceselor efectorii; 2. subsistemul de comanda si reglare. Care din urmatoarele elemente nu apartine primului subsistem (3 puncte): a) intrarile X; b) structura de transformare, A; c) conexiunea inversa; d) iesirile Y.
2.1 Dezbatere Pornind de la o ntreprindere concreta, precizati care sunt elementele si legaturile specifice unui sistem biosocial si unui sistem cibernetic. Comentati utilitatea unor asemenea modele pentru nvatare, dar si pentru a forma deprinderile practice de conducere a unei firme. 2.2 Decizia de transformare n perioada 1990-1991 ntreprinderile de stat au trebuit sa adopte decizia de transformare n societati comerciale pe actiuni sau n regii autonome. n fata acestei decizii au stat si ntreprinderea Bere - Grivita si ntreprinderea de Transport Bucuresti (I.T.B.). n urma analizarii prevederilor legale si a argumentelor financiare si economice, prima s-a transformat n societate comerciala pe actiuni, iar a doua n regie autonoma (RATB). ncercati sa refaceti aceste argumente si sa fundamentati deciziile adoptate n cazul celor doua unitati. Daca voi considerati ca aveti argumente pentru o hotarre diferita, fundamentati un nou mod de transformare. 2.3 Respectarea principiilor economiei de piata n literatura de specialitate se precizeaza ca principiile de baza cerute de functionarea legilor pietei sunt: asigurarea concurentei prin existenta mai multor producatori ntr-un anumit domeniu; libertatea intrarii si iesirii de pe piata; informarea si tratarea egala a tuturor agentilor economici. Prin transformare din ntreprinderi de stat sau prin constituire cu capital privat, au patruns pe piata urmatoarele ntreprinderi: ntreprinderea de calculatoare Bucuresti; ntreprinderea de tractoare Brasov; Fabrica de ncaltaminte Dmbovita; Societatea privata de ncaltaminte "Moda".
Analizati cum se respecta primul principiu n cazul fiecareia din aceste unitati. O data cu adoptarea legislatiei privind falimentul, considerati ca cel de-al doilea principiu este ndeplinit? Are vreo influenta n nfaptuirea celui de-al treilea principiu discrepanta de putere dintre proprietarul primelor trei unitati si cei ai societatii private? Dezbateti cazul 2.2. si dati solutii care ar duce la functionarea corecta a legilor pietei.
2.4 Dreptul la esec R. Jones, fost director la General Electric si un fervent promotor al jocului liber al pietei, sublinia adeseori: "Daca unul dintre principalele aspecte ale capitalismului este libertatea pentru fiecare de a reusi, capitalismul i permite, n mod egal, fiecaruia dreptul de a esua". Cum explicati progresul nregistrat de tarile capitaliste, avnd n fata mereu si perspectiva riscului? Este posibila dezvoltarea liberei initiative si la noi dupa acelasi principiu, sau este nevoie de sprijinul statului?
2.5 Referat Redati, n cadrul unui referat, ev olutia n timp a componentelor sistemului ntreprindere si a activitatii economice, n general. Folositi n acest scop cunostintele de la disciplina Istoria economiei nationale, precum si lucrarea Economica valorii (Paul Bran), Editura ASE, Bucuresti, 2002.
RASPUNSURI LA TESTUL DE AUTOVERIFICARE
2.1 c; 2.2 b; 2.3 d; 2.4 c.
CAPITOLUL 3
PROCESELE MECANISMULUI DE OBTINERE A VALORII
CUPRINS 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 Comportamentul ntreprinderii ca sistem Activitatea economica Procesele antrenate n obtinerea valorii Activitati tutoriale Lectura suplimentara
CONCEPTE Procesele mecanismului de obtinere a valorii Procese naturale, sociale si economice Fenomen economic Activitatea economica Productie; Consum Repartitie; Schimb Produs; Serviciu
Procesele mecanismului de obtinere a valorii
3.1 Comportamentul ntreprinderii ca sistem
Regulile generale de comportament ale sistemului
ntreprinderea, ca sistem, se comporta dupa regulile generale evidentiate de teoria sistemelor. Astfel, sistemul va trece de la starea de echilibru spre starea de proces sub impulsul unor forte interne si externe. La rndul sau, starea de proces se va exterioriza sub forma unor evenimente vizibile care formeaza continutul categoriei de fenomen. nainte de a analiza comportamentul sistemului ntreprindere, sa ne familiarizam cu aceste etape pe exemplul redat n modelul din figura nr. 3.1.
Figura nr. 3.1
Starea de proces si de fenomen
n etapa initiala, sistemul, format din elemente si legaturi, cuprinde n interiorul sau forte capabile sa-i uneasca elementele si sa -i determine stari dinamice. La aceste forte interne se adauga si forte exterioare sistemului. Sub impulsul acestor doua categorii de forte, sistemul intra n faza de proces (etapa a doua), capatnd stari dinamice (sisteme n actiune). Iesirea n zona vizibilului a acestor stari dinamice este destul de spectaculoasa; evenimente de natura fizica sau chimica, biologica sau sociala, economica sau combinata pe care le vom receptiona cu toate simturile noastre (etapa a treia din figura nr. 3.1). Pentru exemplificare vezi asocierea 3.1.
Asocierea 3.1 Toti cunoastem fenomenul meteorologic de furtuna; el cuprinde evenimente din cele mai diverse: ploaie, vnt, tunete, fulgere. n spatele acestor evenimente sta procesul complex n care intra sistemul atmosferei sub impulsul caldurii primite de la soare si al diferentelor de presiune din diferite zone ale atmosferei.
Economia - un caz particular al actiunii
ntelegerea acestor fenomene presupune depasirea "tabloului" atractiv al fenomenului si patrunderea n continutul proceselor care l-au determinat si, mai departe, spre cauzele care au pus sistemul n miscare. Este drumul pe care l vom parcurge de fiecare data cnd va trebui sa explicam formele concrete de manifestare a fenomenului financiar, a activitatii financiare n general. Trecnd la sistemul ntreprindere, va trebui sa abordam mai nti sistemul general al economiei. Vorbind despre economie, T. Kotarbinski, parintele praxiologiei, considera "ca economia este un caz particular al actiunii, iar actiunea este un caz particular al unui proces de schimbare, al unui proces de transformare a unui ntreg" 1 (sau sistem, am adauga noi). ntreprinderea, ca parte componenta a economiei, va fi supusa proceselor de transformare de tip productie, consum, repartitie, schimb. Aceste procese sunt studiate de Teoria evenimentelor (vezi Cadrul 3.1).
Cadrul 3.1 Teoria evenimentelor studiaza tipologia proceselor carora li se supun ansamblurile, adica obiectele compuse, indiferent de domeniul de existenta al obiectului respectiv: obiecte compuse din parti nevii sau din parti vii; ansambluri sociale compuse din oameni (familie, natiune); ansambluri sociale compuse din oameni si obiecte nevii (ntreprinderi, institutii). Evenimentele generate de procesele n care intra ntreprinderea sunt cuprinse n continutul fenomenului economic. Pe baza modelului din figura nr. 3.2 sa precizam comportamentul ntreprinderii ca sistem. Liniile de forta din interiorul si din afara sistemului ntreprindere (vezi figura nr. 2.5.) pun sistemul n starea de transformare. Procesele care au loc sunt productia, repartitia, lichidarea , ca procese complexe si schimbul si consumul, ca procese primare de transfer. Asupra continutului si importantei lor vom reveni mai departe (vezi paragraful 3.3); ce putem spune acum este ca productia, consumul si lichidarea sunt procese de baza, repartitia si schimbul fiind procese intermediare. Pe estrada realitatii vor fi vizibile evenimentele generate de aceste procese, evenimente adecvate fiecarui tip de proces. n cazul ntreprinderii, evenimentele apar sub forma activitatilor umane, n principal (ce ne intereseaza pe noi), dar si sub forma unor manifestari n domeniul realitatii fizice, chimice, biologice, sociale, deloc neglijabile.
Evenimentele forma vizibila a proceselor
T. Kotarbinski, Tratat despre lucrul bine facut, Editura P olitica, Bucuresti, 1979, p. 464.
Figura nr. 3.2
Generaliznd, putem spune ca fenomenul economic care ns oteste comportamentul sistemului bio-social al ntreprinderii pe parcursul proceselor de baza si intermediare apare ca o suma de evenimente care intra n componenta categoriei complexe de activitate economica.
3.2 Activitatea economica
ntreprinderea cuprinde sisteme vii si nevii
Conditionarea sociala si naturala a economicului
Acceptnd asertiunea ca sistemul ntreprindere cuprinde att subsisteme vii (ntre care se afla si omul), ct si subsisteme nevii, atunci va trebui sa extindem continutul categoriei de activitate economica dincolo de actiunile pur umane si sa ncorporam n activitatea economica totalitatea evenimentelor generate de procesele economice amintite, indiferent de calitatea de viu si neviu a subsistemelor ncorporate n ntreprindere. Pe de alta parte, localiznd economicul n cuprinsul socialului, va trebui sa-i legam continutul si cauzele care l genereaza de ntregul ansamblu de forte si legi care ne conditioneaza si conduce existenta. Tentatia de a ramne doar n zona economicului si a socialului este mare; dar acest mod de abordare nu explica nici continutul si nici cauzele activitatii economice, ale proceselor care o determina. De aceea, preciznd locul economicului (figura nr. 3.3), vom sesiza conditionarea multipla a acestuia - din social, din biologic, din fizic si din chimic - ct si reactia sa de raspuns asupra acestor domenii.
Figura nr. 3.3
Pe baza acestor constatari, putem conchide continutul activitatii economice sub forma Definitiei 3.1.
Definitia 3.1 Activitatea economica cuprinde comportamentul vizibil al sistemului biosocial al ntreprinderii determinat de procesele mecanismului de obtinere a valorii, procese naturale, procese sociale, procese economice n care intra ntreprinderea sub impulsul fortelor interne si exterioare sistemului n cauz a.
Motivatia activitatii economice
Dupa cum am vazut n capitolul I, motivatia activitatii economice este de a aduce n societate potentialul necesar mentinerii ntregului sistem al societatii n postura departe de echilibru . Acest potential, cuprins n formele elementare ale materiei, substanta (s ), energie (e) si informatie (i), este supus unor transformari si conser vari repetate, realizabile prin procesele de baza (productie, consum, lichidare), procese care au loc n mediul natural, n societate si n economie (vezi figura nr. 3.4).
Figura nr. 3.4
Prin procesul de consum, sistemul (natural, social, economic) se "ncarca" cu potential economic. Acest potential se conserva sub forma de servicii , regula dupa care se combina substanta (s), energia (e) si informatia (i) fiind: Relatia de definire a serviciului e--------s-------> i Serviciul (prestat de om, spre exemplu) este energie (e), pusa n slujba unei informatii (i), cu ajutorul substantei corpului (s).
n privinta productiei, procesul respectiv are menirea de "a scoate" potentialul conservat n structura firmei si de a-l conserva sub forma de produs. (vezi figura nr. 3.5). Relatia de definire a produsului i----------e--------- > s Produsul este o informatie (i) implementata n substanta(s) cu ajutorul energiei (e).
n cazul procesului de lichidare, acesta are rolul de a dezmembra sistemul n cauza, obtinndu-se componente de tip produs sau servicii (sau componentele elementare ale materiei) ce sunt transferate altor sisteme: Sistem -------------> s + e + i Figura nr. 3.5
3.3 Procesele participante la obtinerea valorii
Procese primare si procese complexe
Largirea gamei de procese
Reconsiderarea categoriei de proces
Teoriile valorii-munca si valorii-utilitate au considerat ca valoarea rezulta doar din procesele care au loc n sistemele economice. Aceste procese se refera la cel de productie (starea dinamica a sistemuluiproducator), de consum (starea dinamica a sistemului -consumator) si la cel de schimb (starea dinamica a sistemului pietei). Prin extinderea geografica permisa de teoria valorii-entropie, n sensul atragerii de noi sisteme n mecanismul de obtinere si gestionare a valorii, se impune sa investigam si procesele care au loc n aceste sisteme. Pentru a realiza acest lucru, este necesara o reconsiderare a categoriei de proces n sensul cel mai general! Acest demers l vom realiza pe exemplul sistemului general al Naturii.
Transformarea
Primul proces primar: Conform scenariului Marii Explozii , n secunda 10-43 (sau timpul lui Plank) s-a produs un prim proces care a permis transformarea energiei pure initiale n particule elementare si forte primare. Dupa primele 3 minute si trei sferturi, materia era deja asa cum o cunoastem azi! Explozia initiala a fost un proces de transformare, prin care s -a realizat o organizare a materiei sau, altfel spus, a aparut entropia joasa. Al doilea proces primar: particulele si radiatiile produse de primul proces au intrat n procesul de conservare a acestor produse primare sub forma structurilor stabile ale materiei: substanta (s), energie libera (e), informatie (i). Al treilea proces primar: pe baza observatiilor privind fenomenele din Natura emitem ipoteza ca exista si un al treilea proces primar sub forma transferului. Produsele primelor doua procese primare sunt miscate n spatiu si timp prin intermediul celui de-al treilea proces primar, devenind iesiri , pentru un sistem, si intrari , pentru alt sistem. Am putea considera acest proces primar de transfer ca fiind un proces de comunicare general n Natura! Aceste trei procese primare le-am reunit n sinteza numita Modelul general al Naturii. Acest model cuprinde cele trei etape ale existentei Universului: I. II. Marea Explozie; Formarea de sisteme din ce n ce mai complexe;
Conservarea
Transferul
III. Marea Implozie si ntoarcerea la energia pura. Figura nr. 3.6
II
S I S T E M E
ep ep ep
III
ep ep ep
s, e, i
entropie , miscare , forte
Cele trei etape din existenta Universului sunt tot attea procese complexe formate prin combinarea celor trei procese primare. 1. Proces complex de transformare-conservaretransfer de substanta (s), energie libera (e), Procese informatie (i), avnd ca materie prima energia pura, complexe: ep (etapa I sau Marea Explozie); o combinatie de 2. Proces complex de formare de sisteme prin procese primare atragerea (transfer) de s, e, i si transformarede transformare, conservare n structura sistemelor respective, conservare, precum si n iesiri sub forma de entropie nalta, miscare, forte. Tot acest proces va transfera transfer iesirile-rezultate catre alte sisteme (etapa II); 3. Proces complex de destramare a sistemelor prin Marea Implozie (etapa III). Se ajunge, din nou, la energia pura (ep) si la forma de sistem la echilibru. Primul proces complex reprezinta starea dinamica n care a intrat sistemul la echilibru al Universului. Marea Explozie a transformat energia pura (ep) n particule si radiatii; apoi, acestea au fost conservate sub forma de substanta, energie libera si informatie ( s , e, i). Aceste produse au fost transferate n spatiu si timp, devenind, la rndul lor, materie prima pentru sistemele n formare. Al doilea proces complex utilizeaza, de asemenea, cele trei procese primare (transformare, conservare, transfer) pentru a realiza formarea de structuri complexe. Sistemele formate transfera spre ele s, e, i si le transforma n entropie joasa corespunzatoare ca organizare cu necesitatile sistemului n cauza. Apoi, aceasta entropie joasa se conserva n structura materiala, n miscare, n forte si n entropie nalta. Aceste rezultate sunt serviciile pe care procesul respectiv le produce, ca forme de conservare a materiei, si pe care le transfera n spatiu si timp. Al treilea proces complex ncheie ciclul Universului, ducnd sistemele departe de echilibru (materia vie) si sistemele aproape de echilibru spre un sistem la echilibru. Si n acest caz au loc procesele primare. Sunt atrase (transferate) spre procesul complex sistemele structurate ale Naturii pentru a fi supuse unui proces de transformare sau Marea Implozie. Rezultatele transformarii sunt conservate sub forma de energie pura (ep). Acest produs, caracterizat printr-o entropie nalta, este transferat n spatiu si timp. Acum dorim sa emitem o noua ipoteza, extinznd aceasta clasificare de procese primare si procese complexe la sistemele angajate n mecanismul obtinerii si gestionarii valorii.
Prima stare dinamica
A doua stare dinamica
A treia stare dinamica
Ipoteza 3.1 Procesele primare si procesele complexe, specifice sistemului general al Naturii, se produc si n sistemele angajate n mecanismul de obtinere si gestionare a valorii, sub formele: procesul de productie, procesul de consum, procesul de lichidare. Fiind vorba de sisteme formate n a doua etapa din Modelul general al Naturii, aici ordinea proceselor complexe este alta; primul proces complex va fi procesul de consum, urmat de procesul de productie si, n final, de procesul de lichidare. Procesele din Mediul Natural nconjurator (MNI) Mediul natural nconjurator, ca sistem complex ce cuprinde att subsisteme aproape de echilibru (materia nevie), ct si subsisteme departe de echilibru (materia vie), intra n stari dinamice sau procese sub influenta unor forte interne sau (si) externe.
Starea dinamica de consum
Procesul de consum este starea dinamica care permit e formarea, refacerea sau dezvoltarea sistemelor cele mai diverse, de la planete si galaxii, la structuri de relief si atmosfera, de la plante la animale. Aceleasi elemente ale substantei, energiei si informatiei se reunesc pentru a forma munti si ape, dar si pentru a forma materia vie. Acest proces complex transforma si conserva materia n substanta necesara formarii structurilor materiale ale sistemelor, dar si n miscare, forte (cum ar fi vntul, n sistemul atmosferei sau gravitatia, electricitatea, magnetismul, n sistemul planetelor). Daca vom avea n vedere sistemele vii, aici vom avea substanta vie, miscarea n spatiu, forte diverse, produse si servicii ce vor putea fi atrase n procesele economice ca intrari de entropie joasa. Procesul de productie este prezent att n sistemele aproape de echilibru, ct si n cele departe de echilibru. De exemplu, n sistemele nevii cum ar fi Soarele sau chiar Terra continua productia de substanta, energie, informatie prin transformari de natura fizica (reactia din Soare: 2H He + e) sau chimica. Sistemele vii fabrica permanent produse sub forma de fructe, pui, lapte, oua etc. Majoritatea produselor date de acest proces vor deveni intrari pentru sistemele economice aflate n starea de consum. Procesul de lichidare este mai ncet n sistemele nevii. Dar si aici suntem martori la degradari de relief sau la stingerea unor stele! Acest proces este mai vizibil n cazul sistemelor vii; plantele si animalele mor ntr-o perioada relativ scurta, reintrnd n circuitul natural sub forma de substanta, energie si informatie.
Starea dinamica de productie
Starea dinamica de lichidare
Si acest proces este benefic pentru procesele economice. Prin lichidarea unor sisteme vii sau nevii din mediul natural, sistemele economice si fac rost de intrarile de entropie joasa necesare proceselor de obtinere a valorii (sacrificarea animalelor, taierea arborilor sau a plantelor, extragerea minereurilor din sistemele de relief etc.). Procesele din sistemul Societatii Sistemul Societatii este, la rndul sau, un produs al Mediului Natural. El integreaza sisteme departe de echilibru (omul, dar si unele plante si animale), precum si sisteme nevii (constructii, terenuri, ruri). Avnd rolul principal, sistemele vii vor da tonul n privinta comportamentului, a starilor dinamice n care intra societatea.
Starea dinamica de consum
Procesul de consum este prezent aici pentru a permite formarea structurilor materiale si a serviciilor sub forma de miscare, forte. n societate apar, datorita acestui proces complex, scoala, administratia, institutiile de cultura, institutiile de apar are, institutiile privind sanatatea etc. Structurile formate transforma o parte din intrari n servicii specifice (de nvatamnt, de administratie, de aparare, de cultura etc.), rezultate care au o entropie joasa adecvata viitoarelor procese economice de obtinere a valorii (sau potential tip societate, Ps). Procesul de productie din subsistemele societatii consta n transformarea-conservarea-transferul de structuri organizate necesare functionarii sistemului social, n ansamblu, dar si sistemelor economice: copii, oameni instruiti, informatii stiintifice si tehnice, informatii culturale etc. Toate aceste produse cuprind potential tip societate, Ps. Procesul de lichidare este prezent si n viata societatii. Atunci cnd subsistemele societatii nu mai pot f unctiona, ele intra ntr-un proces distructiv, disponibilizndu-se personal, mijloace, materiale, constructii etc. Aceste produse ale lichidarii mai au un grad de organizare suficient de atractiv pentru a intra, partial, n alte sisteme economice sau sociale. Daca nu corespund, atunci vor intra n circuitul natural, sub forma componentelor primare ale materiei (s, e, i). Procesele din sistemele economice Cu toate ca sistemele economice fac parte integranta din sistemul societatii, le vom trata distinct, ele avnd rolul dominant n transformarea potentialului atras n valoare. Si n cadrul acestor sisteme vor fi prezente cele trei procese complexe (consumul, productia, lichidarea), formate, la rndul lor, din cele trei procese primare (transformarea, conservarea, transferul).
Starea dinamica de productie
Starea dinamica de lichidare
Procesul de consum este procesul complex prin intermediul caruia se formeaza, reface, dezvolta sistemul activitatii economice, ntreprinderea. Ca sistem, ntreprinderea este o combinatie de subsisteme vii (oameni, plante, animale) si nevii (unelte, constructii, materiale, combustibili, informatii). Procesul de consum cuprinde urmatoarele procese primare: transferul sau atragerea de intrari (potential natural, social si economic) prin repartitie, schimb, preluare directa. Sursele sunt reprezentate de sistemele mediului natural nconjurator, societate si sisteme economice (micro, macro, mondo, cosmoeconomie). transformarea intrarilor prin activitati ca investitiile, formarea de stocuri, cumpararea si asimilarea de informatii, perfectionarea personalului. conservarea rezultatelor transformarilor sub forma elementelor structurii (personal, mijloace de productie, informatii etc.) si a capacitatii acestei structuri de a face servicii (miscare, forte). transferul acestor consecinte ale existentei sistemului (miscare, forte, structura, entropie nalta) spre interiorul sistemului respectiv si spre alte sisteme (economice, societate, mediu).
Procesul de consum: o combinatie de procese primare de transformare, conservare, transfer
Procesul de productie: o combinatie de procese primare de transformare, conservare, transfer
Procesul de productie este procesul pentru care s-a pregatit sistemul economic prin parcurgerea procesului de consum. Productia se declanseaza sub influenta unor forte din societate, mediu, dar si din alte sisteme economice (fie micro, macro sau mondoeconomice). Si aici au loc procesele primare de transformare, conservare, transfer: transferul prin repartit ie, schimb, preluare directa de potential din propria structura sau din societate si mediu. transformarea intrarilor atrase n conformitate cu tehnologia firmei (topire, taiere, macinare, coacere etc.). conservarea rezultatelor transformarii n produse cu o entropie joasa superioara intrarilor, precum si n deseuri cu o entropie nalta. transferul de produse si deseuri spre alte sisteme si autoconsum.
Procesul de lichidare: o combinatie de procese primare de transformare, conservare, transfer
Procesul de lichidare se manifesta sub forma unor etape succesive: dezinvestire, conservare, lichidare partiala, faliment, lichidare finala. Si acest proces complex cuprinde cele trei procese primare: transferul de informatii de pe piata (informatii care confirma imposibilitatea functionarii firmei respective) si de produse si servicii care vor fi folosite n operatiunile de lichidare. transformarea structurii sistemului economic n componente prin actiuni ca disponibilizarea personalului, dezmembrarea utilajelor, disponibilizarea stocurilor etc. conservarea rezultatelor transformarii sub forma de active ce pot fi vndute, someri. transferul produselor lichidarii spre alte sisteme (societate, pentru someri, alte ntreprinderi, pentru activele ce pot fi vndute, mediu, pentru pierderi).
Alte subsisteme de natura economica
Pentru realizarea proceselor primare de transfer, activitatea economica a sintetizat si alte tipuri de subsisteme de natura economica. Aceste subsisteme se gasesc n microeconomie (piata, pentru realizarea transferului sub forma de schimb), n macroeconomie ( pentru repartitie financiara sau prin credit) si n mondoeconomie (pentru schimb si repartitie). Si aceste subsisteme parcurg procesele complexe de consum, productie, lichidare, formate, la rndul lor, din procesele primare de transformare, conservare, transfer. Concluzie
Indiferent de tipul de sistem din Natura (mediu, societate, economie), starile dinamice n care intra aceste sisteme sunt aceleasi: consum, productie, lichidare. La rndul lor, aceste procese complexe au n componenta lor, n diferite proportii, procesele primare de transformare, conservare, transfer.
Potentialul atras din mediu, societate, dar si din structura firmei, ncarcata cu potential ntr-un proces de consum anterior, este transformat n valoare prin contributia unui lant continuu de procese tip productie, consum, productie etc. (vezi figura nr. 3.7).
Figura nr. 3.7
Alte procese de tip economic: repartitia, schimbul
Rolul repartitiei si al schimbului
n economie, ca si n societate, apar si alte tipuri de procese, cum ar fi repartitia, schimbul. Daca procesele reale de transformare si conservare de potential natural si economic sunt reprezentate de productie si consum, atunci ce rost mai au si alte forme ale activitatii economice, reprezentate de repartitie si de schimb, mentionate mai nainte? Daca schimbul a fost generat de primele etape ale diviziunii muncii n societate, repartitia s-a impus mult mai trziu, atunci cnd societatea s-a structurat si mai mult, aparnd activitati si interese care nu puteau fi satisfacute prin schimbul direct de produse sau ale caror rezultate nu puteau fi vndute direct sau imediat pe piata (servicii sociale, politice, militare, dezvoltarea economica etc.). Intercalate att ntre productie si consum, ct si ntre consum si productie (figura nr. 3.8), repartitia si schimbul contribuie la: a) distribuirea de valoare n economie, societate si pentru mediu; b) dimensionarea prognozata si efectiva a valorii sub impulsul factorilor participanti la mecanismul de obtinere si gestionare a valorii.
Figura nr. 3.8
Valoarea influentata indirect de repartitie si de schimb
Daca n privinta primei contributii nu sunt semne de ntrebare, cea de a doua contributie ridica totusi ntrebari justificate. Daca productia si consumul, n contextul legilor naturii, sunt responsabile de obtinerea si dimensionarea efectiva a valorii, atunci care este contributia n acest domeniu a repartitiei si a schimbului? Valoarea este determinata de potentialul mentinut n societate sub forma de produse si servicii n lupta permanenta cu legile drastice ale naturii si economiei; n aceste conditii, repartitia si schimbul sunt de o mare utilitate. n procesul continuu de obtinere si transformare a valorii, n primul rnd, aceste procese vor "comunica", de la productie la consum si invers, conditionarile care dimensioneaza n mod efectiv valoarea; n al doilea rnd, ele vor dirija valoarea conservata n produse sau servicii spre acele zone ale economiei, societatii si mediului natural nconjurator n care transformarea se realizeaza cu randamente bune, eliminnd risipa si utilizarea neeficienta a valorii n societate (vezi Cadrul 3.2).
Cadrul 3.2 Paul Bran - Economica valorii: "Teoria si legea valorii-entropie sustin ca: procesele economice, procesele sociale si tot mai multe procese din mediul natural se desfasoara, n privinta dimensiunii valorice, n limita potentialului economic posibil de mentinut n economie pe parcursul lantului de procese de productie, consum, lichidare.
Repartitia obiect principal al manualului de fata
Pentru cursul Finantele ntreprinderii, atentia hotartoare se ndreapta asupra procesului de repartitie, dar si asupra proceselor economice, sociale si naturale care l genereaza. Caracterul integrativ al realitatii, ca si al modului nostru de tratare, ne impune sa privim repartitia n corelatie permanenta cu celelalte procese n care este angrenat sistemul biosocial al ntreprinderii.
Orientarea modului de nvatare este cuprinsa n modelul de la capitolul 1.
NTREBARI RECAPITULATIVE Care sunt etapele comportamentului unui sistem sub influenta cauzelor interne si externe acestuia? Cum se defineste economia din punct de vedere praxiologic? Ce se ntelege prin fenomen economic si prin activitate economica? Care este pozitia economicului n ansamblul realitatii n care traim si cum se influenteaza reciproc economicul cu restul naturii? Care sunt procesele de baza angajate de mecanismul de obtinere si de gestionare a valorii? Ce caracteristici au subprocesele de productie si de consum din cadrul celor trei procese de baza, naturale, sociale, economice? Ce rol ndeplinesc subprocesele de repartitie si de schimb n economie si n societate? De ce credeti ca este necesar sa analizam repartitia, ca obiect de studiu al Finantelor ntreprinderii, n corelatie permanenta cu procesele de baza si cu subprocesele de productie si de consum? TESTE DE AUTOVERIFICARE 3.1. Care sunt etapele prin care trece un sistem viabil: 1. starea initiala, de echilibru; 2. starea de proces; 3. starea de indiferenta; 4. starea de fenomen; 5. starea de respingere a influentelor externe. Care este gruparea reala: a) 1, 2, 5; b) 1, 2, 3; c) 1, 2, 4; d) 2, 3, 4; e) 3, 4, 5. 3.2. n ce procese complexe de baza intra sistemul ntreprinderii: 1. Productie; 2. Consum; 3. Schimb; 4. Lichidare; 5. Repartitie. Care grupare este cea reala: a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 4; d) 3, 4, 5; e) 1, 3, 5. 3.3. Care din procesele enumerate mai jos sunt considerate de TVE ca fiind procese primare: 1. transformarea; 2. conservarea; 3. productia; 4. consumul; 5. transferul: a) 1, 2, 3; b) 1, 3, 4; c) 1, 4, 5; d) 1, 2, 5; e) 2, 4, 5. 3.4. Care sunt procesele complexe ntlnite n Societate sau Mediul natural nconjurator: 1. proces tip productie; 2. proces de transfer; 3. proces tip consum; 4. proces de transformare-conservare; 5. proces de destramare de sisteme. Care grupare este cea reala: a) 1, 3, 5; b) 1, 2, 3; c) 2, 3, 4; d) 3, 4, 5; e) 1, 4, 5. 3.5. Repartitia si schimbul realizeaza: 1. distribuirea de valoare n economie; 2. distribuir ea de valoare n societate; 3. dimensionarea prognozata si efectiva a valorii; 4. distribuirea de valoare n economie, societate si mediu. Care este gruparea completa: a) 1, 2; b) 2, 3; c) 3, 4; d) 1, 4; e) 2, 4. Nota: fiecare ntrebare este evaluata cu 2 puncte. Nota 10 = 10 puncte.
3.1 Dezbatere Supuneti dezbaterii n grupa comportamentul unui sistem sub influenta unor forte interne si externe sistemului n cauza. Enumerati aceste forte, lund ca exemplu sistemele: om, firma, economie, societate, mediu. Comentati tipurile de procese pe care le pot determina fortele respective. 3.2 Tratare praxiologica ncercati sa conturati elementele principale ale unei actiuni economice, folosind cunostintele de praxiologie nvatate la disciplina Filosofie. Utilizati n acest scop lucrarea Tratat despre lucrul bine facut , T. Kotarbinski, Editura P olitica, Bucuresti, 1979, precum si lucrarea Economica valorii , citata n cuprinsul capitolului, paginile 77-78. Precizati si elementele principale ale unei activitati de nvatamnt, de cultura, de protectie a mediului, de politica etc. ncercati sa desprindeti eventualele deosebiri cantitative si calitative. 3.3 Puncte de vedere n cadrul teoriilor clasice ale valorii, singurele procese angajate n obtinerea si dimensionarea valorii erau cele economice. ncercati sa gasiti explicatii plauzibile pentru acest mod de a pune problema. Apoi analizati modelul teoriei valorii bazate pe entropie joasa si spuneti-va punctul de vedere n legatura cu extinderea gamei de sisteme si procese antrenate n mecanismul de obtinere si gestionare a valorii. 3.4 Referat ntocmiti un refera t prin care sa individualizati ct mai concret manifestarea proceselor de consum, de productie si de lichidare din cadrul celor trei sisteme (mediul natural, societate, economie) angajate n mecanismul de obtinere si gestionare a valorii. Precizati legaturile directe si inverse dintre cele trei tipuri de sisteme si contributia acestor legaturi la circuitul de potential spre sistemul economic si de la acesta spre celelalte doua. Subliniati contributia acestor legaturi pentru obtinerea de valoare n economie.
3.5 Intermediere Din lectura capitolului trei rezulta ca procesul de repartitie este util pentru ntregul mecanism de obtinere si gestionare a valorii. Folosind o firma reala, precizati ct de important este rolul de intermediere al repartitiei ntre procesele de productie si de consum pentru bunul mers al ntregii activitati economice si sociale din unitatea respectiva. De asemenea, comentati ce consecinte ar avea lipsa repartitiei sau desfasurarea necorespunzatoare a repartitiei respective.
RASPUNSURILE TESTELOR DE AUTOVERIFICARE 3.1. c; 3.2. b; 3.3. d; 3.4. a; 3.5. c.
3.5 Lectura suplimentara
Selectiuni din Capitolul VI din Economica valorii 6.2 Stiinta despre lucrul bine facut Activitatea omului n general a constituit obiect de cer cetare, fiind sintetizate principii si legi ale actiunii eficiente, rationale. Printre cercetatori se afla si T. Kotarbinski, parintele praxeologiei. Aceasta stiinta cuprinde: - o teorie descriptiva, referitoare la trasaturile generale ale activitatii umane, un fel de gramatica a actiunii; - o teorie normativa, ca un ansamblu de prescriptii sau recomandari pozitive sau negative privind conditiile actiunii umane (vezi Cadrul 6.3).
Parintele praxeologiei
Cadrul 6.3 "Orice munca exterioara ar face cineva", spune T. Kotarbinski, "exist a ntotdeauna un autor, un impuls intentionat, un material, un produs, un instrument sau o unealta, un mod de actiune, un scop si o opera."
Componente si relatii directe si inverse
Autorul factor de definitie Informatia

Cadrul 6.4
Gasim n aceasta descriere a actiunii umane cea mai mare parte a structurii sistemului activitatii economice. Aceasta structura cuprinde: - componentele materiale: autorul, unealta, materialul supus transformarii, informatia sau modul de actiune; - legaturile interne si externe redate prin impulsul intentionat, scopul; - rezultatele existentei sistemului: opera, n sens de eveniment transformator, produsul, ca rezultat al operei. Aceasta structura s -a format n timp, prin atrageri succesive de elemente materiale si prin cresterea n complexitate a legaturilor interne si externe ale sistemului respectiv. Prezenta autorului (omul) n acest sistem a fost absolut necesara nca de la nceput. Chiar daca acum prezenta sa fizica se reduce treptat pna la rolul de supraveghere a robotilor, omul face parte dintre factorii de definitie ai sistemului. Acest rol important l-a facut pe Adam Smith sa afirme ca, n definitiv, activitatea omului creeaza n fiecare an masa bunurilor pe care o consuma, nu fortele naturale, care, fara directia sa, ar ramne nefecunde si nefolositoare. Nu trebuie uitat ca omul este si principalul furnizor de informatii privind opera, impulsul intentionat, scopul, produsul. O alta componenta a sistemului activitatii economice care a aparut nca de la nceputuri, precum zeita Athena din capul lui Zeus, este informatia. Ea generalizeaza realitatea referitoare la unelte, animale domesticite, plante de cultura, metale, combustibil, tehnologie, produs etc. (vezi Cadrul 6.4).
"Pentru a transforma o buruiana n planta de cultura sau un animal salbatic n animal domestic, pentru a scoate la iveala la una sau la celalalt nsusiri alimentare sau tehnologice care lipseau la origine sau abia puteau fi banuite, pentru a face dintr-o argila nestabila, care se sfarma, se pulverizeaza sau crapa cu usurinta, o oala solida si etansa ... au fost necesare, fara ndoiala, un spirit ntr-adevar stiintific, o curiozitate asidua si totdeauna treaza, o sete de a cunoaste pentru placerea de a cunoaste caci trebuie tinut seama ca numai o mica parte din observatiile si experientele facute (despre care trebuie presupus ca erau inspirate n primul rnd si mai ales de dorinta cunoasterii) puteau da rezultate practice si imediat utilizabile. Informatia este rezultatul transformarii semnalelor provenite din mediul natural nconjurator sau din interiorul organismului omului. Creierul sau este stomacul care transforma semnalele respective n informatii utile actiunii umane, precum si existentei si adaptarii la conditiile de mediu. Fondul de entropie joasa atrasa din mediul natural este redat prin conceptul de materiale supuse transformarii. Altfel spus, aceste materiale reprezinta obiectul activitatii economice sau, n versiunea teoriei valorii-munca, obiect al muncii.
Obiect al transformarii
Mijloace ale activitatii

Cadrul 6.5
Prin combinarea informatiei despre unelte cu materialele supuse transformarii, s-a obtinut un alt component al structurii sistemului activitatii economice, mijloacele activitatii economice (utilaje, masini, constructii etc.).
Pentru a nu merge mai departe cu concepte care nu mai corespund teoriei pe care o conturam, va trebui sa corectam conceptele de mai sus. Acest lucru este necesar, datorita faptului ca n modelul preconizat, munca nu mai are un rol exclusivist. Nu putem accepta nici termenul de mijloace de productie, pentru ca aceste elemente, odata cuprinse n structura ntreprinderii, participa nu numai la procesul de productie, dar si la cel de consum. De aceea, vom insista pentru conceptul de obiecte si mijloace ale activitatii economice sau, mai pe scurt, obiecte si mijloace economice . Componentele redate le vom ntlni ntre zidurile fabricii. Sistemul activitatii economice atrage direct sau indirect n structura sa componente sau produse ale altor sisteme, cum ar fi societatea si mediul natural nconjurator. A trebuit ca Natura sa moara putin pentru ca oamenii secolului al XX-lea sa recunoasca ca si-au neglijat cel mai bun partener din procesele economice, mediul natural nconjurator. Zestrea naturala a omului, arata N. Georgescu-Roegen, consta n doua elemente complet diferite: 1) fondul de entropie joasa de pe glob si din interiorul lui si 2) fluxul de energie solara. 1 Mediul natural intra, n anumite proportii, chiar n structura interna a ntreprinderii sub forma terenului, a surselor de apa, aer, lumina, caldura, dar si a plantelor si animalelor atrase n activitatea economica (mediul natural intern). Cea mai mare parte a mediului natural ramne, nsa, n afara sistemului activitatii economice ( mediul natural extern), avnd, totusi, un rol esential n mecanismul de obtinere si gestionare a valorii. n mod similar va trebui sa tratam si sistemul complex al societatii. Acest sistem se va regasi n mecanismul de obtinere si gestionare a valorii ca un furnizor important de entropie joasa sub forma de informatii, oameni pregatiti pentru procesele economice, servicii de protectie, administratie etc., d ar si ca forta care pune n miscare opera din sistemul activitatii economice. Cu toate ca ntreprinderea are tot mai multe actiuni de genul celor din sistemul societatii (nvatamnt, protectie sanitara, aparare etc.), societatea ramne nca un sistem exogen sistemului activitatii economice.
Zestrea naturala pentru om Mediul natural componenta a sistemului economic Rolul societatii n sistemul economic
N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei si procesul economic, Editura Economica, Bucuresti, 1979, p. 76.
Linii de forta interne
Linii de forta din partea societatii
Liniile de forta din partea mediului Ecocmp
Pentru sistemul activitatii economice sunt la fel de importante si legaturile interne si cele externe. Aceste legaturi sunt formele de manifestare a unor forte ce apartin sistemului n cauza (legaturi interne) sau provin din partea altor sisteme (legaturi externe). n primul rnd , se vor face simtite liniile de forta interne. Odata formata, ntreprinderea prinde viata. Componentele materiale se influenteaza reciproc, att n procesele economice de productie si de consum, ct si n cel de lichidare. n al doilea rnd, sistemul activitatii economice (fie el ntreprindere, economie nationala sau economie mondiala) va fi influentat de liniile de forta ale societatii. Aceste legaturi redau interesele de sistem ale societatii (interese sociale, politice, economice, de proprietate) si au rolul de a ordona activitatea economica din sistemul activitatii economice, sistem aflat n starile dinamice de productie, consum sau lichidare. Mai mult, liniile de forta provenite dinspre societate determina chiar formarea sistemelor economice si punerea lor n starile dinamice amintite. n al treilea rnd, sistemul activitatii economice se afla permanent n raza de actiune a liniilor de forta emanate de mediul natural nconjurator. Aceste legaturi transmit cerintele legilor Naturii, generale sau specifice unor sisteme de referinta. Totalitatea liniilor de forta ce se manifesta n sistemul activitatii economice formeaza un cmp ordonator (fie n sens pozitiv, fie n sens negativ). Acest cmp va fi redat n modelul nostru prin conceptul de ecocmp . Introducerea acestui concept a fost sugerata de o ipoteza lansata n biologie de un grup de cercetatori americani (vezi Cadrul 6.6).
Cadrul 6.6 Observatiile si concluziile grupului de cercetare de la Universitatea Los Angeles din California, ca si ale profesorului H. Burr de la Universitatea Yale, sugereaza "existenta unui cmp energetic matrice, organizator pentru informatia genetica". Conform acestei teorii, "nu ADN-ul detine primul loc n transmiterea informatiei genetice, ci el este doar mijlocul prin care cmpul energetic originar transmite informatia genetica". n mod similar cu atributiile materiei sub forma de cmp care organizeaza sistemele biologice, ecocmpul va ordona sistemele economice, de la nivel micro la nivel macro si mondo.
6.3 Sistemul activitatii economice
Structura pentru un sistem
Activitatea economica si-a format, asa cum am vazut n paragraful anterior, o structura specifica unui sistem: componente materiale si legaturi interne si externe. Omul si-a adus n preajma sa produse ale altor sisteme sau chiar sisteme vii si nevii pentru a face mai productiva activitatea de obtinere si gestionare a valorii, att de necesara mentinerii sistemului sau departe de echilibru. n urma acestei actiuni de dezvoltare a activitatii economice si a sistemului activitatii respective, s-a conturat un sistem complex ce cuprinde: - microeconomia (ntreprindere, institutie); - macroeconomia; - mondoeconomia; - cosmoeconomia (nca ntr-o faza incipienta). La nivelul microeconomiei, forma cea mai reprezentativa a sistemului activitatii economice este ntreprinderea. Structura sa cuprinde toate componentele materiale specifice unui sistem de natura economica (omul, mijloacele si obiectele activitatii economice, informatia, mediul natural intern, dar si componentele exterioare, mediul natural exterior, societatea ), precum si legaturile directe si indirecte din ecocmp (vezi Figura nr. 6.2).
Subsistemele activitatii economice
Structura interna a firmei

Figura nr. 6.2
Pentru a pune mai mult n evidenta componenta legaturilor din componenta ecocmpului, va trebui sa localizam sistemul activitatii economice n structura sistemului general al Naturii. Astfel, conform celor redate n figura nr. 6.3, sistemul activitatii economice, structurat pe componentele sale micro, macro, mondo si cosmoeconomie, se afla, n majoritate, n cadrul sistemului societatii, fara a exclude situarea partiala direct n sistemul mediului natural. Figura nr. 6.3
Sistemul Mediului Natural
+/?
Sistemul Societatii
Sistemul economic
Influente reciproce, pozitive si negative
Sistemul activitatii economice primeste din af ara sa influente pozitive, +? (de crestere) sau negative, - ? (de temperare sau de distrugere). Aceste influente provin din partea sistemelor mediului natural si al societatii. La rndul sau, sistemul activitatii economice va transmite spre cele doua sisteme amintite influente pozitive (furnizarea de produse si servicii) sau negative (poluare, distrugerea de subsisteme). Principiile redate pentru microeconomie sunt similare si n cazul macroeconomiei (cu subsisteme ca banci, societati de asigurari, ministere economice etc. ) sau mondoeconomiei (cu forme de organizare ca institutii financiar-monetare internationale, conferinte si uni uni regionale sau mondiale etc.
PARTEA A DOUA
FENOMENUL MICROFINANCIAR
ntreprinderea, ca sistem complex n care au loc procese specifice activitatii economice, reprezinta sediul si pentru fenomenul financiar. Efect, dar si cauza, n sirul de stari dinamice n care intra o ntreprindere, repartitia financiara se constituie ca un fenomen complex, parte a microeconomiei si beneficiar al tuturor schimbarilor cerute de principiile economiei de piata dar si receptor al distorsiunilor tranzitiei. Fenomenul microfinanciar si dezvaluie continutul prin cercetarea sa cu ajutorul unor metode, modele si instrumente adecvate metodei stiintifice si tehnologiei didactice specifice disciplinei universitare Finantele ntreprinderii. Prin intermediul rezultatelor cercetarii stiintifice vom face cunostinta, n cadrul partii a doua, cu universul financiar al firmelor, precum si cu principiile si mecanismele proiectarii financiare a celor mai importante procese economice care au loc la nivel de ntreprindere, dar si n sistemele angajate n mecanismul de obtinere si gestionare a valorii, societatea si mediul. Bogata n concepte teoretice, partea a doua a disciplinei noastre este esentiala pentru formarea meseriei de economist, dar si pentru managerul care trebuie sa conduca o firma n conditiile exigentelor legilor pietei. Procesul de repartitie financiara conditioneaza desfasurarea eficienta si eficace a celor mai importante procese din viata ntreprinderii, consumul, productia, lichidarea.
CUPRINS Capitolul 4 Capitolul 5 Capitolul 6 Capitolul 7 Procesul de repartitie financiara Metoda de studi u al fenomenului microfinanciar Universul financiar al ntreprinderii Proiectarea financiara a ntreprinderii
CAPITOLUL 4 PROCESUL DE REPARTITIE FINANCIARA CUPRINS 4.1 4.2 4.3 4.4 Starea de repartitie financiara Principiile reglat oare ale repartitiei financiare Tipuri de repartitie Activitati tutoriale
CONCEPTE Starea de repartitie Reglarea circuitului valorii Conditionarea repartitiei Proces de repartitie Proces de schimb Repartitie financiara Repartitie economica Repartitie prin credit Donatie Obiect de studiu Metoda de studiu Management financiar
Procesul de repartitie financiara
4.1 Starea de repartitie financiara
Repartitia - o rezultanta a unor influente multiple
Teama de cadere spre echilibru
Reglator al circulatiei valorii n societate
Privita n general, repartitia este o stare dinamica n care intra sistemul biosocial al ntreprinderii, sistemul general al societatii si, din ce n ce mai mult, sistemul mediului natural nconjurator. La nivel de ntreprindere ne intereseaza si modul cum reactioneaza societatea si mediul, ntruct ntreprinderea are misiunea de a produce pentru ntreaga societate, precum si pentru refacerea si protectia mediului nconjurator. Starea de repartitie a sistemului ntreprindere se realizeaza, n principal, sub impulsul liniilor de forta ale starilor productie, lichidare si de consum. Teama de cadere spre echilibru determina o preocupare "feroce" pentru gasirea si atragerea de potential economic; gnditi-va cu ce "forta" cautati mncarea atunci cnd va este foarte foame! n centrul atentiei acestor linii de forta vor fi sursele de potential economic sub forma de produse si servicii, surse existente n sistemele din economie, societate si mediu. "Devorarea" de potential nu poate fi o practica pe care o societate moderna sa o accepte n mod tacit! n calea acestor "tentacule" ale sistemelor flamnde, societatea a pus procesul de repartitie. Principala sa menire este aceea de reglator al circulatiei valorii n societate (respectiv, n ntreprindere). Vezi figura 4.1.
Figura nr. 4.1
Cenzurarea comenzilor catre productie si catre consum
Pe de o parte, sunt solicitarile de potential formate din cerintele omului, ntreprinderii si societatii, precum si ale mediului nconjurator. Se adauga necesarul de export (solicitari notate cu C ). Pe de alta parte, se afla sursele de potential, formate de mediul nconjurator, societate, productia de produse si servicii, rezervele si importul (notate cu S). Dupa cum se observa n figura nr. 4.1, repartitia receptioneaza solicitarile consumului pe care le analizeaza "critic" pe baza unui principiu reglator asupra caruia vom reveni. Din aceasta analiza se naste o conexiune de reglare a consumului, notata cu -/+ Consum; numai dupa aceasta corectie, solicitarea consumului este "lasata" sa treaca spre sursele de potential. Si raspunsul surselor de potential este "cenzurat" de repartitie. Si el va fi analizat pe baza unui principiu reglator foarte sever. Conexiunea +/- Surse are misiunea de corectare cantitativa, calitativa si structurala a surselor curente si a importurilor de potential. Corectarea are misiunea de a satisface mai bine consumul curent, dar si misiunea de a pregati procesele de productie viitoare, dependente de amploarea, calitatea si structura consumului curent.
Atentionare n mod sigur, repartitia va receptiona "forta" proceselor complexe, consumul, productia, lichidarea. Ramne de vazut daca activitatea de repartitie pe care o genereaza procesul mentionat va fi la naltimea principiilor reglatoare favorabile progresului sau va cadea victima "coruptiei", viciind functionarea generala a sistemului ntreprindere, a sistemului societate si a sistemului global al mediului natural nconjurator.
4.2 Principiile reglatoare ale repartitiei financiare
Pentru a face fata ispitei coruptiei , repartitia are ca sprijin un set de principii reglatoare cu caracter legic. Aceste principii permit repartitiei sa regleze solicitarile de potential din partea sistemelor economice sociale si din mediu aflate n starile dinamice de productie, consum, lichidare. ntre aceste principii se afla conditionarea cererii de marimea sursei de satisfacere, ca principiu general pentru toate tipurile de repartitie (vezi Cadrul 4. 1).
Cadrul 4.1 Cel mai cunoscut si practicat principiu de lucru n cadrul repartitiei este cel care regleaza nivelul si structura solicitarilor n functie de volumul si structura resurselor de potential (valoare). Sau, altfel spus, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Acest mod de a pune problema nu este nsa suficient. Se impune, n multe cazuri, si o conditionare ntre cerinta sistemului solicitator si contributia acestuia la obtinerea resurselor de potential (contributii din perioada to). nsa, nici aceasta conditionare nu permite repartitiei sa elimine complet aspectele de tensiune si de degradare viitoare a sistemelor economice, sociale si de mediu. Este necesara o conditionare a nivelului si structurii solicitarilor si de nivelul si structura contributiilor viitoare ale sistemelor solicitatoare (contributii din perioada tn ). Aceasta multipla conditionare (redata si n fig ura nr. 4.2) permite repartitiei sa asigure o satisfacere corespunzatoare a solicitarilor, evitarea distribuirii prin specula si a mbogatirii fara cauza, precum si pregatirea corespunzatoare a viitoarelor procese de productie si de consum n conformitate cu evolutia progresului stiintific si tehnic din economia nationala si mondiala (vezi Cadrul 4.2).
Alte tipuri de conditionari pentru repartitie
Figura nr. 4.2
Cadrul 4.2 Astfel, n economie, sectoarele care nu mai corespund cerintelor pietei vor fi asigurate cu fonduri "n scadere", n timp ce acele sectoare care au o perspectiva certa vor beneficia de fonduri peste contributia lor din momentul to. O situatie similara se ntmpla si n interiorul ntreprinderii; elementele structurii de productie sunt tratate de repartitie nu numai n functie de contributia curenta. Astfel, avnd n vedere schimbarile din economia mondiala, unde se acorda cu prioritate atentie productiei de informatii, elementul de informatii va trebui sa primeasca n prezent resurse mai mari dect contributia curenta: n acest caz, se are n vedere contributia importanta din perioada tn a acestui element. Repartitia se ntregeste prin procesul de schimb. Prin schimb, repartitia si definitiveaza misiunea de distribuire de valoare n economie (respectiv, n ntreprindere), societate, mediu. Fondurile financiare sau economice provenite din repartitie vor determina, n primul rnd, nivelul si fluxurile de moneda emisa de sistemul bancar. n al doilea rnd, prin utilizarea banilor, persoanele beneficiare ale repartitiei vor intra n posesia bunurilor la nivelul valoric al fondurilor repartizate. La rndul s au, schimbul confirma dimensiunea efectiva a valorii recunoscute de consumator, conditionnd cantitativ valoarea pe care repartitia o distribuie. 4.3 Tipuri de repartitie Analiznd continutul procesului de repartitie, constatam disocierea acestuia n cteva tipuri principale . Aceasta structurare este n functie de conditionarile pe care repartitia le pune solicitarilor avansate de sistemele economiei (ntreprinderii), societatii sau mediului natural nconjurator. Astfel, daca se are drept criteriu contributia din momentul to a solicitantului, repartitia are un caracter ECONOMIC, repartitia acceptnd regula schimbului ntre efortul facut de solicitant si valoarea repartizata. (Exemplu: repartitia de valoare pentru acoperirea cheltuielilor materiale si a salariilor). Daca repartitia are n vedere contributia viitoare (din tn) a solicitantului de potential (valoare), atunci repartitia capata un caracter FINANCIAR. Formarea, refacerea, dezvoltarea sau perfectionarea elementelor sistemului ntreprindere se rezolva printr-o repartitie de tip financiar. Tot financiara este si repartitia care rezolva solicitarile din afara ntreprinderii pentru activitati specifice societatii ca sistem global (aparare, administrare, nvatamnt, cultura, sanatate, protectie sociala, protectia si refacerea mediului etc.).
Legatura dintre repartitie si schimb
Repartitia economica
Repartitia financiara
Repartitia prin credit
n economie exista si un al treilea tip de repartitie, CREDITUL. Posesorii de drept ai valorii repartizate economic si financiar sunt "deposedati" temporar de valoarea primita (mecanismul este mult mai complex), n schimbul unui pret (dobnda de depozit); valoarea respectiva se ncredinteaza, tot temporar si la un pret numit dobnda de creditare, altor agenti economici n vederea transformarii si conservarii n noi bunuri. n practica economica nu este exclusa si o a patra categorie de repartitie, DONATIA. Indiferent de motivatia sa (sociala, politica), donatia are efecte n procesul de repartitie, n general. n principal, daca donatia se adreseaza unei ntreprinderi sau institutii, ea poate fi ncadrata n zona repartitiei financiare (donatia respectiva suplinind o repartitie financiara din partea ntreprinderii sau a Bugetului de stat). Daca donatia se adreseaza unei persoane fizice, ea are, n mare parte, un continut economic, suplinind o valoare ce se repartiza pe baza unui merit trecut sau din cauza ca are o destinatie specifica unui consum individual. Ca n toate cazurile, separatia ntre financiar si economic nu poate fi completa nici n cazul donatiilor.
Repartitia tip donatie
Figura nr. 4.3
Repartitia obiect de studiu
Starea de repartitie a ntreprinderii, cu toate formele sale de manifestare, este OBIECT de STUDIU pentru disciplina FINANTELE NTREPRINDERII. Nefiind o alta disciplina care sa studieze repartitia economica (dar si din cauza ca separatia economic - financiar nu este neta), Finantele ntreprinderii preiau n sarcina lor ntregul proces de repartitie. Binenteles, atentia prioritara se va acorda repartitiei financiare. Finantele ntreprinderii studiaza, o data cu procesul repartitiei, si managementul financiar sau, altfel spus, conducerea eficienta si eficace de alocare corecta si profitabila a resurselor. Prin alocarea resurselor, activitatea financiara are posibilitatea de a influenta favorabil ntregul mecanism de obtinere si de gestionare a valorii.
Managementul financiar - conducerea alocarii de resurse
Procesele de consum si de productie din ntreprindere, din societate si din mediu sunt conditionate n mod direct de volumul, promptitudinea si principiile de eficienta ce nsotesc alocatiile financiare. Obiectul de studiu va fi supus unei cercetari complexe. Prin folosirea unor metode, modele si instrumente adecvate vor fi dezvaluite continutul, cauzele si modul de manifestare a repartitiei financiare si a managementului financiar la nivel de ntreprindere, punnd n evidenta obiectivele principale ale disciplinei universitare FINANTELE NTREPRINDERII, obiective subordonate formarii profesiei de economist n domeniul financiar . 4.4 Activitati tutoriale Pentru orientarea studiului, vedeti Capitolul 1. NTREBARI RECAPITULATIVE
Ce factori determina starea de repartitie n care intra periodic o ntreprindere? Care este locul si rolul repartitiei n cadrul activitatii economice din ntreprindere? Dupa ce principii se organizeaza repartitia si cte tipuri de repartitie apar n unitatea economica? Cum se manifesta rolul reglator al repartitiei, n general, si al celei financiare, n special? Care este obiectul de studiu al disciplinei universitare Finantele ntreprinderii? n ce masura repartitia financiara influenteaza procesele economice, sociale si de mediu angrenate n mecanismul de obtinere si de gestionare a valorii? n ce consta rolul managementului financiar? TESTE DE AUTOVERIFICARE 4.1 Care dintre urmatoarele procese sta la baza repartitiei financiare (ca proces primar) : a) transformarea; b) productia; c) transferul; d) conservarea; e) consumul. 4.2 Care dintre urmatoarele principii este avut n vedere la repartitia de tip economic: a) conditionarea cerinte t 1 contributie din t0 ; b) conditionarea cerinte t 1 contributie din t n ; c) conditionarea cerinte t 1 volumul resurselor; d) conditio narea cerinte t 1 pozitia sociala a solicitantului; e) conditionarea cerinte t 1 pozitia politica a solicitantului.
4.3 Dar la repartitia de tip financiar ? 4.4 Care din principiile de la 4.2 este avut n vedere de toate tipurile de repartitie? 4.5 Care este obiectivul principal al managementului financiar la nivel de firma: a) repartitia financiara; b) repartitia economica; c) repartitia prin credit; d) repartitia prin donatie; e) alocarea corecta si profitabila a resurselor.
4.1 Declansarea starii de repartitie
Deschiderea pietei interne pentru aparatura audiovizuala, dupa 1989, a nsemnat declansarea concurentei pentru producatorii din tara. Astfel, ntreprinderea care producea televizoare s-a vazut n situatia de a alege una din variantele urmatoare pentru a supravietui: 1. Sa-si modernizeze partial propriul produs; 2. Sa coopereze cu o firma puternica pe piata receptoarelor TV (Gold Star, spre exemplu); 3. Sa asimileze receptoare de nivel mondial, prin transformari si retehnologizari de mare amploare. n toate cele trei situatii, ntreprinderea trebuia sa intre ntr-o stare de repartitie: n primul caz, pentru reproiectare si modernizare; n al doilea rnd, pentru import de piese si tehnologie de la firma straina; calificare; n al treilea caz, pentru informatia de produs, retehnologizare, import de piese, calificare.
Dezbateti cazul intrarii n starea de repartitie si apreciati amploarea repartitiei ce se declanseaza n fiecare din cele trei situatii.
4.2 Oprirea starii de repartitie Firma Dow Chemical realiza starea sa de repartitie si sub forma unei donatii catre Universitatea Centrala din Michigan. Din initiativa unor grupuri feministe din Universitate a fost invitata actrita Jane Fonda pentru a sustine o conferinta, n schimbul sumei de 3.500 $ din fondurile Universitatii. n cursul cuvntarii, actrita a atacat dur marile ntreprinderi pentru rolul lor nociv asupra mediului, ntre care a citat si firma Dow Chemical. n urma acestei cuvntari, firma respectiva a hotart sa suspende donatia de aproximativ 70.000 $ anual, ntrerupnd astfel legatura de repartitie dintre firma si Universitate. Fara a comenta ct de "democratic" este gestul firmei, analizati efectul deciziei asupra proceselor din ntreprindere si din Universitate si n special asupra procesului de repartitie. (L. Boone si D. Kurtz, LEntreprise daujourdhui, Qubec, Canada, 1983).
4.3 Referat Pornind de la un caz concret (finantarea unei universitati, a unei investitii etc.), realizati un referat privind conditionarile posibile care nsotesc o repartitie financiara n conditiile actuale ale economiei noastre. Caracterizati aceste conditionari si ncercati sa diminuati rolul lor inhibator sau sa accentuati efectele favorizante pentru activitatea economica, sociala sau de mediu.
4.4 Construirea de grafice Redati grafic structura cheltuielilor bugetului de stat pe anul n curs si pentru anul urmator. Comentati graficele realizate, evidentiind sistemele si procesele beneficiare de fonduri (economic, social, mediu), punnd n relief efectele posibile, pozitive sau negative, asupra mecanismului de obtinere a valorii n economia nationala.
RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE
4.1 c; 4.2 a; 4.3 b; 4.4 c; 4.5 e. Nota: fiecare ntrebare este evaluata cu cte 2 puncte. Nota 10,00 se obtine prin nsumarea celor 10 puncte.
CAPITOLUL 5 METODA DE STUDIU
CUPRINS 5.1 5.2 5.3 5.4 5.5 5.6 5.7 Metoda stiintifica de studiu Abordarea istorica Abordarea sistemica Abstractizarea stiintifica Masurarea Stiinta si disciplina Finantele ntreprinderii Activitati tutoriale
CONCEPTE Metoda de studiu Abordarea istorica, sistemica Abstractizarea stiintifica Functiunea financiara Functia financiara Metoda inductiva si deductiva Modele de redare a realitatii financiare Masurarea cu ajutorul etalonului monetar Stiinta financiara Disciplina universitara a finantelor Procedee didactice n finantele ntreprinderii
Metoda de studiu
5.1 Metoda stiintifica de studiu
Investigarea obiectului de studiu, FENOMENUL REPARTITIEI FINANCIARE si MANAGEMENTUL FINANCIAR la nivel de ntreprindere, presupune existenta si utilizarea unei metode stiintifice de studiu, completata cu metode, instrumente si procedee didactice, specifice disciplinelor din nvatamntul superior economic. Definitia 5.1 Metoda stiintifica asigura, prin procedeele si instrumentele utilizate, desprinderea din realitatea economica si introducerea n teoria stiintifica a regularitatilor, principiilor si legilor care determina si guverneaza fenomenul financiar la nivel de ntreprindere. Un prim procedeu de cercetare a fenomenului financiar este ABORDAREA ISTORICA, procedeu prin care se analizeaza evolutia n timp a fenomenului n cauza; din prezentarea acestei evolutii rezulta att dezvoltarea cantitativa a fenomenului financiar la nivel de ntreprindere, ct si schimbarile calitative intervenite n timp. ABORDAREA SISTEMICA, folosita deja n capitolele precedente, ne apropie de ntelegerea cauzelor care fac posibila aducerea ntreprinderii, ca sistem biosocial, n starea de repartitie. Liniile de forta care unesc elementele materiale ale sistemului si pe acesta cu mediul exterior firmei explica starea dinamica a repartitiei, precum si celelalte stari dinamice ale ntreprinderii. Nu vom neglija nici procedeul ABSTRACTIZARII STIINTIFICE prin inter mediul caruia, plecnd de la realitatea economica, ajungem la modelele tip simbol, trecnd prin modelele imitativ si index (daca folosim metoda de studiu inductiva). Daca recurgem la metoda deductiva, aplicam modelele demonstrate deja la fenomenul financiar, considernd modelele respective ca adevarate si pentru domeniul financiar. Metoda stiintifica de studiu practicata de finantele ntreprinderii (F.I.) rezulta si din cooperarea cu disciplinele economice teoretice si aplicative, cu disciplinele provenite din stiintele naturii, cu matematica, informatica etc. (vezi fig. nr. 5.1). Baza teoretica, sub forma de principii, concepte generale, legi, este asigurata de Economia politica si Finantele generale (publice) . Pentru investigarea concreta a fenomenului financiar la nivel de ntreprindere, Finantele ntreprinderii utilizeaza metode proprii, precum si instrumente si procedee folosite de discipline si stiinte ca Moneda, Contabilitatea, Economiile de ramura, Managementul, Marketingul etc.
Procedee de abordare a fenomenului m icrofinanciar
Cooperarea cu alte discipline pentru metode de studiu
Figura nr. 5.1
Finantele ntreprinderii utilizeaza, de asemenea, numeroase modele sintetizate de stiintele naturii si ale societatii. Daca aceste modele ne ajuta sa punem n evidenta legaturile interne ale fenomenului financiar, tratarea sa integrativa nu este posibila fara a apela la modelele si metodele ciberneticii, ale abordarii sistemice.
Informatica si forma sa concreta, Birotica, asigura metodele si tehnica pentru obtinerea rapida a informatiilor de natura financiara, "materia prima" pentru deciziile financiare, pentru conducerea prin finante a ntreprinderii (managementul financiar).
Metoda de studiu
5.2 Abordarea istorica
Evolutie pe sageata timpului

Cadru 5.1
Orice fenomen social, si chiar cele fizice, chimice, biologice, au "o traire n timp"; starea prezenta a fenomenului cercetat este rezultatul unei evolutii pe traseul unei "sageti a timpului" (vezi Cadrul 5.1). Pentru a ntelege continutul si cauzele acestui fenomen al repartitiei financiare la nivel de ntreprindere , se impune, chiar pe scurt, sa urmarim momentele istorice cele mai importante care au dus la conturarea fenomenului n cauza si a stiintei financiare.
Lucian Blaga: "Nu se poate ndeajuns sublinia importanta punctului de vedere istoric, cnd e vorba de a se pune n lumina stiinta si structura gndirii stiintifice". Sesizarea fenomenului de repartitie financiara la nivel de ntreprindere o datoram lui H. Fayol (1841-1926). n lucrarea sa Administration industrielle et gnrale el separa o functiune distincta a ntreprinderii, functiunea financiar-contabila. Aceasta functiune s -a conturat o data cu formarea ntreprinderii de tip capitalist si cu amplificarea efortului financiar pentru dotarea aparatului de productie. nainte de 1950, rolul principal al functiunii financiare era "de a cauta si obtine fonduri". Dupa 1950, atentia a fost ndreptata spre "utilizarea eficienta" a fondurilor, pentru ca, n prezent, ntreaga gestiune a ntreprinderii sa fie privita prin prisma functiunii financiare si realizata pe baza de bugete de natura financiar-monetara. Aceste schimbari au pregatit si aparitia Finantelor ntreprinderii, ca stiinta si disciplina universitara distincta. (vezi figura nr. 5.2).
nceputurile cercetarii fenomenului micro-financiar Aparitia Finantelor ntreprinderii ca disciplina
Figura nr. 5.2
Cuplarea functiunii financiare cu cea contabila a adus activitatii financiare att avantaje, ct si dezavantaje: Avantaje Contabilitatea ajuta cunoasterea, la un moment dat, a starii financiare a unitatii economice si urmareste desfasurarea cantitativa a fenomenului financiar. Dezavantaje A subordonat excesiv att activitatea financiara n sine, ct si conducerea acestui proces vital pentru unitatea economica, limitnd rolul financiarului n procesul de fundamentare si realizare a deciziilor economice. Sesizndu-se importanta functiunii financiare si minusurile cuplarii cu activitatea contabila, n ntreprinderea moderna activitatea financiara ocupa un loc propriu n stafful acesteia (vezi Cadrul 5.2). Rolul functiunii financiare s-a accentuat, mai ales dupa anul 1974. Acum mediul economic, financiar, monetar, care nconjoara ntreprinderea, a devenit total neprotejat, incert si destabilizant, o data cu largirea sa de la un cadru regional la unul national si, mai departe, la un cadru international.
Finantele un loc distinct n stafful firmei
Cadrul 5.2 Pierre Conso: Functiunea financiara ocupa un loc esential. Misiunea sa principala este de a conduce politica generala a firmei. De aceea, directorul general nu deleaga niciodata n ntregime aceasta functiune. (La gestion financire de l' entreprise, Dunod, Paris). nsusi managerul se schimba, profilul sau fiind prin excelenta axat pe marketing si negociere, piata financiara ocupndu-i o parte tot mai mare din programul sau de lucru zilnic. Istoric vorbind, functiunea financiara a nregistrat o evolutie att n plan cantitativ, ct si calitativ. Financiarul a depasit statutul sau de "cautator de fonduri", el devenind partener n conducerea efectiva a activitatii economice din ntreprinderea moderna. Aceste schimbari au intrat n continutul actual al fenomenului financiar, facndu-l deosebit de complex.
Financiarul partener la conducerea firmei
Metoda de studiu
5.3 Abordarea sistemica
Caracterul deosebit de complex, pe care fenomenul repartitiei financiare la nivel de ntreprindere l -a capatat pe parcursul dezvoltarii sale istorice, ne impune sa apelam la o metoda moderna de studiu, metoda abordarii sistemice (vezi Cadrul 5.3). Cadrul 5.3 Ilie Prvu: Evolutia cunoasterii stiintifice a impus trecerea de la modelul clasic, analitic, la modelul sintetic de gndire. Acest model a fost posibil prin aparitia unor disciplin e stiintifice cu profil prin excelenta integrativ: cibernetica, teoria sistemelor, teoria comunicatiei, semiotica. I. Prvu, Istoria stiintei. Acest mod de a pune problema ne ajuta sa interpretam fenomenul pe viu, n relatie permanenta cu realitatea economica, financiara, monetara, sociala din mediul care nconjoara ntreprinderea. Totodata, tratarea sistemica ne permite sa realizam un transfer de metode, principii, instrumente de la disciplinele integrative, dar si de la disciplinele care studiaza segmentele mediului economico-social cu care vine n contact repartitia financiara si fenomenul financiar din ntreprindere n ansamblul sau. Aceasta conditionare este pusa n relief cel mai bine prin utilizarea relatiei de functie (vezi figura nr. 5.3).
Interpretarea integrativa a fenomenului microfinanciar
Figura nr. 5.3
f y x
Conditionarea cantitativa a fenomenului microfinanciar
Fenomenul cercetat, cel financiar, este n postura de variabila dependenta (y), n timp ce mediul economic (productie, consum) n postura de variabila independenta (x). Prin acest procedeu (figura nr. 5.3) constatam ca fenomenul nostru se dezvolta cantitativ printr-o conditionare directa cu celelalte fenomene, impunndu-se o extindere a cercetarii spre continutul fenomenelor cu care repartitia financiara este n relatia tip functie: Deviz investitie = f (Consum); Profit = f (Productie)
Conexiunile inverse pozitive si negative
ntruct fenomenul financiar modern participa la conducerea activitatii economice, prin conexiuni inverse de tip negativ (-) - cu scopul de a tempera fenomenele economice - si prin conexiuni inverse pozitive (+) - cu scopul de a amplifica activitatile economice - va trebui sa introducem n metoda de studiu si modelele de tip cibernetic (figura nr. 5.4.). n acest model, rezultatele (y) sunt functie de intrari (x), dar si de calitatea structurii de transformare (A), calitate data de coeficientul de transformare (a), precum si de factorul timp (dt):
Relatia 5.1 y = f (x, a) dt
Utiliznd acest model, punem mai bine n evidenta contributia activitatii financiare la functionarea sistemului ntreprindere. Fiind prezenta n cuprinsul conexiunii inverse a acestui sistem, activitatea financiara contribuie la modificarea intrarilor (x) si la corectarea coeficientului de transformare (a). Figura nr. 5.4
Respectarea dimensiunii timp a fenomenului
Totodata, avnd contacte directe cu fenomenul monetar, activitatea financiara din ntreprindere impune respectarea dimensiunii timp n activitatea economica, dimensiune redata, n special, prin evolutia dinamica a etalo nului monetar. De aceea, n dimensionarea valorii repartizata prin finante, se va face apel la modelul valorii actualizate. Aceeasi tratare integrativa ne va impune sa apelam la indicatorii de elasticitate, indicatori care redau relatia de dependenta cantitativcalitativa dintre modificarea unui factor economic (Q) si modificarea fenomenului financiar, F (vezi relatia 5.2).
Metoda de studiu
Relatia nr. 5.2 Q/Q --------> F/F 5.4 Abstractizarea stiintifica Realitatea economica intra n constiinta si comportamentul nostru prin modele. De aceea, misiunea metodei de studiu este, n principal, de a sintetiza ct mai multe modele despre fenomenul financiar sau (si) de a aplica unele modele deja existente n alte stiinte la realitatea financiara din ntreprindere. Aceasta misiune se realizeaza prin: a) procedeele cunoasterii inductive; b) procedeele cunoasterii deductive. Exemplificam aceste procedee pentru realitatea econom ica din ntreprindere (vezi figura nr. 5.5).
Cunoasterea inductiva si cunoasterea deductiva
Figura nr. 5.5
Produsul abstractizarii: modele simbol
Conceptele (ntreprindere, finante, profit etc.), formulele matematice (deviz, functii etc.)., legile, definitiile toate modelele de tip simbol si au originea n realitate si ajung n meseria de economist pe baza abstractizarii. Calitatea lor n privinta expresivitatii si a influentarii comportamentului depinde si de talentul celui care a construit modelul tip simbol, dar si al celui care corecteaza permanent acest model prin rentoarceri la realitate. n acest mod, cel care nvata "nu retine numai cuvinte", ci si cizeleaza permanent notiunile att de abstracte care abunda n stiintele si disciplinele economice cu ajutorul modelului ostensiv, model prin care se realizeaza contactul periodic cu fenomenul real aflat n schimbare rapida.
Tot att de sensibila este si metoda deductiva . A ncadra o realitate complexa ntr-un model (precum cel cibernetic folosit n exemplul anterior) seamana mult cu procedeul utilizat de Procust, tlharul din Atica (vezi Asocierea 5.1). n mod sigur, prin metoda deductiva se pierde sau se adauga ceva care nu apartine 100% fenomenului care se interpreteaza cu ajutorul unui model tip simbol, mprumutat de la alt domeniu. Asocierea 5.1 Procust, dupa ce-i jefuia pe calatori, i culca pe cei nalti ntr-un pat mic, retezndu-le din picioare, ca sa ncapa n el; pe cei scunzi i culca ntr-un pat mare, zdrobindu-le madularele, ca sa-i ntinda n toata lungimea lui. Si n acest caz, maiestria didactica si stiintifica joaca un rol esential pentru calitatea nvatarii si formarii elementelor de sprijin ale meseriei de economist n domeniul financiar. Acest lucru este cu att mai necesar cu ct n limbajul economic si cel pur financiar se utilizeaza numeroase concepte mprumutate din alte domenii sau construite din cuvinte care acolo au alta semnificatie (mijloc fix, mijloace circulante, amortizare etc.). Trebuie sa atragem atentia si asupra schimbarii n timp a semnificatiei unui termen; chiar continutul activitatii financiare s-a modificat, de la activitatea de a cauta si aduce fonduri, la cea de participare la conducerea activitatii economice din ntreprindere! n toate aceste cazuri, vom proceda la avizarea cititorului si la educarea lui n sensul cel mai apropiat de evolutia realitatii financiare. 5.5 Masurarea Putem spune ca omul si-a nceput drumul greu al cunoasterii cu operatiunea de masurare. "Pentru ca atunci cnd putem masura marimea despre care vorbim , remarca celebrul Lord Kelvin (William Thompson) si o putem exprima printr-un numar, atunci noi stim ceva despre ea; masurarea poate constitui un nceput de cunoastere n ideile noastre, catre nivelul de stiinta, indiferent despre ce chestiune este vorba" (vezi Cadrul 5.4).
Rolul maiestriei didactice si stiintifice
Masurarea primul pas n cercetarea unui fenomen
Cadrul 5.4 Compania care a plasat primul cablu transatlantic de telegraf a angajat un tnar inginer, W. Thompson, drept consultant. Pentru a rezolva unele probleme legate de acest proiect, el a facut numeroase masuratori de precizie. Aceasta experienta l-a ajutat sa-si formuleze conceptia citata n acest paragraf.
Metoda de studiu
Nici fenomenul financiar nu poate face exceptie. Repartitia financiara are o dimensiune valorica cantitativa pe care trebuie sa o cunoastem.
Valoarea obiectul masurarii
Masurarea n domeniul financiar are drept obiectiv valoarea repartizata financiar. Actiunea de masurare va folosi etalonul monetar. Cu ajutorul etalonului monetar se va da o forma vizibila valorii ce se repartizeaza n ntreprindere, forma care apare sub denumirea de pret. Aceasta informatie despre valoare cuprinde:
Informatia de pret o parte neutra ce rezulta din comparatia valorii din bunul evaluat cu valoarea-etalon (ex. 1.000); o parte variabila, etalonul monetar, care da semnificatia de valoare (ex. leu, dolar).
Deci, rezultatul masurarii, pretul, reprezinta un numar care nmulteste un etalon. Relatia 5.2 PRET = 1000 x Leu etalon.
Utilizarea etalonului monetar de catre metoda de studiu a finantelor ntreprinderii are urmatoarele rezultate: Relatia 5.3 PRODUCTIE produse : etalon = venituri sau n x leu etalon CONSUM serviciu : etalon = cheltuieli sau m x leu etalon
n prezent, modificarea rapida a etaloanelor monetare sub influenta unor factori foarte diversi a dus la schimbarea radicala a semnificatiei informatiei privind valoarea. Pretul devine o informatie n care un numar nmulteste un etalon monetar n miscare (vezi graficul urmator).
Avertizare Introducnd n actiunea de masurare un etalon aflat n permanenta modificare cantitativa, semnificatia despre valoare se modifica zilnic, n cazul leul ui, sau la fiecare secunda, n cazul etalonului dolar sau etalonului euro! Figura nr. 5.6
Utilizarea semnului banesc n miscarea valorii
Finantele ntreprinderii utilizeaza si cea de-a doua componenta a categoriei de moneda, semnul monetar (banesc). Aceasta utilizare se refera la folosirea semnelor banesti pentru a vehicula informatia valorica referitoare la fondurile repartizate spre actiunile si persoanele beneficiare ale repartitiei financiare. Valoarea repartizata pe destinatii se "varsa" n masa de bani semn pusi n circulatie de sistemul bancar (vezi figura nr. 5.6). Banii-semn ncarcati cu informatia v r' (valoare redata prin etalon si repartizata financiar) vor vehicula fondul financiar si vor functiona ca mijloc de plata si mijloc de schimb, definitivnd repartitia.
Metoda de studiu
Etalonul monetar actual: puterea de cumparare
Masurarea reda fenomenul financiar sub forma att de abstracta (si de contestata!) a unei cifre; a unei cifre urmate de un etalon monetar. Trebuie ca utilizatorul sa cunoasca foarte bine semnificatia etalonului care urmeaza cifrei, mai cu seama acum, cnd etalonul monetar este reprezentat de puterea de cumparare corespunzatoare unitatii monetare. Acest etalon reda, la nivelul unitatii monetare (leu, dolar, euro etc.), structura si evolutia Produsului Intern Brut (vezi figura nr. 5.7).
Figura nr. 5.7
Exprimarea grafica a fenomenului microfinanciar
Pentru a mari atractivitatea rezultatelor masuratorii, dar si ale cercetarii logice, metoda de studiu si procedeele didactice recomanda utilizarea frecventa a exprimarii grafice a fenomenului financiar. Graficul reda evolutia cantitativa, n timp, a fenomenului analizat si corelatia cu alti factori (vezi figura nr. 5.8). Totodata, el reda si aspectele structurale ale fenomenului (componente, factori de influentare etc.).
Figura nr. 5.8
cost profit
Metoda de studiu aplicata fenomenului financiar utilizeaza si alte procedee pentru a cunoaste continutul si semnificatia fenomenului financiar (sondaje, metode de stimulare a creativitatii, jocuri economice, jocuri de conducere etc.). 5.6 Stiinta si disciplina Finantele ntreprinderii Ca urmare a aplicarii metodei de studiu la fenomenul financiar din ntreprindere se desprind din realitate concepte, legi, principii, regularitati, relatii matematice; toate vor intra n continutul stiintei "FINANTELE NTREPRINDERII" . Lucrul acesta este deosebit de util; avem rezultatul investigarii unei parti a realitatii din ntreprindere, starea de repartitie n care intra sistemul respectiv. Cauze, relatii cauzale, legi, ipoteze se strng n baza de date a stiintei. Dar numai cei avizati n domeniul financiar pot ntelege acest rezultat; el este arid, puternic abstractizat si matematizat (figura nr. 5.9).
Produsul metodei de studiu - stiinta
Figura nr. 5.9
Pentru a ajunge n amfiteatru si, mai departe, n meseria de economist, acest rezultat "att de pretios" trebuie sa parcurga nca doua etape:
1. Etapa gradinaritului , n care numerosi oameni de stiinta

cultiva paradigmele de baza ale stiintei, facndu-le aplicabile (ei descopera tehnologii si instrumente de aplicare, dar si anomalii) si 2. Etapa didactica . Aici intra n rol profesorul, cu talentul sau didactic , care face accesibil continutul stiintei si-l disciplineaza pe student, facndu-l adeptul principiilor si legilor desprinse din fenomenul cercetat.
Metoda de studiu
Sinteza tehnologiei de lucru si a proceselor decizionale
Asocierile cu fenomene si modele cunoscute, marirea si concentrarea atentiei prin instrumente si procedee grafice, sonore, video (si chiar artistice!) fac posibila implementarea n memoria auditoriului a conceptelor, legilor, relatiilor cauzale ce caracterizeaza fenomenul financiar. Dar disciplina universitara nu se rezuma doar la a face credibila teoria stiintifica. Ea si propune sa sintetizeze si tehnologia de lucru pentru cel care, odata nvatat, porneste la nfaptuirea concreta a repartitiei financiare. Avnd n vedere schimbarea n timp a continutului fenomenului financiar (el cuprinznd si implicarea activitatii financiare n conducerea activitatii economice), disciplina universitara Finantele ntreprinderii mijloceste si angajarea specialistului financiar n procesele decizionale din fiecare unitate economica (vezi Cadrul 5.5).
Cadrul 5.5 n primul rnd, se desprind etapele, principiile, tehnicile de fundamentare, adoptare si realizare a deciziilor de natura financiara. Este forma concreta de manifestare a profesiei de economist financiar. n al doilea rnd, se prezinta modul n care activitatea financiara participa la fundamentarea, adoptarea si realizarea celor mai importante decizii economice si tehnice din ntreprindere (productie, dezvoltare, transformare). Acest capitol poate sa para prea greu; el ar trebui sa stea, tot att de bine, si la sfrsitul lucrarii, adica acolo unde se observa mai bine ce procedee s-au folosit pentru a cunoaste si practica activitatea de repartitie financiara. Iesirea din acest impas este posibila: cititi acest capitol acum, precum si la sfrsitul ntregului manual. Va dorim succes!
Modelul orientarii n privinta studiului se gaseste la finalul capitolului 1.
Care este rolul metodei stiintifice de studiu n cunoasterea unui fenomen economic? Cum apreciati rolul abordarii istorice n cunoasterea fenomenului microfinanciar? Abordarea sistemica complica ntelegerea sau este un procedeu ce se conformeaza realitatii? Ce modele se utilizeaza n cercetarea activitatii economice si financiare din ntreprindere si care este gradul de abstractizare al acestor modele? Ce rol are masurarea n cunoasterea unui fenomen? Cum si cu ce masuram fenomenul microfinanciar? Prin ce metode didactice se transforma stiinta financiara n disciplina universitara?
5.1 Care dintre procedeele de investigare a obiectului de studiu al disciplinei Finantele ntreprinderii realizeaza modelele tip iconic, index si simbol: a) abordarea istorica; b) abordarea sistemica; c) abstractizarea stiintifica; d) masurarea; e) reprezentarea grafica. 5.2 Care din urmatoarele schimbari a aparut dupa 1974 n functiunea financiara a ntreprinderii: a) rol n cautarea si obtinerea de fonduri; b) rol n gestionarea prin bugete a ntregii activitati; c) rol n utilizarea eficace a fondurilor; d) rol n cunoasterea mediului intern. 5.3 n care dintre componentele sistemului ntreprindere, ca sistem cibernetic, se afla localizata activitatea financiara: a) intrarile, X; b) iesirile-rezultate, Y; c) conexiunea de autoreglare, +/- ? X; A; d) structura de transformare, A. 5.4 Care dintre modelele urmatoare este cel mai apropiat de forma realitatii economice: a) simbol; b) iconic; c) index; d) matematic; e) definitie. 5.5 Rezultatul masurarii valorii este o informatie compusa. Care din componentele sale da sens informatiei monetare despre valoare: a) pret; b) etalon; c) numar ; d) cheltuiala.
Metoda de studiu
5.1 Corectarea masurarii prin bani Declansarea inflatiei n economia noastra impune corectarea informatiei banesti privind valoarea. Aceasta, exprimata printr-un numar care nmulteste etalonul, a avut urmatoarea evolutie: 1989 1991 1992 1996 1997 2002 4 lei 12 lei 20 lei 500 lei 1300 lei 3500 lei 2000 lei 4000 lei 10000 lei 97000 lei 150000 lei 3500 lei
1 pine sal. min.
Pe baza acestor date si a evolutiei lor viitoare, realizati o dezbatere privind etalonul monetar si modalitatile de corectare a rezultatului masurarii prin bani. 5.2 Vulnerabilitatea ... dolarului Dolarul, ca etalon international, se afla si el ntr-o continua eroziune inflationista. De aceea, utilizarea sa trebuie nsotita de o corectare periodica. Indicele preturilor de consum n SUA a evoluat astfel: 1995 = 100%; 1999 = 109,3%; 1997 = 105,3%; 2001 = 116,3% ...........
Comentati aceste cifre si propuneti masuri de corectare a masurarii valorii cu ajutorul dolarului etalon. 5.3 Referat Pornind de la procedeele de cercetare a unui fenomen economic, realizati un scurt referat privind cunostintele posibil de desprins din fenomenul analizat (o activitate economica, activitatea unui serviciu financiar, activitatea unui serviciu de contabilitate etc.). Reliefati rolul complementar al diferitelor procedee de cercetare.
5.4 Dezbatere
Abordarea istorica a fenomenelor economice a fost o perioada de timp abandonata, considerndu-se a avea o semnificatie redusa si un aport limitat la elucidarea aspectelor de continut. Metoda este nsa utilizata si de stiintele fizice (modelul marii explozii initiale), de biologie (evolutia speciilor) etc. Dezbateti aceste cazuri si posibilitatea aplicarii metodei respective, precum si a celorlalte tipuri de abordari, la fenomenul microfinanciar.
5.5 Teme pentru cercetarea stiintifica
Metoda de studiu poate fi obiect de cercetare stiintifica, dar si aplicativa, de verificare a diferitelor modele la fenomenul microfinanciar concret: Avantajele si dezavantajele abordarii istorice a fenomenului microfinanciar pe exemplul firmelor din Romnia (n diferite perioade ale evolutiei economiei romnesti); Abordarea sistemica a fenomenului microfinanciar dintr-o firma privata; Abstractizarea stiintifica a fenomenului repartitiei profitului; Efecte perturbatorii n masurarea si comunicarea valorii n conditiile fluctuarii accentuate a etaloanelor monetare; Tipuri de grafice utilizabile n redarea fenomenului microfinanciar; Contributia informatizarii la cunoasterea si conducerea fenomenului microfinanciar.
Metoda de studiu
5.1 c; 5.2 b; 5.3 c; 5.4 b; 5.5 b. Nota: fiecare ntrebare este evaluata cu 2 puncte. Nota 10,00 este realizata n conditiile n care raspundeti corect la toate ntrebarile.
CAPITOLUL 6
UNIVERSUL FINANCIAR AL NTREPRINDERII
CUPRINS 6.1 6.2 6.3 6.4 Motivatia intrarii ntreprinderii n starea de repartitie Structura universului financiar al firmei Activitatea financiara Activitati tutoriale
CONCEPTE Formarea, refacerea, dezvoltarea si lichidarea structurii de productie Repartitia financiara I si II Legaturi informationale de tip calitativ Legaturi financiare de tip cantitativ Universul financiar al ntreprinderii Operatiuni financiare elementare Informatia financiara Decizia financiara privind consumul Decizia financiara privind productia Reproiectarea de tip financiar
Universul financiar al ntreprinderii
6.1 Motivatia intrarii ntreprinderii n starea de repartitie
ntreprinderea sistem departe de echilibru
ntreprinderea, ca sistem complex, se comporta, asa cum am vazut nca din capitolul 3, ca un sistem aflat departe de echilibru. Aceasta caracteristica o ncadreaza n mare parte n categoria sistemelor vii, sisteme care si pastreaza pozitia departe de echilibru si ordine interna prin atragerea de entropie joasa din mediul extern. Pentru economia sistemului ntreprindere fenomenul nu difera mult, ca principiu, de fenomenul care are loc n celula vie (vezi Cadrul 6.1).
Cadrul 6.1 Biochimia considera ca pentru economia metabolismului din celula este nevoie de urmatoarele: substanta, pentru a o folosi la sinteza compusilor necesari pentru formarea structurii sale; energie , pentru exercitarea functiilor sale; informatie pentru a conduce procesele metabolice si pentru a se adapta la mediul nconjurator. Pentru a exista ca sistem, ntreprinderea trebuie sa treaca, n primul rnd, printr-un proces de CONSUM. n acest proces , componentele sale (om, activele corporale, activele circulante, fondul de informatii si mediul natural intern) se formeaza, se refac, se dezvolta. Fiecare din aceste operatii presupune o motivatie care tine de mecanismul intern al ntreprinderii sau este o consecinta a contactului unitatii economice cu fortele din mediul natural ncon jurator si din cel social.
Consumul primul proces n care intra un sistem
Formarea firmei Sub presiunea necesitatilor de pe piata se adopta decizia nfiintarii unei capacitati de productie sub forma de ntreprindere. n economia noastra, ntreprinderea se ncadreaza n categoriile de societate comerciala sau regie autonoma. Societatea comerciala (pe actiuni, cu raspundere limitata etc.) are o autonomie financiara si functionala maxima si exista ntr-o diversitate de forme, n privinta proprietatii (de stat, privata, mixta, straina). Regia autonoma este forma de organizare a ntreprinderilor care ramn 100% n proprietatea statului. Ele sunt autonome din punct de vedere functional, dar au un regim specific n privinta relatiilor financiare cu administratia de stat: primesc subventii, n cazul cnd nregistreaza pierderi si varsa la buget profitul ce depaseste unele necesitati interne.
Formele de existenta a unei ntreprinderi
Refacerea firmei Pentru ntreprinderile n functiune, aceasta operatiune se impune permanent. Dupa fiecare proces de productie, elementele sale ies "slabite", ele cednd o parte mai mica sau mai mare din potentialul acumulat anterior (vezi figura nr. 6.1). Figura nr. 6.1
Potentialul cedat sub forma de servicii intra n compozitia valorica a produselor; de aceea, reluarea unui nou proces de productie nu mai este posibila fara o noua "aprovizionare" cu valoare prin intermediul unui proces de consum. Dezvoltarea firmei Fara a diferi prea mult de actiunea de formare, dezvoltarea presupune o adaptare cantitativa si calitativa la evolutia cererii de pe piata. n unele cazuri dezvoltarea solicita si reprofilarea, schimbarea de structura sau modernizarea ntreprinderii. Toate aceste operatiuni sunt realizabile tot printr-un proces de consum. Procesul de consum cerut de aceste operatiuni poate fi amplificat de efectele distructive ale unor factori naturali sau de efectele economicosociale ale fluctuarii cererii, uzurii morale, greve, somaj, inflatie etc. Din cele relatate mai sus, ne convingem ca sistemul biosocial al ntreprinderii trebuie sa intre periodic ntr-un proces de consum pentru a-si forma, reface, dezvolta componentele sale materiale (vezi figura nr.6.2).
Consumul asigura formarea, refacerea, dezvoltarea
Figura nr. 6.2
Procesul de consum solicitat de structura ntreprinderii presupune, n mod obiectiv, un proces de repartitie financiara . Aceasta repartitie dirijeaza spre consumul respectiv valoarea conservata n produse si servicii. Concluzia 6.1 Necesitatea existentei la nivel de ntreprindere a unui proces de consum fundamenteaza organizarea obligatorie a repartitiei financiare ntre sursele de fonduri si respectivul proces de consum. Odata pregatita, structura de productie intra ntr-un nou proces de productie. Dirijarea de potential natural si economic pentru transformarea si conservarea n produse solicita, de asemenea, existenta repartitiei financiare ntre sursele de potential (structura de productie, mediul natural, societatea) si locurile de munca. De aceasta repartitie d epinde fructificarea corecta a factorilor de productie (a serviciilor conservate prin procesul de consum), precum si marimea rezultatelor financiare (vezi figura nr. 6.3).
Pregatita de consum, firma intra n procesul de productie
Con cluzia 6.2 Desfasurarea procesului de productie solicita, n mod obiectiv, activitatea de repartitie financiara ntre sursele de potential (valoare) si respectivul proces de productie.
Figura nr. 6.3
Un aspect deosebit l reprezinta procesul complex de lichidare. Acest proces determina, la nivelul firmei: 1. activitati economice tip consum (pentru pregatirea firmei n vederea lichidarii formarea si activitatea comisiilor de experti, activitati de desamblare, pregatirea pentru vnzare etc.); 2. activitati tip productie (valorificarea activelor si achitarea obligatiilor catre salariati, creditori, fisc etc.). Ambele tipuri de activitati, tip consum si tip productie, determinate de procesul complex de lichidare, impun existenta activitatii de repartitie financiara Repartitia financiara este ceruta si de procesele complexe care au loc n societate si n mediul natural nconjurator (productie, consum, lichidare). Ea trebuie sa asigure resurse pentru aceste procese, potential economic (valoare) din rezultatele proceselor din ntreprindere.
6.2 Structura universului financiar al firmei
Legaturile financiare interne si externe firmei
Pentru a cunoaste amploarea fenomenului repartitiei financiare la nivel micro nu este suficient sa cercetam numai universul intern al ntreprinderii. Cercetarea trebuie sa ia n considerare si ansamblul economiei nationale, precum si relatiile economice si financiare internationale. n aceste conditii, universul financiar al ntreprinderii cuprinde totalitatea legaturilor de repartitie din interiorul acesteia, precum si a legaturilor de repartitie cu economia nationala si economia mondiala. Vizualiznd aceste legaturi, constatam ca un adevarat cmp de forte intersecteaza ntreprinderea aflata n starile de consum, productie sau lichidare. Aceste linii de forta contin n ele informatia genetica, cea care da aspectele calitative ale repartitiei financiare (vezi Cadrul 6.2).
Cadrul 6.2 Ultimele cercetari genetice sugereaza existenta unui cmp energetic matrice, organizator pentru informatia genetica. Nu celula de ADN detine primul loc n transmiterea informatiei respective, ea avnd doar rolul de suport material pentru cmpul energetic din jurul sau, cmp care are rolul principal n transmiterea informatiei genetice. Cercetarea acestor linii de forta, a mesajelor calitative pe care le contin, ne ajuta sa ntelegem continutul fenomenului repartitiei financiare din ntreprindere. Atentionare Pentru a realiza acest act de cunoastere , apelam la metoda stiintifica de studiu, si anume la procedeul de abstractizare cu ajutorul diferitelor categorii de modele.
Vom proceda la identificarea acestor legaturi n cazul repartitiei aflate n fata procesului de consum (I) si n cazul repartitiei aflate n fata procesului de productie (II). Pe baza unei documentari "pe viu" la o societate comerciala, construim modele tip index si tip simbol pentru repartitia financiara.
Modele tip iconic Starea de consum. Prezenti ntr-o ntreprindere, c onstatam, pentru nceput, preocuparea serviciului financiar de a intra n legatura cu unitatea care va realiza lucrarile de investitii pentru refacerea activelor corporale, spre exemplu. Concomitent, se stabilesc legaturi cu banca pentru contractarea unui credit de 100 mil. lei si se repartizeaza n acelasi scop o parte din profit. Se achita impozitul pe profit, se platesc dobnzile catre banci n suma de 5 mil. lei si se constituie fonduri de rezerva de 20 mil. lei. Starea de productie. Acelasi serviciu financiar avizeaza solicitarile de materiale si salarii, cotele de amortizare etc. Concomitent, apar activitati prin intermediul carora se negociaza pretul de vnzare si se fac estimari privind volumul si valoarea realizarilor pe piata interna si internationala, n lei si n dolari. Din valoarea estimata se scad cheltuielile previzionate, obtinndu-se profitul previzibil de circa 1 mild. lei.
Legaturi pentru a realiza procesul de consum
Legaturi pentru a realiza procesul de productie

Model tip index
De la realitatea economica la modelul tip index
Din aceasta dubla realitate economica vom ncerca sa desprindem universul legaturilor financiare din interiorul si din afara ntreprinderii (modele tip index ). Modelele tip index, redate n fig. nr. 6.4, ne introduc deja n continutul ascuns al fenomenului financiar, adica spre cauzele care pun ntreprinderea n starea de repartitie. Aceste cauze tin de existenta noastra naturala si sociala, de trecerea sistemului ntreprindere prin starea de consum, de productie sau de lichidare. Aceste cauze transmit mesaje prin legaturile de tip informational si prin legaturile tip cantitativ. Repartitia I Din modelul imitativ (iconic) redat mai sus, starea de consum a firmei determina urmatoarele tipuri de legaturi de repartitie financiare: legaturi de repartitie financiara, care alimenteaza cu valoare procesul de consum din ntreprindere, societate si mediu l natural nconjurator (I a); legaturi de repartitie financiara care aduc fonduri financiare din surse sit uate n ntreprindere, societate si mediul natural nconjurator (I b).
Aceste legaturi de tip cmp, Ia si Ib, (care transmit informatiile calitative ale repartitiei) sunt dublate de legaturi tip cantitativ prin care circula efectiv fondurile repartizate, Iac si Ibc (redate cu linie groasa, fara sageti). Figura nr. 6.4 I
Repartitia II Daca luam n considerare starea de productie a ntreprinderii, atunci sistemul de legaturi de repartit ie financiara cuprinde: - legaturi de repartitie financiara spre procesul de productie din ntreprindere si catre piata ( IIa); - legaturi de repartitie financiara spre furnizorii de valoare (potential tip servicii) din unitate, din societate si din mediul natural nconjurator ( IIb). Si n cazul repartitiei care precede productia, legaturile tip cmp sunt completate cu legaturi cantitative prin care circula valoarea destinata productiei (IIbc ) si valoarea obtinuta n productie si recunoscuta de piata (IIac), legaturi redate prin linie groasa, fara sageata. Figura nr. 6.4 II
Cercetarea nu se poate ncheia cu precizarea acestor legaturi; este nevoie de modele tip simbol. Ele ne vor conduce spre concepte, principii, relatii matematice, definitii. Modele tip simbol Legaturile informationale Legaturile tip cmp poarta n ele informatia specifica repartitiei financiare. Daca patrundem n continutul lor, descoperim elementele unor modele de tip simbol: - sensul repartitiei; - principiile repartitiei; - interesele celor angajati n repartitia financiara; - conditionarea existentei repartitiei financiare si a proceselor servite de repartitia respectiva. Definitie Fenomenul financiar este rezultatul unui proces de repartitie a valorii, cu caracter definitiv si care respecta interesele factorilor angajati n mecanismul economiei (producator, consumator, societate, mediu), pe baza unor principii care urmaresc functionarea echilibrata a economiei, a societatii si a mediului natural nconjurator. Tot n categoria modelelor tip simbol se ncadreaza si relatiile matematice (formule) care redau legaturile cauzale ale fenomenului financiar. Exemplif icam cu unele din formulele sintetizate de stiinta financiara. Formule Profit = Q(P - c); Cheltuiala = Chij ; Eficienta = Pr / Qc Legaturile cantitative Aceste legaturi pun n contact, prin intermediul repartitiei financiare, pe furnizorul de valoare cu transformatorul de valoare. De aceea, aceste legaturi permit sa precizam: - nivelul veniturilor; - nivelul cheltuielilor; - nivelul eficientei economice; - conditia cantitativa a existentei fenomenului financiar si a celorlalte procese.
Structura universului financiar al ntreprinderii
Pe baza cercetarii ntreprinse, putem concluziona ca structura univ ersului financiar al ntreprinderii este formata din: 1. Sistemul ntreprindere, aflat n starea de repartitie; 2. Institutiile financiare, bancare, de asigura ri, bursa de valori mobiliare, institutii care coordoneaza consumul centralizat din societate sau form area si utilizarea unor surse externe ntreprinderii (sau piata nationala ); 3. Institutii financiare, bancare, de bursa etc. de pe piata internationala.
Cele trei straturi ale universului financiar al ntreprinderii se conditioneaza reciproc, n functie de schimbarile n politica ntreprinderii, evolutia pietei interne si externe de capital, costu l accesului la aceste piete, orientarea proprietarului (vezi figura 6.5). Figura nr. 6.5
Fenomenul reparti tiei financiare presupune "popularea" acestui univers al legaturilor si institutiilor cu activitatea propriu -zisa de repartitie financiara, activitate realizata de specialisti n domeniu.
6.3. Activitatea financiara
Locuri de munca pentru financiari
A ntelege necesitatea repartitiei financiare este rolul stiintei; a realiza aceasta repartitie nseamna a transpune n practica principiile desprinse de cercetare. Convinsi de necesitatea repartitiei financiare la nivel de ntreprindere, patronii si managerii organizeaza n fiecare unitate un serviciu un birou sau macar un loc de munca cu specific financiar. Activitatea financiara ce se desfasoara aici acopera ambele tipuri de repartitie, cea care precede consumul si cea care precede productia. Acest lucru se realizeaza n compartimente ca: Buget; Casierie; Preturi; Decontari; Analize; Control.
Atributiile fiecarui compartiment vor fi prezentate pe parcursul lucrarii. n toate aceste compartimente se nfaptuiesc operatiuni elementare care compun munca de repartitie financiara si reprezinta forma vizibila a fenomenului financiar:
Li
Lc
I Informarea din surse de date din interiorul si din afara unitatii economice A Prelucrarea de date si analiza informationala financiara R Realizarea de operatiuni concrete de repartitie (alocari de fonduri, decontari etc.) C Control si analize economico-financiare asupra ntregii activitati economice E Evidenta contabila si operativa a fondurilor financiare si a fluxurilor financiare D Fundamentarea, adoptarea si realizarea de decizii de natura financiara Marimea si calitatea fenomenului depind de continutul si intensitatea legaturilor financiare de tip cmp (Li) si de tip cantitativ (Lc). Pe baza acestei constatari, se poate scrie relatia de definitie a activitatii financiare:
Relatia 6.1 Af = f(Lc); f:(Li)
Aceasta dubla conditionare (vezi fig. nr. 6.6) este prezenta n toate operatiunile financiare si actioneaza n mod necesar. Figura nr. 6.6
Pentru a realiza o munca de calitate, serviciul financiar procedeaza la cunoasterea detaliata a acestor doua conditionari nainte de a proceda la adoptarea de decizii de repartitie. Exemplul 6.1 La ntocmirea unui document de repartitie financiara, cum ar fi un ordin de plata a impozitului pe profit, economistul va verifica dubla conditionare din relatia 6.1 : n primul rnd, se verifica existenta si continutul legaturii Li (existenta obligatiei, a destinatarului corect etc.); n al doilea rnd, se va verifica existenta si continutul legaturilor cantitative, Lc (necesarul de varsat, existenta sursei din care se face plata etc.). Pentru a cunoaste aceste conditionari cantitative si calitative, serviciul financiar si organizeaza un segment propriu n cadrul Sistemului informational al ntreprinderii, segment specializat n obtinerea informatiilor de tip financiar si care cuprinde: 1. Sursele de date (universul intern, economia nationala, economia mondiala, obiectivele de politica economica si financiara ale administratiei de stat, cercetarea stiintifica, metodologie si instructiuni); 2. Algoritmii si metodele de prelucrare a datelor pentru obtinerea informatiilor de tip financiar; 3. Principiile de formare si de acces la bancile de informatii financiare; 4. Directiile de utilizare a informatiilor financiare (luarea de decizii, ntocmirea de documente, controlul, conducerea activitatii economice, informarea pietei de capital). Modelul general de obtinere a informatiei financiare este de tip functie. n acest model, informatia financiara este o var iabila dependenta, notata cu y, n timp ce variabila independenta, x, se afla n cadrul proceselor de consum, productie sau lichidare, precum si n continutul obiectivelor de politica economica si financiara:
Un sistem informational specializat
Componentele sistemului informational financiar
Modelul general pentru informatia financiara

Relatia 6.2
y = f (consum, productie, lichida re, politica economica)
Acceptnd acest mod de a pune problema, constatam ca informatia financiara are un continut care este dependent de procesul la care se refera, influentat, partial, de exigentele activitatii financiare din ntreprindere.
Concluzia 6.3 In munca financiara, obtinerea informatiei este hotartoare; informatia ordoneaza activitatea respectiva si o ajuta sa adopte deciziile specifice repartitiei financiare. Tipurile de informatii financiare care se utilizeaza n activitatea financiara din ntreprindere sunt: 1. Semnalele provenite din universul financiar intern si din cel exterior ntreprinderii prin intermediul legaturilor de tip calitativ (Li) se transforma pe baza de modele logice n informatii financiare de tip metodologic (ym). Ele ne arata cum sa procedam pentru a respecta sensul repartitiei, principiile acesteia, interesele celor angajati n repartitia respectiva. Sursele de date sunt reprezentate de legi, hotarri guvernamentale, instructiuni, metodologii, cercetari stiintifice. 2. Informatiile financiare care definesc repartitia financiara de tipul I (cea care precede consumul). n primul rnd, avem rezultatul masurarii valorii (potentialului) care se ndreapta spre procesul de consum sub forma de venituri financiare (yv), din rezultatele proprii (yvp) si din afara ntreprinderii ( yv n). n al doilea rnd, evidentiem valoarea conservata prin consum n structura ntreprinderii (ycp) sub forma de cheltuieli financiare si redistribuita pentru consumul n afara ntreprinderii, sub form a de obligatii financiare ( yc o). mpreuna formeaza tipul de informatie cheltuieli financiare (yc). 3. Informatiile financiare care definesc repartitia financiara de tipul II (cea care precede productia). Si n acest caz avem doua categorii de informatii; prima, cea care precizeaza valoarea ndreptata de repartitie (sub forma de servicii) catre productie ( yp) sau, n sens financiar, sub forma de plati. Plati catre furnizorii de servicii si care se transforma n costuri ( ypc ) si n cstig, sub forma rezultatelor financiare (ypr). Masurarea valorii efectiv conservate n produse si recunoscuta de piata si de catre ceilalti parteneri la mecanismul obtinerii valorii se concretizeaza n informatia financiara de tipul ncasarilor (yi): ncasari din valorificarea produselor (yip) si din alte surse, inclusiv subventii si alte ncasari din afara ntreprinderii (yin). 4. Un tip special de informatii financiare se refera la indicatorii care exprima eficienta proceselor care beneficiaza de valoarea adusa prin intermediul repartitiei (ye). n cazul consumului, eficienta este redata prin indicatori n care se raporteaza un efect viitor (profit din tn) servicii ce se vor transforma n profit ( ypr) - la efortul prezent sub forma valorii conservate n structura de productie ( ypc ). (Exemplu: n lei profit la 1.000 lei investitii). n cazul n care raportul este invers, se obtine indicatorul "termen de recuperare" a investitiei prin profitul viitor adus de investitia respectiva). n cazul productiei, indicatorul de eficienta se obtine prin raportarea efectului curent la efortul din perioada curenta sau anterioara (Exemplu: rata de rentabilitate = ypr / ypc ).
Informatiile financiare metodologice
Informatiile financiare privind consumul
Informatiile financiare privind productia
Informatiile financiare privind eficienta economica
RECAPITULARE
Politica, Legi, Hotarri Repartitia I cheltuieli Repartitia II Consum Eficienta Productie
Model logic Model matematic Model matematic Model matematic Model matematic
ym yv venituri yc yi ncasari yp plati ypr/yc p ye ypr/ypc
Dupa determinarea informatiilor, rolul activitatii financiare este de a fundamenta si adopta decizii de repartitie n favoarea proceselor complexe, consumul, productia, lichidarea.
Decizia financiara privind consumul
Etape n adoptarea deciziei financiare
Aceasta decizie aduce valoare (yv) catre consum, dimensionat prin informatie (yc). Circuitul este trecut prin filiera informatiei de eficienta (ye); daca nivelul eficientei este satisfacator, decizia poate fi adoptata; consumul va fi realizat, iar valoarea repartizata financiar va fi conservata n capacitatea de a face servicii a structurii de productie a ntreprinderii. da ----> yv -------> ye --------> yc -------> servicii + nu -
n forma sa practica, redata prin documentele financiare ( buget ), decizia financiara privind consumul se prezinta ca un tablou care pune fata n fata informatiile financ iare despre venituri, yv, cu cele despre cheltuieli, yc.
Decizia financiara privind consumul yv yvp yvn Total yv = yc ycp yco = Total yc
Decizia financiara privind productia
Etape n adoptarea deciziei financiare
Aceasta decizie aduce valoare sub forma de servicii (yp) catre procesul de productie dimensionat prin informatia yi (ncasari). Si n acest caz, pe traseul repartitiei se interpun indicatorii de eficienta (ye). Ei vor permite trecerea valorii spre procesul transformator al productiei, daca efic ienta este satisfacatoare, sau vor opri acest circuit, n situatia nefavorabila. da -------> yp --------> ye ----------> yi ---------> produse - +
nu
n forma sa concreta, cuprinsa n documentele activitatii financiare, decizia respectiva se prezinta ca un tablou care pune fata n fata informatiile financiare despre ncasari, yi, cu cele despre plati, yp.
Decizia financiara privind productia yi yip yin Total yv = yp ypc ypr = Total yc
Decizia financiara privind lichidarea Activitatea economica de lichidare a unei firme cuprinde, asa cum am aratat, procese de tip consum si procese de tip productie. n forma sa concreta, decizia financiara privind lichidarea va pune fata n fata veniturile (yv si yi) cu cheltuielile (yc si yp): yv, yi yvp,n venituri pentru pregatirea lichidarii yip venituri din vnzarea activelor = Total yv + yi yc, yp ycp costul pregatirii lichidarii ypo plata obligatiilor = Total yc + ypo
Operatiuni n faza de realizare a deciziei financiare
Daca n faza de fundamentare si adoptare a celor doua tipuri de decizii predomina operatiunile de informar e, analiza informationala si luare de hotarri, n faza de realizare a acestor decizii, activitatea financiara exceleaza n operatiuni efective de repartitie, control, evidenta si adoptare si realizare de decizii cu caracter corectiv fata de deciziile adoptate anterior. Este munca financiara de zi cu zi, plina de rutina, dar si cu multe momente de neprevazut, care i dau acesteia o atractivitate superioara fata de alte activitati din zona profesiei de economist. Aceasta activitate presupune o larga utilizare a tehnicii de calcul, a comunicatiilor, a biroticii.
Concluzia 6.4 Realizarea activitatii financiare sub forma de previziune (planificata) si sub forma sa curenta (de executie) - ntr-o permanenta corelatie cu cunoasterea stiintifica a realitatii influenteaza favorabil procese complexe din ntreprindere. Am putea spune ca, realiznd corect cele doua tipuri de repartitii financiare, activitatea financiara reproiecteaza prin prisma exigentelor financiare att consumul (care reface structura de productie), ct si productia (care exploateaza structura respectiva).
Modelul de orientare a pregatirii l aflati la finele capitolului 1.
NTREBARI RECAPITULATIVE Care sunt motivele principale pentru care sistemul ntreprindere intra n starea de repartitie? Ce activitati este necesar a se realiza pentru a avea n ntreprindere o structura de productie eficace? Ce obiective are de ndeplinit repartitia aflata n fata procesului de Consum? Dar repartitia aflata n fata procesului de Productie? Ce legaturi conditioneaza, calitativ si cantitativ fenomenul microfinanciar? Ce conditionari introduc legaturile de tip informational (Li) n derularea fenomenului micro - financiar? Dar legaturile de tip cantitativ (Lc)? Care sunt straturile care compun universul financiar al ntreprinderii? Considerati completa gama de operatiuni elementare care compun activitatea financiara? Daca aveti propuneri suplimentare, argumentati-le! Ce tipuri de informatii financiare redau continutul repartitiei financiare? Precizati tipurile de decizii financiare care se fundamenteaza si se adopta la nivel micro. ncercati sa exemplificati cu situatii concrete din ntreprinderile pe care le cunoasteti. TESTE DE AUTOVERIFICARE 6.1 Care dintre intrarile n ntreprindere contribuie la ordonarea conducerii si la realizarea adaptarii operative la mediul exterior firm ei: a) substanta, s; b) informatia, i; c) energia, e. 6.2 Care dintre urmatoarele procese asigura ncarcarea cu valoare a structurii interne a ntreprinderii: a) lichidarea; b) consumul; c) transferul; d) productia; e) transformarea. 6.3 Care dintre legaturile din componenta cmpului de forte ce nconjoara ntreprinderea asigura redarea intereselor partilor angajate n repartitia financiara: a) legaturile informationale, Li; b) legaturile cantitative, Lc. 6.4 Care sunt operatiunile elementare ale activitatii financiare cele mai solicitate n faza de fund amentare si adoptare de decizii: a) R, C, E; b) I, A, D; c) C, E, D; d) R, C, D; e) R, C, A.
6.5. Care dintre informatiile financiare cuprinse n deciziile financiare are un rol reglator: a) yv; b) yc; c) yi; d) yp; e) ye.
6.1 Blocajul financiar
Societatea comerciala "X" S.A. a intrat n cursul anului 2002 ntr-un blocaj financiar de circa 200 miliarde lei. Cauza principala se refera la imposibilitatea ncasarii contravalorii marfurilor vndute principalului sau beneficiar, Caile Ferate, care, la rndul sau, se afla n blocaj din cauza pierderilor nregistrate n activitatea sa. Pentru a iesi din impas, Societatea comerciala "X" a intrat n starea de repartitie, apelnd la universul sau financiar, intern si extern. Contractarea de credit bancar de compensare n valoare de 110 miliarde lei; Solicitarea unei subventii de la Bugetul de stat de 50 miliarde lei, avnd n vedere importanta economica si sociala a unitatii respective; Sistarea propriilor plati catre furnizorii de materii prime si energie n valoare de 40 miliarde lei.
Dezbateti acest caz si precizati de ce sunt corecte sau nu aceste decizii de repartitie si daca s-au folosit toate nivelurile universului financiar. 6.2 Modelul Henry Ford Aflate ntr-o situatie critica n anii 20 si 30, ntreprinderile de automobile din SUA au facut apel la pietele de capital (universul financiar): - situatia Durant : Fondatorul firmei General Motors, W.C. Durant, aflat n dific ultati financiare, a apelat pentru ajutor la doua firme mari, Morgan si Du Pont. A primit ajutorul, dar a pierdut controlul societatii sale.
situatia H. Ford : Avnd o necesitate de 75 mil. dolari, Ford a ales ntre a cere un ajutor de la un grup de bancheri (un univers financiar limitat si periculos) si a solicita un univers financiar mult mai larg; 25 mil. dolari prin solicitarea unor plati imediate (la vedere) din partea clientilor; a lasat sa se acumuleze n conturi datorii fata de furnizorii de materii prime si subansambluri ; a redus cheltuielile generale ale uzinei si cele de birou; a vndut hrtii de valoare din stoc de 8 mil. dolari si a prelungit termenul pentru creditele deja contractate.
Comentati cele doua situatii si amploarea universului lor. 6.3 Reprezentare grafica Pe baza unei organigrame a unei societati comerciale, redati grafic pozitia serviciului financiar si structura acestuia pe birouri si locuri de munca. Comentati pozitia serviciului financiar n structura functionala a unei firme si fa ceti propuneri de largire a atributiilor si de schimbare a rolului serviciului financiar n organigrama ntreprinderii. 6.4 Dezbatere Folosind asocierea din Cadrul 6.2 si referintele bibliografice (vezi Economica valorii ), dezbateti conceptul dupa care liniile de forta naturale, sociale, economice ce nconjoara o unitate economica ar cuprinde matricea informationala care influenteaza activitatea economica si rezultatele financiare ale firmei. Comentati rolul organizator al informatiei, n general si al celei financiare, n special, pentru fiecare ntreprindere, avnd n vedere relatia de influentare a entropiei nalte la un moment dat (Eto) de catre fondul de informatii (I) intervenit n t 1: E t1 = E to - I. 6.5 Referat In cadrul obligatiilor de seminar, ntocmiti un referat privind aplicarea cunostintelor de management privind procesul decizional la activitatea de fundamentare si adoptare de decizii. Caracterizati universul financiar sub definirea sa ca totalitate a sferelor de influenta care nconjoara ntreprinderea.
6.1 b; 6.2 b; 6.3 a; 6.4 b; 6.5 e. Nota: Fiecare ntrebare este evaluata cu cte 2 puncte. Nota 10,00 resupune raspuns corect la toate ntrebarile.
CAPITOLUL 7
PROIECTAREA FINANCIARA A NTREPRINDERII
CUPRINS 7.1 7.2 7.3 7.4 Motivatia proiectarii de tip financiar a ntreprinderii Starea financiara initiala Proiectul financiar al ntreprinderii Activitati tutoriale
CONCEPTE Motivatia proiectarii de tip financiar Dimensiunile sistemului ntreprindere Obiectivele proiectarii financiare Starea financiara initiala redata prin bilant Capacitatea productiva curenta redata prin contul de rezultate (profit si pierderi) Bugetul ntreprinderii Macheta de principiu a bugetului Functiile bugetului
Proiectarea financiara a ntreprinderii
7.1 Motivatia proiectarii de tip financiar a ntreprinderii
Managerul un prieten al activitatii financiare
Din capitolele anterioare a rezultat faptul ca activitatea financiara opereaza asupra dimensiunii valorice a sistemului ntreprindere, a proceselor n care se angajeaza acest sistem, precum si, ntr-o anumita masura, a proceselor din mediul natural nconjurator si din societate. De aceea, managerul fiecarei unitati economice si va face un act de prestigiu, dar si de previziune, din organizarea si functionarea corecta si operativa a activitatii financiare. ncadrarea n restrictiile financiare ce caracterizeaza din plin att perioada de tranzitie, ct si tipul de economie spre care ne ndreptam, este un veritabil act de conducere si o conditie fireasca de existenta. Fara realizarea corespunzatoare a legaturilor financiare calitative (Li) si cantitative (Lc), ntreprin derea nu poate exista (vezi figura nr. 7.1).
Figura nr. 7.1
Din aceste considerente, conducerea ntreprinderii este obligata sa realizeze proiectarea pe termen scurt, mediu si lung a dimensiunii financiare a unitatii n cauza, n contextul dinamic al modificarilor interne si al schimbarilor, tot att de accelerate, din universul economic, ecologic, social, politic si financiar-monetar extern al ntreprinderii.
Scopul proiectarii financiare
Definirea contextului economic, politic, social
Determinarea dimensiunii financiare a ntreprinderii este scopul principal al activitatii financiare. Punctul de plecare n atingerea acestui scop este definirea ct mai clara a contextului economic, politic, social si financiar -monetar n care actioneaza n prezent si n perspectiva ntreprinderea. Totodata, n e intereseaza contextul tehnic si tehnologic, cel educational, ecologic si stiintific, aceste realitati influentnd direct formarea, refacerea, dezvoltarea si functionarea ntreprinderii. ntreprinderea se ncadreaza n economie ca un sistem cu multiple dimensiuni: Dimensiunea tehnico-economica. Aceasta dimensiune prezinta unitatea ca o rezultanta a progresului tehnic si economic nfaptuit n economie sau importat din alte tari. Proiectarea din punct de vedere financiar va trebui sa tina cont de aceasta dimensiune care conditioneaza att consumul necesar formarii structurii de productie, ct si calitatea si amploarea procesului de productie. 2. Dimensiunea manageriala. Prin aceasta dimensiune, ntreprinderea se cupleaza la progresul metodelor de conducere macro si micro-economice existente la un moment dat si la modificarile n structura si exigentele formelor de proprietate din societate. Activitatea financiara, ea nsusi o activitate manageriala, va trebui sa sprijine perfectionarea proceselor de reglare si comanda din ntreprindere prin finantare, dar si sa contribuie la respectarea si ntarirea tipurilor de proprietate care conlucreaza n fiecare unitate economica. 3. Dimensiunea sociala. Aceasta dimensiune se impune pentru ca ntreprinderea se afla tot mai mult sub influenta fortelor de natura sociala, att din partea propriilor salariati, ct si din partea societatii, n ansamblu. Nici o decizie financiara nu va fi adoptata fara concursul institutiilor care actioneaza n societate (fie n sensul acordarii de fonduri, fie n sensul solicitarii de fonduri), chiar daca este vorba de unitati cu capital privat. 4. Dimensiunea ecologica. Dimensiunea respectiva apare n mod firesc, prin efectele favorabile pe care le asigura mediul pentru ntreprindere, prin efectele negative suportate de natura din partea proceselor care au loc n fiecare unitate economica, precum si prin solicitarea de fonduri pentru protectia si refacerea mediului. Toate aceste dimensiuni vor intra n continutul proiectarii financiare a ntreprin derii (vezi figura nr. 7.2), determinnd dimensiunea financiara a acesteia. 1.
Rezultanta a progresului tehnic
Rezultanta a progresului metodelor manageriale
Rezultanta a manifestarii fortelor sociale
Rezultanta a consecintelor de mediu ale economiei
Figura nr. 7.2
Rezultanta a celorlalte dimensiuni si a repartitiei
5. Dimensiunea financiara . Din punct de vedere financiar,

ntreprinderea cauta sa se ncadreze n continutul cantitativ si calitativ al pietelor nationale si internationale de capital, de credit si financiare. Proiectarea financiara, tinnd cont de celelalte dimensiuni, va cauta sa defineasca ct mai exact dimensiunea financiara si sa o ncadreze n tabloul n schimbare al pietei financiare externe ntreprinderii. Dupa corelarea tuturor dimensiunilor ntreprinderii cu mediul sau extern, proiectarea financiara procedea za la dimensionarea financiara: a starii de consum n care se va afla unitatea economica n perspectiva imediata sau mai ndepartata; a starii de productie viitoare; a contactului financiar al ntreprinderii cu mediul extern pe perioade scurte, medii si lungi ; si, n caz de esec, a starii de lichidare.
Scopul proiectarii financiare
Obiectivele proiectarii financiare n privinta procesului de consum n care intra ntreprinderea, societatea si mediul, proiectarea de natura financiara urmareste fundamentarea de decizii financiare n legatura cu toate tipurile de activitati care, prin consumul de valoare pe care l genereaza, realizeaza formarea, refacerea, dezvoltarea si chiar lichidarea elementelor sistemului ntreprindere. Sunt luate n calcul activitati ca investitiile, reparatiile, formarea stocurilor din active circulante n toate fazele ciclului de exploatare din ntreprindere, pregatirea si recalificarea personalului, actiunile de protectie sociala si ecologica, cercetarea stiintifica si tehnica etc.
Fundamentarea deciziilor financiare privind consumul
Fundamentarea deciziilor financiare privind productia
n privinta procesului de productie, activitatea de proiectare financiara va fundamenta decizia financiara privind procesul de transformare a valorii intrate n ntreprindere n valoarea conservata n produse si recunoscuta pe piata de consumatori. T ot aici, se vor fundamenta deciz iile privind trezoreria firmei si deciziile referitoare la repartizarea rezultatelor economice si financiare. n privinta contactului financiar cu mediul extern ntreprinderii, proiectarea financiara sondeaza si evalueaza fluxul de fonduri posibil de ndreptat spre bugetul unitatii n cauza, ct si amploarea fluxului de fonduri ce va pleca din ntreprindere pentru onorarea obligatiilor financiare si bancare catre proprietari, catre partenerii de afaceri si alti beneficiari. Acest al treilea obiectiv al proiectarii vine sa completeze pe celelalte doua, mediul extern participnd la decizia financiara privind consumul, att la partea de venituri (informatia yvn), ct si la partea de cheltuieli (informatia yc o), precum si la decizia privind productia, la partea de ncasari (yin) si la partea de plati (yr). Toate aceste decizii vor tine cont de evolutia etalonului monetar, dar si de dimensiunile tehnico-economica, manageriala, sociala si ecologica ale unitatii economice n cauza.
Fundamentarea deciziilor financiare privind fluxurile externe
Concluzia 7.1 Dupa cum se observa, "materia prima" a activitatii de proiectare financiara este formata din informatiile financiare cantitative (yc, yv, yi, yp, ye) privind starile dinamice viitoare, de consum, de productie sau de lichidare, ale structurii ntreprinderii, precum si cele referitoare la contributia societatii si a mediului la mecanismul de obtinere a valorii. Fara a fi vizibile prin cifre, n deciziile ce se fundamenteaza si gasesc utilitatea si informatiile financiare metodologice (ym), sub forma de modele de calcul, restrictii, obligatii, structura surselor de finantare, documente etc.
7.2 Starea financiara initiala Orice proiectare se sprijina pe situatia initiala a fenomenului proiectat. Si n cazul proiectarii financiare aceasta conditie se respecta. Ne intereseaza: starea la un moment dat a elementelor structurii economice, sub aspectul valorii ramase n aceste elemente dupa participarea la procesele de productie anterioare; capacitatea structurii de productie existente de a transfera valoare prin serviciile cedate de structura respectiva n cadrul procesului de productie.
Starea initiala - sprijin pentru proiectarea financiara
Starea structurii economice a ntreprinderii
Valoarea conservata n structura economica
Nivelul angajamentelor n afara ntreprinderii
Aceasta stare prezinta un deosebit interes pentru proiectarea de natura financiara. Reflectnd cantitatea de valoare care este nca conservata n principalele elemente din sistemul ntreprinderii, ea va conditiona, prin comparatia cu ce se doreste n viitorul proces de productie, amploarea consumului ce trebuie finantat. Starea initiala (So) se poate determina printr-o analiza informationala complexa. Pentru o parte din elementele structurii, starea la un moment dat se afla consemnata n documentele contabilitatii (Bilantul contabil si anexele sale). Este cazul activelor corporale, al activelor circulante si, partial, al fondului de informatii. Personalul si mediul nconjurator nu apar dect n mod tangential (numar personal, terenuri, iazuri etc.). Pentru aceste elemente va trebui sa consultam alte documente, sa facem apel la aspecte de ordin tehnic, social, ecologic, biologic pentru a constata starea valorica curenta si necesarul de "rencarcare" printr-un viitor proces de consum. Starea initiala ne intereseaza si n privinta obligatiilor financiare ale ntreprinderii fata de proprietari si alti furnizori de fonduri pentru valoarea aflata n elementele materiale consemnate n activul bilantului; aceste obligatii sunt evidentiate n pasivul bilantului (vezi figura nr. 7.3).
Figura nr. 7.3
Datele cuprinse n cele doua parti ale bilantului ne ajuta sa caracterizam si capacitatea ntreprinderii de a face fata viitoarelor activitati de productie privind indicatori cum ar fi capacitatea de plata, solvabilitatea, gradul de ndatorare. Asupra acestor indicatori vom reveni n capitolele urmatoare, o data cu fundamentarea efectiva a deciziilor financiare. Capacitatea productiva a ntreprinderii Fundamentarea proiectiei financiare nu poate fi deplina daca nu cunoastem si capacitatea de care a dat dovada ntreprinderea respectiva n precedentul an. Aceste informatii ni le furnizeaza, n mare parte, Contul de profit si pierderi sau, n practica vest-europeana, Contul de rezultate . n acest document, coloana sa de Cheltuieli si rezultate financiare reda valoarea adusa n procesul de productie de catre cele cinci elemente interne ale structurii de productie, precum si de catre mediu si societate pe perioada unui an. Coloana de ncasari (venituri) reda valoarea anuala conservata n produse si recunoscuta de piata, plus alte ncasari (subventii, dividende de la alte societ ati comerciale etc.) - vezi figura nr. 7.4.
Valoarea adusa n procesul de productie
Figura nr. 7.4
Indicatori de apreciere a calitatii transformarii
Datele din Contul de rezultate (sau Contul de profit si pierderi) se supun unei prelucrari de tip financiar, obtinndu-se indicatori de apreciere a calitatii procesului de transformare a valorii specific productiei, care a avut loc n structura analizata n anul care s-a ncheiat. Comparnd aceste posibilitati din trecut cu ce doreste piata n perioada viitoare , se poate contura marimea cresterii (sau descresterii) ce trebuie proiectata din punct de vedere financiar si introdusa n decizia financiara privind viitorul proces de productie.
7.3 Previzionarea evolutiei firmei Starea la un moment dat a structurii economice a firmei, precum si capacitatea sa productiva sunt puncte de plecare n activitatea de previziune (planificare) financiara la nivel microeconomic. Etapa urmatoare presupune folosirea unor metode si procedee de previzionare a evolutiei viitoare a factorilor economici, tehnici, sociali, ecologici etc. care vor modifica dimensiunea financiara a ntreprinderii (n sensul amplificarii sau reducerii). Metode de previzionare Metoda procent din vnzari. Acesta metoda vizeaza evolutia n viitor a cifrei de afaceri, considerata ca un factor locomotiva pentru ntreaga activitate din firma. Cifra de afaceri atrage dupa sine, aproape liniar, rezultatele economice si financiare, dar si schimbarea volumului si valorii activelor din structura ntreprinderii (active corporale, active circulante, active necorporale, personal). Autorii manualului Finante manageriale ne propun urmatoarea relatie ntre evolutia cifrei de afaceri si necesarul de capital (vezi P. Halpern s.a., Finante manageriale, Editura Economica, Bucuresti, 1998, p. 155-156): AFN = As/S x (dS) + Af/S x(dS) Ls/S x (dS) Mb(S 1) unde: AFN S As/ S Af/S Ls/S (dS) M b = = = = = = = = fondurile necesare pentru completarea capitalului de lucru; cifra vnzarilor; activele pe termen scurt, care cresc n mod spontan, o data cu cresterea cifrei vnzarilor, fiind exprimate ca procent din aceasta; active fixe, care cresc n salturi ; n aceasta relatie activele fixe cresc si ele o data cu cifra de afaceri; pasive pe termen scurt care cresc n mod spontan, o data cu cresterea vnzarilor, fiind exprimate ca procent din acestea; diferenta dintre cifra vnzarilor previzionate, S1, si cifra vnzarilor din anul de baza, S0; marja de profit raportata la vnzari; rata de acumulare a profitului (1 procentul de profit distribuit actionarilor).
Metoda regresiei. Aceasta metoda are n vedere faptul ca unele elemente de activ (cum ar fi stocurile) nu cresc proportional cu cresterea cifrei de afaceri. Pe baza experientei din anii precedenti, serviciul financiar poate stabili corelatia specifica firmei ntre cifra vnzarilor si fiecare componenta principala de activ. Exemplificare: Se constata ca, n firma X, stocurile curente reprezinta o pondere de circa 25% din cifra de afaceri. n acest caz, nivelul previzionat al stocurilor curente va fi = stoc de baza + 25% din cifra de afaceri previzionata.
Metoda corelatiei dividende -cifra de afaceri-cerere. Managerul care si asuma conducerea firmei n fata proprietarilor va trebui ca, n faza de previziune, sa asigure o corelatie multipla. Astfel, pentru a fi credibil, managerul trebuie sa promita un nivel acceptabil pentru dividendele ce se vor obtine de proprietari. Aceste dividende, raportate la capitalul social adus de proprietari (parti sociale, actiuni), trebuie sa fie suficient de atractive pentru a -i ncuraja pe posesorii de fonduri sa-si investeasca banii n firma respectiva n loc sai depuna la banci, spre exemplu. Nivelul dividendelor atrage dupa sine un anumit nivel al profitului net si brut. La rndul sau, profitul, dependent de marja de profit realizabila de firma n raport cu cifra vnzarilor, va impune un anumit nivel al productiei ce trebuie produsa si vnduta. Din aceasta corelatie va reiesi cifra de afaceri pe care firma va trebui sa o planifice pentru anul urmator, precum si nivelul costurilor maxime , care sa permita profitul brut stabilit anterior. Dupa previzionarea acestor indicatori (dividende, profit, costuri, cifra de afaceri), managerul va trebui sa se raporteze la cererea de pe piata. El va trebui sa gaseasca segmente de piata care sa cuprinda, cantitativ, calitativ si ca pret, productia pe care a previzionat-o anterior! Daca gaseste o cerere corespunzatoare , indicatorii previzionati pot intra n planul economic si financiar al ntreprinderii. Daca nu, atunci limitele impuse de piata vor corecta c ifrele proiectate pentru activitatea ec onomica si financiara din firma: - fie limiteaza cifra de afaceri la nivelul cererii, modificnd nivelul marjei de profit (pentru a obtine acelasi profit brut, profit net si dividendele promise), - fie renegociaza dividendele promise cu patronii,lucru mai greu de acceptat.
Exemplificare Firma Y dispune de un capital social de 100 mild. lei, format prin aportul proprietarilor. Managerul promite dividende la nivelul de 15% : 100 mild. lei x 15% = 15 mild. lei Aceasta suma presupune un profit net corespunzator (consideram ca pentru plata dividendelor se folosesc 40% din profitul net): 15 mild. lei / 40% x 100% = 37,5 mild. lei si un profit brut (n conditiile unui impozit pe profit de 25%) de: 37,5 mild. lei : 75% x 100% = 50 mild. lei n conditiile n care firma poate realiza o marja de profit de 10% la cifra de afaceri, atunci productia ce trebuie obtinuta si vnduta ar fi la nivelul: 50 mild. lei profit brut : 10% x 100% = 500 mild. lei iar costurile: 500 mild. lei 50 mild. lei, profit brut = 450 mild. lei. Presupunem ca piata pentru produsele firmei Y nu este mai mare de 400 mild. lei. n aceste conditii, proiectarea financiara trebuie sa se adapteze, urmarind una sau alta dintre posibilitatile redate mai sus: a) modifica marja de profit, de la 10% la 12,5%, pentru a mentine nivelul previzionat anterior pentru profitul brut si net si pentru volumul dividendelor promise:
400 mild. lei x 12,5% = 50 mild. lei, profit brut n aceste conditii, va trebui sa se intervina pentru reducerea costurilor la nivelul de: 400 mild. lei 50 mild. lei = 350 mild. lei, fata de un cost de (daca se pastra marja de profit de 10%): 400 mild. lei 400 mild. lei x 10% = 360 mild. lei b) fie renegociaza nivelul dividendelor promise:
(400 mild. lei x 10% - 40 mild. lei x 25% impozit) x 40% / 100 mild. lei, capital social x 100 = 30 mild. lei x 40% / 100 mild. lei x 100 = 12 mild. lei / 100 mild. lei x 100 = = 12%, n loc de 15% promise initial
Previzionarea schimbarilor din mediul extern firmei Dimensiunea financiara a ntreprinderii, pe lnga faptul ca reflecta amploarea tuturor celorlalte dimensiuni - ele cernd fonduri pentru a fi realizate -, este si beneficiara schimbarilor care au intervenit n economia nationala si n cea mondiala (vezi Cadrul 7.2). Cadrul 7.2 J. Margerin: n viata ntreprinderii si a mediului sau exterior se cunosc trei etape. I - 1900-1950; II - 1950-1974; III - 1974 si n continuare. Aceste faze ale dezvoltarii sistemului bio-social al ntreprinderii au marcat schimbari esentiale att n privinta ntreprinderii, ca atare, ct si n privinta mediului economico-social ce o nconjoara. La gestion budgtaire , Paris, 1986. Astfel, n mediul extern al ntreprinderii a intervenit o schimbare cantitativa: de la un nivel local sau cel mult regional, el a trecut la un nivel national si apoi la unul international. A avut loc si o schimbare calitativa: de la o stare stabila si protejata, s-a trecut la un regim de lucru neprotejat si bazat pe o dezvoltare discontinua si incerta. Efectul schimbarii a penetrat si n domeniul finantelor ntreprinderii. De la o activitate bazata pe un Buget pasiv sau cel mult de coordonare, s-a trecut la o gestionare de sistem sprijinita pe un Buget de integrare si negociere cu universul intern al ntreprinderii si cu cel extern, national si international. n aceste conditii, a fost necesar ca si modul de conducere sa se adapteze rapid. Managementul ntreprinderii a trecut astfel de la forma sa predominant organizationala la cea care pune pe un plan superior cercetarea pietei, cunoasterea universului uman sub toate aspectele si, nu n ultimul rnd, asocierea la conducere a activitatii financiare. Pe fondul acestor schimbari, proiectarea financiara a ntreprinderii devine un veritabil si necesar act de conducere. Functiile sale se amplifica, trecnd din zona pur financiara spre latura manageriala si umana a activitatii economice din ntreprindere: Functii financiare Autorizarea repartitiei Previziune si simulare Fundamentarea financiara a deciziilor economice Functii motivationale Redarea performantelor posibile Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor Asigura conducerea participativa
Schimbari cantitative si calitative
Buget si management de integrare si negociere Proiectarea financiara act de conducere
7.4 Proiectul financiar al ntreprinderii Proiectul financiar al ntreprinderii apare sub forma deciziilor bugetului (Tabloul de finantare) . Acest doc ument de plan (previziune) reda ntr-o forma cifrica (informatii financiare cantitative) rezultatele proiectarii financiare (vezi macheta teoretica generala a bugetului din figura nr. 7.8) Macheta concreta a bugetului poate fi sub diferite forme si cu extinderi diferite, n functie de interesele curente ale politicii financiare si de gradul de asimilare a cercetarii stiintifice din domeniul economicofinanciar. Astfel, n terminologia existenta la data elaborarii manualului, componentele machetei Bugetului de venituri si cheltuieli sunt: Veniturile, cheltuielile si profitul Finantarea investitiilo r; Obligatii fata de bugetul statului
Bugetul dimensiunea financiara a firmei
Decizia financiara privind Productia Decizia financiara privind Consumul Fluxurile financiare externe Figura nr. 7.8
BUGET
Venituri Cheltuieli
Decizia financiara privind Productia yi yp yip ypc yin ypr Total yi = = Total yp Decizia financiara privind Consumul yv yc yvp yc p yvn yc o Total yv = = Total yc Fluxul financiar extern yin 1/n din ypr yvn yc o
Cheltuieli Cheltuieli
Corespunzatoare costului Alte cheltuieli Profit
ncasari din
vnzari Alte Pentru:
Referitoare la: Investitii; reparatii; Active circulante; Activit. pentru personal; Cercetare stiintifica; Protectie mediu.
Din: Pentru: Fluxuri financiar-monetare externe firmei
Rolul macroeconomic al bugetului firmei
Chiar din acest moment de nceput al formarii profesiei de economist financiar, avertizam ca bugetul ntreprinderii are, att n faza de ntocmire, ct si n faza de realizare (executie), un rol de maxima importanta la nivel de unitate economica si chiar n cadrul mai amplu al economiei nationale. Bugetul financiar al firmei asigura: ncadrarea activitatii economice din ntreprindere n cerintele si exigentele obiective ale legilor economice (legea valorii); realizarea pe total si pe structura a indicatorilor economici macro (produs intern brut); fundamentarea valorica a etalonului monetar national si a cursului leului fata de alte monede.
Concluzia 7.1 Prin activitatea sa de bugetare a activitatii economice, serviciul financiar devine un adevarat laborator de urmarire a respectarii legilor economice n unitatea respectiva si, n mod special, n legatura cu obtinerea si gestionarea valorii.
7.5 Activitati tutoriale Orientarea nvatarii are n vedere modelul de la Capitolul 1. NTREBARI RECAPITULATIVE Care este scopul proiectarii de tip financiar la nivel de ntreprindere? Care sunt dimensiunile actuale ale unei ntreprinderi si n ce raport se afla fata de cea financiara? Care sunt obiectivele proiectarii financiare? De ce este necesara cunoasterea starii financiare initiale a unei ntreprinderi? Care sunt cele doua aspecte ale starii financiare initiale si din ce surse informationale pot fi cunoscute si determinate? Ce aspecte reflecta bilantul contabil referitoare la starea financiara initiala? Cum se apreciaza starea productiva pe baza contului de rezultate (Profit si pierderi)? n ce directie a evoluat mediul extern al ntreprinderii, managementul si gestiunea financiara din 1900 si pna n prezent? Care sunt continutul bugetului si functiile sale la nivel de ntreprindere si n economie?
7.1 Starea financiara initiala a structurii economice a firmei este reflectata n : a) bugetul general al firmei pe anul curent; b) bilantul contabil al anului curent; c) contul de profit si pierderi din anul curent; d) bugetul general al firmei pe anul viitor. 7.2 Dar capacitatea productiva a firmei de la care porneste proiectarea financiara (vezi documentele de la 7.1)? 7.3 Previzionarea necesarului de fonduri financiare are n vedere factori economici cum ar fi cifra de afaceri (vnzari). La care din urmatoarele active se poate utiliza metoda regresiei: a) profitul brut; b) activele fixe; c) activele din stocuri; d) nivelul dividendelor; e) profitul net. 7.4 Schimbarile din mediul extern firmei au amplificat functiile financiare ale planificarii (proiectarii). Aceste functii sunt: 1. Autorizarea repartitiei; 2. Redarea performantelor posibile; 3. Previziune si simulare; 4. Fundamentarea financiara a deciziilor economice; 5. Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor; 6. Asigurarea conducerii participative. Care din aceste sunt functii motivationale: a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 2, 5, 6; e) 4, 5, 6. 7.5 Bugetul financiar general al firmei asigura: a) ncadrarea activitatii din ntreprindere n cerintele legilor economiei de piata; b) realizarea pe structura si pe total a P.I.B.; c) ncadrarea ntreprinderii n oferta cantitativa a pietei; d) fundamentarea dimensiunilor valorice ale etalonului monetar national; e) fundamentarea cursului valutar al leului fata de alte monede. Care din acest ea nu corespunde adevaratului rol al Bugetului firmei?
7.1. Modelul Harvard n procesul de fundamentare si adoptare de decizii s-a sintetizat Modelul strategic de tip Harvard. Urmarind etapele sale principale, va rugam sa apreciati daca poate fi adaptat si la fundamentarea deciziilor de tip financiar din ntreprindere: I Analiza mediului nconjurator (periculos/oportun) Factori cheie de succes IV Responsabilitatea sociala a ntreprinderii II Analiza resurselor interne (puternice / slabe) Competente III Ansamblul de V posibilitati pt. Valori personale ale actiune managerilor VI Strategii - activitati - obiective - programe
7.2 Bugetul nfiintarii unei ntreprinderi Un important creator de ntreprinderi din Franta, Y. Gattaz, concluziona, dupa mai bine de zece ani de experienta, ca pentru a nfiinta o ntreprindere i -au trebuit:
45% curaj; 45% inconstienta; 8% cunoasterea produsului ce va fi fabricat si ... 2% bani !
Verificnd aceasta constatare pe exemplul a 500 de cazuri de nfiintari de ntreprinderi, s-a ajuns la "un buget" ceva mai realist, n care ponderile sunt urmatoarele: 64% inconstienta; 32% cunoasterea produsului si a mediului nconjurator; 4% bani.
7.3 Analiza capacitatii productive Pentru a pregati decizia financiara privind productia viitoare, serviciul financiar analizeaza capacitatea productiva pe baza Contului de rezultate. Aveti posibilitatea sa va informati asupra acestei capacitati pe baza unui cont de rezultate la o societate comerciala pe actiuni: CONT DE REZULTATE mil. lei CHELTUIELI (yp) Cumparari de marfuri 10.276 Variatia stocului - 132 Servicii din afara 1.234 Taxe, dobnzi 138 Salarii 4.231 Alte 50 Amortizare 332 Total chelt. exploat. 16.129 Chelt. financiare 121 Impozit pe profit 450 Profit net 450 Total 17.150 NCASARI (yi) Vnzarea productiei de baza Alte ncasari
17.100 50
17.150
Identificati contributia elementelor structurii de productie la aducerea de valoare spre procesul de productie (pe baza coloanei de cheltuieli) si randamentul procesului de transformare prin productie pe baza profitului brut si a celui net n raport cu cheltuielile de exploatare. De asemenea, caracterizati acelasi proces de transformare, avnd n vedere ponderea valorii adaugate (salarii + amortizare + profit brut) n valoarea totala a productiei (coloana ncasari). 7.4 Analiza starii financiare initiale Societatea comerciala "C" prezinta urmatorul Bilant (forma sintetizata): ACTIV PASIV Imobilizari n mijloace fixe 225 Capital social 200 Titluri de participare 20 Fonduri de rezerva 62 Stocuri 546 Rezultate nerepartizate 43 Creante si disponibilitati 632 Obligatii pe termen lung 50 Credite pe termen scurt 1098 Total 1453 1453 Stabiliti starea financiara initiala a structurii de productie si amploarea obligatiilor financiare fata de proprietari si fata de terti (banci).
7.5 Previzionarea stocurilor Avnd n vedere relatia dintre stocurile curente si cifra de afaceri nregistrata n anii precedenti de 25%, stabiliti necesarul acestor ac tive pentru anul de plan, stiind ca stocurile de baza sunt de 30 mild. lei, iar cifra de afaceri previzionata este de 600 mild. lei. 7.6 Corelatia dividende-cifra de afaceri-cerere Avnd n vedere datele din exemplificarea care urmeaza Metodei de previzionare bazate pe corelatia dividende-cifra de afaceri -cerere, stabiliti variantele de previzionare a profitului brut si net si a dividendel or ce pot fi platite actionarilor n cazurile: a) cererea posibila pentru productia firmei este de 380 miliarde lei, celelalte conditii ramnnd cele din exemplul de baza; b) marja de profit se poate modifica de la 10% la 15%, pentru o cerere de 380 mild. lei; c) pastrnd datele din exemplul de baza, modificati procentul dividendelor promise de la 15% la 20% fata de capitalul social de 100 miliarde lei. 7.7 Teme de cercetare stiintifica Pentru activitatea de cercetare stiintifica puteti aborda urmatoarele teme referitoare la proiectarea financiara a firmei: Starea financiara a unei ntreprinderi reflectata de bilant; Capacitatea economica si financiara reflectata prin contul de rezultate; Functiile micro si macro-economice ale bugetului financiar al firmei. 7.8 Referat Realizati un scurt referat despre cuprinderea n bilantul contabil al firmei, n diferite perioade, a componentelor structurii economice a ntreprinderii, precum si despre modul n care fiecare element contribuie cu valoare (potential economic) l a obtinerea rezultatelor economice si financiare (aspect redat prin contul de rezultate). REZULTATELE LA TESTUL DE AUTOVERIFICARE 7.1 b; 7.2 c; 7.3 c; 7.4 d; 7.5 c. Nota: Fiecare ntrebare este evaluata cu 2 puncte. Pentru nota 10,00 este necesar sa obtineti toate cele 10 puncte.
PARTEA A TREIA
PROIECTAREA DECIZIILOR FINANCIARE PRIVIND PROCESUL DE CONSUM
nfiintare a, refacerea, dezvoltarea sau restructurarea unei ntreprinderi sunt forme de manifestare a procesului de consum n cadrul unitatii economice. De fiecare data va fi vorba de actiuni economice specifice, de la investitii la formarea de stocuri, de la perfectionarea personalului, la satisfacerea unor necesitati sociale si culturale ale acestuia, de la cercetarea stiintifica si tehnica, la protejarea si refacerea mediului ambiant (vezi si lectura suplimentara de la pagina urmatoare). Proiectarea financiara a acestor activitati va da prilejul exercitarii functiilor financiare si motivationale (manageriale) ale serviciului financiar al ntreprinderii (vezi capitolul 7). Parcurgnd aceasta parte a manualului, va veti nsusi procedeele, metodele si modelele de lucru necesare pentru finantarea celor mai importante actiuni de consum ntlnite n ntreprindere, fie ea societate comerciala sau regie autonoma. Fundamentarea si adoptarea de decizii financiare n cele mai diverse situatii determinate de perioada de tranzitie ne vor da prilejul sa aplicam principiile teoretice din capitolele anterioare si sa ne deprindem cu tehnologia si tehnicile de lucru specifice meseriei de economist ce activeaza n domeniul repartitiei financiare.
CUPRINS Capitolul 8 Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe) Capitolul 9 Deciziile financiare privind ciclul de exploatare (mijloacele circulante) Capitolul 10 Deciziile financiare privind personalul Capitolul 11 Deciziile financiare privind fondul de informatii Capitolul 12 Deciziile financiare privind mediul nconjurator Capitolul 13 Deciziile financiare n caz de esec si de reevaluare a ntreprinderii
Lectura suplimentara
10.1 Locul procesului de consum n modelul teoriei valorii-entropie
La fel de important ca productia
Recunoasterea rezultatelor productiei
Utilitatea, o filiera obligatorie pentru valoare
Tratat ca un moment final n Teoria valorii-utilitate pentru nivelul suportului fizic al valorii, procesul de consum are, n Teoria valoriientropie, un loc la fel de important ca si cel al productiei, fara a fi nsa un punct final n mecanismul de obtinere si gestionare a valorii. La fel de complex ca si productia, consumul cuprinde procesele primare de transformare, conservare, transfer, procese care dau certificatul de calitate si cantitate potentialului economic conservat de productie n produs. Entropia joasa cuprinsa n produsul obtinut n momentul t1 are o existenta relativ scurta. Gradul de organizare din produs poate intra ntrun proces de dezintegrare s ub influenta altor sisteme dect cele din economie, daca acest produs nu este atras n procesul de consum din sistemul economic. Nivelul potentialului economic conservat n produs, Pep, ca suport maxim pentru valoarea produsului, trebuie sa fie recunoscut si dorit de catre un consumator. Recunoasterea potentialului economic se face la nivelul utilitatii, ca o corespondenta ntre gradul de organizare din produs si structura necesitatilor consumatorului. Utilitatea, ca o noua resedinta a valorii, depinde n mare parte de fiecare consumator, fapt care i da un caracter subiectiv. Nivelul la care apare saturatia depinde de fiecare consumator, de capacitatea sa de asimilare si valorificare a entropiei joase din produs. Cu toate aceste aspecte de subiectivism (care, n realitate, va fi, asa cum vom vedea mai departe, un fenomen ... obiectiv!), procesul de consum este obligatoriu n lantul de procese cuprinse n modelul teoriei valorii-entropie. Daca procesul de productie poate fi evitat (atunci cnd consumam produse direct din mediul natural sau din societate), procesul de consum reprezinta filiera obligatorie pentru ca potentialul de orice tip sa intre n circuitul economic si sa devina suport fizic pentru valoare!
10.2 Modelul procesului de consum Starea dinamica de consum a sistemului activitatii economice este determinata de forte interne si externe sistemului, forte cuprinse n ecocmpul ntreprinderii. Aceste forte vor determina procesele primare de transfer de intrare, de transformare si conservare tip consum si de transfer al rezultatelor: Relatia 10.1 Consumul = transfer de intrare + transformare + conservare + + transfer de iesire
Transferul de intrare Transferul de intrare este realizat de activitatile primare, aprovizionare, transporturi (vezi Capitolul 6 ). Prin acest transfer se aduc bunuri din sistemele economice, sociale sau mediu, sisteme care au fost n starea dinamica de productie. Si n cazul consumului vom ntlni transferul natural, repartitia, schimbul: - transferul natural aduce, fara o contraprestatie, bunuri cu o entropie joasa corespunzatoare necesitatilor sistemului economic. Este vorba de intrarile gratuite de lumina si caldura solara, apa si aer, informatii gratuite din partea societatii etc. - repartitia aduce, cu contributia macro si mondoeconomiei, dar si a societatii, potential repartizat financiar, prin credit, donatie sau sponsorizare. - schimbul presupune un transfer cu achitarea contravalorii bunurilor intrate n sistemul economic, plata facndu-se imediat sau la termen. Este forma cea mai frecventa de realizare a transferului de intrare. Transferul de intrare se adreseaza urmatoarelor surse de potential: sistemelor economice , pentru furnizarea de produse, societatii nationale si internationale, pentru produse specifice (personal instruit, informatii tehnice si tehnologice, fonduri financiare si de credit, asistenta stiintifica, administrativa, de sanatate etc.), mediului natural nconjurator, pentru atragerea directa, fara contributia productiei, a unor bunuri ca lumina, caldura, aerul, apa de izvor etc.
Forme concrete ale transferului de intrare
Surse pentru intrarile necesare consumului
Deciziile financiare privind activele corporale (mijloacele fixe)
Efecte +/-?
Si n cazul intrarilor atrase pentru procesul de consum, acestea pot avea efecte favorabile , permitnd un consum eficace si eficient, dar si efecte nefavorabile , distructive, atunci cnd intrarile nu sunt corespunzatoar e calitativ, gradul lor de organizare fiind diferit de necesitatile sistemului aflat n starea dinamica de consum (alimente degradate, informatii depasite moral, utilaje si materiale cu defecte etc.). ntre intrarile cu efecte negative se afla si fenomenele naturale si sociale cu actiune distructiva (cataclisme naturale si, respectiv, dereglari sociale). Transformarea si conservarea tip consum n maruntaiele sistemului economic aflat n starea dinamica de consum, intrarile aduse prin transferul de intra re sunt ... digerate pentru a fi apoi reasezate ntr-o organizare corespunzatoare produselor specifice consumului: noi caramizi pentru structura materiala a sistemului, miscare, forta, ca iesiri utile, si pierderile entropice sub forma de deseuri.
Cadru l 10.1 Daca avem n vedere consumul realizat de om, atunci fenomenul este mai usor de nteles. Hrana este disociata cu ajutorul unor fermenti si reactii chimice, fizice, biologice n componente asimilabile. Apoi, aceste componente sunt reasezate n substan te necesare refacerii tesuturilor, energiei pentru a asigura caldura necesara existentei si reactiilor chimice, miscarea pentru deplasare, dezvoltare, nmultire etc. Relatia de lucru a sistemului economic aflat n starea de consum reda trecerea de la produsul t 1 prin formele primare ale materiei, s, e, i, spre asezarea specifica serviciilor: Relatia 10.2 Pe p (i-----e---->s) s, e, i Pes (e----s---->i) + E+d
n fig. nr. 10.1 redam procesul de transformare-conservare specific consumului. Potentialul economic conservat n produs este atras n procesul de consum din t 2. n realitate, n acest proces poate intra si potential natural, social, economic, fara a trece prin productie.
Figura nr. 10.1
Produsul consumului = serviciul
Asa cum am avertizat cititorul, procesul de consum nu este un proces distructiv; el distruge doar valoarea de ntrebuintare (entropia joasa), nu nsa si componentele primare ale materiei. Concret, asa cum am aratat mai sus, are loc o disociere a elementelor primare de potential (s, e, i) si o reasezare n celulele sistemului, ca o ncarcatura ce reface capacitatea de a face servicii a fiecarui component al structurii ntreprinderii, dar si a mediului natural si a societatii. Potentialul economic tip servicii (Pes) care rezulta din transformare este nmagazinat n dimensiunile: cantitativa (q, asociata cu circumferinta cercului), calitativa (k, asociata cu diametrul cercului) si de fiabilitate (t, asociata cu naltimea cilindrului). Daca luam serviciul de care este capabil un mijloc al activitatii economice (un strung, spre exemplu) dupa ce a fost beneficiarul unui proces de consum (investitie, reparatie), atunci dimensiunea sa cantitativa este reprezentata de capacitatea de lucru n buc./ora, dimensiunea calitativa, de randam ent si exactitatea operatiunilor, iar dimensiunea de fiabilitate de durata n timp a serviciului respectiv la un nivel calitativ acceptabil.
Un alt produs, deseurile
O subiectivitate ...obiectiva
Parteneri egali !
Drumul trebuie continuat
Pierderile entropice ( E +d), cealalta parte a iesirilor din procesul de consum, depind, ca si n cazul productiei, de actiunea Legii entropiei si calitatea actiunilor de consum. Cercetatorii teoriei valorii-utilitate au constatat ca n starea de consum omul se comporta straniu. Cu ct este alimentat mai mult cu un anumit produs, cu att utilitatea scade, devenind zero si apoi negativa! Este o realitate de la care a plecat teoria respectiva, fara sa se ntrebe ce se ntmpla n stomacul consumatorului, fie el om sau ntreprindere. Au facut o mare eroare, lasnd teoria respectiva fara o baza obiectiva! n realitate, scaderea utilitatii pe masura ce consumatorul se apropie de saturatie este un fenomen ... obiectiv! Sistemul aflat n starea de consum nu mai poate, n mod obiectiv, sa scoata potential din produsele consumate si sa-l conserve n propriul corp. Iar daca o face, o realizeaza cu un randament din ce n ce mai redus, risipa entropica crescnd invers proportional fata de randamentul de scoatere de potential din produs! O alta concluzie, care se desprinde din analizarea consumului, este aceea ca baza obiectiva, care i da dreptul consumatorului sa fie partener egal al producatorului n negocierea pretului, a valorii produselor pe care doreste sa le cumpere, este tocmai cantitatea de potential tip servicii pe care considera ca o poate scoate din aceste produse! Acest potential este bugetul fix de la care porneste teoria valoriiutilitate. Fortarea ofertei se poate realiza numai daca valoarea marginala a produsului din coada face ca valoarea ntregului lot fabricat sa se ncadreze n dimensiunea potentialului econ omic tip serviciu (Pes), ce poate fi scos de consumator din lotul respectiv. Aceasta este baza obiectiva care determina valoarea n teoria valorii-utilitate. Dupa aceasta demonstratie, n care axioma utilitate = valoare, devenita teorema, a fost demonstrata, am putea sa ne oprim. Avem un suport fizic obiectiv pentru valoarea-utilitate si o justificare reala pentru dreptul egal al consumatorului de a participa la negocierea pretului. Constatam, nsa, ca practicarea valorii si a preturilor marginale nu ne scuteste de fenomene negative (inflatie, blocaje). Aceste constatari ne dovedesc ca n privinta valorii nu suntem nca n posesia unei baze reale, sigure. Serviciile rezultate din consumarea produselor nu sunt o garantie finala pentru potentialul pe care vrem sa-l punem la baza valorii. Cautarea trebuie sa continue!
Transferul de iesire
Serviciile trebuie vndute
Beneficiarii serviciilor
Produsele procesului de consum sub forma serviciilor au, mai mult dect cele ale productiei, o existenta redusa. Capacitatea structurii firmei de a face servicii nu se poate conserva prea mult n timp: forta de munca a omului nefolosita se ndreapta spre manifestari ce ies din circuitul economic, utilajele nefolosite ruginesc, informatiile se uzeaza moral etc. De aceea, sistemul economic aflat n starea dinamica de consum este interesat sa-si plaseze imediat serviciile prin transferul de iesire. Acest transfer se face tot prin formele de transfer natural, repartitie, schimb. Beneficiarii acestui transfer sunt sistemele economice, aflate n starea dinamica de productie, sistemul societatii nationale si internationale, sistemul mediului natural nconjurator. Pe lnga serviciile transferate, sistemul economic producator al acestor servicii ndreapta spre mediu, societate sau alte sisteme economice si pierderile entropice sub forma deseurilor sau a entropiei nalte ( E +d). 10.3 Caracteristicile generale ale modelului consumului Pentru sistemul economic aflat n starea de consum, conteaza, ca aspecte generale de principiu, n primul rnd, redarea ct mai completa a intrarilor si iesirilor. De aceea, respectnd cerintele legii conservarii materiei, vom cuprinde n Relatia 10.3 majoritatea intrarilor si, pe de alta parte, majoritatea iesirilor.
Relatia 10.3 Pe pt1 + Pn + Ps + import = Pes + Pe m, s, e + stocuri + export + E+d n al doilea rnd, modelul procesului de consum se caracterizeaza prin coeficientul de randament impus de legea entropiei, n sensul ca iesirile utile sunt ntotdeauna mai mici dect intrarile totale n procesul de consum, Pt2: Relatia 10.4 a ct2 = Pt [Pt 2 - E+d] / Pt 2 < 1 Si n cazul procesului de consum, potentialul economic rezultat n urma proceselor primare de transformare, conservare, transfer este afectat de formarea de stocuri, export, cedari catre societate si mediu, autoconsum. De aceea, potentialul care merge mai departe prin circuitul economic pentru a se transforma n valoare reala se reduce cu aceste cedari sau stocuri.
Toate aceste principii, precum si procesele primare cuprinse n procesul complex de consum, sunt redate n figura nr. 10.2. Figura nr. 10.2
Societatea M O N D I A L A
MEDIUL NATURAL NCONJURATOR +/-? SOCIETATEA NATIONALA

E+d
Pn Ps Consum a ct2
Pe m, s, e
Productie
Productie
Import Pep
Pes
Stocuri Export
Producator
Consumator
Acest model al procesului de consum se va integra n Modelul general al obtinerii si gestionarii valorii, reliefnd rolul esential al procesului de consum n acest proces complex de obtinere si gestionare a valorii.
CAPITOLUL 8 DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND ACTIVELE CORPORALE (MIJLOACELE FIXE) CUPRINS 8.1 8.2 8.3 8.4 8.5 8.6 Procesul de consum pentru activele corporale Proiectarea financiara a investitiilor Decizia financiara privind investitiile Alte decizii financiare privind mijloacele fixe Managementul financiar Activitatea tutoriala
CONCEPTE Pozitia activelor corporale (mijloacelor fixe) n ntreprindere Comportamentul general al activelor corporale (mijloace fixe) Starea curenta a mijloacelor fixe (active corporale) Investitia Sistemul de legaturi privind finantarea investitiilor Autofinantare n privinta investitiilor Cash-flow -ul Amortizarea Fondul de dezvoltare Valoarea actualizata Rata interna de rentabilitate Testul Bruno Finantarea reparatiilor Finantarea asigurarilor de active corporale Contractul de leasing / credit bail
FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI Pentru economistul fin anciar, realizarea functiei de autorizarea repartitiei presupune, n primul rnd, cunoasterea tipurilor de activitati economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de nvatamnt etc. care se ncadreaza n procesul de consum din ntreprindere. n al doilea rnd, functia respectiva impune cunoasterea n detaliu a modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor activitati. Numai dupa ndeplinirea acestor conditii, economistul financiar poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecnd, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale (manageriale) legate de acest proces complex. Sa parcurgem mpreuna exercitarea acestei functii financiare n legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active corporale (mijloace fixe). 8.1 Procesul de consum pentru activele corporale (mijloacele fixe) Aflat fie dupa un proces de productie, fie n faza de formare, refacere, restructurare sau dezvoltare, elementul mijloace fixe (active corporale) solicita un amplu si divers proces de consum pentru a se reface sau a corespunde noului proces de productie care urmeaza. A. Pozitia mijloacelor fixe (active corporale) n structura ntreprinderii Sistemul ntreprinderii, pregatit pentru o activitate economica, si formeaza structura tehnica prin elementul mijloace fixe (sau imobilizari n active corporale). Acest element asigura baza tehnico-materiala a capacitatii de productie sub forma mijloacelor de munca; el este depozitarul de valoare sub forma capacitatii de a presta servicii din cele mai diverse, necesare n procesele de productie: prelucrare de materii prime (utilaje); adapost (cladiri); transport de energie, materiale si personal (constructii speciale, autovehicule); masurare, suport etc. n functie de tipul de serviciu pe care l ndeplinesc n structura ntreprinderii, mijloacele fixe se clasifica n cele sase grupe cunoscute de la disciplina de contabilitate.
Cadrul 8.1 Potrivit dispozitiilor legale, Legea nr. 15/1994 si Legea nr. 149 / 2000, se considera mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte care ndeplineste cumulativ urmatoarele conditii: - valoare de inventar mai mare dect limita stabilita prin Hotarre de Guvern (limita ce se actualizeaza anual, n functie de indicele de inflatie). La data de 1 iunie 2001, limita a fost de 8 milioane lei; - o durata normala de utilizare mai mare de un an. Standardele Internationale de Contabilitate 2000, IAS 16 Terenurile si mijloacele fixe sunt imobilizari corporale daca: a) sunt detinute de o ntreprindere pentru a fi utilizate n productia de bunuri sau n prestarea de servicii, pentru a fi nchiriate tertilor sau pentru a fi folosite n scopuri administrative; b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade; c) costul activului poate fi evaluat n mod credibil. n sensul teoriei valorii-entropie, TVE , potentialul economic conservat n mijloacele fixe permite acestora sa "presteze" un serviciu redat prin relatia: Relatia 8.1 e s -------------> i
Definirea serviciilor realizate de activele corporale
Relatia (8.1) arata ca substanta (s) din care este construit mijlocul fix (prelucrata dupa tehnologii si informatii speciale) este capabila sa contribuie la realizarea unei informatii (i) - sub forma de tehnologie, informatie de produs sau organizatorica din cadrul viitorului proces de productie -, daca mijlocul fix respectiv este pus n miscare cu ajutorul unei cantitati anume de energie (e). Structura interna a mijloacelor fixe depinde de profilul ntreprinderii si de gama de servicii tip mijloace fixe care este necesara procesului concret de productie. La rndul sau, volumul total de mijloace fixe dintr-o unitate economica depinde de amploarea capacitatii de productie (cifra de afaceri) pe care o solicita piata produselor ce se fac cu ajutorul mijloacelor fixe respective (vezi Capitolul 7, metode de previzionare).
Concluzia 8.1 O data cu cresterea tehnicizarii, automatizarii si robotizarii proceselor de productie, locul mijloacelor fixe n structura de productie a ntreprinderii a crescut ca importanta, dominnd valoric si cantitativ structura respectiva si influentnd cantitativ-calitativ celelalte elemente. B. Comportamentul general n cadrul structurii de productie, mijlocul fix intra dupa un anterior proces de consum ( to) prin care a fost construit. n procesul de productie din t1, mijlocul fix cedeaza o parte din valoarea conservata n el, ea intrnd n produse sau pierzndu-se n mediul nconjurator (vezi figura nr. 8.1). Figura nr. 8.1
Efectele suportate de mijlocul fix
Asadar, dupa procesul de productie din t1, mijlocul fix iese " stors" de o parte din potentialul economic conservat n el. Pentru a fi pregatit pentru un nou proces de productie (din tn), se impune organizarea unui nou proces de consum (t2), prin intermediul caruia se reface mijlocul fix utilizat n productia din t 1. Tot n cadrul acestui proces de consum, mijlocul fix poate fi dezvoltat sau modernizat. Aflat n cadrul celor trei procese (consum to, productie t 1, consum t2), elementul mijloace fixe suporta efecte multiple din partea unor factori din interiorul si din afara ntreprinderii, factori obiectivi sau subiectivi. Influenta acestor factori conditioneaza cantitativ si calitativ, structural si valoric deciziile de consum si, mai departe, amploarea repartitiei financiare.
CONSUM to n cadrul acestui proces se formeaza capacitatea initiala a mijloacelor fixe. Amploarea sa depinde de o serie de factori obiectivi si subiectivi (notati cu simbolul F c1): - marimea cererii de servicii tip mijloace fixe de catre viitorul proces de productie (conditionat, la rndul sau, de cererea de produse de pe piata); - capacitatea de productie cuprinsa n structura proiectata a ntreprinderii; - nivelul cantitativ, valoric si tehnic al mijloacelor si subansamblu rilor, precum si al serviciilor angajate n construirea de mijloace fixe la data to; - calitatea, calificarea si disciplina n activitatea de proiectare si realizare de mijloace fixe.
Factorii de influentare tip Fc1
PRODUCTIE t1 Grupul factorilor care actioneaza asupra mijloacelor fixe n acest moment este mai numeros; dar efectul este acelasi: cedarea de valoare (potential economic) . Acest efect apare sub forma uzurii fizice si morale determinate de: - factorii specifici proceselor din productie (frecare, vibratii, erodare etc.) care au ca efect uzura fizica I. Valoarea cedata intra, n mare parte, n valoarea produselor fabricate cu aceste mijloace sau se pierde n mediul nconjurator; - procesele din mediu care actioneaza prin factorii naturali ce ataca substanta mijloacelor fixe, indiferent daca sunt utilizate sau nu. Efectele actiunii lor se manifesta prin rugina, mbatrnirea materialelor etc. si se cuprind n uzura fizica II, valoarea corespunzatoare pierzndu-se n mediul nconjurator; - procesele din societate care determina fenomene ca progresul tehnic, schimbarea cererii pe piata si au ca efect uzura morala a mijloacelor fixe. Uzate moral, mijloacele fixe pierd valoare, care se adauga la cea risipita n mediul extern din alte cauze; - factorii de natura subiectiva (slaba organizare, utilizare necorespunzatoare, deteriorare voita sau din neglijenta etc.), factori care pot sa amplifice uzura fizica. Grupul acesta de factori, notat cu simbolul F c2, se impune a fi cunoscut att de tehnicieni, ct si de specialistul n finante. Primii, pentru a cauta forme si metode de reducere la maximum a pierderilor exterioar e procesului de productie; ceilalti, pentru a sanctiona risipa de valoare tip servicii si pentru a dimensiona corect repartitia pe care o presupune procesul de consum din t2.
Rolul factorilor tip Fc2
CONSUM t2 Acest proces trebuie sa aiba n vedere att efectele din procesul de productie din t1, ct si semnalele care vin din urmatorul proces de productie (din tn). Daca primele au ca scop proiectarea activitatilor de refacere, informatiile din procesul de productie tn se refera la factori care solicita schimbari cantitative si calitative sub forma de dezvoltare, modernizare, modificari structurale, reducere: - cresterea sau scaderea cererii de servicii tip mijloace fixe datorata largirii pietei produselor care se fac cu ajutorul mijloacelor fixe respective; - evolutia progresului tehn ic care are ca efect sporirea ponderii mijloacelor fixe n structura ntreprinderii, cresterea valorii pe unitatea de capacitate; - fenomenul inflatiei care scumpeste componentele si activitatile specifice consumului cerut de refacerea si dezvoltarea mijloacelor fixe; - factorii subiectivi din activitatile specifice procesului de consum care reduc randamentul unitatilor constructoare de mijloace fixe si amplifica valoarea ce trebuie reconservata n acest element. Acest grup de factori, notat cu simbolul F c3, amplifica procesul de consum din t2, daca vom avea o crestere de capacitate sau l reduce, daca cererea de servicii de la activele corporale se micsoreaza. Pentru acest proces de consum, influentat conform celor aratate mai sus, va trebui sa realizam proiectarea financiara a repartitiei. (vezi figura nr. 8.2). Pentru unitatile care se nfiinteaza, proiectarea financiara se refera cu precadere la consumul din to, n timp ce ntreprinderile n functiune se orienteaza catre procesul de consum din t2, consumul din t o interesndu-le n scopul de a aprecia gradul de deteriorare a starii curente a mijlocului fix fata de starea initiala.
Rolul consumului n proiectarea financiara
Figura nr. 8.2
C. Starea curenta a mijloacelor fixe Starea curenta a elementului mijloace fixe se refera la situatia acestuia dupa procesul de productie din t1, adica dupa actiunea factorilor F c2. Cunoasterea sa este necesara pentru a proiecta viitorul proces de consum din t2 si pentru a interveni n vederea protejarii valorii aflate n continutul mijloacelor fixe. Din punct de vedere financiar, starea curenta se determina pe baza datelor din bilant. Aici se afla evidentiata: Starea initiala prin valoarea de intrare Starea curenta prin valoarea ramasa la un moment dat n functie de marimea amortizarii realizate pna la data ntocmirii bilantului, se poate aprecia (cu aproximatie, datorita corelatiei imperfecte ntre uzura si calculul amortizarii) gradul de uzura pe fiecare grupa a elementului mijloace fixe (vezi figura nr. 8.3).
Starea dupa procesul de productie din t1
Gradul de uzura
Figura nr. 8.3
Proiectarea formelor concrete ale consumului
Starea curenta trebuie analizata si din punct de vedere tehnic si tehnologic, al sigurantei n functionare si al corespondentei cu exigentele viitorul ui proces de productie. Lund n consideratie toti acesti indicatori, serviciile tehnico-economice din unitate trec la proiectarea formelor concrete de organizare a procesului de consum privind mijloacele fixe.
D. Activitati de consum referitoare la mijloacele fixe (active corporale) ntr-o ntreprindere bine condusa, starea elementului mijloace fixe este urmarita permanent. n acest scop, n ntreprindere se organizeaza o gama larga de activitati prin intermediul carora se reface, dezvolta si modernizeaza dotarea cu mijloace fixe: 1. Activitatea de investitii; 2. Activitatea de ntretinere si reparatie curenta; 3. Activitatea de reparatie capitala; 4. Activitatea de modernizare; 5. Activitatea de asigurare si reasigurare. Activitatile 1-4 au misiunea de a reface si (sau) dezvolta elementul mijloace fixe, introducnd n continutul sau valoare ce se conserva n capacitatea acestuia de a face servicii ntr-un viitor proces de productie. Activitatea (5) este o actiune de pre-consum, n sensul ca se depun resurse n sistemul de asigurare pentru un posibil proces de consum n cazul n care se produce riscul asigurat. ntruct toate aceste activitati de consum fac obiectul unor servicii tehnice, economice sau de asigurari, misiunea proiectarii financia re este mult sprijinita, n special n privinta determinarii informatiilor financiare. Cu toate acestea, economistul din cadrul serviciului financiar are de ndeplinit atributii complete de informare, analiza, repartitie, control, decizie si evidenta fata de aceste activitati de consum. Pentru exemplificarea lor, vom urmari proiectarea financiara privind activitatea de investitie.
Refacere, dezvoltare, asigurare
Sprijinul dat de activitatea tehnica si de proiectare
FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE
Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau dezvoltare a activelor corporale presupune determinarea ntregii game de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6). Fenomenul financiar previzionat trece, n mod obligatoriu, prin mai multe etape de simulare pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de condit ionare a repartitiei financiare: corelatia necesar/resurse; necesar/aport n t0 sau n t n) si al indicatorilor de eficienta economica.
8.2 Proiectarea financiara a investitiilor A. Continutul si rolul investitiei n sensul cel mai larg, o activitate de investitie reprezinta o forma concreta de manifestare a procesului de consum prin intermediul careia se formeaza, se reface si se dezvolta elementul mijloace fixe (imobilizari n active corporale) din structura unei ntreprinderi. Ea transforma si conserva valoarea aflata n produse (materiale, subansamble, unelte etc.) si n servicii (proiectare, construire, dotare etc.) n mijlocul fix nou, refacut sau modernizat, sub forma capacitatii acestuia de a presta servicii tip mijloc de munca. n functie de sarcina sa privind modificarea starii generale a elementului mijloace fixe, investitia poate fi: investitie noua, pentru formarea initiala a elementului; investitie pentru refacerea mijloacelor uzate fizic sau moral si de nlocuire; investitiile de dezvoltare si modernizare.
Sensul larg al activitatii de investitie
Tipurile lucrarilor de investitii
Influentarea proiectarii financiare
Cunoasterea consumului prin informatiile financiare
Aceasta clasificare influenteaza doar partial proiectarea financiara, mai ales n privinta surselor de finantare si a obligatiilor ce decurg de aici. Tot amploarea investitiei influenteaza si decizia privind responsabilitatea proiectarii si a executarii lucrarilor de cons tructii-montaj. Investitiile de mai mica amploare (n special cele de nlocuire a mijloacelor uzate) pot fi proiectate si realizate n regie proprie de unitate. Pentru cele noi sau de dezvoltare, se angajeaza institute de proiectare specializate si se ncheie contracte de executie n antrepriza cu firme de constructii-montaj. Toate aceste informatii, reiesite din clasificarea si caracterizarea generala a activitatii de investitie, sunt utile pentru organizarea concreta a proiectarii din punct de vedere financiar. Asa cum a rezultat din capitolele (6) si (7), activitatea financiara procedeaza, pentru nceput, la cunoasterea procesului de consum, pe care l va finanta, prin intermediul informatiilor financiare: informatiile de tip ym, referitoare la legaturile informationale ale ntreprinderii cu institutii si persoane fizice angajate n consum; informatiile cantitative de tip yc (cheltuieli financiare si obligatii financiare n afara); informatiile cantitative de tip yv (venituri financiare din ntreprindere si din afara ei); informatii privind eficienta viitoare a activitatilor finantate si a mijloacelor formate, informatii de tipul ye.
B. Informatiile financiare ym Legaturile calitative, Li, care se stabilesc ntre ntreprindere si persoane fizice si juridice n privinta derularii investitiilor se impun a fi cunoscute, ntruct ele cuprind date utile pentru organizarea deciziei de finantare. Aceste date se refera la precizarea surselor posibil de angajat si la obligatiile ce decurg din utilizarea lor la finantarea investitiilor, la metodologia de calcul al informatiilor cantitative si de eficienta, la criteriile de clasificare a investitiilor etc. Pentru proiectarea financiara, au un interes deosebit informatiile referitoare la sursele de fonduri posibil de angajat n decizia de repartitie financiara. Pentru a obtine acest tip de informatie, ym, serviciul financiar analizeaza ca surse de date legislatia financiara (ex.: Legea privind impozitul pe profit), hotarrile si ordonantele guvernamentale, instructiunile elaborate de Ministerul Finantelor, literatura stiintifica economica si financiara. Pentru sursele din afara economiei nationale, se analizeaza legea privind investitiile straine, reglementarile si instructiunile bancare interne si internationale, studii de conjunctura, piata financiara si monetara externa etc. Pe baza acestor informatii, serviciul financiar si proiecteaza Schema legaturilor de repartitie posibil de angajat n finantarea investitiilor (vezi figura nr. 8.4). n aceasta schema, se precizeaza: Legaturile necesare pentru mobilizarea de venituri financiare pentru investitii ( M); Legaturile ce vor apar ea pentru a achita obligatiile financiare viitoare (O). Figura nr. 8.4
Cunoasterea legaturilor calitative prin informatia ym
Schema legaturilor de repartitie financiara
Studierea si interpretarea corecta a informatiilor
Rolul indicatiilor metodologice
Pentru fiecare din aceste legaturi, economistul financiar va trebui sa cunoasca ce restrictii, conditionari si interese speciale nsotesc repartitia financiara din fiecare sursa n parte (cost, termene de angajare, cedare de proprietate, limita de eficienta etc.). Studierea si interpretarea corecta si rapida a acestor tipuri de informatii atesta calitatea calificarii economistului n cauza, operativitatea cu care acesta si actualizeaza cunostintele, prezenta pe piata informatiilor a ntregului serviciu financiar. Este necesar si util ca ntreaga gama de informatii metodologice, ym, sa fie depozitata ntr-o baza de date, pentru a fi apelata n toate fazele de fundamentare, adoptare si realizare de decizii financiare privind investitiile si alte activitati economice de consum. n aceasta baza de date financiare trebuie sa fie prinse si indicatiile metodologice de calculare a informatiilor cantitative si de eficienta, structura documentelor financiare de buget avizate de Ministerul Finantelor si de sistemul bancar. Odata pusa la punct si actualizata or i de cte ori este nevoie, baza de date ym se foloseste pentru proiectarea cantitativa a repartitiei financiare.
C. Cheltuieli financiare yc Investigarea procesului de consum din t2 (n unele cazuri si a celui din to) duce la obtinerea informatiilor ycp (valoarea investitiei) si a informatiilor yco (obligatii financiare n afara ntreprinderii). Ele sunt dependente de modul concret de derulare proiectata si efectiva a consumului prin investitie (yc p) si de conditionarile accesului anterior la sursele de finantare comunicate prin informatia ym, cum este cazul informatiilor de tipul yco. Pentru a obtine informatia ycp, serviciul financiar urmareste ntregul proces de prelucrare tehnica, economica si monetara a datelor necesare fundamentarii deciziei de investitie: 1. Prelucrarea tehnica se concretizeaza sub forma proiectului de executie. El reda rezolvarile din punct de vedere arhitectural, dotari tehnice, tehnologii, organizare etc.
Cheltuieli si obligatii financiare
Prelucrare tehnica, economica, monetara
2. Prelucrarea economica porneste de la proiectul de executie si se concretizeaza sub forma devizului . El reda consumurile materiale, de manopera si generale pe care le determina rezolvarile tehnice din proiect, inclusiv profitul constructorului. 3. Prelucrarea monetara contribuie la evaluarea consumurilor din deviz, conturnd nivelul valoric al devizului.
Prelucrarea din punct de vedere financiar ncepe de la nivelul valoric al devizului si presupune (vezi fig. nr. 8.5): - controlul financiar asupra tuturor etapelor anterioare de prelucrare. Acest control se face de cadre din ntreprindere sau din bancile comerciale angajate n finantarea investitiei;
Etapele proiectarii de tip financiar
corectarea nivelului valoric n urma controlului, n sens de diminuare sau de majorare, dupa caz; preluarea informatiei corectate ca informatie financiara de tipul ycp.
Analiza si controlul financiar asupra devizului presupun cunoasterea modelelor de calcul ale tuturor capitolelor din deviz: cheltuieli pentru proiectare, cumparare teren; cheltuieli pentru investitia propriu-zisa; cheltuieli pentru pregatirea santierului si pregatirea de cadre pentru noul obiectiv; cheltuieli cu probele tehnologice la noile capacitati.
Figura nr. 8.5
Pretul de deviz negociat

Relatia 8.2
De asemenea, se va avea n vedere ca pretul de deviz negociat are la baza cheltuieli materiale si de manopera directe, cheltuieli generale si profitul solicitat de unitatea constructoare n conditiile pietei lucrarilor de constructii-montaj, la momentul dat. n aceste conditii, informatia financiara ycp rezulta dintr-o relatie de tipul: yc p = Chij unde: Ch reprezinta cheltuielile de tipul i (materiale, manopera, generale, profit), pentru obiectivele j din deviz (proiectare, teren, investitie, pregatire cadre, probe tehnologice etc.).
Gama obligatiilor financiare n afara firmei
Gama informatiilor privind obligatiile, yco, este mult mai ampla. ntreprinderea, contractnd fonduri din afara pentru realizarea finantarii curente sau pentru o finantare anterioara, si asuma obligatii fata de proprietari, fata de banci, fata de cumparatorii de obligatiuni etc. 1. Obligatiile fata de proprietari apar sub forma dividendelor platibile pentru capitalul social adus de acestia si imobilizat n mijloace fixe:
Relatia 8.3 yc o = C.S. n M.F. x D% / 100 unde: C.S. n M.F. reprezinta partea din capitalul social imobilizata n mijloace fixe (active corporale); D% - nivelul procentual al dividendelor promis proprietarilor.
2. Obligatiile privind creditele contractate anterior apar sub forma ratelor scadente n anul pentru care se face proiectarea financiara si a dobnzilor aferente: Relatia 8.4 yco = Credit total/Nr. total de rate x Nr. rate planif. + d unde: d reprezinta dobnda aferenta anului prognozat (plan).
3. Obligatiile fata de detinatorii de obligatiuni au n vedere dobnda anuala promisa cumparatorilor de titluri si eventualele amortizari (rascumparari) de obligatiuni pe parcurs sau la scadenta: Relatia 8.5 yco = Obligatiuni x d% / 100 + 1/m Obligatiuni unde: d % reprezinta dobnda anuala n procente promisa cumparatorilor de obligatiuni; 1/m oblig. - partea din totalul de obligatiuni vndute car e se rascumpara n anul prognozat.
4. Obligatiile n afara cauzate de cumpararea de titluri de la alte ntreprinderi (investitii financiare) depind de numarul hrtiilor de valoare cumparate si de valoarea lor bursiera la data operatiunii respective:
Relatia 8.6 yco = HV i x Vbi unde: HVi reprezinta tipurile de hrtii de valoare proiectate a se cumpara; Vbi - valoarea bursiera prognozata pentru fiecare tip i de hrtie de valoare.
5. Obligatii diverse; ele apar sub forma unor comisioane, plata unor servicii bancare sau pentru intermediari, plati frecvente n conditiile economiei de piata. Nivelul lor se apreciaza pe baza experientei din anii anteriori.
D. Venituri financiare yv Dupa dimensionarea cheltuielilor de natura financiara cerute de activitatea de investitii, serviciul financiar procedeaza la cunoasterea veniturilor financiare posibile. n acest scop se adreseaza surselor indicate de informatia ym (vezi figura nr. 8.4); n primul rnd, se vor proiecta informatiile referitoare la veniturile financiare provenite din interiorul unitatii, yv p. Aceste informatii dau nivelul autofinantarii sau, ntr-o acceptiune mai larga, Cash Flow -ul ntreprinderii sau Fluxul de disponibilitati. Pentru ca acest concept este utilizat frecvent pentru a aprecia posibilitatile curente de finantare ale unor ntreprinderi si pentru a cuantifica eficienta viitoare a unei lucrari de investitie, l prezentam n schema din figura nr. 8.6.
Proiectarea informatiilor privind veniturile
Figura nr. 8.6
Din figura nr. 8.6 rezulta ca autofinantarea rezervata finantarilor interne este o parte din Cash-flow ( Fluxul de disponibilitati ), parte care rezulta din relatiile: Relatiile 8.7; 8.8 Autofinantare = (Amortizare + Profit) - (Impozite + Dividende); Cash-flow-ul net = Amortizare + (Profit - Impozite) Pornind de la componentele autofinantarii, serviciul financiar procedeaza la determinarea nivelului prognozat al informatiei yvp, pe componentele sale: amortizare, profit pentru dezvoltare, alte venituri din ntreprindere. 1. Amortizarea Conform Standardelor Internationale de Contabilitate 2000, IAS4, Amortizarea reprezinta alocarea valorii amortizabile a unui activ de-a lungul duratei sale de viata estimata. Amortizarea corespunzatoare perioadei contabile se scade n mod direct sau indirect din profitul sau pierderea nregistrata n perioada respectiva. Din punct de vedere financiar, amortizarea este o actiune de repartitie financiara a unei parti din rezultatele economice obtinute de ntreprindere.
Amortizarea actiune de repartitie financiara
Fenomenul de transfer de valoare
Motivatia acestei repartitii are n vedere contributia mijloacelor fixe la procesul de productie n perioada pentru care se face proiectarea financiara. Din paragraful 8.1 a rezultat ca mijloacele fixe contribuie la transformarea si conservarea de potential n produse, transferndu-si n acestea o parte din valoarea conservata n ele si ajutnd si la procesul de transformare-conservare de potential adus de celelalte elemente ale structurii de productie (mediu, personal, materiale, informatii). Calculul fondului de amortizare ce urmeaza a se prelua din rezultatele economice (corespunzatoare costului) porneste de la fenomenul de transfer de valoare din mijloace fixe n produs ca urmare a uzurii fizice si, n unele cazuri, si a uzurii morale. Functia uzurii fizice evolueaza conform graficului din figura nr. 8.7.
Figura nr. 8.7
Functia uzurii fizice a activelor corporale
Dupa o evolutie rapida, n perioada de rodaj si adaptare la conditiile de productie, uzura avanseaza lent. Spre sfr situl vietii economice (Durata Normala de U tilizare, D.N.U. ), uzura fizica avanseaza rapid, epuiznd aproape toata valoarea conservata n mijlocul fix respectiv (valoarea de inventar - valoarea reziduala). Repartitia financiara a amortizarii difera ntr-o mai mica sau mai mare masura de functia uzurii fizice datorata participarii mijlocului fix la productie. Ea trebuie sa tina cont si de actiunea uzurii fizice datorate factorilor naturali (uzura fizica II), ct si de manifestarea uzurii morale mai devreme de ndeplinirea duratei normate de functionare. n aceste conditii, scoaterea din functiune mai devreme implica o repartitie financiara superioara transferului rea l de valoare (vezi figura nr. 8.8).
Figura nr. 8.8
De aceea, metodele practicate n actiunea de amortizare sunt aprobate de Ministerul Finantelor, amortizarea avnd efecte asupra ntregii politici financiare si monetar e din economie (vezi Cadrul 8.2). Cadrul 8.2 n legislatia financiara din economia tarilor occidentale (dar si la noi) se precizeaza categoriile de mijloace fixe la care se permite o amortizare accelerata, pentru a face fata uzurii morale si a constitui rapid fondurile necesare pentru nlocuirea mijloacelor afectate de uzura respectiva. (de exemplu: grupa utilajelor). Este clar ca, prin fondul de amortizare calculat si repartizat pentru finantarea investitiilor, se mobilizeaza temporar sau definitiv si o parte din profitul brut posibil de obtinut. Mobilizarea este temporara, atunci cnd cotele de amortizare devanseaza, ca marime, transferul de valoare reala. Repar titia de profit este definitiva atunci cnd, prin amortizare, se mobilizeaza valoare si n contul uzurii fizice datorata utilizarii necorespunzatoare si n contul valorii ramasa neamortizata din cauza actiunii uzurii morale mai devreme de mplinirea duratei normale. De aceea, Legea nr. 15/1994, completata de Legea nr. 149/2000, precizeaza ca se include n cheltuielile de exploatare numai amortizarea corelata cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe (conform limitelor prevazute n lege. Diferenta pna la amortizarea totala calculata reprezinta o cheltuiala exceptionala care nu se deduce din profitul brut pentru impunere. Avnd la baza fenomenul real de transfer de valoare si principiile de politica economica si financiara la un moment dat, metodologia de determinare a fondului de amortizare poate prevedea urmatoarele categorii de modele de calcul (vezi figura nr. 8.9).
Corelatii ntre amortizare si functiile uzurii
Figura nr. 8.9
Modele ale cotelor de amortizare
mode lul cotelor proportionale sau amortizarea liniara (1); modelul cotelor progresive (2); modelul cotelor regresive (degresive) (3); modelul cotelor pe unitatea de produs (4); modelul amortizarii accelerate (5) (n primul an se include pe cost 50% din valoarea de intrare si apoi cote liniare la valoarea ramasa de amortizat).
Punctul de plecare n calculul fondului de amortizare ce urmeaza a fi repartizat pentru autofinantare l reprezinta Valoarea de amortizat . Ea poate fi urmatoarea:
Forme ale valorii de amortizat
a) Valoarea de inventar, corectata cu valoarea medie a intrarilor (+) si valoarea medie a iesirilor (-) prognozate pentru anul viitor; b) Valoarea de inventar - valoarea reziduala de la sfrsitul duratei normale de functionare (n legislatia din tarile occidentale); c) Valoarea de inv entar - valoarea amortizata pna la data respectiva; d) Valoarea de intrare. Dupa precizarea valorii de amortizat, se procedeaza la alegerea metodei de amortizare (progresiva, proportionala, degresiva, accelerata sau pe produs), conform metodologiei avizate de Ministerul Finantelor (Legea amortizarii nr. 15/1994 si Legea nr. 149/2000). Amortizarea bazata pe cote proportionale, liniara, are n vedere cote procentuale fixe pe tot parcursul duratei normale de functionare (vezi figura nr. 8.10, a). Daca se previzioneaza o evolutie rapida a factorilor care determina uzura morala, atunci cotele pot fi majorate pe parcursul procesului de amortizare (vezi figura nr. 8.10, b).
Alegerea metodei de amortizare
Figura nr. 8.10
Relatia 6.9 Norma proportionala = 1/DNU x 100
Exprimarea duratei normale de utilizare
Amortizarea prghie de interventie n economie
Durata normala de functionare poate fi exprimata n ani, n mii ore de functionare sau mii km echivalenti. Ultimele doua moduri de exprimare ne duc spre amortizarea de tip regresiv, avnd n vedere participarea mai pronuntata a mijloacelor fixe din unele grupe la procesul de productie n prima parte a vietii lor economice. n cazul n care mijlocul fix este scos din functiune nainte de mplinirea D.N.U. , valoarea neamortizata se recupereaza pe seama sumelor rezultate n urma valorificarii acestora si diferenta din rezultatele economice, suma respectiva completnd fondul de amortizare din anul pentru care se face proiectarea financiara. Amortizarea degresiva este cea mai frecventa n cazul n care amortizarea este folosita ca prghie de interventie a statului n economia ntreprinderii. Aprobnd astfel de cote (vezi figura nr. 8.11), statul ncurajeaza investitiile n ramurile afectate puternic de uzura morala (cu un grad de inovare ridicat). Acest efect este amplificat de constituirea rapida a fondurilor de nlocuire a mijloacelor fixe uzate moral si de faptul ca, prin amortizarea accelerata, se constituie un fond financiar mai ieftin dect n cazul formarii lui pe seama profitului (afectat de plata de impozite, plata de dividende etc.).
Figura nr. 8.11
Cotele de amortizare degresiva se pot stabili prin mai multe metode: 1. Multiplicarea cotei proportionale (liniare) cu un coeficient si aplicarea noii cote la valoarea ramasa de amortizat (vezi Exemplul 8.1). Exemplul 8.1 Valoarea de intrare = 400.000 mii lei Durata normala de utilizare = 5 ani (Cota liniara = 20%) Coeficientul de multiplicare = 2 mil. lei Anul 1 2 3 4 5 Total Valoarea ramasa 400 240 144 86,4 43,2 Cota degresiva 20% x 2 = 40% 20% x 2 = 40% 20% x 2 = 40% 86,40 : 2 = Fondul de amortizare anual 160 96 57,6 43,2 43,2 400
2. Amortizarea exceptionala. n unele cazuri se aproba un supliment de amortizare n primul an de functionare, prin majorarea fondului calculat dupa modelul (1) cu nca un procent de 20, 25, 30 sau mai mult. 3. Multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul din coeficientii urmatori (Legea Nr. 15/94, art. 19, B): a) 1,5, daca durata normala de utilizare este ntre 2 si 5 ani; b) 2,0, daca D.N.U. este ntre 5 si 10 ani; c) 2,5, daca D.N.U. este mai mare de 10 ani. Calculul este similar cu cel din exemplul 8.1.
4. Amortizarea accelerata consta n includerea, n primul an de functionare, n cheltuielile de exploatare, a unei amortizari de pna la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix. Amortizarea anuala pentru perioada viitoare se calculeaza la valoarea ramasa, dupa cotele liniare, prin raportarea valorii respective la numarul de ani de utilizare ramasi (D.N.U. - 1) (Exemplul 8.2). Exemplul 8.2 Valoarea de intrare = 400.000 mii lei D.N.U. = 5 ani mil. lei Anul 1 2 3 4 5 Total Valoarea de intrare 400 400 400 400 400 Cota 50% (400 - 200) / 4 (400 - 200) / 4 (400 - 200) / 4 (400 - 200) / 4 Fond 200 50 50 50 50 400
5. Metoda "Softy" sau metoda sumei anilor din cadrul duratei normale de functionare. Daca luam durata din modelul (1) de cinci ani, atunci suma va fi: 1 + 2 + 3 + 4 + 5 = 15. Modelul concret de folosire a acestei metode este redat n exemplul 8.3. Metoda respectiva poate fi utilizata si n cazul amortizarii progresive (v. acelasi exemplu). 6. Metoda cotelor pe unitatea de produs. Aceasta metoda este o combinatie de amortizare progresiva (n primii ani de functionare, pna la atingerea parametrilor de functionare) cu cea regresiva, mijloacele fixe avnd un randament mai mare n prima parte a vietii lor economice (cu exceptia primilor ani). Exemplul 8.3 Valoarea de amortizat = 300.000 mii lei D.N.U. 5 ani Anul 1 2 3 4 5 Total Cote regresive 300 x 5/15 = 100 300 x 4/15 = 80 300 x 3/15 = 60 300 x 2/15 = 40 300 x 1/15 = 20 300 mil. lei Cote progresive 300 x 1/15 = 20 300 x 2/15 = 40 300 x 3/15 = 60 300 x 4/15 = 80 300 x 5/15 = 100 300
Exemplul 8.4 Valoarea de intrare = 200.000 lei D.N.U. = 5 ani, cu o productie esalonata astfel: Anul 1 = 1.000 buc., 2 = 2.000 buc., 3 = 3.000 buc., 4 = 3.000 buc., 5 = 1.000 buc. Total = 10.000 buc. Amortizarea pe unitatea de produs = 200.000 : 10.000 = 20 lei / buc. lei Fond amortizare Anul Fond amortizare 1.000 x 20 = 20.000 4 3.000 x 20 = 60.000 2.000 x 20 = 40.000 5 1.000 x 20 = 20.000 3.000 x 20 = 60.000 200.000 Potrivit Legii nr. 15/1994, se supun amortizarii, alaturi de activele corporale (mijloace fixe, terenuri, investitii efectuate la mijloacele fixe nchiriate etc.), si activele necorporale (cheltuieli de constituirea firmei, cheltuieli de cercetare, dezvoltare, brevete, licente, know -how-ul, programe informatice, concesiunile etc.). n cazul activelor necorporabile, cotele de amortizare au n vedere o durata de utilizare stabilita de lege sau de catre agentul economic care le detine (vezi si capitolul 11). Sumele reprezentnd amortizarea, precum si cele rezultate din valorificarea mijloacelor fixe scoase din functiune, n conditiile legii, reprezinta surse de constituire a fondului pentru investitii. Fondul anual de amortizare este utilizat, ca informatie, att pentru calcularea costului (intrnd n componenta costurilor de exploatare), ct si pentru repartizarea, ca fond financiar, pe destinatiile legale: finantarea investitiilor si (n unele cazuri) pentru investitii financiare pe termen scurt, cu obligatia ca la finele anului sa se reconstituie sumele respective.
Anul 1 2 3 Total
Amortizarea activelor necorporale
Utilizarea fondului anual de amortizare
2. Profit pentru dezvoltare Legislatia financiara cuprinde, n special Legea privind impozitul pe profit nr. 414/2002, prevederi referitoare la folosirea profitului anterior calcularii impozitului (sub forma Cheltuieli care se scad din profitul brut pentru a se obtine profitul impozabil) si la folosirea profitului net, dupa plata impozitului pe profit. Potrivit legii, activitatea de investitii poate beneficia de urmatoarele parti din profit: a) sume din profitul net pentru investitii; b) sume echivalente deducerii cheltuielilor suplimentare de amortizare (20% din valoarea de intrare a mijloacelor fixe sau brevete), deducere care se face din profitul brut.
Prevederile Legii impozitului pe profit
Sume din profit pentru dezvoltare
Fiecare parte din profit destinata autofinantarii presupune un model aparte de calcul. Sumele din profitul net pentru investitii (a) rezulta dintr-un calcul corelat cu: obligativitatea platii dividendelor catre proprietari, spre exemplu, minimum 50% din profitul net n Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2002 (relatia 8.3.), constituirea fondului de participare a salariatilor la profit (n cazul societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat), fond egal cu o cota de pna la 10% din profitul ramas dupa plata impozitului pe profit (profit net).
Relatia 8.10 Profit pt. investitii = Profit net - (Profit ne t x 10/100 + Dividende)
Facilitati noi pentru finantarea investitiilor
Sumele de categoria (b) apar n cazul unitatilor platitoare de impozit pe profit care investesc n mijloace fixe si / sau n brevete de inventie amortizabile si care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerata. Contribuabilii pot deduce din venituri o cheltuia la suplimentara de amortizare, reprezentnd 20% din valoarea de intrare, la data punerii n functiune a mijlocului fix achizitionat.
3. Alte venituri din ntreprindere Pentru finantarea investitiilor mai pot fi folosite si alte genuri de venituri care apar n urma casarii de mijloace fixe si valorificarii materialelor si pieselor rezultate n urma dezmembrarii mijloacelor respective: Relatia 8.11 yvp = Sume din valorificare - cheltuieli ce rute de operatiunea de casare n practica unor tari, inclusiv n cazul Romniei, se obisnuieste ca unele ntreprinderi sa poata vinde sau concesiona (nchiria) mijloace fixe. Sumele rezultate din vnzare sau (si) din concesionare pot figura ca venituri pentru finantarea investitiilor. Nivelul lor depinde de preturile pietei, de gradul de uzura al mijloacelor vndute etc.: Relatia 8.12 yvp = (Valoarea de intrare -valoarea amortizata) x r%/100 unde: r% reprezinta cota procentuala de reevaluare a mijloacelor fixe ca urmare a dev alorizarii monedei si cresterii preturilor de nlocuire a mijloacelor fixe.
Alte venituri pentru finantarea investitiilor
n executia efectiva a unor lucrari de investitii pot sa apara si alte venituri din valorificarea unor materiale rezultate din excavatii, defrisari etc. Evaluate pe baza unor calc ule aproximative, ele vor intra alaturi de celelalte precizate mai sus n categoria "Alte surse". Dupa epuizarea surselor posibile din interiorul ntreprinderii, serviciul financiar procedeaza la sondarea surselor din afara unitatii, determinnd nivelul posibil de informatii de tipul yvn . Conform informatiilor ym (figura nr. 8.4.), se poate face apel la surse cum ar fi: piata titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni), piata creditului, piata financiara internationala.
1. Piata titlurilor de valoare
Cresterea participarii la capitalul social

Relatia 8.13
Piata titlurilor de valoare este deja o sursa importanta de fonduri pentru finantarea investitiilor. Astfel, n cazul pietei actiunilor, informatia yvn apare sub forma cresterii participarii proprietarilor la capitalul social.
yvn = Ai x Vbi unde: A i reprezinta numarul de actiuni supuse vnzarii pe piata; Vbi - valoarea bursiera a actiunilor i previzionata pentru anul viitor. n cazul n care se pun n vnzare titluri de tipul obligatiunilor, rezultatul previzionat al ncasarilor se includ e la "mprumuturi", modelul de calcul fiind similar cu cel din relatia (8.13.). 2. Piata creditului Bancile comerciale, prin prevederile statutului lor si n conformitate cu legislatia bancara, pot acorda credite pe termen mijlociu si lung. Pentru societatile cu capital privat, bancile comerciale pot acorda credite pentru investitii pe termen scurt (12 luni), mediu (pna la 5 ani) si lung (pna la 15 ani). Se cere ca cel putin 30% din valoarea obiectivelor de investitie sa fie acoperite din surse proprii, iar cashflow -ul pe perioada de rambursare reusit de investitia creditata sa acopere integral creditul si dobnzile aferente. Fiecare credit solicitat trebuie nsotit de un studiu de fezabilitate fundamentat pe principalii indicatori de eficienta de tipul ye , prezentati n paragraful urmator. Nivelul creditului solicitat are n vedere valoarea de deviz (yc p) si posibilitatile proprii ale ntreprinderii (yv p).
Participarea cu surse proprii la investitiile creditate
Relatia 8.14 yvn = ycp - yv p Pentru acest nivel al creditului , se ncheie contractul de creditare si se solicita garantie. n practica internationala si nationala se utilizeaza contractul de leasing , ca procedeu de finantare a investitiilor (sau "crdit-bail" , cum este cunoscut n Franta). El apare atunci cnd societatea comerciala nu dispune de fonduri proprii si nici nu poate apela la creditul bancar. ntre aceasta societate si producatorul de utilaje se interpune o societate financiara care cumpara utilajul si l nchiriaza ntreprinderii care l exploateaza, contra unei chirii tip leasing (vezi Exemplul 8.5). n urma practicarii acestor cote, dupa trecerea perioadei de nchiriere, beneficiarul plateste o suma care depaseste pretul de catalog.
Practicarea contractului tip leasing
Exemplul 8.5 Firma "Deutsche Leasing A.G." din Germania solicita pentru nchirierea tip leasing urm atoarele rate: Pretul de catalog (Euro) Pna la: 5.000 100.000 250.000 Chiria medie n % din pretul de catalog pentru perioada: 36 luni 3,70% 3,49% 3,46% 60 luni 2,60% 2,37% 2,34% 72 luni 2,35% 2,12% 2,09%
n schimb, firma beneficiaza de serviciile complete ale utilajului imediat dupa nchiriere si si poate forma fondurile proprii de finantare din exploatarea acestui utilaj. 3. Piata financiara internationala Reglementat de legea investitiilor straine, accesul la piata financiara internationala poate avea loc sub forma investitiilor directe (finantatorul strain participa la formarea capitalului social), cumpararea de actiuni, credite. n cazul investitiilor directe, investitorul vine cu o contributie n natura (utilaje, pate nte, marci) si n bani (n valuta convertibila). Partea n natura se evalueaza tot ntr-o moneda convertibila, la preturile de pe piata mondiala.
Investitiile straine directe
Relatia 8.15 yvn = Contributia n natura Pret mondial n valuta ($) + Contributia n bani ($)
La ntreprinderile astfel formate, contributia partenerului strain intra n cadrul capitalului social sau la rubrica "Cresterea participarii" . Pentru a avea contributia n lei, contributia n valuta se multiplica cu cursul monedei respective n lei. Relatia 8.16 yvn (lei) = yvn n $ lei / dolar
Pentru celelalte modalitati de intrare a capitalului strain pe piata noastra (cumparari de titluri, credite), contributia la finantarea investitiilor are n vedere suma n valuta si cursul valutei respective n lei la data tranzactiei (v. relatia 8.16). Concluzia 8.1 n acest moment, serviciul financiar este n posesia tuturor informatiilor cantitative de tipul yc si yv , avnd perspectiva posibilitatilor de finantare a lucrarilor de investitii proiectate. Singura restrictie pe care trebuie sa o mai respecte se refera la ncadrarea investitiei respective n limitele acceptabile ale eficientei economice previzibile pentru perioada de viata economica a mijloacelor fixe care rezulta din investitia ce urmeaza a fi finantata prin decizia de repartitie. F. Eficienta economica Fundamentarea unei decizii de repartitie financiara solicita, n mod obligatoriu, o motivatie bazata pe cunoasterea eficientei viitoare a obiectivului finantat. De regula, indicatorii care redau ef icienta economica a unei investitii au n vedere efortul proiectat si efectele financiare viitoare. n practica nationala si internationala, sunt utilizati indicatori ca: Termen de recuperare ; Valoarea actualizata totala si neta; Rata interna de rentabilitate; Testul Bruno . Acesti indicatori au fiecare o semnificatie proprie, pentru redarea eficientei complete
Conditionarea deciziei de indicatorii eficientei
a proiectelor de investitie fiind necesare calcularea si interpretarea ntregului lant de indicatori:
Lantul indicatorilor de eficienta
Termen de recuperare ---> Valoarea actualizata totala ---> Valoarea actualizata neta ---> Rata interna de rentabilitate ---> Testul Bruno Vom urmari calculul acestor informatii pe exemplul 8.6, avnd de ales ntre doua proiecte care satisfac tehnic si financiar investitia proiectata.
1. Termen de recuperare Acest indicator urmareste sa stabileasca n ce perioada de timp (numar de ani) investitia finantata se recupereaza pe baza profitului net obtinut pe durata de viata economica a mijloacelor obtinute din investitia respectiva: Relatia 8.17 Termen de recuperare = Valoare inv. / Profit net Folosind datele din exemplul 8.6, termenul de recuperare la ambele proiecte, P1 si P2, = 1000 mil. / 400 mil. = 2,5 ani. Pentru a aprecia just nivelul acestui indicator, el se va compara cu viata economica a mijloacelor fixe obtinute din investitie (P1 = 4 ani; P 2 = 6 ani). La ambele proiecte, termenul de recuperare este favorabil, fiind sub durata de viata economica. Exemplul 8. 6 Pentru o investitie de 1.000 mil. lei se primesc din partea unor firme de proiectare doua proiecte, P1 si P2. Fiecare aduce un profit net de 400 mil.lei. Pentru a verifica nivelul celorlalti indicatori (n afara de Termenul de recuperare, la care se utilizeaza profitul net), utilizam rata de actualizare i = 10%. Proiectul P1 1/(1+i)n 0,91 0,83 0,75 0,68 --Proiectul P2 Cash -flow 1/(1+i)n 100 0,91 200 0,83 300 0,75 400 0,68 500 0,62 600 0,56 x x
Anul 1 2 3 4 5 6 Total
Cash -flow 500 400 300 100 --val. actualiz.
V.A. 455 332 225 68 --1.080
V.A. 91 166 225 272 310 336 1.400
2. Valoarea actualizata neta Metoda actualizarii este intens utilizata n metodologia internationala (Banca Mondiala, tarile occidentale) si se preteaza pentru a compara n timp efectele unei investitii. Cu ct efectele sunt obtinute mai departe, n timp, fata de momentul finantarii, cu att ele valoreaza mai putin din cauza inflatiei, a valorificarii capitalului cu ntrziere etc.
Relatia 8.18 Valoare actualizata = valoare efectiva din tn / (1 + i)n
n exemplul 8.6, se actualizeaza cash-flow-ul posibil n cazul celor doua proiecte (amortizare + profit net). Astfel, pentru i = 10%, n anul 3, valoarea actualizata este similara pentru ambele proiecte:
Relatia 8.19 V.A. = 300 mil. 0,75 = 225 mil. lei.
Pentru a avea o imagine clara asupra eficientei celor doua proiecte se calculeaza Valoarea actualizata neta (V.A.N.):
Relatia 8.20 V.A.N. = VA - Costul investitiei V.A.N. pt. P 1 = 1080 - 1000 = 80 mil. lei V.A.N. pt. P 2 = 1400 - 1000 = 400 mil. lei.
Folosind acest indicator, avantajul trece de partea proiectului P2. Decizia de alegere nca nu o putem lua. Va trebui sa verificam si "rezistenta" proiectelor respective la fluctuatia preturilor si la cresterea ratei inflatiei.
3. Rata interna de rentabilitate Acest indicator reda, sub forma procentuala, momentul n care valoarea actualizata totala devine egala cu valoarea investitiei. Acest moment corespunde unei rate de actualizare, i, la care cstigul viitor actualizat este egal cu efortul investitional. Daca rata respectiva creste (lucru previzibil ntr-o perioada de tranzitie), atunci varianta de proiect respectiva nu mai aduce avantaje, valoarea actualizata totala fiind mai mica dect efortul investitional.
Reactia intima la rentabilitate a investitorilor
Figura nr. 8.12
Rata interna de rentabilitate (RIR) se determina prin calcule repetate ale valorii actualizate totale la diferite rate ale inflatiei si prin interpolare. Grafic, evolutia valorii actualizate la cele doua proiecte se prezinta n figura nr. 8.12). Din grafic rezulta ca RIR la proiectul P 1 este n jur de 11%, iar la proiectul P2 de 19%. La acest indicator, proiectul P 2 este n avantaj net fata de celalalt proiect, el rezistnd chiar la o inflatie de peste 15% pe an.
4. Cursul de revenire net actualizat (Testul Bruno) Prin acest indicator, investitia executata n tara noastra se compara cu piata internationala, prin intermediul cursului n lei / dolar reusit n viitor de obiectivul finantat. Testul Bruno are n vedere costul actualizat al investitiei (Ca, n lei) si valoarea actualizata a profitului (Pa, n dolari).
Relatia 8.21 CNA = Ca / Pa sau lei / dolar Pentru calcularea indicatorului Profit actualizat se utilizeaza valoarea estimata a productiei si a costului n dolari pe piata externa si rata de rentabilitate economica minima admisa (care este egala cu rata dobnzii bancare). Daca luam n considerare ca profit actualizat (Pa) valoarea actualizata totala a proiectelor si cursul valutar de 34000 lei / $, atunci proiectul P1 aduce un cstig n dolari de 1080 mil.: 34000 lei / $ = = 0,032 mil. $, iar proiectul P 2 va aduce un cstig n dolari de 1400 mil. lei : 34000 lei / $ = 0,041 mil. $. Lund drept Cost actualizat, valoarea investitiei de finantat de 1000 mil. lei, atunci Cursul de revenire net actualizat la cele doua proiecte devine: CNA (P 1) = 1000 mil. lei / 0,032 mil. $ = 31250 lei / $ CNA (P 2) = 1000 mil. lei / 0,041 mil. $ = 24390 lei / $ Si n acest caz, proiectul P2 iese cstigator, el aducnd investitorului un dolar profit numai cu un efort investitional de 24390 lei, sub cursul valutar curent al dolarului (luat n calcul la valoarea de 34000 lei / $). Concluzia 8.2 Obtinnd acesti indicatori de eficienta (se mai pot calcula si altii), serviciul financiar analizeaza daca ei se ncadreaza ntr-o zona optima de eficienta pentru perioada respectiva (vezi fig. nr. 8.13). Figura nr. 8.13
Daca nu, atunci se va actiona asupra cheltuielilor (-Ch) sau asupra veniturilor (+V ), realiznd egalitatea yv = yc n zona de eficienta optima si permitnd, astfel, adoptarea deciziei financiare.
FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA A DECIZIILOR ECONOMICE
Realizarea procesului de consum prin care activele corporale se formeaza, refac, dezvolta presupune o fundamentare din punct de vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa aduca n ntreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea efectiva a activitatilor de tip consum, investitii, reparatii, asigurari etc. Serviciul financiar al ntreprinderii va nfaptui aceasta functie prin fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare pentru fiecare tip de activitate economica privind mijloacele fixe.
8.3 Decizia financiara privind investitiile
Avnd la dispozitie fondul de informatii financiare, de la cele de tipul ym, la inf ormatiile cantitative, yc si yv si cele privind eficienta, ye, serviciul financiar poate trece la adoptarea unei decizii de repartitie financiara privind activitatea de investitie. A. Continutul deciziei Decizia financiara privind investitia are n vedere informatiile yc si yv, pe care le balanseaza dupa reguli stabilite de informatiile ym numai daca informatiile ye redau o eficienta economica acceptabila. n aceste conditii, coloana de venituri (yv ) va evidentia totalitatea veniturilor posibile din ntreprindere (yvp) si din afara (yv n), iar coloana de cheltuieli ( yc), cheltuielile pentru investitia industriala si financiara (ycp) si obligatiile financiare n afara ntreprinderii ( yco).
Balansarea veniturilor si cheltuielilor financiare
n practica din tarile vestice, tipul de decizie privind investitiile se prezinta astfel: BUGETUL INVESTITIEI VENITURI (yv) 1. Autofinantare (cash-flow) 2. Concesionare activ 3. Modificarea participarii proprietarului (+/-) 4. mprumuturi Total venituri CHELTUIELI (yc) 1. Cheltuieli generale pentru amplasament 2. Investitii industriale 3. Investitii financiare (n titluri) 4. Rambursare mprumuturi si dobnzi 5. Dividende platite 6. Excedent de resurse Total cheltuieli
Bugetul, ca decizie privind investitiile
Pentru societatile comerciale si regiile autonome din Romnia, decizia financiara privind investitiile este precizata de instructiunile privind bugetul de venituri si cheltuieli elaborate de Ministerul Finantelor. n prezent, aceasta decizie apare sub forma "Bugetului de finantare a investitiilor". Sub aceasta forma, decizia pentru investitii nu cuprinde toate posibilitatile de venituri si nici toate cheltuielile si obligatiile financiare ce revin n mod normal ntreprinderii. Urmeaza ca d -voastra, avnd la dispozitie toate informatiile determinate n paragrafele anterioare, sa ntocmiti o macheta completa a unei decizii privind investitiile, anticipnd reglementarile financiare care vor aparea sub presiunea schimbarilor de pe piata financiara.
BUGETUL INVESTITIILOR pe perioada.......................................................... VIII SURSE DE FINANTARE A INVESTITIILOR, din care: 1.Surse proprii 2. Alocatii de la buget 3. Credite bancare - interne - externe 4. Alte surse IX CHELTUIELI PENTRU INVESTITII, din care : 1. Investitii, inclusiv investitii n curs la finele anului 2. Rambursari rate aferente creditelor pentru investitii - interne - externe
B. Fluxul de fonduri financiare
Fluxuri financiare pentru realizarea deciziei
Fluxul autofinantarii
Fluxul financiar extern
Realizarea efectiva a deciziei financiare privind investitia presupune nfaptuirea unor fluxuri de fonduri prin intermediul mijloacelor de plata (bani-semn). Serviciul financiar ndeplineste operatiunile de decontare n vederea ncasarii contravalorii produselor vndute si, apoi, n conformitate cu decizia financiara adoptat a, vireaza n conturile rezervate finantarii investitiei sumele provenite din surse interne si din afara ntreprinderii. Primul flux de fonduri financiare provenite din interiorul unitatii economice este fluxul autofinantarii. Sursa acestui flux este reprezentata de veniturile financiare yvp constituite pe masura ce se formeaza rezultatele economice din valorificarea productiei, a materialelor din casari de mijloace fixe, din vnzarea de mijloace fixe. Destinatia acestui flux are ca puncte finale achitarea obligatiilor financiare n afara ntreprinderii (yco) si acoperirea platilor privind investitia efectiva, plati care se ndreapta catre executantul lucrarilor de constructii-montaj. Pe de alta parte, fluxul de fonduri financiare cerut de ndeplinirea deciziei de repartitie financiara cuprinde si legaturile financiar-monetare cu sursele din afara ntreprinderii. Este fluxul financiar extern . Sursa acestui flux este data de veniturile financiare yv n , formate pe masura ce titularii surselor externe vireaza fondurile negociate (din credite, cresterea participarii proprietarilor, finantari de la bugetul de stat si de pe piata financiara externa). Destinatia acestui flux financiar -monetar extern este reprezentata n exclusivitate de acoperirea cheltuielilor cu investitia industriala, amplasament si alte cheltuieli ce se cuprind n deviz (informatia financiara yc p). Modul concret de acoperire a deciziei financiare privind investitia cu cele doua categorii de fluxuri financiare este dat n figura nr. 8.13.
Figura nr. 8.13 DECIZIA FINANCIARA PRIVIND INVESTITIA
Caracteristicile unora din aceste fluxuri, reprezentate de cost, conditii de acces, implicatii economice etc. vor fi tratate n partea a V -a a manualului, Proiectarea fluxurilor financiar-monetare. C. Locul deciziei financiare privind investitia n bugetul ntreprinderii Odata adoptata, decizia financiara privind investitia sub denumirea de Bugetul investitiei intra n componenta bugetului general al unitatii economice. Locul sau este n partea a doua a machetei generale prezentate n capitolul 7, n cadrul deciziilor privind procesul de consum. Introducerea deciziei financiare privind investitia n buget reprezinta misiunea finala a serviciului financiar n etapa de proiectare; dupa adoptarea bugetului de catre adunarea generala a actionarilor, urmeaza executia de zi cu zi a fluxurilor financiar -monetare si realizarea efectiva a deciziilor financiare.
Locul deciziei n Bugetul firmei
8.4 Alte decizii financiare privind activele corporale (mijloacele fixe) Repunerea elementului mijloace fixe n starea de productie presupune realizarea n ntreprindere si n afara ei si a altor activitati specifice procesului de consum: reparatii, modernizari, asigurari. A. Decizia financiara privind reparatiile n fiecare ntreprindere se organizeaza lucrari de ntretinere, reparatii curente si reparatii capitale, n functie de normativele tehnice specifice fiecarui tip de mijloc fix. Decizia tehnico-economica de reparatie este adoptata de serviciile tehnice din unitate; serviciul financiar preia aceasta decizie si o proiecteaza din punct de vedere financiar, stabilind informatiile financiare necesare si adoptnd decizia de repartitie financiara. Din continutul informatiei de tip ym rezulta ca reparatiile curente se acopera din prelevari din rezultatele economice, prin trecerea treptata pe costuri a cotelor referitoare la cheltuielile programate n anul viitor. n privinta reparatiilor capitale, se mai pot utiliza venituri din credite bancare. Informatia financiara cantitativa, ycp, se determina pe baza proiectului tehnic de executare a reparatiei sub forma devizului (ca si n cazul investitiilor). Obligatiile financiare, yco, apar n cazul utilizarii creditului n anul curent, sub forma de rambursari si plata de dobnzi.
Decizia tehnicoeconomica pentru reparatii
Informatii financiare pentru reparatii
Informatia financiara cantitativa, yv p, provine din calculul cotelor de cheltuieli trecute lunar pe cost pentru a forma rezerve pentru platile viitoare. Daca activitatea de reparatii se executa nainte de constituirea integrala a fondurilor proprii din rezultate economice, se apeleaza la credit. Cu toate ca nu se utilizeaza indicatori de eficienta, ye, n cazul lucrarilor de reparatie, serviciul financiar realizeaza actiuni de control si de apreciere a necesitatii si utilitatii unor asemenea lucrari. n primul rnd, se verifica oportunitatea lucrarilor si ncadrarea lor n normele tehnice (ore functionare, numar de kilometri parcursi etc.). n al doilea rnd, se apreciaza daca se impune o actiune de rep aratie sau, daca valoarea reparatiei este prea mare fata de valoarea mijlocului fix, o operatiune de investitie de nlocuire. n al treilea rnd, serviciul financiar solicita ca n cadrul operatiei de reparatie sa se realizeze si operatiuni de modernizare prin care, pe lnga refacerea capacitatii uzate, sa se mareasca aceasta capacitate de a face servicii de tip mijloc fix. Dupa parcurgerea acestei etape de verificare a oportunitatii si eficientei lucrarilor de reparatii, se trece la adoptarea deciziei financiare privind reparatiile: DECIZIA FINANCIARA PRIVIND REPARATIILE Venituri (yv) 1. Venituri din trecerea treptata pe costuri a cheltuielilor cu reparatiile prognozate 2. Alte surse 3. Credite bancare Total yv Cheltuieli (yc) 1. Cheltuieli privind reparatiile conform devizului 2. Rambursarea creditului 3. Dobnzi, comisioane bancare Total yc
Exigente financiare pentru reparatii
Si n cazul acestei decizii, serviciul financiar va realiza, n faza de executie, platile efective necesare executarii lucrarilor de reparatii. Concluzie ntruct efortul financiar pentru reparatii se include pe costuri, decizia financiara privind reparatiile nu se evidentiaza distinct n buget, ea intrnd n componenta deciziei financiare privind mijloacele circulante. Totusi, serviciul financiar trebuie sa aiba o anexa specifica acestui tip de decizie, repartitia financiara privind reparatiile avnd un volum mare n cadrul societatilor comerciale si regiilor autonome.
B. Decizia financiara privind asigurarea mijloacelor fixe Manifestarea unor fenomene naturale sau legate de productie, care au ca efect distrugerea totala sau partiala a mijloacelor fixe, a impus organizarea activitatilor de asigurare. Aceste activitati se organizeaza de institutii specializate (vezi ASIROM, ASTRA etc), unitatile asigurate platind n schimb, n mod anticipat, prime de asigurare. Chiar daca este vorba de un consum preventiv, ntreprinderea repartizeaza o parte din rezultatele sale economice pentru asigurare. Serviciul financiar fundamenteaza si adopta o decizie financiara n acest scop: DECIZII FINANCIARE PRIVIND ASIGURAREA Venituri ( yv) 1. Venituri din rezultatele economice prin trecerea primelor de asigurare pe costuri Total yv Cheltuieli (yc) 1. Contravaloarea primelor de asigurare cerute de firma de asigurare, n functie de riscul asigurat si valoarea asigurata Total yc
ntr-o lume nesigura, ASIROM te asigura!
Nivelul valoric al acestei decizii intra n componenta deciziei financiare privind mijloacele circulante. Serviciul financiar tine, nsa, o evidenta operativa asupra mersului asigurarii si a ncasarilor despagubirilor n cazul producerii riscului asigurat (cutremur, incendiu etc.). 8.5 Managementul financiar Asa cum am stabilit n cadrul Capitolului 4, Finantele ntreprinderii studiaza, o data cu proces ul de repartitie la nivel microeconomic, si alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a activitatii financiare la managementul general al firmei. Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are posibilitatea de a influenta ntreaga activitate a ntreprinderii. Se realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare: Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative. n procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor financiare privind procesul de consum , sunt aplicate procedee diverse de alocare de fonduri n conditii de risc, de valorificare a capitalului n corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalu lui atras si cu efectele asupra activitatii economice, n general.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE Alocarea de fonduri pentru formarea, refacerea, restructurarea sau dezvoltarea activelor corporale are cea mai mare influenta asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru n concordanta cu indicatorii de eficienta, ye, asigurnd un nivel acceptabil pentru performantele ntreprinderii (vezi paragraful 8.2./F). n acelasi sens actioneaza si analiza modului n care sunt plasate fondurile pentru investitii n corelatie cu cstigurile de pe piata de capital. Modelul de evaluare a activelor financiare (CAPM) Plasamentul de capital n obiectivele de investitie presupune un ansamblu de judecati de valoare, att pentru cel care contracteaza capital, ct si pentru cel care si plaseaza capitalul n obiectivele respective. n aceste conditii, modul de valorificare a capitalului presupune utilizarea unor m odele specifice pietei de capital. Printre aceste modele se afla si Capital Asset Pricing Model (CAPM) sau Modelul de evaluare a activelor financiare. Acest model pune n evidenta rentabilitatea previzionata pentru furnizorul de capital, n functie de cs tigul minim realizat n conditiile unui risc zero (posibil pentru plasamentul de capital n titlurile emise de stat) si de o prima de risc corespunzatoare obiectivului finantat sau titlurilor de pe piata, altele dect bonurile de tezaur. Conform acestui model, rentabilitatea previzionata pentru un titlu cumparat de la o firma trebuie sa asigure un cstig suficient de mare (Ki) care sa depaseasca: 1. cstigul titlurilor de stat unde riscul este egal cu zero, KRF, cu 2. o suma egala cu diferenta dintre cstigul mediu pe piata de capital, KM , si cstigul pentru titlurile de stat, KRF, multiplicata cu un coeficient de volatilitate i (prima de risc sau pretul riscului) : Relatia 19.3 Ki = KR F + (K M KRF) i
Nivelul rentabilitatii previzionate
Cu ct capitalul este plasat ntr-o pondere mai mare n titluri cu risc ridicat, cu att pretul de risc va avea o pondere mai mare n rentabilitatea sau cstigul previzionat.
Coeficientul de volatilitate reprezinta o contributie marginala a activelor riscante la riscul general. Acest coeficient este specific fiecarui tip de titlu si este o masura a volatilitatii titlului n cauza n raport cu un titlu cu volatilitate medie, titlu pentru care indicele beta este egal cu 1 (vezi P. Halpern s. a., Finante manageriale, Editura Economica, Bucuresti, 1998, capitolul 15). Conform teoriei modelului CAPM, indicele i = 1,00 corespunde unei actiuni (titlu) la care cursul se modifica n aceeasi directie si proportional cu evolutia pietei (economiei). Atunci cnd coeficientul beta este < 1,00, el nu este dependent de evolutia economiei, gradul de risc fiind mult mai redus. Altfel se pune problema n cazul n care acest coeficient depaseste nivelul 1,00, riscul fiind mult mai mare:
i =1,50 Evolutia economiei
i =1,00 i =0,50 Timp
Modelul CAPM se poate utiliza si n cazul n care firma acopera investitia n ntregime din capital propriu, rezultatul calculului fiind o rata de actualizare. Combinarea de surse la acoperirea investitiei aduce n model influente de pe piata bursiera si a creditului. FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA INTERESELOR Atunci cnd exista doua sau mai multe proiecte de investitie care se exclud reciproc, managerul trebuie sa gaseasca procedee obiective de ierarhizare pentru a rezolva corect eventuale conflicte si divergente de interese. n asemenea situatii se utilizeaza, de regula, sistemul de indicatori de eficienta specifici proiectelor de investitii (vezi paragraful din acest capitol referitor la acesti indicatori).
ntr-o formula mai simplificata se utilizeza indicatorii Valoarea actualizata neta (VAN) si Rata interna de rentabilitate (RIR). Exemplificare Folosim exemplul cu doua proiecte din Finante manageriale , p. 426-428. Doua proiecte concurente, notate cu C si, respectiv, D , sunt luate n considerare pentru a permite un proces de consum necesar dezvoltarii mijloacelor fixe ale unei firme. Aceste proiecte promit urmatoarele fluxur i nete de numerar n urmatorii trei ani (n mii $): Anul 0 1 2 3 Proiectul C -1200 1000 500 100 Proiectul D -1200 100 600 1100
VAN se stabileste pentru fiecare proiect, lund n calcul mai multe rate de actualizare si pe baza relatiei: VAN = -1200/(1 + k)0 + 1000/(1 + k)1 + 500/(1 + k)2 + 100/(1 + k)3, pentru proiectul C n urma aplicarii relatiei de actualizare, VAN pentru cele doua proiecte se prezinta astfel: Rata de actualizare 0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% Proiectul C 400 300 200 100 50 -25 -100 Proiectul D 600 400 200 50 -85 -175 -250
Din acest tabel rezulta ca, la o rata de actualizare de peste 25%, nici un proiect din cele doua nu mai aduce cstig. La o rata de actualizare sub 10%, avantajul este de partea Proiectului D, iar ntre 10% si 20%, cstiga Proiectul C. Diferentierea este pusa n relief de indicatorul RIR, indicator care arata rata de actualizare pentru care VAN este egala cu zero.
700 600 500 400 300 200 100 0 -100 -200 -300
PROIECT C PROIECT D 0 5 10 15 20 25
Din grafic rezulta ca, pentru Proiectul D, RIR este la nivelul ratei de actualizare de 17%, iar pentru Proiectul C, acelasi indicator se afla la nivelul ratei de actualizare de 22%. Peste aceste niveluri ale inflatiei, fiecare proiect devine ineficient, managerul financiar cernd gasirea altor proiecte care sa reziste la o inflatie superioara.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE
n exercitarea activitatii financiare, se impune un mod de lucru prin care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si financiare. n cazul investitiilor, este necesar sa se ia n considerare, atunci cnd se pune problema dezvoltarii, o combinare de proiecte. Acest lucru este recomandabil pentru a combina o investitie cu risc mare, indicatorul beta, >1, cu un proiect cu un risc mai redus, indicatorul beta, <1. Exemplificare A. n cazul n care se ia decizia de a folosi un singur proiect la care riscul este mare, = 1,5:
k i = k RF + (k M k RF) = 10 + (15 10) x 1,5 = 17,5% B. Prin asocier ea si a altor proiecte, situatia se poate schimba. Luam cazul n care se ataseaza la proiectul A si un proiect B la care indicatorul este 0,5, iar ponderea sa n totalul fondurilor pentru investitii este de 30%:
Ki = [10 + (15 10) x 1,5] x 0,7+[10 + (15 - 10) x 0,5] x 0,3 = 16%
800 600 400 200 0 -200 -400 0 5 10 15 20 25 PROIECT C PROIECT D Line 3
Prin reducerea costului fondurilor pentru investitia totala, de la 17,5% la 16%, activitatea de investire devine mai atractiva pentru firma, efortul viitor de satisfacere a cerintelor furnizorilor de fonduri fiind, n cazul folosirii concomitente a doua proiecte, mai redus.
Modelul de ndrumare si organizare a pregatirii si nvatarii l aveti la sfrsitul capitolului 1.
Ce rol ndeplinesc mijloacele fixe n procesul de productie din ntreprindere? Care sunt functiile financiare ale previziunii realizate de serviciul financiar al firmei? Ce factori determina nivelul initial al mijloacelor fixe n structura de productie? Ce factori au ca efect pierderea de valoare sau cresterea de servicii tip mijloace fixe? Puteti aprecia exact starea curenta a mijloacelor fixe dupa nivelul valorii ramase de amortizat? Care sunt schimbarile esentiale n structura relatiilor de repartitie financiara pentru investitii fata de perioada anterioara? Este pretul de deviz o informatie usor acceptabila de serviciul financiar drept valoare a investitiei?
Ce ntelegeti prin conceptul de cash-flow si care este corelatia sa cu autofinantarea pentru lucrarile de investitii? n ce corelatie se afla repartizarea financiara prin amortizare si transferul efectiv de valoare din mijloacele fixe n produse? n ce conditii se poate utiliza profitul pentru finantarea investitiei? Cum se reflecta n capitalul social al ntreprinderii participarea capitalului strain la investitii? n ce conditii indicatorii financiari ye pot anula decizia de finantare a investitiei? Care sunt functiile motivationale si prin ce actiuni concrete se realizeaza? Care este locul n Bugetul ntreprinderii rezervat deciziei de investitie, deciziei de finantare a reparatiilor si deciziei de asigurare a mijloacelor fixe?
8.1 Functia financiara de autorizare a repartitiei are n vedere : 1. necesarul de servicii tip mijloace fixe (active corporale); 2. comportamentul activelor corporale sub influenta factorilor tehnici, naturali, economici; 3. s tructura surselor de finantare a investitiilor; 4. s tarea curenta a activelor corporale redata prin valoarea ramasa; 5. structura pe grupe a capitalului fix. Care grupare este cea reala: a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 4; d) 2, 3, 5; e) 3, 4, 5. 8.2 Care din urmatoarele activitati tip consum nu se refera la activele corporale: a) activitatea de investitie; b) activitatea de reparatie capitala; c) activitatea de ntretinere si reparatie curenta; d) activitatea de aprovizionare; e) activitatea de asigurare si reasigurare. 8.3 Prelucrarea din punct de vedere financiar a datelor privind activitatea economica de investitie cuprinde: 1. controlul tuturor etapelor de prelucrare a datelor (tehnica, economica, monetara); 2. ntocmirea devizului; 3. determinarea nivelului valoric al devizului prin utilizarea etalonului monetar; 4. corectarea nivelului valoric al devizului (+/-); 5. preluarea informatiilor corectate ca informatie de tip ycp. Care grupare este cea reala: a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 1, 4, 5; e) 1, 3, 5.
8.4 Cash-flow net (sau fluxul disponibilitatilor nete) cuprinde: 1. amortizarea; 2. profit pe ntru dezvoltare; 3. provizioane ; 4. dividende; 5. r ezerve; 6. i mpozite. Care este gruparea reala : a) 1, 2, 3, 4; b) 2, 3, 4, 5; c) 3, 4, 5, 6; d) 1, 3, 4, 5; e) 1, 2, 3, 5. 8.5 n activitatea de calculare a amortizarii se utilizeaza urmatoarele modele : a) modelul cotelor proportionale; b) modelul cotelor progresive; c) modelul cotelor regresive; d) modelul cotelor pe unitatea de produs; e) modelul amortizarii accelerate. Care din aceste modele mbina modelele cotelor progresive si regresive, avnd n vedere evolutia randamentului exploatarii activelor corporale? 8.6 Profitul reprezinta sursa pentru investitii prin: 1. deducerea echivalentului cheltuielilor suplimentare de amortizare pentru mijloace fixe si brevete; 2. o cota din profitul brut; 3. minimum 50% din profitul net; 4. o cota din impozitul pe profit. Care grupare este cea reala : a) 1, 2; b) 1, 3; c) 2, 3; d) 3, 4; e) 2, 4. 8.7 Exprimarea eficientei economice a investitiilor se realizeaza prin urmatorul lant de indicatori: a) termen de recuperare; b) valoarea actualizata totala; c) valoarea actualizata neta; d) rata interna de rentabilitate; e) testul Bruno. Care din acesti indicatori reprezinta o comparatie a rezultatelor interne cu piata internationala? 8.8 Exercitarea functiei de fundamentare financiara a deciziilor economice se refera la urmatoarele activitati: a) investitiile; b) reparatiile capitale; c) asigurarea si reasigurarea activelor corporale; d) reparatiile curente; e) ntretinerea si modernizarea activelor corporale. Care din aceste decizii se refera la un proces de consum viitor si nesigur? 8.9 Exercitarea functiei motivationale de redare a performantelor posibile se realizeaza prin : a) determinarea si aplicarea indicatorilor de eficienta, ye, n fundamentarea si realizarea deciziilor financiare; b) realizarea simularii dimensiunii financiare a ntreprinderii; c) plasarea fondurilor pentru investitii n corelatie cu cstigurile de pe piata de capital. Care din aceste actiuni de previziune financiara nu apartin functiei motivationale respective? 8.10 Functia motivationala de rezolvare a conflictelor si de satisfacere a intereselor se realizeaza prin luarea n consideratie la fundamentarea deciziilor a urmatorilor indicatori care permit alegerea finala dintre mai multe proiecte: a) valoarea actualizata neta, VAN; b) rata interna a rentabilitatii, RIR; c) testul Bruno si RIR; d) VAN si RIR ; e) VAN si termen de recuperare.
8.1 Alegerea modului de finantare Pentru a face fata cresterii cererii de produse pe piata, o societate comerciala trebuie sa procure un utilaj al carui pret pe piata Germaniei este de 250.000 DM. Pentru finantare, are de ales ntre variantele: 1. un contract de leasing, n conditiile din exemplul 6.5, pentru o perioada de 36 de luni; 2. contractarea unui credit pe piata internationala cu 8%, rambursabil peste 3 ani (se calculeaza dobnda compusa); 3. cumpararea sumei n valuta pe baza unui credit n lei cu dobnda de 50%. Cursul de cumparare este de 4000 lei / marca. Determinati costul final al utilajului n fiecare din cele trei solutii si alegeti solutia optima. 8.2 Determinarea fondului de amortizare O societate comerciala are n dotare fonduri fixe n valoare de 300 mil. lei, pentru care durata normala de functionare este de 10 ani. Calculati fondul de amortizare pe baza cotelor proportionale, regresiva si progresiva (dupa metoda Softy). Comparati rezultatele si apreciati ce efect are fiecare metoda asupra: - construirii fondului de nlocuire; - costului produselor (randamentul utilajului fiind uniform pe toata durata de functionare). 8.3 Alegerea proiectului de investitie pe baza valorii actualizate (cash-flow actualizat) Serviciul financiar are de ales ntre doua proiecte, A si B. Alegerea se va face determinndu-se cash-flow-ul pe care cele doua proiecte l pot aduce n viitor n mod absolut, si actualizat pe baza unei rate de actualizare, i = 10%. 1. Valoarea investitiei (C) Proiectul A = 30 mil. lei Proiectul B = 45 mil. lei 2. Durata de utilizare Ambele proiecte = 5 ani
3. Amortizare proportionala de 20% asupra valorii de inventar rezultata 4. Productia posibila n ambele proiecte: anul 1 = 50.000 buc. anul 4 = 80.000 buc. anul 2 = 60.000 buc. anul 5 = 90.000 buc. anul 3 = 70.000 buc. 5. Pretul de vnzare previzionat este de 2000 lei / buc. 6. Cheltuielile de productie: Proiectul A = 1500 lei / buc. Proiectul B = 1200 lei / buc. 7. Impozitul pe profit este de 38% Pentru actualizarea cash-flow -ului folositi coeficientii din exemplul 8.6. 8.4 Testul Bruno Folosind datele obtinute n exercitiul anterior, ncercati sa obtineti cursul de revenire net actualizat (testul Bruno) pentru cele doua proiecte: - costul actualizat n lei va fi egal cu valoarea investitiei precizata de fiecare proiect; - profitul actualizat n dolari se va determina prin actualizarea profitului nainte de plata impozitului de 38%, folosind aceeasi rata de actualizare (i = 10%) si cursul valutar de 7500 lei / $ n primii doi ani si 9000 lei / $, n ultimii trei ani. Comentati rezultatul obtinut prin comparatia ntre cele doua proiecte, precum si pe baza compararii cursului de revenire net actualizat cu cursul valutar al dolarului n lei din ziua n care se desfasoara seminarul la acest capitol. 8.5 Utilizarea profitului pentru investitii O societate comerciala nregistreaza un profit impozabil de 6 mil. lei. Sa se precizeze valoarea profitului afectat Fondului de dezvoltare, daca ea are obligatia de plata dividendelor catre proprietari de 1 mil. lei: 1. n cazul n care investitia nu se ncadreaza n prevederile Legii impozitului pe profit de a se reduce impozitul respectiv cu 50%; 2. n cazul n care investitia are efecte care permit reducerea cu 50% a impozitului pe profit. n ambele situatii, societatea constituie un fond de participare la profit a salaria tilor n valoare de 5% din profitul net. Recalculati nivelul profitului alocat investitiilor n cazul modificarii prevederilor Legii impozitului pe profit.
8.6 Climatul investitiilor straine
Folosind scara de valori publicata n Harvard Business Review, analizati daca climatul din economia noastra este, la momentul actual, favorabil venirii investitorilor straini: CRITERII Punctaj 1. Repatrierea capitalului - fara restrictii - restrictii numai n anumite perioade - restrictii asupra capitalului - restrictii asupra capitalului si transfer profit - restrictii puternice - participare straina interzisa 2. Autorizarea participarii straine - control 100% permis si binevenit - control 100% dar rau vazut - participare majoritara - limita de 50% - participare minoritara - mai putin de 30% - participare straina interzisa 3. Discriminari n raport cu firmele locale - se asimileaza cu cele locale - restrictii minore - un anumit control - restrictii si control - control sever - restrictii severe - interdictii 4. Stabilitatea monedei locale - liber convertibila - 90% convertibila - 60-90% convertibila - convertibilitate interna - control riguros asupra monedei 12 8 6 4 2 0
12 10 8 6 4 2 0 12 10 8 6 4 2 0 18 16 14 8 4
5. Stabilitate politica - stabilitate pe termen lung - stabilitatea depinde de o persoana cheie - frictiuni interne controlate de guvern - presiuni interne si externe puternice - lovitura de stat posibila - lovitura de stat reala 6. Protectie tarifara - larga protectie - asupra unor ramuri - numai la industriile noi - fara protectie 7. Accesul la piata locala de capital - piata dezvoltata, bursa deschisa - capital putin; bursa speculativa - unele fonduri straine disponibile (BIRD) - capitaluri rare, pe termen scurt - control rigid 8. Rata anuala a inflatiei n ultimii cinci ani - sub 1% - 1-3% - 3-7% - 7-10% - 10-15% - 15-35% - peste 35%
16 14 10 4 2 0 8 6 4 2 8 6 4 2 0 14 12 10 8 6 4 2
Modelul acestui studiu tehnic poate fi aplicat att n cazul unei ntreprinderi sau ramuri, ct si la nivel national. Investitorul strain devine interesat daca n urma analizei ntreprinse se nregistreaza un punctaj care depaseste cifra de 40. 8.7 Teme de cercetare stiintifica Pentru activitatea de seminar si de cercetare stiintifica, va recomandam urmatoarele teme: Implicatiile financiare ale comportamentului activelor corporale n structura firmei; Finantarea activitatilor de dezvoltare, refacere, modernizare a activelor corporale;
Transferul de potential economic tip serviciu (valoare) din mijloacele fixe n costurile produselor s i reflectarea acestui transfer prin amortizare; Contributia diferitelor surse de valoare, din firma si din afara ei, la acoperirea necesarului de valoare pentru diferitele activitati tip consum referitoare la mijloacele fixe; Semnificatia axiologica si rolul indicatorilor privind eficienta economica a activitatilor tip consum organizate pentru formarea, refacerea sau dezvoltarea activelor corporale; Fundamentarea complexa a deciziilor financiare privind mijloacele fixe (activele corporale); Structurarea fluxurilor financiare interne si externe firmei pe baza criteriilor de eficienta si de cost al capitalului de lucru; Rolul investitiilor de capital strain n formarea elementului mijloace fixe la un nivel tehnic si tehnologic de vrf; Modalitati de mbunatatire a climatului economic, social, financiar, monetar etc. pentru atragerea suplimentara de investitii straine.
8.8 Referat Pe baza datelor din Anuarul statistic al Romniei, determinati indicatorii de structura si de evolutie a cheltuielilor de capital din ultima perioada. Folosind acesti indicatori, ntocmiti un referat privind evolutia procesului investitional si starea dotarii cu mijloace fixe a economiei, precum si cauzele starii actuale. Previzionati posibilele consecinte pentru mersul general al economiei nationale. 8.9 Grafice Folosind datele concrete de la o ntreprindere, realizati n caietul (dosarul) de seminar grafice de structura a dotarii cu active corporale, graficul utilizarii n timp a capacitatii de productie, graficul gradului de uzura pe grupe de mijloace fixe etc.
RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE 8.1 b; 8.2 d; 8.3 d; 8.4 e; 8.5 d; 8.6 b; 8.7 e; 8.8 c; 8.9 b; 8.10 d. Nota: fiecare ntrebar e este evaluata cu 1 punct. Pentru obtinerea notei 10,00 va trebui sa raspundeti corect la toate cele zece ntrebari.
CAPITOLUL 9
DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND CICLUL DE EXPLOATARE
CUPRINS 9.1 Procesul de consum pentru formarea activelor circulante necesare ciclului de exploatare 9.2 Proiectarea financiara a necesarului de active circulante 9.3 Decizia financiara privind finantarea ciclului de exploatare 9.4 Alte decizii financiare privind ciclul de exploatare 9.5 Managementul financiar 9.6 Activitati tutoriale
CONCEPTE Formele de manifestare activelor circulante Starea curenta a elementului n cauza Modele de determinare a necesarului de active circulante Fondul de rulment Necesarul de fond de rulment; Trezorerie Autofinantarea activelor circulante Indicatori de eficienta Bugetul activelor circulante Politica fondului de rulment Modificari ale patrimoniului Asigurarea stocurilor de mijloace circulante Gestiunea stocurilor n situatia de incertitudine
Deciziile financiare privind ciclul de exploatare
FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI Pentru economistul financiar realizarea functiei autorizarea repartitiei presupune, n primul rnd, cunoasterea tipurilor de activitati economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de nvatamnt etc. care se ncadreaza n procesul de consum din ntreprindere. n al doilea rnd, functia respectiva impune cunoasterea n detaliu a modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor activitati. Numai dupa ndeplinirea acestor conditii, economistul financiar poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecnd, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale (manageriale) legate de acest proces complex. Sa parcurgem mpreuna exercitarea acestei functii financiare n legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active circulante, element care se formeaza pe durata ciclului de exploatare. 9.1 Procesul de consum pentru formarea activelor circulante necesare ciclului de exploatare Transformarile specifice procesului de productie, transformari realizate n cadrul ciclului de exploatare, necesita existenta unor stocuri de active (mijloace) circulante n toate fazele activitatii economice din ntreprindere. Formarea acestor stocuri rezulta n urma unor activitati de consum, prin care o valoare importanta, sub forma de produse si servicii, se imobilizeaza pentru o perioada de timp, mai mare sau mai mica, n structura economica a ntreprinderii.
Finantarea ciclului de exploatare
A. Pozitia activelor (mijloacelor) circulante n structura ntreprinderii n structura economica a ntreprinderii, activele circulante joaca rolul de obiect asupra caruia se realizeaza actiunea de prelucrare si transformare, specifica unitatii n cauza. Stocurile de mijloace circulante nglobeaza materii prime si materiale aflate n diferite faze ale prelucrarii, dar si sub forma de produse finite. n activul b ilantului vom gasi activele circulante si sub forma de creante asupra clientilor si debitorilor. Valoarea adusa
din afara unitatii sub forma de materii prime, materiale, combustibil se completeaza cu cea conservata prin procesele de transformare, devenind active circulante de tipul productiei nefinite, produse finite, semifabricate destinate vnzarii. O data cu vnzarea produselor finite elementul nu dispare, valoarea lui transformndu-se n creante pna la ncasarea contravalorii sub forma de bani. Cadrul 9.1 Definitiile actuale au format o interpretare eronata despre conceptul analizat: mijloacele circulante sunt reprezentate numai de stocuri de bunuri materiale. Va trebui sa acceptam n acest concept si mijloacele n decontare (creante), disponibilitatile banesti din casa sau de la banca. Privite astfel, activele (mijloacele) circulante apar sub diferite forme pe parcursul ciclului de exploatare, potentialul economic (valoarea) conservata n ele ramnnd n gestiunea ntreprinderii n mod permanent. Serviciul pe care activele circulante l "presteaza" n cadrul proces ului de productie este redat de relatia 9.1. Relatia 9.1 e s ---------> i
Serviciul adus de activele circulante Structura interna a activelor circulante
sau, altfel spus, activele circulante si pun la dispozitia informatiei de produs sau tehnologice, i, nsasi substanta, s, intrnd n continutul produsului cu ajutorul energiei de transformare, e . Structura interna a elementului active (mijloace) circulante depinde de profilul unitatii, de tehnologia de fabricatie, de organizarea generala a ntreprinderii, precum si de progresul tehnic din economie. Volumul total al elementului este dependent de cantitatea de produse comandate, de capacitatea de productie pe schimb, de consumul specific pe unitatea de produs, precum si de timpul de imobilizare n toate fazele activitatii economice. Importanta deosebita a mijloacelor circulante n structura ntreprinderii rezulta si din faptul ca acestea devin, pe parcursul procesului de productie, depozitarul valorii cedate de celelalte elemente ale structurii: personalul, mijloacele fixe, informatia, mediul. Pentru evidentierea formelor pe care le mbraca elementul active (mijloace) circulante, vom structura ciclul de exploatare ( activitatea
economica specifica procesului de productie) n patru etape (incluznd aici si activitati specifice procesului de schimb): Figura nr. 9.1 Aprovizionare - bani - materii prime - materiale - combustibil - obiecte inven. - piese etc. Productie - productie nefinita (n curs de fabricare) - cheltuieli anticipate Desfacere - produse finite semifabricate destinate vnzarii Realizare - creante asupra clientilor - bani
B. Comportamentul general
Transferul de potential n procesul de productie
La fel ca si mijloacele fixe (activele corporale), activele circulante intra n structura de productie n urma unui proces de consum din t o. n procesul de productie din t (vezi figura nr. 8.1, din capitolul 8), 1 elementul de fata si transfera o mare parte din valoarea (potential economic) conservata anterior (procesul de consum din t0) n produs, iar alta parte se pierde prin risipa, degradare, rebuturi, furt etc. Pentru a fi pregatite pentru un nou proces de productie (tn), mijloacele (activele) circulante trebuie sa treaca printr-un proces de consum (t 2), proces care are ca scop sa refaca elementul respectiv la nivelul initial, dar sa-l si dezvolte, daca semnalele de la procesul de productie viitor aduc acest mesaj.
n spri jinul ntelegerii, Figura nr. 8.1
Pregatirea procesului de consum
Economistul financiar, pentru a pregati repartitia de tip financiar, trebuie sa cunoasca ntregul comportament al mijloacelor circulante pe parcursul proceselor de consum din to, de productie din t 1 si de consum din t2, inclusiv semnalele de la viitorul proces de productie din tn. Cunoasterea presupune ntelegerea modului n care factorii de natura obiectiva si subiectiva conditioneaza marimea valorica a activelor circulante si pierderea de valoare. Nivelul initial al activelor circulante rezulta n urma proiectarii de ordin tehnic a ansamblului ntreprinderii. n mod concret, se au n vedere urmatorii factori: - capacitatea de productie rezultata din proiectul tehnic; - capacitatea efectiva ceruta de piata; - consumul specific pe produs, ca o consecinta a progresului tehnic, tehnologic si de calificare introdus n structura initiala a ntreprinderii; - evolutia preturilor etc. Acest grup de factori, Fc1, actioneaza n conditiile din perioada to. Modificarea unora dintre ei pe parcursul to t2 va determina o evolutie a nivelului initial ce trebuie reconstituit dupa fiecare proces de productie.
CONSUM to
PRODUCTIA t1 n acest proces , elementul active (mijloace) circulante este supus factorilor specifici transformarilor tehnologice. Mijloacele circulante sunt n dependenta permanenta de evolutia factorilor Fc2: transferul de valoare n componenta produselor la nivelul permis de tehnica, tehnologie, calificare; - factorii naturali care ataca nsusirile fizice si chimice ale materiilor prime sau ale produselor deja fabricate, efecte negative amplificate de neglijenta, lipsa de organizare; - factorii economici care contribuie la uzura morala a unor materiale sau a produselor care se fabrica din aceste materiale; - deficiente organizatorice n activitatile din ntreprindere, sistem bancar, decontari internationale. Amploarea influentei acestor factori duce la "epuizarea" activelor circulante sub forma de stocuri pentru productie, cu efecte favorabile productiei, daca valoarea trece n produse, sau cu efecte nefavorabile, daca valoarea se pierde n mediu ca deseuri, rebuturi, materiale degradate etc. Este clar ca, cu ct aceste transferuri spre produse si pierderi sunt mai mari, cu att consumul proiectat pentru t2 (consum pentru refacerea stocurilor destinate prelucrarii) va fi mai mare, cantitativ si valoric.
CONSUM t2 Acest proces de consum trebuie sa fie proiectat pentru a anula efectele negative ale factorilor Fc 2 si pentru a raspunde cerintelor unor factori, Fc3, proveniti din viitor, de la procesul de productie din tn :
cresterea cererii de produse fabricate din continutul material al activelor (mijloacelor) circulante; cresterea consumurilor specifice datorita sporirii complexitatii produselor ce se vor fabrica; sporirea preturilor la componentele activelor circulante si la serviciile de transformare (cheltuieli de aprovizionare, salarii, amortizare etc.).
Proiectarea din punct de vedere financiar trebuie sa aiba n vedere toate aceste grupuri de factori si efectele lor. C. Starea curenta a activelor circulante Pentru a contura amploarea consumului din t2, este nevoie sa cunoastem starea la un moment dat a mijloacelor circulante din ntreprindere. Acest moment este, de regula, sfrsitul anului n curs, moment care coincide cu ncheierea bilantului contabil. n bilant, elementul n cauza se afla n componenta Activului circulant , la valoarea din momentul dat. Concomitent, n partea de pasiv se prezinta, pentru aceeasi valoare, situatia curenta a obligatiilor financiare fata de furnizorii de fonduri, din unitate si din afara sa. BILANT ACTIV ACTIVE CIRCULANTE Materiale Produse finite Produse, lucrari, servicii facturate si marfuri expediate Marfuri Disponibilitati banesti Clienti Debitori PASIV CAPITAL SOCIAL FONDUL DE REZERVA VENITURI, REZERVE SI FINANTARI OBLIGATII fata de furnizori, creditori, bugetul statului CREDITE SI MPRUMUTURI
Punctul de plecare n fundamentarea deciziei
Pe baza datelor din bilant, serviciul financiar apreciaza starea initiala a mijloacelor circulante prin intermediul unor indicatori financiari cum ar fi: 1. Fondul de rulment Prin continutul sau, fondul de rulment reprezinta o parte din capitalul permanent ce se adreseaza activelor circulante, acoperind un nivel al acestora relativ constant ca nivel pe parcursul activitatii firmei (vezi figura nr. 9.2). Figura nr. 9.2
Semnificatia sa privind starea elementului n cauza arata gradul de acoperire a necesarului de fonduri cu surse proprii (capital social, rezerve) si mprumuturi (obligatii) pe termen lung. Cu ct aceasta pondere este mai mare, cu att unitatea este asigurata n privinta capacitatii sale de a face plati n anul viitor, dar poate afecta costul capitalului (vezi paragraful privind managementul financiar). 2. Necesarul de fond de rulment Calculat pe baza bilantului previzionat sau a bugetului previzionat, acest indicator rezulta din comparatia dintre activ (stocuri, clienti, cheltuieli de exploatare) si pasiv (datorii din exploatare, furnizori). Marimea acestui indicator da o imagine asupra efortului financiar pe care trebuie sa si-l asume proprietarii, fie prin contributie proprie (cresterea capitalului social si formare de rezerve),fie prin lansare de mprumuturi pe termen lung (emisiune de obligatiuni), atunci cnd partea de Activ este mai mare.
Figura nr. 9.3
n cazul n care datoriile din exploatare sunt mai mari, ntreprinderea are un plus de resurse pentru acoperirea mijloacelor circulante, fiind posibila o rambursare a mprumuturilor sau o plata a datoriilor angajate n perioada anterioara (vezi figura 9.3).
3. Trezorerie neta Un indicator relevant pentru bunul mers al resortului financiar este Trezoreria neta. Fiind o corelatie dintre disponibilitatile banesti ale unitatii si contributia bancilor prin credit la acoperirea necesarului de mijloace circulante, indicatorul n cauza prezinta capacitatea ntreprinderii de a face plati imediate din propriile disponibilitati sau nivelul recuperarilor sub forma de disponibilitati din imobilizarile n stocuri si cheltuieli pentru productie. n cazul n care partea de activ (disponibilitati) este mai mare, indicatorul apare sub denumirea de Trezorerie pozitiva . n cazul invers, indicatorul devine Trezorerie negativa, ndatorarea fata de banca fiind mai mare, n situatia unor plati imediate. Lund n considerare starea la un moment dat a activelor (mijloacelor) circulante si a modului de finantare, serviciul financiar al ntreprinderii va proceda la proiectarea activitatilor economice si financiare care sa duca la refacerea si la dezvoltarea activelor circulante, precum si la schimbarea structurala a surselor de finantare, n functie de costul fondurilor angajate, de structura si amploarea pietei de capital etc.
Corelatia dintre disponibilitati si contributia bancilor
D. Activitati de consum referitoare la formarea mijloacelor circulante
Un nivel optim pentru activele circulante
Pentru a permite derularea activitatii de productie, elementul mijloace (active) circulante trebuie format la un nivel optim n toate fazele activitatii economice din ntreprindere. Acest nivel rezulta n urma unor activitati de consum prin intermediul carora se imobilizeaza n unitatea respectiva valoare n stocuri aflate n diferite stadii de prelucrare. Concomitent, si procesul de productie contribuie la imobilizarea de valoare pe parcursul ciclului de productie, adaugnd la valoarea materiei prime aduse n ntreprindere valoarea serviciilor cedate de celelalte elemente ale structurii de productie (salarii, amortizare, cheltuieli de cercetare). n legatura cu mijloacele circulante, n ntreprindere se organizeaza urmatoarele activitati: 1. activitatea de aprovizionare cu stocurile necesare productiei; 2. activitatea de prelucrare a materiilor prime si de transformare a lor n produse finite; 3. activitatea de depozitare; 4. activitatea de vnzare-decontare; 5. activitatea de asigurare. Toate aceste activitati sunt supuse unor operatii de informare, analiza si control, n vederea proiectarii din punct de vedere economic si financiar. Serviciul financiar conlucreaza permanent cu serviciile tehnice si economice din unitate, informatiile financiare si deciziile de repartitie financiara rezultnd din aceasta cooperare. Activitatile 1-4 contribuie la formarea elementului mijloace circulante, conditionndu-se reciproc. Totodata, ele sunt n contact permanent cu factorii din afara unitatii, reflectnd n dimensiunea lor cantitativa si valorica efectele acestor factori. Proiectarea financiara va avea n vedere totalitatea activitatilor enumerate, folosind metode analitice sau globale de cuantificare.
Activitati economice tip consum
Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau dezvoltare a activelor circulante presupune determinarea ntregii game de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6).
Fenomenul financiar previzionat trece, n mod obligatoriu, prin mai multe etape de simulare, pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de conditionare a repartitiei financiare : corelatia necesar/resurse; necesar/aport n t0 sau n t n) si al indicatorilor de eficienta economica.
9.2 Proiectarea financiara a necesarului de active circulante
A. Continutul activitatilor privind formarea elementului active (mijloace) circulante
Activitati necesare formarii elementului
Formarea elementului n cauza este contributia activitatilor economice din toate cele patru faze ale ciclului de exploatare: aprovizionarea, productia, desfacerea si realizarea. Imobilizarea de valori n aceste faze are doua surse, aducerea de valoare din afara unitatii sau din faza precedenta si conservarea de valoare prin procesul de productie, desfacere, aprovizionare.
Figura nr. 9.4
Valoarea materiilor prime, materialelor, combustibililor
Din figura nr. 9.4 rezulta ca activitatile respective concentreaza n continutul elementului mijloace circulante o valoare importanta pe masura ce materiile prime aduse n ntreprindere n momentul t o avanseaza spre momentul livrarii si al realizarii finale, tr. Amploarea valorica a elementului n cauza depinde, asadar, de doi factori complecsi: Figura nr. 9.5
- consumul mediu zilnic, notat cu simbolul Cz; - timpul imobilizarii pe perioada to tr (vezi figura nr. 9.5): Relatia 9.1 Mc =
f ( Cz) dt
Cresterea valorica a activelor circulante
Modificarea dimensiunii timp
Observam ca elementul active (mijloace) circulante si amplifica nivelul valoric pe parcursul ciclului de exploatare de la valoarea materiilor prime si altor materiale aduse n unitate n momentul to, pna la nivelul costului complet nregistrat dupa efectuarea cheltuielilor de desfacere. n privinta perioadei de imobilizare, ea nsumeaza timpul de asteptare n faza de aprovizionare, durata ciclului de productie, timpul de asteptare n faza de desfacere si timpul cerut de derularea decontarilor ntre unitatea n cauza si cumparatorii produselor livrate. Att nivelul valoric, ct si dimensiunea timp necesita o cunoastere detaliata, de la aspectele tehnice si organizatorice ale activitatilor economice, la cele legate de gestionarea stocurilor si de preturi, restrictiile pietei de aprovizionare si desfacere, functionarea de ansamblu a ntreprinderii. Toate aceste aspecte vor fi avute n vedere de catre serviciul financiar pentru a proiecta repartitia financiara viitoare prin intermediul fondului de informatii cunoscute: ym , yc, yv, ye.
B. Informatiile financiare metodologice, ym Aceste informatii scot n relief aspectele calitative care se stabilesc ntre ntreprindere si posesorii de resurse financiare, rednd conditionarile care nsotesc accesul la fondurile necesare finantarii mijloacelor circulante la nivel microeconomic. Studiind legislatia financiara, indicatiile metodologice, hotarrile guvernamentale, literatura de specialitate etc. rezulta gama informatiilor de tipul ym, sursele de fonduri, obligatiile financiare pe care si le asuma unitatea, modelele de calcul, restrictii si avantaje economice s i financiare etc. Si n cazul mijloacelor circulante, serviciul financiar foloseste informatiile ym pentru a proiecta schema legaturilor de repartitie financiara (vezi figura nr. 9.6).
Legislatia financiara sursa pentru informatia ym
Figura nr. 9.6
Surse cu caracter permanent
La sursele permanente, serviciul financiar are posibilitatea de a apela frecvent. Contactul cu proprietarul se face prin metodele specifice constituirii si largirii capitalului social; legatura poate fi directa sau prin intermediul pietei de capital (bursa, banci). Autofinantarea este prezenta n cazul constituirii unor fonduri de rezerva, acoperirii unor pierderi din anii precedenti. Piata de capital apare ca sursa si n cazul lansarii unor mprumuturi pe termen lung prin vnzarea de obligatiuni.
Datorii din exploatare sau pasive
Contributia creditului la formarea activelor
Contributia Bugetului de stat si a asigurarilor
Contributia pietei externe de capital
n mecanismul decontarilor cu furnizorii si chiar cu propriii salariati se nregistreaza decalaje legale care permit unitatii sa constituie stocuri de mijloace circulante si sa efectueze cheltuieli cu prelucrarea, fara sa fie nevoie de fonduri financiare (se nregistreaza a sa-numitele " pasive " sau datorii din exploatare). n anumite limite, aceste pasive (sau credite tehnice) sunt permise; abuzul n acest domeniu poate crea greutati financiare furnizorilor si poate deregla sistemul de plati n economie (blocaj financiar). Bancile gestioneaza fondul de creditare la care ntreprinderea face apel la informatiile privind conditiile stabilite de regulamente bancare si de costurile fondurilor respective. Fondurile mobilizate de la banci implica rambursabilitatea si plata de dobnzi, comisioane, precum si exercitarea unui control periodic asupra garantiei existente n unitate pentru creditele angajate. Apelarea la bugetul de stat sau local este accidentala, n cazul societatilor comerciale (subventii); pentru regiile autonome, legatura cu bugetul de stat poate fi mai frecventa, dar tot pe baza unor legi adoptate de Parlament. Tot n categoria surselor facultative intra si fondul de asigurare, constituit la dispozitia unor societati de asigurare. n cazul n care o unitate economica si asigura stocurile de materii prime sau produse finite si se produce fenomenul care distruge aceste stocuri, unitatea ncaseaza despagubiri (dupa regulile asigurarilor de bunuri). Sursele amintite sunt situate n economia nationala; dar, ca si n cazul investitiilor, si formarea elementului mijloace circulante poate beneficia de fonduri din afara economiei, de pe piata externa de capital . Disponibilitatile financiare ale partenerului, fondurile bancilor sau resursele financiare mobilizate prin bursa pot constitui surse externe pentru finantarea unei parti din necesarul de mijloace circulante. Economistul va proceda, apoi, la cunoasterea tuturor conditiilor de acces la aceste surse, precum si a modelelor matematice si logice de determinare a nivelului fondurilor pe care le poate sau le doreste a le mobiliza. Odata acumulate aceste informatii de tipul ym , se poate trece la determinarea informatiilor financiare cantitative, referitoare la marimea cheltuielilor financiare (yc), la volumul veniturilor financiare mobilizabile (yv) si la dimensiunea eficientei economice cu care se preconizeaza a se utiliza fondurile destinate formarii mijloacelor circulante ( ye).
C. Cheltuielile financiare, yc Activitatile economice care permit formarea elementului mijloace circulante genereaza n t0 si t2 un amplu proces de consum si de imobilizare de valoare. Interpretarea unui proces prin intermediul modelelor financiare permite obtinerea informatiilor de tip yc : ycp - nivelul valoric al activelor circulante imobilizate n activitatile cerute de derularea procesului de productie (n perioada t0 tr din figura nr. 9.4 si 9.5); yco - obligatii financiare n afara ntreprinderii. Pentru obtinerea acestor informatii, serviciul financiar colaboreaza cu serviciile tehnice si economice din ntreprindere (aprovizionare, productie, auxiliare, desfacere, proiectare etc.). De la aceste servicii procura informatii de natura cantitativa (consumuri specifice, volumul productiei, perioada de imobilizare) si valorica (preturi de aprovizionare, cheltuieli de prelucrare, aprovizionare si desfacere etc.). Toate aceste date sunt utile pentru obtinerea informatiei ycp. Pentru informatia yco sunt necesare investigatii si n afara unitatii, la sistemul bancar, la sistemul financiar si de asigurari, pe piata de capital etc. 1. Informatia ycp presupune o proiectare a tuturor activitatilor economice care se succed din momentul to (data aprovizionarii), pna n momentul ncasarii contravalorii marfurilor vndute (tr). Modelele utilizate sunt diverse, de la cele globale, pna la cele analitice. n ntreprinderile noastre s-au practicat modele analitice, deosebit de complicate, dar si cele globale, bazate pe indicatorii vitezei de rotatie. n practica internationala, proiectarea necesarului de fonduri financiare pentru acest element utilizeaza, cu precadere, extrapolarea acestui necesar pornind de la indicatorii privind starea la un moment da t a activelor circulante, stare redata de bilantul contabil si previziunile referitoare la viitorul proces de productie desfacere (cifra de afaceri, CA ).
Modele pentru determinarea cheltuielilor financiare
Modele analitice a) Normarea pe faze. Un astfel de model reda ntreaga valoare a elementului mijloace circulante. O alta caracteristica a acestui model este caracterul sau amanuntit, lucru care reflecta toate aspec tele tehnice si organizatorice ale fazei pentru care se obtine informatia financiara: Relatia 9.2 yc p = Ch z x t x k
unde: ycp - informatia financiara partiala privind necesarul de fonduri pe fiecare faza a activitatii economice; Chz - cheltuieli medii zilnice n faza respectiva; t - timpul de imobilizare pe faze; k - un coeficient de corectare, specific pentru unele faze n care cheltuielile nu cresc uniform sau nu ramn constante pe toata perioada imobilizarii. Astfel, n faza de aprovizionare, perioada t cuprinde intervalul mediu ntre doua aprovizionari (i), durata activitatilor de conditionare (c), durata transporturilor interioare (t), durata stocurilor de siguranta sau de iarna (s). n faza de productie timpul este dat de marimea cic lului de fabricatie (d), n faza de desfacere avem durata stationarii produselor finite pentru ambalare, formarea stocurilor vandabile etc. (f), iar n faza de realizare se are n vedere durata decontarilor cu clientii (r). Cheltuielile medii pe zi evolueaza de la nivelul costurilor materiilor prime aprovizionate la cel al costului complet nregistrat dupa faza de desfacere. n privinta coeficientului k, el are un nivel de 0,5, n faza de aprovizionare (cnd se aplica la intervalul mediu ntre doua aprovizionari) sau de 0,61,0, n cazul fazei de productie (vezi exemplul 9.1). Cheltuielile anuale la nivel de cost de uzina (dupa ncheierea activitatilor de prelucrare specifice procesului de productie) 720 mil. lei Costul de uzina pe produs 10 mil. lei Cheltuieli initiale n prima zi a ciclului de fabricatie 2 mil. lei Durata ciclului de fabricatie 4 zile Cheltuielile de fabricatie cresc uniform, cte 2 mil. lei pe zi. Prima etapa a normarii are n vedere determinarea coeficientului k. Acest lucru este necesar ntruct formula de baza are ca informatie (Chz) nivelul costului de uzina, atins n ultima zi a ciclului de fabricatie (vezi figura nr. 9.7). Figura nr. 9.7
Componentele factorului timp Evolutia imobilizarilor valorice

Exemplul 9.1
Pe baza informatiilor date sau calculate, obtinem nivelul informatiei ycp pentru faza de productie: ycp = 720 mil. / 360 zile x 4 zile x 0,6 = 4,8 mil. Similar se procedeaza si cu celelalte faze, modelul diferind foarte putin (lipseste coeficientul k ).
b) Necesarul de finantat la 1 leu cifra de afaceri. Un asemenea model asigura determinarea directa a necesarului de finantat din alte surse, eliminnd partea din necesarul total care se acopera din pasive atrase de la furnizori si salariati, prin decalarea platilor fata de momentul efectuarii cheltuielilor cu activele circulante. Etapele de lucru sunt redate n Exemplul 9.2 si au n vedere un interval to - tr de 12 saptamni, grupate pe cele patru faze conform figura nr. 9.8. Exemplul 9.2 Durata fazelor activitatii economice este urmatoarea: - aprovizionare 3 saptamni - productie 3 saptamni - desfacere 2 saptamni - realizare 4 saptamni ntrzierea platilor catre: - furnizori de materiale 6 saptamni - salariati si alte plati pentru productie 2 saptamni - plati pentru cheltuieli de desfacere 3 saptamni Figura nr. 9.8
Calculul imobilizarilor: Materii prime = 0,25 x 8 sapt. (sapt. 0-8) = 2 lei / 1 leu CA Chelt. de prod. = 0,60 x 5 sapt. (sapt. 3-8) = 3 lei / 1 leu CA Mij. n decont = 0.25 + 0, 60 + 0,05) x 4 sapt. (sapt. 8-12) = = 3,6 lei / 1 leu Cifra de Afaceri (CA). Total = 2 + 3 + 3,6 = 8,6 lei / 1 leu CA Calculul pasivelor atrase: Furnizor i = 0,25 x 6 sapt. = 1,50 lei / 1 leu CA Salariati = 0,60 x 2 sapt. = 1,20 lei / 1 leu CA Desfacere = 0,05 x 3 sapt. = 0,15 lei / 1 leu CA Total = 2,85 lei / 1 leu CA Necesar de finantat: 8,60 - 2,85 = 5,95 lei / 1 leu CA CA (cifra de afaceri) se refera la val oarea productiei vndute dupa fiecare ciclu de fabricatie de 12 saptamni. Modele globale
Metoda de calcul cea mai utilizata
a) Modelul vitezei de rotatie. Cea mai des utilizata este metoda bazata pe modelul vitezei de rotatie a fondurilor destinate mijloacelor circulante n anul de baza. Modelul presupune, n prealabil, o proiectare a vitezei de rotatie, prognozata pe baza previziunilor privind durata fazelor activitatii economice, sub influenta unor rezolvari tehnice sau organizatorice viitoare:
Relatia 9.4 Vrtn = Vrto +/- Vr unde: Vrtn - viteza de rotatie (n numar de rotatii pe an) prognozata; Vrto - viteza de rotatie din anul de baza; +/- Vr - modificarea proiectata a vitezei de rotatie. A doua etapa, n metoda analizata, asigura determinarea informatiei ycp dupa relatia: Relatia 9.5 yc p = Qc / Vrtn unde: Qc reprezinta productia prognozata la nivel de cost complet.
Exemplul 9.3 Viteza de rotatie n anul de baza este de 4 rotatii pe an. n anul viitor, se preconizeaza o sporire a vitezei de rotatie de 0,5 rotatii, ca urmare a introducerii unor tehnologii noi si a containerizarii desfac erii produselor. Cifra de afaceri, redata la nivel de cost complet, pentru anul viitor se preconizeaza a fi 1000 mil. yc p = 1000 mil. lei / (4 + 0,5) = 222,2 mil. lei.
Dupa calculul nivelului global al necesarului de fonduri pentru mijloace circulante, metoda prevede si o structurare pe fazele activitatii economice, avnd n vedere ponderea lor din anul de baza. b) Determinarea Necesarului de Fond de Rulment. n practica exista modele care stabilesc pe total necesarul de fond de rulment exprimat n zile. Sa urmarim acest model pe baza exemplului 9.4. Exemplul 9.4 O ntreprindere de industrie usoara previzioneaza urmatoarele informatii economice: - Cifra de afaceri 7200 mil. lei - Cumparari de materii prime 4000 mil. lei - Cheltuieli de prelucrare 2000 mil. lei - Taxa pe valoarea adaugata: - ncasata la vnzari 0,186 - platita la aprovizionari 0,103 - Creditul acordat de furnizori 84 zile - Creditul acordat clientilor 67,5 zile - Durata rotatiei la stocurile de materiale 22,5 zile - Durata rotatiei la produse finite 36,0 zile - Plata TVA se face la 30 zile Serviciul financiar calculeaza coeficientul de ponderare al fiecarui tip de stoc fata de cifra de afaceri: - Furnizori = 4000 x 1,186 / 7200 = 0,66 - Clienti = 7200 + TVA / 7200 TVA = 1,186 - Stoc m.p. = 4000 / 7200 = 0,56 - Stoc p.f. = (4000 + 2000) / 7200 = 0,83 - TVA de recuperat = 0,186 x 0,555 = 0,1033 - TVA de platit = 0,186 - 0,1033 = 0,08
Primul si ultimul stoc aduc unitatii pasive, celelalte fiind imobilizari care determina nivelul mijloacelor circulante: Imobilizari Clienti 67,5 x 1,186 = 80,06 z. Stoc m.p. 22,5 x 0,56 = 12,50 z. Stoc p.f. 36,0 x 0,83 = 30,00 z. TVA de rec. 30 x 0,103 = 3,10 z Total 125,66 zile Pasive Furniz. 84 x 0,66 = 55,35 z. TVA de pl. 30 x 0,08 = 2,48 z.
57,83 z.
Pe baza acestor rezultate se determina Necesarul de Fond de R ulment (NFR): NFR = 125,66 57,83 = 67,83 zile Aceasta informatie se aplica cifrei de afaceri din anul viitor, obtinndu-se Necesarul de Fond de Rulment exprimat valoric: NFR = 7200 x 67,83 / 360 zile = 1357 mil. lei Necesarul de Fond de R ulment exprimat n zile poate fi folosit si n anii urmatori, daca schimbarile n structura productiei si a ntreprinderii nu sunt semnificative, modelul avnd un caracter de prognoza globala.
Obligatii financiare n afara firmei
2. Informatiile privind obligatiile financiare n afara firmei, yco. Formarea si dezvoltarea elementului mijloace circulante atrag obligatii financiare fata de furnizorii de fonduri cerute de finantarea activitatilor respective. Si n cazul acestui element apar obligatii fata de proprietari sub forma de dividende de platit pentru partea de capital social aflat n cuprinsul fondului de rulment:
Relatia 9.6 yc o = Capit. Soc. n F.R. x D% / 100 Folosirea creditului obliga unitatea sa ramburseze sumele ce corespund reducerii de garantie ( C -d) si dobnda aferenta creditului folosit (d): Relatia 9.7 yco = C-d + d
n cazul n care stocurile de mijloace circulante se asigura la societati de asigurare, obligatia financiara apare sub forma primelor de asigurare: Relatia 9.8 yco = Valoare asig. x p% / 100
n legatura cu mijloacele circulante pot sa mai apara si alte obligatii, cum ar fi comisioanele platite bancilor pentru decontari, penalizari etc. D. Veniturile financiare privind ve niturile financiare, yv Veniturile financiare redate de aceste informatii se determina pe baza unor modele specifice surselor de fonduri, redate n tabloul legaturilor financiare din figura nr. 9.6. Pe baza legaturilor din interiorul ntreprinderii obti nem veniturile proprii ( yvp), iar daca ne adresam surselor de venituri din afara unitatii obtinem informatiile yv n. 1. Informatiile yvp (venituri din rezultatele firmei) . Prin excelenta, elementul mijloace circulante se formeaza cu fonduri din afara ntre prinderii. Din interiorul acesteia se mobilizeaza venituri din profitul brut sau se utilizeaza, n cadrul capitalului permanent, soldul conturilor care pastreaza fonduri constituite pe seama rezultatelor financiare din unitate. Din profitul brut, prin repartizarea pentru cheltuielile care se scad n vederea determinarii profitului impozabil, mijloacele circulante beneficiaza de:
Prioritatea veniturilor din afara ntreprinderii
Prelevari din profitul brut
prelevari la fondul de rezerva si alte fonduri speciale (ele intra n capitalul permanent utilizat si pentru acoperirea fondului de rulment atta timp ct sumele de aici ramn neutilizate conform destinatiei legale); acoperirea pierderilor din anii precedenti; acoperirea unor cheltuieli care nu au fost prinse n calcularea necesarului de fonduri (comisioane, protocol, reclama etc.).
Acoperirea valorii integrale
2. Informatiile din afara firmei, yv n. n primul rnd, trebuie evidentiata contributia proprietarilor la capitalul social prin intermediul actiunilor sau al partilor de capital. ntruct informatia despre necesarul de fond de rulment acopera valoarea integrala a mijloacelor circulante corespunzatoare fondului respectiv (si nu numai cresterea fata de anul anterior), veniturile yvn din capitalul social au n vedere nivelul lor total:
Relatia 9.9 yvn = Capital social C.S. pt. mijloace fixe
Atrageri suplimentare de pe piata de capital
Participarea proprietarilor la capitalul social poate fi facuta si prin decizia adunarii actionarilor ca o parte a fondului de rezerva sa fie trecuta n capitalul social. De pe piata de capital sunt atrase credite (mprumuturi) pe baza vnzarii de obligatiuni si alte valori. Sumele respective intra n componenta capitalului permanent utilizat si pentru acoperirea unei parti din fondul de rulment:
Relatia 9.10 yvn = Capital permanent - Activele fixe
Utilizarea unor disponibilitati ce apartin altora Pasive de tipul I si de tipul II
Piata creditului contribuie n mod hotartor la acoperirea necesarului de fonduri pentru activele circulante. Pentru a determina aceasta contributie, trebuie mai nainte lamurit conceptul de pasive si determinat nivelul lor. Pasivele sunt o manifestare a fenomenului de utilizare a unor disponibilitati ce apartin al tora (datorii din exploatare) pentru acoperirea unor plati corespunzatoare mijloacelor circulante (pasive de tipul I) sau a creditului comercial de care beneficiaza unitatea n cauza (pasive de tipul II). Astfel, sumele corespunzatoare profitului si impozitelor, rezervelor pentru plati viitoare etc., ntre momentul ncasarii sau constituirii si momentul virarii pe destinatii legale, ramnnd n contul ntreprinderii, pot acoperi o parte din necesarul de fonduri pentru mijloace circulante. n cazul pasivelor de tipul II, ele apar prin decalarea platilor fata de momentul formarii elementului mijloace circulante (vezi figura nr. 9.9).
Figura nr. 9.9
Daca necesarul corespunde cu suprafata dintre t o si t r, platile ncep doar n momentul tp si se ncheie n momentul tn. Din cauza acestui decalaj, pentru platile care se fac dupa t r, nu mai este nevoie de fonduri, ele putnd fi acoperite din propriile ncasari intrate n unitate n momentul tr. Modelele de calcul pentru pasivele care diminueaza necesarul de fonduri au n vedere:
Pasive care diminueaza necesarul de fonduri
fie acumularea de pasive previzibila n anul viitor, de la nceputul unei luni pna n ziua n care se fac platile pentru salarii (n aceasta zi nregistrndu-se cele mai mici pasive, deci stabile pe tot anul); fie determinarea globala a pasivelor din aprovizionari si alte surse, pe perioada de amnare legala (normala) a platilor catre furnizori.
n primul caz, nivelul pasivelor are n vedere nivelul trimestrial al elementelor care creeaza pasive (salarii, impozite de platit, beneficii ramase n cont, amortizare pna la varsarea pe destinatii etc.) si numarul de zile standard ale trimestrului (90): Relatia 9.11 Pasiv zilnic = Fond salarii trim. / 90
Pasivul total luat n calcul la acoperirea nec esarului de fonduri pentru mijloace circulante are n vedere, pe lnga pasivul mediu zilnic (relatia 9.11), si numarul de zile de amnare a platii n luna respectiva (Nza): Relatia 9.12 Pasiv total = Pasiv zilnic x Nz a
Relatii similare se aplica si n cazul pasivelor produse prin amnarea platilor catre furnizorii de materii prime. Nivelul acestor pasive se determina pentru fiecare trimestru n parte, plecnd de la nivelul prognozat al aprovizionarilor pe fiecare trimestru si numarul zilelor de ntr ziere a platilor n mod legal (Nz): Relatia 9.13 Pasiv total = Aprovizionari pe trim./ 90 x Nz
Modele de calcul al pasivelor au fost cuprinse si n exemplul 9.2 si n exemplul 9.4, exemple n care s -a determinat direct necesarul de finantat din alte surse dect pasivele. Dupa determinarea pasivelor previzibile, serviciul financiar determina sursele de tip yvn sub forma creditului bancar. Creditul bancar, ca sursa externa ntreprinderii, contribuie n mod hotartor la finantarea necesarului de fonduri pentru mijloace circulante. Fluxul de fonduri ce se stabileste ntre unitatea economica si sistemul bancar (vezi partea a patra a lucrarii) presupune o ampla activitate financiara de repartitie si o miscare continua de fonduri nspre ntreprindere si de la ntreprindere spre banci. Prognozarea acestor fluxuri porneste de la stabilirea necesarului de credite de catre unitatea economica sub forma unor informatii de tipul yvn. Avnd la dispozitie nivelul activelor circulante prognozate (ycp) si nivelul celo rlalte surse posibile, necesarul de credite rezulta din relatia:
Contributia creditului bancar la activele circulante
Relatia 9.14 Necesar de credit = yc p (Fond rulment + Pasive)
Tipuri de credite pe termen scurt
Creditele pe termen scurt se acorda, conform legislatiei n vigoare, sub forma de: 1. credite pentru capitalul de lucru, care a copera soldul stocurilor si cheltuielilor, pe de o parte, si totalul resurselor si ncasarilor, pe de alta parte; 2. credite pe obiect, pentru stocuri, cheltuieli si alte active constituite temporar sau sezonier; 3. credite pentru productia de export, cecuri remise spre ncasare, scont, factoring, facilitati de cont, valuta vnduta etc. Informatia yvn, sub forma necesarului de credit, devine efectiva numai dupa aprobarea sa de banca si ntocmirea contractului de mprumut semnat de ambele parti. n mod similar se realizeaza solicitarea de credite si de pe piata internationala a creditului.
E. Eficienta economica Adoptarea deciziei de finantare a elementului mijloace circulante presupune o judecata de valoare prin prisma indicatorilor de eficienta economica ye. Actiunea de formare-dezvoltare a elementului n cauza devine fezabila daca indicatorii previzionati exprima o eficienta acceptabila pentru unitatea economica. Sensul pe care literatura de specialitate l acorda eficientei n acest caz este raportul dintre efectul folosirii fondurilor pentru mijloace circulante si efortul pentru finantarea acestor fonduri. Drept efect este considerata cifra de afaceri proiectata pentru anul viitor, fie la nivelul pretului de vnzare, fie la nivelul costului complet. Sunt indicatori care iau n considerare ca efect profitul brut sau net proiectat. n postura de efort apare informatia yc p sau necesarul de fonduri pentru formarea-dezvoltarea elementului active circulante. Pentru executie se au n vedere activul circulant bilantier, stocurile sau chiar ntregul activ al bilantului. Determinarea indicatorilor financiari ye se va realiza pe baza datelor din exemplul 9.5.
Judecati de valoare n formarea stocurilor
Efect - cifra de afaceri; Efort - necesa rul de fonduri
Exemplul 9.5 O societate comerciala previzioneaza urmatoarele niveluri pentru activitatea sa: - activul circulant total (yc p) 700 mil. lei (din care stocuri -300 mil. lei) - imobilizari n mijloace fixe 1300 mil. lei Total activ = 2000 mil. lei
capital social 1000 mil. lei mprumuturi pe termen lung 700 mil. lei datorii si credite pe termen scurt 300 mil. lei cifra de afaceri 3000 mil. lei la pret de vnzare si 2800 mil. lei la cost complet.
Pentru a ntelege semnificatia eficientei n cazul mijloacelor circulante, trebuie sa avem clar fenomenul de rotatie pe care fondurile alocate l realizeaza n unitatea economica pe parcursul ciclului de exploatare: APROVIZIONARE PRODUCTIE 1 Rotatie REALIZARE DESFACERE
Fazele ciclului de exploatare
Un leu intrat n acest circuit parcurge toate fazele si reintra, dupa o perioada n umita durata unei rotatii, n faza de aprovizionare. n acest mod, pe parcursul unui an, un leu adus prin finantare poate contribui la obtinerea unei productii de n lei. Acest efect este dependent de viteza cu care leul-fond financiar parcurge toate fazele unei rotatii: Relatia 9.15 Viteza de rotatie = Cifra de afaceri (cost)/ Active circulante = = n rotatii sau n lei cifra de afaceri/1 leu fonduri pentru active circulante
n cazul concret din exemplul 9.5: V.R. = 2.800 mil. lei / 700 mil. lei = 4 rotatii Pentru amplificarea semnificatiei acestui indicator se determina si durata n zile a unei rotatii: Relatia 9.16 V.R. = 360 zile / 4 rotatii = 90 zile
Aprecierea eficientei devine clara daca rezultatele obtinute n unitatea analizata se compara cu media pe ramura economica din care face parte sau cu cele ale firmelor concurente. Daca drept efect se ia cifra de afaceri la pret de vnzare (3000 mil. lei n exemplul nostru), atunci rezultatul cuprinde si contributia profitului: Relatia 9.17 Eficienta = 3000 / 700 = 4,28 lei / 1 leu
Aspectele de eficienta privind viitoarea utilizare (sau utilizarea efectiva) a fondurilor pentru active se pot pune n evidenta si prin alti indicatori care caracterizeaza gestionarea fondurilor respective: Relatia 9.18 - rotatia stocurilor V.R. stocuri = C.A. / Stoc = 3000 / 300 = 10 rotatii
Relatia 9.19 - rotatia ntregului activ V.R. activ = C.A. / Total activ = 3000 / 2000 = 1,5 rotatii
Starea proiectata a mijloacelor circulante poate fi caracterizata si prin prisma gradului de lichiditate pe care l asigura diferite componente ale activului circulant fata de datoriile pe termen scurt: Relatia 9.20 - lichiditatea generala L.G. = Activ pe termen scurt / datorii pe termen scurt = 700 / 300 = = 2,33 ori
Relatia 9.21 - lichiditatea imediata (rapida sau acida) L.I. = (Activ pe termen scurt - stocuri si clienti incerti) / Datorii pe termen scurt = 400 / 300 = 1,3 ori
Semnificatie axiologica prin comparatie
Si aceste rezultate capata o semnificatie axiologica daca sunt comparate cu cele nregistrate n medie pe ramura economica din care face parte unitatea aleasa ca exemplu sau cu rezultatele previzionate de ntreprinderile concurente. n cazul n care indicatorii respectivi nu sunt satisfacatori, serviciul financiar recomanda serviciilor tehnic e si economice sa procedeze la aplicarea unor masuri tehnice, tehnologice, organizatorice etc. care sa duca la reducerea timpului de imobilizare a fondurilor pe parcursul celor patru faze ale activitatii, precum si la reducerea consumurilor specifice la produsele fabricate.
FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA A DECIZIILOR ECONOMICE Realizarea procesului de consum prin care activele circulante se formeaza, refac, dezvolta presupune o fundamentare din punct de vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa aduca n ntreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea efectiva a activitatilor de tip consum, aprovizionare, formarea de stocuri, vnzari, decontari, asigurari etc. Serviciul financiar al ntreprinderii va nfaptui aceasta functie prin fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare pentru fiecare tip de activitate economica privind activele circulante.
9.3 Decizia financiara privind finantarea ciclului de exploatare
Pe baza informatiilor determinate n perioadele anterioare, serviciul financiar procedeaza la adoptarea deciziei financiare de repartitie specifica procesului de consum (vezi capitolul 6).
A. Continutul deciziei Pe baza modelului general de decizie privind consumul, ser viciul financiar ordoneaza ntr-un buget al activelor (mijloacelor) circulante informatiile de tipul yc si yv , daca informatiile privind eficienta, ye, sunt acceptabile. Respectnd notarea noastra, la partea de venituri, informatiile 1 -3 sunt de natura informatiilor financiare ycp sau venituri provenite din ntreprindere, iar cele numerotate 4-6, venituri din afara unitatii sau yvn. n privinta cheltuielilor, informatia 1 este de tipul ycp sau cheltuieli pentru formarea elementului active circulante , iar informatiile 2-5 sunt obligatii financiare n afara unitatii , adica informatii financiare yco. BUGETUL ACTIVELOR CIRCULANTE
VENITURI (yv) 1. Fonduri cuprinse n capitalul propriu formate prin autofinantare 2. Parti din ncasari pt. plata dobnzii, rambursari, comisioane 3. Parti din profit pt. dividende 4. Capital social pt. mijl. circulante 5. mprumuturi pe termen lung (obligatiuni) 6. Obligatii pe termen scurt (furnizori, salariati, creditori, credite bancare) Total venituri CHELTUIELI (yc) 1. Imobilizari n active circulante (stocuri, productie neterminata, produse finite, creante) 2. Rambursari de credite si mprumuturi obligatare 3. Dobnzi, comisioane 4. Dividende 5. Diminuare capital social; alte obligatii Total cheltuieli
Balansare venituri cu cheltuieli n decizie
n componenta bugetului practicat acum la noi, decizia financiara privind mijloacele circulante nu este cuprinsa n mod distinct, ea trebuind determinata pe baza evolutiei deciziei privind productia. B. Fluxul fondurilor financiare Realizarea deciziei financiare privind mijloacele circulante presupune declansarea efectiva de fluxuri financiare din si spre ntreprindere. Ca si n cazul deciziei financiare privind investitiile (vezi figura nr. 8.13), apar fluxuri financiare care au ca punct de plecare rezultatele economice si financiare ale ntreprinderii ( yvp) si fluxuri financiare care au ca punct de plecare surse din afara unitatii (yv n). n primul caz, resursele proprii (yv p) acopera obligatiile financiare ale ntreprinderii n afara sa (yco) si o parte din cheltuielile financiare proprii (ycp), parte numita autofinantare. n al doilea caz, fluxul financiar provenit din afara unitatii (surse din economie sau din strainatate) acopera restul de cheltuieli financiare proprii ( ycp). n majoritatea lor, aceste fluxuri externe vor declansa n perioadele viitoare obligatii financiare de tipul yco.
Fluxurile financiare n executia deciziei financiare
Pentru ntelegere, Figura nr. 8.13 DECIZIA FINANCIARA PRIVIND INVESTITIA
C. Locul deciziei financiare privind finantarea ciclului de exploatare n bugetul ntreprinderii n macheta teoretica prezentata n capitolul 7, decizia financiara privind activele (mijloacele) circulante (sau de finantare a ciclului de exploatare) se afla n partea a doua, n cadrul deciziilor privind procesul de consum. 9.4 Alte decizii financiare privindciclul de exploatare n practica financiara, pentru activele (mijloacele) circulante aflate n unitatea economica pentru a sustine activitatile cerute de ciclul de exploatare se adopta si decizia financiara referitoare la asigurarea de bunuri . Stocurile de materiale, productie neterminata sau produse finite pot fi afectate cantitativ si calitativ de o serie de fenomene naturale sau de productie. Aceste fenomene, numite risc asigurat n terminologia societatilor de asigurari, impun adoptarea unor decizii de repartitie financiara. Deciziile respective pun n miscare, n mod anticipat producerii riscului asigurat, parti din rezultatele economice ale ntreprinderii (sub forma de prime de asigurare), conform machetei cuprinse n paragraful 8.4 al capitolului anterior. n faza de executie, daca se produce riscul asigurat, decizia de asigurare mobilizeaza fonduri sub forma de despagubiri, acoperind cheltuielile de refacere a stocurilor distruse de fenomenul pentru care s-a facut asigurarea.
Decizia de asigurare de bunuri
9.5 Managementul financiar Asa cum am stabilit n cadrul Capitolului 4, Finantele ntreprinderii studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare ac tiva a activitatii financiare la managementul general al firmei. Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are posibilitatea de a influenta ntreaga activitate a ntreprinderii. Se realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare: Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative. n procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor financiare privind procesul de consum , sunt aplicate procedee diverse de alocare de fonduri n conditii de risc, de valorificare a capitalului n corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalului atras si cu efectele asupra activitatii economice, n general. FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMA NTELOR POSIBILE Alocarea de fonduri pentru formarea, refacerea, restructurarea sau dezvoltarea activelor circulante are, de asemenea, o mare influenta asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru n concordanta cu indicatorii de eficienta, ye, asigurnd un nivel acceptabil pentru performantele ntreprinderii (vezi paragraful 9.2/E). n acelasi sens actioneaza si analiza modului n care se realizeaza politica fondu lui de rulment n firma respectiva. Politica fondului de rulment
Conditii pentru o politica buna a fondului de rulment
Pentru economistul financiar, formarea fondului de rulment reprezinta o decizie multiplu fundamentata. Aceasta fundamentare se sprijina pe argumente legate de costul capitalului permanent (care contribuie la finantarea fondului de rulment), de marimea capitalului propriu, de structura activului total al firmei, de abundenta pietei de capital. n functie de costul capitalului propriu (cost dat de nivelul dividendelor promise proprietarilor), de costul capitalului mprumutat de pe piata de capital, precum si de conditionarea n timp pusa de gestionarii surselor din care se formeaza fondurile pentru activele circulante (perioada de maturitate a pasivelor ), firma poate avea o politica a fondului de rulment moderata, defensiva sau conservatoare, agresiva (vezi studiul de caz 9.1 de la sfrsitul capitolului).
Politica agresiva, politica moderata, politica defensiva
Daca luam n considerare situatia de pe piata tarilor occidentale, unde costul capitalului propriu (social) este mult mai mare dect costu l capitalului mprumutat, atunci o politica a fondului de rulment agresiva corespunde cu decizia firmei de a realiza productia cu un fond de rulment ct mai redus (vezi figura nr. 9.10/a). O politica a fondului de rulment moderata asigura o acoperire din fondurile proprii a ntregului necesar permanent de active circulante, limitnd pe ct posibil apelarea la credite pentru acest necesar permanent (vezi figura nr. 9.10/b). n sfrsit, o politica defensiva sau conservatoare corespunde unui management care nu vrea sa expuna firma la riscurile de pe piata creditului sau de capital. De aceea, capitalul propriu este chemat sa acopere chiar si nivelul fluctuant al activelor circulante (vezi figura nr. 9.10/c).
Figura nr. 9.10
- c) Active circulante fluctuante b)
Active circ. perm.
a)
n conditiile economiei noastre, unde costul capitalului mprumutat este foarte mare, iar inflatia determina o accentuata decapitalizare a firmelor, politica fondului de rulment se fundamenteaza pe alte criterii. O politica agresiva privind fondul de rulment, n conditiile economiei noastre n tranzitie, ar corespunde cu decizia de a alimenta continuu capitalul permanent din fonduri proprii din care se finanteaza fondul de rulment, avnd n vedere costul nca redus al acestor fonduri proprii (ceea ce ar corespunde cu politica defensiva dintr-o economie normala).
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA INTERESELOR Atunci cnd exista mai multe posibilitati de a gestiona activele circulante sub forma de creante, managerul financiar trebuie sa gaseasca solutia optima pentru a rezolva corect eventuale conflicte si divergente de interese. Modul de rezolvare este redat n capitolul 16. Aspecte de conflict si de afectare a intereselor firmei se manifesta si n privinta gestionarii stocurilor de active circulante. Nivelul acestor stocuri poate influenta favorabil firma, daca acesta este normal, sau nefavorabil, cnd stocurile sunt prea mici, riscnd oprirea productiei, sau prea mari, n acest caz crescnd cheltuielile de stocaj, riscul degradarii etc.
Gestionarea stocurilor Pentru proiectarea financiara a ciclului de exploatare conteaza, alaturi de determinarea necesarului de finantat, si implicatiile economice ale imobilizarilor n active circulante sub forma costului formarii de stocuri n diferite faze ale procesului de productie. De aceea, economistul trebuie sa determine stocurile optime de active circulante,pentru a evita cheltuieli suplimentare, dar si pentru a evita conflicte n interiorul firmei si cu furnizorii de materii prime si alte materiale. Formarea de stocuri optime, mai ales n faza de aprovizionare, reprezinta o preocupare majora pentru serviciul financiar. Imobilizarea unei parti importante din capitalul de lucru n stocuri exagerate reprezinta o utilizare neeficienta a disponibilitatilor proprii sau mprumutate. n multe cazuri, stocurile mari n aprovizionare sau desfacere reprezinta un veritabil tribut platit dezorganizarii din domeniul transporturilor, livrarilor sau al depozitarii de mijloace circulante. Acolo unde aceste aspecte negative sunt eliminate, imobilizarea n stocuri are un nivel foarte redus (vezi Cadrul 9.1).
O politica oprima pentru formarea de stocuri
Exagerarea stocurilor - un tribut platit dezorganizarii
Cadrul 9.1 Un studiu recent privind imobilizarile n stocuri n faza de aprovizionare pentru fabricile de autovehicule remarca nivelul redus al acestor stocuri n cazul Firmei Toyota: stocurile asigurau consumul productiei pentru o ora! n cazul uzinelor Ford, aceste stocuri aveau nivelul consumului pentru circa 10 zile. n cazul tarii noastre, majoritatea firmelor din industrie si formeaza stocuri pentru perioa de ce depasesc 20-25 de zile!
Comanda optima prin modelul Wilson
La formarea stocurilor contribuie n mod decisiv nivelul comenzii optime. Pentru determinarea sa, este necesar sa luam n considerare elementele de cost ale formarii de stocuri si ale lansarii comenzii de aprovizionare. Aceste elemente stau la baza determinarii comenzii optime cu ajutorul modelului Wilson (vezi M. Levasseur si A. Quintart, Finance, Editura Economica, Paris, 1992, pag. 736 s. u.).
Relatia 9.22 QEC = 2lxD / s unde: QEC reprezinta cantitatea economica pentru o comanda; l = costul lansarii unei comenzi; D = cererea totala; s = costul unitar de depozitare pentru perioada data.
n functie de acesti indicatori se poate determina si costul total al politicii de stocaj, conform relatiei:
Relatia 9.23 C = l x D/Q + s x Q/2 unde: C reprezinta costul total al politicii de stocaj; Q = cantitatea unei comenzi; D/Q = numarul de comenzi pentru o perioada data; Q/2 = numarul mediu de unitati n stoc; lxD/Q = costul total de aprovizionare pentru perioada respectiva; s x Q/2 = costul total de depozitare.
Avnd n vedere relatia 9.23, putem reprezenta grafic evolutia costului politicii stocurilor, precum si nivelul optim al cantitatii de aprovizionat (vezi figura nr. 9.11 )
Figura nr. 9.11
C Costul politicii de stocaj 3000 s x Q/2 l x D/Q
Cantitatea QEC (300) Exemplu (dupa P. Halpern, Finantele manageriale, p. 245 s.u.) Q 100 200 300 400 500 600 Stoc mediu 50 100 150 200 250 300 s x Q/2 500 1000 1500 2000 2500 3000 l x D/Q 4500 2250 1500 1125 900 750 C 5000 3250 3000 3125 3400 3750
n acest exemplu, l = 125 $, D = 3600 tone, s = 10$. Pe baza acestor date, cantitatea optima, QEC, va fi: QEC = v 2 x 125$ x 3600 t/10$ = 300 t Pentru a evita epuizarea stocurilor datorita unor eventuale ntrzieri n aprovizionare, se determina, pe baza acelorasi indicatori, momentul optim de lansare a comenzii : Relatia 9.24 PC = QEC x d/ T(QEC)
unde: PC reprezinta punctul de comanda, exprimat n unitati naturale, pentru o anumita materie prima si reda nivelul de stoc la care trebuie fac uta comanda pentru o noua aprovizionare; d = perioada de ntrziere a aprovizionarii; T(QEC) = timpul, n zile, de epuizare a comenzii economice.
Efectele incertitudinii n gestionarea stocurilor
n situatia de incertitudine, gestionarea stocurilor trebuie sa ia n consideratie probabilitatea de aparitie a ntrzierilor n aprovizionare. Decizia de formare a stocurilor de siguranta va depinde de marimea functiei de cost global (costul de depozitare + speranta matematica a costului ntrzierii aprovizionarii):
Relatia 9.25 FCG = cd + smc unde: FCG reprezinta functia de cost global (pentru a fi optima, ea trebuie sa aiba un nivel minim); cd = costul de depozitare (stoc de siguranta x costul unitar de depozitare); smc = speranta matematica a costului ntrzierii aprovizionarii (numar de unitati lipsa x costul lipsei de materii prime x probabilitatea ntrzierii). Pentru exemplificare, vezi studiul de caz 9.2 de la finele acestui capitol.
n exercitarea activitatii financiare, se impune un mod de lucru prin care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si financiare. n privinta activelor circulante, un rol important n motivarea tuturor salariatilor l au repartizarea capitalului afectat acestui element al structurii firmei pe etapele ciclului de exploatare si precizarea directiilor de actiune pentru cresterea eficientei economice n utilizarea activelor circulante.
Repartizarea capitalului Gestionarea corecta a activelor circulante p resupune o determinare corecta a stocurilor pe fiecare din etapele principale ale ciclului de exploatare: ciclul operational (aprovizionare, productie, desfacere); perioada de decontare; perioada de ntrziere a platilor catre furnizori, salariati (atrager ea de pasive). Fiecare perioada va contribui la imobilizarea fondurilor n stocurile caracteristice, influentnd platile care ajung la scadenta. Conversia imobilizarilor n lichiditate este dependenta de toate aceste perioade : Ciclul conversiei n lichiditate = Ciclul operational + Perioada de decontare Perioada de ntrziere a platii catre furnizori O optimizare a trezoreriei firmei se realizeaza prin responsabilizarea personalului aflat n fiecare din etapele ciclului de exploatare prezente n relatia de mai sus. Mai mult, se pot face legaturi ntre respectarea perioadelor de plata a salariilor, de achitare a obligatiilor n afara firmei etc. Exemplu : O firma are un ciclu operational de 30 zile si planifica o perioada maxima de pasuire a clientilor de 15 zile (exercita o politica de ncurajare a vnzarilor prin cresterea stocului de creante). n acelasi timp, firma respectiva se ncadreaza n perioada normala de 7 zile de ntrziere a platilor sale catre furnizori. Pe baza acestor date, ciclul conversiei imobilizarilor n lichiditate este egal cu: 30 zile + 15 zile 7 zile = 38 zile Pentru a da o semnificatie clara informatiei de mai sus, ea va trebui corelata cu indicatorii privind lichiditatea generala si imediata. Daca situatia tinde sa devina critica, economistul financiar va solicita o interventie directa asupra factorilor care contribuie la amplificarea imobilizarilor n active circulante. Directii de actiune Directiile principale de actiune se refera la grupele de factori care determina necesarul de fon duri pentru activele circulante: cheltuielile medii zilnice, Cz si timpul de imobilizare pe fiecare etapa a ciclului de exploatare, T, precum si la sporirea cifrei de afaceri ce se realizeaza cu aceleasi fonduri pentru activele circulante.
Cheltuieli medii zilnice
Active circulante -? Active circ. reduse -? T
Timp Reducerea cheltuielilor medii zilnice este posibila prin antrenarea tuturor salariatilor, a specialistilor din domeniile tehnic, economic, organizatoric, administrativ, dar si prin implementarea n firma a inovatiilor, a formelor moderne si eficace de management. Aceleasi masuri pot sa aduca si reducerea timpului de imobilizare a fondurilor financiare n stocurile din diferitele etape ale ciclului de exploatare. Cresterea productivitatii muncii, a randamentelor de exploatare a utilajelor, utilizarea completa a capacitatii de productie a firmei etc. pot permite obtinerea unei cifre de afaceri superioare cu aceleasi fonduri afectate activelor circulante. De un real folos sunt si actiunile care depind direct de serviciul financiar: organizarea depozitelor, informatizarea ntregului proces de gestionare a activelor circulante, disponibilizarea periodica a stocurilor inutile, perfectionarea personalului din depozite, aprovizionare, desfacere, contabilitate, cresterea operativitatii n decontare etc.
Modelul organizarii pregatirii este redat n finalul capitolului 1.
Ce servicii ndeplinesc activele circulante n structura ntreprinderii? Care sunt functiile de tip financiar pe care le ndeplineste activitatea de previziune financiara? Care sunt formele de activ pe care le mbraca elementul active circulante pe parcursul activitatii economice din ntreprindere? Care sunt factorii si efectul influentei lor n procesele de consum din to si t2 si de productie din t1 si tn? Prin ce indicatori se caracterizeaza starea curenta a elementului active sau mijloace circulante? Care sunt activitatile de consum prin care se formeaza, se refac si se dezvolta mijloacele circulante? Ce schimbari au intervenit n legaturile de repartitie financiara posibile n perioada de tranzitie n comparatie cu perioada anterioara n cazul acestui element? Care sunt modelele analitice si cele globale utilizate pentru determinarea necesarului de fonduri pentru elementul mijloace circulante? Cum apreciati exactitatea lor n determinarea informatiei financiare ycp ? n care cazuri se poate apela la autofinantare pentru acoperirea necesarului de fonduri? De ce n cazul mijloacelor circulante se apeleaza ntr-o mai mare masura la fonduri din afara unitatii economice? Care este semnificatia vitezei de rotatie a fondurilor pentru active circulante? Dar a lichiditatii gen erale si imediate? Care sunt functiile motivationale exercitate de activitatea financiara de proiectare si prin ce actiuni concrete se realizeaza?
TESTE DE AUTOEVALUARE
9.1 Functia financiara de autorizarea repartitiei are n vedere: 1. necesarul de servicii tip active circulante; 2. comportamentul elementului active circulante sub influenta factorilor tehnici, economici, sociali, naturali etc.; 3. structura organizatorica a firmei; 4. starea curenta a activelor reflectata de bilantul firmei; 5. structura surselor de finantare a activelor circulante. Care este gruparea reala: a) 1, 2, 4; b) 1, 2, 3; c) 2, 3, 4; d) 2, 3, 5; e) 3, 4, 5.
9.2 Care din urmatoarele activitati tip consum se refera la activele circulante: a) activitatea de aprovizionare; b) activitatea de prelucrare a materiilor prime si de formare de stocuri n toate fazele ciclului de exploatare; c) activitatea de vnzare si decontare; d) activitatea de asigurare; e) toate activitatile anterioare. 9.3 La constituirea fondului de rulment contribuie: 1. capitalul social; 2. fondurile proprii din cuprinsul capitalului propriu; 3. creditul bancar ; 4. pasivele pe termen scurt formate pe seama furnizorilor; 5. mprumuturile pe termen lung. Care grupare este cea reala : a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 4; d) 1, 2, 5; e) 3, 4, 5. 9.4 Avnd n vedere indicatorii: 1. Stocuri si cheltuieli de exploatare >Datorii din exploatare; 2. Stocuri si cheltuieli de exploatare < Datorii din exploatare; 3. Stocuri si cheltuieli de exploatare = Datorii din exploatare; 4. Datorii din exploatare, stabiliti care este relatia de determinare a necesarului de fond de rulment : a) 1 + 4; b) 4 2; c) 1 + 2; d) 1 4; e) 2 4. 9.5 Tot pe baza indicatorilor de la 9.4, stabiliti relatia care reda plusul de surse pentru fondul de rulment. 9.6 Informatia ycp (necesarul de fonduri pentru activele circulante) depinde de indicatorii: 1. cheltuieli medii zilnice; 2. timpul de imobilizare a activelor circulante n ciclul operational (aprovizionare, productie, desfacere); 3. timpul de ntrziere a platilor catre furnizori; 4. timpul pentru perioada de decontare. Care este relatia corecta pentru stabilirea informatiei privind necesarul de fonduri: a) 1(2 + 3 4); b) 1(2 + 4 3); c) 1(2 + 3 + 4); d) 1(3 + 4 2); e) 1(2 3 4). 9.7 Pentru finantarea activelor circulante se folosesc urmatoarele tipuri de venituri din rezultatele economice si financiare proprii. Care din acestea nu se refera la activele circulante: a) prelevari pentru fondurile proprii care intra n c ompon enta capitalului permanent; b) acoperirea pierderilor din anii precedenti; c) prelevari din profitul net pentru dividende; d) acoperirea unor cheltuieli din profitul brut pentru protocol, reclama etc. 9.8 Pentru exprimarea eficientei economice cu care se utilizeaza fondurile pentru activele circulante se folosesc relatiile : a) cifra de afaceri, CA / active circulante, AC; b) 360 zile / numar de rotatii; c) CA / Stocuri; d) CA / Total active circulante; e) Active circulante pe termen scurt / Datorii pe termen scurt. Care din aceste relatii reda indicatorul Lichiditate generala ?
9.9 Prin ce actiuni concrete se realizeaza functia motivationala rezolvarea conflictelor si satisfacerea intereselor: 1. politica fondului de rulm ent; 2. gestionarea stocurilor; 3. gestionarea creantelor (clientilor); 4. repartizarea capitalului de lucru pe etapele ciclului de exploatare; 5. actiunea directa de influentare a factorilor ce determina nivelul activelor circulante. Care grupare este cea reala: a) 1, 2; b) 2, 3; c) 3, 4; d) 4, 5; e) 2, 5. 9.10 Care grupare din cele redate la ntrebarea 9.9 arata actiunile prin care se exercita functia motivationala asigurarea conducerii participative?
STUDIU DE CAZ SI EXERCITII
9.1 Politica fondului de rulment O societate comerciala si propune sa realizeze o productie de 1100 mil. lei, cu un profit de 100 mil. lei. Pentru a realiza aceasta productie, are nevoie de: Situatia I Situatia II Situatia III active fixe 426 mil. 426 mil. 426 mil. active circulante 175 mil. 225 mil. 125 mil. fond rulment 50 mil. 95 mil. 35 mil. Calculati indicatorii de eficienta pentru fiecare din cele trei situatii si adoptati una dintre ele, avnd n vedere ca solutia I este considerata moderata, solutia II este o politica defensiva si solutia III corespunde unei solutii ofensive (agresive) n privinta finantarii si utilizarii fondului de rulment n obtinerea productiei prognozate. 9.2 Gestiunea stocurilor n situatie de incertitudine Societatea comerciala Felix S.A. consuma zilnic 38,5 unitati de materie prima. ntrzierea livrarii de catre furnizor poate fi ntre 0 si 4 zile cu probabilitatea urmatoare: ntrzierea 0 zile 1 zi 2 zile 3 zile 4 zile Probabilitatea 0,15 0,20 0,30 0,20 0,15 Stoc necesar 0,0 38,5 77,0 115,5 154,0
Formarea unor stocuri de rezerva solicita cheltuieli de depozitare de 0,023 $ pe zi si pe unitate de materie prima, iar cheltuielile cauzate de lipsa de materii prime sunt de 40 $ n prima zi si de cte 50 $ n zilele urmatoare. Societatea comerciala are de ales ntre mai multe variante: sa nu formeze stoc de securitate, sa formeze stoc pentru o zi, pentru doua zile, pentru trei zile sau chiar pentru patru zile. Pentru a alege una din aceste cinci solutii, va trebui sa calculati matricea consecintelor (costurilor): ntrzierea Stocuri 0,0 38,5 77,0 115,5 154,0 0,0 0,89$ 3,54$ 7,97$ 14,17$ 40,0$ 0,00$ 0,89$ 3,54$ 7,97$ 90,0$ 40,00$ 0,00$ 0,89$ 3,54$ 140,0$ 90,00 40,00 0,00 0,89 190,0$ 140,00 90,00 40,00 0,00 Tabelul cuprinde nivelul cheltuielilor de depozitare (cheltuieli de depozitare pe zi si pe unitatea de stoc x numar zile x stocul depozitat : 0,023 x 2 zile x 77 = 3,54 $, spre exemplu), precum si acumularea cheltuielilor cauzate de lipsa de materii prime, 40$ n prima zi si cte 50$ n zilele urmatoare. Hotarrea definitiva poate fi luata numai dupa stabilirea functiei de cost global, FCG = cd + smc. Astfel, pentru situatia de ntrziere cu 4 zile, calculul are urmatorul continut: cd = 14,17 + 7,97 + 3,54 + 0,89 = 26,57 iar smc = 0 x 0,15 = 0. Aici se ia nivelul cheltuielilor cauzate de lipsa materiilor prime, cheltuieli redate pe ultimul rnd pentru fiecare cantitate de stoc necesara (0,00, n cazul stocurilor necesare pentru 4 zile, ultima cifra din coloana ultima). Redati grafic nivelul functiei de cost global. Va dorim succes! 0 1 2 3 4 9.3 Normarea pe faze Folosind datele din exemplul 9.1 (din cuprinsul capitolului), calculati informatia ycp n conditiile n care cheltuielile de fabricatie cresc cu cte 3000 lei pe zi, modificndu-se astfel si costul final de uzina. 9.4 Necesarul de finantat Folosind datele din exemplul 9.2 (din cuprinsul capitolului), determinati necesarul de finantat, n conditiile n care ntrzierea platilor se reduce cu cte o saptamna fata de datele din exemplul respectiv. Rezolvati aceeasi problema n conditiile n care aceste ntrzieri cresc cu cte o saptamna la fiecare din cele trei categorii de plati.
9.5 Necesarul de fond de rulment Folosind datele din exemplul 9.4, determinati necesarul de fond de rulment NFR n zile si n lei, n conditiile n care Taxa pe valoarea adaugata este cea aplicata n Romnia, de 19% (0,19). 9.6 Veniturile din afara unitatii Societatea comerciala Felix S.A. prognozeaza un nivel de 175 mil. lei pentru activele circulante si un volum de 426 mil. lei active fixe. Capitalul social prognozat este de 380 mil. lei, Capitalul propriu de 390 mil. lei, Capitalul permanent de 476 mil. lei. Pasivele medii zilnice sunt de 4 mil. lei, iar numarul de zile de amnare legala a platilor este de 5 zile. Ce nivel au fondurile solicitate din alte surse din afara firmei? 9.7 Indicatorii de gestiune a fondurilor pentru mijloace circulante Societatea comerciala Unirea S.A. nregistreaza n bilantul anului curent urmatorii indicatori: - activ circulant 1000 mil. lei (din care stocuri 400 mil. lei) - active fixe 2000 mil. lei - capital social 1500 mil. lei - mprumuturi / tr. lung 800 mil. lei - datorii / tr. scurt 700 mil. lei - cifra de afaceri pret vnzare 5000 mil. lei pret complet 4500 mil. lei Comparati rezultatele cu cele din exemplul 9.5 si comentati com paratia respectiva, considernd ca indicatorii de eficienta din exemplul 9.5 sunt ai unei ntreprinderi concurente. 9.8 Determinarea costului politicii de stocaj Firma Petrol S.A. si propune urmatorii indicatori n legatura cu formarea de stocuri de materii prime: cantitatea anuala necesara din materia prima X este de 3000 t (indicatorul D); cantitatea aprovizionata la o comanda (Q) este de 250 t; costul unei lansari de comanda (l) este de100000 lei pe comanda; costul depozitarii (s) este de 3000 lei pe tona
Determinati costul total al politicii de stocaj, nivelul comenzii economice ( QEC), punctul de comanda (PC ) pentru o ntrziere de 6 zile (d), n conditia n care cantitatea QEC asigura cererea productiei pentru 50 de zile (T(QEC)). 9.9 Teme de cercetare stiintifica Comportamentul activelor circulante n cadrul ciclului de exploatare determina un amplu fenomen financiar ce poate constitui obiect al cercetarii stiintifice. Va propunem urmatoarele teme: Necesitatea imobilizarilor financiare n activele circulante; Modele de determinare a necesarului de mijloace circulante n diferitele faze ale ciclului de exploatare; Implicatiile financiare ale gestionarii stocurilor; Politica fondului de rulment n cadrul firmelor mici si mari; Fluxurile financiar e cerute de finantarea ciclului de exploatare; Masuri de sporire a eficientei economice n formarea stocurilor de active circulante; Implicatiile financiare ale deciziei de asigurare a stocurilor de active circulante; Structurarea capitalului de lucru al unei firme ntre elementele structurii de productie si pozitia finantarii activelor circulante n aceasta structura.
9.10 Referat Avnd n vedere fenomenele de incertitudine specifice perioadei de tranzitie, analizati, n cadrul unui scurt referat, factorii perturbatori n formarea, dimensionarea si evaluarea stocurilor de active circulante. ncercati sa conturati unele solutii si metode de reducere a efectelor negative asupra situatiei financiare a firmei.
9.1 a; 9.2. e; 9.3 d; 9.4 d; 9.5 b; 9.6 b; 9.7 c; 9.8. e; 9.9 b; 9.10 d. Nota: fiecare ntrebare este evaluata cu 1 punct. Pentru nota 100,00 trebuie sa raspundeti corect la toate ntrebarile.
CAPITOLUL 10
DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND PERSONALUL NTREPRINDERII
CUPRINS 10.1 10.2 10.3 10.4 10.5 Procesul de consum pentru personalul ntreprinderii Proiectarea financiara a activitatilor privind personalul Deciziile financiare privind personalul Managementul financiar Activitati tutoriale
CONCEPTE Pozitia personalului n structura ntreprinderii Comportamentul personalului n procesele economice micro Activitatile de consum privind personalul Informatii financiare referitoare la activitatile social-economice privind personalul Participarea la profit Protectia economica si sociala Decizii financiare privind personalul ntreprinderii
Deciziile financiare privind personalul ntreprinderii
FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI Pentru economistul financiar realizarea functiei autorizarea repartitiei presupune, n primul rnd, asa cum am prezentat si n capitolele precedente, cunoasterea tipurilor de activitati economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de nvatamnt etc. care se ncadreaza n procesul de consum din ntreprindere. n al doilea rnd, functia respectiva impune cunoasterea n detaliu a modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a fir mei, pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor activitati. Numai dupa ndeplinirea acestor conditii, economistul financiar poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecnd, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale (manageriale) legate de acest proces complex. Sa parcurgem mpreuna exercitarea acestei functii financiare n legatura cu activitatile tip consum legate de elementul personalul ntreprinderii.
10.1 Procesul de consum pentru personalul ntreprinderii
Descentralizarea unor procese de tip social
La fel ca si precedentele elemente ale structurii ntreprinderii, personalul trece periodic printr-un proces de consum pentru formare, refacere, dezvoltare-perfectionare, pregatindu-se pentru un viitor proces de productie. n mare parte, acest proces de consum se realizeaza la nivel de societate sau individual, pe baza salariului, n cantina restaurant a firmei sau n familie. Totusi, unele forme ale procesului de consum sunt rezolvate de firma, pe baza repartitiei financiare. ntreprinderea, organiznd activitati de tip consum, preia procese care tin, de regula, de societate (nvatamnt, protectie sociala sau sanitara, activitati culturale sau sportive etc.). Motivatia acestei descentralizari este data de necesitatea concretizarii perfectionarii profesionale, de disciplinarea si motivarea suplimentara a personalului etc.
A. Pozitia personalului n structura economica a ntreprinderii Pentru sistemul ntreprindere, personalul reprezinta elementul hotartor, care i asigura caracterul de sistem biosocial, de tipul departe de echilibru. Personalul cuprinde oamenii angajati permanent sau temporar, pe diferite functii, de conducere sau de executie, n conformitate cu structura organizatorica, tehnologiile conformitate cu structura organizatorica, tehnologiile folosite, amploarea activitatii economice, marimea productivitatii pe angajat etc. Cadrul 10.1 Indiferent de locul de munca, personalul participa la procesele efectorii si de conducere (reglare): a) cantitativ (nr. persoane, w); b) calitativ (calificare, talent); c) motivational (scop, interese). Personalul, ca element al structurii ntreprinderii, este depozitarul unei valori, conservata prin procese de consum desfasurate n ntreprindere dar si n societate (familie, scoala, institutii de cultura etc.) si n mediul nconjurator. Acest lucru este posibil (si necesar), ntruct personalul este format din oameni care participa la structura de productie o parte din cele 24 ore si numai dupa parcurgerea perioadei de scolar izare. n afara timpului afectat proceselor din ntreprindere, personalul participa si la viata sociala, politica, culturala etc. Potrivit teoriei valorii entropice, valoarea conservata n elementul Personal permite acestuia sa presteze servicii n viitoarele procese de productie. Aceste servicii, purtatoare de valoare (potential economic), sunt de tipul: s e -------> i Relatia (10.1), specifica participarii personalului la procesele din ntreprindere (dar si din societate, din mediu), arata ca potentialul conservat prin procesele de consum se manifesta ca energie musculara, nervoasa, sonora (e) pusa n slujba unor informatii (i) organizatorice, tehnologice, de produs etc., cu ajutorul substantei (s) din propriul corp (muschi, schelet, nervi etc.).
Personalul depozitar de valoare
Relatia 10.1
Serviciul conservator de valoare
B. Comportamentul general Marimea si structura interna a personalului sunt rezultatul tipului de management aplicat, depinznd totodata si de profilul unitatii, de evolutia tehnologiilor si dotarilor tehnice, de nivelul utilizarii capacitatii de productie si al productivitatii muncii etc. Si personalul ntreprinderii respecta traseul redat n figura nr. 8.1 pentru mijloace fixe. Astfel, personalul se formeaza n cadrul unor procese de consum din t o; apoi el intra n procesul de productie din t 1, unde cedeaza o parte importanta din potentialul economic (valoare) de care dispune. Dupa acest proces, personalul iese "stors", potentialul sau trecnd n produs si n mediu, ca pierderi. n mod firesc, ntreprinderea (dar si societatea) trebuie sa organizeze un nou proces de consum (t2), pentru refacere (la nivelul din to), dar si de dezvoltare si perfectionare, conform cerintelor procesului de productie din tn. Pentru serviciul financiar, cunoasterea comportamentului personalului n procesele de consum, de productie, dar (si n cazul personalului, fenomenul este mult accentuat) si n procesele de societate si mediu este absolut necesara. De aceste procese depinde direct amploarea repartitiei financiare prognozate.
Factorii de influentare a personalului
n sprijinul ntelegerii Fig. nr. 8.1
CONSUM to n acest proces se formeaza capacitatea initiala a personalului de a face servicii de tipul (10.1). De regula acest consum si-l asuma societatea, prin scolarizare sau intra n proiectul si devizul de investitii, pentru ntreprinderi sau capacitati noi. Marimea initiala a personalului depinde de schema de organizare, amploarea deciziei de productie, disponibilitatile de forta de munca specializata etc. Toti acesti factori (de tipul Fc1) vor determina amploarea acestui proces de consum initial. PRODUCTIE t1 n cadrul acestui proces, personalul cedeaza valoare (potential) n operatiuni de prelucrare si obtinere a produselor; totodata, apar si pierderi entropice obiective, specifice oricarei transformari de energie n sistemele deschise. Organizarea deficitara, lipsa de disciplina, precum si nesatisfacerea sau satisfacerea incompleta a motivatiei participarii la procesul de productie amplifica pierderile entropice. Personalul, n mod specific, participa la procesul de productie si motivational (vezi cadrul 10.2). Cadrul 10.2 Conform teoriei lui A. H. Maslow, nevoile umane sunt mpartite n cinci categorii: 1 - fiziologice; 2 - de siguranta si securitate personala; 3 - de apartenenta la colectiv, ntreprindere; 4 - de stima si apreciere; 5 - de autorealizare, mplinire profesionala si avansare.
Primele doua categorii sunt considerate nevoi umane inferioare, dar esentiale pentru existenta. Trecerea spre cele superioare nu asigura o forta motivationa la activa dect dupa satisfacerea suficienta a celor inferioare.
Influenta proceselor de mediu si sociale
n timpul procesului de productie, asupra personalului actioneaza si procesele de mediu, sub aspect negativ, reducnd potentialul valoric al acestuia prin pierderea temporara a capacitatii de munca (mbolnavire, mbatrnire, deces).
Procesele specifice societatii n general au, pe lnga efectele pozitive mentionate, si efecte negative, de pierdere de potential: uzura morala a cunostintelor profesionale sub influenta progresului tehnic , a dezvoltarii stiintei etc.; stresul datorat fenomenului de poluare, lipsei de locuinte, nivelul ui de trai redus, dezorganizarii mijloacelor de transport, somajului etc.; exagerarea antrenarii n activitati politice, culturale, absenteism etc.
Factorii de tipul Fc2
Efectele acestor factori din ntreprindere, din mediu si din societate (factori notati cu Fc2) stau la baza proiectarii tehnice, economice, sociale si financiare a procesului de consum din t2. CONSUM t2 Urmnd dupa procesul de productie din t 1 si precednd pe cel din tn, consumul din t2 va reflecta n dimensiunea sa cantitativa si calitativa att efectele de pierdere de valoare produsa n t 1 (si unele deficiente, nempliniri ale consumului din to), ct si semnalele ce vin de la procesul de productie din tn, proiectat si el o data cu consumul din t 2. Aceste semnale pot fi de crestere a necesarului de personal sau de diminuare (factorii Fc3).
Factorii de tipul Fc3
C. Starea curenta a personalului Starea curenta, la data proiectarii consumului din t2, are n vedere starea dupa iesirea din procesul de productie t1. n ntreprindere aceasta stare se exprima prin indicatori ca: numar de salariati, gradul de calificare, nivelul productivitatii muncii, vrsta medie a personalului, stabilitatea fortei de munca etc. Pentru a proiecta consumul t2, este necesar sa fie cunoscute si conditiile de munca si de securitate asigurate n ntreprindere: accidente, gradul de morbiditate, cerintele sindicatelor etc.
Indicatorii starii initiale a personalului
D. Activitati de consum Consumul din t 2 va cuprinde o gama larga de activitati prin care personalul se reface si poate corespunde unui nou proces de productie.
Aceste activitati au n vedere, n mare parte, satisfacerea nevoilor umane: 1. Activitati de satisfacere a necesitatilor fiziologice (hranire, locuire, asigurarea conditiilor materiale, sociale si culturale de baza); 2. Activitati de satisfacere a nevoilor de siguranta si securitate personala (protectie economica si sociala, protectia muncii, asistenta medicala, actiuni culturale si sportive, asigurari sociale si de persoane, ajutor de somaj etc.); 3. Activitati de satisfacere a nevoilor superioare (scolarizare, recalificare, participare la profit etc.). Consumul generat de activitatile (1) se asigura printr-o repartitie economica (salariu) si numai partial din repartitie financiara (construirea de cantine, locuinte, cluburi). n schimb, activitatile (2) si (3) cer o repartitie financiara.
Activitati tip consum pentru personal
Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau dezvoltare a personalului ntreprinderii presupune determinarea ntregii game de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6). Fenomenul financiar previzionat trece, n mod obligatoriu, prin mai multe etape de simulare pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de condit ionare a repartitiei financiare: corelatia necesar/resurse; necesar/aport n t0 sau n t n) si al indicatorilor de eficienta economica.
10.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind personalul
Serviciul financiar are misiunea de a asigura fondul informational necesar fundamentarii si adoptarii deciziilor care pregatesc repartitia de natura financiara pentru actiunile de consum precizate mai sus.
A. Informatiile financiare ym Activitatile de consum pentru personalul ntreprinderii determina legaturi de repartitie ce se stabilesc ntre unitate si gestionarii surselor de finantare. Aceste legaturi sunt legalizate prin legi, hotarri guvernamentale. Serviciul financiar precizeaza legaturile de repartitie privind consumul pentru personal, realiznd un tablou al acestor conexiuni si obligatiile pe care si le asuma ntreprinderea apelnd la sursele de finantare. Acest tablou nu difera mult de schema de legaturi redata n figura nr. 8.4. Pe lnga legaturile de autofinantare, de finantare bugetara (cu caracter de exceptie), de creditare, de donatii etc., apar si legaturi cu propriul personal n calitate de furnizor de fonduri (contributii la acoperirea partiala a unor cheltuieli financiare) si de benefic iar al efortului de finantare a actiunilor sociale, de protectie, participare la profit etc.
Tabloul legaturilor financiare
B. Cheltuielile financiare yc Pentru activitatile referitoare la personal, metodologia financiara prevede modele de calcul diferite n privinta informatiei ycp - cheltuieli financiare: Relatia 10.2 1. Modelul tip deviz yc p = S Chij unde: Chij reprezinta cheltuielile de tipul i, pe obiectivele j. Modelul (10.2) se utilizeaza pentru activitatile care necesita investitii (protectia muncii, constructii social-culturale si sportive). Relatia 10.3 2. Norme financiare yc p = Nr x Nf unde: Nr reprezinta numarul de indicatori; Nf = norma financiara pe indicator.
Acest model se utilizeaza n cadrul activitatilor de scolarizare (perfectionare), asistenta medicala, protectie sociala, alocatii pentru copii etc. 3. Modelul statelor de functiuni 4. Modelul cotelor din venituri, al primelor de asigurare etc. Modele similare cu cele de mai sus sau din capitolele precedente sunt utilizate si pentru determinarea informatiilor yc o - obligatii financiare n afara unitatii n legatura cu personalul. Aceste obligatii se refera la: Atentionare Prelucrarea financiara a datelor necesare obtinerii informatiilor yc presupune o corelare permanenta cu posibilitatile reale ale ntreprinderii, cu evolutia inflatiei si a puterii de cumparare, cu presiunea sindicala etc. C. Veniturile financiare yv Pe baza metodologiei financiare, serviciul financiar al unitatii procedeaza, n continuare, la determinarea informatiilor previzionate privind veniturile posibile ale activitatilor legate de personal, venituri din interiorul ntreprinderii, yvp si din afara ei, yvn. Veniturile financiare, yv p, au ca sursa rezultatele economice corespunzatoare: participarea ntreprinderii si a salariatilor la Fondul pentru plata ajutorului de somaj (cota % asupra fondului de salarii si, respectiv, asupra salariului individual); contributii la bugetul asigurarilor sociale (cota % asupra fondului de salarii); plata primelor de asigurare a personalului care lucreaza n conditii deosebite; impozite, taxe; rambursari de credite, dobnzi etc.
Venituri din rezultatele economice ale firmei
costului (pentru protectia economica si sociala, protectia muncii, achitarea impozitelor si C.A.S., asigurari etc.); profitului (participarea salariatilor la profit - pna la 10% din profitul net, n cazul regiilor autonome, spre exemplu -, scolarizare, actiuni social-culturale si sportive cota din fondul de salariu anual, vezi Legea an uala a bugetului de stat ).
Venituri financiare din afara firmei
Insuficienta veniturilor provenite din unitate impune apelarea la surse din economie sau la propriii salariati, beneficiari de servicii social-culturale si sportive. Sursele de venituri financiare, yv n, sunt reprezentate de: bugetul administratiei de stat, centrale sau locale, pentru unele subventii; fondul de creditare bancara, pentru lucrari de protectia muncii, obiective social-culturale si sportive (de tip investitie); donatii; contributia salariatilor.
Atentionare n majoritatea cazurilor, informatia yv se situeaza la nivelul cheltuieli sau al obligatiei financiare determinat anterior; n alte cazuri, informatia respectiva se determina pe baza unor cote % admise de lege.
D. Eficienta economica Pentru actiunile de consum viznd personalul, nu se practica determinarea unor indicatori de eficienta (cu exceptia lucrarilor de tip investitie). n practica din alte tari, documentele de proiectare financiara evidentiaza o serie de indicatori sugestivi, cum ar fi: nivelul chelt uielilor sociale / salariat; dotarea tehnica / un loc de munca; salariul mediu / salariat / an; contributia ntreprinderii la recalificare / salariat / an etc. fondurile de asigurari, somaj,
Indicatori privind eficienta finantarii personalului
Asemenea indicatori (redati n mod global si prin indicatorul salariu social / salariat / an) dau o imagine reala asupra efortului financiar al ntreprinderii pentru asigurarea conditiilor de munca, de igiena si securitate pentru propriul personal, fiind, totodata, un punct de sprijin al managerului n negocierile cu sindicatul si salariatii unitatii respective. n situatia n care indicatorii ye au un nivel corespunzator, serviciul financiar trece la adoptarea de decizii financiare pentru principalele activitati de consum.
FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA A DECIZIILOR ECONOMICE Realizarea procesului de consum prin care personalul ntreprinderii se formeaza, reface, dezvolta presupune o fundamentare din punct de vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa aduca n ntreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea efectiva a activitatilor de tip consum (stimulare, scolarizare, motivare etc.). Serviciul financiar al ntreprinderii va nfaptui aceasta functie prin fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare pentru fiecare tip de activitate economica privind personalul ntreprinderii. 10.3 Decizii financiare privind personalul n activitatea de proiectare, serviciul financiar adopta, n prezent, n mod distinct n buget doar decizia pentru Actiuni social-culturale si sportive. Macheta acestei decizii, sub forma unui tablou de balansare ntre venituri si cheltuieli financiare, are urmatoarea componenta: Resurse si cheltuieli pentru actiuni social -culturale si sportive pe perioada ......................... Cod 06
Balansarea veniturilor si cheltuielilor
01. Resurse curente (rd 02 + rd 06) 02. Contributii ale personalului (03 + 04 + 05) 03. - pentru tratamentul balnear si odihna 04. - pentru ntretinerea copiilor n crese 05. - pentru ntretinerea si activitatea copiilor n gradinite 06. Alte resurse (ajutoare, donatii) 07. Cheltuieli n anul curent (rd 08 + ... + rd 15) 08. - costul biletelor de tratament si odihna 09. - cheltuieli de hrana si regie pentru crese 10. - cheltuieli de hrana si regie pentru gradinite 11. - cheltuieli de hrana si regie pentru cantine 12. - ntretinere si reparatii la caminele pentru tineret 13. - cheltuieli culturale 14. - cheltuieli sportive 15. - alte cheltuieli 16. Diferenta ntre cheltuieli si resurse (rd 07 - rd 01) acoperita din: 17. - sume alocate din venituri pentru actiuni social-culturale si sportive n limita aprobata prin legea anuala bugetara 18. - subventii de la bugetul administratiei de stat.
n structura deciziei, informatiile ycp sunt reprezentate de indicatorii 08-15, yv p de indicatorul 17, iar yv n de indicatorii 01 si 18. Pentru proiectarea financiara prezinta interes gruparea unor informatii existente n bugetul ntreprinderii n decizii referitoare la: 1. Protectia economica si sociala a personalului VENITURI (yv) 1. Prelevari din rezultatele economice pentru: - fond somaj - bugetul asigurarilor sociale - prime de asigurare - fondul de risc si accidente pentru persoane handicapate (1% la fond salarii realizat lunar) - protectia muncii - fondul special pentru sanatate (2% asupra drepturilor brute ale salariilor etc.) 2. Prelevari de la salariati pentru: - fond somaj - pensii suplimentare - alte 3. Despagubiri ncasate de la societatile de asigurare a personalului 4. Credite pentru lucrari de protectia muncii si alte obiective Total yv CHELTUIELI (yc) 1. Cheltuieli pentru actiuni de recalificare someri 2. Ajutoare pentru pierderea temporara a capacitatii de munca (boala) 3. Cheltuieli cu protectia muncii 4. Despagubiri platite salariatilor n caz de accidente 5. Varsaminte la Fondul pentru somaj 6. Varsaminte la Bugetul asigurarilor sociale 7. Rambursari de credite, dobnzi 8. Varsaminte la Fondul de risc si accident pentru protectia persoanelor handicapate si la Fondul pentru sanatate
Total yc
n aceasta decizie, informatiile yvp sunt reprezentate de indicatorul 1(yv ), yv n de indicatorii 2-4(yv), iar informatiile ycp de indicatorii 1-4(yc) si yco de indicatorii 5-8.
2. Participarea la profit
VENITURI (yv) 1. Prelevari din profitul net (yvp) 2. Dividende (yv p) 1. 2. 3. Total yv CHELTUIELI (yc) Plati catre salariati ( ycp) Plati de dividende catre proprietari (yco) Impozit pe dividende ( yco) Total yc
3. Actiuni de scolarizare, perfectionare pentru personalul permanent

VENITURI (yv) 1. Prelevari din profitul brut (yv p) 2. Donatii, subventii (yv n) Total yv CHELTUIELI (yc) 1. Cheltuieli pentru pregatirea profesionala si practica n productie (ycp) Total yc
Deciziile privind personalul n Bugetul firmei
nca din faza de proiectare sunt precizate fluxurile interne (autofinantare) si externe de fonduri financiare n sensul celor prezentate n paragraful 8.3 B. si figura nr. 8.13. Aceste fluxuri vor fi tratate pe larg n partea a V -a, proiectarea fluxurilor financiare interne si externe. Locul deciziilor financiare privind personalul n bugetul general al ntreprinderii este n partea a doua a machetei, decizii referitoare la procesul de consum. 10.4 Managementul financiar Asa cum am stabilit n cadrul Capitolului 4, Finantele ntreprinderii studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a activitatii financiare la managementul general al firmei. Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are posibilitatea de a influenta ntreaga activitate a ntreprinderii. Se realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare: Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative. n procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor financiare privind procesul de consum sunt aplicate procedee diverse de alocare de fonduri n functie de specificul personalului ntreprinderii, de modul sau de participare la procesele din firma. Personalul este beneficiarul unor facilitati obligatorii (prevazute expres de legislatia n vigoare: pentru asigurari sociale , concedii, respectiv al unor facilitati optionale (prime, asistenta n pregatirea profesionala, participare la profit, asigurari de viata etc.). Standardele Internationale de Contabilitate 2000, IAS 19, identifica cinci categorii de beneficii ale angajatilor: a) beneficii pe termen scurt (indemnizatii, salarii, contributii la asigurari sociale, concedii, participare la profit, asistenta nonmonetara etc.; b) beneficii dupa expirarea contractului de munca (cum ar fi pensiile);
c) alte beneficii pe termen lung (care includ plati n urma plecarii pe termen lung din serviciu: participare la profit, bonusuri etc.); d) beneficii pentru ncheierea contractului de munca; e) compensatii sub forma participatiilor la capitalul propriu. FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE Alocarea de fonduri pentru formarea, refacerea, restructurarea sau dezvoltarea personalului ntreprinderii are cea mai mare influenta asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru n concordanta cu comportamentul acestui element n structura firmei si cu interesele ntreprinderii. n conformitate cu legislatia financiara, dar si cu cea referitoare la Codul muncii, salariatii unei firme pot beneficia de actiuni ce vizeaza refacerea si dezvoltarea performantelor. Dupa cum am vazut deja, firmele trebuie sa organizeze activitati privind asistenta n pregatirea profesionala, dar si activitati pentru prevenirea mbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca. Asistenta n pregatirea profesionala ntreprinderea trebuie sa constientizeze faptul ca per sonalul este unul din principalele elemente ale structurii economice, daca nu cel mai important. Capacitatea lui de lucru trebuie sa fie, cantitativ, calitativ si motivational, cel putin la nivelul celorlalte elemente ale structurii ; altfel, efectele economice si financiare viitoare vor fi mult diminuate. Cunostintele si abilitatile profesionale, necesare unei cariere, nu pot fi asigurate numai de societate sau de fiecare individ n parte. Firma este nevoita sa cuprinda n bugetul sau fonduri speciale pentru : plata directa a unor activitati de scolarizare, recalificare, documentare, rambursarea unor cheltuieli specifice pregatirii profesionale, mprumuturi rambursabile catre salariati, acordarea de burse, achizitionarea de carti, ghiduri, manuale etc. Prestatii pentru prevenirea mbolnavirilor si refacerea capacitatii de munca Pastrarea capacitatii de munca este, de asemenea, o preocupare a managementului firmei. n acest scop se prevad fonduri necesare finantarii unor activitati cum ar fi : plata indemnizatiilor pentru trecerea temporara n alta munca mai slab remunerata, plata indemnizatiilor pentru reducerea timpului de munca, ajutoare pentru procurarea unor proteze, tratament balnear si bilete de odihna etc.
Plati pentru plata timpului nelucrat Refacerea capacitatii de munca presupune existenta unor intervale de timp liber (concedii de odihna, repaus saptamnal, repaus ntre dou a zile de munca etc.). Firma va trebui sa-si constituie resurse economice si financiare pentru a -i putea plati pe salariatii aflati n aceste perioade de repaos obligatoriu sau ntmplator. Plata unor asemenea perioade contribuie, n mare parte, la pastrarea si refacerea capacitatii de munca, contribuind, apoi, la redarea performantelor economice ale firmei. FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA INTERESELOR O asemenea functie manageriala este necesara, n mod deosebit, pentru conducerea acestui element al structurii firmei. Managerul firmei intra, aproape permanent, n conflict cu personalul n legatura cu satisfacerea intereselor acestuia si chiar n legatura cu starea generala a firmei. n vederea realizarii functiei motivationale respective, managementul financiar asigura utilizarea corespunzatoare a fondurilor financiare necesare facilitatilor obligatorii sau celor optionale. Facilitati obligatorii n conformitate cu prevederile legilor (Legea pensiilor, nr. 19/2000; Codul Muncii etc.), firma este obligata sa contribuie cu fonduri importante pentru plata taxelor de asigurari sociale si pentru plata timpului nelucrat de catre salariati (n anumite conditii obiective). Astfel, ntreprinderea trebuie sa contribuie la formarea fondului de pensii si ajutoare de boala, la formarea fondului de somaj, la formarea fondului pentru sanatate etc. Contribuabilii la sistemul public de asigurari sociale sunt : asiguratii individuali, angajatorii, persoane care ncheie contracte de asigurare, persoane juridice la care si desfasoara activitatea persoane cu functii elective etc. Beneficierii sistemului public de asigurari sociale primesc : pensii, indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, indemnizatie de maternitate, indemnizatie pentru cresterea copilului etc. Facilitati optionale Si n acest caz, firma poate constitui, n termeni legali, o serie de fonduri ce se adreseaza personalului. Folosirea acestor fonduri are efecte benefice privind atenuarea unor conflicte si satisfacerea intereselor individuale ale personalului.
Astfel, firma poate acorda prime de vacanta, gratuitati, tichete de masa, asigurari de sanatate si de viata, facilitati legate de transport, consultanta juridica si financiara gratuita, programe de recreere etc.
n exercitarea activitatii financiare se impune un mod de lucru prin care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si financiare. Si n cazul personalului, managerul financiar trebuie sa constituie si sa foloseasca fondurile financiare corelat cu angajarea beneficiarilor la conducerea proceselor economice din firma si cu nivelul rezultatelor economice si financiare obtinute. Astfel, salariatii societatilor comerciale pot beneficia de un fond de participare la beneficii constituit din profitul net al firmei (o cota ce poate merge pna 10% din acest profit, conform Legii anuale a bugetului de stat sau conform prevederilor din Contractul colectiv de munca unic la nivel national. Asa cum am vazut din procesul de fundamentare a deciziei financiare privind participarea la profit, constituirea acestui fond este conditionata de ndeplinirea prevederilor privind nivelul profitului previzionat. n aceeasi categorie de fonduri cu efect motivational intra si oferta pe care firma o da angajatilor de a cumpara actiuni, n conditii avantajoase. Devenind posesori de actiuni la firma unde lucreaza, salariatii sunt interesati n bunul mers al ntreprinderii.
10.5 Activitati tutorial e
n ce calitate participa personalul la procesele economice din ntreprindere? n ce masura procesele care au loc n mediul nconjurator si societate influenteaza, pozitiv si negativ, asupra comportamentului personalului n structura de productie? De ce satisfacerea nevoilor fiziologice ale personalului nu este cuprinsa n repartitia financiara? Ce activitati cerute de refacerea s i dezvoltarea personalului sunt administrate de ntreprindere? n ce masura deciziile financiare privind personalul sunt cuprinse n Bugetul general? Ce indicatori de eficienta propuneti pentru a caracteriza activitatile finantate de ntreprindere pentru personalul sau? Prin ce fonduri contribuie ntreprinderea la finantarea unor activitati sociale gestionate de societate, n general?
10.1 Prin care din urmatoarele tipuri de participare la activitatea economica din firma personalul se deosebeste de celelalte elemente ale structurii ntreprinderii: a) cantitativa; b) calitativa; c) motivationala. 10.2 Care este relatia care exprima modul de participare a personalului la procesele economice: a) s ---e ---i (punerea substantei n slujba unei i nformatii cu ajutorul energiei); b) e ---s --- i (energia este pusa n slujba unei informatii cu ajutorul substantei); c) i ---e ---s (implementarea unei informatii n substanta cu ajutorul energiei); d) e---i ---s (energie implementata n substanta cu ajutorul informatiei; e) toate aceste formule. 10.3 Ce activitati tip consum sunt autorizate de activitatea de repartitie financiara: 1. satisfacerea necesitatilor de trai; 2. participarea la profit ; 3. dezvoltar ea dotarii cu active circulante; 4. asigurarea sigurantei si a securitatii; 5. cercetarea stiintifica. a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 1, 2, 4; d) 3, 4, 5; e) 1, 4, 5.
10.4 n actiunea de stabilire a necesarului de finantat, informatia financiara yc, se utilizeaza mai multe modele: a) tip deviz; b) norma financiara; c) state de functiuni; d) cote din venituri sau din fondul de salarii; e) prime de asigurare. Care din aceste modele este utilizat pentru proiectarea financiara a cheltuielilor privind participarea firmei la fondul de asigurari sociale? 10.5 Prin formarea carui fond se asigura conducerea participativa n cazul personalului: 1. facilit ati privind asigurarile sociale; 2. asistenta n perfectionarea profesionala ; 3. facilitati pentru cumpararea de actiuni la propria firma; 4. indemnizatii privind incapacitatea temporara de lucru; 5. participare la profit. a) 1, 2; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 3, 5; e) 1, 3. 5.
10.1 Fluctuatia fortei de munca
Consiliul de administratie al S.C. Grivita S.A. analizeaza indicatorii privind stabilitatea efectivului de salariati si, n special, factorii care au determinat fluctuatia fortei de munca. Printre cauzele cu efecte nsemnate sunt: conditiile grele de munca (zgomot, accidente); lipsa locurilor n crese si gradinite pentru copiii salariatilor; costul ridicat al transportului pentru navetisti; reducerea comenzilor.
Avnd n vedere prevederile din Legea bugetului de stat, adoptata dupa nceperea anului bugetar, Consiliul adopta hotarrea de reproiectare a deciziilor financiare privind personalul. Stabiliti ce noi decizii pot fi luate, avnd ca baza cota aprobata prin lege din anul n curs pentru acoperirea unor cheltuieli social -culturale, sportive, de transport, de tratament si odihna (1994 = 1,5% din fondul de salarii a nual).
10.2 Motivatia Avnd n vedere rolul motivatiei n mbunatatirea participarii personalului la procesele economice din ntreprindere, pe baza unei anchete ntre manageri (situatia I) si ntre salariati (situatia II) s-a obtinut urmatoarea ierarhizare a factorilor de sporire a motivatiei: Situatia I 1. 2. 3. 4. 5. 6. Salariu bun Securitatea salariatilor Promovare Conditii bune de munca Interes pentru munca Loialitatea conducerii fata de salariati 7. O disciplina subtila 8. Aprecierea muncii 9. Atitudine pozitiva fata de problemele personale 10.O buna perceptie asupra situatiei din unitate 1. 2. 3. 4. 5. 6. Situatia II Factorul 8 din situatia I Factorul 10 din situatia I Factorul 9 din situatia I Factorul 2 din situatia I Factorul 1 din situatia I Factorul 5 din situatia I
7. Factorul 3 din situatia I 8. Factorul 6 din situatia I 9. Factorul 4 din situatia I 10. Factorul 7 din situatia I
Dezbateti cele doua situatii si precizati care dintre factorii respectivi presupun o repartitie financ iara. n care situatie primele cinci motivatii solicita un efort financiar mai mare?
10.3 Decizia pentru actiuni social-culturale si sportive n urma comparatiei dintre resursele si cheltuielile curente, rezulta o diferenta de 2 miliarde lei pentru actiunile social-culturale si sportive la S.C. Vulcan S.A. Cota din venituri aprobata de legea bugetara pentru acoperirea cheltuielilor social -culturale si sportive pe anul n curs este de 1,5% din fondul de salariu anual. n unitatea respectiva, fondul de salariu realizat anual este de 110 miliarde lei. Stabiliti ce suma ramne neacoperita si care urmeaza sa fie acoperita prin subventii de la bugetul de stat sau alte surse.
10.4 Participarea la profit Completati decizia de participare la profit a salariatilor si proprietarilor la S.C. Faur S.A., avnd informatiile: 10.5 Referat Problematica financiara a personalului unei firme poate constitui obiect de referire att din punct de vedere al implicatiilor financiare, ct si al surselor de finantar e. ntocmiti un referat privind reactia la stimularea financiara a diferitelor categorii de personal din cadrul unei firme concrete. 10. 6 Teme pentru cercetarea stiintifica Pentru activitatea de cercetare stiintifica si la lucrarile de diploma pot fi abordate temele: - Costul financiar al motivatiei personalului dintr-o firma mica, mijlocie sau mare; - Finantarea activitatilor de protectie sociala la nivel de firma; - Finantarea activitatilor de protectia muncii; - Finantarea asigurarii personalului; - Finantarea scolarizarii personalului si a activitatilor de re-calificare; - Finantarea formelor superioare de motivare a participarii personalului la activitatea economica; - Forme directe si indirecte de participare a personalului la repartizarea profitului. Profit net = 800 mil. lei; Cota de participare a salariatilor la profit = 10%; Dividendele reprezinta 40% din profitul net; Impozitul pe dividende este de 10% ; Proprietarii privati detin 40% din capitalul social, iar statul 60%.
10.1 c; 10.2 b; 10.3 c; 10.4 d; 10.5 d. Nota: fiecare ntrebare este evaluata cu 2 puncte. Pentru obtinerea notei 10,00 va trebui sa raspundeti corect la toate cele cinci ntrebari.
CAPITOLUL 11
DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND FONDUL DE INFORMATII (ACTIVELE NECORPORALE)
CUPRINS 11.1 Procesul de consum pentru formarea fondului de informatii 11.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind fondul de informatii 11.3 Decizia financiara pentru formarea fondului de informatii 11.4 Managementul financiar 11.5 Activitati tutoriale
CONCEPTE Active necorporale Locul activelor necorporale n structura economica Activitatile de consum privind fondul de informatii Grad de inovare Cercetarea stiintifica si tehnica Cheltuieli si venituri financiare pentru formarea fondului de informatii Eficienta n activitatea de cercetare-dezvoltare Amortizarea activelor necorporale
Deciziile financiare privind fondul de informatii (activele necorporale)
Decizia financiara privind elementul informatii FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI Pentru economistul financiar, realizarea functiei autorizarea repartitiei presupune, n primul rnd, cunoasterea tipurilor de activitati economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de nvatamnt etc. care se ncadreaza n procesul de consum din ntreprindere. n al doilea rnd, functia respectiva impune cunoasterea n detaliu a modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea si ce efecte au asupra functionarii viit oare a firmei , pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor activitati. Numai dupa ndeplinirea acestor conditii, economistul financiar poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecnd, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale (manageriale) legate de acest proces complex. Sa parcurgem mpreuna exercitarea acestei functii financiare n legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active necorporale. 11.1 Procesul de consum pentru formarea fondului de informatii
A. Pozitia fondului de informatii n structura economica a ntreprinderii ntreprinderea moderna si formeaza din informatie un element distinct, cuprins n grupa "Active necorporale". n acceptiunea contabilitatii, aceste active cuprind: - cheltuielile de constituire; - cheltuieli de cercetare-dezvoltare; - brevete, marci, concesiuni, alte drepturi si valori asimilate; - programe informatice, alte studii si informatii; Conform Standardelor Internationale de Contabilitate, IAS 38, un activ necorporal este un activ nonmonetar identificabil, fara suport material si detinut n scopul utilizarii n cadrul productiei sau aprovizionarii cu bunuri sau furnizarii de servicii, pentru nchiriere,
sau altfel, n scopuri administrative. IAS 38 solicita unei ntreprinderi sa recunoasca un activ necorporal (la cumparare) daca si numai daca: a) este posibil ca firma sa obtina beneficii viitoare care pot fi atribuite activului respectiv; b) costul activului poate fi masurat n mod corect. Cadrul 11.1 Pentru a-si fundamenta cele zece noi directii care ne transforma viata, J. Naisbitt n Megatendinte, Editura Humanitas, Bucuresti, citeaza doua personalitati: P. Druker: "Productivitatea cunoasterii a devenit cheia productivitatii, a fortei competitive si a izbnzii economice"; D. Bell: "n noua noastra societate resursa strategica este informatia". n afara acestor active, n cuprinsul elementului informatii intra si fondul de carti tehnice si economice, arhiva unitatii, bazele de date, proiecte de investitii etc. Rolul informatiei pentru ntreprindere este n crestere, ea avnd ca efect reducerea entropiei (ca dimensiune a dezordinii) n toate fazele activitatii economice (vezi cadrul 11.1) si ordonarea proceselor economice n scopul obtinerii rezultatelor economice dorite:
Ordonarea ntreprinderii prin informatie
Relatia 11.1 E1 = E0 - I unde: E1 reprezinta entropia efectiva dupa introducerea n ntreprindere a fondului de informatii (I); E0 = entropia initiala. Fondul de informatii de care dispune ntreprinderea cuprinde valoare (potential economic), care se manifesta n procesul de productie sub forma serviciului: Relatia 11.2 e i ---------> s
Serviciul conservator de potential
Acest serviciu presupune utilizarea informatiei (i) pentru a modela substanta (s), cu ajutorul unei energii umane sau extra-umane (e). Orice produs, aparut dintr-o necesitate individuala, economica sau sociala, presupune existenta initiala a unei informatii (desen tehnic, tehnologie, organizare, cercetarea pietei etc.).
B. Comportamentul general Marimea si structura interna a fondului de informatii depind de profilul unitatii, de gradul de inovare din ramura respectiva, de tarifele activitatilor de cercetare-dezvoltare si de import de informatii. Informatia, ca forma specifica de manifestare a energiei n natura, are caracteristici specifice, care i influenteaza n mod hotartor comportamentul n structura ntreprinderii. Astfel, informatia se poate multiplica prin produse sau prin copiere, fara sa se distruga fizic. n schimb, este afectata moral, n mod rapid, avnd n vedere evolutia rapida a "industriei de informatii" din toate domeniile. n costul produselor noi, informatia ocupa, n multe cazuri, ponderi de pna la 70-80%. De aceea, informatia este un produs strategic, bine aparat contra spionajului economic si de ochii concurentilor. Fondul de informatii participa la procesul de productie dupa ce, n prealabil (t0), a fost format printr-un proces de consum (vezi schema 8.1).
Comportament influentat de caracteristicile informatiei
n sprijinul ntelegerii Figura nr. 8.1
n procesul de productie din ( t1), elementul informatii cedeaza si pierde valoare sub influenta factorilor specifici productiei (uzura fizica a Influente din suportului material al informatiei, utilizare insuficienta etc.), mediului partea mediului (factori naturali care ataca suportul informatiei) si societatii (uzura si a societatii morala, spionaj economic). La sfrsitul acestui proces, elementul n cauza iese "slabit" valoric, fiind necesara realizarea unui nou proces de consum (t2). Acest proces are n vedere starea curenta a fondului de informatii, dar si cerintele de crestere-dezvoltare prognozate pentru viitorul proces de productie (tn). C. Starea curenta a fondului de informatii Serviciile tehnice si economice din unitate sunt interesate de cunoasterea dotarii cu informatii, dar si de calitatea acestor informatii n comparatie cu evolutia pietei informatiilor si cu dotarea concurentilor. De aceea, n practica se recomanda sa se analizeze si sa se determine indicatori ca:
Indicatori ai starii curente a informatiilor din firma
gradul de inovare n ramura de lucru a unitatii (% de nlocuire anuala a informatiilor tehnice, tehnologice, de produs etc.); ponderea produselor noi si modernizate n totalul productiei (cifrei de afaceri); gradul de utilizare a fondului de informatii disponibile si gradul de multiplicare prin produse; siguranta pastrarii fondului de informatii etc.
n urma analizarii acestor indicatori, se stabileste starea curenta si marimea activitatilor de consum necesare refacerii fondului de informatii. D. Activitati de consum Procesul de consum organizat n ntreprindere pentru refacerea, dar si dezvoltarea, fondului de informatii, cuprinde activitati ca:
Forme ale procesului de consum pentru informatii
1. 2. 3. 4.
Cercetare stiintifica si tehnica; Cumpararea de informatii de la furnizori interni sau din import; Asimilarea si testarea de produse si tehnologii noi; Protejarea fondului de informatii.
Societatea, n ansamblul sau, organizeaza n mod centralizat activitati de consum, care au ca efect conservarea de potential n informatii utile , imediat sau n perspectiva , pentru procesele din ntreprindere:
Activitati realizate de ntreprindere
1. Cercetare stiintifica aplicativa si fundamentala; 2. Import de informatii; 3. Gestionarea si apararea de inventii, patente, brevete, marci, programe informatice etc. O parte din informatiile obtinute n societate ajung gratuit n ntreprindere direct sau prin personalul angajat n unitatile economice. Acest aspect va impune obligativitatea participarii ntreprinderilor cu fonduri pentru sustinerea cercetarii stiintifice din societate.
Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau dezvoltare a activelor necorporale presupune determinarea ntregii game de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6). Fenomenul financiar previzionat trece, n mod obligatoriu, prin mai multe etape de simulare pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de conditionare a repartitiei financiare: corelatia necesar/resurse; necesar/aport n t0 sau n tn) si al indicatorilor de eficienta economica.
11.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind fondul de informatii
Pentru a fundamenta si adopta deciziile de repartitie financiara, serviciul financiar procedeaza, pentru nceput, la determinarea fondului de informatii financiare necesar. A. Informatiile financiare ym Metodologia financiara privind fondul de informatii este n plina modificare, ncercnd sa aseze acest domeniu pe principiile economiei de piata, n conditiile unei marginalizari evidente a cercetarii stiintifice, n ntreprinderi si n societate.
Informatii metodologice de tipul ym
n Legea Bugetului de Stat se precizeaza modul de constituire si de utilizare a Fondului special pentru cercetare si dezvoltare , iar n Legea impozitului pe profit se stabileste posibilitatea folosirii unei parti din profitul brut pentru cercetare si contributia la fondul centralizat. Cercetnd aceste legi si instructiunile financiare, serviciul financiar stabileste informatiile ym sub forma surselor de finantare posibile, a obligatiilor ce i revin folosind aceste surse si a modelelor de calcul pentru celelalte informa tii financiare.
B. Cheltuielile financiare yc Efortul financiar cerut de consumul t2 este reflectat prin modelele de tip deviz, modele care nsumeaza cheltuieli financiare pentru cercetare, proiectare, asimilare de noi informatii. n componenta acestor cheltuieli se cuprind salarii, cheltuieli materiale, cheltuieli generale. n privinta salarizarii se tine cont de specificul muncii de cercetare, de riscul inerent cercetarii si asimilarii de noi informatii, de cheltuielile cerute de perioada de ncercari etc.: Relatia 11.3 yc p = Chij n cazul procurarii din import, informatia yc p rezulta din relatia: Relatia 11.4 yc p = P $ x Cv unde: P $ = pretul extern n valuta; Cv = cursul valutar lei / $ la data cumpararii informatiei. n privinta obligatiilor n afara ntreprinderii, yc o, calculul prevede determinarea ratelor si dobnzilor la creditele contractate pentru lucrari de cercetare-asimilare, precum si la obligatiile firmei de a contribui la Fondul special pentru cercetare-dezvoltare: Relatia 11.5 yc o = Vp x C% unde:
Vp = ncasari din venituri proprii; C% = cota % instituita prin legea bugetului de stat (1%).
C. Veniturile financiare yv Pentru finantarea formarii, refacerii si dezvoltarii fondului de informatii, n prezent se pot utiliza ca surse: 1. Rezultatele economice corespunzatoare costului, prin trecerea pe cost a amortizarii activelor necorporale, a cotei de cercetare si a unei cote din ncasari pentru Fondul special pentru cercetaredezvoltare; Standardele Internationale de Contabilitate, 2000, IAS 38 solicita ca un activ necorporal sa fie amortizat sistematic pe perioada duratei de viata utile cel mai bine estimate. D urata utila a unui activ necorporal nu va depasi douazeci de ani de la data la care a devenit disponibil pentru a fi utilizat. Relatia 11.6 yv p = (VAN x 20) / 100 unde: VAN = valoarea activelor necorporale; 20% = cota minima anuala de amortizare.
2. Profitul brut, pentru acoperirea financiara a unor contracte de cercetare de interes national, de crestere a calitatii produselor si elaborare de produse noi, competitive; 3. Sume din valorificarea informatiilor si a unor produse din seria zero. Veniturile financiare din afara unitatii, yvn, provin din surse ca: 1. 2. 3. 4. Fondul de creditare; Donatii, subventii; Asistenta tehnic a internationala; Finantare bugetara, n anumite conditii:
De la Bugetul de stat se aloca fonduri pentru actiuni finantate pe baza de programe (Ordonanta 57/2002). De asemenea, finantarea de la bugetul de stat contribuie si la acoperirea necesarului de fonduri alaturi de finantarea internationala, conform acordurilor ncheiate cu partenerii straini. Conform art. 81 din ordonanta respectiva, Agentii economici pot prelua gratuit, pe baza de contract, rezultatele cercetarii, finantate de autoritatea de sta t pentru cercetare-dezvoltare si pot primi din fonduri publice, n regim de cofinantare, o suma de pna la 20% din cheltuielile totale aferente aplicarii rezultatelor selectate.
D. Eficienta economica Informatiile avnd caracterul de active, iar activitatile de consum caracterul de investitie, activitatea financiara de stabilire a eficientei economice (informatiile ye) se aseamana cu activitatea similara privind investitiile. Un prim indicator, ye , se refera la termenul de recuperare (Tr) a fondurilor imobilizate n informatii: Relatia 11.7 ye (Tr) = (C+A) / (Ef x ) x D; Tr </= D unde: C = cheltuieli de cercetare; A = cheltuieli de asimilare; Ef = efecte favorabile ale asimilarii informatiilor finantate; = probabilitatea reusitei ( 1); D = durata de viata a informatiei. Eficienta poate fi reflectata si de coeficientul de eficienta (E): Relatia 11.8 ye (E) = Ef x / (C + A); E > 1
Daca nivelul acestor indicatori este corespunzator asteptarilor decidentilor, atunci se poate trece la adoptarea si realizarea deciziilor financiare. FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA A DECIZIILORECONOMICE Realizarea procesului de consum prin care activele necorporale se formeaza, refac, dezvolta presupune o fundamentare din punct de vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa aduca n ntreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea efectiva a activitatilor de tip consum, cercetare, cumpararea de informatii, asimilare, pastrare, asigurare. Serviciul f inanciar al ntreprinderii va nfaptui aceasta functie prin fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare pentru fiecare tip de activitate economica privind activele necorporale. 11.3 Decizia financiara
Procesul decizional se caracterizeaza prin adoptarea unei decizii financiare de repartitie, pentru toate tipurile de activitati ce vizeaza att fondul de informatii (ACTIVELE NECORPORALE), ct si obligatiile n afara ntreprinderii. Un model al acestei decizii este redat mai jos: VENITURI (yv) 1. Preleva ri din rezultatele economice pentru cercetare, asigurare, obligatii n afara 2. Amortizarea activelor necorporale 3. Prelevari din profitul brut 4. Valorificari de informatii, produse, servicii 5. Credite 6. Donatii, subventii 7. Alte venituri din afara Total yv CHELTUIELI (yc) 1. Cheltuieli de cercetare stiintifica 2. Cheltuieli de dezvoltare tehnologica 3. Cheltuieli de asimilare 4. Cheltuieli de protectie 5. Rambursare credite si dobnzi 6. Prime de asigurare 7. Varsaminte la Fondul special de cercetare - dezvoltare 8. Alte obligatii Total yc
n structura veniturilor, datele 1-4 sunt informatii de tipul yvp , iar 5-7, de tipul yv n. n structura cheltuielilor, indicatorii 1-4 sunt informatii financiare, ycp , iar cei 5-8, informatii yc n. n macheta bugetului general, decizia financiara privind fondul de informatii ocupa un loc important ntre deciziile referitoare la procesul de consum.
11.4 Managementul financiar
Asa cum am stabilit n cadrul Capitolului 4, Finantele ntreprinderii studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si alocarea corecta si profitabila a resurselor , ca participare activa a activitatii financiare la managementul general al firmei. Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are posibilitatea de a influenta ntreaga activitate a ntreprinderii. Se realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare: Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative. n procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor financiare privind procesul de consum sunt aplicate procedee diverse de alocare de fonduri n conditii de risc, de valorificare a capitalului n corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalului atras si cu efectele asupra activitatii economice, n general. FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE Alocarea de fonduri pentru formarea, refacerea, restructurarea sau dezvoltarea activelor necorporale are o mare influenta asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru n concordanta cu indicatorii de eficienta, ye , asigurnd un nivel acceptabil pentru performantele ntreprinderii (vezi paragraful 11.2/D). n acelasi sens actioneaza si analiza modului n care sunt plasate fondurile pentru formarea activelor necorporale , n corelatie cu cstigurile de pe piata de capital (vezi si capitolul 8) FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA INTERESELOR
Atunci cnd exista doua sau mai multe proiecte de investitie n formarea fondului de informatii (licente, marci, proiecte etc.) care se exclud reciproc, managerul trebuie sa gaseasca procedee o biective de ierarhizare pentru a rezolva corect eventuale conflicte si divergente de interese. n asemenea situatii, se utilizeaza, de regula, sistemul de indicatori de eficienta specifici proiectelor de i nvestitii n active necorporale (vezi paragraful din acest capitol referitor la acesti indicatori). FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE n exercitarea activitatii financiare se impune un mod de lucru prin care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si financiare. Si n cazul investitiilor, n formarea acestui element este necesar sa se ia n considerare, atunci cnd se pune problema dezvoltarii, o combinare de proiecte. Acest lucru este recomandabil pentru a combina o investitie cu risc mare, indicatorul beta, > 1, cu un proiect cu un risc mai redus, indicatorul beta, < 1 (vezi si capitolul 8).
Modelul de ndrumare si organizare a pregatirii si nva tarii l aveti la sfrsitul capitolului 1.
De ce fondul de informatii se constituie ca element distinct al structurii economice a ntreprinderii? Cum a evoluat n istorie rolul informatiilor, fata de celelalte elemente ale structurii economice?
Prin ce se caracterizeaza activitatile de obtinere a informatiilor si informatiile respective fata de alte servicii si produ se necesare productiei? De ce credeti ca, n perioada de tranzitie, activitatea de cercetare este partial neglijata? Ce surse de finantare sunt utilizate n prezent si care ar putea fi solicitate n viitor? Este justificata participarea firmelor la Fondul special (centralizat) pentru cercetaredezvoltare?
11.1 n structura activelor necorporale se includ: a) cheltuieli de constituire; b) cheltuieli de cercetare-dezvoltare; c) brevete, marci, concesiuni; d) devizul pentru investitii n mijloace fixe; e) programe informatice. Care din acestea nu se includ n activele necorporale? 11.2 Rolul fondului de informatii n ntreprindere este redat si prin efectul de reducere a entropiei (ca dimensiune a gradului de dezordine). Care este formula corecta a acestui efect: a) E0 = E1 I; b) E1 = E0 I; c) E1 = I E0; d) I = E1 E0; e) I = = E0 E1. 11.3 n ntreprindere se organizeaza urmatoarele activitati tip consum: a) cercetarea stiintifica si tehnica realizata n ateliere proprii; b) cumpararea de informatii din afara firmei; c) cumpararea de proiecte pentru investitii utilaje; d) asimilarea si testarea de produse si tehnologii noi; e) protejarea fondului de informatii. Care din aceste activitati nu se refera la activitatile de consum specifice formarii fondului de informatii (active necorporale)? 11.4 Informatiile yc (cheltuieli financiare) rezulta din modele ca: a) S Ch ij ; b) P$ x Cv ; c) Vp x C%. Care formula reda nivelul cheltuielilor financiare pentru cercetare, proiectare si asimilare de noi informatii? 11.5 Indicatorul de eficienta economica termen de recuperare (Tr) n privinta activitatilor de formare a activelor necorporale cuprinde: ye (Tr) = (C + A) : (Ef x a) x D; Tr </= D. Care factor din relatia
respectiva reda efectul probabilitatii de reusita n exploatarea noilor informatii: a) C; b) A; c) Ef; d) a: e) D.
11.1 Televizorul color Romnia avea, n 1989, o productie proprie de televizoare color. n urma deschiderii pietei interne pentru numeroase firme straine, firma romna s-a confruntat cu o concurenta dezarmanta. Solutiile posibile: 1. Modernizarea tipurilor de televizoare produse pna n 1989; 2. Asimilarea unui produs din import pe baza unei cooperari (Goldstar); 3. Asimilarea unui tip original de televizor cu ultimele dotari (telecomanda, teletext, peste 60 canale etc.); 4. Reprofilarea sau nchiderea unitatii. Analiza informatiilor de pe piata, corelata cu starea curenta a fondului de informatii tehnologice, de produs, organizatorice si financiare din ntreprindere a dus la alegerea solutiei (2). Cum apreciati aceasta alegere? Credeti ca n viitor ar fi posibila adoptarea unei alte solutii si care este aceasta? 11.2 Marginalizarea cercetarii stiintifice si tehnice n ultimii cinci ani, firma de piese electronice "Teleradio" a diminuat, voit si din cauza reducerii productiei, fondurile destinate refacerii elementului informatii. Din fondurile constituite reuseste sa nnoiasca doar 10% pe an, n timp ce pe piata informatia de produs si tehnologie se rennoieste cu 20% pe an. Dezbateti acest caz, determinnd la ce nivel se afla fondul de informatii dupa cinci ani. Stabiliti care ar fi solutiile de iesire din impas, avnd n vedere prevederile metodologice n vigoare cu privire la sursele de finantare a activitatilor de refacere a fondului de informatii al ntreprinderii. 11.3 Gradul de inovare
Societatea comerciala "Electronica" dispune de active necorporale de 25 mild. lei. n ramura electronica, gradul de inovare este de 30% pe an. Firma n cauza doreste sa adopte o decizie financiara la nivelul gradului de inovare pe ramura. De ce fonduri mai are nevoie unitatea, stiind ca este de 20% pe an cota de amortizare a activelor necorporale ? 11.4 Indicatorii de eficienta Serviciul financiar proiecteaza urmatoarele informatii financiare: - Cheltuieli de cercetare (C) = 20 mil. lei; - Cheltuieli de asimilare (A) = 10 mil. lei; - Efecte favorabile pe durata de viata (D = 5 ani) a informatiei = = 40 mil. lei. Calculati pentru ce probabilitate ( ) decizia de finantare devine eficienta? 11. 5 Referat Implicatiile financiare ale formarii si utilizarii fondului de informatii necesar pentru activitatea unei firme sunt deosebit de diverse si au un nivel ridicat. ntocmiti un referat privind rolul informatiei n ordonarea activitatii economice si necesitatea efortului financiar pentru procurarea de informatie noua si competitiva. 11.6 ntreprinderea inovanta n lucrarea Gestiunea inovatiei (L. Baloiu, I. Frasineanu), Editura Economica, Bucuresti, 2001, se precizeaza ca aparitia si succesul unei inovatii depind, n ultima instanta, de doi factori: oamenii si mediul n care acestia activeaza (ntreprinderea). Din punctul de vedere al atitudinii fata de inovare, ntreprinderile pot fi clasificate n patru categorii: Tipul ntreprinderii nchisa Stabila Deschisa Inovanta
Inovare Eficienta
Slaba Mica
Redusa Moderata
Moderata nalta
Sustinuta Slaba
Cum explicati eficienta slaba pe care o nregistreaza o ntreprindere care are o politica de inovare sustinuta? n explicarea acestui efect paradoxal, tineti cont de consecintele probabilitatii de reusita n exploatarea unei informatii noi. 11.7 Teme de cercetare stiintifica Pentru seminar si pentru lucrarea de diploma, va recomandam temele: - Finantarea activitatilor de cercetare si asimilare de noi informatii; - Particularitatile informatiei si implicatiile acestor caracteristici asupra rezultatelor economice si financiare ale firmei; - Semnificatia multipla si complexa a indicatorilor financiari privind eficienta economica, ecologica, sociala etc. a informatiei; - Preocupari privind finantarea cercetarii stiintifice la nivel micro si macro n Romnia si n alte tari; - Efectele de crestere (levier) ale utilizarii informatiei n procesele economice din ntreprindere; - Efectele nefavorabile, economice, sociale si financiare, ale marginalizarii activitatii de formare, refacere si dezvoltare a activitatii de cercetare stiintifice si tehnice.
11.1 d; 11.2 b; 11.3 c; 11.4 a; 11.5 d;
Nota: fiecare ntrebare este evaluata cu 2 puncte. Pentru obtinerea notei 10,00 va trebui sa raspundeti corect la toate cele cinci ntrebari.
CAPITOLUL 12
DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND MEDIUL NATURAL NCONJURATOR
CUPRINS 12.1 Procesul de consum pentru formarea elementului mediul natural 12.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind mediul natural 12.3 Decizia financiara privind mediul natural 12.4 Managementul financiar 12.5 Activitati tutoriale
CONCEPTE Mediu - ca factor de productie Comportamentul mediului n procesele economice din firma Activitati de protejare si refacere a mediului Cheltuieli si venituri financiare pentru protejarea si refacerea mediului nconjurator Efecte necuantificabile ale finantarii protejarii mediului Decizia financiara privind refacerea si protejarea mediului nconjurator
Deciziile financiare privind mediul natural nconjurator
FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI Pentru economistul financiar , realizarea functiei autorizarea repartitiei presupune, n primul rnd, cunoasterea tipurilor de activitati economice, tehnice, sociale, ecologice, stiintifice, de nvatamnt etc. care se ncadreaza n procesul de consum din ntreprindere. n al doilea rnd, functia respectiva impune cunoasterea n detaliu a modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei, pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor activitati. Numai dupa ndeplinirea acestor conditii, economistul financiar poate autoriza repartitia financiara pentru procesul de consum, trecnd, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale (manageriale) legate de acest proces complex. Sa parcurgem mpreuna exercitarea acestei functii financiare n legatura cu activitatile tip consum legate de elementul active corporale (mijloace fixe).
12.1 Procesul de consum pentru formarea elementului mediul natural nconjurator
A. Pozitia mediului nconjurator n structura economica a ntreprinderii
Cu toate ca termenul de "nconjurator" presupune tot ce este n afara ntreprinderii, totusi, o parte nsemnata din mediul natural se afla n interiorul unitatii economice (teren) sau este atras n procesele din ntreprindere ca sursa de potential natural (s, e, i) si ca recipient pentru deseurile si pierde rile entropice ale proceselor de productie si de consum care au loc permanent n cadrul firmei (vezi Cadrul 12.1).
Cadrul 12.1 A trebuit ca natura "sa moara putin" pentru ca oamenii secolului al XX-lea sa constate ca au neglijat cel mai bun partener al omului n activitatea sa economica - mediul nconjurator. Zestrea naturala a omului, arata N. Georgescu - Roegen, consta din doua elemente: 1) fondul de entropie joasa de pe glob si din interiorul lui si 2) fluxul de energie solara... Astfel, mediul este prezent n bilantul ntreprinderii (terenuri), contributia sa esentiala prin entropia joasa (potential natural) din minereuri, materii prime, dar si din bunurile necontabilizate (aer, apa, lumina si caldura solara etc.) ramne nsa n afara gestiunii, dar se cuprinde n efectele favorabile din procesele de productie si consum. Avnd n vedere potentialul enorm ce exista n natura, contributia mediului n procesul economic din ntreprindere se evidentiaza prin relatia:
Prezenta mediului n Bilantul firmei

Relatia 12.1
s e, s, i e -------------> i i
Serviciul adus de mediu n procesele economice
Potentialul natural sub forma de substanta, energie, informatie (s, e, i) este adus n ntreprindere cu ajutorul energiei (e), substantei (s) si informatiei (i) din uneltele de extractie, transport, cercetare etc., pentru a fi folosit n conformitate cu informatiile de produs, tehnologice etc. (i).
B. Comportamentul general
Un comportament Aflat direct, dar si indirect, n structura economica a ntreprinderii, mediul se comporta, n linii mari, ca un veritabil element al structurii similar cu economice a ntreprinderii. El cedeaza n procesul de productie potential structura firmei
natural. Cu toate ca, n natura, rezerve le sunt mari (dar totusi limitate), iar unele componente ale potentialului natural sunt regenerabile sau completate prin contributia vegetatiei, a animalelor, prin circuitul general al materiei, si n cazul mediului se pune problema refacerii printr-un proces de consum (t2). Lucrul acesta este cerut si amplificat si de efectele degradante ale poluarii naturii (aer, apa, sol) , ca urmare a deseurilor si deversarii de substante nocive n mediul nconjurator. De asemenea, actiunile de natura ecologica sunt tot mai numeroase si mai bine organizate - ca o grija pentru viata, n general.
Necesitatea unor procese de consum pentru refacere
Consumul t2 presupune un efort tehnologic si financiar n crestere pe unitatea de potential atrasa din mediu, fiind necesare tehnologii de extractie la mari adncimi, de prelucrare a minereurilor mai sarace si de tehnologii care reduc la maximum poluarea n toate fazele activitatii economice (vezi cadrul 12.2). Cadrul 12.2 Relatiile dintre cantitatea de potential atrasa (P), efortul tehnologic (Et) si cel financiar (Ef) sunt urmatoarele:
Actiuni de prevenire a degradarii mediului
Grija pentru productia viitoare (tn), dar si pentru viata societatii, n general, impune, pe lnga activitati de refacere a mediului, si actiuni de prevenire a poluarii, de limitare a degradarilor naturale, de dezvoltare a spatiilor verzi etc. Aceste activitati, mai dezvoltate n unitatile cu profil agricol, sunt necesare si n celelalte tipuri de firme, care utilizeaza resurse ale naturii sau afecteaza, prin activitatea lor, calitatea mediului nconjurator.
C. Starea cu renta a mediului Pentru orice firma, este necesara o cunoastere a mediului n care si va desfasura activitatea. Aceasta stare se refera la calitatea solului, a apei si a aerului din zona, mai cu seama daca firma are tehnologii ce folosesc aceste componente ale mediului. Pentru acest lucru, firma se adreseaza serviciilor meteorologice si de cercetare a calitatii apei si aerului, precum si specialistilor geologi, de soluri, seismologilor etc. Un alt domeniu de analiza l reprezinta restrictiile ecologice impuse n zona de activitate sau, n general, pentru a evita consecintele juridice si financiare.
Calitatea mediului si restrictiile ecologice
Aceste informatii fundamenteaza n mod necesar deciziile de nfiintare - dezvoltare, dar si pe cele de productie. Totodata, ele vor contura marimea si structura procesului de consum t2. D. Activitati de consum Procesul de consum viznd refacerea mediului este amplu si presupune antrenarea ntregii societati. De aceea, acest proces se rezolva doar partial la nivel de firma, el revenind n cea mai mare parte societatii, desigur cu contributia financiara a ntreprinderilor si populatiei. n ntreprindere se organizeaza activitati privind mediul, cum ar fi: 1. Activitati de reducere a poluarii mediului prin instalatii de filtrare, de epurare a apei, de distrugere controlata a deseurilor etc. (de tip investitii); 2. Activitati de reproiectare a tehnologiilor si produselor pentru reducerea consumurilor de potential natural si a deseurilor toxice, poluante (de tip cercetare stiintifica si tehnica); 3. Activitati de refacere a mediului din ntreprindere si din imediata apropiere a ei, precum si pentru remedierea unor calamitati ecologice produse n zona din vina firmei (investitii si plati financiare); 4. Contributia normala (sau prin penalizare) la actiunile ecologice centralizate (prin plati de impozite, taxe, penalizari). O problema de mare actualitate o reprezinta asimilarea conceptului de dezvoltare durabila. Acest concept solicita regndirea ntregului mecanism al activitatii economice pentru a produce n concordanta cu cerintele protejarii mediului. Acest concept va impune, pe lnga masuri severe de protejare si refacere a mediului, o restructurare a tehnologiilor si dotarilor si o reproiectare a produselor si serviciilor. Toate aceste masuri vor amplifica procesul de cons um din firme, pentru a le pregati sa functioneze n concordanta cu exigentele unei dezvoltari durabile.
Activitati n sarcina ntreprinderii
Exigentele conceptului de dezvoltare durabila
Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de consum cerut de activitatile de formare, refacere, restructurare sau dezvoltare a mediului natural (intern sau exterior firmei) presupune determinarea ntregii game de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6).
Fenomenul financiar previzionat trece, n mod obligatoriu, prin mai multe etape de simulare pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din punctul de vedere al exigentelor financiare (principiile de condit ionare a repartitiei financiare: corelatia necesar/resurse; necesar/aport n t0 sau n t n) si al indicatorilor de eficienta economica.
12.2 Proiectarea financiara a activitatilor privind mediul natural
A. Informatiile financiare ym Si n cazul acestui element, metodologia financiara este nca la nceput, simtul ecologic fiind prea putin dezvoltat, att la nivel de societate, ct si de firma. Cu toate acestea, legislatia financiara cuprinde deja informatii utile pentru a determina informatiile financiare si a adopta deciziile de repartitie privind mediul nconjurator. n acest sens se pot consulta Legea bugetului de stat , Legea impozitului pe profit etc., precum si legile cu caracter ecologic ( Legea mediului nr. 137/1995).
Legislatia privind protectia mediului
Cadrul 12.2 Factorii care actioneaza n domeniul protectiei mediului din majoritatea statelor lumii au adoptat o serie de principii unitare si severe n scopul limitarii factorilor poluanti de orice natura: Principiul bunei vecinatati ntre state; Nici un stat nu are dreptul sa dauneze mediul; Principiul notificarii si consultarii; Principiul prevenirii; Principiul inte rzicerii poluarii; Principiul nediscriminarii; Principiul poluantul plateste; Principiul conservarii si utilizarii resurselor naturale n mod rational.
Constituirea si utilizarea Fondului national
Ca legaturi de repartitie posibile, sunt permise cele specifice investitiilor si cercetarii stiintifice si tehnice, cu surse ca rezultatele economice corespunzatoare costului, reducerile de impozit pe profit etc., precum si din Fondul national de mediu. Pe baza acestor legaturi (ym), serviciul financiar si completeaza sistemul informational necesar proiectarii financiare.
B. Cheltuielile financiare yc Informatiile ycp, sub forma cheltuielilor financiare ale ntreprinderii pentru refacerea si protejarea mediului, se determina sub forma devizului care nsoteste proiectul lucrarilor de investitii sau cercetare specifice actiunilor finantate (vezi capitolul 8 si 11).
Obligatiile financiare n afara unitatii (yco) apar sub forma contributiilor la fondurile ecologice centralizate, a penalizarilor pentru ncalcarea prevederilor legale privind protectia mediului, a despagubirilor pentru cei afectati de actiunile distructive ale firmei etc., precum si sub forma taxelor pentru folosirea terenurilor.
C. Veniturile financiare yv Sursele la care serviciul financiar poate face apel pentru acoperirea cheltuielilor privind refacerea si protejarea mediului sunt: 1. Rezultatele economice corespunzatoare costului, inclusiv amortizarea mijloacelor fixe cu destinatie de protectie a mediului; 2. Profitul net si deducerea din venituri a unei cheltuieli suplimentare de amortiz are (20% din valoarea de intrare pentru investitiile cu caracter ecologic). Pe lnga veniturile financiare procurate din sursele ntreprinderii (yvp), legislatia financiara permite apelarea la surse din afara firmei (yvn): 1. Fondul de creditare; 2. Subventii pentru obiective de protectie a mediului de interes major; 3. Donatii etc. Apelarea la aceste surse are loc dupa ce s-au folosit complet sursele proprii si n aceleasi conditii ca pentru lucrarile de investitii (capitolul 8). D. Eficienta economica
Surse din interiorul ntreprinderii
Surse din afara ntreprinderii
Impor tanta efectelor necuantificabile
Pentru lucrarile privind refacerea si protectia mediului, serviciul financiar calculeaza indicatori de eficienta specifici investitiilor (capitolul 8) si cercetarii stiintifice (capitolul 11). n cazul acestor lucrari, efectele financiare se completeaza cu efectele necuantificabile de crestere a calitatii vietii sociale, de reducere a poluarii si degradarii mediului etc.
FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA A DECIZIILOR ECONOMICE Realizarea procesului de consum, prin care elementul mediul natural se formeaza, reface, dezvolta, presupune o fundamentare din punct de vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa aduca n ntreprindere fondurile financiare ce vor permite desfasurarea efectiva a activitatilor de tip consum, activitati de refacer e si de protectie a mediului. Serviciul financiar al ntreprinderii va nfaptui aceasta functie prin fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare pentru fiecare tip de activitate economica privind mediul natural din interiorul si din afara firmei.
12.3 Decizia financiara privind mediul natural
Cu toate ca multe lucrari ce vizeaza protectia si refacerea mediului sunt cuprinse n prezent n deciziile privind investitiile si formarea fondului de informatii, se impune o individualizare pentru decizia financiara referitoare la mediu. Structura unei asemenea decizii cuprinde: VENITURI (yv) Prelevari din Fondul de dezvoltare Prelevari din sursele pentru cercetare Prelevari din profitul brut Prelevari din rezultatele economice corespunzatoare costului Credite Subventii, despagubiri Donatii Total yv CHELTUIELI (yc) Investitii pentru protectia si refacerea mediului Cercetari stiintifice si tehnice privind refacerea si protectia mediului Varsaminte la fondurile centralizate pentru actiuni ecologice Taxe pe terenuri, penalizari etc. Total yc
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
1. 2.
3. 4.
Si aceasta decizie se cuprinde n bugetul general ca o decizie financiara referitoare la finantarea procesului de consum.
Asa cum am stabilit n cadrul Capitolului 4, Finantele ntreprinderii studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a activitatii financiare la managementul generalal firmei. Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are posibilitatea de a influenta ntreaga activitate a ntreprinderii. Se realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare: Redarea performantelor posibile; Rezolvar ea de conflicte si satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative. n procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor financiare privind procesul de consum sunt aplicate procedee diverse de alocare de fonduri n conditii de risc, de valorificare a capitalului n corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalului atras si cu efectele asupra activitatii economice si asupra mediului natural nconjurator, n general.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE Alocarea de fonduri pentru refacerea si protectia mediului natural are, de asemenea, o mare influenta asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru n concordanta cu indicatorii de eficienta, ye, asigurnd un nivel acceptabil pentru performantele ntreprinderii, dar si n concordanta cu restrictiile de mediu. n conformitate cu legislatia de mediu, ntreprinderea are obligatia sa tina sub control impactul activitatilor economice asupra mediului. La nivelul legislatiei din Romnia, tinerea sub control a impactului respectiv presupune parcurgerea urmatoarelor etape de identificare: - studiul de impact , SI; - bilantul de mediu, BM; - evaluarea riscului de mediu, ERM. La nivelul legislatiei internationale sunt promovate, prin ISO 14000 (Sistemul de management de mediu): - auditul de mediu, AM; - analiza ciclului de viata, ACV; - evaluarea performantei de mediu, EPM ( vezi V. Rojanschi s.a. , Politici si strategii de mediu, Editura Economica, Bucuresti, 2002).
Realiznd activitati de evaluare a impactului, firma poate ntreprinde actiuni de refacere si protejare a mediului, actiuni care pot contribui la redarea performantelor posibile ale ntreprinderii. De asemenea, actiunile centralizate de reducere a poluarii pot avea efecte benefice asupra performantelor economice. Exemplificare n cazul S.U.A., numai 8% din beneficiile de mediu au redus costurile produselor pe piata. n schimb, controlul guvernamental asupra surselor de poluare a aerului a adus beneficii substantiale. Cheltuielile de aproximativ 9 miliarde de dolari au adus beneficii de aproape 21 miliarde de dolari (vezi Economia mediului, Editura Tribuna economica, Bucuresti, 1997, p. 36 s.u.). Poluarea aerului, a apei si a solului determina pierderi de 1 -5% din P.I.B.-ul a numeroase tari din Europa si America. FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA INTERESELOR Atunci cnd exista doua sau mai multe proiecte de investitie care se exclud reciproc, managerul trebuie sa gaseasca procedee obiective de ierarhizare pentru a rezolva corect eventuale conflicte si divergente de interese. n asemenea situatii, se utilizeaza, de regula, sistemul de indicatori de eficienta specifici proiectelor de investitii, dar si analiza intereselor generale ale societat ii privind efectele de mediu (vezi Studiul de caz 12.1). Daca interesele imediate ale firmei determina, de regula, o anulare a eforturilor financiare pentru protectia si refacerea mediului, interesele societ atii trebuie sa fie dominante. De aceea, ntreprinderea trebuie sa-si reformuleze politicile economice n conformitate cu principiile dezvoltarii durabile (vezi Studiul de caz 12.4). FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE n exercitarea activitatii financiare, se impune un mod de lucru prin care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si financiare. n cazul investitiilor, este necesar sa se ia n considerare, atunci cnd se pune problema dezvoltarii, o combinare de proiecte. Acest lucru este recomandabil pentru a combina o investitie cu risc mare, indicatorul beta, > 1, cu un proiect cu un risc mai redus, indicatorul beta, < 1 (vezi si capitolul 8).
Pentru a atrage ntregul personal n conducerea firmei, managerul general si cel financiar trebuie sa adopte decizii economice cu caracter ecologic, precum si hotarri care sa mbunatateasca parametrii ecologici ai locurilor de munca si ai traiului n orase si zone industriale sau agricole (vezi Studiile de caz 12.1 si 12.8).
De ce mediul nconjurator poate fi socotit ca un factor al structurii economice a ntreprinderii? Sub ce forma contribuie potentialul natural la procesele de transformare din ntreprindere? Cum se stimuleaza cresterea responsabilitatii firmelor pentru refacerea si protectia naturii? Ce activitati de refacere si protectie a naturii revin firmei si ct de costisitoare sunt? Considerati ca eforturile financiare ale firmei sunt corespunzatoare fata de aportul mediului la obtinerea de valoare n procesele de productie si consum? De ce este oportuna evidentierea distincta n Bugetul firmei a deciziei financiare privind mediul nconjurator?
12.1 Pentru refacerea si protectia mediului natural, se realizeaza urmatoarele activitati economice tip consum : 1. activitati de reducere a poluarii mediului prin instalatii de filtrare, de epurare a apei, de distrugere controlata a deseurilor etc.; 2. activitati de reproiectare a tehnologiilor si produselor pentru reducerea consumurilor de potential natural si a deseurilor toxice, poluante;
3. activitati de refacere a mediului din ntreprindere si din imediata apropiere a ei, precum si pentru remedierea unor calamitati ecologice produse n zona din vina firmei; 4. contributia normala (sau prin penalizare) la actiunile ecologice centralizate (prin plati de impozite, taxe, penalizari). Care din aceste activitati au caracteristicile unei investitii: a) 1, 2; b) 2, 3; c) 3, 4; d) 3, 4; d) 1, 3; e) 2, 4. 12.2 Sursele din care se pot finanta activitatile economice privind mediul sunt: a) rezultatele economice corespunzatoar e costului; b) profitul net si deducerea din venituri a unei cheltuieli suplimentare de amortizare (20% din valoarea de intrare pentru investitiile cu caracter ecologic); c) fondul de creditare; d) subventii pentru obiective de protectie a mediului de interes major; e) donatii etc. Care din aceste surse cuprinde amortizarea mijloacelor fixe cu destinatia protectia mediului? 12.3 Proiectul Europa durabila are n vedere mai multe directii de actiune: 1. nchiderea ciclurilor de productie, prin folosirea si reciclarea deseurilor, realizarea de ambalaje returnabile si refolosibile etc.; 2. reducerea folosirii combustibililor fosili; 3. mbunatatirea calitatii materialelor, pentru a prelungi viata economica a produselor fabricate din aceste materiale; 4. scaderea intensitatii transporturilor. Care din aceste directii asigura economisirea de substanta: a) 1, 2; b) 1, 3; c) 2, 3; d) 3, 4; e) 1, 4. 12.4 Informatia yc se refera la: 1. refacerea mediului; 2. protectia mediului; 3. contributii la formarea fondurilor centralizate; 4. penalizari pentru ncalcarea prevederilor legale; 5. despagubiri pentru cei afectati de actiunile distructive de mediu. Care din aceste informatii se refera la dimensiunile obligatiilor financiare ale firmei, yc o: a) 1, 2, 3; b) 2, 3, 4; c) 3, 4, 5; d) 1, 3, 4; e) 2, 3, 5.
12.1 Economii contra poluare
Proiectul de constructie a unei termocentrale pe carbuni prevedea instalatii de filtrare a fumului n valoare de 10 mild. lei. Din motive de economie la fondurile de investitii, s-a renuntat la cumpararea si montarea instalatiilor respective. Consecinte: 1. Favorabile Economie la fondurile de investitii de 10 mild. lei; Reducerea cheltuielilor cu amortizarea anuala (1 miliard lei); Darea n folosinta a termocentralei cu 6 luni mai devreme. 2. Nefavorabile Gradul de morbiditate a populatiei din zona, inclusiv al propriilor salariati, a crescut cu 5-10%; Recolta pe o raza de 10-15 km a fost afectata de aciditatea gazelor, reducndu-se n ultimii ani cu 15-20%; Cheltuielile cu medicamente, detergenti, apa etc. au crescut de 2-3 ori fata de perioada anterioara construirii termocentralei; Se nregistreaza o accentuata migrare a populatiei din zona; Costul actual al instalatiei de filtrare a crescut de 10 ori.
Dezbateti cazul si sugerati solutii de rezolvare. Comentati efectele colaterale ale lipsei deciziei de finantare initiala a instalatiilor de filtrare. 12.2 Folosirea profitului pentru protejarea mediului Societatea comerciala "GRIRO" S.A., cu capital majoritar de stat, nregistreaza un profit impozabil de 800 mil. lei. Din profitul net repartizat pentru fondul de dezvoltare se utilizeaza 40 mil. lei pentru investitii necesare protejarii mediului nconjurator. Folosind si alte date din exemplul 8.5, determinati partea din impozitul datorat sumei de 40 mil. lei care se adauga la finantarea acestei investitii, ca urmare a prevederilor Legii impozitului pe profit.
12.3 Dezbatere ntr-un sondaj realizat n tarile Uniunii Europene, persoanele interogate au plasat problema poluarii mediului pe locul al doilea, dupa somaj, ca probleme grave ale lumii contemporane. Un studiu din Germania a estimat ca efectele poluarii atmosferice produce influente asupra sanatatii care determina cheltuieli pna la 0,35 - 0,43% din P.I.B. Numai epurarea apelor costa Franta circa 1,4 mild. ECU pe an, iar degradarea cladirilor din Uniunea Europeana din cauza poluarii se cifreaza la circa 2,7 mild. ECU pe an. Folosind aceste informatii, precum si alte date similare, realizati o dezbatere privind efectele nocive ale poluarii, responsabilitatea agentilor economici si masurile ce trebuie luate la nivel national si la nivel de firma. 12.4 Dezvoltarea durabila Proiectul intitulat Europa durabila precizeaza cteva din directiile de actiune care trebuie ntreprinse pentru a corecta mecanismul activitatii economice actuale: nchiderea ciclurilor de productie, prin folosirea si reciclarea deseurilor, realizarea de ambalaje returnabile si refolosibile etc.; reducerea folosirii combustibililor fosili; mbunatatirea calitatii materialelor, pentru a prelungi viata economica a produselor fabricate din aceste materiale; scaderea intensitatii transporturilor.
Comentati aceste masuri si apreciati intensitatea si costul proceselor de tip consum, care trebuie realizate la nivel de firma si economie nationala pentru a ncadra activitatea economica din tara noastra n aceste cerinte.
12. 5 Legislatie
Realizati o documentare ct mai completa n privinta protectiei mediului pe baza legilor aparute n Romnia si n strainatate si evidentiati responsabilitatile firmelor n privinta protectiei si refacerii mediului. Punctati sursele de constituire a Fondului national de mediu si sesizati obligatiile ntreprinderilor si sursa de achitare a acestor obligatii.
12.6 Referat Redati ntr-un referat efectele financiare ale degradarii mediului, folosind datele din Anuarul statistic al Romniei. Urmariti, cu predilectie, efectele degradarii solului si reducerii suprafetelor mpadurite.
12.7 Teme de cercetare stiintifica Problematica f inanciara a refacerii si protectiei mediului se poate aborda n teme de cercetare ca: Implicatiile financiare ale refacerii mediului natural la nivelul unui judet sau la nivelul tarii; Costurile financiare ale aplicarii cerintelor politicii bazate pe dezvoltarea durabila; Constituirea surselor pentru refacerea si protectia mediului natural intern si nconjurator al firmei; Eficienta economica a investitiilor facute n protectia mediului.
12.8 Fara comentarii Un grup de astronauti americani care a vizitat Romnia a fost ntrebat daca din spatiul extraterestru se observa teritoriul tarii noastre. Raspunsul a fost urmatorul: Daca privim zona n care se afla Romnia cu ajutorul unor aparate optice pe baza de raze infrarosii, atunci conturul tarii dv. se distinge foarte clar de la naltimea la care se afla naveta spatiala! Cum interpretati acest raspuns?
12.1 d; 12.2 a; 12.3 b; 12.4 c. Nota: fiecare ntrebare este evaluata cu 2 puncte, cu exceptia ultimilor doua care sunt evaluate cu cte 3 puncte. Pentru nota 10,00 trebuie sa ntruniti 10 puncte.
CAPITOLUL 13
DECIZIA FINANCIARA N CAZURILE DE ESEC SI DE REEVALUARE A FIRMEI
CUPRINS 13.1 13.2 13.3 13.4 Starea de esec a firmei Reevaluarea firmei Decizia financiara n caz de faliment Activitati tutoriale
CONCEPTE Starea de esec a firmei Ciclul de viata al firmei Cauze de esec Activitati de lichidare Cheltuieli si venituri financiare n caz de faliment Prioritati n lichidarea datoriei firmei falimentare Decizia financiara n caz de faliment Decizia de dezinvestire Decizia de reevaluare
Decizia financiara n cazurile de esec si de reevaluare a firmei
FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI Pentru economistul financiar , realizarea functiei autorizarea repartitiei presupune, n primul rnd, cunoasterea tipurilor de procese primare care formeaza continutul procesului complex de lichidare. n al doilea rnd, functia respectiva impune cunoasterea n detaliu a modului cum se manifesta acest proces complex, ce factori i determina structura si amploarea si ce efecte au asupra firmei pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale derularii procesului de lichidare. Numai dupa ndeplinirea acestor conditii, economistul financiar poate autoriza repartitia financiara necesara pentru procesul de lichidare.
13.1 Starea de esec a firmei
n viata economica a unei firme pot sa apara momente de regres si chiar de esec, care sa duca la punerea sub supraveghere financiara, reorganizare sau restructurare si, n final, lichidare (vezi cadrul 13.1). Cadrul 13.1
Ciclul de viata al unei ntreprinderi:
n sprijinul ntelegerii
Procesul de lichidare: o combinatie de procese primare de transformare, conservare, transfer
Economica valorii
Procesul de lichidare se manifesta sub forma unor etape succesive: dezinvestire, conservare, lichidare partiala, faliment, lichidare finala. Si acest proces complex cuprinde cele trei procese primare: - transferul de informatii de pe piata (informatii care confirma imposibilitatea functionarii firmei respective) si de produse si servicii care vor fi folosi te n operatiunile de lichidare, transformarea structurii sistemului economic n componente, prin actiuni ca disponibilizarea personalului, dezmembrarea utilajelor, disponibilizarea stocurilor etc. - conservarea rezultatelor transformarii sub forma de active ce pot fi vndute, someri. - transferul produselor lichidarii spre alte sisteme (societate, pentru someri, alte ntreprinderi, pentru activele ce pot fi vndute, mediu, pentru pierderi).
Esecul economic al unei firme este cauzat de mai multi factori. Printre cei mai frecventi factori sunt:
Factorii care pot duce la faliment
1. 2. 3. 4.
Evolutia nefavorabila a pietei circa Incompetenta si greseli de conducere Fenomene naturale, incendii etc. Alte cauze
20%; 60%; 10%; 10%.
Actiuni prealabile declararii falimentului
Se observa ca principala cauza are n vedere procesele de conducere si de cunoastere a pietei. Legislatura privind functionarea societatilor comerciale, precum si Legea insolvabilitatii ntreprinderilor prevad posibilitatea declararii starii de faliment pentru firma dupa ce se realizeaza, n prealabil, actiuni de supraveghere, de reorganizare si de restructurare - reprofilare. Cu toate ca, n aceasta stare , ntreprinderea nu mai are fonduri pentru ntretinerea unui proces de consum sau de productie, totusi au loc activitati care solicita fonduri financiare si se adopta, n final, o decizie financiara de repartitie. Punerea unei ntreprinderi n stare de lichidare presupune realizarea urmatoarelor activitati: 1. Administrarea procedeului de falimentare de catre experti n domeniul juridic si financiar; 2. Evaluarea si vnzarea activului firmei; 3. Stabilirea ordinii de prioritate si a proportiei satisfacerii creditorilor; 4. Adoptarea deciziei financiare de lichidare a ntreprinderii.
Actiuni generate de lichidarea firmei
Eliberarea de fonduri prin dezinvestire
Momentul optim pentru decizia de dezinvestire
Aceste activitati au caracter de consum , n masura n care produc serviciile cerute de procesul de falimentare si de productie, n masura n care evalueaza, vnd activele ramase si apoi onoreaza obligatiile firmei fata de proprietari, buget, furnizori, salariati. Pentru evitarea unei situatii critice, firma poate proceda la luarea unei decizii de dezinvestire. Aceasta decizie presupune eliberarea unor imobilizari facute anterior n active fixe si circulante. A ceasta eliberare se poate realiza prin vnzarea sau nchirierea de active devenite disponibile prin reducerea activitatii economice n unitatea respectiva. Decizia de dezinvestire se poate adopta si atunci cnd exploatarea mijlocului de productie devine prea costisitoare n raport cu avantajele exploatarii lui n firma respectiva. Managerul va analiza momentul optim al dezinvestitiei, acesta fiind conditionat de marimea valorii recuperate prin vnzarea activelor, marime corelata cu valoarea actualizata a veniturilor viitoare posibile pna la mplinirea duratei normale de utilizare, venituri actualizate. Decizia este oportuna cnd valoarea recuperata prin vnzare este superioara veniturilor viitoare actualizate.
13.2 Reevaluarea firmei
Implicatiile informatiei de pret
Potentialul economic conservat n structura economica a ntreprinderii este pus n evidenta prin intermediul etalonului monetar sub forma informatiei valorice de pret. De la acest nivel se determina aportul fiecarui element la transferul de valoare catre produs prin intermediul procesului de productie. n aceste conditii, nivelul valoric al potentialului economic continut de elementele structurii economice trebuie actualizat n functie de:
1. 2. 3. 4. Coeficientul de reevaluare decizie guvernamentala
devalorizarea etalonului monetar ca urmare a inflatiei; valoarea bunurilor care vor nlocui activele uzate; nivelul valorii recunoscut de piata; realizarea unor operatiuni de fuzionare, separare, restructurare.
Primele doua fenomene au ca efect o reevaluare a potentialului economic aflat n activele fixe si circulante cu ajutorul unor coeficienti de reevaluare , determinati n functie de evolutia preturilor si erodarea etalonului monetar. Coeficientul de reevaluare se aproba prin ordonante guvernamentale.
Relatia 13.1 Vre = Vi x Cre unde: Vre reprezinta valoarea noua a activelor reevaluate; Vi = valoarea de intrare; Cre = coeficientul de reevaluare
Diversitatea valorii de piata
n cazul n care se pune problema determinarii valorii activelor unei firme n functie de piata, valoarea contabila consemnata n bilant poate avea un alt nivel. n practica internationala, se utilizeaza mai multe categorii ale valorii de piata: valoarea bursiera, valoarea de asigurare, valoarea de randament, valoarea de nlocuire, valoarea de lichidare a firmei etc. Astfel, valoarea bursiera se obtine prin multiplicarea numarului de actiuni ce compune capitalul social cu pretul (cursul) de la bursa al actiunilor respective. Pentru titlurile care nu se coteaza la bursa si pentru alte componente ale capitalului propriu se utilizeaza un curs mediu. Valoarea de randament corespunde sumei care, plasata cu o dobnda ce corespunde taxei de capitalizare, produce un cstig egal cu profitul firmei reevaluate.
Multiplicarea numarului de actiuni
Costul nlocuirii activelor firmei
La rndul sau, valoarea de nlocuire are n vedere noile preturi ce se aplica la activele din dotarea firmei, preturi ce ar trebui platite pentru nlocuirea acestor active. Aceasta valoare se determina pe baza unor expertize ct mai obiective. Valoarea de nlocuire sau valoarea noua sta si la baza valorii de asigurare. Valoarea de asigurare este egala cu valoarea noua minus valoarea deja amortizata.
Modificari valorice la asociere sau separare
Modificari ale valorii activelor unei firme intervin si n cazul realizarii de asocieri cu alte firme sau al separarii unei firme n mai multe unitati cu personalitate juridica proprie. n aceste cazuri, valoarea activelor trece obligatoriu printr-un proces de reevaluare cu ajutorul preturilor pietei si de excludere a mijloacelor devenite inutile.
Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de lichidare presupune determinarea ntregii game de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6). Fenomenul financiar previzionat trece, n mod obligatoriu, prin mai multe etape de simulare, pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din punctul de vedere al exigentelor financiare.
13.3 Decizia financiara n caz de faliment
Pentru fundamentarea unei decizii financiare n caz de faliment, serviciul financiar procedeaza la determinarea majoritatii informatiilor financiare. Pentru nceput, prin cercetarea legislatiei privind functionarea firmelor, a legii falimentului si a altor prevederi juridice si financiare, se stabilesc informatiile metodologice (ym). Apoi, pe baza lor, se determina marimea informatiilor privind cheltuielile financiare (yc) si veniturile financiare (yv). A. Cheltuielile financiare yc Aceste informatii (de tipul ycp) se refera la cheltuielile pentru administrarea procesului de falimentare si la eventualele reorganizari si restructurari si se determina prin procedeul devizului. Informatiile financiare privind obligatiile n afara ( yco) se refera la:
Gama obligatiilor firmei falimentare
Plata salariilor pentru personal pentru o anumita perioada si la un nivel prevazut de legea falimentului; Plata impo zitelor si taxelor restante catre bugetul de stat si local; Determinarea prioritatilor, a proportiei n care se satisfac si sumele care le revin creditorilor:
a. Creante garantate cu asigurare de primul rang; b. Creante garantate pe baza activului ramas dupa achitarea obligatiilor precedente (credit comercial, obligatiuni negarantate etc.); c. Actiuni privilegiate; d. Actiuni ordinare.
B. Veniturile financiare yv Aceste informatii sunt determinate de valoarea de piata a activului vndut de administratia procesului de falimentare prin licitatie publica: Relatia 13.2 yv = Ai x Pli unde: A i = elementele de activ i scoase la licitatie; Pli = pretul de licitatie pe fiecare element de activ i.
FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA A DECIZIEI ECONOMICE C. Decizia financiara Pe baza informatiilor ym, yv, ycp si yvo, comisia de administrare a falimentului adopta urmatorul tip de decizie financiara: VENITURI (yv) 1. Fonduri disponibile dupa vnzarea activului CHELTUIELI (yc) Cheltuieli de administrare Salarii pentru personal Impozite Rambursarea creantelor de prim rang Rambursarea creantelor de rangul doi Plati pentru actionari Total yc
1. 2. 3. 4. 5. 6.
Total yv
Decizia respectiva face parte integranta din documentatia care nsoteste falimentarea firmei, fiind ultima repartitie financiara n numele ntreprinderii n cauza.
Care sunt cauzele intrarii n esec economic a unei firme si procedeele de lichidare? Ce activitati de consum si de repartitie financiara si economica nsotesc falimentul unei firme? Ce cheltuieli financiare nsotesc falimentul si care sunt criteriile de prioritate n ordonarea achitarii obligatiilor catre creditori si proprietari? De ce se cere ca vnzarea activului sa se faca pe baza de licitatie publica? n ce consta decizia de dezinvestire si ce importanta are decizia respectiva pentru revitalizarea firmei? Cum se apreciaza valoarea ntreprinderilor n functie de diferite criterii specifice economiei de piata? Ce importanta are o evaluare corecta n procesul de privatizare sau n cazul unei asocieri cu un partener strain?
13.1 Esecul economic al unei firme este explicat de urmatorii factori principali: 1. evolutia nefavorabila a pietei 2. incompetenta si greseli de conducere 3. fenomene naturale, incendii etc. 4. alte cauze Care grupare explica circa 80% din cauzele esecului: a) 1, 2; b) 1, 3; c) 1, 4; d) 2, 3; e) 2, 4. 13.2 Punerea unei firme n starea de lichidare presupune realizarea urmatoarelor tipuri de activitati economice: 1. administrarea procedeului de falimentare de catre experti n domeniul juridic si financiar; 2. evaluarea si vnzarea activului firmei; 3. stabilirea ordinii de prioritate si a proportiei satisfacerii creditorilor; 4. adoptarea deciziei financiare de lichidare a ntreprinderii. Care dintre acestea sunt activitati tip productie: a) 1, 3; b) 1, 4; c) 2, 3; d) 2, 4; e) 3, 4.
13.3 Decizia d e dezinvestire are n v edere: 1. valoarea recuperata prin vnzarea activelor; 2. veniturile posibile pna la mplinirea duratei normale de utilizare; 3. valoarea de inventar ramas a; 4. valoarea actualizata a veniturilor posibile de obtinut pna la mplinirea duratei normale de utilizare. Care este momentul favorabil de adoptare a unei decizii de dezinvestire: a) 1 < 3; b) 1 > 3; c) 3 = 4; d) 4 < 1; e) 4 > 1. 13.4 Valoarea de piata a ntreprinderii poate fi: a) valoarea bursiera; b) valoarea de randament; c) valoarea de nlocuir e; d) valoarea de asigurare. Care valoare corespunde unei sume, care, plasata cu o dobnda ce corespunde taxei de capitalizare, produce un cstig egal cu profitul firmei reevaluate? 13.5 n cazul falimentului, se stabilesc prioritati si proportii de sati sfacere a creditorilor: 1. actiuni privilegiate; 2. actiuni ordinare; 3. creante garantate cu asigurare de prim rang; 4. creante garantate pe baza activului ramas (credit comercial). care este ordinea de satisfacere prevazuta de lege : a) 1, 2, 3, 4; b) 3, 4, 1, 2; c) 4, 3, 2, 1; d) 2, 3, 1, 4; e) 1, 2, 4, 3.
13.1 Decizia de faliment Societatea comerciala "Crinul" S.A. intra n stare de faliment. Comisia de experti stabileste urmatoarele informatii: Fonduri disponibile n urma vnzarii activului 33 mil. lei; Cheltuieli de administrare 6 mil. lei; Salarii pentru personal 0,7 mil. lei; Impozite 1,3 mil. lei; Creante de prim rang 6 mil. lei (din care se platesc 100% 5 mil. lei, iar restul de 1 mil. lei trece la categoria urmatoare); Creante de rangul doi si actionari (care se platesc din activul ramas). 39 mil. lei
Determinati cota de acoperire a creantelor de rangul doi si a actiunilor, precum si cota totala de acoperire a tuturor creantelor si actiunilor.
13.2 Decizia de dezinvestitie Conducerea unei firme analizeaza oportunitatea adoptarii unei decizii de dezinvestitie n cazul unui utilaj care are o durata de utilizare de 10 ani si se afla n anul al saselea de exploatare. n cazul vnzarii, se pot obtine urmatoarele venituri: 6,5 mil. lei la sfrsitul anului 7; 3,5 mil. lei la sfrsitul anului 8; 2 mil. lei la sfrsitul anului 9; 1 mil. lei n anul 10. n acelasi timp, evaluarea veniturilor ce s-ar putea pierde prin renuntarea la utilajul respectiv stabileste urmatoarele niveluri: 7 mil. lei n anul 7; 3,2 mil. lei n anul 8; 2,1 mil. lei n anul 9; 1,2 mil. lei n anul 10. Stabiliti n ce an al duratei normate de exploatare e ste eficienta adoptarea deciziei de dezinvestire, n conditiile n care rata de actualizare este i = 10 %. 13.3 Dezbatere Pornind de la diferitele dimensiuni ale valorii de piata a activelor unei firme, comentati importanta acestora asupra deciziilor ec onomice si financiare din firma. n special, apreciati decizia firmei de a intra pe piata de capital, la bursa, avnd n vedere fluctuarea rapida a cursului actiunilor n conditiile tranzitiei. 13.4 Referat Starea de insolvabilitate a unei firme reprezi nta un eveniment firesc si normal ntr-o economie bazata pe principiile pietei. Falimentul reprezinta aici un mod onorabil de iesire dintr-o afacere. Prezentati ntr-un referat modul de interpretare a cazului de faliment n societatea noastra si ncercati sa explicati de ce aici se interpreteaza altfel cazul de faliment. 13. 5 Teme de cercetare stiintifica Reevaluarea firmei si implicatiile financiare ale falimentului pot constitui teme de cercetare. Va propunem urmatoarele: - Fundamentarea si implicatiile economice si financiare ale deciziei de dezinvestire; - Sursele de finantare a deciziei de falimentare a unei firme; - Evaluarea firmei dupa criteriile economiei de piata.
13.6 Interpretare Folosind datele statistice internationale (din principalele tari cu economie de piata), analizati fenomenul falimentarii ntreprinderilor mici si mijlocii, precum si ritmul de nfiintare a altor asemenea firme. Interpretati aceste fenomene, ncercnd sa sesizati efectul lor asupra sanatatii economiilor respective.
REZULTATELE LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE
13. 1 a; 13.2 c; 13.3 e; 13.4 b; 13.5 b. Nota: fiecare ntrebare este evaluata cu 2 puncte. Pentru nota 10,00 trebuie sa raspundeti corect la toate ntrebarile.
PARTEA A PATRA
PROIECTAREA DECIZIILOR FINANCIARE PRIVIND PROCESUL DE PRODUCTIE
Punerea ntreprinderii n starea de productie , dupa formarea sa n cadrul activitatilor de consum, reprezinta o etapa fireasca n viata economica a unei firme. La fel ca si procesul de consum, productia este un proces de transformare-conservare ; potentialul economic existent n structura firmei (conservat aici de procesele de consum anterioare), precum si potentialul atras direct din societate si mediul natural nconjurator se transforma, dupa legile naturii si ale economiei, n produse si pierderi (vezi si lectura suplimentara de la pagina urmatoare). Repartitia financiara va fi solicitata din nou pentru a dirija potential economic, social si natural spre procesul de p roductie si pentru a urmari recunoasterea de catre piata a potentialului conservat (valoare) n produse. Serviciul financiar va proiecta deciziile financiare privind productia, aprovizionarea, desfacerea, dar si fluxurile monetare si valutare ce nsotesc realizarea pe piata a produselor firmei si achitarea obligatiilor n afara, toate aceste decizii facnd obiectul partii a patra a lucrarii.
CUPRINS Capitolul 14 Deciziile financiare privind procesul de productie Capitolul 15 Deciziile privind trezoreria ntreprinderii Capitolul 16 Decizia de structurare a rezultatelor economice
Lectura suplimentara (Capitolul 9 din Economica valorii)
9.1 Locul procesului de productie n T.V.E. Pentru Teoria valorii-entropie procesul de productie este un proces de transformare-conservare-transfer si nu de creare a unei valori suplimentare fata de potentialul atras pentru procesul respectiv. Recunoscnd acest lucru, va trebui sa tratam productia ca un proces complex, de acelasi rang cu cel de consum sau de lichidare. n acest mod detronam productia din postura prioritara (chiar exclusivista) pe care o instituise Teoria valorii-munca, tot asa cum teoria valorii-utilitate o acordase procesului de consum. n Modelul TVE, model ce cuprinde procese economice din momentele t1, t2 si tn, productia ocupa doua locuri: n momentul t1 si momentul t n. Ea pregateste bunurile cu un grad de organizare cerut de starea de consum a sistemelor economic, social, mediu (momentul t1), dar si confirma nivelul real al valorii ramase n circuitul e conomic (nivelul P er), n momentul tn. Atunci cnd omul era doar culegator de roade ale Naturii, el nu adauga nimic la potentialul natural atras n sistemul sau sau al tribului. n schimb acum, produsul care este pregatit n productie pentru a fi destinat consumului va acumula potential economic "din etapele de cercetare, proiectare, dezvoltare, fabricatie, marketing", dupa cum constata L. W. Crum.1 Ce aduc n continutul produsului componentele si fortele sistemului bio-material si social al activitatii economice aflat n starea de productie? Astfel, omul vine cu serviciul sau ca potential economic de munca vie. n faza de nceput a proceselor tip productie, el era acela care, folosindusi forta muschilor si a mintii a implementat o informatie n substanta, obtinnd produsul. Pe parcurs, asa cum am vazut din evolutia activitatii economice, omul si-a completat structura de productie, aducnd lnga el nu numai materialele pe care urma sa le transforme n produse, dar si unelte, informatii, o parte a mediului si societatea. Introducnd aceste componente, omul s-a ndepartat treptat de participarea efectiva la procesul brut de transformare. O parte tot mai mare din potentialul atras nu mai trece "prin mna sa", ci prin subsistemele nevii ale ntreprinderii
Productia proces complex
Acumularea de potential
Structura firmei = o structura complexa
L. W. Crum, Ingineria valorii, Editura Tehnica, Bucuresti, 1976, p. 17.
Cedarea de potential
sau cele vii, altele dect omul (animale domestice, plante de cultura, microorganisme care realizeaza fermentari etc.). Omul si componentele mijloace, obiecte si informatii vor ceda n procesul de productie potentialul pe care l contin dintr-un proces de consum anterior. Ct de mare poate fi acest potential? n orice caz, nu mai mare dect au putut acumula cnd au stat la ... masa. Si, daca avem n vedere ca si contributia lor este afectata de legea entropiei, n produsul care se naste nu vor putea transfera dect o parte din potentialul economic tip serviciu pe care l contin! 9.2 Modelul procesului de productie Construirea modelului procesului de productie pleaca de la adevarul demonstrat anterior, adevar care arata ca procesul n cauza este un proces complex, ca o rezultanta a mai multor procese primare regasite n toate sistemele si subsistemele Universului.
Relatia 9.1 Productia = transfer de intrare + transformare + + conservare + transfer de iesire
Aspecte particulare
Fiecare dintre procesele primare va avea, pe lnga caracteristici generale, si aspecte particulare date de starea dinamica tip productie. Sa le urmarim pe rnd, scotnd n relief cele mai relevante particularitati pe care trebuie sa le cunoasca un economist. Transferul de intrare Sistemul economic aflat n starea dinamica de productie si organizeaza propriul proces de atragere de intrari (activitatea de aprovizionare) sau este beneficiarul proceselor de transfer de iesire din alte sisteme (mediul natural nconjurator, societate, alte firme, macro si mondoeconomie). Sa le urmarim pe rnd: - transferul natural . Este forma de transfer prin care alte sisteme trimit spre cele economice potential sub forma de produse si servicii fara o contraprestatie din partea acestora din urma. Vezi lumina si caldura solara, entropia joasa din solul si subsolul Terrei, cultura oferita de societate, educatia din partea scolii si a parintilor, foloasele vntului si ale ploii etc.
Atragerea de intrari
Deciziile financiare privind procesul de productie
Formele de realizare a transferului de intrari
Prima sursa de potential
repartitia. Este forma de transfer mijlocita de sisteme din micro, macro, mondo si cosmoeconomie. Transferul se face n urma unei decizii de repartitie de tip financiar, credit, donatie, sponsorizare si intra n procesul de transformare prin structura ntreprinderii refacuta printrun proces de consum anterior. Sistemul economic beneficiar se angajeaza sa restituie integral, partial sau sa nu restituie nimic din ceea ce a primit din partea unor sisteme furnizoare. - schimbul. Este transferul ce presupune o contraprestatie imediata sau la termen sub forma de plata catre sistemul furnizor. Prin a cest transfer, sistemul economic n starea dinamica de productie atrage serviciile din partea propriei structuri, platind contravaloarea serviciilor sub forma de salarii, amortizare, refacerea stocurilor, refacerea si protectia mediului etc. Transferul de intrare se adreseaza unor sisteme sau subsisteme furnizoare, de la propria structura a firmei la societate si mediu natural nconjurator. Astfel, structura interna a ntreprinderii, ncarcata cu potential economic ntr-un proces de consum anterior, este solicitata, n special prin schimb sau repartitie, sa contribuie direct si indirect la sustinerea procesului de productie: 1. Plati pentru contributia directa (sau cheltuieli de participare directa); 2. Plati pentru contributia indirecta (cheltuieli pentru scoaterea de valoare sau de punere n functiune a elementelor structurii economice). Fiecare element material, intern sau extern structurii ntreprinderii furnizeaza procesului de productie o gama larga de servicii, gama cuprinsa n conceptul de potent ial economic tip servicii, Pes. ntr-o societate ce doreste o dezvoltare durabila, n procesul de productie se va atrage si potential economic cuprins n deseurile recuperabile eliminate de sistemele economice sau sociale si notat de noi cu simbolul Pedr. Pe de alta parte, societatea nationala, cu institutiile sale specifice (de nvatamnt, cultura, cercetare, administratie, aparare, sanatate etc.), precum si institutiile care intra n subsistemul macroeconomiei (banci, societati de asigurare, transporturi, telecomunicatii, ministere cu profil economic sau chiar guvernul n totalitatea sa), sprijina direct si indirect procesul de productie.
Societatea nationala o a doua sursa
Mondoeconomia, o sursa speciala Mediul sursa primara

De retinut!
Transferul de intrare pentru productie atrage de aici produse si servicii ce contin potential tip societate, Ps. Pentru acest potential, sistemul economic fie nu plateste nimic, fie plateste partial imediat sau n viitor, de fiecare data nregistrnd un avantaj evident! n mod similar se pune problema si n cazul societatii mondiale si, n perspectiva, n cazul cosmoeconomiei. Din aceste sisteme, ntreprinderea primeste potential economic repartizat financiar, prin credit, donatii, direct sau prin economia nationala. Si aici pot sa apara intrari gratuite sau la un pret redus (informatii culturale, tehnice, economice transmise prin publicatii sau emisiuni radio si TV prin satelit etc.). Dar furnizorul primar si permanent ramne mediul natural nconjurator. Pe lnga contributia esentiala la realizarea procesului de consum cnd s-a format structura firmei, mediul alimenteaza gratuit sau la un pret redus firma cu intrari absolut indispensabile (lumina, caldura, oxigen, apa, minereuri, flora si fauna salbatica etc.).
Transferul de intrare aduce att potential cu efecte favorabile sistemului economic, ct si potential care afecteaza negativ procesul de productie. Astfel, mediul natural transfera potential sub forma de furtuni, inundatii, cutremure, virusi etc. Si societatea poate transfera catre procesul de productie produse otravite, cum sunt educatia necorespunzatoare a personalului, ingerinte politice, miscari sociale etc. Aspecte similare se pun si n legatura cu transferurile din propria structura a firmei (materiale degradate, utilaje dereglate, personal indisciplinat, informatii depasite etc.). Contracararea acestor transferuri negative presupune utilizarea unei parti din rezultatele productiei pentru corectarea intrarilor cu efect nefavorabil productiei. Va fi nca un prilej de a diminua suportul fizic real al valorii, P er. Transformarea tip productie Intrarile aduse din diferite surse sunt supuse unor diverse operatiuni de transformare. Daca avem n vedere materiile prime, ele vor fi taiate, croite, topite, asamblate, macinate, combinate etc. Potentialul cu care vine forta de munca este transformat n miscare adecvata conducerii si folosirii uneltelor, n managementul locurilor de munca si activitatilor concrete, n proiectare etc. Transformari adecvate se aplica si celorlalte tipuri de intrari provenite de la utilaje, fondul de informatii sau din mediul natural si societate.
Atentie! Ciuperci otravitoare!
Paleta actiunilor de transformare
Totul este ca aceste transformari sa fie subordonate informatiei de produs si operatiunilor de conservare a rezultatelor actiunilor de transformare n entropia joasa a produselor destinate unui viitor consumator. Conservarea tip productie
Produse si fum
Rezultatele actiunilor de transformare sunt conservate sub forma a doua iesiri: produsul si pierderile entropice. Totodata, potentialul economic conservat n produs va fi dirijat spre cele trei dimensiuni principale ale produsului, cant itativa, q, calitativa, k, fiabilitate sau timp de rezistenta a nsusirilor calitative, t. Procesele primare de transformare-conservare sunt redate n figura nr. 9.2.
Figura nr. 9.2
Atentie la pierderi!
Fortele ecocmpului vor determina calitatea transformarii-conservarii de potential n produs, reliefata prin indicele a pt1. Pierderile entropice, a doua componenta a iesirilor, depinde att de actiunea Legii entropiei, ct si de calitatea structurii economice a sistemului ntreprindere. Daca aceasta calitate scade (ca urmare a uzurii fizice si morale a elementelor sale sau ca urmare a aspectelor de dezorganizare), atunci marimea pierderilor este n crestere.
Este asemanator cu desfasurarea unei activitati de tractiune; dimensiunea lucrului mecanic depinde att de forta, de spatiul parcurs, ct si de cosinusul unghiului de aplicare a fortei respective. Lipsa de organizare n productie este similara cu cresterea unghiului de aplicare a fortei din exemplul dat, crestere care face ca factorul "cosinus" din relatia lucrului mecanic sa tinda spre zero! Transferul iesirilor
Filantropia procesului de productie
Prin acest proces primar, sistemul economic si valorifica rezultatele, trimitnd spre alte sisteme iesirile sale utile si pierderile. Produsele sunt trimise prin intermediul pie tei spre sistemele economice, sociale sau ale mediului aflate n starea de consum (inclusiv spre sistemul economic n cauza). Si aici vom ntlni transferurile naturale, repartitia si schimbul. Recunoasterea potentialului conservat n produs nu este un lucru usor; exista riscul ca o parte din acest potential sa nu fie recunoscut sau cumparatorul sa nu plateasca. Cnd este vorba de transferul pierderilor entropice, acesta se face n mare parte prin eliberarea n mediu sau societate fara protectie. n ultimul timp, firmele vinovate pierd parti din potentialul conservat n produse prin plata unor amenzi sau penalizari, pe lnga contributiile tot mai mari pentru refacerea si protectia mediului. 9.3 Caracteristicile generale ale modelului productiei Privit n ansamblu, procesul de productie este un proces entropic (risipitor), coeficientul de transformare -conservare-transfer fiind subunitara:
Relatia 9.2 a pt 1 = (Pt0 E+d) / Intrari totale, Pt0 < 1
Reduceri, reduceri, reduceri de potential
Intrarile totale, Pt0 sunt afectate de pierderile entropice determinate de actiunea legii entropiei. La aceste pierderi obiective se adauga pierderile datorate calitatii reduse a elementelor structurii ntreprinderii si rolului redus al ecocmpului ce nconjoara ntreprinderea (influenta redata prin entropia nalta, E+d). Dupa iesirea din procesul de productie, se cedeaza o parte din potentialul economic conservat n produs, Pep, pentru autoalimentarea sistemului economic respectiv, furnizarea de potential pentru mediu Pe m si societate, Pem, s, e.
n sens influenteaza si formarea de stocuri (impuse de regulile desfacerii sau de imposibilitatea vnzarii) si soldul Export/Import Acestea reduc potentialul economic din produse care merge mai departe spre procesul de consum (vezi fig. nr. 9.3). Figura nr. 9.3
Societatea M O N D I A L A
MEDIUL NATURAL NCONJURATOR SOCIETATEA NATIONALA

E+ d
Pn Ps Pe m, s, e Import Pe s Productie a p t1
Consum
Pe p
Stocuri Export
Producator
O prima parte
Modelul productiei redat n fig. nr. 9.2 se va integra n Modelul general al teoriei valorii-entropie. Sunt cuprinse majoritatea legaturilor de intrare-iesire (transferurile de intrare si de iesire), rezultatele transformarii-conservarii, precum si efectul actiunii legilor Naturii.
CAPITOLUL 14
DECIZIILE FINANCIARE PRIVIND PROCESUL DE PRODUCTIE
CUPRINS 14.1 14.2 14.3 14.4 Procesul de productie Proiectarea financiara a activitatilor de productie Deciziile financiare privind productia Alte decizii financiare privind activitatile legate de productie. Planul de afaceri 14.5 Managementul financiar 14.6 Activitati tutoriale
CONCEPTE Starea de productie Transformarea - conservarea de potential economic n produse Informatiile financiare privind platile, rezultatele financiare si ncasarile Concordanta economica si tehnica a structurii de productie Costuri de exploatare, medii si marginale Preturi de vnzare, de echilibru Profit brut, net; Rentabilitatea economica, financiara Decizii financiare privind productia Planul de afaceri
FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI Pentru economistul financiar , realizarea functiei autorizarea repartitiei presupune, n primul rnd, asa cum am prezentat si n capitolele precedente, cunoasterea tipurilor de activitati economice care se ncadreaza n procesul de PRODUCTIE din ntreprindere. n al doilea rnd, functia respectiva impune cunoasterea n detaliu a modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare ale acestor activitati. Numai dupa ndeplinirea acestor conditii, economistul financiar poate autoriza rep artitia financiara pentru procesul de productie, trecnd, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale (manageriale) legate de acest proces complex. Sa parcurgem mpreuna exercitarea acestei functii financiare n legatura cu activit atile tip productie. 14.1 Procesul de productie Structura economica a ntreprinderii, formata dupa complexul si costisitorul proces de consum, este "ncarcata" cu valoare (potential) si asteapta nceperea procesului de transformare-conservare, specific productiei. Asa cum am precizat n capitolul 1, conform teoriei valorii bazate pe entropie joasa, procesul de productie presupune scoaterea potentialului conservat n elementele structurii economice si transformarea-conservarea lui n produs, cu pierderile specifice unei transformari de natura entropica.
Productia - un proces de transformare conservare
A. Comportamentul structurii economice n procesul de productie Daca, n starea de consum, fiecare element acumula potential prin activitati specifice (de investitii, aprovizionare, scolarizare, cercetare, refacerea mediului etc.), procesul de productie presupune o transformare de tipul cedare de valoare (potential) pentru a fi conservata n produse. Capacitatea de a face servicii, formata prin procesul de consum, este pusa n exploatare: Mijloacele fixe presteaza servicii de transformare fizica, de transport, de depozitare, masurare etc.;
Mijloacele circulante pun la dispozitia transformarii nsasi substanta din care sunt formate sau numai unele nsusiri; Personalul aduce servicii de transformare fizica si de conducere a proceselor; Fondul de informatii contribuie cu servicii ca tehnologie, proiecte, organizare, studii de conjunctura, informatia de produs etc.; Mediul nconjurator aduce substanta, energie si informatie.
Gama de servicii consumate de procesul de productie
Procesul de productie beneficiaza direct si indirect de servicii din partea ntregului mediu, precum si de servicii ale societatii umane, n general. Conform teoriei valorii bazate pe entropie joasa, transformarea si conservarea specifice productiei au loc cu pierderi, conservarea utila de potential (valoare) fiind mai mica dect intrarile n procesul respectiv: Relatia 14.1 Pep = X x a unde: P ep = potentialul conservat n produs; X = potentialul intrat n procesul de productie; a = coeficientul de transformare si conservare utila (a < 1).
Riscurile utilizarii valorii tip servicii
Pentru managerul firmei (dar si pentru serviciul financiar) prezinta un interes deosebit cunoasterea modului n care valoarea tip servicii, conservata n structura economica, se poate utiliza n timp. n multe cazuri aceasta valoare se pierde n mediul nconjurator daca purtatorul sau nu este utilizat corect, intensiv si eficient n procesul de productie. Fenomene ca uzura morala, actiunea distructiva a unor fenomene naturale, indisciplina n munca, fenomene sociale ca somajul etc. fac ca parte din potentialul tip serviciu, cu care structura intra n productie, sa se piarda n mediu, alaturi de pierderile entropice obiective. Riscul nu se opreste aici. El continua sa ameninte conservarea utila de valoare, daca aceasta conservare se face n produse respinse de piata sau la un nivel valoric superior pretului de echilibru (vezi figura nr. 14.1).
Figura nr. 14.1
B. Activitati economice Procesul de productie presupune realizarea n ntreprindere si n afara sa a unei game de activitati:
Activitati specifice procesului de productie
1. Activitatea de transformare - conservare tip productie; 2. Activitatea de conducere (managem ent); 3. Activitatea de aprovizionare si desfacere (marketing). Toate aceste activitati si aduc contributia la definitivarea conservarii de valoare n produse si la recunoasterea de catre piata (consumatori) a potentialului economic cuprins n rezultatele productiei. Activitatile economice precizate mai sus solicita, n scopul desfasurarii lor, repartitia financiara de tipul II (vezi capitolul 6) si adoptarea de decizii financiare adecvate.
FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind procesul de productie presupune determinarea ntregii game de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6). Fenomenul financiar previzionat trece, n mod obligatoriu, prin mai multe etape de simulare, pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din punctul de vedere al exigentelor financiare si al indicatorilor de eficienta economica.
14.2 Proiectarea financiara a activitatilor de productie
Informatiile financiare specifice productiei
Avnd n vedere importanta acestor activitati, totalitatea datelor ce le caracterizeaza din punct de vedere cantitativ si calitativ sunt supuse analizei informationale de catre serviciul financiar al firmei. n urma acestei analize se obtin informatiile financiare specifice productiei: - ym = informatii financiare metodologice; - yp = plati financiare pentru potentialul atras n procesul de productie; - yi = ncasari, ca expresie baneasca a valorii recunoscute de piata pentru rezultatele productiei. Aceste informatii sunt utilizate n proiectarea financiara a deciziilor de repartitie financiara care precede productia.
A. Informatiile financiare ym Determinarea informatiilor cantitative este precedata, ca si n cazul procesului de consum, de stabilirea cadrului metodologic si legislativ care reglementeaza alimentarea cu valoare a productiei si valorificarea pe piata a produselor. n acest scop sunt consultate legile financiare, legile care reglementeaza managementul firmei si contactele sale cu piata, studiile tehnice, tehnologice si organizatorice privind productia, stiinta economica privind cererea si oferta, costurile si preturile, circulatia monetara si banii etc. Informatiile financiare ym aduc muncii financiare cadrul juridic, dar si metodologic , pentru repartizarea eficienta de valoare n productie, pentru calcularea si interpretarea costului si preturilor, pentru stabilirea indicatorilor de eficienta si, n final, pentru adoptarea de decizii financiar - monetare privind activitatile economice specifice productiei.
Sursele de date pentru informatiile tip ym
B. Platile financiare yp Prin aceste informatii, serviciul financiar determina platile imediate pentru potentialul cedat de structura economica ( yp c, costul sau cheltuielile aferente veniturilor), precum si platile ulterioare din rezultatele financiare pentru elementele structurii, dar si pentru societate si mediul nconjurator, n general (ypr).
Costul contributie cu valoare
Modelul contributiei cu valoare tip servicii
Pentru a determina platile corespunzatoare costului, trebuie avut n vedere mecanismul concret de transfer de valoare din structura economica n produs. n general, serviciile structurii presupun o contributie directa la obtinerea de valoare prin cedare de energie (personalul, mediul), de substanta (mijloacele fixe si circulante, mediul), de informatie (fondul de informatii, mediul, societatea, personalul), precum si o contributie indirecta, a unui element prin intermediul celorlalte. Astfel, scoaterea de potential din mijloacele fixe este posibila numai prin utilizarea unei cantitati de energie dar si de informatie tehnica cedate de elementele active circulante, personal, informatii, ca o contributie indirecta a acestor elemente la obtinerea de valoare. Avnd n vedere acest model (vezi figura nr. 14.2), platile pentru cedarea de potential (valoare) se clasifica n: 1. Plati pentru contributia directa (sau cheltuieli de participare directa); 2. Plati pentru contributia indirecta (cheltuieli pentru scoaterea de valoare sau de punere n functiune a elementelor structurii economice).
Figura nr. 14.2
Contributia la obtinerea profitului
Un alt principiu de care trebuie tinut cont se refera la faptul ca o parte din contributia cu potential la procesul de productie nu presupune o plata imediata (deci nu se transforma n costuri), ci alimenteaza rezultatele financiare (profitul). Conform teoriei valorii bazate pe entropia joasa, aceasta contributie apartine mediului nconjurator, care furnizeaza entropie negativa (joasa), iar n unele cazuri, si randamentului de utilizare a serviciilor structurii economice (vezi Cadrul 14.1).
Cele d oua categorii de concordante
Aceasta grupare a platilor (cheltuielilor) permite serviciului financiar o analiza crit ica si o corectare a intrarilor de potential n sfera de productie. Astfel, se impun doua categorii de concordante ntre necesitatile reale ale procesului de productie si intrarile de potential: Concordanta valorica (CV) ntre pretul serviciului propus ntreprinderii n conditii de monopol, specula, inflatie (P1) si pretul real, de echilibru (Pe). O situatie normala se nregistreaza n cazul n care CV = 1; atunci cnd CV>1, cheltuielile de productie cresc, reducnd efectele financiare favorabile (vezi figura nr. 14.3).
Cadrul 14.1 Mijloacele fixe: - platile (1) sunt reprezentate de amortizare; - platile (2) se refera la cheltuielile cu energia de punere n functiune, reparatii, ntretinere etc. Mijloacele circulante: - platile (1) pentru materiile prime, materialele intrate direct n substanta produselor; - platile (2) pentru transport, depozitare, conditionare, asigurare etc. Personalul firmei: - platile (1) pentru munca efectiva n procesele efectorii si de conducere; - platile (2) pentru stimulare suplimentara, asigurare, perfectionare etc. Fondul de informatii: - platile (1) pentru amortizarea activelor necorporale; - platile (2) pentru protectia, asigurarea, multiplicarea informatiilor. Mediul: - platile (1) sunt la un nivel redus fata de contributia sa directa cu entropie joasa si se refera la platile facute cu refacerea mediului; - platile (2) sunt pentru protejarea mediului, atragerea de substanta, energie si informatii direct din mediu. Societatea: - platile (1) pentru servicii date ntreprinderii de societate (informatii, personal calificat, protectie etc.); - platile (2) pentru functionarea de ansamblu a societatii. Concordanta tehnica (CT) ntre capacitatea efectiva de a presta servicii a elementelor structurii economice si nevoia de servicii a procesului de productie. Pentru costuri si rezultate, nivelul cel mai bun se obtine cnd CT = 1. Scaderea sub 1, dar si depasirea unitatii duc la cresterea costului si reducerea profitului (vezi figura nr. 14.3).
De la neconcordanta la corectare
Concordanta tehnica poate fi nerealizata nca din faza de investitie, daca se introduc n structura economica elemente cu capacitate de servicii neadecvata (mai mare sau mai mica dect cea prevazuta n proiect). Dar aceasta concordanta se modifica si pe parcursul exploatarii. Ea devine subunitara, prin uzura fizica si morala a structurii economice si supraunitara, prin reducerea cererii de produse si utilizarea insuficienta a capacitatii firmei. Pe baza acestor analize, serviciul financiar va exercita influenta sa de corectare, att asupra concordantei valorice (neaviznd cumpararea de potential la preturi exagerate), ct si asupra concordantei tehnice (neaviznd proiectele de executie necorespunzatoare).
Figura nr. 14.3
Concordanta tehnica
Informatia ypc n urma acestor actiuni, informatia ypc, (plati corespunzatoare costului), determinata pe baza de nsumare de cheltuieli (plati) pentru contributia elementelor structurii economice cu potential, devine: Relatia 14.2 ypc = Dc Df unde: Dc = devizul de calcul al costului; Df = corecturile impuse de serviciul financiar.
Calcularea devizului costului este atributia altor servicii dect cel financiar si se studiaza la alte discipline, rolul nostru fiind de a prelua critic informatiile respective n sensul relatiei (14.2). n decizia privind pr oductia, informatia ycp are mai multe componente: cheltuieli aferente veniturilor din activitatea de baza; cheltuieli aferente veniturilor din alte activitati; cheltuieli suportate direct din venituri (din profitul brut).
Componentele informatiei de tipul ycp
Serviciul financiar este interesat si de alte clasificari ale platilor pentru cedarea de valoare. Astfel, se urmareste clasificarea cheltuielilor n cheltuieli fixe si cheltuieli variabile . Aceasta clasificare ajuta la fundamentarea informatiilor yp r si yip. Informatia ypr Informatia yp r, plati din rezultatele financiare, reda dimensiunea cstigului obtinut din procesul de transformare-conservare al productiei. Aceasta informatie se consemneaza n decizia financiara sub forma de plati financiare, fie catre propria structura economica aflata n starea de consum (pentru dezvoltare), fie catre procesele din societate si mediu. Calculul efectiv al informatiei yp r se realizeaza pe baza relatiei:
Rezultatele financiare ca plati viitoare
Relatia 14.3 ypr = yip ypc unde: yip = ncasari (venituri) totale din activitatea de baza si alte activitati; ypc = cheltuieli aferente veniturilor din activitatea de baza si alte activitati.
n ntreprindere, informatia ypr se structureaza n: 1. Profit; 2. Accize, taxa pe valoarea adaugata.
C. Veniturile ncasate yi Pentru firma, informatiile yi (ncasari) reprezinta o confirmare, din partea pietei, dar si a societatii, ca potentialul economic conservat n produse este recunoscut pentru cumparare de catre consumatori. Pe masura ce economia nainteaza spre legile pietei, preturile de vnzare se stabilesc, n marea lor majoritate, pe baza negocierilor cu clientii, n calitatea lor de consumatori (figura nr. 14.6): n conformitate cu teoria valorii-entropie, informatia, yip, ncasari corespunzatoare Productiei marfa (PM) sau Productiei exercitiului, este dependenta de raportul dintre oferta (potential economic, tip produs P ep) si cerere (potentialul economic posibil de scos de catre consumatori din produse si conservat n capacitatea lor de a face servicii P es). n faza de realizare a deciziei se nregistreaza si efectul entropic al folosirii serviciilor "scoase" din produse ntr-un viitor proces de productie. Acest lucru determina capacitatea efectiva de plata a consumatorului catre furnizorul de produse sub forma indicatorului Productie marfa vnduta si ncasata (PMV) sau Productie vnduta . Datorita blocajului financiar, n multe cazuri, ntre (PM) si (PMV) exista o diferenta mare, producatorul nereusind sa-si recupereze ncasarile negociate prin contract.
Preturile rezultatul negocierilor
Indicatorii productiei interpretati prin valoa rea entropica
Figura nr. 14.4
n mod normal, excluznd preturile de monopol si cele subventionate, pretul de vnzare apare pe piata ca rezultat al echilibrului dintre cerere si oferta (vezi figura nr. 14.7):
Figura nr. 14.7
Reinterpretarea pretului de echilibru
Echilibrare n sens Walras
Pretul de echilibru (Pe), pentru cantitatea de produse de echilibru (Qe), corespunde momentului de echilibrare ntre cerere si oferta. Acest pret, stabilit pe baza teoriei valorii marginale, are n vedere prognoza consumatorului privind potentialul posibil de scos din produse. Dar, n teoria valorii-entropie, acest nivel nu este marimea finala a valorii. Aceasta marime depinde de nivelul reconservat ntr-un urmator proces de productie sau de consum (nivelul C 1). Daca acest lucru nu are loc la nivelul (C), recunoscut initial de consumator, atunci echilibrul pe piata se reajusteaza n sens Walras (pretul se modifica, devine Pe1 - n figura nr. 14.7, cantitatea Qe ramnnd constanta). Acest nou pret reprezinta platile efectiv ncasate de producator (PMV) si depinde att de consumarea efectiva a produselor (influentata de calitatea produselor si de randamentul procesului de consum), ct si de utilizarea reala a capacitatii consumatorului de a -si valorifica mai
departe potentialul scos din produsele cumparate si consumate (vezi exemplul 14.3). Exemplul 14.3 Discrepanta PM si PMV O firma si determina urmatoarele informatii privind ncasarile (yip ------> PM): - venituri totale din exploatare - venituri financiare - venituri exceptionale Total yip Veniturile efectiv ncasate pe aceeasi perioada sunt de (PM - PMV) sau 20.334 mii lei 2.438 mii lei 40 mii lei 22.812 mii lei 15.341 mii lei 7.471 mii lei 33%.
n cazul n care blocajul ncasarilor nu se rezolva, este clar ca ncasarile efective de 15.341 mii lei vor fi noul pret de echilibru (P e1) pentru produsele vndute. Firma va trebui sa-si diminueze cheltuielile de exploatare, financiare si exceptionale la noul nivel sau va trebui sa consume din capital diferenta neacoperita din ncasari.
Informatia yip are variantele:
Variantele informatiei privind ncasarile
1. Venituri din exploatare; 2. Venituri exceptionale; 3. Venituri din provizioanele constituite anterior. n practica unor ntreprinderi, n special regii autonome, apar si venituri de tipul yin, provenite din subventii de exploatare. Subventiile prognozate rezulta din comparatia cheltuielilor, ypc (mai mari), cu veniturile din exploatare, yi p (mai mici):
Relatia 14.5 yin = ypc - yip
Din relatii valutare, plasamente de titluri, dobnzi etc. provin veniturile financiare de tipul yi n. Calculul lor este dependent de tipul de
venit n parte, de la calculul dividendelor si dobnzilor de ncasat, la prognoza modificarilor de curs favorabile firmei. D. Indicatorii de eficienta ye
Conditionarea deciziei de productie de eficienta
Adoptarea deciziei de productie de catre conducerea firmei si a deciziei de repartitie financiara catre procesul de productie sunt conditionate de nivelul indicatorilor financiari de eficienta, indicatori generalizati sub denumirea de rentabilitate (vezi Cadrul 14.2).
Cadrul 14.2 n sensul teoriei valorii entropice, rentabilitatea reda eficienta procesului de transformare conservare al productiei, fiind o expresie a comparatiei ntre potentialul atras fara o plata imediata si conservat n produs, pe de o parte, si platile imediate facute spre elementele structurii economice, sub forma cheltuielilor incluse n cost. Deci, n conditiile n care procesul de productie este entropic (vezi figura nr. 14.1), iesirile utile fiind mai mici dect intrarile, totusi potentialul introdus n produse (si apoi recunoscut de piata) poate fi mai mare dect platile (cheltuielile) pentru serviciile intrate! Dar nu n toate cazurile! Ca orice activitate umana, si productia trebuie sa traverseze motivarea de tip axiologic, de evaluare prin raportul efect / efort . n legatura cu productia, aceste categorii au urmatorul continut: Efect: 1. Profitul brut;
Motivare de tip axiologic pentru procesul de productie
Corelatia efect / efort n procesul de productie
2. Profitul net; Efort: 1. Cheltuielile aferente activitatilor de productie (costul); 2. Capitalul social, propriu si permanent; 3. Activele fixe si circulante.
Folosind exemplul 14.4, vom prezenta cei mai utilizati indicatori financiari ai eficientei (rentabilitatii) procesului de productie. Exemplul 14.4 Societatea Comerciala "Romprod" S.A. prognozeaza urmatorii indicatori privind activitatea: Capital soc ial Capital propriu Capital permanent Venituri din exploatare Cheltuieli pentru exploatare Rezultatul din exploatare Active fixe si circulante Impozit pe profit 1.500 mil. lei 1.600 mil. lei 1.650 mil. lei 3.500 mil. lei 2.900 mil. lei 600 mil. lei 1.800 mil. lei 270 mil. lei
1. Rata rentabilitatii economice este definita ca raport de eficienta ntre profitul brut (rezultatele din exploatare), Pb, si capitalul permanent (Cp): Re = (Pb / Cp) x 100 = (600 mil. / 1.650 mil.) x 100 = 36%. Deci, prin profitul brut se acopera 36% din efortul financiar facut pentru formarea capitalului permanent al firmei. 2. Rata rentabilitatii financiare are n vedere ca efect profitul net, (Pn), iar ca efort capitalul propriu (Cpr): Rf = (Pn / Cpr) x 100 = (330 mil. / 1.600 mil.) x 100 = 21%. Acest indicator este mai aproape de eficienta reala, profitul net fiind n mai mare masura al firmei, iar capitalul propriu este efortul real al proprietarilor. 3. Rentabilitatea resurselor consumate are n vedere partea din imobilizar ile financiare, proprii si mprumutate, care au trecut pe costuri, ( Qc), ca efort, si profitul net ( Pn): Re = (Pn / Qc) x 100 = (330 mil. / 2.900 mil.) x 100 = 11%.
4. Rata rentabilitatii veniturilor are n vedere cifra de afaceri a ntreprinderii (la pret vnzare - T.V.A.), ca efort, si profitul brut, ca efect: Rv = (Pb / CA) x 100 = (600 mil. / 3.500 mil.) x 100 = 17%. Indicatorii (3) si (4) sunt legati direct de procesul de productie, reflectnd efectiv procesul de transformare-conservare de potentia l n produse. n practica se mai pot calcula si rate referitoare la rentabilitatea capitalului social (Pn/Cs), rentabilitatea activelor (Pb/Active fixe + + active circulante) etc. Pentru caracterizarea eficientei activitatii de productie, se pot calcula si indicatorii de efort la 1 leu profit (Ref) : Ref = (S Qc / Pn) = 2.900 mil. / 330 mil. = 8,79 lei / 1 leu profit net si rata veniturilor la 1 leu profit brut (R ev) : Rev = (CA / Pb) = 3.500 mil. / 600 mil. = 5,83 lei venit / 1 leu profit Semnificatia a cestor indicatori devine operanta prin comparatia cu indicatorii similari obtinuti de firma n anii precedenti, cu cei obtinuti de firme concurente sau cu rata dobnzii de pe piata de capital. O alta comparatie ce se impune tot mai mult este comparatia ntre rentabilitatea prognozata (n special rentabilitatea capitalului social) si promisiunile facute sau solicitarile proprietarilor n privinta dividendelor. Rentabilitatea capitalului social trebuie sa asigure plata dividendelor la cota ceruta de proprietari sau promisa de firma pentru cumparatorii de actiuni.
Comparatia ntre rezultate si promisiuni
FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA A DECIZIILOR ECONOMICE
Realizarea procesului de productie presupune o fundamentare din punct de vedere financiar sub forma adoptarii de decizii financiare care sa aduca valoarea spre productie si sa valorifice optim pe piata produsele obtinute.
Serviciul financiar al ntreprinderii va nfaptui aceasta functie prin fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiare specifice procesului de productie.
14.3 Deciziile financiare privind productia
Balansarea platilor cu ncasarile
Informatiile financiare privind veniturile (ncasarile), yi, informatiile financiare privind platile (cheltuielile si rezultatele financiare), yp, conditionate de nivelul optim al eficientei, ye, se reunesc n decizia financiara privind productia. Aceasta decizie cuprinde trei sub-decizii: decizia de exploatare, decizia veniturilor si cheltuielilor financiare, decizia veniturilor si cheltuielilor exceptionale: I. Decizia de exploatare
VENITURI (yi) 1. Venituri din exploatare
Total yi
CHELTUIELI-PLATI (yp) 1. Cheltuieli pentru exploatare 2. Rezultate din exploatare - profit (+) - pierdere (-) Total yp
II. Decizia veniturilor si cheltuielilor financiare VENITURI (yi) 1. Venituri financiare CHELTUIELI (yp) 1. Cheltuieli financiare 2. Rezultate - profit (+) - pierdere (-) Total yp
Total yi
III. Decizia veniturilor si cheltuielilor exceptionale VENITURI (yi) 1. Venituri exceptionale CHELTUIELI-PLATI (yp) 1. Cheltuieli exceptionale 2. Rezultate - profit (+) - pierdere (-) Total yp
Total yi
Aceste decizii (I, II, III) sunt cuprinse n prima parte a bugetului general al firmei, ca Decizie financiar-monetara privind procesul de productie. n faza de realizare, deciziile I, II, III devin, prin completarea cu date efective, referitoare la productia livrata, indicatorul productie marfa vnduta si ncasata: IV. Decizia PMV VENITURI (yi) CHELTUIELI-PLATI (yp) 1. Venituri ncasate 1. Cheltuieli aferente veniturilor ncasate 2. Rezultatul perioadei - profit (+) - pierdere (-) Total yi Total yp 14.4 Alte decizii financiare privind activitatile legate de productie n practica financiara din alte tari, bugetul exploatarii (productiei) este structurat pe bugete legate de centre de decizie sau centre de profit. Astfel, n Franta, bugetul exploatarii cuprinde: I. Bugetul activitatii de vnzare II. Bugetul productiei III. Bugetul aprovizionarii IV. Bugetul activitatii de administrare V. Bugetul cheltuielilor si veniturilor financiare Asamblarea lor n decizia financiara a procesului general de productie se face prin intermediul bugetului vnzarilor, acestei activitati revenindu-i rolul de a consemna ncasarile totale corespunzatoare cifrei de afaceri (C.A.). Restul bugetelor, cu exceptia bugetului corespunzator veniturilor si cheltuielilor financiare, consemneaza doar nivelul cheltuielilor, acestea fiind acoperite din diferenta: C.A. - cheltuieli de desfacere si promovare a vnzarilor (vezi figura nr. 14.9).
Structura bugetelor destinate productiei
Figura nr. 14.9

BUGETUL VNZARILOR
O astfel de abordare favorizeaza conducerea activitatilor respective prin metoda si exigenta bugetelor si corespunde mai bine nclinatiilor comerciale ale unei firme ce actioneaza n conditiile economiei de piata. PLANUL DE AFACERI O decizie financiara specifica ntreprinderilor mici si mijlocii, aflate n faza de nfiintare sau de dezvoltare, se refera la Planul de afaceri . Acest plan cuprinde: A. Prezentarea generala: 1. Prezentarea agentului economic; 2. Prezentarea afacerii. B. Analiza pietei: 1. Prezentarea produsului nou; 2. Prezentarea segmentului de piata; 3. Redarea strategiei de comercializare. C. Organizarea activitatii economice: 1. Prezentarea conditiilor de lucru/organizare; suprafete productive; echipamente; materiale; 2. Conducerea firmei; 3. Personalul D. Bonitatea firmei: 1. Situatia financiara curenta; 2. Proiectarea financiara prin Bilant contabil previzio nat, prin Cont de profit s i pierderi previzionat si prin Fluxul de lichiditate previzionat (cash-flow), precum si Riscurile posibile ce pot influenta rezultatele viitoare. Pe baza prevederilor de mai sus, se accepta sau nu decizia de repartitie financiara refer itoare, pe de o parte, la activitatile de investitii (formarea firmei) si, pe de alta parte, la activitatea economica de productie (comercializare). I. Decizia de finantare respecta procedeele de proiectare specifice investitiilor (vezi capitolul 8) avnd n vedere:
Decizie specifica firmelor mici si mijlocii
Decizia de finantare a dezvoltarii
- necesarul de fonduri pentru teren, spatii, dotari cu utilaje (ycp) = 45 mil. lei; - surse de finantare proprii, yv p (20 mil. lei) si credite (25 mil. lei), yvn; - indicatori de eficienta: termen de recuperare, rata interna de rentabilitate, valoarea neta actualizata.
yv 1. Surse proprii 2. Credite Total
20 mil. 25 mil. 45 mil.
yp 1. Valoarea investitiei 45 mil. 45 mil.
Decizia financiara pentru productie
II. Decizia financiara a productiei. Aceasta decizie se apropie de structura bugetului exploatarii structurii de productie. Va cuprinde informatiile, yip, venituri din vnzari pe trimestre si anual, informatiile privind cheltuielile de exploatare si profit, yp, precum si indicatorii de eficienta, ye (rata rentabilitatii, punctul critic al rentabilitatii, indicatorii de lichiditate, rata de acoperire a dobnzilor). Tr. I 30.000 20.000 10.000 4.500 5.500 2.000 3.500 1.100 2.400 2.400 Tr. II 35.000 23.000 12.000 5.400 6.600 2.500 4.100 1.400 2.700 5.100
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
yi si yp Venituri din vnzari Costuri de productie Profit brut Impozit pe profit Profit net Dividende platite Profit nerepartizat Dobnzi scadente Profit disponibil Profit disponibil cumulat
Partea financiara a planului de afaceri mai cuprinde Fluxul de numerar previzionat, Bilantul previzionat etc. 14.5 Managementul financiar Asa cum am stabilit n cadrul Capitolului 4, Finantele ntreprinderii studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a activitatii financiare la managementul general al firmei. Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are posibilitatea de a infl uenta ntreaga activitate a ntreprinderii. Se realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare: Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative. n procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor financiare privind procesul de productie sunt aplicate procedee diverse de alocare de fonduri n functie de specificul firmei si al elementelor sale constitutive, de cerintele pietei etc.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE Alocarea corecta de valoare pentru procesul de productie are o mare influenta asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru n concordanta cu exigentele repartitiei financiare, cu comportamentul elementelor din structura firmei, cu interesele dezvoltarii ntreprinderii si, n mod deosebit, cu nivelul indicatorilor de eficienta. Utilitatea financiara a indicatorilor de eficienta, ye, consta n fundamentarea interventiei de corectare a procesului de productie, n sensul ncadrarii transformarii - conservarii de potential economic n produse, n limitele unei eficiente normale, corespunzatoare pietei si solicitarii proprietarilor. Directiile de actiune vizeaza att restrngerea platilor imediate pentru servicii (ypc) si mbunatatirea indicatorului de transformare conservare (a) , ct si aducerea deciziei de productie (Cifra de afaceri, C.A.) ct mai aproape de capacitatea de producti e proiectata sau maxim posibila (vezi figura nr. 14.8). Daca nivelul informatiilor ye corespunde acestei exigente, serviciul financiar trece la adoptarea si realizarea de decizii financiar - monetare privind productia.
Directii de interventie pentru corectare
Figura nr. 14. 8
Efectul de crestere a eficientei (efectul de levier)
Accelerarea functiei rezultatelor financiare
Pentru a influenta n mod favorabil nivelul eficientei economice (n special prin sporirea profitului), managerul firmei, la sugestia serviciului financiar, trebuie sa ntreprinda masuri de ordin tehnic, economic, social etc. Aceste masuri pot avea ca efect o accelerare a
Actiuni cu efect de levier
functiei rezultatelor financiare, comportndu-se ca o veritabila prghie (levier) de sporire a profitului. n practica economica, se cunosc mai multe directii de actiune cu efect de levier: cresterea productiei; sporirea dotarii cu active fixe (cresterea gradului de tehnicitate); reducerea cheltuielilor variabile si fixe. 1. Cresterea volumului productiei (Q) se manifesta ca un factor de crestere liniara dar si accelerata a profitului (prin actiunea asupra nivelului cheltuielilor fixe pe unitatea de produs). Pentru a reda factorul de accelerare a functiei profitului, pornim de la relatia tip functie:
Relatia 14.6 Pr = f { Q [ P - ( V + F/Q)] } unde: Pr reprezinta profitul total al firmei; Q = cantitatea previzionata; P = pretul de vnzare unitar previzionat; V = cheltuielile variabile pe produs; F = cheltuielile fixe pe total firma. Daca paranteza mare din relatia (14.6) reprezinta profitul pe unitatea de produs (notat cu p), atunci factorul care accelereaza functia profitului se determina prin derivarea functiei respective: Relatia 14.7 Pr = [(Q + h)p - Qp] / h = hp/h = p unde: Pr reprezinta derivata nti a functiei profitului, Pr = f (Qp); h = cresterea productiei fata de o cantitate data, Q; p = profitul pe unitatea de produs. Din relatia (14.7) rezulta ca factorul de accelerare este reprezentat de profitul pe produs, determinat, la rndul sau, si de cresterea cantitatii de produse fabricate (vezi exemplul 14.5.) Exemplul 14.5 O firma produce 100.000 bucati din produsul A; ea previzioneaza sa vnda aceste produse cu 2 mii lei (P), cu un cost reprezentat de 1,2 mii lei pe produs, cheltuieli variabile (V) si 40.000 mii lei, cheltuieli fixe totale (F). Cercetnd piata, firma considera ca poate mari productia la 120.000 buc. (Q + h).
Profitul posibil la nivelul productiei de 100.000 buc. (Q) este: Pr0 = 100.000 [2 - (1,2 + 40.000/100.000)] = 100 000 [2 - 1,6] = = 40.000 mii lei Profitul previzionat n cazul cresterii productiei la 120.000 buc. va fi: Prn = 120.000 [ 2 - (1,2 + 40.000 / 120.000)] = 120.000 [ 2 - 1,5] = = 60.000 mii lei. Din aceasta suma, cresterea reprezinta 20.000 mii lei si se datoreaza: Cresterii productiei = 20.000 buc. x 0,40 profit/buc = 8.000 mii lei; Reducerii cheltuielilor fixe pe produs = 120.000 buc x (0,4 - 0,3) = = 12.000 mii lei. 2. Cresterea dotarii cu active fixe. Dotarea suplimentara cu mijloace fixe de nalta tehnicitate determina efecte economice cu urmari directe si indirecte asupra rezultatelor financiare ale firmei. Astfel, prin dotarea suplimentara cu active fixe se maresc cheltuielile fixe (amortizare) si, n mod logic, se reduc cheltuielile variabile (salarii). Daca recurgem la datele din Exemplul (14.5), coeficientul de crestere (levier) va avea n vedere o crestere a cheltuielilor fixe (F) de la 40.000 mii lei la 50.000 mii lei si o reducere a cheltuielilor variabile pe produs de la 1,2 mii lei la 1,1 mii lei. Relatia 14.8 Cl = Q (P - V ) / [Q (P - V) - F ] Coeficientul de l evier (Cl) datorat dotarii suplimentare cu active fixe se modifica de la cel actual: Cl0 = 100 000 (2 - 1,2) / [100 000 ( 2 - 1,2) - 40 000] = 2,00 la cel posibil: Cln = 100 000 (2 - 1,1) / [ 100 000 ( 2 - 1,1 ) - 50 000] = 2,25 3. Reducerea cheltuielilor. Masurile directe de reducere a cheltuielilor cuprinse n cost, fixe si variabile, au cele mai importante efecte de accelerare a functiei profitului, efectul de levier fiind evident. Folosind tot relatia (14.6), putem determina modificarea functiei profitului datorata scaderii cheltuielilor variabile (la 1,0) si a celor fixe (la 35 000 mii lei): Prm = 100.000 [ 2 - ( 1,0 + 35.000/100.000] = 65.000 mii lei cresterea fata de situatia de plecare (Pr = 40.000) fiind de 15.000 mii lei.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA INTERESELOR O asemenea functie manageriala este necesara, n mod deosebit, pentru conducerea ntregului proces de productie. Managerul firmei intra, aproape permanent, n conflict cu piata, cu personalul firmei, cu proprietarii, n legatura cu satisfacerea intereselor acestora si chiar n legatura cu starea generala a firmei. n vederea realizarii functiei motivationale respective, managementul financiar asigura utilizarea corespunzatoare a fondurilor financiare si transferul real de valoare n produsele obtinute. Adoptarea deciziei financiar-monetare privind procesul de productie ridica problema corelatiei dintre platile prognozate sau efectiv realizate si transferul de potential economic din elementele structurii ntreprinderii catre produs, pe de o parte, si dintre aceste plati si recunoasterea nivelului valorii din produse de catre piata, pe de alta parte. Prima corelatie pune n discutie exigenta repartitiei financiare n legatura cu potentialul economic (valoare) transferat, prin procesul de productie, spre produs. Astfel, conform teoriei valorii bazate pe entropie joasa (vezi Relatia 1.1. din capitolul 1), intrarea de potential n productie se face sub formele: Pes, Pn, Ps, Pedr. Potentialul economic tip servicii, Pes, este scos de repartitie din elementele structurii economice si conservat n produs; pentru acest potential, serviciul financiar face plati cuprinse n cost, la nivelul ypc. Pentru a nu afecta pretul si etalonul monetar , trebuie ca ntre potentialul economic scos din structura firmei si platile facute catre aceste elemente (sub forma de salarii, amortizare, cheltuieli materiale etc.) sa se realizeze o egalitate. Pentru a realiza egalitatea Pes = ypc, serviciul financiar trebuie sa pledeze pentru o repartitie bazata pe principiile specifice unei activitati economice eficiente: cresterea salariilor se permite numai pe baza cresterii productivitatii muncii; amortizarea trebuie corelata cu gradul de utilizare a mijloacelor de productie; cheltuielile mate riale se fac n limita anumitor consumuri specifice optime etc. Daca Pes > ypc, atunci o parte din potentialul cedat produsului se transforma n rezultate financiare, ypr; n schimb, atunci cnd Pes < ypc, are loc o redistribuire de potential economic de tip rezultate financiare spre cheltuieli cu salarii, amortizare, materiale etc. Potentialul natural, Pn si potentialul social, P s, cuprinse n formula de intrare spre procesul de productie, se refera la atragerile directe, fara plata, sub forma de energie, lumina, minerale (n cazul Pn) si sub forma de servicii neplatite de la societate (calificarea personalului, cultura, protectie, informatii etc.).
Corelatia pret / transfer efectiv de potential
Corelatia plati / potential economic transferat
Respectarea principiilor repartitiei
Corelatia potential atras / plati financiare viitoare
Potential economic recuperat din deseuri
O parte importanta din aceste tipuri de potential a intrat n continutul valoric al structurii de productie prin intermediul procesului de consum anterior productiei si se afla n continutul potentialului P es. n cazul acestor surse de potential, serviciul financiar trebuie sa realizeze o corelatie ntre potentialul atras, direct si indirect si platile viitoar e ce se vor face din rezultatele financiare catre mediu si societate, P em,s, urmarindu-se o apropiere a platilor de aportul mediului si al societatii la procesul de productie din firma respectiva. n conditiile respectarii principiilor dezvoltarii durabile, firma poate avea ca intrare n procesul de productie si potentialul economic recuperat din deseuri, din valoarea reziduala a activelor, P edr. Serviciul financiar va avea grija ca nivelul acestui potential sa fie corect valorificat, urmarind veniturile din valorificarea deseurilor si nivelul cheltuielilor de casare, dezmembrare etc. Daca corelatia plati valoare transferata se realizeaza corect, atunci partea de plati a deciziei privind procesul de productie va avea un nivel acceptabil si o structura corecta si favorabila rezultatelor financiare: ypc + ypr = Pe s + Pn + Ps + Pe dr; ypr >/= (Pn + Ps + Pedr) Cealalta corelatie, ntre potentialul introdus n produse si valoarea recunoscuta de piata (ncasarile yi), pune, de asemenea, probleme serviciului financiar. n primul rnd, trebuie ca nivelul platilor, yp, sa fie recunoscut de piata sub forma ncasarilor din valorificarea productiei, yip. n caz ca nu se realizeaza acest lucru, firma va solicita subventionarea produselor sale, din fonduri financiare din afara ntreprinderii sau si va reduce substantial nivelul rezultatelor financiare, acestea putnd deveni negative (pierderi), afectnd capitalul propriu. ncasarile din valorificarea productiei (yi corespund p) componentelor partii drepte a relatiei (1.1, din capitolul 1). Aceste ncasari, la nivelul potentialului economic tip produs, Pep, corespund cu destinatiile sale viitoare pe care i le dau procesul de consum si cel de productie ce urmeaza: yi p = Per + Pem,s + Dr + Dnr
Relatia 14. 9
Corelatia potential din produs / pretul pietei
Relatia 14.10 unde: Per reprezinta nivelul valorii reale a produsului, sub forma capacitatii de plata reusita de cumparatorul produsului respectiv prin valorificarea serviciilor scoase ca urmare a consumarii acestui produs si valorificarii serviciilor n cauza ntr-un proces de productie viitor;
Pem,s = potential economic cedat mediului si societatii pentru sustinerea sub-proceselor de productie si de consum din aceste sisteme; Dr = deseuri care cuprind potential economic recuperabil pentru a fi reintrodus n procesele de productie viitoare; Dnr = deseuri care cuprind potential economic nerecuperabil, cu efect poluant asupra mediului, societatii, economiei. Este clar ca, ntr-o economie concurentiala, nivelul ncasarilor din valorificarea productiei, yip, va depinde de forta cu care actioneaza pe piata factorii angrenati n mecanismul valorii, producatorul, consumatorul, mediul, societatea. n conditiile n care producatorul pierde pozitia dominanta, ncasarile vor tinde spre nivelul capacitatii de plata a consumatorului, la care se adauga potentialul cedat mediului si societatii. Daca produsele sale respecta cerintele dezvoltarii durabile, producatorul poate include n nivelul ncasarilor si potentialul economic cuprins n deseurile recuperabile.
Forta factorilor din mecanismul de obtinere a valorii
FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE n exercitarea activitatii financiare, se impune un mod de lucru prin care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si financiare privind productia. Managerul financiar trebuie sa asigure constituirea fondurilor financiare din rezultatele economice la un nivel care sa satisfaca necesitatile ntreprinderii, dar si ale personalului. n acest mod, se asigura o conducere participativa. Calculul informatiilor yp r (rezultate financiare) este nsotit de actiuni de influentare a factorilor de care depind veniturile ( yip) si cheltuielile ( y pc). n acest mod, toti factorii implicati n procesul de productie devin raspunzatori pentru nivelul acestor rezultate. Aceste actiuni se fundamenteaza cu ajutorul modelelor de analiza bazate pe pragul de rentabilitate si costul marginal. Ambele modele precizeaza la ce nivel trebuie sa se situeze vnzarile (veniturile), dependente de cantitatea de produse oferite ( Q) si pretul de vnzare (Pe), pentru a permite obtinerea unui profit maxim.
Modele de analiza pentru informatia yp r
Exemplul 14.1 Pragul de rentabilitate O societate comerciala studiaza mai multe decizii de productie (Q) pentru a stabili punctul critic al rentabilitatii si amploarea optima a productiei.
Cantitatea Q (bucati) 20 40 50 60 80 100 120 140
Ch. Variabile 24.000 48.000 60.000 72.000 96.000 120.000 144.000 168.000
Ch. fixe 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000
Cost Total 64.000 88.000 100.000 112.000 136.000 160.000 184.000 208.000
Venituri 40.000 80.000 100.000 120.000 160.000 200.000 240.000 280.000
+/- -24.000 -8.000 --------8.000 24.000 40.000 56.000 72.000
Pe baza acestor date se construieste graficul (vezi figura nr. 14.4). Figura nr. 14.4
Cantitatea Q r corespunzatoare punctului critic rezulta si din relatia: Relatia 14.4 Q r = CF / (Pe - Cv) unde: CF = cheltuieli fixe totale; Pe = pretul de vnzare (de echilibru) pe unitatea de produs; Cv = cheltuieli variabile pe unitatea de produs.
n exemplul 14.1: Q r = 40.000 / (2.000 - 1.200) = 50 buc. Concluzia 14.1 Deci, n cazul acestei societati, decizia de productie si de vnzare trebuie sa fie mai mare dect Q = 50 buc., tinznd spre capacitatea maxima de 140 buc. Exemplul 14.2 Costul marginal O societate comerciala proiecteaza indicatorii privind costurile (ycp) dupa structura "fixe si variabile" si cantitatea de produse ce pot fi fabricate (Q), astfel: mii lei Numar muncitori folositi 0 1 2 3 4 5 6 7 8 Productia Q 0 7 18 33 46 55 60 63 63 Cheltuieli fixe 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 Cheltuieli variabile 0 300 600 900 1.200 1.500 1.800 2.100 2.400 Total cost 1.000 1.300 1.600 1.900 2.200 2.500 2.800 3.100 3.400
Calcularea costului marginal Productia Q 7 18 33 46 55 60 63 Total Cost 1.300 1.600 1.900 2.200 2.500 2.800 3.100 1.000 = 1.300 = 1.600 = 1.900 = 2.200 = 2.500 = 2.800 = 300 300 300 300 300 300 300 Total Q 7 -0 = 7 18 - 7 = 11 33 - 18 =15 46 - 33 =13 55 - 46 = 9 60 - 55 = 5 63 - 60 = 3 Cost marginal TC / Q 300/ 7 = 42,86 300/11 = 27,27 300/15 = 20,00 300/13 = 23,08 300/ 9 = 33,30 300/ 5 = 60,00 300/ 3 = 100,00
Daca pretul de vnzare pe bucata este de 60 mii lei, decizia de angajare de personal si de productie trebuie limitata la nivelul pentru care costul marginal egaleaza pretul de vnzare (vezi fig. nr. 14.5). Din calcul si grafic rezulta faptul ca, pe masura ce creste numarul de angajati, productivitatea marginala scade, costul marginal pe bucata ajungnd sa egaleze pretul de vnzare si anulnd, astfel, obtinerea de profit pentru Q = 60 buc. Concluzia 14.2 Chiar daca la costul mediu se obtine pr ofit si pentru productia de 63 buc. (3100 : 63 = = 49,21 mii lei; 3400 : 63 = 53,97 mii lei) managerul trebuie sa limiteze decizia de productie nainte ca nivelul costului marginal sa egaleze pretul de vnzare.
Figura nr. 14.5
NTREBARI RECAPITULATIVE Sub influenta caror factori interni si externi ntreprinderii, aceasta intra n starea de productie? Sub ce aspecte se manifesta repartitia financiara care precede procesul de productie? n ce consta procesul de productie si cum au loc transformarea si conservarea de potential n produse? De ce factori depind platile imediate (cheltuielile de exploatare) si cum se reflecta ele n cost? Ce reprezinta rezultatele financiare ca plati pentru intrarile de potential economic n firma? La ce nivel se reflecta n buget si n bilant (efectiv) valoarea produselor vndute de firma? Ce semnificatie au indicatorii de rentabilitate? Ce d ecizii financiare se adopta n legatura cu procesul de productie si sub ce forma se reflecta n buget? Ce se ntelege prin efectul de levier? Cum actioneaza n sensul accelerarii functiei rezultatelor financiare scaderea cheltuielilor, sporirea profitului pe produs si sporirea dotarii cu active corporale? Ce corelatii trebuie respectate n legatura cu transferul si conservarea de potential n procesul de productie? Ce implicatii financiare are adoptarea principiilor dezvoltarii durabile la nivel de firma si la nivelul economiei nationale? TESTE DE AUTOEVALUARE 14.1 Care este menirea procesului de productie : a) sa implementeze valoare n structura economica a firmei; b) sa transforme valoarea scoasa din structura firmei; c) sa conserve n produs valoarea scoasa din structura firmei; d) sa transforme si sa conserve n produs valoarea scoasa din structura firmei si atrasa gratuit din mediu si societate; e) sa transforme valoarea de la punctul (d) n servicii. 14.2 Procesul de productie se realizeaza dupa una din relatiile de mai jos: a) Pep = X x a, unde a = 1; b) Pep= X x a, unde a > 1; c) Pep = X x a, unde a < 1; d) Pep = X/a, unde a > 1; e) Pe p = X/a, unde a < 1. 14.3 Informatia financiara yp reda: a) platile imediate pentru valoarea cedata de structura firmei pentru a se obtine produsul; b) platile de la (a) si platile ulterioare din rezultatele financiare; c) numai platile yp r;
14.4 Informatia financiara yi are n vedere: a) productia exercitiului; b) productia vnduta; c) pretul de echilibru, Pe; d) pretul de echilibru si veniturile financiare si cele exceptionale; e) veniturile financiare si cele exceptionale. 14.5 Informatia ye sub forma rentabilitatii financiar e rezulta din una din relatiile: a) Profitul brut/Capital permanent; b) Profit net/capital propriu; c) Profit net/Costuri; d) Profit brut/Cifra de afaceri ; e) Costuri/Profit net. 14.6 Deciziile financiare privind productia sunt reprezentate de : a) decizia de exploatare; b) decizia veniturilor si cheltuielilor financiare ; c) (a) + (b) ; d) (a) + (b) + decizia veniturilor si cheltuielilor exceptionale ; e) decizia veniturilor si cheltuielilor exceptionale. 14.7 Managementul financiar privind procesul de productie vizeaza: 1. Reducerea platilor imediate pentru servicii (ypc); 2. mbunatatirea indicelui de transformare, a; 3. Cifra de afaceri (CA) sa fie < Capacitatea de productie (CP); 4. CA = CP ; 5. CA > CP. Care este gruparea adevarata: a) 1, 2, 3; b) 1, 2, 4; c) 2, 3, 4; d) 2, 3, 5; e) 3, 4, 5. 14.8 Efectul de levier se realizeaza prin: 1. cresterea volumului productiei, Q ; 2. cresterea dotarii cu mijloace fixe; 3. cresterea cheltuielilor fixe; 4. cresterea cheltuielilor variabile; 5. c resterea profitului pe produs. 14.9 Rezolvarea conflictelor si satisfacerea intereselor din firma n legatura cu procesul de productie presupune realizarea a doua corelatii: 1. Pes > ypc ; 2. yp c + ypr = Pes + Pn + Ps + Pedr ; 3. ypr< (Pn + Ps + Pedr); 4. yp = yi. Care sunt relatiile reale pentru cele doua corelatii: a) 1, 2; b) 2, 3; c) 1, 3; d) 2, 4; e) 1,4. 14.10 Functia motivationala a proiectarii financiare de asigurare a conducerii participative trebuie sa-i convinga pe salariatii firmei ca activitatea de productie trebuie sa fie: a) mai mic a dect pragul de rentabilitate; b) e gala cu pragul de rentabilitate; c) mai mare dect pragul de rentabilitate.
STUDII DE CAZ SI EXERCITII 14.1 Modificarea pretului de vnzare Piata produselor firmei Aro se cifreaza la 175.000 bucati pe an. n aceste conditii, pretul de echilibru s-a stabilizat n jurul cifrei de 30 mil. lei / buc. Datorita unor dificultati de productie, livrarile au scazut n anul curent la 150.000 buc., cu 14% mai putin dect cererea, care ramne constanta. Dezbateti acest caz si reprezentati grafic realizarea unui nou pret de echilibru. Mentionam ca echilibrul se realizeaza prin modificarea pretului n sens Walras, cantitatea ramne constanta, echilibrarea pe piata facndu-se prin modificarea pretului, (P e2). Folositi graficul 14.10. Graficul 14.10
Analizati si cazul n care oferta este de 150.000 buc., pretul ramne constant, echilibrul facndu-se n sens Marshall, prin modificarea cantitatii la nivelul Q3. 14.2 Efectul de levier (de ridicare) a profitului dat de nivelul costurilor fixe ntruct nivelul costurilor fixe reflecta n mare parte si gradul de dotare cu fonduri fixe (prin amortizare), aceste costuri se rasfrng pozitiv asupra ritmului de crestere a profitului la o crestere a cantitatii de productie. Analizati acest efect, folosind si graficele punctului critic, pentru trei firme caracterizate prin urmatorii indicatori (n mii lei): Firma A (normal dotata)
Pret vnzare (P) = 2 Costuri fixe (F) = 40.000 Costuri variabile (V) = 1,20 / buc.
Unitati vndute 20.000 40.000 50.000 60.000 80.000 100.000 120.000
Venituri 40.000 80.000 100.000 120.000 160.000 200.000 240.000
Cheltuieli 64.000 88.000 100.000 112.000 136.000 160.000 184.000
Profit -24.000 -8.000 0 8.000 24.000 40.000 56.000
Punctul critic la 50.000 Coeficientul efectului de levier (la vnzarile de Q = 100.000 buc.) = = Q(P -V) / [Q(P-V) Ft] = 100.000 (2 1,2) / [100.000 (2-1,2)40.000] = = 2,0 Firma B (slab dotata) Pret vnzare (P) = 2 Costuri fixe (F) = 60.000 Costuri variabile (V) = 1,50 / buc. Pe baza unui tabel similar cu cel de la firma A , se constata ca punctul critic este la Q = 40.000 buc., iar coeficientul de levier la Q = 100.000 buc. este: Cl = 100.000 (2-1,5) / [100.000 (2-1,5)-20.000] = 50.000/30.000 = = 1,6. Firma C (superdotata) Pret vnzar e (P) = 2 Costuri fixe (F) = 60.000 Costuri variabile (V) = 1,00 / buc. Stabiliti cantitatea corespunzatoare punctului critic si coeficientul de levier si comentati cele trei situatii, stabilind avantajele si dezavantajele celor trei firme n conditiile economiei de piata. 14.3 Efectul de crestere determinat de sporirea productiei Folosind datele de la exercitiul precedent, stabiliti efectul de sporire a profitului prin cresterea productiei la 150 000 buc., pastrnd celelalte date.
14.4 Decizia de exploatare Societatea comerciala "Vulcan" S.A. si prognozeaza indicatorii privind procesul de productie la urmatorul nivel: venituri din exploatare cheltuieli pentru exploatare impozit pe profit capital social capital propriu capital permanent active fixe si circulante 43.000 mil. lei 39.000 mil. lei 1.700 mil. lei 21.000 mil. lei 31.000 mil. lei 33.000 mil. lei 46.000 mil. lei
Calculati indicatorii de eficienta si completati decizia financiara de exploatare. 14.5 Decizia de exploatare la o firma tip S.R.L. Firma "Crinul" S.R.L. nregistreaza urmatorii indicatori referitori la venituri si cheltuieli: - venituri (vnzari - refuzuri) 450.000 mii lei - cheltuieli 390.000 mii lei a) costul bunurilor vndute (stoc initial + intrari stoc final) = = 50.000 + 350.000 70.000 = 330.000 mii lei b) cheltuielile operationale (chirie, salarii, amortizare, dobnzi) = = 60.000 mii lei - impozit pe profit = 27.000 lei. Adoptati decizia financiara de exploatare. 14.6 Pretul ofertantului Orice ofer tant si estimeaza, nainte de a ncepe negocierea, pretul pe care spera sa-l obtina. n acest sens, firma "Avntul" S.A. si propune sa realizeze o rentabilitate fata de costurile prognozate astfel: Produsul A Produsul B Produsul C Total Costuri 22.000 80.000 100.000 202.000 Rentabilitate 20% 15% 12%
Determinati marja bruta de profit (Profit / Pret vnzare) pe fiecare produs si pe total productie.
14.7 Referat Redati sub forma unui scurt referat cele mai importante forme de repartitie financiara care preced procesul de productie si modul lor de realizare n conditiile economiei de tranzitie (cnd disciplina de productie si de repartitie este departe de a favoriza corelatia dintre potentialul cedat n produs s i nivelul platilor pentru aceasta contributie). 14.8 Teme de cercetare stiintifica Procesul de productie reprezinta un domeniu preferat de cercetarea stiintifica economica si financiara. Pentru seminar si lucrarile de cercetare si de diploma va propunem urmatoarele teme: Rolul procesului de productie n obtinerea si gestionarea valorii la nivel de firma; Repartitia de valoare din diferite surse catre rezultatele economice si financiare ale procesului de productie; Utilizarea pragului de rentabilitate n fundamentarea deciziilor economice de productie; Rolul costului marginal n dimensionarea deciziei de productie; Contributia activitatii financiare la recunoasterea de catre piata a valorii conservate n produse; Influentarea valorii reale de catre fenomenele de blocaj financiar din economie; Sistemul de rate ale eficientei economice si contributia lor la desprinderea semnificatiei de activitate eficienta; Efectul de accelerare a functiei rezultatelor financiare (efectul de levier) datorat masurilor tehni ce, tehnologice, economice, organizatorice etc., posibil de aplicat la nivel de firma; Contributia planului de afaceri la formarea si dezvoltarea ntreprinderilor mici si mijlocii; Mutatiile ce pot interveni n decizia financiara privind productia organizata pe baza principiilor dezvoltarii durabile; Contributia proceselor naturale si din societate la obtinerea rezultatelor financiare ale firmei.
REZULTATELE TESTELOR DE AUTOEVALUARE 14.1 d; 14.2 c; 14.3 b; 14.4 d; 14.5 b; 14.6 d; 14.7 b; 14.8 c; 14.9 d; 14.10 c. Nota: Pentru obtinerea notei 10,00 trebuie sa rezolvati toate ntrebarile, acestea fiind evaluate cu cte un punct.
CAPITOLUL 15
DECIZIILE PRIVIND TREZORERIA NTREPRINDERII
CUPRINS 15.1 Implicatiile monetare ale proceselor economice din ntreprindere 15.2 Disponibilitatile banesti ale firmei 15.3 Bugetele de trezorerie 15.4 Managementul trezoreriei 15.5 Activitati tutoriale
CONCEPTE Componentele categoriei de moneda Banul etalon - putere de cumparare Banul semn Influentarea etalonului Influentarea emisiunii de bani - semn Influentarea cursului de schimb Bugetul de trezorerie Bugetul operativ al trezoreriei Bugetul trezoreriei n valuta Lichiditate; Indicatorii lichiditatii Solvabilitate Capacitate de plata
Deciziile privind trezoreria ntreprinderii
15.1 Implicatiile monetare ale proceselor economice din ntreprindere
Moneda = etalon + semn
Deciziile financiare de repartitie privind productia, dar si cele privind consumul, au influente directe asupra monedei nationale. Aceste influente se reflecta att asupra componentei etalon a monedei, ct si asupra componentei semn, componenta aflata n cadrul masei monetare care circula n economie (vezi Cadrul 15.1).
Cadrul 15.1 Categoria de ban (moneda) trebuie nteleasa ca avnd, n permanenta, doua componente: 1. componenta etalon ( Be), sub forma puterii de cumparare corespunzatoare unitatii monetare; 2. componenta semn (Bs), sub forma bancnotelor, ins trumentelor si mijloacelor de plata, banilor electronici etc. Procesele complexe care duc la obtinerea valorii, fie ca se desfasoara n mediul natural nconjur ator, fie n societate si n economie, sunt responsabile pentru nivelul etalonului monetar, al masei monetare din economie si al cursului valutar al monedei nationale. Punnd asa problema, responsabilitatea serviciului financiar din firma sporeste, ea depasind domeniul repartitiei, asumndu-si totodata si soarta monedei nationale n circuitul intern, dar si n raporturile cu valutele cu care se compara prin intermediul cursului valutar. FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA DIMENSIUNII MONETARE A REZULTATELOR ECONOMICE Pentru economistul financiar, realizarea functiei autorizarea dimensiunii monetare a rezultatelor economice presupune, n primul rnd, asa cum am prezentat si n capitolele precedente, cunoasterea tipurilor de activitati economice care determina implicatiile monetare n procesul de PRODUCTIE din ntreprindere. n al doilea rnd, functia respectiva impune cunoasterea n detaliu a modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea si ce efecte au asupra componentelor monedei pentru a putea, apoi, stabili implicatiile financiare si monetare ale acestor activitati. Numai dupa ndeplinirea acestor conditii, economistul financiar poate autoriza derularea activitatilor economice si financiar e pentru procesul de productie, trecnd, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale (manageriale) legate de acest proces complex.
Sa parcurgem mpreuna exercitarea acestei functii financiare n legatura cu rezultatele activitatilor de productie. A. Influentarea etalonului monetar n acceptiunea actuala, etalonul monetar este reprezentat de puterea de cumparare a unitatii monetare. Etalonul monetar, la nivel national, reflecta, ca structura, totalitatea bunurilor din P.I.B., iar ca valoare, nivelul valorii din puterea de cumparare corespunzatoare unei unitati monetare. Valoarea-etalon a puterii de cumparare este cuprinsa n dimensiunile sale cantitativ calitative, dimensiuni date de dimensiunile similare ale masei de marfuri si servicii produse de economia nationala (vezi Cadrul 15.2). Cadrul 15.2 Valoarea - etalon se conserva n cele trei dimensiuni principale ale bunurilor (produse si servicii): k t q - cantitativa, q; - calitativa, k; - fiabilitate, t.
Atentionare Etalonul la nivel de economie (Be) este o rezultanta a etaloanelor individuale, (Bei), reusite de fiecare firma prin produsele si serviciile sale. La nivel de firma, rezultatele productiei, Pep sau ale consumului, P es, sub forma valorii (potentialului economic) conservate n produs, respectiv, n capacitatea de a face servicii, dau baza valorica pentru un etalon monetar individual, Bei , conform relatiei urmatoare: Relatia 15.1 Bei = (Pe p sau Pe s) / Pret sau Tarif unde: Pep = Pes = potentialul economic (valoarea) conservat de procesul de productie n produse; potentialul economic (valoarea) conservat de procesul de consum n servicii.
Din relatia (15.1) rezulta ca etalonul individual reusit de o firma depinde de:
Dependenta etalonului de procesele din firma
calitatea proceselor de transformare - conservare transfer corespunzatoare proceselor complexe de productie, consum, lichidare; obiectivitatea activitatii de evaluare a produselor si serviciilor prin pret, respectiv prin tarif.
Aici pot sa apara abateri cu efecte negative asupra etalonului individual si, mai departe, asupra etalonului national. Sa urmarim manifestarea acestor abateri si efectul lor asupra etalonului cu ajutorul modelului din figura nr. 15.1. Figura nr. 15.1
Asociere Pentru ca demonstratia sa fie ct mai sugestiva, am recurs la o asociere a etalonului, Bei, cu functia trigonometrica a cotangentei, ctg a. n triunghiul din figura nr. 15.1, cateta alaturata unghiului a reda valoarea reala conservata n produs sau serviciu, iar cateta opusa unghiului a reda expresia baneasca a valorii sub forma de pret sau tarif. Din functia cotangentei, rezulta ca o crestere a unghiului a duce la reducerea cotangentei sau a etalonului monetar din asocierea noastra, conform relatiei 15.2.
Relatia 15.2 Bei = ctg = Valoare / Pret Folosind aceasta asociere, putem reliefa principalele abateri din activitatea economica care duc la afectarea etalonului monetar. a. Abaterea de la conservarea reala de valoare prin indisciplina n productie sau consum, prin afectarea calitatii. Aceasta abatere face ca bunurile rezultate sa contina o valoare reala mai mica, la un pret nemodificat ( -V n figura nr. 15.1). n noul triunghi (a), unghiul creste, iar ctg scade, afectnd negativ etalonul individual (ctg 1< ctg 0). Aceasta abatere este cauzata nu numai de minusurile proceselor de transformare conservare din firma; ea poate fi cauzata si de inflatia transferata de furnizori prin produsele si serviciile ce intra n procesele economice din firma cumparatoare. De aceea, plata lor din fondurile financiare trebuie nsotita de o analiza si receptie calificata, pentru a constata corelatia dintre pretul platit si potentialul (valoarea) reala cuprinsa n serviciile si produsele cumparate pentru productie sau consum. b. Subiectivitatea activitatii de evaluare. Procedeele de stabilire a preturilor, corelate cu lipsa unei concurente reale, pot introduce n pret (tarif) exagerari subiective. Altfel spus, monopolul producatorului, dar si specula intermediarilor fac ca pretul sa creasca (+ P) fara o corespondenta n privinta valorii reale din produs sau serviciu (triunghiul b, din figura nr. 15.1), afectnd si de data aceasta etalonul monetar individual (ctg 2 < ctg 0). n multe cazuri, datorita slabiciunii organizatorice a consumatorilor si a concurentei, cele doua tipuri de abateri se cupleaza, efectul negativ pentru etalon fiind astfel amplificat. Rolul serviciului financiar, n faza de proiectare si de executie, se concretizeaza n masurile de control si reglare privind corectitudinea transferurilor, transformarilor si conservarilor de potential (valoare) prin productie si consum, precum si n privinta evaluarii obiective a bunurilor cumparate sau livrate.
Efectele inflatiei ascunse
Efectele exagerarilor n evaluare
Masuri de control si reglare
B. Influentarea emisiunii de bani - semn
Influentarea masei de bani-semn
Componenta semn a monedei este pusa n circulatie de sistemul bancar. Baza acestei emisiuni depinde nsa de modul n care lucreaza ntreprinderile, att n privinta cantitatii si valorii productiei, ct si a modului cum gestioneaza fiecare firma disponibilitatile banesti sau trezoreria sa.
Masa de bani (Mb), numerar si de cont, este dependenta de: Relatia 15.3 Mb = Qp / Vc unde: QP = suma preturilor marfurilor din economie; VC = viteza de circulatie a semnelor banesti. Este clar ca exagerarile n evaluarea produselor introduce si n circulatia banilor semn efectul de amplificare al inflatiei, efect cuprins n factorul (SQp). De activitatea ntreprinderilor depinde n mare parte si al doilea indicator al relatiei (15.3), viteza de circulatie. Aceasta viteza de circulatie este influentata de modul n care piata este aprovizionata, ritmic si cu bunuri care corespund cererii. Abaterile de la aceste cerinte reduc fluxul de cumparari si viteza de circulatie a banilor. Un efect de mare importanta pentru evolutia masei monetare l reprezinta modul n care firmele respecta termenele de rambursare a creditelor. Procedeul de creditar e se bazeaza pe emisiunea de bani-semn, avnd la baza formarea de disponibilitati n economie. Se produce fenomenul de multiplicare, care amplifica masa monetara. Daca firmele n u ramburseaza la timp creditele sau nu le folosesc pentru a produce bunuri competitive, emisiunile prin credit ramn blocate, majornd peste necesar masa baneasca din economie. Asemenea fenomene au ca efect influentarea negativa a echilibrului "masa monetara x Vc = masa de bunuri x pret" prin majorarea masei monetare, consecinta imediata fiind cresterea preturilor si, mai departe, diminuarea etalonului monetar. De aceea, modul n care firma se integreaza n mecanismele monetare din economie trebuie urmarit cu maxima exigenta de catre serviciul financiar, dar si de catre sistemul bancar, n relatiile sale cu ntreprinderile.
Influentarea vitezei de circulatie a banilor
Efectele indisciplinei n creditare
C. Influentarea cursului de schimb Activitatea economica desfasurata la nivel micro este responsabila si pentru pozitia internationala a monedei nationale. n mod practic, cursul valutar (Cv) rezulta din comparatia dintre etaloanele monedelor care intra n contact prin intermediul schimburilor de marfuri si servicii sau prin operatiuni de vnzare - cumparare de valuta: Relatia 15.4 Cv = $ etalon / Leu etalon
Contributia firmei la influentarea cursului
Este clar ca eforturile firmei de a da etalonului individual ( B ei) dimensiuni cantitative, calitative si de fiabilitate competitive asigura si monedei nationale un curs ct mai avantajos. Pe lnga factorii economici, P.I.B. si pret , care influenteaza direct etalonul monetar, un rol important revine si raportului cerere/oferta de pe piata valutara a semnelor banesti. Si n acest caz, ntreprinderea are contributia principala. Activitatea sa determina att oferta, ct si cererea de valuta. Astfel, oferta de valuta depinde de marimea si eficienta activitatilor de export prin pretul extern n valuta ncasat ( Pex). Acest pret, corelat cu pretul n lei ( Pi) la produsele exportate, contribuie la obtinerea cursului valutar individual al firmei (curs de revenire - Cr - ):
Relatia 15.5 Cr = Pi n lei / Pex n $
Un curs similar se nregistreaza si n activitatea de import (de utilizare) a valutei de fiecare firma, adica de cererea de valuta. Aceste actiuni ale firmelor se ntlnesc pe piata valutara n cadrul licitatiilor valutare organizate de bancile comerciale.
Relatia 15.6 Cv = Qi x Cvi / Qi unde: Cv = curs valutar de pe piata; Qi = cantitatile individuale licitate; Cvi = curs valutar individual pentru licitatie.
Este clar ca, si n privinta cursului valutar, serviciul financiar al ntreprinderii trebuie sa intervina prin actiunea de proiectare financiara pentru a tine sub control factorii care influenteaza pozitia internationala a monedei noastre. Printre masurile ce se pot ntreprinde se afla si fundamentarea si realizarea unui buget care reglementeaza att trezoreria firmei, ct si fluxurile valutare.
FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE Prefigurarea fenomenului trezoreriei firmei privind procesul de productie presupune determinarea ntregii game de informatii financiare si monetare prin modele specifice activitatii financiare. Fenomenul financiar -monetar previzionat trece, n mod obligatoriu, prin mai multe etape de simulare, pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din punctul de vedere al exigentelor financiare si al indicatorilor de eficienta economica.
15.2 Disponibilitatile banesti ale firmei
Forma bani a patrimoniului firmei
Circuitul valorii n cuprinsul firmei presupune trecerea si prin forma bani; imobilizarile n active fixe si circulante se transforma treptat, prin vnzare, n disponibilitati banesti n casa si n cont. Forma bani a patrimoniului ntreprinderii presupune, n primul rnd, recunoasterea valorii de catre cumparator. In al doilea rnd, disponibilitatile banesti depind si de calitatea s erviciilor bancare de decontare, de atragere a disponibilitatilor respective.
Standardele Internationale de Contabilitate 2000, IAS 7: Fluxurile de numerar sunt intrarile sau iesirile de numerar si echivalente ale acestora. La rndul lor, echivalentele de numerar sunt investitiile financiare pe termen scurt si extrem de lichide, care sunt usor convertibile n sume cunoscute de numerar si al caror risc de schimbare a valorii este insignifiant. Sumele de bani-semn reprezinta o creanta a firmei asupra economiei nationale, creanta (Cr) dependenta de suma ( B s) si de nivelul etalonului monetar la un moment dat (B etn): Relatia 15.7 Cr = Bs x Be tn
Transformarea imobilizarilor din activele firmei n disponibilitati depinde de procesul de productie, rapiditatea trecerii stocurilor de mijloace fixe si circulante n bani fiind nca un indicator al eficientei proceselor din ntreprindere.
Semnificatia indicatorilor de lichiditate
Aceleasi procese determina, n mod necesar, si utilizarea disponibilitatilor banesti pentru achitarea obligatiilor ce ajung, n diferite momente, la scadenta. Din corelatia celor doua fenomene, recuperarea imobilizarilor din stocuri si ajungerea la scadenta a obligatiilor, rezulta indicatorii lichiditatii firmei (vezi figura nr. 15.2.). Punctul de plecare este dat de indicatorul lichiditati totale , ( Lt), ca raport ntre totalul activelor, (At), ce pot fi transformate n final (prin vnzare) n disponibilitati banesti (n caz de lichidare a firmei) si totalul obligatiilor (pe termen scurt, mediu, lung) catre salariati, patroni, banci, fisc etc. (Ot):
Relatia 15.8 Lt = (At / Ot) x 100
Solvabilitatea reprezinta o componenta a lichiditatii totale; ea are n vedere capacitatea firmei de a transforma n disponibilitati banesti n termen de 90 zile stocurile de materii prime si productie neterminata, pentru a face fata platilor devenite scadente n aceeasi perioada (salarii, aprovizionari, obligatii financiare, rambursari de credite etc.). Figura nr. 15.2
Fundamentarea deciziei de trezorerie
Capacitatea de plata sau solvabilitatea imediata pune fata n fata imobilizarile n stocuri de produse finite, creantele asupra clientilor, disponibilitatile n cont si casa, toate valorificabile sub forma de bani n circa 30 zile, cu platile ce devin scadente n aceeasi perioada (vezi figura nr. 15.2). Decizia de trezorerie se fundamenteaza pe baza informatiilor privind elemente de activ (ya) transformabile n disponibilitati banesti sau, a informatiilor privind obligatiile ce devin exigibile (elementele de pasiv, yps), precum si pe baza indicatorilor de lichiditate ( yl).
1. Activele lichide si potential lichid ( ya) n acceptiunea de lichiditate pe termene scurte (solvabilitate) , se au n vedere ca active lichide si potential lichid (ya) elementele de activ aflate n stocuri ca: Stocuri de materii prime si materiale; Productie neterminata; Cheltuieli anticipate; Produse, lucrari si servicii facturate; Marfuri, alte stocuri; Disponibilitati banesti; Clienti etc.
Pe baza datelor din anexele la Bilantul contabil, informatia ya se determina ca active patrimoniale: Relatia 15.9 ya = Total activ Imobilizari - Pierderi
2. Pasivele patrimoniale (yps) Aceste informatii se determina tot pe baza bilantului, avnd n vedere: Relatia 15.10 yps = Obligatii totale + Credite bancare si mprumuturi
3. Indicatori ai lichiditatii (yl) Din comparatia activelor ce pot deveni lichide cu pasivele patrimoniale rezulta indicatorul lichiditati patrimoniale (Lp) : Relatia 15.11 Lp = (ya / yps) x 100 Situatia este cu att mai buna cu ct Lp > 100.
n privinta lichiditatii imediate, se stabilesc indicatorii: - lichiditate imediata n marime absoluta (La) : Relatia 15.12 La = ya - yps; La > 0
- lichiditate imediata n marime relativa (Lr) : Relatia 15.13 Lr = (ya / yps) x 100; Lr > 100
Din compararea capitalului propriu ( Cp) cu totalul pasivelor din bilant (Pt) rezulta solvabilitatea patrimoniala (Sp) : Relatia 15.14 Sp = (Cp / Pt) x 100; Sp > 30%
Pentru a determina lichiditatea la o anumita data (Ld) - sau coeficientul solvabilitatii la o anumita data - se au n vedere disponibilitatile banesti proprii si mprumutate din situatia patrimoniului ( Db), ncasarile posibil de realizat pna la data limita prevazuta (I), creditele bancare si mprumuturile de la alti agenti economici ce se pot obtine n intervalul respectiv ( C ), precum si platile exigibile n aceeasi perioada ( PE ).
Relatia 15.15 Ld = [(Db + I + C) / PE] x 100; Ld > 100
Atunci cnd acesti indicatori au un nivel acceptabil, serviciul financiar al firmei adopta bugetul de trezorerie, bugetele operative de gestionare a trezoreriei, pe luni si bugetul de ncasari si plati n valuta. Un indicator foarte des utilizat si cu o ncarcatura informationala maxima este gradul de ndatorare. El arata ponderea finantarii din alte surse dect cele proprii, pondere care ar trebui sa fie sub 30% Relatia 15. 16 G = Datorii pe termen scurt / Pasive totale
FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIAR- MONETARA A DECIZIILOR DE TREZORERIE
Realizarea procesului de productie presupune o fundamentare din punct de vedere financiar sub form a adoptarii de decizii privind trezoreria, care sa aduca n firma valoarea obtinuta n productie sub forma disponibilitatilor banesti, prin valorificarea optima pe piata a produsele obtinute. Serviciul financiar al ntreprinderii va nfaptui aceasta functie prin fundamentarea, adoptarea si, apoi, realizarea de decizii financiar monetare specifice procesului de productie.
15.3 Bugetul de trezorerie
Bugetul trezoreriei este o componenta obligatorie a bugetului general si apare sub denumirea "Formarea si utilizarea resurselor banesti ". O schema orientativa a acestui buget cuprinde informatii din deciziile bugetului general, informatii care genereaza fluxuri banesti de intrare (ncasari) si de iesire (plati) (vezi Cadrul 15.3).
Cadrul 15.3 Indicatori 1. 2. 3. 4. I 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. II III IV V ncasari din exploatare ncasari financiare, exceptionale Subventii Alte ncasari Total intrari Plata salariilor Plata obligatiilor financiare Cheltuieli din rezultate Alte plati catre salariati Plata dividendelor Rambursare credite, dobnzi Cheltuieli cu investitiile Alte plati Total iesiri Majorarea (I-II) sau reducerea (II-I) disponibilitatilor banesti Acoperirea reducerii - credite de trezorerie - alte credite Plasamentul majorarii I 1200 200 50 50 1500 700 200 100 50 50 200 200 100 1600 100 100 100 Trimestre II 1800 200 50 50 2100 800 200 200 50 50 400 200 100 2000 100 III
Rolul gestionarii trezoreriei la nivel de firma
Echilibrarea bugetului de trezorerie presupune apelarea la credite si mprumuturi n cazul n care fluxurile banesti de iesire sunt mai mari dect fluxurile de intrare. n cazul n care apar disponibilitati, ele pot fi pastrate n cont n banca (ncasnd dobnda de depozit) sau pot fi utilizate pentru achizitionarea de titluri (certificate de depozit, bonuri de trezorerie etc.). 15.4 Managementul trezoreriei Asa cum am stabilit n cadrul Capitolului 4, Finantele ntreprinderii studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si gestionarea corecta si profitabila a disponibilitatilor banesti, ca participare activa a activitatii financiare la managementul general al firmei. Prin modul de gestionare a trezoreriei, activitatea financiara are posibilitatea de a influenta ntreaga activitate a ntreprinderii. Se realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare: Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative.
n procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor financiare privind trezoreria firmei sunt aplicate procedee diverse de alocare a disponibilitatilor banesti n functie de specificul firmei si al elementelor sale constitutive, de cerintele pietei etc. FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE Alocarea corecta a disponibilitatilor banesti pentru procesul de productie sau de consum are o mare influenta asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru n concordanta cu exigentele repartitiei financiare, cu comportamentul elementelor din structura firmei, cu interesele dezvoltarii ntreprinderii si, n mod deosebit, cu nivelul indicatorilor de eficienta. Realizarea concreta a functiei motivationale de redare a performantelor firmei are n vedere utilizarea indicatorilor de lichiditate pentru fundamentarea interventiei de corectare a procesului de productie sau de consum, n sensul ncadrarii transformarii - conservarii de potential economic (valoare) n produse si servicii n limitele unei eficiente normale, corespunzatoare pietei si solicitarii proprietarilor.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA INTERESELOR O asemenea functie manageriala este necesara, n mod deosebit, pentru conducerea ntregului proces de productie. Managerul firmei intra, aproape permanent, n conflict cu piata, cu personalul firmei, cu proprietarii n legatura cu satisfacerea intereselor acestora si chiar n legatura cu starea generala a firmei. n vederea realizarii functiei motivationale respective, managementul financiar asigura utilizarea corespunzatoare a disponibilitatilor banesti si dirijarea lor spre cele mai importante actiuni economice. n aceasta activitate de gestionare, apar numeroase conflicte de interese, att n interiorul firmei (generate de lipsa banilor pentru plata salariilor, spre exemplu), ct si n afara ei, cu furnizorii de materii prime, energie etc. ntruct gestionarea trezoreriei este hotartoare pentru desfasurarea proceselor economice din firma si contribuie la cresterea sau diminuarea bonitatii (prestigiului) ntreprinderii pe piata, se impune si o previziune pe luni a capacitatii de plata printr-un Buget operativ al trezoreriei. Acest buget operativ are n vedere esalonarea n timp a ncasarii creantelor asupra clientilor si evolutia platilor pe luni, cu efect direct
asupra limitarii conflictelor si privind satisfacerea intereselor salariatilor si creditorilor. Astfel, daca luam n calcul o esalonare a ncasarilor din vnzarile lunare de tipul 10% + 20% +60% + 10% (esalonare pe parcursul a patru luni, inclusiv luna curenta), Bugetul operativ al trezoreriei se prezinta conform exemplului 15.1.
Exemplul 15.1 Esalonare Din lunile precedente 50 60 20 . Total ncasari 62 92 118 95 118
Luna I II III IV V
Vnzari 120 80 100 150 200
1 12 8 10 15 20
2 24 16 20 30
3 72 48 60 .
4 12 8
Plati 70 95 110 80 120 .
+/- -8 -3 8 15 -2
Sporirea raspunderii pentru trezorerie
n lunile I, II si V serviciul financiar va trebui sa procedeze la acoperirea deficitului de trezorerie, n timp ce, pentru celelalte luni, va proceda la plasamentul excedentului de disponibilitati banesti. Pentru a gestiona corect disponibilitatile n valuta, firmele sunt obligate sa ntocmeasca, n faza de prognoza si de realizare, un Buget al ncasarilor si platilor n valuta. Acest buget coreleaza ncasarile n valuta din activitatea de baza, cumparare la licitatie, credite primite n valuta, cu platile n valuta pentru importuri, reprezentare n strainatate, reclama, restituiri de credite si dobnzi, vnzare la licitatie etc. Descentralizarea si liberalizarea folosirii valutei si elasticitatea utilizarii disponibilitatilor banesti au determinat, n mod firesc, o responsabilitate sporita pentru activitatea financiara de la nivel microeconomic. Aceasta raspundere se concretizeaza n actiunile de ntocmire si realizare a deciziilor privind trezoreria, decizii care fac parte integranta din Bugetul general al oricarei firme.
n exercitarea activitatii de gestionare a trezoreriei se impune un mod de lucru prin care salariatii firmei, dar si patronii, sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si financiare privind productia si consumul. Managerul financiar trebuie sa asigure constituirea disponibilitatilor banesti din rezultatele economice la un nivel care sa satisfaca necesitatile ntreprinderii, ale personalului si ale patronatului. n acest mod, se asigura o conducer e participativa, favorabila bunului mers al firmei. n mod practic, atragerea salariatilor sau a patronilor la conducerea firmei prin gestionarea disponibilitatilor banesti se realizeaza prin proiectarea operativa a cash flow -ului sau, altfel spus, a flu xului de disponibilitati banesti (de numerar, n sensul dat de Standardele Internationale de Contabilitate, 2000). In structurarea disponibilitatilor banesti, serviciul financiar trebuie sa evidentieze clar cash flow -ul destinat platii drepturilor salaria le, platii drepturilor patronilor, alaturi de drepturile banesti ale creditorilor principali. n faza de executie a bugetului de trezorerie, serviciul financiar trebuie sa ntreprinda masuri de acoperire a deficitelor de trezorerie, mai ales n perioadele ce preced plata salariilor sau a datoriilor catre banci: amnarea altor plati, realizarea unor venituri exceptionale, micsorarea scadentei la creantele firmei asupra altor firme, contractarea operativa de credite etc. n cazul aparitiei unor disponibilit ati banesti peste necesar, acelasi serviciu financiar trebuie sa plaseze aceste disponibilitati n depozite, pentru cumpararea de titluri, cu gndul la obtinerea unor dobnzi sau dividende care sa compenseze efectele negative ale inflatiei si sa aduca avantaje ce se adauga la rezultatele economice si financiare ale ntreprinderii.
Ce reprezinta trezoreria pentru gestiunea financiara a firmei? Care sunt componentele categoriei de moneda n actualul mecanism monetar? Prin ce activitati economice si financiare ntreprinderea influenteaza componentele monedei nationale? Depinde cursul valutar al monedei nationale de activitatile firmei? n ce mod elementele de activ din patrimoniul firmei se transforma n disponibilitati banesti, iar partea de pasiv n obligatii de plata? Care sunt indicatorii de lichiditate si ce semnificatie au pentru bonitatea firmei? Pentru ce sunt necesare bugetul operativ al trezoreriei si bugetul trezoreriei n valuta?
15.1 Mecanismele monetare presupun gestionarea, chiar la nivel de ntreprindere, a celor doua componente ale monedei, etalonul si semnul. Care din urmatoarele actiuni nu depinde de activitatea economica din ntreprindere: a) realizarea dimensiunilor q, k, t pentru puterea de cumparare etalon; b) evaluarea produselor si serviciilor prin pret sau tarif; c) stabilirea formei semne lor banesti si a structurii masei monetare pe cupiuri; d) conditionarea cantitativa a emisiunii de semne banesti; e) realizarea raportului cerere/oferta de valuta. 15.2 Afectarea negativa a etalonului monetar are loc prin mai multe tipuri de actiuni la nivel de firma. Care dintre acestea nu influenteaza negativ etalonul monetar: a) reducerea valorii reale pe produs, corelata cu mentinerea pretului anterior; b) cresterea pretului, corelata cu mentinerea valorii reale anterioare; c) cresterea preturilor, concomitent cu reducerea valorii reale; d) cresterea cererii de valuta; e) cresterea ofertei de valuta.
15.3 Previzionarea trezoreriei are n vedere trei indicatori globali: a) lichiditatea totala; b) solvabilitatea; c) capacitatea de plata. Care dintre acesti indicatori se refera la corelatia ncasari/plati pentru o perioada de 90 de zile? 15.4 Pentru redarea solvabilitatii patrimoniale se folosesc relatii de calcul, n care se compara capitalul firmei cu pasivele totale din bilant (Pt). Care din urmatoarele formule este cea reala: a) Sp = (Capital social/Pt) x 100, Sp < 30%; b) Sp = (Capital social/Pt) x 100, Sp = 30%; c) Sp = (Capital social/Pt) x 100, Sp >30%; d) Sp = (Capital propriu/Pt) x 100, Sp < 30%; e) Sp = (Capital propriu/Pt) x 100, Sp > 30%. 15.5 n care din situatiile de mai jos, ntlnite n previzionarea Bugetului de trezorerie, firma are posibilitatea de echilibrare prin plasamentul n titluri sau n depozite bancare: a) total intrari = total iesiri; b) total intrari > total iesiri; c) total i ntrari < total iesiri; d) ncasari din exploatare > plata salariilor; e) total intrari > rambursarea creditelor.
15.1 Bugetul trezoreriei n valuta Societatea comerciala "GRIRO" S.A. prezinta urmatorul buget al trezoreriei n valuta (mii $): 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Disponibil initial ncasari din activitatea de baza Cumparari de valuta la licitatie Dobnzi la depozite n valuta Importuri Deplasari n strainatate Vnzari la licitatie Disponibil 300 900 75 41 1160 21 104 31
Dezbateti situatia de la firma res pectiva si caracterizati modul de gestionare a valutei.
15.2 Bugetul operativ al trezoreriei a. Folosind datele din Exemplul 15.1, completati Bugetul operativ al trezoreriei avnd datele: Luna VI VII VIII IX X XI XII ncasari 160 140 100 120 150 150 150 Plati 150 180 160 125 110 125 150
b. Modificati esalonarea ncasarilor 10% + 30% + 40% + 20% si refaceti bugetul operativ. 15.3 Influentarea etalonului Folosind graficul 15.1, stabiliti influentarea etalonului prin abaterile de la Situatia initiala caracterizata prin: valoare (potential) = 15.000 u.p. pret = 1500 lei etalon = 10 u.p. / leu
Situatia 1 Firma pastreaza pretul constant, dar reduce calitatea produsului, nglobnd n produse doar 12.000 unitati de potential. Situatia 2 Firma pastreaza valoarea initiala, dar modifica pretul de 1500 lei la 1700 lei. Situatia 3 Firma reduce valoarea la 14.000 u.p. si creste pretul la 1600 lei. 15.4 Referat Realizati un scurt referat privind efectele fenomenului monetar al inflatiei asupra etalonului monetar-leul, precum si n privinta efectului de decapitalizare a firmelor romnesti n perioada de tranzitie.
15.5 Dezbatere Puneti n discutia grupei formele pe care le mbraca starea de lichiditate a firmei si efectele sale asupra respectarii obligatiilor de plata fata de terti. Comentati situatia de blocaj financiar n care se afla azi economia romneasca si ncercati sa gasiti solutiile de fluidizare a relatiilor monetare dintre firme. 15.6 Teme de cercetare stiintifica Fenomenul monetar la nivel microeconomic poate constitui obiect de cercetare, el fiind influentat direct de calitatea activitatii economice si financiare de la acest nivel. De aceea va propunem temele: Influentarea etalonului monetar prin calitatea si cantitatea de valoare conservata n produse si servicii; Evaluarea produselor si serviciilor n conditiile economiei de piata si modalitati de evitare a deteriorarii etalonului monetar; Influentarea cantitativa a masei monetare prin operatiunile de evaluare si prin modificarea vitezei de circulatie a banilor de catre calitatea activitatii economice si financiare din firme; Influentarea complexa a cursului valutar al leului fata de dolar de catre activitatea economica si financiara la nivel de ntreprindere; Gestionarea disponibilitatilor banesti ale firmei prin bugetul de trezorerie; Factori de influentare si de corectare a capacitatii de plata a firmei; Contributia bugetelor operative ale trezoreriei la mbunatat irea capacitatii de plata a firmei; Gestionarea disponibilitatilor n valuta de catre firma.
REZULTATELE TESTELOR DE AUTOEVALUARE
15.1 c; 15.2 e; 15.3 b; 15.4 e; 15.5 b. Nota: Pentru obtinerea notei 10,00 trebuie sa rezolvati toate ntrebarile, acestea fiind evaluate cu cte doua puncte.
CAPITOLUL 16 DECIZIA DE STRUCTURARE A REZULTATELOR ECONOMICE CUPRINS 16.1 Corelatia dintre deciziile privind consumul si deciziile privind productia 16.2 Previzionarea si simularea structurarii rezultatelor economice 16.3 Decizia de structurare a rezultatelor economice 16.4 Managementul financiar 16.5 Decizia de amplificare a creantelor 16.6 Decizia de scontare 16.7 Politica de dividende 16.8 Activitati tutoriale
CONCEPTE Conditionarea productie -consum Corelatia repartitie financiara I si repartitie financiara II Structurarea rezultatelor economice corespunzatoare costului Structurarea rezultatelor economice corespunzatoare profitului brut Gestionarea creantelor (clienti) Decizia de modificare a stocului de creante Decizia de structurare a rezultatelor economice
FUNCTIA FINANCIARA: AUTORIZAREA REPARTITIEI REZULTATELOR ECONOMICE Pentru economistul financiar, realizarea functiei autorizarea repartitiei rezultatelor economice presupune, n primul rnd , asa cum am prezentat si n capitolele precedente, cunoasterea tipurilor de activitati economice care aduc rezultate economice normale sau exceptionale. n al doilea rnd, functia respectiva impune cunoasterea n detaliu a modului cum se manifesta aceste activitati, ce factori le determina structura si amploarea si ce efecte au asupra functionarii viitoare a firmei, pentru a putea, apoi, stabili masurile de marire a rezultatelor economice. Numai dupa ndeplinirea acestor conditii, economistul financiar poate autoriza repartitia financiara a rezultatelor economice si financiare previzionate, trecnd, apoi, la exercitarea celorlalte functii financiare si motivationale (manageriale). 16.1 Corelatia dintre deciziile privind consumul si deciziile privind productia Adoptarea deciziilor financiare referitoare la procesele de consum si de productie a fost prezentata n mod succesiv doar din motive didactice. n realitate, munca financiara presupune o permanenta corelatie ntre informatiile financiare folosite pentru fundamentarea celor doua categorii de decizii, inclusiv deciziile privind fluxurile financiare externe. Conditionarea reciproca ntre productie si consum, prin intermediul repartitiei financiare, determina realizarea unei activitati de fundamentare concomitenta a celor doua categorii de decizii. Efectul este o ajustare reciproca de informatii, pna la echilibrarea optima a acestora si o ncadrare normala n nivelul obligatiilor financiare externe. n aceste conditii, serviciul financiar fundamenteaza deciziile cu privire la productie avnd ca restrictie principala necesitatea acoperirii autofinantarii deciziilor privind consumul si a obligatiilor financiare privind bugetul statului, banci, asigurari, proprietari etc. n procesul de adoptare a deciziei financiare privind procesul de productie, nivelul rezultatelor financiare se coreleaza cu platile viitoare catre societate si mediu, precum si cu cele pentru dezvoltarea propriei structuri de productie. Aceasta corelatie se prezinta n figura nr. 16.1.
Figura nr. 16.1
Astfel, veniturile proprii (yvp) pentru autofinantarea cheltuielilor proprii (ycp) si achitarea obligatiilor financiare (yco) din decizia privind consumul depind de platile corespunzatoare rezultatelor financiare (ypr) si de o parte din platile corespunzatoare costului (ypc) din decizia privind productia. Acestea, la rndul lor, sunt limitate de nivelul ncasarilor din activitatea de productie (yip), dependente si ele de amploarea si calitatea actiunilor de consum finantate n anul n care are loc si procesul de productie prognozat (legatura cu linie ntrerupta).
FUNCTIA FINANCIARA: PREVIZIUNE SI SIMULARE Prefigurarea fenomenului repartitiei financiare privind rezultatele economice presupune determinarea ntregii game de informatii financiare prin modele specifice activitatii financiare (vezi capitolul 6). Fenomenul financiar previzionat trece, n mod obligatoriu, prin mai multe etape de simulare pentru a se ajunge la un nivel acceptabil din punctul de vedere al exigentelor financiare si al indicatorilor de eficienta economica. Astfel, pentru a realiza corelatiile dintre repartitia financiara pentru consum si pentru productie, serviciul financiar fundamenteaza o decizie de structurare a rezultatelor economice si realizeaza o gestionare ferma a creantelor. 16.2 Previzionarea si simularea structurarii rezultatelor economice
Serviciul financiar are n gestiune totalitatea rezultatelor economice sub forma productiei marfa, dar si a productiei marfa vnduta si ncasata. Pentru a fundamenta o structurare a tuturor rezultatelor productiei, se are n vedere destinatia stabilita de repartitia financiara a platilor ce corespund ncasarilor (vezi figura nr. 16.2).
Figura nr. 16.2
Structurarea initiala are n vedere trei directii de dirijare a ncasarilor prin plati: 1. Dirijarea ncasarilor corespunzatoare costului (ypc). Cea mai mare parte a acestor ncasari este dirijata pentru refacerea elementelor structurii economic e (salarii, plata aprovizionarilor, cheltuieli de cercetare, amortizare etc.). 2. O parte a rezultatelor acopera cheltuieli de protocol si reclama, taxa pe folosirea terenurilor, prelevari la fondul de rezerva, donatii, pregatirea profesionala, pierderi din anii precedenti etc.). Din structura acestor cheltuieli rezulta ca ncasarile corespun-zatoare se ndreapta att spre structura economica, ct si spre bugetul de stat. 3. Aici sunt cuprinse platile din rezultatele financiare (profit, TVA). Decizia de structurare are n vedere modul n care se permite de catre legislatie repartizarea profitului impozabil. Componenta principala a rezultatelor financiare este reprezentata de profit. n actiunea de structurare a rezultatelor financiare, serviciul financiar procedeaza la determinarea profitului impozabil, ca punct de plecare pentru stabilirea directiilor n care se va dirija profitul firmei. Relatia 16.4 Pim = Venituri realizate din orice sursa - Cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor respective - Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile unde: Pim = profit impozabil (vezi graficul urmator)
Venituri neimpozabile: dividende primite de la alte firme; diferente favorabile de valoare a titlurilor de participare la alte firme; din anularea datoriilor sau a provizioanelor. Cheltuieli aferente veniturilor: Cheltuieli de exploatare; cheltuieli financiare; cheltuieli exceptionale.
Cheltuieli nedeductibile: Cheltuieli cu impozitul pe profit, amenzi; cheltuieli care depasesc limitele legale (protocol, deplasare, sponsorizare, provizioane); stocuri lipsa. Profitul impozabil se structureaza astfel (vezi fig. nr. 16.3): Figura nr. 16.3
Din profitul impozabil se deduce impozitul pe profit, rezultnd profitul net. El se mparte pentru: rezerve legale, acoperirea pierderilor din anii precedenti, autofinantare, participarea salariatilor la profit, dividende, varsaminte la buget (pentru regiile autonome), alte repartizari prevazute de lege. n timp ce la fondul propriu de dezvoltare se pot adauga unele reduceri la impozitul pe profit (daca legislatia n vigoare prevede acest lucru), din partea pentru dividende se scade impozitul pe dividende (10%). n functie de aceasta structurare, ncasarile corespunzatoare profitului impozabil merg spre structura economica a firmei (fond de dezvoltare), spre buget, spre salariati si spre proprietari. ncasarile corespunzatoare taxei pe valoarea adaugata se transforma n plati (TVAp ) catre buget la nivelul: Relatia 16.5 TVAp = TVAc - TVAd unde: TVAc = taxa colectata prin vnzarile ce cuprind TVA; TVAd = taxa deductibila pentru ntregirea disponibilitatilor cu TVA pla -tita la cumpararile din afara de materiale, combustibil etc. Determinarea impozitului pe profit Nivelul impozitului (Imp ) are n vedere profitul impozabil (PImp ) si cota de 25%: Relatia 16.7 Imp = (PImp) x 25 / 100
Plata impozitului pe profit Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pna la data de 25, inclusiv, a primei luni din trimestrul urmator. Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datoreaza dobnzi de ntrziere (0,06% pentru fiecare zi ntrziere) si penalitati de ntrziere (0,5% pentru fiecare luna sau fractiune de luna de ntrziere). Informatiile ye referitoare la rezultatele econo mice Rezultatele economice ale unei ntreprinderi pot fi structurate sub forma unor indicatori care redau nivelul rezultatelor din exploatare, din actiuni financiare si exceptionale, precum si global. Sistemul unor astfel de indicatori este: Marja come rciala = vnzari de marfuri - costul marfurilor vndute
Cifra de afaceri = vnzari de marfuri + productia vnduta
Productia exercitiului = productia vnduta + productia stocata + productia imobilizata
Marja industriala = productia exercitiului - (cheltuieli cu materii prime, materiale, energie + lucrari si servicii executate la terti)
Valoarea adaugata = marja comerciala + marja industriala
Excedentul brut din exploatare (EBE) = valoarea adaugata + subventii din exploatare - (impozite si taxe + cheltuieli cu personalul) = = profit brut + amortizare
Rezultatul din exploatare = (excedent brut din exploatare + alte venituri din exploatare + + venituri din provizioane) - (provizioane + amortizare + + alte cheltuieli din exploatare) = profit brut din exploatare Rezultatul curent al exercitiului = (rezultatul exploatarii + venituri financiare) cheltuieli financiare -
Rezultatul brut al exercitiului = Rezultat din exploatare + Rezultat din activitati financiare + Rezultat din activitati exceptionale = = Profit brut pentru ntreaga activitate
Rezultatul net al exercitiului = Rezultat brut al exercitiului - Impozit pe profit = profit net pentru ntreaga activitate Acesti indicatori au intrat n continutul indicatorilor de eficie nta economica, alaturi de formele clasice de exprimare a rezultatelor economice si financiare. Institutiile financiare, bancare sau de evaluare a firmelor procedeaza la exprimarea indicatorilor de eficienta folosind rezultatul din exploatare n locul profitului brut (rentabilitatea neta de exploatare = rezultatul din exploatare / cifra de afaceri x 100).
FUNCTIA FINANCIARA: FUNDAMENTAREA FINANCIARA A DECIZIILOR DE STRUCTURARE A REZULTATELOR ECONOMICE Realizarea optima a structurarii rezultatelor economice presupune fundamentarea si adoptarea de decizii financiare specifice. 16.3 Decizia de structurare a rezultatelor economice Serviciul financiar al ntreprinderii va utiliza informatiile financiare determinate mai sus pentru a structura rezultatele economice n conditiile unei eficiente economice acceptabile. Sa exemplificam modul de lucru: Exemplul 16.1 O societate comerciala prognozeaza urmatoarele rezultate economice: 1. 2. 3. 4. Venituri totale Cheltuielile aferente Venituri neimpozabile Cheltuieli nedeductibile 300 mild. lei; 270 mild. lei; 5 mild. lei; 15 mild. lei.
n aceste conditii, profitul impozabil (Pim) este: 300 - 270 - 5 + 15 = 40 mild. lei Impozitul pe profit: 40 x 25% = 10 mild. lei Profit net: 40 - 10 = 30 mild. lei Repartizare profit net: - participare salariati (5%): 30 x 5% = 1,5 mild. lei
- dividende (40%): 30 x 40% = 12 mild. lei - fonduri proprii pentru dezvoltare: 30 - (12 + 1,5) = 16,5 mild. lei Impozite pe dividende (10%): 12 x 10% = 1,2 mild. lei Dividende nete pentru proprietari: 12 - 1,2 = 10,8 mild. lei Decizia de structurare referitoare la profitul brut din exemplul 16.1 este: (ypr) 1. Profit brut 40,00 mild. Destinatii 1. Impozit pe profit 10,00 2. Participare salariati 1,50 3. Fond de dezvoltare 16,50 5. Impozit dividende 1,20 6. Dividende nete 10,80 Total 40,00
Total
40,00
Similar, se pot adopta decizii si pentru rezultatele corespunzatoare costului, TVA, accize. Decizia financiara de structurare a profitului este inclusa n decizia financiara privind productia, ca o detaliere a modului de folosire a profitului. 16.4 Managementul financiar Asa cum am stabilit n cadrul Capitolului 4, Finantele ntreprinderii studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si alocarea corecta si profitabila a resurselor, ca participare activa a activitatii financiare la managementul general al firmei. Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are posibilitatea de a influenta ntreaga activitate a ntreprinderii. Se realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare: Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative. n procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor financiare privind procesul de productie sunt aplicate procedee diverse de alocare de fonduri n functie de specificul firmei si al elementelor sale constitutive, de cerintele pietei etc.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE Alocarea corecta de valoare din rezultatele economice pentru procesul de productie sau pentru cel de consum are o mare influenta asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru n concordanta cu exigentele repartitiei financiare, cu comportamentul elementelor din structura firmei, cu interesele dezvoltarii ntreprinderii si, n mod deosebit, cu nivelul indicatorilor de eficienta. 16.5 Decizia de amplificare a creantelor Pentru a asigura un nivel optim rezultatelor economice, serviciul financiar al firmei trebuie sa realizeze o gestionare atenta a stocurilor activelor circulante aflate sub forma de creante (mijloace n decontare). De amploarea acestor stocuri depind, att necesarul de fonduri pentru activele circulante, ct si ncasarea la timp si ntr-un interval acceptabil a rezultatelor economice supuse apoi repartitiei financiare. n practica interna si internationala, stocurile de active sub forma de creante sunt determinate ca necesitate si volum de formele de decontare practicate: plata sub forma de avans; plata la sosirea documentelor (acreditiv sau incasso); plata la termen. Plata sub forma de avans reduce n mare masura stocul de creante la firma producatoare, acest stoc ramnnd la nivelul: Relatia 16.1 (Q x c)/360 x r - avans unde: Q x c reprezinta imobilizarile n produsele finite vndute; r = durata normala a decontarii marfurilor livrate.
Plata la sosirea documentelor permite clientului sa amne plata pentru perioada n care documentele se afla pe traseul furnizor - beneficiar, plus termenul de receptie si de confirmare a primirii marfurilor (incasso) sau pentru perioada de circulatie a documentelor de expeditie pna la banca unde se afla deschis acreditivul (perioada notata cu r, n relatia 16.1. n acest caz, imobilizarile n creante nu mai sunt diminuate cu sumele primite de furnizor ca avans). Plata la termen presupune o amnare a platii voita de firma producatoare. n acest mod, producatorul acorda clientului un credit comercial, afectndu-si capitalul de lucru (care creste prin marirea activelor n decontare), precum si rezultatele economice si financiare (care se amna n timp). Stocul de creante ar putea sa creasca foarte mult, firma fiind obligata sa achite, n perioada de asteptare, chiar unele obligatii referitoare la
ntregul pret de vnzare (impozite, formarea de fonduri din profit etc.). De aceea, stocul de creante pentru acesti clienti devine: Relatia 16.2 (Q x Pv) / 360 x r unde: Q x Pv reprezinta imobilizarea n active n decontare la nivelul pretului de vnzare; r = perioada de acordare a creditului comercial.
O data cu instituirea instrumentelor de credit (cambie, bilet la ordin, cec), firmele au posibilitatea sa ntrerupa perioada de asteptare a platii la termen prin operatiunea de scontare a instrumentelor de credit comercial nainte de scadenta. Gestionarea clientilor si a creantelor din decontarea marfurilor vndute acestora presupune o ampla analiza a implicatiilor financiare de tip imobilizare de fonduri si cost, pe de o parte si de tip avantaje sub forma cresterii vnzarilor si refacerii anticipate a capitalului de lucru. Astfel, o decizie de marire a stocului de creante prin amnarea platii pentru clientii firmei (decizie care face parte din strategia de marketing a firmei) are urmatoarele consecinte: cresterea necesarului de capital pentru ciclul de exploatare (capital social, capital mprumutat, credite, datorii din exploatare), crestere similara cu o investire de capital; sporirea costului capitalului folosit suplimentar, cost care cuprinde dividende le (pentru partea de capital social imobilizata), dobnda (pentru capitalul mprumutat de pe piata de capital si de la banci). cresterea vnzarilor si a profitului, o marire a perioadei de amnare a platii atragnd, de regula, un numar mai mare de clienti.
Pe lnga aceste consecinte (primele doua nefavorabile), decizia de a mari volumul stocurilor n creante are si consecinte asupra ncasarilor: aparitia riscului de neplata la termenul stabilit sau costul ntrzierii platii;
Decizia de modificare a stocului de creante se fundamenteaza pe informatiile financiare care evalueaza consecintele favorabile si nefavorabile, la valoare efectiva sau sub forma sa marginala (fata de o situatie anterioara). Astfel, profitul suplimentar obtinut prin cresterea vnzarilor se determina prin aplicarea marjei brute de profit (Profit / pret de vnzare) la volumul suplimentar de vnzari. n unele cazuri, se poate aplica la vnzarile suplimentare marja asupra costurilor variabile (cheltuieli fixe + profit), obtinndu-se un cstig total, avnd n vedere ca efortul sub forma cheltuielilor fixe a fost acoperit din vnzarile anterioare. Implicatiile nefavorabile se determina sub forma costului de
oportunitate, ca o pierdere de profit prin imobilizarea suplimentara de capital (Cresterea de sold x cota cheltuielilor variabile x rata profitului mediu), precum si sub forma costului riscului de neplata (Valoarea vnzarilor x cota cheltuielilor variabile x probabilitatea de aparitie a riscului de neplata) (vezi I. Stancu, Gestiunea financiara a agentilor economici, Editura Economica, Bucuresti 1994, p. 221 s. u.). n mod normal, trebuie sa avem n vedere si costul capitalului suplimentar, cost care se adauga la pierderea de profit prin imobilizarea de capital n stocul suplimentar de creante. Decizia de amplificare a creantelor este oportuna atunci cnd: Relatia 16.3 Profit marginal al cresterii vnzarilor - (costul riscului neplatii + + costul de oportunitate + costul capitalului suplimentar) > 0
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA INTERESELOR O asemenea functie manageriala este necesara, n mod deosebit, pentru conducerea ntregului proces de productie dar, mai cu seama, n legatura cu repartizarea rezultatelor. Managerul financiar al firmei trebuie sa asigure, pe ct posibil, satisfacerea intereselor salariatilor, patronilor si creditorilor, pe de o parte si sa achite la timp obligatiile de natura financiara. n vederea realizarii functiei motivationale respective, managementul financiar va cauta, pe lnga alte modalitati de amplificare a rezultatelor economice, si recuperarea rapida a creantelor prin adoptarea deciziilor de scontare a instrumentelor de credit trase asupra clientilor.
16.6 Decizia de scontare
Nivelul costurilor determinate de prelungirea perioadei de plata poate determina serviciul financiar sa adopte decizia de scontare a instrumentelor de credit trase asupra clientilor. Decizia respectiva ia n calcul, alaturi de aceste costuri, nivelul taxei scontului cedate bancii care preia cambia si acorda creditul bancar pentru refacerea capitalului de lucru al firmei. O astfel de decizie devine oportuna atunci cnd taxa scontului cedata bancii devine mai mica dect costul stocului de creante (costul riscului neplatii + costul de oportunitate + costul capitalului suplimentar). Pentru a realiza o gestionare eficienta a creantelor, serviciul financiar trebuie sa realizeze si o cunoastere directa a bonitatii clientilor , sub aspect financiar, dar si din punct de vedere al promptitudinii achitarii obligatiilor ce decurg din vnzarea de bunuri. Informatiile de aceasta natura pot fi furnizate de bancile comerciale, pentru clientii interni sau de Banca de Export - Import a Romniei, pentru clientii externi. Pe baza acestor
informatii, firma poate evita riscul de neplata si suplimentarea efortului financiar pentru cresterea exagerata a stocului de creante. FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE n exercitarea activitatii financiare de repartizare a rezultatelor economice se impune un mod de lucru prin care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si financiare privind productia sau consumul. Managerul financiar trebuie sa asigure constituirea fondurilor financiare din rezultatele economice la un nivel care sa satisfaca necesitatile ntreprinderii, ale salariatilor, dar si ale posesorilor de actiuni.
16.7 Politica de dividende
n luarea deciziei de structurare a rezultatelor economice, firma trebuie sa promoveze o adevarata politica a dividendelor. Aceasta politica urmareste fie sa ncurajeze atragerea de fonduri pentru capitalul social, fie sa asigure o stimulare a proprietarilor de actiuni pentru a le creste raspunderea pentru viitorul firmei n cauza. Politica de dividende are, ca baza de realizare, o serie de restrictii cantitative si calitative. Astfel, nivelul profitului net destinat dividendelor depinde de: nivelul total al profitului; nivelul impozitelor care se adreseaza profitului si cstigului sub forma de dividende; necesitatea constituirii unui fond de dezvoltare suplimentar pentru refacerea si dezvoltarea mai accentuata a firmei; constituirea unor fonduri de rezerva, provizioane; stabilitatea profitului obtinut de firma; prevederile legislatiei economice si financiare etc.
n acelasi timp, se impune ca politica de dividende sa aiba un caracter ofensiv (de crestere sau de stabilitate pentru o perioada mare de timp, indiferent de oscilatiile profitului) atunci cnd managerul ntreprinderii urmareste: penetrarea pietei de capital; cstigarea concurentei de pe piata de capital; reducerea pachetului de control prin difuzarea accentuata a actiunilor pe piata de capital etc.
Politica de dividende se realizeaza pe baza unor principii referitoare la nivelul profitului repartizat sub forma de dividende.
Politica de stabilitate Astfel, daca firma doreste sa-si multumeasca cumparatorii de actiuni si sa se mentina pe piata de capital, atunci va practica principiul dividende fixe pe o actiune. Acest principiu aduce avantaje ntr-o economie caracterizata printr-o fluctuatie exagerata a nivelului profitului, iar succesul sau depinde de realizarea unui profit n crestere de la an la an. Acest gen de politica si-l permit firmele mari, stabile din punct de vedere economic.
Politica cotelor fixe

Un alt principiu de distribuire a profitului pentru dividende presupune distribuirea unei cote fixe din profitul net pentru dividende. El se practica si n cazul firmelor romnesti, determinnd o fluctuare evidenta a profitului pe actiune. Acest principiu reduce responsa-bilitatea managerului de a asigura un cstig rezonabil proprietarilor, trecnd asupra lor riscurile scaderii profitului. Politica taxei flexibile Pe piata de capital se poate aplica si principiul taxei flexibile de repartizare a profitului pentru dividende. Acest principiu corecteaza dezavantajele principiului anterior, firma putnd majora cota de profit pentru dividende atunci cnd profitul total este n scadere, atenund efectele nefavorabile suportate de detinatorii actiunilor. Politica reinvestirii dividendelor n unele cazuri, mai ales n faza de formare si dezvoltare a firmei, se poate practica o politica de dividend pe baza principiului reinvestirii dividendelor. Acest principiu cere un sacrificiu din partea detinatorilor de actiuni sub forma renuntarii la ncasarea imediata a dividendelor si investirea lor n aceeasi firma. Pentru a ncuraja acest gest, firma va trebui sa promita o rata de cstig suplimentara dividendelor posibil de obtinut prin investirea banilor respectivi ntr-o alta investitie. Politica reziduala n cazul acestei politici, firma acorda dividende din profitul net care ramne dupa acoperirea nevoilor suplimentare de finantare a activitatilor tip consum sau tip productie. Practicnd, prin politica de dividende, unele din aceste principii, firma si poate consolida pozitia pe piata de capital, avnd la dispozitie o sursa certa si rapida de capital, concomitent cu satisfacerea intereselor celor care au investit n ntreprindere. Politic a de dividende se poate caracteriza printr-o serie de indicatori care contribuie la imaginea economica si financiara a firmei:
Dividendul pe actiune Acest indicator rezulta din raportarea profitului ce este destinat platii dividendelor la numarul de actiuni. Profit net pe actiune n acest caz, se raporteaza rezultatul net al exercitiului la numarul de actiuni emise de firma. Chiar daca nu reda si marimea fluxului real de fonduri catre actionari, indicatorul respectiv arata bunul mers al ntreprinderii la care actionarii sunt proprietari. Rata distribuirii dividendelor Pentru a reda ponderea profitului net distribuit pentru plata dividendelor, se raporteaza acest profit la profitul net total. Indicatorul n cauza arata, totodata, prin diferenta fata de suta, gradul de reinvestire din totalul profitului net. Randamentul pe actiune Pentru a reda rentabilitatea capitalului plasat n actiuni se utilizeaza indicatorul rezultat din raportarea dividendelor ce revin la o actiune la pretul de piata al actiunii respective. Coeficientul de capitalizare Investitorul, cumparator de actiuni, este interesat sa afle n ce perioada si recupereaza, prin dividende, pretul de piata al actiunilor pe care le detine la firma respectiva. n acest scop, se raporteaza pretul de piata al actiunilor sau cursul bursier la profitul net pe o actiune, rezultnd un numar de ani n care se recupereaza valoarea de piata a actiunii.
Care proces economic credeti ca are prioritate n corelatia productie - consum? Cum rezolva repartitia financiara corelatia productie - consum prin intermediul informatiilor financiare? Care sunt directiile principale de structurare a rezultatelor economice totale?
Dar ale profitului brut? De ce rezultatele economice trebuie sa treaca prin bugetul de trezorerie nainte de a ajunge la destinatia rezervata de repartitia financiara? Ce factori impun formarea de stocuri n faza de desfacere a produselor? Ce implicatii financiare are gestionarea defectuoasa a stocurilor de mijloace n decontare (clienti)? Cum se structureaza rezultatele economice pe baza unor indicatori ce redau, n final, rezultatele exercitiului?
16.1 Autorizarea repartitiei rezultatelor economice presupune cunoasterea urmatoarelor corelatii ntre rezultatele economice previzionate si: a) acoperirea autofinantarii deciziilor privind procesele de consum; b) acoperirea obligatiilor financiare fata de buget; c) acoperirea obligatiilor fata de banci; d) acoperirea obligatiilor fata de salariati; e) acoperirea obligatiilor fata de proprietari. Care dintre aceste corelatii se refera la asigurarea refacerii si dezvoltarii structurii economice a firmei? 16.2 Profitul impozabil se calculeaza n functie de indicatorii: 1. venituri realizate din orice sursa; 2. venituri neimpozabile; 3. cheltuieli nedeductibile; 4. cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor. Care este formula corecta: a) 1 + 2 - 3+ 4; b) 1 - 2 + 3 + 4; c) 1 - 2 + 3 - 4; d) 1 + 2 - 3 - 4; e) 1 + 2 + 3 + 4. 16.3 Excedentul Brut din Exploatare are n vedere indicatorii: 1. valoarea adaugata; 2. subventii din exploatare; 3. impozite si taxe (altele dect impozitul pe profit); cheltuieli cu personalul. Care este reactia corecta: a) 1 - 2 - (3 + 4); b) 1 + 2 + (3 - 4); c) 1 - 2 + (3 - 4); d) 1 - 2 + (3 + 4); e) 1 + 2 - (3 + 4). 16.4 O societate comerciala prognozeaza urmatoarele rezultate economice: Venituri totale 3000 mil. lei Cheltuieli aferente 2700 mil. lei Venituri neimpozabile 50 mil. lei Cheltuieli nedeductibile 150 mil. lei Care este nivelul impozitului pe profit: a) 110 mil. lei; b) 120; c) 100; d) 95; e) 90. 16.5 Dar nivelul dividendelor nete promise proprietarilor: a) 98 mil. lei; b) 108; c) 110; d) 115; e) 120. 16.6 Relatia de fundamentare a deciziei de amplificare a creantelor are n vedere: 1. profitul marginal al cresterii vnzarilor; 2. costul riscului neplatii; 3. costul de oportunitate (ca o pierdere de profit prin suplimentarea capitalului); 4. costul capitalului suplimentar. Care este relatia corecta: a) 1+(2-3-4)= 0; b) 1+(2+3-4)>0; c) 1-(2+3+4)=0; d) 1- (2+3+4)>0; e) 1-(2+3+4)<0
16.7 Decizia de scontare are n vedere: 1. taxa scontului cedata bancii; 2. costul riscului de neplata; 3. costul de oportunitate; 4. costul capitalului suplimentar. Care este momentul oportun de luare a deciziei de scontare: a) 1 = (2 + 3 + 4); b) 1>(2 + 3 + 4); c) 1<(2 + 3 + 4); d) 1<(2 - 3 - 4); e) 1>(2 - 3 + 4). 16.8 Politica de dividende cuprinde mai multe tipuri de actiune: a) politica de stabilitate; b) politica cotelor fixe; c) politica taxei flexibile; d) politica reinvestirii dividendelor; e) politica reziduala. Care din aceste politici este aplicata de firmele mari, stabile din punct de vedere economic? 16.9 Dar n cazul firmelor romnesti? 16.10 Politica de dividende se caracterizeaza prin indicatorii: a) Dividende pe actiune; b) Profit net/actiune; c) Rata distribuirii dividendelor; d) Randament pe actiune; e) Coeficientul de capitalizare. Care dintre acesti indicatori se calculeaza prin raportarea cursului bursier al actiunii la profitul net pe actiune?
16.1 Repartizare profit O ntreprindere realizeaza un profit brut de 1.200 mil lei. Impozitul pe profit este de 300 mil lei. Determinati destinatiile profitului net avnd n vedere cotele din exemplul 16.1. 16.2 Decizia de structurare ntocmiti decizia de structurare a rezultatelor economice totale pentru o firma (conform figura nr. 16.2) care prezinta urmatoarele informatii: Venituri totale Venituri neimpozabile Cheltuieli aferente veniturilor Cheltuieli nedeductibile 16.3 Dezbatere Pornind de la nivelul obligatiilor financiare pe care o firma le are fata de institutiile financiare ale statului, dezbateti nivelul fiscalitatii si implicatiile acestui nivel asupra starii financiare a ntreprinderilor din economia noastra. Gasiti argumente pentru reducerea fiscalitatii si directii de folosire a eventualelor degrevari fiscale n finantarea proceselor de consum din unitatile economice. 120 mild. lei 5 mild. lei 95 mild. lei 6 mild. lei
16.4 Analiza grafica Redati grafic structurarea rezultatelor economice din exercitiul 16.2. Apoi comentati aceasta structurare pe baza de ponderi fata de totalul rezultatelor economice. 16.5 Politica de dividende O firma nregistreaza urmatoarele niveluri anuale ale profitului net: 2000 - 200 mil. lei; 2001 - 300 mil. lei; 2002 - 50 mil. lei; 2003 - 150 mil. lei; 2004 - 400 mil. lei (previzionat). Stabiliti ce principiu de lucru poate aplica firma n cauza, pornind de la practica actuala prin care firmele cu capital total sau majoritar de stat repartizeaza pentru dividende o cota de circa 40% din profitul net. 16.6 Teme de cercetare stiintifica Pentru activitatea de seminar, cercetare recomandam urmatoarele teme: si lucrari de diploma, va
Corelatia dintre necesitatile de fonduri proprii si posibilitatile firmei de finantare a acestor necesitati; Efectele financiare ale gestionarii clientilor si masurile ce se impun pentru fructificarea stocurilor n mijloace n decontare (clienti); Structurarea rezultatelor economice n functie de interesele firmei, ale proprietarilor si ale economiei; Fiscalitatea si efectele ei asupra activitatii economice curente si de dezvoltare a firmelor.
REZULTATELE TESTELOR DE AUTOEVALUARE
16.1 a; 16.2 c; 16.3 e; 16.4 c; 16.5 b; 16.6 d; 16.7 c; 16.8 a; 16.9 b; 16.10e. Nota: Pentru obtinerea notei 10,00 trebuie sa rezolvati toate ntrebarile, acestea fiind evaluate cu cte un punct.
PARTEA A CINCEA
PROIECTAREA FLUXURILOR FINANCIAR -MONETARE EXTERNE ALE NTREPRINDERII
Pentru finantarea activitatilor economice din ntreprinder e, serviciul financiar fundamenteaza decizii de atragere de fonduri din surse externe firmei. Aceste surse financiare sunt gestionate de proprietarii actuali sau cei potentiali, de piata de capital, de sistemul bancilor comerciale, de finantele publice, de pietele financiare internationale. Fluxurile monetare care aduc fondurile financiare catre firme sunt urmate de fluxurile monetare care pleaca de la ntreprindere pentru a permite plata obligatiilor financiare catre proprietari, catre finantele publice, catre banci sau societati de asigurare etc. Deciziile financiare de apelare la sursele externe firmei s unt nsotite, n prezent, de un cost foarte ridicat. Acest aspect, precum si conditionarile calitative pe care proprietarul sursei de finantare le impune, maresc responsabilitatea economistului ce fundamenteaza deciziile respective. El va avea nevoie de o largire a cunostintelor pentru a putea fi un participant eficient si eficace pe piata capitalurilor, att n tara, ct si n strainatate.
CUPRINS Capitolul 17 Decizia de creditare pe termen scurt Capitolul 18 Decizia de creditare pe termen mediu si lung Capitolul 19 Fluxurile financiar-monetare ale ntreprinderii cu piata de capital si finantele publice
CAPITOLUL 17 DECIZIA DE CREDITARE PE TERMEN SCURT
CUPRINS 17.1 Deficitul de resurse pe termen scurt n gestiunea financiara a ntreprinderii 17.2 Analiza manageriala si economico-financiara a firmei solicitatoare de credit pe termen scurt 17.3 Analiza efectiva a solicitarii de credit 17.4 Adoptarea deciziei de creditare pe termen scurt 17.5 Fluxurile de fonduri determinate de creditul pe termen scurt 17.6 Activitati tutoriale
CONCEPTE Deficitul de resurse pe termen scurt Creditul pe termen scurt (tipuri) Analiza manageriala a solicitantului Analiza performantelor economico-financiare Gruparea firmelor dupa performante Analiza cantitativa si calitativa a cererii de credit Surse de rambursare a creditului Garant iile pentru creditul pe termen scurt Resurse si plasamente n creditare Contractul de credit Gruparea creditelor n functie de risc Fluxurile determinate de creditul pe termen scurt
Decizia de creditare pe termen scurt
17.1 Deficitul de resurse pe termen scurt n gestiunea financiara a ntreprinderii n gestiunea financiara a firmei se nregistreaza pe parcursul anului decalaje ntre necesarul si existentul de disponibilitati banesti. Aceste decalaje sunt generate de doua cauze principale:
Cauzele principale ale decalajului
1. Diferenta dintre imobilizarile totale n activele firmei (mai mari) si fondurile proprii (mai mici); 2. Dereglari n ncasarea rezultatelor economice, dereglari care determina un deficit de trezorerie. Prima cauza este prezenta n majoritatea ntreprinderilor, ca un principiu de lucru generat de existenta n economie a unor surse ce pot fi solicitate (creditul, bugetul de stat, disponibilitatile unor agenti economici) pentru a realiza o activitate economica mai mare dect o poate acoperi capitalul propriu al firmei, precum si de motivatia costului de atragere a capitalului de lucru. De aceea, activele curente (circulante) sunt acoperite doar partial din capitalul propriu (fondul de rulment). Cea mai mare parte a acestor active au drept corespondent n pasiv obligatiile firmei catre furnizori, salariati si fata de banci (creditul pe termen scurt) -vezi figura nr. 17.1.
Acoperirea partiala a activelor circulante
Figura nr. 17.1
Efectele blocajului financiar
A doua cauza provine din deficientele destul de frecvente ale decontarilor cu clientii n conditiile blocajului financiar din economie. Prelun girea peste limitele normale a perioadei n care activele curente ale ntreprinderii ramn sub forma de creante (ncasarile nu intra n firma n momentul tr, ci n momentul tr e, figura nr. 17.1) face ca trezoreria firmei sa nregistreze un deficit n defavoarea capitalului de lucru.
Raspunsul bancilor comerciale
Avnd n vedere aceste fenomene, sistemul bancilor comerciale raspunde, la solicitarea firmelor, prin acordarea de credite pe termen scurt adecvate decalajelor dintre activele curente, pe de o parte si sursele proprii si datorii din exploatare (pasivele), pe de alta parte. Punctul de plecare n stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt l reprezinta Situatia lichiditatilor (cash flow-ul) la sfrsitul trimestrului precedent si previziunile din trimestrul prognozat. Cu ajutorul informatiilor respective se ntocmeste bugetul (planul) de trezorerie baza de referinta pentru stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt posibil de solicitat de catre ntreprinderi (vezi figura nr. 17.2).
Figura nr. 17.2
1. Credite globale de exploatare, n lei Nivelul acestui credit depinde de diferenta dintre activele curente si pasivele curente, fiind destinat sa acopere obligatiile de plata pe termen scurt ale ntreprinderii. Acest credit, determinat trimestrial, se acorda agentilor economici prin contul curent, pentru a acoperi deficitul de trezorerie n trimestrul prognozat (figura nr. 17.2; 1). 2. Credite pentru active constituite temporar (cheltuieli si stocuri), n lei si valuta Formarea unor stocuri si efectuarea de cheltuieli n afara activelor cuprinse n planul de trezorerie se datoreaza unor cauze economice determinate de primirea n avans a unor materii prime, ntreruperea productiei, greutati n expedierea produselor finite etc. Termenul maxim de acceptare la creditare a acestor stocuri si cheltuieli este de 12 luni. 3. Credite pentru active n stocuri si cheltuieli sezoniere, n lei Specificul procesului de productie din ntreprinderile care prelucreaza materii prime agricole solicita din partea acestora sa formeze stocuri care sa se consume ntr-o perioada mai mare de un trimestru, fara a depasi 12 luni de la constituire. 4. Credite pentru productia de export si exportul de produse, n lei si valuta Imobilizarile cerute de realizarea exportului au n vedere perioada de productie (aprovizionarea cu materii prime, mater iale, semifabricate, subansambluri, combustibil, energie etc. din tara si din import) sau de prefinantare a exporturilor, precum si perioada de decontare cu partenerii straini (pe baza documentelor care atesta livrarea marfurilor la export). Perioada de imobilizare admisa este tot de 12 luni, cu exceptia imobilizarilor pentru produse cu ciclu lung de fabricatie, unde termenul este mai mare. 5. Credite pe documente remise spre ncasare Aceste credite au n vedere imobilizarile de active n decontari cu clientii, imobilizari consemnate n documente (cecuri) remise de firma spre ncasare. Perioada de creditare este de maxim 45 de zile, numai daca activele respective nu au fost cuprinse n planul (bugetul) de trezorerie sau nu au asigurata o alta sursa de finantare.
6. Facilitati de cont (overdraft descoperire de cont), n lei Pentru agentii economici cu o situatie economico-financiara foarte buna dar care, din anumite cauze bine justificate, nu pot face fata temporar platilor, se pot acorda credite pe termen de pna la 15 zile si ntr-o suma limitata. n linii generale, acestea sunt cazurile n care o banca comerciala vine n ntmpinarea firmelor. n programul de creditare al bancilor comerciale au fost incluse si alte obiective de creditare, ca urmare a diversificarii pietei financiare si monetare, inclusiv practicarea deschiderii de linii de credit. Astfel, bancile comerciale acorda credite pe termen scurt pentru operatiuni de scont, factoring, pentru valuta vnduta, marfurile vndute n rate, completarea veniturilor proprii pentru investitii etc. De asemenea, bancile comerciale acorda credite pe termen scurt n val uta pentru importul de bunuri si servicii, deschiderea liniilor de credit tip revolving, documente remise spre decontare etc. Pornind de la aceste necesitati si de la oferta bancilor comerciale de a le onora, sistemul bancar si ntreprinderile procedeaza la fundamentarea si adoptarea de decizii de creditare. Procesul decizional n materie de credite cuprinde urmatoarele etape: 1. Analiza manageriala si economico-financiara a firmei solicitatoare de credit; 2. Analiza solicitarii de credit; 3. Adoptarea deciziei de creditare; 4. Analiza periodica a calitatii portofoliului de credite pe termen scurt detinut de banca comerciala. Parcurgerea acestor etape se realizeaza cu ajutorul unui fond de informatii economice, financiare, manageriale, monetare provenit din sistemul b ancar, din economia nationala si din ntreprindere. n unele cazuri, sunt solicitate informatii si de pe piata financiar-monetara internationala (curs valutar, dobnzi, alocatii de credite n valuta etc.). 17.2 Analiza manageriala si economico-financiara a firmei solicitatoare de credit pe termen scurt n momentul n care o ntreprindere se adreseaza bancilor comerciale cu o solicitare de credit pe termen scurt, acestea procedeaza la realizarea unei analize detaliate si n domenii diferite privind firma respectiva. Pentru a ncepe analiza, ntreprinderea este solicitata sa depuna o documentatie economica si financiara complexa (vezi Cadrul 17.1).
Diversificarea obiectivelor de creditare
Etapele procesului decizional
Cadrul 17.1
Documente care atesta legalitatea nfiintarii firmei; Cererea de credite semnata de persoanele autorizate din ntreprindere; Contul de profit si pierderi; Ultimul bilant contabil; Situatia stocurilor si cheltuielilor pentru care se solicita creditarea (cantitati, valori, cauze, termene de valorificare); Situatia contractelor de livrare; Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul n curs sau Planul de afaceri; Grafic de rambursare a cred itului si de plata a dobnzilor; Lista bunurilor materiale si a valorilor ce constituie garantii asiguratorii pentru creditul solicitat; Alte documente necesare analizei.
A. Analiza manageriala (analiza aspectelor nefinanciare privind firma) n fata bancii comerciale, firma trebuie sa vina, n primul rnd, cu o activitate economica n masura sa nu prezinte riscuri majore n perioada de utilizare a creditului. n acest scop, ntregul univers intern si extern al ntreprinderii este supus unei analize si interpretari riguroase, pentru a fi depistate efectele posibile ale unor evenimente politice, sociale, economice, militare sau ale unor schimbari tehnologice, n evolutia cererii, precum si cele ale influentei inflatiei, recesiunii, mbatrnirii produselor etc. Riscurile generate de aceste fenomene sunt completate cu analize detaliate privind produsele fabricate de firma solicitatoare de credite, precum si pietele pe care desface si se aprovizioneaza firma n cauza. Analiza scoate n evidenta aspectele de calitate ale produselor, pozitia firmei pe piata produselor sale, calitatea si starea financiara a principalilor sai clienti etc. Pentru aprecierea firmei conteaza foarte mult metodele de marketing aplicate de managerii sai, competitivitatea produselor si stabilitatea segmentelor de piata cucerite. Totodata, intereseaza si marimea efortului facut de ntreprindere pentru activitatea de cercetaredezvoltare, precum si p reocuparea de a gasi noi piete, de a rezista concurentei producatorilor de produse similare, din tara si din import. Conteaza, de asemenea, conditiile de munca, posibilitatile reale de productie, problemele sociale din ntreprindere, relatiile cu sindicatele, asigurarea cu forta de munca calificata, cu materii prime si energie din surse de aprovizionare sigure si alternative.
Activitate fara riscuri majore
Preocuparea managerilor pentru noi piete
nclinatia spre inovare a managerului
Asumarea raspunderii pentru gestionarea firmei
Conditiile economiei de piata cer si o analiza a calitatilor manageriale ale conducatorilor firmei. ntre nsusirile analizate se nscriu nclinatia spre inovare si creativitate, cunostintele n domeniul financiar, n marketing, n managementul productiei si al personalului, cinstea, integritatea personala, flexibilitatea etc. Pentru managerii actuali, formati n conditiile economiei centralizate, nsusirea cel mai greu de dezvoltat este asumarea raspunderii pentru gestionarea eficienta a patrimoniului. Cultivarea si sprijinirea acestei nsusiri prin privatizare, legislatie etc. reprezinta o sansa reala pentru iesirea din criza a economiei si a fiecarei ntreprinderi n parte, precum si pentru utilizarea corecta si eficienta a creditelor angajate de firma. Toate aceste sub-domenii ale managementului firmei sunt analizate de inspectorul bancar si comunicate, spre interpretare finala, comitetului de directie al bancii comerciale, pe baza unei Fise de analiza a aspectelor nefinanciare ce caracterizeaza activitatea clientului. Comitetul de directie transforma informatiile privind managementul firmei n calificative prezente n calculul ratingului de credit (vezi Cadrul 17.2).
Cadrul 17.2
I. Caracteristicile clientului a) Generale (nivelul local, regional, national sau international al firmei ; daca este sau nu n sistemul de cotare la bursa); /2 indicatori/ b) Financiare (auditare, cifra de afaceri, rentabilitate, solvabilitate); /4 indicatori/ c) Managementul (experienta si stabilitatea conducerii, obiectivele strategice); /2 indicatori / d) Ramura de activitate (perspective si protectie) ; /1 indicator/ II. Caracteristicile creditului a) Istoricul relatiei de credit client-banca; /1 indicator/ b) Conditii de eligibilitate; /1 indicator/ c) Adm inistrare (costuri de operare); /1 indicator/ d) Sursa de rambursare; /1 indicator/ e) Colaterale (garantii speciale) /1 indicator/ Nota: Fiecare din cei 14 indicatori este calificat prin cinci niveluri calitative (criterii). Criteriul 1 corespunde cu cea mai buna caracterizare data firmei, iar criteriul 5 corespunde cu un calificativ foarte slab. Media ponderata a acestor calificative da Ratingul m ediu de credit.
B. Analiza performantelor economico-financiare
Rolul hotartor al performantelor economice si financiare
Pentru acceptarea cererii de credite, rolul hotartor l au performantele economice si financiare realizate de ntreprinderea solicitatoare n perioada imediat precedenta (uneori se cer ind icatori si pentru o perioada mai mare - de circa trei ani) si cele estimate pentru perioada de angajare a creditului. Astfel, Banca Comerciala Romna face lunar o analiza a agentilor economici care solicita sau au angajate credite, pentru cel putin 60% din volumul creditelor aflate pe rol. Aceasta analiza scoate n relief dinamica indicatorilor privind bonitatea clientului: Cifra de afaceri; Capitaluri proprii; Rezultatul exercitiului; Fondul de rulment; Necesarul de fond de rulment; Trezorerie neta; Lichiditate; Solvabilitate; Gradul de ndatorare generala si financiara ; Viteza de rotatie a activelor circulante; Rentabilitate; Acoperirea dobnzii; Rata valorii adaugate; Politica de dividende.
Luarea n calcul a cererii de credit presupune o analiza conc reta a tututor indicatorilor privind bonitatea agentului economic. n acest scop, banca prelucreaza datele din Bilantul naintat de client. Simplificnd indicatorii de activ si de pasiv stabiliti de banca, obtinem forma redata n Cadrul 17.3.
Cadrul 17.3 ACTIV PASIV
I A Active imobilizate
I P Pasive pe termen lung
A C T I V E CIRCULANTE
II A Active realizabile II P Datorii curente < 1 an
DATORII T O T A L E
III ATrezorerie+
III P Trezorerie -
Pe baza acestor posturi din bilant, se determina indicatorii care caracterizeaza bonitatea firmei. Redam o parte dintre acestia, ceilalti fiind cunoscuti de la capitolele referitoare la deciziile privind procesul de consum (ciclul de fabricatie) sau privind procesul de productie. Fondul de rulment = I P I A; Necesar fond de rulment = II A II P; Trezorerie neta = IIIA IIIP sau FR NFR; Lichiditate imediata = (IIA + IIIA) Stocuri Clienti incerti/Datorii cu scadenta < 1 an x 100 Lichiditate < 100% necorespunzatoare; 100-120% satisfacatoare; 120-150% buna; peste 150% foarte buna.
Solvabilitate = Total activ Stocuri nevandabile Clienti incerti Alte active incerte / Datorii totale x 100 Solvabilitatea sa fie > 100 Grad de ndatorare: Generala = Datorii totale : Capitaluri proprii x 100; Financiara = Datorii financiare totale : Capitaluri proprii x 100 Calificativ Bun Satisfacator Necorespunzator GI generala pna la 60% 60 100% peste 100% GI financiara pna la 30% 30 70% peste 70%
Principalii indicatori economici si financiari , care redau performanta firmei si care sunt stabiliti pe baza datelor din Situatia patrimoniului, a celor constatate de inspectorul bancar sau raportate suplimentar de firma, sunt reprezentati de:
17.3 Analiza efectiva a solicitarii de credit
O data cu acceptarea solicitantului printre clientii bancii, se acorda firmei respective o recunoastere oficiala a performantelor sale, exigenta analizei bancare fiind considerata de prim rang. Obtinerea de catre firma a unui rating bun (ce tinde spre o medie egala cu 1) nu exclude derularea activitatii de analiza a cererii de credit si a creditului solicitat. A. Identificarea scopului si a nivelului creditului solicitat Scopul solicitarii trebuie precizat foarte clar sub forma deficitului de resurse pe care l va suplini creditul cerut. De asemenea, cererea de credit trebuie sa se ncadreze n p revederile legislatiei bancare si n Normele metodologice de lucru ale bancii comerciale respective. Dupa precizarea si acceptarea scopului n care este solicitat creditul, echipa de decizie trece la analiza nivelului cantitativ al cererii. Nivelul solicitarii se determina pe baza analizei fluxului de lichididate (cash flow) si a capacitatii de rambursare de la sfrsitul trimestrului precedent precum si a datelor din prognozele pe trimestrul luat n calcul (din bugetul firmei sau determinate de inspectorul bancar).
Stabilirea nivelului dobnzii si al comisioanelor
Dupa stabilirea si acceptarea nivelului valoric al creditului, echipa de decizie trece la negocierea dobnzii si a comisioanelor ce revin bancii. Dobnzile stabilite de banci au n vedere dobnda de referinta practicata de Banca Nationala si dobnda de depozit acordata firmelor si persoanelor fizice care si pastreaza disponibilitatile banesti n conturi la banca respectiva. La aceste dobnzi, banca comerciala adauga dobnda proprie (care i acopera propriile cheltuieli si profitul), rezultnd dobnda propusa solicitatorului de credit. n privinta Comisioanelor, bancile practica "tarife" pentru analiza cererii de credite de catre experti, pentru utilizarea sau neutilizarea creditului etc. Nivelul dobnzilor si al comisioanelor este corelat si cu practica celorlalte banci de pe piata creditului, el fiind un element de concurenta bancara.
B. Identificarea surselor de rambursare a creditului Nivelul creditului, al dobnzilor si al comisioanelor, convenit n urma negoci erilor, urmeaza sa fie comparat de echipa de decizie cu posibilitatile reale de rambursare a creditului si de plata a dobnzii si comisioanelor. Aceste posibilitati sunt cuantificate ca prognoza pe perioada de angajare a creditului negociat. n cazul creditelor cu risc redus, banca solicita o singura sursa de achitare; pentru celelalte tipuri de credite cu risc ridicat, bancile solicita si o a doua sursa de rambursare. Prima sursa este reprezentata de lichiditatea ce rezulta din circuitul economic normal al firmei. Sursa colaterala, reprezentata de regula de garantia depusa de firma, trebuie identificata clar si corect de catre inspector si echipa de decizie. Pentru a se preciza daca solicitantul este solvabil la data rambursarii, se determina indicatorii de solvabilitate, lichiditatea la o anumita data, precum si Nivelul fluxului de numerar n perioada achitarii creditului si a dobnzii. Astfel, din bugetul de trezorerie, ntocmit pentru trimestrul n care va avea loc rambursarea, trebuie sa rezulte un excedent cel putin la nivelul obligatiilor firmei catre banca n cauza. Totodata, echipa de decizie apreciaza mersul conversiei activelor firmei n numerar, n corelatie cu planul de esalonare a rambursarii negociat n procesul decizional al creditarii.
Cele doua surse de rambursare a creditului
C. Identificarea garantiilor creditului
Garantia o asigurare suplimentara
Un moment important n procesul de adoptare a deciziei de creditare este reprezentat de identificarea si verificarea atenta a garantiilor pe care firma solicitatoare de credit le prezinta. Garantiile sunt o asigurare suplimentara pentru rambursarea la termen a creditelor angajate si pentru plata dobnzilor aferente, alaturi de ncasarile curente din vnzarea rezultatelor activitatii economice.
n acceptiunea bancilor comerciale, pot constitui garantii pentru creditele pe termen scurt urmatoarele valori: garantii de la Guvernul Romniei; garantia bancara data de alta banca dect cea care da creditul negociat; depozitul bancar al firmei (cash-ul colateral); garantii reale mobiliare cu sau fara deposedare; contract de asigurare pentru rate si dobnzi; ipoteca; cesiunea de creante; fidejusiunea (cautiunea); garantia de firma ; alte garantii.
Garantii pe termen scurt
Tipuri de garantii supuse analizei
Conditii pentru garantie si valoarea garantiei Contracte de gaj, de depozit, de cesiune etc.
n cazul, clientilor care se confrunta cu greutati financiare, acestora li se cere sa semneze bilete la ordin. Garantia este supusa unei analize privind valoarea sa reala si autenticitatea dreptului solicitantului de credit asupra bunului folosit drept gaj. Astfel, garantia bancara data de o alta banca n favoarea bancii creditoare se verifica n privinta valabilitatii documentu lui bancar, n privinta valorii, a valabilitatii n timp si a bonitatii bancii emitente. Ipoteca are n vedere bunurile imobiliare ale firmei, iar cesiunea creantele solicitantului de credite asupra altor agenti economici. Pentru a fi acceptate de banca, garantiile trebuie sa ndeplineasca cumulativ mai multe conditii: sa poata fi transformate rapid n lichiditati, bunurile sa fie n circuit civil, bunurile gajate sa fie n stare buna, sa existe piata pentru valorificarea bunurilor ce constituie garantie etc. Valoarea bunurilor se ia n calcul pe baza unui coeficient variabil aplicat la valoarea de piata a bunurilor respective sau a garantiei oferite (coeficient care variaza de la 100% n cazul garantiilor bancare, spre exemplu - la 60% pentru gajul fara deposedare). Pentru majoritatea garantiilor, banca ncheie cu solicitantul de credite contracte de gaj, de depozit bancar, de cesiune sau de garantie imobiliara, specificndu-se baza legala si obligatiile firmelor creditate de a pastra n bune conditii b unurile gajate si de a le folosi, n caz de producere a riscului, la rambursarea creditului primit. Contractele respective nsotesc n final contractul de credit ce se ncheie cu agentul economic dupa adoptarea deciziei de creditare. n scopul diminuarii riscului de nerambursare a creditului, bancile comerciale solicita beneficiarului de credite si de scrisori de garantie bancara sa asigure bunurile aduse drept garantie la societati de asigurare-reasigurare.
17.4 Adoptarea deciziei de creditare pe termen scurt
Dupa parcurgerea etapelor de fundamentare, echipa de decizie realizeaza actul final al procesului decizional, adoptarea deciziei. nainte de a se pronunta n favoarea firmei, banca realizeaza o corelare a sumelor solicitate cu propriile resurse de creditare, cu restrictiile legale, cu evolutia costului capitalului mprumutat etc.
A. Corelarea cu disponibilitatile de resurse Pentru orice banca comerciala, exista restrictia n materie de creditare data de limitarea resurselor sale si a celor procurate de pe piata interna si externa. O administrare eficienta presupune o prognoza realista a resurselor de creditare pe termen scurt, cuplata cu preocuparea de largire a gamei de resurse la un cost optim, dat de dobnzile de depozit platite de banca, de dobnda creditelor cumparate de la Banca Nationala si de rezervele minime obligatorii ce trebuie depuse la Banca Nationala a Romniei. De aceea, adoptarea deciziei de creditare este dependenta de evolutia resurselor bancii respective. Corelatia necesara s e realizeaza prin Situatia trimestriala privind prognoza si administrarea resurselor si plasamentelor bancare , redata, n mod simplificat, n Cadrul 17.7. n faza de proiectare , pe baza situatiei resurselor si a plasamentelor, bancile si ntocmesc Programe de credit , cu defalcari pe tipuri de credite, pentru agentii economici cu capital de stat si, respectiv, privat. Aceste defalcari, sub forma de plafoane , sunt transmise sucursalelor, constituind limite maxime de angajare de credite n trimestrul respectiv. n perioada de realizare, zilnic, sucursalele judetene ale bancilor comerciale raporteaza nivelul creditelor angajate, iar saptamnal se analizeaza creditele grupate pe categorii dupa obiectul creditat, cauzele nerambursarii la termen etc.
Restrictia limitei resurselor bancii
Programele de creditare ale bancilor comerciale
Cadrul l7.7 SITUATIA RESURSELOR SI PLASAMENTELOR Indicatori Resurse de creditare 1. Pasive externe 2. Pasive interne 3. Total resurse (1 + 2) 4. Alte active I. Total resurse de creditare (3 4) Plasamente 5. Credite interne - pe termen scurt - pe termen mediu si lung 6. Active interbancare II. Necesar total de credite (5 + 6) III. Necesar de resurse (II I) IV. Surplus de resurse (I II) Pe lnga corelatiile de ordin cantitativ, bancile urmaresc si respectarea unor constrngeri de ordin juridic n legatura cu acordarea de credite. Astfel, Legea privind activitatea bancara interzice acordarea de credite unui singur agent economic ntr-un volum mai mare de 20% din capitalul si rezervele bancii respective. B. Adoptarea si comunicarea deciziei de creditare Fiecare banca comerciala, n functie de principiile politicii manageriale, stabileste competenta diferitelor structuri ierarhice n privinta aprobarii creditelor. De regula, aceste competente sunt stabilite sub forma unor limite cantitative, ncepnd cu comitetele directoare de la nivel de agentie, filiala sau sucursala, pna la presedintele bancii si comitetul de directie din centrala bancii comerciale respective. Bancile comerciale pun ca o restrictie importanta pentru adoptarea deciziei existenta capacitatii de rambursare din partea solicitatorului de credite, pe ntreaga perioada de creditare. Ofiterii de credite au n vedere portofoliul de contracte si comenzi ale clientului, cash-flow -ul previzionat , precum si o relatie de extrapolare a mediei ncasarilor zilnice din ultimul trimestru pentru perioada viitoare (vezi relatia 17.10 utilizata de Banca Comerciala Romna). Luna I Luna II Luna III
Conditionarea deciziei de capacitatea de rambursare
Relatia 17.10 Cr = I / 90 x p x 70% x Ra x Fe unde: Cr reprezinta capacitatea de rambursare a clientului; I/90 = suma ncasarilor zilnice din ultimul trimestru; p = perioada de valabilitate a creditului solicitat (n zile); R a = rata de actualizare (n functie de rata inflatiei); F e = factor de extrapolare (extrapoleaza n perioada viitoare media ncasarilor realizate n perioada expirata).
Prevederile contractului de credit
Banca nu va acorda credite solicitantilor care nu ndeplinesc cerinta ca suma creditului solicitat sa fie mai mica dect capacitatea de rambursare. Dupa adoptare, decizia de creditare este comunicata solicitantului. Acesta, mpreuna cu unitatea bancara care acorda efectiv creditul, procedeaza la ncheierea Contractului de credit. Contractul de credit precizeaza suma acordata de banca, obiectul creditat, modalitatea de efectuare a platilor din credit, esalonarea acordarii, dobnda (si posibilitatea indexarii pe parcurs), comisioanele, termenele si ratele de rambursare, garantiile, alte drepturi si obligatii, sanctiunile etc.
C. Analiza realizarii deciziei de creditare Pe parcursul perioadei de utilizare a creditului, bancile analizeaza evolutia starii economice si financiare a debitorului, preciznd nivelul riscului de nerambursare a creditului angajat. Aceasta analiza se refera la serviciul datoriei (capacitatea debitorului de a -si onora datoriile). n functie de numarul de zile de ntrziere a platii ratelor si a dobnzii, serviciul datoriei determina o clasificare a creditului n mai multe categorii (vezi tabelul urmator). Serviciul datoriei Pna la 15 zile 16 30 zile 31 60 zile 61 90 zile peste 91 zile Calificativ pentru credit standard n observatie substandard ndoielnic pierdere
n functie de categoriile de calificare a creditului, banca comerciala aplica diferiti coeficienti de provizionare. Astfel, pentru credite n observare, coeficientul este de 0,05, pentru credite substandard, 0,2, iar la cele calificate drept pierdere coeficientul este egal cu 1. 17.5 Fluxurile de fonduri determinate de creditul pe termen scurt Adoptarea deciziei de creditare are menirea de a veni n ntmpinarea necesarului de fonduri din ntreprindere. ntre banca si firma solicitatoare de credit pe termen scurt se realizeaza un flux de fonduri benefic pentru echilibrul gestiunii financiare. Fluxurile catre unitatea economica sunt completate de fluxurile financiare, dar si monetare, care leaga cele doua institutii, banca si firma (vezi figura nr. 17.3). Figura nr. 17.3
Fluxurile monetare determinate de decizia de creditare
n mod concret, dupa confirmarea aprobarii creditului, o parte din resursele bancii comerciale (Pasive) se ndreapta catre plasamentele pe termen scurt (1a), cealalta acoperind activele interbancare (rezerva obligatorie la B.N.R.), prin legatura (1b). Apoi, fluxul de fonduri se ndreapta spre ntreprindere (1c), intrnd n principal n componenta deciziei financiare privind activele (mijloacele) circulante, ca informatie yvn (vezi capitolul 9). n unele cazuri, creditul pe termen scurt poate fi localizat si n deciziile financiare privind reparatiile mijloacelor fixe, cercetarea stiintifica etc. Cred itul primit se alatura prin legatura (1e) fluxului intern al autofinantarii pentru a acoperi cheltuielile financiare generate de procesul de consum necesar formarii, refacerii si dezvoltarii elementului mijloace circulante al structurii economice a firmei (cheltuieli de tipul ycp).
Fluxurile monetare n faza de rambursare
Pe parcursul utilizarii creditului si la scadenta se stabileste si un flux invers, de la ntreprindere catre banca (circuitul 2 n figura nr. 15.3). Plata dobnzilor, a comisioanelor si rambursarea creditului preiau o parte din veniturile financiare ale firmei (2a); aceste venituri ajung la banca (2b), refacnd resursele de creditare si acoperind o parte din cheltuielile de functionare a bancii. ntre firme si banci apar si alte fluxuri legate de formarea depozitelor banesti la banci (ca resursa de creditare) - circuitul 3 - si de plata catre firme a dobnzii de depozit (circuitul 4). Fluxurile determinate de creditarea pe termen scurt a ntreprinderilor si de relatiile banesti cu bancile sunt cuprinse n componenta bugetului financiar al firmelor, n structura deciziilor de finantare sau distinct, ntr-o anexa privind corelatiile cu sistemul bancar.
17.6. Activitati tutoriale
Care sunt cauzele care justifica apelarea de catre ntreprinderi la fonduri din afara gestiunii lor interne? Cum raspund bancile la solicitarile agentilor economici pentru acoperirea deficitelor de fonduri pe termen scurt? Ce tip uri de analize realizeaza bancile asupra agentilor economici solicitatori de credit pe termen scurt? Cum se cuantifica indicatorii privind activitatea manageriala si performanta economicofinanciara? De ce este necesara si o analiza n dinamica a bonitatii firmelor solicitatoare de credit pe termen scurt? n ce masura Planul de trezorerie poate fi considerat documentul hotartor n stabilirea nivelului creditului cerut de firma? La ce analize se supun garantiile prezentate de solicitatorul de credite? Ce poate ntreprinde banca comerciala n cazul n care se constata o crestere a riscului de nerambursare si o ncalcare a prevederilor din contractul de credit? n cuprinsul caror decizii din bugetul firmei sunt cuprinse fluxurile de fonduri determinate de creditul pe termen scurt?
17.1 n gestiunea financiar a a firmei apar decalaje ntre necesarul si existentul de fonduri pentru activitatea economica. Printre cauzele acestor decalaje se afla: a) prevederea din start a unui capital propriu mai mic dect cel de lucru; b) diferentele de cost pentru capitalul propriu si pentru capitalul mprumutat; c) existenta n economia nasionala sau pe plan international a unor surse disponibile ce pot fi solicitate de firme; d) dorinta actionarilor de a avea un divident pe actiune mai mare; e) blocajul financiar din economie. Care din aceste cauze se datoreaza deficientelor din derularea decontarilor firmei cu clientii sai? 17.2 Bancile comerciale acorda mai multe categorii de credite pe termen scurt: a) globale de exploatare; b) pentru active constituite temporar; c) pentru productia de export; d) pe documente remise spre ncasare; e) overdraft. Care dintre acestea se refera la situatia descoperirii de cont si se acorda pentru o perioada de cel mult 15 zile? 17.3 Ratingul de credit are n vedere caracterizarea clientului si a c reditului. El ia n considerare: 1. Aspecte generale privind firme; 2. Aspecte financiare; 3. Istoricul relatiei de credit; 4. Conditiile de eligibilitate; 5. Managementul; 6. Costul de operare; 7. Sursa de rambursare; 8. Garantii speciale (colaterale). Care sunt indicatorii care l caracterizeaza pe client : a) 1,2,3; b) 1,2,4; c) 1,2,5; d) 2,3,4; e) 3,4,5. 17.4 Dar indicatorii care caracterizeaza creditul solicitat: a) 1, 2, 3, 4, 5; b) 1, 2, 4, 5, 6; c) 4, 5, 6, 7, 8; d) 3, 4, 6, 7, 8; e) 2, 3, 4, 5, 6. 17.5 Pentru determinarea indicatorilor de bonitate se utilizeaza datele din Bilantul firmei. Aveti formula: Datorii totale: Capitaluri proprii x 100. Ce reprezinta: a) Fondul de rulment; b) Gradul de ndatorare financiara; c)Gradul de ndatorare generala; d) Necesar de fond de rulment ; e) Lichiditatea imediata. 17.6 Drept garantie pentru creditele acordate sunt luate n calcul mai multe categorii de bunuri la o v aloare cuprinsa ntre 60% si 100%. Care din urmatoarele conteaza drept garantie doar cu 60% din valoare: a) garantiile guvernamentale; b) garantia bancara; c) depozitele colaterale ale firmei; d) garantia reala mobiliara fara deposedare; e) cesiunea de creante.
17.7 Formula capacitatii clientului de rambursare a creditului este: Cr = S I/90 x p x 70% x Ra x Fe Care din factorii respectivi reda efectele inflatiei: a) S I/90; b) p; c) Ra; d) F e; e) Cr. 17.8 Banca comerciala si constituie provizioane n functie de calificativul dat creditelor pe baza analizei serviciului datoriei. n care situatie coeficientul de previzionare este egal cu 0 : a) credite n observatie; b) standard; c) substandard; d) ndoielnice; e) credite pierderi. 17.9 Lichiditatea imediata , ca indicator de apreciere a bonitatii firmei, are un nivel bun, daca: a) < 100%; b) peste 150%; c) ntre 100 si 120 %; d) ntre 120% si 150%; e) = 100%. 17.10 Gradul de ndatorare generala, pentru a fi necorespunzator, trebuie sa aiba nivelul: a) pna la 60%; b) = 60%; c) 60-100%; d) = 100% ; e) peste 100%.
17.1 Clasificarea firmelor Pentru a clasifica firmele pe baza ratingului de credit, stabiliti media criteriilor avnd urmatoarea situatie: La firma A, numarul de criterii pe indicatori este: - criteriul 1 = 3; - criteriul 2 = 6; - criteriul 3 = 2; - criteriul 4 = 2; - criteriul 5 = 1. La firma B: - criteriul 1 = 5; -criteriul 2 = 3; -criteriul 3 = 3 ; -criteriul 4 = 1; - criteriul 5 = 2. La firma C: - criteriul 1 = 2; - criteriul 2 = 2; - criteriul 3 = 3 ; - criteriul 4 = 1; - criteriul 5 = 6.
17.2 Dezbatere Organizati o discutie libera privind rolul pe care o banca comerciala l acorda analizei manageriale n clasificarea firmelor si n acordarea de credite. Precizati cum poate fi apreciata preocuparea conducerii firmelor pentru promovarea inovarii n tehnologie, asimilarea de noi produse, cucerirea de noi segmente ale pietei. 17.3 Referat ntocmiti un referat n legatura cu rolul creditarii n acoperirea necesarului de fonduri pe termen scurt pentru o ntreprindere aflata n diferite stadii de dezvoltare sau n pragul unui esec. Comentati rolul pe care o banca comerciala si-l asuma n economia de piata, pentru a influenta favorabil activitatea micro-economica. 17.4 Teme pentru cercetarea stiintifica Fundamentarea complexa, la nivel de firma si de banca comerciala, a deciziei de creditare pe termen scurt. Modalitati de mbunatatire a bonitatii firmei pentru a corespunde exigentelor bancilor comerciale; Evaluarea garantiilor bancare pe baza principiilor economiei de piata; Previzionarea surselor de rambursare a creditelor si de plata a dobnzilor cu ajutorul bugetului previzionat; Modalitati de rambursare a creditelor pe termen scurt n cazurile de dificultate financiara.
17.1 e; 17.2 e; 17.3 c; 17.4 d; 17.5 c; 17.6 d; 17.7 c; 17.8 b; 17.9 d; 17.10 e. Nota: Pentru a obtine nota 10,00, trebuie sa rezolvati toate cele 10 teste.
CAPITOLUL 18
DECIZIA DE CREDITARE PE TERMEN MEDIU SI LUNG
CUPRINS 18.1 Deficitul de resurse pe termen mediu si lung n gestiunea financiara a ntreprinderii 18.2 Analiza solicitantului si a cererii de credite pe termen mediu si lung 18.3 Decizia de creditare pe termen lung si fluxurile de fonduri determinate de aceasta 18.4 Activitati tutoriale
CONCEPTE Deficitul de resurse pe termen lung Surse de alimentare a deficitului pe termen lung Analiza firmei ce solicita credit pe termen lung Studiul de fezabilitate Proiectia surselor si a destinatiei lor Proiectia rambursarii creditelor pe termen lung Indicatori de eficienta bazati pe actualizare Decizia de creditare pe termen mediu si lung Fluxul de fonduri determinat de creditul pe termen mediu si lung
Decizia de creditare pe termen mediu si lung
18.1 Deficitul de resurse pe termen mediu si lung n gestiunea financiara a ntreprinderii
Asa cum am vazut n partea a treia a lucrarii, procesul de consum care se organizeaza n ntreprindere cere un volum importan t de resurse mobilizabile prin repartitia financiara. Majoritatea acestor resurse sunt imobilizate n structura economica a firmei pentru o perioada mai mare de timp (au un ciclu de rotatie de peste 5 ani).
Actiuni economice solicitatoare de fonduri pe termen lung
Daca avem n vedere o ntreprindere n functiune, necesarul de fonduri cu imobilizare pe termen lung apare n cazul unor actiuni de refacere, dezvoltare, restructurare. Pentru acoperirea acestor necesitati, se face apel la fluxul de fonduri financiare din interior (autofinantarea din cash-flow-ul firmei), precum si la fluxurile financiare din afara ntreprinderii. Cele mai mari solicitari de fonduri din afara unitatii economice sunt generate de activitatile de investitii (vezi capitolul 8). Asemenea solicitari sunt ntlnite si n cazul actiunilor de cercetare-dezvoltare, de protectie si refacere a mediului nconjurator etc. Pentru acoperirea deficitului de resurse pe termen lung, firmele se adreseaza unor surse gestionate de sistemul bancar (credite pe termen mediu si lung), proprietarilor (pentru cresterea de capital social), pietei de capital (prin vnzarea de titluri) si finantelor publice (n cazuri extreme, pentru subventii). Fondurile procurabile pe termen lung din sursele amintite mai sus se regasesc n continutul capitalului permanent al ntreprinderii (capital social + fonduri proprii + mprumuturi pe termen mediu si lung ). Decizia de a apela la aceste fluxuri impune o fundamentare complexa, mai ampla dect decizia de creditare pe termen scurt prezentata n capitolul 17. Capitolul de fata va aborda doar aspectele diferite n fundamentarea deciziei de creditare pe termen mediu si lung n comparatie cu decizia de creditare pe termen scurt. Fluxurile de fonduri ale ntreprinderii cu proprietarii, piata de capital si finantele publice vor face obi ectul capitolului 19.
Surse de fonduri pentru deficitul pe termen lung
Structura capitalului permanent
18.2 Analiza solicitantului si a cererii de credite pe termen mediu si lung n scopul fundamentarii si adoptarii deciziei de creditare pe termen mediu si lung, serviciul financiar al firmei si comitetul de directie al bancii comerciale procedeaza la formarea bazei de date necesare analizei complexe a solicitantului si a cererii de credit. n afara documentelor si datelor solicitate de banca n cazul creditarii pe termen scurt, acum firma trebuie sa ntocmeasca studii de fezabilitate, previziuni pe perioade viitoare mai mari, calcule de actualizare si de comparatie cu piata internationala etc.
Formarea bazei de date necesare analizei complex e
A. Cunoasterea firmei solicitatoare Firma care solicita credite pe termen mediu si lung trece n mod obligatoriu prin analiza aspectelor nefinanciare si analiza performantelor sale economice si financiare, ca si n cazul deciziei de creditare pe termen scurt. n plus, ofiterii de credit vor determina si analiza si indicatorii specifici activitatii de investitie: investitia totala, investitia specifica, pragul de rentabilitate, durata medie a platii furnizorilor pentru investitii, cursul de revenire net actualizat (testul Bruno), rata interna de rentabilitate, durata de recuperare a investitiei (vezi Capitolul 8). Concomitent, se ntocmeste si analizeaza Proiectia surselor pentru investitii si a utilizarii acestora. Pentru exemplificarea fundamentarii deciziei de creditare pe termen mijlociu si lung, procedam la analizarea unui caz concret redat n Cadrul 18.1. Cadrul 18.1 Firma care solicita un credit pe termen lung se caracterizeaza prin indicatorii: Forma juridica Obiectul activitatii Calitatea organizarii Sectorul de activitate Pozitia pe piata Calitatea conducerii Perspectiva unitatii ntreprindere cu capital majoritar de stat Materiale din metal pentru constructii Medie Perspectiva de dezvoltare buna Capacitate mare de influentare a pietei interne si cereri la export Buna Viabila
Bilantul cel mai recent: Total activ - active imobilizate - active circulante Total pasiv - capitaluri proprii - capital social - datorii - pasive tr. scurt Contul de profit si pierdere: 2002s = 1211 mil. lei 2003 = 2487 mil. lei (profit net = 1552) 2004 (5 luni) = 2125 mil. lei Disponibil n conturi = 110 mil. lei Angajamente bancare la data cererii = 18,8 mild. lei Plati restante = 6 mild. lei Creante de ncasat = 11 mild. lei 43,3 mild. lei 21,7 mild. lei 16,3 mild. lei 43,3 mild. lei 12,6 mild. lei 7,8 mild. lei 30,3 mild. lei 15,4 mild. lei
Necesitatea studiului de fezabilitate
Analiza manageriala situeaza firma solicitatoare de credit pe termen lung n categoria A (dupa sistemul clasificarii pe cinci grupe, A -E). Acest rezultat este nsa provizoriu, el trebuind completat cu rezultatul analizei performantelor economico-financiare si al Studiului de fezabilitate. Performanta economico-financiara ia n considerare indicatorii avuti n vedere si la creditarea pe termen scurt. Firma se ncadreaza, din punct de vedere al performantelor economico-financiare, n categoria C. n medie, ca rezultat al celor doua tipuri de analiza, manageriala si a performantelor economico-financiare, firma n cauza are un reting de credite de 2,6, ntrunind conditiile ca cererea sa de credit pe termen lung sa fie admisa spre analiza grupului de experti si a comitetului de directie.
Rezultatul analizei : rating = 2,6
B. Analiza cererii de credite pe termen mediu si lung Firma analizata solicita un credit de 2,5 mild. lei pe un termen de 8 ani, cu o perioada de gratie de un an. Scopul acestui credit este de a completa fondurile cerute de investitia pentru o noua capacitate de productie n domeniul materialelor de constructie din metal (capacitatea maxima de 10.400 t pe an).
Cererea de credit pe termen lung intra n analiza bancii nsotita de Studiul de fezabilitate (vezi Cadrul 18.2), ntocmit de agentul economic sau de o firma specializata n proiectarea investitiilor. Cadrul 18.2 STUDIUL DE FEZABILITATE (Prezentare sintetica) I. Aspecte generale II. Sectorul de activitate pentru investitia creditata III. Prezentarea agentului economic IV. Piata de aprovizionare si de desfacere V. Evaluarea activitatii viitoare VI. Cheltuieli si surse financiare pentru investitie VII. Analiza financiara a activitatii viitoare, inclusiv a efectelor obiectivului creditat VIII. Riscurile n activitatea agentului economic creditat, ca urmare a schimbarilor posibile n viitor IX. Aprecieri finale
Situatia prezenta capitolele I-III
Viitorul principalul obiectiv al studiului
Din continutul studiului de fezabilitate rezulta orientarea analizei spre viitorul firmei si al obiectivului pentru care se solicita creditul pe termen lung. Doar capitolele I-III se refera la situatia prezenta a agentului economic (si ele sunt acoperite de analizele precedente privind managementul si performanta economico-financiara), restul capitolelor referindu-se la evolutia rezultatelor financiare si economice viitoare, rezult ate influentate si de punerea n functiune a obiectivului pentru care se solicita creditul de 2,5 mild. lei. n privinta pietei, concluziile cuprinse n studiul de fezabilitate sunt urmatoarele: majoritatea materiei prime se procura din tara, la un pret mai mic dect cel de import (At > 50%); peste 70% din productia viitorului obiectiv va fi absorbita de piata interna (Dt > 50%), existnd si cereri suficiente la export (Germania, Suedia).
Concluziile privind piata de aprovizionare si desfacere
O astfel de piata (aprovizionare / desfacere) este considerata ca satisfacatoare ; ea nu solicita sume n valuta prea mari pentru realizarea importului de materii prime, dar nici nu aduce ncasari valutare mari din export.
Evaluarea activitatii viitoare are n vedere orientarile firmei n privinta productiei, exportului, a sanselor de viabilitate ale obiectivului creditat n conditiile economiei de piata. Constatarile grupului de experti confirma ca firma analizata este viabila:
Indicatorii activitatii viitoare
produsele sale, inclusiv cele rezultate din obiectivul creditabil, au o piata care depaseste capacitatile maxime de productie (ele acopera ntre 50% si 75% din cererea interna); livrarile la export sunt n crestere (2001 = 1,3 mil. $; 2002 = = 7,8 mil. $; 2003 = 19,3 mil. $; 2004 - previzionat - = 20,6 mil. $); reducerea efortului valutar, estimat la 97 - 107 $ / to, n timp ce fabricarea la noul obiectiv a produsului acum importat s-ar realiza la un pret de circa 28 $ / to.
Proiectarea surselor viitoare de rambursare a creditului
ntocmirea capitolului VI din studiul de fezabilitate presupune operatii financiare de prognoza de tipul celor redate n capitolul 8 al lucrarii (investitii). n studiul de fezabilitate, aceasta decizie de finantare/creditare a investitiei apare sub forma Proiectiei surselor si a destinatiei lor pe toata perioada de angajare a creditului (2004-2013). Din aceasta proiectie rezulta ca firma n cauza mai avea de realizat, la data solicitarii creditului, cheltuieli de investitii de 4,552 mild. lei, suma pe care doreste sa o acopere astfel: 2,5 mild. lei din credit si 2,052 mild. lei din surse proprii (amortizare si profit). Sursele proprii prognozate pna n anul 2013 acopera efortul investitional, inclusiv ratele scadente la creditul solicitat si la celelalte credite aflate pe rol (catre alte banci), nregistrnd din anul 2007 excedente mari ale resurselor fata de obligatiile financiare. Si la acest capitol firma prezinta o situatie corespunzatoare, favorabila rambursarii ritmice si totale a creditului cerut. Capitolul VII al studiului cuprinde indicatorii de eficienta ai investitiei-obiect de creditare , tinndu-se cont de evolutia inflatiei, de deteriorarea etalonului monetar pe parcursul realizarii si exploatarii obiectivului de investitie. n cazul de fata, procedam la determinarea urmatorilor indicatori (vezi si capitolul 8 al manualului): Valoarea actualizata, Rata interna de rentabilitate, Testul Bruno. Pentru determinarea valorii actualizate totale (VA) si nete (VAN), luam n considerare rata de actualizare i = 10% si i = 20% si rezultatul favorabil sub forma de cash-flow din Tabelul 18.1.
Indicatorii de eficienta economica
Tabelul 18.1 Anul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Cash -flow ----9.000 9.000 10.000 10.000 11.000 11.000 11.000 10.000 10.000 Total 1/(1+i)n 0,91 0.83 0.75 0,68 0,62 0,56 0,51 0,47 0,42 0,39 X mil. lei VA (i=10%) ----7.470 6.750 6.800 6.200 6.160 5.610 5.060 4.200 3.900 52.150
Pentru i = 20%, valoarea actualizata totala este de 26.075 mil. lei. Avnd n vedere ca valoarea investitiei totale este de 24.204 mil. lei, valoarea actualizata neta (VAN) este:
Valoarea actualizata neta
- pentru i = 10%, 52.150 24.204 = 27.946 mil. lei - pentru i = 20%, 26.075 24.204 = 1.871 mil. lei. Rezulta ca, pentru ambele rate de actualizare, valoarea actualizata totala obtinuta pe o perioada de zece ani depaseste costul total al investitiei. Rata interna de rentabilitate, redata n fig. nr. 18.1, atesta faptul ca egalitatea dintre valoarea actualizata totala si costul investitiei are loc la o rata interna de rentabilitate care corespunde pentru i > 20%. Considernd ca, n perspectiva imediata, rata inflatiei din economia noastra va cobor spre niveluri mai rezonabile (cel putin sub 20%), putem accepta ca proiectul de investitie creditat se ncadreaza n limite acceptabile de eficienta. Contactul cu piata economica externa a produselor fabricate de firma (obiectivul analizat) este caracterizat de nivelul prognozat al indicatorulu i Testul Bruno. Daca luam n calcul drept cost actualizat al investitiei valoarea de 24.204 mil. lei, iar profitul actualizat reprezinta 2/3 din valoarea actualizata totala (pentru i = 10%, Pa = 39.000 mil. lei sau 975 mii $, la cursul de schimb de 1 $ = 40000 lei; pentru i = 20%, Pa = 19.500 mil. lei sau 487,5 mii $), atunci Testul Bruno sau cursul de revenire net actualizat este: - pentru i = 10%, TB = 24.204 mil. lei / 975 mii $ = 24.820 lei / $; - pentru i = 20%, TB = 24.204 mil. lei / 487,5 mii $ = 49.641 lei / $.
Rata interna de rentabilitate si Testul Bruno
Cursul de revenire net actualizat
Riscurile din cauza inflatiei la obiectivele de investitii
La o rata de actualizare i de 20%, cursul de revenire depaseste cursul prognozat al dolarului de 40.000 lei pentru 1 USD, proiectul devenind ineficient n corelatia cu piata internationala. Acest indicator, mpreuna cu ceilalti, ajuta si la completarea capitolelor VIII si IX din studiul de fezabilitate. Astfel, Riscurile cele mai grave pentru investitii apar din cauza inflatiei (obiectivul creditat nu mai este eficient pentru o rata a inflatiei mai mare de 20-23%), a modificarii cursului de schimb, a ntr zierii punerii n functiune si atingerii parametrilor proiectati. n cazul concret analizat, se apreciaza ca riscurile respective se vor diminua n perspectiva, o data cu stabilizarea economiei si reluarea cresterii economice.
Figura nr. 18.1
Avnd la dispozitie ntreaga analiza a agentului economic si a solicitarii concrete de credit, comitetul de directie al bancii comerciale considera ca cererea de credit pe termen lung naintata de firma analizata este admisa la creditare.
18.3 Decizia de creditare pe termen lung si fluxurile de fonduri determinate de ea
Obligatiile firmei solicitatoare de credit
Fluxurile de fonduri n faza de utilizare a creditului
Analizele periodice asupra firmei
n momentul n care Studiul de fezabilitate este acceptat, cererea de credite este luata n calcul ca decizie de creditare pe termen lung, procedndu-se la ncheierea Contractului de creditare. Concomitent cu adoptarea deciziei de creditare, se realizeaza si Situatia privind esalonarea ratelor si a dobnzilor pentru creditul contractat. Situatia respectiva reprezinta o proiectare a fluxurilor financiare viitoare de la firma catre banca. Pe baza contractului de credit si a situatiei de esalonare a rambursarii creditului, serviciul financiar al firmei proiecteaza fluxurile curente si viitoare determinate de decizia de creditare pe termen mediu si lung, introd ucndu-le n structura deciziilor financiare si a bugetului firmei. Astfel, suma de 2,5 mild. lei aprobata va fi pusa la dispozitia ntreprinderii pe masura aparitiei necesarului de plati, suma respectiva integrndu-se n continutul deciziei financiare privind investitiile. n unele cazuri, adresa acestor fluxuri poate fi reprezentata de deciziile financiare privind protectia muncii, refacerea si protejarea mediului nconjurator, actiunile sociale (care presupun investitii) etc. n faza de utilizare a cred itului pe termen lung apar fluxurile generate de ratele de rambursat si de plata dobnzii. n cazul nostru, aceste fluxuri cuprind rata de 312 mil. lei / an, timp de 8 ani, dupa un an de gratie, precum si platile anuale ale dobnzii (la o rata a dobnzii de 28% introdusa n contract). Aceste fluxuri vor avea ca punct de plecare din ntreprindere tot decizia financiara privind investitiile, fiind alimentate din veniturile proprii (amortizare si profit). Odata localizate n cuprinsul deciziilor financiare din firma, fluxurile de fonduri declansate de decizia de creditare pe termen mediu si lung sunt cuprinse n bugetul financiar al ntreprinderii, contribuind la realizarea echilibrului financiar al actiunilor de consum pentru nfiintarea, refacerea si dezvoltarea structurii economice de productie. Pe parcursul perioadei de angajare a creditului, banca procedeaza la analize periodice asupra firmei si obiectivului creditat; n caz ca se constata deteriorari ale activitatii economice a agentului economic creditat, banca ia masuri de reducere a riscului de nerambursare sau, n cazul producerii acestui risc, actioneaza pentru recuperarea ratelor ramase de rambursat prin valorificarea garantiilor depuse sau consemnate n contractul de creditare.
De ce recurge o ntreprindere la credite pe termen mediu si lung, cu toate ca aceste credite au un cost ridicat? Din ce surse se pot procura capitaluri ce pot fi imobilizate pe termene medii si lungi? De ce cunoasterea solicitantului si a obiectivului creditabil presupune o analiza mai ampla, n spatiu si timp, dect n cazul creditarii pe termen scurt? De ce este necesar a actualizarea veniturilor si cheltuielilor n cazul obiectivelor creditate pe termen lung? Cum apreciati raportul cantitativ dintre fluxurile de fonduri care vin spre firma si care pleaca catre banca , n cazul creditarii pe termen mediu si lung?
18.1 n cadrul carei categorii de capital al firmei vor intra mprumuturile pe termen lung: a) Capital social; b) Capital propriu; c) Capital permanent; d) Datorii pe termen scurt; e) Trezoreria negativa. 18.2 Printre indicatorii pri vind investitiile analizati de ofiterii de credit sunt: a) investitia specifica; b) cursul de revenire net actualizat ; c) rata interna de rentabilitate; d) durata de recuperare a investitiei; e) pragul de rentabilitate. Care din acesti indicatori conditioneaza creditarea de nivelul productiei ce se va obtine n perioada de exploatare a obiectivului creditat? 18.3 Studiul de fezabilitate are n vedere mai multe capitole : a) piata de aprovizionare si de desfacere ; b) prezentarea agentului economic ; c) cheltuieli si surse de finantare a investitiei ; d) analiza efectelor financiare ale obiectivului creditat; e) riscurile n activitatea firmei creditate pe termen lung. Care dintre acesti indicatori nu se refera la perioada viitoare?
18.4 Rata interna de rentabilitate, ca indicator important de care depinde adoptarea deciziei de credi tare pe termen lung, depinde de : a) egalitatea valoarea investitiei = valoarea actualizata totala ; b) valoarea investitiei ; c) valoarea nominala totala a productiei din momentul pu nerii n functiune; d) egalitatea valoarea investitiei = valoarea nominala totala a productiei posibile cu obiectivul creditat; e) egalitatea valoarea actualizata totala = = valoarea nominal a totala. 18.5 n ce conditie indicatorul Curs de revenire net actualizat, Cra, poate anula decizia de creditare pe termen lung : a) cnd Cra = Curs valutar previzionat (Cvp); b) cnd Cra < Cvp; c) cnd Cra > Cvp.
18.1 Decizia de creditare pe termen mediu O societate comerciala din industria alimentara solicita un credit pe termen de 4 ani n suma de 600 mil. lei. Firma prezinta bancii informatiile financiare, din care rezulta urmatorii indicatori de apreciere a ratingului de credite: - criteriul 1, 3 indicatori; - criteriul 2, 4 indicatori; - criteriul 3, 2 indicatori; - criteriul 4, 3 indicatori; - criteriul 5, 2 indicatori. Stabiliti nivelul ratingului de credite si decideti daca firma poate fi admisa la creditare. Fundamentati decizia de creditare, n functie de categoria firmei si a indicatorilor din studiul de fezabilitate, pe care i puteti calcula pe baza urmatoarelor date: - Valoarea actualizata totala - pentru i = 10%, 1.500 mil. lei - pentru i = 20%, 750 mil. lei - pentru i = 30%, 500 mil. lei - Profitul actualizat = 2 / 3 din VA - Cursul de schimb = 40.000 lei / $ - Valoarea investitiei = 600 mil. lei.
18.2 Studiu de fezabilitate Comentati punctele principale ale unui studiu de fezabilitate si precizati cele mai dificile componente n privinta ntocmirii de catre firme. Dezbateti importanta analizei de risc pentru luarea deciziei de investitie si de creditare a investitiei respective.
18.3 Semnificatia R.I.R. Rata interna de rentabilitate reprezinta o corelatie obligatorie ntre decizia de investitie si rata inflatiei ntr-o economie cu dificultati economice si financiar-monetare mari. Redati modul n care agentii economici si banca interpreteaza rata interna de rentabilitate si explicati motivarea lor n privinta adoptarii deciziei de investire si a deciziei de creditare pe termen lung.
18.4 Teme pentru cercetarea stiintifica Implicatiile financiar -monetare ale deciziei de creditare pe termen mediu si lung; Contributia studiului de fezabilitate la fundamentarea economica, financiara si monetara a unei decizii de investitii si a unei deci zii de creditare pe termen lung; Fundamentarea fluxului de venituri care pot asigura rambursarea creditului pe termen lung; Contributia indicatorilor de eficienta privind activitatea economica creditata la reducerea riscului asumat de banca si de firma; Influentarea deciziei de creditare pe termen lung de catre rata inflatiei si de catre cursul valutar.
18.1 c; 18.2 e; 18.3 b; 18.4 a; 18.5 c.
CAPITOLUL 19 FLUXURILE FINANCIAR-MONETARE ALE NTREPRINDERII CU PIATA DE CAPITAL SI FINANTELE PUBLICE
CUPRINS 19.1 19.2 19.3 19.4 19.5 19.6 Fluxurile de fonduri dintre ntreprindere si proprietari Fluxurile de fonduri specifice relatiei cu piata de capital Flu xurile de fonduri cu finantele publice Managementul financiar Costul capitalului Activitati tutoriale
CONCEPTE Schimbari n structura proprietatii Efecte ale pietei de capital asupra actiunilor Restrictii n privatizarea unei firme de stat Piata de capital; Instrumente ale pietei de capital Cresterea capitalului social mprumuturi obligatare Fluxuri cu finantele publice Costul mediu si marginal al capitalului
Fluxurile financiar-monetare ale ntreprinderii cu piata de capital si finantele publice
19.1 Fluxul de fonduri dintre ntreprindere si propr ietari
Diversificarea tipurilor de proprietate Aparitia si dezvoltarea p ietei de capital
Sarcini noi n procesul de privatizare
Schimbarile intervenite n societatea si economia romneasca au pus pe alt plan problematica proprietatii, inclusiv aspectele financiare legate de manifestarea economica a proprietatii. Astfel, n primul rnd, se nregistreaza o diversificare a tipurilor de proprietate, existnd concomitent proprietatea de stat, privata si mixta (stat + privata), precum si proprietatea detinuta de nerezidenti si mixta (autohtoni si straini). n al doilea rnd, s -a legiferat posibilitatea de a atrage fonduri suplimentare pentru cresterea capitalului social si a celui permanent prin contributia pietei de capital (vnzarea / cumpararea de actiuni, de obligatiuni si alte hrtii de valoare). Totodata, pe fondul acestor schimbari sunt posibile fluxurile de fonduri catre proprietari si alti participanti la piata de capital pentru transmiterea dividendelor si dobnzilor, drept cstig la contributia lor la cresterea capitalului de lucru al firmei. Aceste schimbari pun n fata financiarului din ntreprindere probleme noi, care i modifica radical continutul meseriei formate n conditiile n care nu se practicau n economia noastra mecanismele si instrumentele economiei de piata, ale pietei de capital. Un alt domeniu care modifica continutul profesiei de economist financiar este reprezentat de procesul de privatizare a ntreprinderilor proprietate de stat. Transpunerea n practica a privatizarii firmelor cu capital integral sau majoritar de stat (cu exceptia celor care pastreaza statutul de regie autonoma sau companie de interes national) a declansat numeroase activitati ce au trebuit sa intre n continutul profesiei de financiar. Procesul respectiv a generat mai multe efecte n plan financiar si monetar, la nivel de ntreprindere si economie.
1. Reevaluarea capitalului social. Aceasta actiune a avut n vedere, n principal, imobilizarile corporale si a marit valoarea activului si Actiunea de pasivului din bilant la un nivel suficient pentru a compensa efectele reevaluare a cresterii preturilor la activele corporale. capitalului social Reevaluarea respectiva a avut si efecte de propagare. n primul rnd, ea a determinat o crestere a cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe ntr-o proportie egala cu rata de reevaluare. n al doilea rnd, reevaluarea n cauza a produs si efectul de diluare a cstigurilor pe o actiune (profitul afectat dividendelor este relativ constant sau va fi n scadere, ca urmare a cresterii cheltuielilor cu amortizarea).
Sub presiunea unei rate atractive pentru cstigurile la capital, reevaluarea a gener at efecte inflationiste, ntreprinderile cautnd iesirea din situatie prin majorarea preturilor la produsele vndute n viitor. 2. Efecte ale pietei de capital asupra actiunilor . Actiunile puse pe piata gratuit sau pe bani n faza privatizarii intra n mod normal n mecanismele obiective ale pietei de capital. Valoarea nominala a actiunilor va fi reglata n functie de cerere si oferta care, la rndul lor, depind de mersul activitatii firmei privatizate, de rezultatele ei financiare (nivelul rentabilitatii si al dividendelor ce le poate plati). n mod normal, valoarea de piata a unei actiuni corespunde cu valoarea sa nominala daca firma emitenta asigura o rata a dividendelor egala cu rata dobnzii de pe piata bancara (de depozit). ntr-o economie stabilizata, aceasta rata a dobnzii este sub 10%. Daca firma emitenta de actiuni asigura dividende sub aceasta limita, valoarea de piata a actiunilor scade sub valoarea lor nominala (detinatorii de fonduri nu sunt ncurajati sa cumpere actiuni atta timp ct ei pot cstiga mai mult depunnd banii la banci sau la Casa de Economii).
Efectele pietei de capital asupra valorii actiunilor
Concluzia 17.1 Conditia obligatorie pentru distribuirea gratuita sau vnzarea de actiuni este obtinerea de profit net pentru dividende cel putin la un nivel de 10% din capitalul social, daca dobnda bancara scade sub 10%. Pentru a asigura acest nivel al dividendelor, o ntreprindere care si pune pe piata capitalul social sub forma de actiuni va trebui sa asigure un profit suficient de mare, conform datelor din exemplul 19.1. Exemplul 19.1 Daca luam n calcul faptul ca profitul repartizabil pentru dividende reprezinta circa 40% din profitul net, iar proprietarii solicita o rata a dividendelor de 10%, nivelul profitului net si impozabil ce trebuie asigurat n raport cu capitalul social este: - Profitul net = 10% x 100 / 40 = 25% din Cs; - Profitul impozabil = 25% / 75% x 100 = 33,33% din Cs (profitul net = 75% din profitul impozabil).
Principiu de lucru pentru serviciul financiar
Daca firma care se privatizeaza respecta conditia redata n concluzia precedenta, atunci ea poate sa-si valorifice actiunile ramase sau e mise suplimentar la un curs peste valoarea nominala, obtinnd fonduri suplimentare pentru capitalul sau de lucru si pentru acoperirea cheltuielilor de emisiune. Serviciul financiar trebuie sa-si nsuseasca acest principiu de lucru si sa procedeze n consecinta, att n faza de privatizare, ct si n activitatea viitoare, cnd firma devine privata sau mixta. 19.2 Fluxurile de fonduri specifice relatiei cu piata de capital
Pentru a intra pe piata de capital, o ntreprindere trebuie sa se adreseze Comisi ei Nationale a Valorilor Mobiliare cu un prospect de oferta conform Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, Pachetului legislativ privind Piata de capital, adoptat n anul Respectarea 2002 si Normelor adoptate de C.N.V.M. n principal, o firma care Normelor emise doreste sa realizeze o oferta publica primara (facuta de catre emitent de C.N.V.M. sau de o societate de valori mobiliare autorizata) sau o oferta publica secundara (realizata de detinatori, de societatile de valori mobiliare autorizate si de bursele de valor i), trebuie sa ndeplineasca o serie de conditii juridice, economice, financiare. Astfel, firma trebuie sa fie, din punct de vedere juridic, o societate deschisa, n sensul de a permite si altor persoane (dect membrii fondatori) accesul la actiunile firmei. Din punct de vedere economic si financiar, ntreprinderea n cauza trebuie sa prezinte un studiu de fezabilitate acceptabil, precum si o bonitate suficient de atractiva pentru viitorii cumparatori de actiuni. Operatiuni de Operatiunea de crestere a capitalului social la o societate crestere a comerciala se realizeaza prin mai multe tipuri de actiuni generatoare de capitalului social fluxuri financiare. 1. Emisiunea suplimentara de actiuni. n urma hotarrii Adunarii generale a actionarilor, ntreprinderea procedeaza la emisiuni suplimentare de actiuni, n functie de suma stabilita pentru cresterea de capital social si de valoarea de emisiune a unei actiuni. Pe piata de capital sunt utilizate actiuni ordinare si actiuni privilegiate. Detinatorii de actiuni ordinare sunt proprietarii veritabili a i ntreprinderii; ei, n schimbul cedarii de fonduri pentru procurarea de actiuni, primesc dividende si o crestere previzionata a valorii de piata a actiunilor cumparate. Tot ei dispun de dreptul la vot pentru adoptarea deciziilor importante si pentru alegerea Consiliului de administratie, dar risca sa-si piarda banii investiti n caz de esec al firmei, ei participnd la recuperarea sumelor la falimentarea ntreprinderii dupa detinatorii de actiuni privilegiate.
Hotarrea de emisiune suplimentara de actiuni
Detinatorii de actiuni privilegiate renunta a l dreptul la vot (sau l exercita n cazuri cu totul deosebite), n schimbul prioritatii la recuperarea sumelor investite n actiuni, n caz de faliment. Actiunea de emisiune suplimentara de titluri determina un flux important de fonduri, flux dependent si de valoarea de piata (bursiera) a hrtiilor de valoare puse n circulatie (vezi exemplul 19.2). Exemplul 19.2 O firma dispune de un capital social mpartit n 20000 de actiuni a 5.000 lei bucata. Valoarea bursiera a unei actiuni este de 6.000 lei bucata. Adunarea generala a actionarilor aproba o crestere de capital social de 20 mil. lei (o emisiune suplimentara de 4.000 bucati). Pretul de emisiune la noile actiuni este de 5.500 lei pe bucata (conform regulii, acest pret se afla ntre cel nominal si valoarea de piata a vechilor actiuni). Valoarea de piata a actiunilor firmei (n totalitate) dupa emisiunea suplimentara devine: Vp = (20.000 b.x 6.000 lei/b + 4.000 b.x 5.500 lei/b.)/(20.000 b.+ 4.000 b.) = = 5.916 lei / bucata Firma va ncasa pe cele 4.000 actiuni suplimentare suma de 4.000b x 5.916 lei / b. = 23,7 mil. lei. Se constata un efect de diluare a pretului de piata fata de vechile actiuni, de la 6.000 lei pe bucata la 5.916 lei pe bucata.
ncorporarea de fonduri n capitalul social
2. ncorporarea rezervelor n capitalul social. Acest procedeu are drept baza financiara rezervele destinate maririi capitalului social, profitul net realizat n exercitiul precedent, valoarea mijloacelor fixe realizate din fondul de dezvoltare, prime de fuziune si aport de capital. ncorporarea n capitalul social a acestor fonduri nu aduce un spor de resurse ntreprinderii, ntruct ele sunt deja cuprinse n capitalul de lucru al firmei, n capitalul propriu. Cresterea de capital social prin acest procedeu se transforma n actiuni suplimentare, care se pot distribui gratuit proprietarilor existenti. 3. Conversia datoriilor n actiuni. Este un procedeu folosit de firmele care anterior au apelat la piata de capital prin emisiunea si vnzarea de obligatiuni. Fie ca aceste obligatiuni aveau nca de la emisiune prevederea ca, dupa un timp, sa se transforme n actiuni sau firma doreste sa-si consolideze datoria transformnd un mprumut obligatar n crestere de capital social.
Conversia obligatiilor n actiuni
Si n acest caz, avem doar o transformare de titluri si de drepturi fara un flux real de fonduri, valoarea obligatiunilor existnd la dispozitia firmei n cuprinsul categoriei de capital permanent. Tot de pe piata de capital , ntreprinderile se pot mprumuta pe termen mediu si lung prin vnzarea de obligatiuni , titluri care asigura un venit fi x (n unele cazuri si variabil) sub forma de dobnda, dar nu dau detinatorului dreptul la proprietate. mprumutul obligatar se hotaraste de Adunarea generala a actionarilor, n functie de marimea deficitului de resurse pe termen lung si de marimea ofertei de capital de pe piata n perioada de emisiune. Valoarea de emisiune a obligatiilor este, de regula, egala cu valoarea lor nominala sau mai mica, facndu-le astfel mai atractive pe piata, unde ntmpina concurenta actiunilor. Fluxul de fonduri generat de emisiunea de obligatiuni este dependent de marimea emisiunii (Nr. obligatiuni) si de valoarea de emisiune (V e):
Emisiunea si vnzarea de obligatiuni
Relatia 19.1 Flux = Nr. oblig. x Ve
Contributie la deciziile financiare ale firmei
Pe perioada de utilizare a mprumutului obligatar, firma plateste dobnda, iar la scadenta (uneori si pe parcurs) are loc rambursarea integrala (respectiv, plata ratelor). Fluxurile de fonduri determinate de participarea firmei la piata de capital sunt cuprinse n deciziile financiare referitoare la procesul de consum din ntreprindere (investitii, mijloace circulante), avnd un rol important n suplinirea deficitului de resurse pe termen lung, dar si la repartizarea pe destinatii a rezultatelor economice si financiare din anii urmatori.
19.3 Fluxurile de fonduri cu finantele publice
Conectarea firmei la finantele publice
Cu toate ca, n unele cazuri, finantele publice se implica si n fluxurile determinate de proprietatea statului (mobilizarea de profit net de la regiile autonome si dividende de la societatile comerciale unde detine proprietate statul), misiunea lor principala este de a asigura finantarea actiunilor sociale, culturale, de nvatamnt etc. pe seama impozitelor si a taxelor.
ntreprinderea este conectata la finantele publice prin fluxuri ascendente si descendente multiple. Dinspre bugetul de stat vin fluxuri care contribu ie la sprijinirea unor activitati sociale sau pentru subventionarea activitatii economice, iar dinspre ntreprindere merg spre finantele statului (centrale si locale) numeroase legaturi. Aceste legaturi sunt cuprinse n Legea bugetului de stat , conform clasificatiei bugetare (vezi Cadrul 19.1) Cadrul 19.1 Legea bugetului de stat pe anul 2003 A. Venituri curente 1. Venituri fiscale 1.1 Impozite directe 1.2 Impozite indirecte 2. Venituri nefiscale B. Venituri din capital 240.446,5 mild. lei 223.569,3 mild. lei 50.489,2 mild. lei 173.080,1 mild. lei 16.877,2 mild. lei 551,0 mild. lei
Serviciul financiar din fiecare firma prognozeaza fluxurile de fonduri care leaga unitatea n cauza de bugetul de stat central sau local, pe baza legislatiei fiscale si (sau) a hotarrilor guvernamentale (Ordonante guvernamentale). 1. Impozitul pe profit Determinarea impozitului pe profit presupune urmatoarelor etape de lucru (vezi capitolul 16): parcurgerea
Fluxurile financiare catre finantele publice
stabilirea profitului impozabil ; calculul impozitului; stabilirea cazurilor de scutire sau reducere a impozitului pe profit prevazute de lege si determinarea obligatiilor previzionate pentru veniturile ncasate. 2. Taxa pe valoarea adaugata
Obligatiile financiare sub forma de TVA
Fiind un venit de baza al bugetului statului, calcularea si varsarea lui sunt urmarite cu atentie de catre serviciul financiar al firmei, dar si de catre organele fiscale si de control. Fara a intra n detaliile legislatiei, vom prezenta doar etapele principale ale determinarii obligatiilor ce revin firmei sub forma T.V.A.: precizarea bazei de impozitare, reprezentata de categoriile de operatii prevazute de lege; precizarea exigibilitatii, a momentului n care taxa trebuie platita; calcularea obligatiilor de platit, ca diferenta ntre T.V. A. colectata asupra vnzarilor si T.V.A. deductibila asupra cumpararilor.
Decizia fluxurilor financiare catre finantele publice
Obligatiile firmelor catre finantele publice cuprind si alte impozite si taxe, cum ar fi accizele, impozitul pe salarii, impozitul pe dividende, taxe pe terenuri, pe mijloace de transport, taxe vamale si de timbru etc. Avnd informatiile cantitative privind obligatiile catre finantele publice si fluxurile de la bugetul de stat catre firma (subventii, alocatii), serviciul financiar poate adopta Decizia fluxurilor financiare cu finantele publice, ca parte integranta a bugetului ntreprinderii. n perioada de realizare a bugetului, fiecare ntreprindere ntocmeste Situatia impozitelor si taxelor datorate si varsate.
Asa cum am stabilit n cadrul Capitolului 4, Finantele ntreprinderii studiaza, o data cu procesul de repartitie la nivel microeconomic, si alocarea corecta si profitabila a resurselor proprii si atrase din afara firmei, ca participare activa a activitatii financiare la managementul general al firmei. Prin modul de alocare a fondurilor, activitatea financiara are posibilitatea de a influenta ntreaga activitate a ntreprinderii. Se realizeaza astfel functiile motivationale ale proiectarii financiare: Redarea performantelor posibile; Rezolvarea de conflicte si satisfacerea intereselor; Asigurarea conducerii participative. n procesul complex de fundamentare si realizare a deciziilor financiare privind procesul de consum , sunt aplicate procedee diverse de alocare de fonduri n conditii de risc, de valorificare a capitalului n corelatie cu piata de capital, de corelatie cu costul capitalului atras si cu efectele asupra activitatii economice, n general. FUNCTIA MOTIVATIONALA: REDAREA PERFORMANTELOR POSIBILE Alocarea de fonduri pentru formarea, refacerea, restructurarea sau dezvoltarea structurii economice a firmei are cea mai mare influenta asupra performantelor economice si financiare viitoare ale firmei. De aceea, activitatea financiara este obligata sa realizeze acest lucru n concordanta cu indicatorii de eficienta, ye, dar si cu costul capitalului folosit, att cel propriu, ct si cel atras de pe piata creditului sau (si) de pe piata de capital. n acest mod se asigura un nivel acceptabil pentru performantele ntreprinderii.
19.5 Costul capitalului
Sfrsitul perioadei capitalului ieftin
n procesul de fundamentare a deciziilor de apelare la fluxurile externe de capital, inclusiv la contributia proprietarilor, conteaza din ce n ce mai mult, ca o restrictie esentiala, indicatorul financiar al costului capitalului. Perioada fondurilor ieftine a trecut gestiunea financiara a firmei trebuind sa reflecte acum n mod clar, pe fiecare flux de fonduri, efortul financiar facut de ntreprindere pentru completarea necesarului sau de fonduri pe termen scurt si lung. Costul capitalului ia n considerare dobnzile, comisioanele sau dividendele platite de firma furnizorilor de fonduri. n practica din tarile cu economie normala, costul cel mai ridicat l prezinta fondurile procurate prin vnzarea de actiuni (Capitalul social); acest lucru este datorat faptului ca, n aceste tari, rata dividendelor este mult superioara dobnzilor solicitate de banci pentru creditele pe termen scurt si lung. n analiza costului capitalului conteaza si Rata de ndatorare (capital mprumutat / capital social), rata care determina firma sa aleaga o structura optima a capitalului de lucru, mbinnd eficient capitalul propriu cu cel mprumutat (vezi figura nr. 19.1).
Figura nr. 19.1
Particularitati specifice economiei romnesti

1. Costul mediu
Costul mediu al capitalului folosit (k o) este o medie ponderata a costului capitalului propriu (ke) si a costului capitalului mprumutat (ki). n cazul economiei romnesti, atta timp ct dobnzile bancare sunt exagerat de mari, iar multe firme nu acorda proprietarilor (n special statului) dividende corespunzatoare, o structura optima a capitalului de lucru este diferita de cea redata n figura nr. 19.1.
Costul mediu al capitalului de lucru se determina pornind de la costul individual al fiecarei categorii de capital (c%) si ponderea acestora n capitalul total (p%): Relatia 19.2 Cm = c% i x p% i Exemplul 19.3 Un numar de cinci firme (A,B,C,D,E) au grade de ndatorare si costuri ale capitalurilor folosite relativ diferite: p% c% p%xc%/100 A Capital propriu (Cp) 100 10 10 Capital mprumutat (Ci) 0 80 0 Total 100 10 B Cp 90 10 9 Ci 10 80 8 Total 100 17 C Cp 80 15 12 Ci 20 90 18 Total 100 30 D Cp 70 15 10,5 Ci 30 90 27,0 Total 100 37,5 E Cp 50 18 9 Ci 50 100 50 Total 100 59
Pe baza exemplului 19.3. se construieste graficul din figura nr. 19.2.
Structura optima a capitalului de lucru
Din graficul respectiv, rezulta ca o structura optima a capitalului de lucru se nregistreaza la un grad de ndatorare situat ntre 10% si 30% (unde se afla firmele B si C). Tot din fig. nr. 19.2 se observa schimbul de locuri ntre costul capitalului propriu (mai redus) si costul capitalului mprumutat (mai ridicat dect pe piata tarilor cu economie echilibrata).
Figura nr. 19.2
2. Costul marginal Pentru a lua hotarrea de crestere a capitalului de lucru si de modificare a structurii aces tuia, este necesar ca serviciul financiar sa practice si calculul costului marginal al capitalului. Acest cost reflecta modificarea cheltuielilor de atragere de capital, atunci cnd acesta creste cu o unitate valorica (milion, miliard), n conditiile foarte schimbatoare ale pietei de capital. Nivelul costului marginal influenteaza direct decizia de apelare la fluxurile financiare externe. Sa urmarim o astfel de decizie pe baza exemplului 19.4.
Modificarea costului la o crestere de capital atras
Exemplul 19.4 O firma prezinta urmatoarea structura a capitalului de lucru: Capital p% c% pxc/100 Cp 100 66 12 8 Ci 50 34 80 27 Total 150 100 --35 Varianta I Se ia hotarrea de a mari capitalul de lucru cu 50 mil. lei prin mprumut, crescnd totodata si rata dividendelor de la 12% la 15%. Capital p% c% pxc/100 Cp 100 50 15 7,5 Ci 100 50 80 40,0 Total 200 100 -47,5 Calculul costului marginal Capital Cost mediu Nivel cost nainte de crestere 150 35% 52,50 Dupa crestere 200 47,5% 95,00 + 50 ----+ 42,50 Cost marginal = 42,50 / 50 x 100 = 85% Concluzie: Cresterea cu 50 mil. lei a capitalului pr in mprumut determina un cost marginal de 85%, cost foarte ridicat. De aceea, firma studiaza si o alta varianta. Varianta II Se ia decizia de a mari capitalul de lucru cu 50 mil. lei prin cresterea capitalului propriu, pastrnd sporirea ratei dividendelor la 15%. Capital p% c% pxc/100 Cp 150 75 15 11,25 Ci 50 25 80 20,00 Total 200 100 --31,25 Calculul costului marginal Capital Cost mediu Nivel cost nainte de crestere 150 35 52,50 Dupa crestere 200 31,25 62,50 + 50 --+ 10,00 Cost marginal = 10,00 / 50 x 100 = 20% Concluzie: Cresterea capitalului de lucru cu 5o mil. lei prin emiterea de actiuni presupune un cost marginal de numai 20%, mult mai avantajos dect n prima varianta.
Modificarea manierei de lucru
Studiul de caz redat n exemplul 19.4 este edificator pentru maniera de lucru pe care trebuie sa o practice n continuare serviciile financiare din ntreprinderile noastre, pe masura ce avansam spre o economie de piata functionala. Instrumentarul folosit n fundamentarea deciziilor de creditare pe termen scurt si lung sau n stabilirea costului capitalului de lucru devine element indispensabil pentru fiecare economist care si desfasoara activitatea la nivel microeconomic.
FUNCTIA MOTIVATIONALA: REZOLVAREA DE CONFLICTE SI SATISFACEREA INTERESELOR Atunci cnd exista o neconcordanta ntre existentul de fonduri pentru procurarea unor utilaje, spre exemplu si costul acestora, managerul firmei, mpreuna cu serviciul financiar, poate lua decizia de a apela la forme specifice de finantare a investitiei respective, cum ar fi leasingul. De asemenea, atunci cnd firma si imobilizeaza fondurile n creante peste posibilitatile reale de finantare, se apeleaza la deci zia de scontare a titlurilor ce atesta aceste creante. Scontarea, forfetarea si factoringul
Scontare
Forfetare
Factoring
Operatiunea de scontare este efectuata de o banca comerciala. Aceasta operatiune presupune cumpararea unor documente care atesta proprietatea detinatorului asupra unor marfuri, cumparare care se realizeaza nainte de scadenta titlurilor respective. Caracteristica principala a operatiunii de scontare este data de faptul ca banca care realizeaza scontarea nu preia de la vnzator riscul de neplata. Ultimul posesor al titlului negociat ramne solidar la plata cambiei respective, n cadrul actiunii de regres. BCR efectueaza scontarea de titluri de creanta, o conditie impusa de BCR fiind cea legata de perioada ramasa pna la scadenta titlului (cel putin 15 zile lucratoare). n schimb, operatiunea de forfetare presupune cumpararea de titluri de creanta, n conditiile n care banca cumparatoare preia asupra sa toate riscurile de neplata. De aceea, obiectul forfetarii este reprezentat de titluri cu un grad mai ridicat de garantie (cambii avalizate, trate cu garantie separata, garantii bancare etc.). Contractul de factoring realizeaza o operatiune de finantare a firmei prin faptul ca permite cedarea creantelor detinute de un agent economic (numit aderent), creante pe care le are asupra clientilor sai, unei persoane numita factor; acesta se obliga sa ncaseze aceste creante, fiind subrogat, n acest scop, n toate drepturile pe care aderentul le are mpotriva debitorilor sai.
Beneficiari
Titluri negociate
Cost
Creantele, care fac obiectul contractului de factoring, se materializeaza n facturile nationale sau internationale care atesta expedierea marfurilor. Si n acest caz, riscul insolvabilitatii debitorilor si riscul neplatii la termen (risc de trezorerie) sunt n sarcina factorului , fara posibilitatea pentru acesta de a se ntoarce cu recurs mpotriva aderentului. Scontarea si forfetarea realizate de bancile comerciale romnesti au ca beneficiari societatile comerciale si regiile autonome autohtone, precum si societatile mixte cu participarea capitalului strain. Titlurile de creanta care pot constitui obiectul operatiunilor de scontare si forfetare sunt reprezentate de conosamente, scrisori de trasura, trate, bilete la ordin, alte documente care atesta titlul de proprietate asupra unor marfuri. Firmele care vnd titlurile de creanta primesc contravaloarea n valuta, prin creditarea contului firmelor respective n maximum 2 zile lucratoare de la data ncheierii conventiei de scontare /forfetare. n acest mod, pentru firmele n cauza se elimina efectele riscurilor economice si valutare ce puteau sa apara pna la scadenta titlurilor vndute bancii. Costul operatiunilor de scontare, forfetare sau factoring este determinat de conditiile pietei creditului si are n vedere dobnda de baza practicata de banca ("prima rate"), marja de risc, comisionul de gestiune a titlurilor de catre banca respectiva.
Contractul de leasing Prin intermediul contractului de leasing, utilizatorul bunului exportat beneficiaza de un credit (finantare) n mod indirect sau sub forma valorii bunurilor pe care le foloseste fara sa le achite n momentul procurarii. Achitarea se realizeaza de o firma (organizatie financiara) care cumpara bunurile respective cu scopul nchirierii lor. Aceasta societate financiara va ncheia cu utilizatorul efectiv al bunurilor un contract de locatie, prin intermediul caruia se stabilesc conditiile de nchiriere, nivelul chiriei etc. Sunt cazuri n care contractul de leasing este facut direct de firma producatoare (Contractul de lease-back), sub forma nchir ierii de utilaje pentru unele servicii (Contractul de renting), sub forma nchirierii de aparatura electronica de calcul pe timpi partajati la mai multe firme (Contractul de time-sharing). Prin sistemul de cote de chirie lunara, beneficiarul bunurilor procurate prin contractul de leasing plateste o suma care depaseste pretul de catalog al produselor, dar, n schimb, beneficiaza de serviciile integrale ale bunurilor imediat dupa nchiriere.
Tipuri de contracte de leasing
FUNCTIA MOTIVATIONALA: ASIGURAREA CONDUCERII PARTICIPATIVE n exercitarea activitatii financiare, se impune un mod de lucru prin care salariatii firmei sa fie atrasi la fundamentarea si, apoi, la realizarea deciziilor economice si financiare. Si n privinta folosirii unor surse din afara ntreprinderii, serviciul financi ar trebuie sa informeze conducerea firmei, salariatii si actionarii n privinta implicatiilor pe care le are nivelul fluxurilor externe de capital. n primul rnd, costurile de utilizare a capitalurilor proprii si mprumutate trebuie sa faca obiectul unor discutii cu toti factorii din conducere si cu actionarii. n al doilea rnd, trebuie puse n fata salariatilor riscurile posibile n viata firmei. Aceste riscuri pot fi: riscuri de pret, riscul valutar, riscuri contractuale. Pentru fiecare dintre ele, serviciul financiar trebuie sa aiba solutii de aparare sau, cel putin, de diminuare. Printre aceste solutii sunt si cele referitoare la gestionarea eficienta a fluxurilor externe de fonduri financiare, fluxuri de intrare de fonduri si fluxuri de iesire. 19.6 Activitati tutoriale Modelul de ndrumare si organizare a pregatirii si nvatarii l aveti la sfrsitul capitolului 1. NTREBARI RECAPITULATIVE Ce categorii de fluxuri de fonduri financiare determina privatizarea ntreprinderilor de stat? Care sunt efectele reevaluarii capitalului social si ale privatizarii gratuite? Ce restrictii economice si financiare trebuie sa respecte emisiunea si distribuirea de actiuni? Prin ce instrumente o ntreprindere poate sa-si completeze necesarul de fonduri de pe piata de capital? Care sunt procedeele de crestere a capitalului social? Care sunt conditiile pentru lansarea unui mprumut obligatar? n ce scop se realizeaza fluxurile de fonduri dintre firma si finantele publice? Cum se utilizeaza informatia privind costu l mediu si cel marginal al capitalului n luarea deciziilor de apelare la fluxurile externe de fonduri? n ce decizii din componenta bugetului ntreprinderii se cuprind fluxurile financiare cu proprietarii, cu piata de capital si cu finantele publice? n ce consta modelul de evaluare a activelor financiare (CAPM) si care este utilizarea sa n decizia de plasare a capitalului pentru obiective de investitii sau pentru cumpararea de titluri?
19.1 Schimbarile intervenite n economia romneasca dupa 1990 au determinat modificari radicale si n activitatea financiara la nivel de firma: a) diversificarea tipurilor de proprietate; b) diversificarea surselor de finantare din afara ntreprinderii; c) reevaluarea capitalului social pentru a se obtine o valoare justa a acestuia; d) actiunea reglatoare a pietei de capital asupra valorii actiunilor; e) conditionarea reciproca dintre dobnda bancara si rata dividendelor. Care dintre aceste schimbari influenteaza costurile prin cresterea amortizarii? 19.2 Operatiunile de crestere a capitalului social se realizeaza prin: a)emisiunea initiala de actiuni ; b) emisiunea suplimentara de actiuni; c) ncorporarea rezervelor n capitalul social; d) conversia datoriilor n actiuni; e) mprumutul obligatar. Care operatiune nu mareste capitalul social, ci capitalul permanent al firmei? 19.3 Fluxul extern firmei cu finantele publice cuprinde: a) contributia la formarea veniturilor fiscale prin impozite directe; b) contributia la formarea veniturilor fiscale prin impozite indirecte; c) contributia la formarea veniturilor nefiscale; d) subventii; e) contributia la formarea veniturilor din capital. Care dintre acestea determina un flux de fonduri catre ntreprindere? 19.4 Costul capitalului de lucru (k0) este diferentiat n functie de sursa: costul capitalului propriu (k e) si costul capitalului mprumutat (ki). Care este relatia valabila n economia noastra n prezent: a) ki = ke; b) ki< ke; c) ki > ke; d) ki = k 0; e) ke = k 0. 19.5 Pentru a-si reface sau completa capitalul de lucru, firmele pot recurge la forme noi de mobilizare de fonduri: a) leasing; b) scontare; c) forfetare; d) factoring; e) credite n valuta si lei. n care din aceste operatiuni banca nu si asuma si riscul de neplata?
STUDII DE CAZ SI EXERCITII 19.1 Decizia de privatizare Dezbateti cazul n care Consiliul de administratie promite proprietarilor o rata a dividendelor de 20%. Folositi ca varianta de comparatie situatia prezentata n Exemplul 19.1. Stabiliti daca n varianta cu rata de dividende de 20%, mai este posibila decizia de privatizare, stiind ca majoritatea firmelor de stat au un profit net care nu depaseste 30-40% din capitalul lor social. 19.2 Valoarea de piata a actiunilor Pornind de la exemplul 19.2, stabiliti valoarea de piata a actiunilor firmei respective (cele vechi + cele nou emise), daca pretul de emisiune al celor noi este de 5.200 lei / buc. 19.3 Fluxurile unui mprumut obligatar Determinati ce fluxuri financiare anuale determina folosirea de catre o firma a u nui mprumut obligatar de 100 mil. lei, cu o dobnda de 10% pe o perioada de 5 ani, n urmatoarele procedee de amortizare: - rambursarea n transe anuale egale, ncepnd cu primul an si cu plata dobnzii la partea nerambursata a mprumutului; - rambursarea n ultimul an a ntregului mprumut. 19.4 Costul capitalului Folosind datele din exemplul 19.4, determinati costul mediu si costul marginal al capitalului de lucru, n situatia n care are loc cresterea de capital cu 50 mil. lei, schimbnd dobnda la capitalul mprumutat la 10%.
19. 5 Teme de cercetare stiintifica

Rolul costului capitalului n fundamentarea si adoptarea deciziilor de apelare la sursele de finantare interne si externe si de structurare a capitalului de lucru pe principalele lui componente (capit al social, mprumuturi pe piata de capital, credite, datorii din exploatare); Efectele politicii de dividende asupra deciziilor de finantare a investitiilor, a ciclului de exploatare si a celorlalte actiuni economice de consum din firma; Mutatii intervenit e n relatiile financiare ale firmei cu finantele publice si efectele lor asupra politicii financiare la nivel de firma. RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE 19.1 c; 19.2 e; 19.3 d; 19.4 c; 19.5 b.
Nota: Pentru a obtine nota maxima, trebuie sa raspundeti corect la toate cele cinci teste.
PARTEA A SASEA
CONCUCEREA PRIN FINANTE A ACTIVITATII ECONOMICE (MANAGEMENTUL FINANCIAR)
Munca financiarului din unitatile economice se mplineste o data cu folosirea experientei si cunostintelor sale n conducerea activitatii economice. Conducer ea tehnica si economica din firma face apel permanent la activitatea financiara, att pentru procesele economice curente, ct, mai cu seama, pentru deciziile care vizeaza viitorul. Schimbarile intervenite n structura si caracterul mediului nconjurator economic, politic, social al ntreprinderii pun firma ntr-o situatie noua, plina de incertitudine si permanent influentabila din partea fenomenelor financiare si monetare. n aceste conditii, este preferabil ca ntreg serviciul financiar al firmei sa fie atras n munca de fundamentare si adoptare de decizii economice de productie, de dezvoltare, de cercetare etc., iar activitatea de bugetare a proceselor de consum si de productie facuta de economistul financiar sa fie ridicata la rang de metoda de conducere a firmei. n acest mod managementul firmei se realizeaza n conditii de risc minim (vezi si paragrafele referitoare la managementul financiar de la finele majoritatii capitolelor din partea a treia, a patra si a cincea).
CUPRINS Capitolul 20 Fundamentarea financiara a deciziilor economice Capitolul 21 Conducerea prin buget a activitatii economice din ntreprindere
CAPITOLUL 20
FUNDAMENTAREA FINANCIARA A DECIZIILOR ECONOMICE
CUPRINS 20.1 Conditionarea financiara a procesului decizional economic 20.2 Reglarea procesului decizional 20.3 Adoptarea de decizii n conditii de risc 20.4 Activitati tutoriale
CONCEPTE Procesul decizional n activitatea economica Politica generala a firmei Obiectivele liniei de dezvoltare a firmei Contributia finantistului la procesul decizional Calculul utilitatii Reglarea procesului decizional economic Calitatile financiarului necesare reglarii firmei
Fundamentarea financiara a deciziilor economice
20.1 Conditionarea financiara a procesului decizional economic
Rolul procesului decizional n conducerea firmei
Activitatea economica din ntreprindere, reprezentata prin procesele complexe de productie, consum, repartitie, schimb, lichidare se desfasoara n urma adoptarii si realizarii de decizii de natura tehnica, tehnologica, organizatorica, economica, de personal etc. Fiecare decizie n parte parcurge un proces decizional complex, n care materia prima cea mai consumata este informatia despre mediul intern si cel extern al firmei. Un proces decizional cuprinde, n principal, urmatoarele etape: Fundamentarea obiectivelor strategice cuprinse n politica generala a firmei; Adoptarea solutiei considerate optime pentru firma, ca decizie economica; Implementarea deciziei economice n structura ntreprinderii si realizarea acesteia; Reglarea procesului decizional n functie de rezultate si de schimbarile intervenite pe piata (vezi si figura nr. 20.1)
Fundamentarea financiara a fiecarei etape
n activitatea echipei de decizie, fiecare etapa presupune o fundamentare din punct de vedere financiar-monetar. Dimensiunea financiara a activitatii economice nu mai poate fi estompata n conditiile economiei de piata, ea devenind o dimensiune principala a existentei si dezvoltarii unei ntreprinderi. n acest context, activitatea financiara, prin metodele, instrumentele si valoarea ridicata a informatiilor sale specifice, devine un factor activ att n procesul de fundamentare a deciziilor economice, ct si n conducerea curenta a ntreprinderilor. Pentru multe din proiectele managerului firmei, filiera financiara este nu numai obligatorie, dar si hotartoare, conditionarea financiara avnd drept de veto pentru transpunerea n fapt a proiectului respectiv. Astfel, proiectul viznd asimilarea unui nou produs, rezonabil din punct de vedere tehnic, tehnologic, ecologic, economic etc., este respins de un manager care cunoaste importanta fundamentarii financiare, daca proiectul respectiv implica eforturi financiare exagerate sau daca nu aduce n perspectiva imediata venituri si profit suficiente pentru compensarea efortului facut cu asimilarea si trecerea n fabricatie a noului produs.
Rolul hotartor al filierei financiare
Figura nr. 20.1
A. Fundamentarea obiectivelor strategice ale politicii generale a ntreprinderii Politica generala a unei firme cuprinde obiective economice, tehnice, sociale, de cercetare stiintifica, financiare etc. Aceste obiective grupeaza n jurul lor disponibilitatile umane, materiale, informationale din ntreprindere si le orienteaza spre scopul echipei manageriale de a obtine rezultate economice competitive si eficiente. Pentru o ntreprindere, o politica generala viabila, cu adaptari operative si curajoase la schimbarile drastice ale pietei, reprezinta condit ia principala de supravietuire. O astfel de politica generala se fundamenteaza n mod complex, pe baza unei analize dinamice a situatiei prezente si viitoare. Printre obiectivele strategice, care se cuprind n linia de dezvoltare a fiecarei unitati economice, nu pot sa lipseasca deciziile financiare, dorinta conducerii ntreprinderii de a realiza un echilibru financiar pe fondul unor procese de consum si de productie capabile sa faca fata concurentei, fiscalitatii si nivelului ridicat al inflatiei.
Continutul unei politici generale viabile
Necesitatea unui diagnostic periodic privind firma
Analiza pe baza de indicatori (rate)
Decodificarea imaginii financiare pentru tehnicieni
Punctul de plecare n revizuirea periodica a obiectivelor din politica generala a firmei este Analiza starii economico-financiare a ntreprinderii la anumite date . Aceasta analiza aduce n fata conducerii firmei informatii referitoare la randamentul functionarii structurii de productie si la modul n care piata recunoaste valoarea nmagazinata n produse si servicii de catre procesele de consum si de productie organizate de unitatea respectiva. Daca informatiile de natura tehnica, sociala etc. sunt usor de asimilat de manageri, pentru informatiile financiare si economice referitoare la starea ntreprinderii la un moment dat (informatii stabilite de serviciul financiar si redate pe parcursul ntregului manual) este nevoie de o decodificare atenta si asociativa cu s pecializarile de baza ale managerilor. Printre cele mai incisive informatii financiare, care pot genera obiective noi de politica a firmei, remarcam indicatorii de lichiditate si solvabilitate, rentabilitatea, gradul de ndatorare, gradul de uzura a mijloa celor fixe si a fondului de informatii, viteza de rotatie a activului circulant, costul capitalului de lucru, rata dividendelor solicitata de proprietari sau cea asigurata de firmele concurente, costul si pretul marginal etc. Decodificarea pe care trebuie sa o faca economistul financiar vizeaza transformarea imaginii financiare pe care o dau informatiile de mai sus (imagine care pentru el este edificatoare, avnd o pregatire de specialitate adecvata) ntr-o imagine tehnico-economica si sociala, imagine mult mai convingatoare pentru profesia majoritar tehnica a managerilor. Astfel, nivelul redus al lichiditatii se poate asocia cu sistarea aprovizionarilor si a platii salariilor, nivelul redus al rentabilitatii cu reducerea programelor de investitii si, ma i rau, cu nemultumirea proprietarilor , care ar putea proceda la angajarea unei noi echipe manageriale etc. Capacitatea economistului financiar (sau a contabilului sef) de a prezenta situatia la un moment dat a firmei cu mult realism si incisivitate are un rol important si pentru etapa urmatoare: Asimilarea de noi obiective si introducerea lor n linia de dezvoltare a firmei. Scaderea eficientei unei firme si pierderea de viteza pe piata creeaza managerilor o stare de supraexcitare, ei venind cu numeroase "solutii salvatoare" pentru a-si dovedi potentialul managerial nca neepuizat. n fata acestei avalanse de propuneri, doar exigenta financiara poate aduce la realitate echipa de conducere. Exigenta financiara cuprinde ndeplinirea a cel putin doua conditii: ct costa asimilarea propunerii si ce cstig aduce propunerea respectiva .
Reactia managerului la scaderea eficientei
Implicatiile financiare ale noului obiectiv adoptat
Serviciul financiar trebuie sa dispuna de datele generale necesare determinarii rapide a acestor consecinte financiare (prin asocieri cu actiuni tehnice si economice asemanatoare) , pentru a asigura argumentelor financiare un statut de egalitate cu consecintele tehnice si economice pe care le aduc ca suport autorii de solutii si obiective noi pentru linia de dezvoltare si politica de perspectiva a firmei. Prima conditie financiara se obtine analiznd financiar procesul de consum pe care l ar genera noul obiectiv. Financiarul va supune acest proces de consum previzionat unei prelucrari informationale cu ajutorul modelelor redate n partea a treia a lucrarii de fata, dndu-si acordul pentru includerea obiectivului discutat n strategia ntreprinderii numai daca nivelul efortului financiar este rezonabil si poate fi acoperit cu fonduri din surse cu un cost de utilizare suportabil de firma:
Relatia 20.1 yv >/= yc unde: yv = veniturile financiare previzibile a fi disponibilizate pentru obiectivul analizat; yc = costurile financiare previzionate pentru asimilarea n ntreprindere a obiectivului respectiv.
Efectele favorabile ale obiectivului adoptat

Relatia 20.2
A doua conditie financiara se contureaza n urma prognozarii efectelor pe care obiectivul propus pentru redresarea firmei le-ar aduce ntr-un viitor imediat. n scopul realizarii informatiilor necesare, economistul utilizeaza modelele redate n partea a patra a manualului, insistnd asupra eficientei previzibile (Ep) n comparatie cu eficienta din perioada curenta (Ec):
Ep > Ec Includerea n strategia firmei a unor obiective care nu au n vedere fundamentarea financiara va avea n mod sigur consecinte nefavorabile asupra ntregului mers al unitatii economice n cauza. Acest lucru este posibil pentru ca obiectivele respective, odata intrate n structura economica a unitatii, declanseaza procese de consum si de productie cu mari implicatii asupra repartitiei de natura financiara. Totodata, trebuie avut n vedere ca obiectivele cuprinse n linia (politica) de dezvoltare a firmei stau la baza tuturor deciziilor economice si tehnice din perioada viitoare a existentei ntreprinderii, prelund n continutul lor calitatea si oportunitatea obiectivelor respective.
Efectele lipsei de fundamentare financiara
Toate aceste argumente ne ndreptatesc sa afirmam ca o politica viabila a unei firme nu este posibila dect daca obiectivele generale pe care le cuprinde au viza de control preventiv a economistului financiar, n privinta implicatiilor financiare (cost si surse de acoperire) si a efectelor economice si financiare viitoare (profit, rentabilitate, dividende). B. Adoptarea deciziei economice Adoptarea de decizii economice a devenit un lucru obisnuit n viata ntreprinderilor. Decizia economica reprezinta modul de lucru al managerului, precum si al consiliilor de administratie si al adunarilor generale ale actionarilor. Hotarrile lor au continutul unor decizii cu efecte multiple. Stiinta economica a sintetizat procedee, instrumente si metodologii care sa faca din adoptarea de decizii un proces bine fundamentat, lipsit pe ct posibil de influente subiective si de abateri de la cerintele legilor economice. Acest moment important al procesului decizional cuprinde actiuni ca Informarea, Analiza informationala, Sinteza solutiilor optime, Adoptarea solutiei optime ca decizie. n fiecare din aceste actiuni, calitatile managerilor sunt puse sub tensiune, ei trebuind sa-si spuna cuvntul n privinta celei mai bune solutii care ar putea deveni continutul deciziei economice. Este un bun prilej si pentru profesia de financiar de a contribui la sinteza unor solutii adecvate firmei si la alegerea celei mai bune solutii pentru redresarea firmei.
Metodologia procesului decizional
Informarea Aceasta etapa a procesului de adoptare a deciziei presupune sondarea surselor de informatii din toate domeniile care au influenta asupra adop tarii si realizarii deciziei ce se contureaza. Participarea la aceasta etapa a activitatii financiare presupune aducerea n statul major al echipei de decizie a sistemului informational construit de serviciul financiar, cu sursele sale de date, cu metodele de investigare si culegere de informatii din mediul intern si din mediul extern firmei. Adica ntregul arsenal de procedee pe care le -am utilizat pe parcursul fundamentarii deciziilor financiare din ntreprindere, redate n capitolele precedente ale manualului. Misiunea economistului financiar nu se rezuma la o prezenta pasiva, de furnizor de informatii; el va trebui sa "se bata" pentru a asigura surselor de date financiare si informatiilor respective un loc la fel de important pe masa echipei de decizie ca al surselor de informatii de natura tehnica, tehnologica, economica, sociala, ecologica.
Prezenta finantistului n statul major Locul surselor de date financiare
Riscul marginalizarii economistului finantist
Daca n acest moment al fundamentarii deciziei se pierde aceasta pozitie, ntregul lant de ac tiuni care urmeaza va fi vic iat, restrictiile financiare nefiind luate n calcul la sinteza de solutii posibile si la alegerea solutiei optime ca decizie de executat. Prezenta financiarului n faza de informare este posibila numai daca, n cadrul serviciului financiar , se afla n exploatare un sistem informational actualizat si bine dotat cu informatii utile proceselor decizionale. Altfel, (si acest lucru este valabil, din pacate, n multe cazuri) financiarul este marginalizat, nefiind capabil sa furnizeze date la fel de veridice si credibile ca ale colegilor din serviciile tehnice, organizatorice, manageriale.
Analiza informationala Materialul procurat n etapa precedenta este supus unei prelucrari si interpretari cu modele adecvate fiecarui domeniu. Produsul finit al acestor activitati este format din informatiile de natura tehnica, economica, ecologica, sociala etc. n cuprinsul meseriei de financiar , exista suficiente calitati care i permit sa analizeze implicatiile de natura financiara ce pot nsoti o decizie economica. Astfel, pot fi utilizate modelele de prelucrare financiara a datelor folosite la fundamentarea deciziei de investitii (vezi capitolele 8 si 18), a deciziei financiare privind cercetarea stiintifica sau a deciziilor privind ciclul de fabricatie, personalul, mediul natural nconjurator. Modelele de actualizare trebuie sa intre n pregatirea si meseria de economist ca un element indispensabil, specific lucrului ntr-o economie n miscare, cu un grad de risc ridicat. Valoarea actualizata a veniturilor si a cheltuielilor financiare reda dimensiunea timp a activitatii economice si aduce managerul n conditii reale de lucru, specifice economiei de piata. Nivelul acestui indicator impune reconsiderari calitative si cantitative n activitatea tehnica, organizatorica si economica din ntreprindere, cu efecte benefice pentru viabilitatea firmei.
Utilizarea modelelor pentru informatia financiara
Sinteza solutiilor posibile Multitudinea de informatii economice si financiare posibile nu asigura de la sine un loc privilegiat pentru economistul financiar n activitatea de obtinere a fondului de informatii, precum si n etapa urmatoare, de sinteza a solutiilor posibile. El trebuie sa pledeze pentru cunoasterea completa a implicatiilor financiare ale viitoarei decizii si sa controleze toate solutiile care vor fi sintetizate de echipa de decizie, solutii care sa cuprinda n nucleul lor si consecinte de natura financiara (necesar de fonduri, efort valutar, surse de finantare si costul lor, eficienta previzibila pe parcursul vietii economice a deciziei n discutie etc.).
Mecanismul de sinteza a solutiilor posibile
Locul infor matiei financiare n nucleul deciziei
Acest lucru este necesar , pentru ca mecanismul de sinteza a solutiilor posibile presupune ca punct de plecare consecintele previzibile, sub forma de informatii, obtinute de echipa de decizie n etapa de analiza informationala. Nucleul unei solutii este format din aceste consecinte, unele dintre ele avnd rol conducator. n alegerea consecintelor cu rol principal, conteaza mult modul de motivare a obiectivelor cuprinse n politica generala a firmei, calitatea informatiilor avute la dispozitie de decident, precum si structura pe specialitati profesionale a ntregii echipe de luare a deciziei. De aceea, sectorul financiar al firmei trebuie sa fie bine reprezentat n echipa respectiva, iar fondul de informatii financiare pus la dispozitie trebuie sa fie de calitate si de actualitate. Neincluderea informatiilor financiar -monetare n nucleul tuturor solutiilor posibile determina introducerea n circuitul activitatii economice a unor solutii costisitoare si cu efecte economice si financiare necorespunzatoare. Din contra, includerea consecintelor financiare n nucleul solutiilor posibile asigura deciziilor economice o fundamentare calitativa si conforma cu principiile pietei, precum si o derulare normala pentru etapa urmatoare, cea a Alegerii solutiei optime ca decizie.
Alegerea solutiei optime ca decizie Daca n etapele precedente s -a lucrat corect, cu acordarea unor drepturi egale pentru toate categoriile de consecinte, atunci alegerea solutiei optime pentru firma, n conjunctura previzibila, devine o chestiune de rutina. Totusi, nici acum nu sunt excluse aspectele subiective sau o rabufnire a abaterilor din etapele precedente. Acest lucru este posibil, pentru ca n alegerea solutiei optime punctul de sprijin este reprezentat tot de consecintele introduse n nucleul solutiilor. Tot acum se pune si problema ntelegerii conceptului de optim , care nu poate fi confundat, n majoritatea cazurilor, cu conceptul de eficient. Aspectul de optim tine cont de conjunctura n care se desfasoara alegerea deciziei, de starea reala a firmei, de fenomenele din economia nationala etc. Si aici, pentru a caracteriza ce este si ce nu este optim la un moment dat, conteaza cunostintele de ordin financiar si monetar (valutar), aspectele respective fiind hotartoare pentru optimizarea unei afaceri. Stiinta manageriala a sesizat ca n, procesul de alegere a solutiei optime, de luare a deciziei, se manifesta din plin aspectele subiective, de influentare a hotarrii de pozitia ierarhica a celui care o sustine etc. De aceea, s-a cautat o iesire, propunndu-se modele de obiectivizare a acestei faze a procesului decizional.
Punct de sprijin pentru alegerea solutiei optime
Iesirea din impas calculul utilitatilor
Impasul principal n analizarea consecintelor de diferite feluri din nucleul solutiilor era dat de unitatile de masura diferite n care se exprimau informatiile respective. Rezolvarea problemei au gasit-o matematicienii von Neuman si Morgenstern n lucrarea Theory of Games and Economic Behavior sub forma calculului utilitatilor . Unitatea de masura comuna pentru toate categoriile de consecinte a devenit utilitat ea, n sensul folosului pe care l obtine decidentul (firma) prin realizarea n activitatea economica a consecintei respective (vezi Cadrul 20.1).
Cadrul 20.1 Metoda calculului utilitatii introduce n procesul decizional o nota de obiectivitate n alegerea solutiei optime, lasnd totusi loc si pentru motivatiile de scop si psihologice cerute de o actiune umana. Astfel, metoda respectiva acorda utilitatea maxima egala cu 1(unu) consecintei cu efectele cele mai favorabile si utilitatea 0 (zero) consecintei care aduce firmei cele mai dezavantajoase efecte. Suma acestor utilitati, pe fiecare solutie n parte, contribuie la departajarea solutiei optime. n cazul n care rezultatul nu este satisfacator, mai multe solutii avnd acelasi rezultat sau niveluri apropiate, metoda prevede si o etapa suplimentara de departajare. Utilitatile acordate initial sunt multiplicate cu coeficienti de importanta, care au valori ntre 0 si 1, nivelul respectiv fiind dependent de motivatia de scop a decidentului, de conjunctura de pe piata, de fenomenele previzibile din economie etc. Dupa aplicarea coeficientilor de importanta, se reface suma utilitatilor pe fiecare solutie, departajarea fiind acum mult mai evidenta. Cstiga solutia care ntruneste suma cea mai mare a utilitatilor. Metoda calculului utilitatilor este practicabila n procesul decizional (dar si al ierarhizarii firmelor facute de noi n capitolul 17) ntruct, la data dezbaterii solutiilor posibile, majoritatea consecintelor au o dimensiune aproximativa sau sunt exprim ate prin calificative si nu prin marimi cantitative (vezi exemplul 20.1). Exemplul 20.1 Societatea comerciala "Strungul" S.A. constata din informatiile economice si financiare ca rezultatele economice sunt n scadere, piata produselor sale modificndu-se radical. Consiliul de administratie al firmei numeste o echipa de fundamentare a unei decizii economice de redresare. Echipa respectiva determina informatiile referitoare la cerintele noi ale pietei privind capacitatea de lucru a strungurilor, randamentul si parametrii tehnici, pretul si costul licentelor din strainatate si din tara, alte consecinte financiar-valutare, tehnice, organizatorice etc. Pe baza acestor informatii, echipa sintetizeaza urmatoarele solutii posibile: 1. Asimilarea unui strung complet informatizat pe baza unei licente din import; 2. Asimilarea unui strung cu comanda numerica pe baza unui proiect al firmei respective; 3. Dotarea suplimentara a strungului conventional aflat n fabricatie.
Departajarea solutiei optime
Departajarea acestor solutii posibile se realizeaza prin Metoda calculului utilitatii n cuprinsul Tabelului 20.1. n prima parte a tabelului 20.1 s-au prezentat consecintele luate n calcul, cu calificativele lor doar partial cuantificate, restul avnd calificative. n partea centrala a tabelului sunt nscrise utilitatile, pe fiecare consecinta si solutie, precum si suma lor. Rezultatul nu este convingator, departajarea nefiind posibila. Urmeaza aplicarea coeficientilor de importanta care avantajeaza capacitatea de lucru a strungulu i, aportul n valuta si rezultatele financiare (profitul). Relund clasificarea celor trei solutii posibile, cstiga solutia a doua, ea fiind mai buna la consecintele ce l intereseaza acum pe decident (aport n valuta, profit, rapiditatea trecerii n fabr icatie). Este clar ca, n ierarhizarea respectiva, consecintele financiar-monetare au avut un rol hotartor, dovedind importanta lor n fundamentarea deciziilor economice din ntreprindere. Tabel 20.1 Consecint e
Aport n valuta
Capacitatea de lucru
Cheltuieli de asimilare
Pret de vnzare
Valoarea actualizata
SOLUTIA
Cantitatea Qre
1 2 3
f. mare f. mare normal
12 mil. lei 11 mil. lei 8 mil. lei
mari f. mari mici
bun f. bun mic Utilitati
0,82 0,90 1,00
30 50 25
2.800 mil. lei 3.000 mil. lei 1.500 mil. lei
1 2 3
COEFICIENT DE IMPORTANTA
1,00 1,00 0,60
1,00 0,90 0,66
0,50 0,00 0,80
0,70 1,00 0,30
0,00 0,50 1,00
0,80 0,50 1,00
0,90 1,00 0,50
4,90 4,90 4,86
1,00
0,50
0,50
1,00
0,50
0,50
1,00
1 2 3
1,00 1,00 0,60
0,50 0,45 0,33
0,25 0,00 0,40
0,70 1,00 0,30
0,00 0,25 0,50
0,40 0,25 0,50
0,90 1,00 0,50
3,75 3,95 3,13
Suma utilitatilor
Profitul anual
X X X
C. Implementarea deciziei economice n structura economica a ntreprinderii Implementarea deciziei adoptate este, ntr-un fel, m omentul adevarului. Acum se vede daca solutia aleasa este cu adevarat optima si daca structura economica a firmei este capabila sa o adopte la parametrii maximi. n aceasta faza, activitatea financiara este solicitata la maxim; chiar daca n fazele precedente activitatea echipei de decizie s-a putut desfasura si fara o prea mare contributie a activitatii financiare (lucru grav, dar frecvent nca la managerii nostri!), acum seful serviciului financiar lucreaza non stop! Structura economica a firmei nu poate primi oricum noua decizie; ea va trebui pregatita si adecvata prin ample actiuni de consum. Aceste actiuni specifice procesului de consum vizeaza investitii, cresteri sau schimbari ale mijloacelor circulante, cercetare stiintifica si asimilari, pregatirea personalului etc. Toate aceste activitati presupun repartitie financiara pentru declansarea efectiva a pregatirii structurii firmei, presupun adoptarea de decizii financiare specifice procesului de consum si, apoi, decizii specifice procesului de productie (si milare cu cele prezentate n partile doi, trei si patru). Dupa trecerea la faza de realizare, misiunea serviciului financiar continua cu urmarirea efectelor si fundamentarea unor actiuni de reglare operativa a procesului decizional.
Momentul adevarului n procesul decizional
Contributia repartitiei financiare
20.2 Reglarea procesului decizional
Efectele schimbarilor rapide
Se poate spune ca nimic din ce este facut de om nu este perfect; totul este perfectibil! Acest aspect este valabil si n conducerea activitatii economice. Chiar daca, la momentul adoptarii, decizia economica este ideala, schimbarile rap ide din economie, de pe piata sau imperfectiunea celor care o executa fac necesara corectarea periodica a deciziei si, n unele cazuri, chiar a ntregului lant decizional.
A. Reglarea deciziei economice Declansarea masurilor de corectare din mers a rea lizarii deciziei economice este, n mare parte, opera serviciului financiar. El are misiunea de a urmari n mod operativ mersul activitatii economice, al rezultatelor sale financiare si de a semnala managerului cazurile de abateri de la cele previzionate. Realizarea periodica a situatiilor privind rezultatele financiare si determinarea celor mai reprezentativi indicatori privind starea financiara a firmei dau serviciului financiar prilejul sa simta pulsul
Urmarirea operativa a rezultatelor financiare
Aba teri n nivelul indicatorilor financiari
proceselor economice din ntreprindere. Chiar ntocmirea documentatiei pentru contractarea de credite sau pentru iesirea pe piata de capital (vezi partea a cincea a manualului) permit firmei sa constate periodic starea sa financiara si sa procedeze la corectarea deciziei pe care o realizeaza. Misiunea serviciului financiar de a tine sub control mersul activitatii economice este ajutata efectiv daca acesta procedeaza la bugetarea operativa si pe centre de responsabilitate a ntregii activitati din ntreprindere (vezi capitolul 21). n momentul n care indicatorii financiari cei mai reprezentativi (rentabilitate, lichiditate, solvabilitate, grad de ndatorare, acoperirea capacitatii de productie n corelatie cu pragul de rentabilitate etc.) scad sub un nivel limita, se pune problema reglarii deciziei aflate n executie. Procedeul reglarii cuprinde doua faze: a) reglarea deciziei prin schimbarea solutiei considerate optime la data adoptarii deciziei; b) reglarea procesului decizional prin reluarea lantului de etape cerute de fundamentarea unei noi decizii (vezi si fig. nr. 20.1).
Reglarea de tip a si reglarea de tip b
Este clar ca reglarea tip (a) apare n cazurile n care situatia firmei poate fi ameliorata prin trecerea n productie a unei solutii deja existente n banca de informatii a unitatii din etapa de sinteza a procesului decizional. Reglarea de tip (b) intervine atunci cnd indicatorii financiari arata o situatie grava, fiind nevoie de solutii cu totul diferite fata de cele selectionate ntr-o perioada anterioara. Indiferent de gradul reglarii, activitatea financiara din ntreprindere este solicitata pentru evaluarea abaterilor de la cele previzionate, stabilirea masurilor de ntreprins si gasirea fondurilor necesare reglarii procesului decizional. n aceste situatii, gndirea si modul de actionare ale financiarului trebuie sa fie prompte, calificate si lipsite de bravura sau orgolii; el trebuie sa contribuie efectiv la salvarea situatiei, firma fiind si locul sau de munca.
B. Reglarea generala a ntreprinderii
Reglarea tuturor categoriilor de procese din firma
Conducerea moderna a firmelor, mai ales n conditiile actuale att de schimbatoare, cu un mediu intern convulsionat social si cu un mediu extern ostil, neprotejat si afectat de inflatie si concurenta neloiala, presupune realizarea operativa de masuri de adaptare, de reglare a tuturor proceselor din unitatea economica.
Cuprinsul conexiunii de autoreglare
Aceste masuri se traduc n numeroase decizii de toate tipurile si n toate domeniile activitatii din ntreprindere. Activitatea financiara nu poate fi ocolita, mai ales ca se pune problema gasirii de fonduri n mod operativ, n special prin fundamentare si adoptarea de decizii de creditare, de apelare la piata de capital sau la finantele publice. Din prezentarea ntreprinderii ca sistem cibernetic (vezi partea a doua a lucrarii), a rezultat ca pozitia activitatii financiare este n cadrul activitatilor de reglare a proceselor efectorii din firma (vezi si figura nr. 20.2). n cadrul conexiunii de autoreglare, activitatea financiara realizeaza actiuni de comparare informationala (CI), Reglare (R) si Compensare (CO). Actiunea de comparare informationala are misiunea de a permite cunoasterea permanenta a rezultatelor obtinute de firma, n comparatie cu previziunile sau parametrii proiectati si de a sesiza conducerea unitatii asupra abaterilor si a masurilor ce trebuie ntreprinse. Odata stabilite masurile (deciziile) economice si tehnice de reglare, rolul activitatii financiare consta n fundamentarea si adoptarea de decizii financiare de completare (compensare) a necesarului suplimentar de fonduri cerut de reglarile tehnice si economice adoptate. n principal, serviciul financiar face rost de fondurile cerute de reglarea ntregii firme, apelnd la creditul bancar sau la piata de capital, n conditiile prezentate n partea a cincea a manualului. n situatii mai putin critice, se poate face apel la fondurile de rezerva constituite legal, la provizioane sau la despagubirile platite de firmele de asigurari. Calificarea specialistului n finante este probata de rapiditatea reactiei la autoreglarea firmei, de gasire a fondurilor necesare la un cost rezonabil, de previzionare a efectelor viitoare ale masurilor de reglare si de capacitatea sa de cooperare cu partea tehnica si economica din ntreprindere. Trebuie sa recunoastem ca participarea financiarului la conducerea activitatii economice sub forma fundamentarii financiare a deciziilor economice este posibila numai pe baza unei calificari superioare, a unei experiente active, formate n contact cu realitatea si n conditiile n care ntreaga munca financiara din firma se desfasoara dupa regulile biroticii moderne si ale stiintei financiare.
Decizii financiare de compensare
Figura nr. 20.2
20.3 Adoptarea de decizii n conditii de risc Deciziile economice, de tip consum sau productie, presupun o realizare n viitor, fapt ce presupune un risc, datorita incertitudinii n previzionarea factorilor economici, sociali, politici, financiari, monetari. Am vazut, n cazul deciziei de investitie, ca se impune o corectare a valorii rezultatelor favorabile (profit, cash-flow) prevazute a se obtine n viitor pe baza unui indice de actualizare ct mai realist. Determinarea valorii actualizate reprezinta un prim aspect al ncercarii de a fundamenta o decizie economica n conditiile riscului de degradare a unitatii monetare. n activitatea economica apar si alte tipuri de riscuri, cum ar fi variatia conditiilor de pe piata, modificare care poate determina fie o recesiune economica, fie o expansiune economica. Probabilitatea de aparitie a factorilor, care determina fie expansiunea, fie riscul, fie un comportament normal, influenteaza n mod direct adoptarea variantelor de decizie. De aceea, n practica managementului financiar, se procedeaza la determinarea efectelor viitoare n conditii de risc, folosindu-se modele matematice adecvate (calculul dispersiei patrate, 2, ecartul de risc, , taxa de actualizare n functie de risc, arborele de decizie, analiza prin simulare etc. Vezi W. Brigham, Gestion financire,Editura HRW, Montral).
Efectele conditiilor de incertitudine
Riscuri specifice economiei de piata Modele matematice la determinarea efectelor viitoare
Pentru exemplificare, vom determina parametrii de care poate tine cont echipa care adopta deciziile economice, folosind exemplul 20.2. Exemplul 20.2
Proiectul 0 Proiectul A
Starea economica 1 Recesiune Situatie normala Expansiune Recesiune Situatie normala Expansiune
Probabilitatea 2 0,2 0,6 0,2 0,2 0,6 0,2
Profitul previzionat 3 400 mil. lei 500 mil. lei 600 mil. lei Total 0 mil. lei 500 mil. lei 1000 mil lei Total
Speranta matematica 4=2x3 80 mil. lei 300 mil. lei 120 mil. lei 500 mil. lei 0 mil. Lei 300 mil. Lei 200 mil. lei 500 mil. lei
Proiectul B
Din exemplul 20.2. rezulta ca, n cazul adoptarii oricaruia din cele doua proiecte, speranta matematica este similara. Pentru a le departaja, trebuie determinata abaterea medie patratica ( 2) a rezultatelor posibile fata de medie si ecartul tip ( ). Pentru realizarea acestor indicatori, se utilizeaza relatiile:
Relatiile 20.3 2 = r2 P unde: r = ecartul individual dintre rezultatele previzionate si speranta matematica pe fiecare proiect si stare economica; P = probabilitatea de realizare a starilor de recesiune, normala, expansiune.
Sa determinam dispersia patratica si ecartul tip pe baza datelor din exemplul 20.3.
Exemplul 20.3 n cazul proiectului A, avem urmatoarele date: Recesiune Normala r = 400 - 500 = -100; r2 = 10000; r = 500 - 500 = 0 ; r2 = 0 ; r2P = 10000 x 0,2= 2000; r2P = 0 x 0,6 = 0 ; r2P = 10000 x 0,2= 2000. 2 = 4000
Expansiune r = 600 - 500 = 100 ; r2 = 10000 ;
Ecartul tip pentru proiectul A = = 4000 = 63,25; Ecartul pentru proiectul B este de 316,20.
Pe baza acestor rezultate, se apreciaza ca proiectul A presupune un risc mai mic, abaterea fata de medie (speranta matematica) fiind mai mica (63,25 mil. lei fata de 316,20 mil. lei, pentru proiectul B ). n sprijinul unei decizii cu risc minim se pronunta si indicatorul coeficientul de variatie. Calculat prin raportarea ecartului tip ( ) la speranta matematica (Sm), acest indicator este cu att mai bun, cu ct are un nivel mai mic.
Relatia 20.4 V = / Sm Pentru proiectul A: Pentru proiectul B: V = 63,25 / 500 = 0,1265 ; V = 316,20 / 500 = 0,6324
Calcule pentru alegerea solu tiei optime ca decizie
Rezultatele acestor calcule sunt introduse n analiza informationala a procesului decizional si, apoi, n mecanismul de sinteza de solutii si de alegere a variantei optime, varianta care devine substanta deciziei economice ce se va realiza. Cu ct aceste informatii vor fi mai numeroase si mai bine determinate, cu att deciziile adoptate se vor realiza cu mai putine riscuri economice si financiare.
Cum apreciati activitatea finantistului de a ntocmi documentele de prognoza financiara ntr-o firma? n ce masura managerul unei firme mari sau mici are nevoie de informatia si consilierea din partea serviciului financiar? Care sunt etapele principale ale unui proces de adoptare a deciziilor economice la nivel de firma? n ce masura managerul, care doreste sa adopte o decizie tehnica sau organizatorica, are nevoie de sfatul finantistului? Cum este posibila evitarea influentelor subiective n alegerea solutiei optime ca baza a unei decizii economice? De ce este nevoie de reglarea periodica a mersului nfaptuirii unei decizii economice? Ce contributie are activitatea financiara la declansarea si realizarea reglarii procesului decizional, a ntregii activitati din unitatea economica? Puteti face fata ritmului actual al schimbarilor de pe piata (si chiar din legislatia financiara) n munca financiara? Daca nu, ce solutii propuneti? Ce riscuri puteti avea n cazul n care adoptati proiectul B din exemplul 20.2?
20.1 n procesul decizional economic se cuprind urmatoarele etape: a) Fundamentarea politicii generale a firmei; b) Informarea, analiza informationala si sinteza solutiilor posibile; c) Adoptarea solutiei optime ca decizie; d) Implementarea deciziei n structura ntreprinderii; e) Reglarea procesului decizional. n care etapa serviciul financiar trebuie sa adopte si sa realizeze decizii financiare care sa permita pregatirea firmei pentru a ndeplini decizia economica? 20.2 n care etapa a procesului decizional se pune problema alegerii unei noi solutii sau chiar schimbarea obiectivelor politicii de dezvoltare a ntreprinderii? 20.3 n care etapa a procesului decizional se face apel la calculul utilitatii? 20.4 n actiunea de reglare generala a ntreprinderii se realizeaza: a) compararea informationala; b) reglarea; c) compensarea. n care actiune serviciul financiar trebuie sa adopte decizii financiare operative pentru, a aduce fonduri din autofinantare si din afara firmei? 20.5 Realizarea deciziilor economice n conditii de risc presupune cunoasterea unor indicatori ca: a) abaterea medie patratica; b) ecartul tip; c) coeficientul de variatie. Care indicator rezulta din calculul ecart tip : speranta matematica?
20.1 Calculul utilitatii n alegerea solutiei optime Folosind datele din Tabelul 20.1, rediscutati alegerea solutiei optime daca se modifica urmatorii coeficienti de importanta: 20.2Referat Pornind de la etapele unui proces decizional n domeniul economic, redati, pe un exemplu concret, contributia managementului financiar la disciplinarea activitatii economice prin aplicarea exigentei financiare cuprinse n principalii indicatori si n informatiile financiare. coeficientii de importanta aferenti consecintelor actualizata si Cantitatea Qr devin 1,00 n loc de 0,5; toti coeficientii de 0,5 devin 1,00, iar cei de 1,00 devin 0,5; stabiliti coeficienti de importanta noi, n functie de evolutia conjuncturii economice la momentul de fata. Valoarea
20.3 Dezbatere Organizati o dezbatere privind rolul serviciulu i financiar n reglarea operativa a activitatii economice din ntreprindere, preciznd sursele de suplimentare a capitalului de lucru si implicatiile unei reglari operative cu ajutorul activitatii financiare.
20.4 Decizia n conditii de risc Folosind datele din exemplele 20.2 si 20.3, determinati ecartul tip si dispersia patratica pentru proiectul B. Desenati graficul cu repartitia probabilitatii de obtinere a profitului previzionat n functie de starea economica posibila.
20.5 Teme pentru cercetarea stiintifica
Managementul financiar al firmei n conditiile perioadei de tranzitie; Conducerea operativa prin finante a unei firme private. Adoptarea de decizii economice si financiare n conditii de risc monetar si economic; Fundamentarea financiara complexa a unei decizii economice de dezvoltare; Fundamentarea financiara a deciziilor de reglare operativa a activitatii economice la nivel de ntreprindere; Adoptarea de decizii economice si financiare n conditii de incertitudine.
20.1 d; 20.2 e; 20.3 c; 20.4 c; 20.5 c.
CAPITOLUL 21
CONDUCEREA ECONOMICE
PRIN
BUGETE
ACTIVITATII
CUPRINS 21.1 Bugetarea activitatii economice din ntreprindere 21.2 Controlul activitatii economice din ntreprindere prin bugete 21.3 Activitati tutoriale
CONCEPTE Bugetarea activitatii economice Etapa pregatitoare a bugetarii Etapa bugetarii efective Etapa reglarii bugetului Tipurile de bugete utilizabile n firma Motivarea conducerii prin bugete Motivarea acceptarii conducerii prin bugete Bugete intermediare Controlul prin bugete Ecarturi n executia bugetului Ecarturi n situatia curenta a trezoreriei
Conducerea prin bugete a activitatii economice
Tabloul de bord al conducerii firmei
21.1 Bugetarea activitatii economice din ntreprindere
Principiul efectul doar de trei zile!
Exigentele activitatii financiare de bugetare
n multe din ntreprinderi, bugetul, odata ntocmit, ramne, din pacate, nca un document pasiv. El este activat doar atunci cnd se solicita un credit de la banca, la cererea organelor de control sau la solicitarea Consiliului de administratie. Acest lucru se datoreaza, n mare parte, mentalitatii vechi, dupa care "n Romnia o lege are efect doar .... trei zile!", viata urmndu-si cursul pe baza principiului "vaznd si facnd". Trecerea la principiile economiei de piata presupune si debarasarea de nostalgiile dupa perioada lejera a lipsei de raspundere. Modificarea n modul de lucru pentru care ple dam vizeaza mai multe aspecte. n primul rnd , trebuie retinuta ideea ca, n munca financiarului, nu este esential documentul numit buget, ci activitatea de ntocmire si realizare a acestuia, numita bugetarea activitatii economice. n al doilea rnd , bugetarea trebuie privita ca o activitate continua ce se deruleaza pe tot parcursul anului si n legatura cu toate domeniile si procesele care caracterizeaza ntreprinderea. n al treilea rnd , ntreaga activitate a financiarului trebuie sa poarte amprenta exigentelor bugetarii, a restrictiilor cantitative si calitative specifice disciplinei financiare. Asa cum a rezultat din capitolul 20, financiarul trebuie sa fie prezent n toate actele de conducere din firma, exercitndu-si meseria n mod argumentat si hotart, ntr-o permanenta comunicare cu specialistii din compartimentele tehnice, economice, sociale. Bugetarea, asa cum au remarcat cei care au impus -o ntre metodele moderne de conducere, nu este numai profesie, ci, ntr-o proportie de peste 75%, este relatie interumana . Ea se realizeaza printr-o motivare clara, dar severa, a ntregului personal al firmei de a ntelege si de a respecta toate restrictiile si exigentele financiare.
Bugetarea o relatie peste 75% interumana
Acest lucru este necesar, pentru ca bugetarea corecta a activitatii economice presupune angajarea tuturor compartimentelor ntreprinderii si ale conducerii ntr-o actiune de reorganizare, restructurare, uneori si de reprofilare, pentru a se ncadra n restrictiile cantitative si de eficienta cerute de repartitia financiara, de deci ziile financiare. Indiferent de amploarea activitatii economice care se supune bugetarii (fie ca este vorba de ntreaga decizie de productie sau numai de o simpla actiune de ordin social), operatiunea respectiva parcurge urmatoarele etape: - etapa pregatitoare; - etapa bugetarii efective; - etapa reglarii bugetului. A. Implicatiile etapei pregatitoare Aplicarea corecta si consecventa a principiilor bugetarii presupune reorganizari n munca serviciului financi ar si a celorlalte compartimente din firma. Astfel, serviciul financiar trebuie sa dispuna de un sistem informational operativ , bine dotat cu tehnica de calcul si birotica moderna, pentru a lucra n timp real n vederea furnizarii informatiilor financiare care nsotesc evenimentele tehnice, economice, sociale, ecologice etc. din viata curenta a firmei. Celelalte servicii din structura organizatorica trebuie sa-si nsuseasca spiritul si exigentele bugetarii, acceptnd evidentierea clara si totala a cheltuielilor si a contributiilor lor la obtinerea de venituri si profit. Totodata, trebuie sa se conformeze necesitatii de a da informatii reale si n mod operativ pentru fundamentarea deciziilor financiare, serviciile respective urmnd a fi conectate la subsistemul informational financiar. O alta responsabilitate care revine serviciului financiar n etapa pregatitoare se refera la determinarea tipurilor de bugete posibil de utilizat la nivel microeconomic si la precizarea centrelor de responsabilitate care urme aza sa ntocmeasca si sa realizeze bugete. Teoria financiara a sintetizat numeroase tipuri de bugete, n functie de scopul urmarit, de fenomenul ce urmeaza a fi bugetat, de perioada de timp pentru care se ntocmeste bugetul respectiv, de centrul de responsabilitate vizat: Dupa procesul economic pe care l bugetam, avem bugetul exploatarii (productiei), bugetele activitatilor de consum; bugetul activitatii de lichidare;
Calculatorul n activitatea financiara
Determinarea tipurilor de bugete adecvate firmei
Motivarea personalului ntreprinderii
Bugetarea ca proces managerial
Dupa fenomenele la care se refera, avem bugete financiare, bugetul trezoreriei, bugetele fluxurilor financiare externe; - Dupa perioada de timp avuta n vedere, avem bugete anuale, bugete trimestriale, bugete multianuale (vezi proiectia surselor si cheltuielilor pentru investitii); - Dupa amploarea activitatii reflectate, avem bugetul ntregii activitati economice, bugete pe centre de responsabilitate (aprovizionare, desfacere, sectii si ateliere de productie, actiuni sociale, cercetare stiintifica etc.). Partea cea mai dificila a etapei pregatitoare este reprezentata de actiunea pe care serviciul financiar trebuie sa o ntreprinda pentru a lamuri si motiva factorii de conducere, dar si personalul de executie, n vederea acceptarii conducerii prin bugete si a modificarilor de comportament pe care le implica. Aici actioneaza talentul si calificarea economistilor, dar si ferocitatea fenomenelor de pe piata (inflatie, decapitalizare, concurenta, fluctuatia cursului valutar, fiscalitatea etc.) care ridica credibilitatea sfaturilor financiare. Putem spune ca de reusita acestor actiuni din etapa pregatitoare depinde daca bugetarea devine un proces managerial sau daca ramne o obisnuita munca birocratica.
B. Bugetarea efectiva si reglarea bugetului
Transformarea de date n informatii financiare
Concret, bugetarea activitatii economice decurge asa cum a fost prezentata pe parcursul lucrarii. Activitatile de consum si de productie si fluxurile de fonduri externe sunt transformate n informatii financiare si apoi n decizii ncorporabile n macheta bugetelor (general, al trezoreriei, al centrelor de responsabilitate). Pe parcursul realizarii bugetelor amintite, asa cum am vazut n capitolul precedent, se impune o corectare periodica a deciziilor economice si, n mod logic, si a bugetelor ntocmite, de regula, la nceputul anului.
Continutul si rolul bugetelor intermediare
Abaterile de la indicatorii proiectati sau asteptati sunt transformate n implicatii financiare, se cauta fonduri n mod operativ si, pe baza lor, se
adopta si se realizeaza bugetele intermediare . Aceste bugete pot fi de natura deciziilor financiare privind investitiile, mijloacele circulante, cercetarea stiintifica, actiunile sociale, refacerea mediului etc. Semnul repartitiei financiare determinata de acest tip de buget este pozitiv (+), atunci cnd se aduc fonduri suplimentare pentru corectarea structurii economice a firmei si negativ (-), atunci cnd au loc varsaminte de fonduri n afara firmei, pentru rambursarea de credite, renuntarea la o parte din capitalul permanent prin rambursarea mprumuturilor obligatare.
21.2 Controlul activitatii economice din ntreprindere prin bugete
Stari emotive si disconfort
Controlul are, pentru majoritatea oamenilor, semnificatia unei activitati coercitive si, n parte, inutile. El creeaza stari emotive si disconfort. Totusi, managementul presupune activitati de supraveghere, control al calitatii, sanctiuni si recuperari de pagube, precum si recompense pentru reducerea risipei, depistarea abaterilor, sporirea calitatii etc. Lipsa controlului provoaca, n majoritatea cazurilor, risipa, scaderi de calitate, pierderea segmentelor de piata, cresterea costului etc. (vezi Cadrul 21.1).
Cadrul 21.1 "n industria de automobile, remarca cercetatorul american E. Kirkpatrik, pentru schimbarea unei piese defecte, depistata de controlul de calitate n timpul fabricatiei, se cheltuiesc doi centi . Aceeasi operatie necesita, pentru automobilul aflat la client n perioada de garantie, 100 de dolari!" Cu att mai mult se pune problema existentei si exercitarii controlului financiar prin bugete. n raspunderea serviciului financiar cade ntregul mecanism de obtinere a valorii, de dimensionare exacta pentru a fi recunoscuta de piata; fina nciarul este, asa cum am mai aratat, un inginer al valorii, iar serviciul financiar un laborator de verificare si gestionare a valorii ce se obtine n ntreprindere (vezi Capitolul 1). Daca din acest laborator pornesc semnale despre abateri grave n mecanismul real de obtinere a valorii, cuvntul financiarului trebuie ascultat, iar activitatea economica trebuie corectata n sensul cerut de activitatea financiara, de exigentele bugetulu i.
Laborator de verificare si gestionare a valorii
Forma cea mai operativa si penetranta de control prin bugete este reprezentata de Depistarea si analiza diferentelor (ecartului) dintre rezultatele previzionate si cele reale. Aceste ecarturi se refera cu precadere la: 1. Ecarturi globale asupra costurilor - la elementele costului; - la costul unitar. 2. Ecarturi globale asupra rezultatelor - la cantitati vndute; - la pretul de vnzare; - la structura (mixul) vnzarilor. Principiul de analiza folosit este cel bine cunoscut, al substituirilor n lant, determinndu-se efectul fiecarui factor de influentare, n timp ce ceilalti factori ramn constanti (vezi figura nr. 21.1).
Tipuri de diferente ntre previzionat si realitate
Figura nr. 21.1
Situatia trezoreriei pulsul zilnic al firmei
Un alt domeniu cheie al controlului prin bugete are ca obiect situatia trezoreriei ntreprinderii pe parcursul executarii bugetului de trezorerie. Acest fenomen financiar-monetar reprezinta pulsul firmei si de aceea trebuie verificat, daca se poate, zilnic.
Mai ales n conditiile blocajului financiar actual, controlul prin bugetul de trezorerie trebuie sa vizeze, n special, mersul ncasarilor de la clienti si efectul lor asupra lichiditatii firmei. n mod concret, acest control urmareste: a) evolutia creantelor totale fata de cifra de afaceri zilnica prin rata (r): r = creante totale / C A zilnica = n zile. Grafic, evolutia ratei (r) previzionate si efective se prezinta (pentru data de 20 a lunii) n figura nr. 21.2.
Figura nr. 21.2
b) evolutia soldului contului Clienti, ca diferenta ntre v olumul facturilor emise si volumul ncasarilor (previzionate si realizate).
Grafic, aceasta evolutie (pentru data de 20 a lunii, spre exemplu) se prezinta n figura nr. 21.3.
Decalajele punct de plecare pentru adoptarea de masuri
Decalajele constatate pe parcursul lunii sunt elemente de dezbatere si pot constitui punctul de plecare pentru adoptarea unor masuri de corectare a activitatii economice si financiare a firmei n cauza. Misiunea principala a serviciului financiar care exercita controlul prin bugete este sa puna la dispozitia managerilor din ntreprindere, a Consiliului de administratie, situatia completa a abaterilor de la indicatorii previzionati sub forma Tabloului de bord al firmei.
Figura nr. 21.3
TABLOUL DE BORD la data de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . mil. lei
Nr. crt. 1. 2.
3.
4. 5. 6.
Indicatori Cifra de afaceri Costul - materii prime - salarii - amortizare ................................ ... Cost unitar pe principalele produse -A -B Rezultate financiare Impozite si taxe Indicatori de lichiditate etc.
Buget 7.800 6.600
Real 7.400 6.700
Ecart - 4001) +100
Dimensiunea financiara dimensiune principala
n masura n care economistul financiar din ntreprindere reuseste sa se impuna n sensul celor aratate de noi, realiznd un adevarat management financiar, efectele nefavorabile ale pietei, ale fenomenelor actuale din zona monetara si financiara pot fi, cu siguranta, diminuate n favoarea firmei si a sa, personal. Pledoaria noastra pentru cresterea responsabilitatii si a rolului economistului financiar are, n sfrsit, un suport de necontestat si din ce n ce mai vizibil: Dimensiunea financiara a activitatii economice n ntreprinderea din economia romneasca a devenit foarte importanta , chiar hotartoare pentru soarta firmei!
1)
Ecarturile grave sunt subliniate si explicate n anexe la Tabloul de bord.
Care sunt formele moderne de conducere a activitatii economice si care este locul conducerii prin bugete n managementul modern? Ce caracteristici are actiunea de bugetare? Ce efecte are bugetarea activitatii economice asupra compartimentelor de conducere si de executie din firme? Ce tipuri de bugete pot fi utilizate n firma dumneavoastra? Cum apreciati oportunitatea controlului prin bugete si ce efecte are controlul respectiv asupra valorii obtinute n ntreprindere? Ce trebuie sa contina un Tablou de bord pentru a da managerului o imagine reala asupra mersului firmei si pentru a-i permite sa adopte masurile cele mai adecvate? Este posibila schimbarea rolului finantistului din "omul care trebuie sa gaseasca fonduri" n "managerul gestiunii financiare a firmei", component de prim rang al echipei de conducere a activitatii economice?
TESTE DE AUTOVERIFICARE 21.1 Bugetarea activitatii economice si sociale din ntreprindere este, conform celor spuse de initiatori, nu numai profesie , dar si relatie interumana n proportiile: a) profesie, 40%, relatie interumana , 60%; b) 30%, respectiv 70%; c) 25%, respectiv 75%; d) 10%, respectiv 90%; e) 20%, respectiv 80%. Care proportie este cea reala? 21.2 n activitatea de bugetare se folosesc mai multe categorii de bugete: a) bugetul exploatarii (productiei), bugetele activitatilor de consum; bugetul activitatii de lichidare; b) bugete financiare, bugetul trezoreriei, bugetele fluxurilor financiare externe ; c) bugete anuale, bugete trimestriale, bugete multianuale (vezi proiectia surselor si cheltuielilor pentru investitii);
d) bugetul ntregii activitati economice, bugete pe centre de responsabilitate (aprovizionare, desfacere, sectii si ateliere de productie, actiuni sociale, cercetare stiintifica etc. ). Care din grupele respective se refera la domeniile activitatii financiar-monetare din firma? 21.3 Dar grupa care are n vedere procesele economice complexe din ntreprindere? 21.4 Bugetele intermediare (B.I.) au misiunea de a transforma n implicatii financiare abaterile activitatii economice de la indicatorii proiectati: a) BI pentru completarea investitiilor; b) BI pentru cresterile de active circulante; c) BI pentru dotarea suplimentara cu informa tii tehnice si stiintifice; d) BI pentru rambursarea de credite si a mprumuturilor obligatare; e) BI pentru refacerea mediului natural nconjurator afectat de procesele economice din ntreprindere. Care dintre aceste BI presupune o repartitie financiara notata cu ( - )? 21.5 Exercitarea controlului prin bugete presupune depistarea si analiza diferentelor (ecarturi) dintre rezultatele previzionate si cele reale. Aceste ecarturi se refera la: a) elementele costulu i; b) costul unitar; c) cantitatea de marfuri vndute; d) pretul de vnzare; e) mixul vnzarilor. Care dintre aceste ecarturi se refera la structura pe sortimente a marfurilor vndute? STUDII DE CAZ SI EXERCITII 21.1 Tabloul de bord La sfrsitul trimestrelor II si III, firma "Carpati" S.A. nregistreaza urmatorii indicatori sau abateri fata de cifrele bugetate la nceputul anului: II +400 +50 +45 +10 +1 % -2 % III +100 +150 +100 -5 -2 % -4 %
Cifra de afaceri Costul Salarii Profit Rata rentabilitatii economice Rata rentabilitatii financiare
Rata rentabilitatii resurselor consumate Rata rentabilitatii veniturilor Lichiditatea patrim oniala (Lp) Lichiditatea imediata (Lr) Solvabilitatea patrimoniala (Sp)
-3 % -1 % 95 % 90 % 25 %
-5 % -3 % 101 % 95 % 31 %
ntocmiti Tabloul de bord pentru fiecare trimestru si precizati n ce cazuri ecartul sau indicatorul prezinta aspecte grave pentru care trebuie sesizata conducerea ntreprinderii. Dezbateti solutiile care ar putea remedia situatia. 21.2 Evolutia creantelor Data fiind accentuarea blocajului financiar, societatile comerciale urmaresc zilnic situatia Bugetului de trezorerie. Realizati acest control, inclusiv sub forma grafica, avnd datele: - Cifra de afaceri zilnica = 15 mil. lei - Creante totale Data
1 5 10 15 20 25
Suma
60 75 90 45 60 75
- Rata numar de zile (r) propus pentru sfrsitul lunii este de r = 2 zile. Comentati situatia nregistrata la data de 25 a lunii; ce masuri se mai pot ntreprinde pentru a realiza la sfrsitul lunii rata r = 2 zile? 21.3 Evolutia contului Clienti Pentru serviciul financia r, evolutia contului Clienti este un obiectiv important de control. Practic, se urmareste evolutia diferentei dintre valoarea facturilor emise si valoarea ncasarilor. Firma are previzionat pentru sfrsitul lunii un sold de 300 mil. lei, obtinut ca diferenta dintre valoarea previzionata a facturilor emise de 5,5 mild. lei si valoarea previzionata a ncasarilor de 5,2 mild. lei. Pe data de 25 a lunii, situatia se prezinta astfel: - Facturi emise = 4,2 mild. lei - ncasari = 3,7 mild. lei.
Reprezentati grafic situatia (vezi figura nr. 21.3) si stabiliti ce abateri se nregistreaza. De asemenea, precizati daca n intervalul ramas pna la data de 30 a lunii se mai pot remedia abaterile si prin ce masuri. 21.4 Program pe calculator Realizati un program pentru calculatorul personal, intitulat Tabloul de bord al sefului serviciului financiar. Cuprindeti ct mai multi indicatori si restrictii, inclusiv avertizari, n legatura cu implicatiile financiare (pentru firma si personale) n cazul nregistrarii unor abateri mari de la cifrele previzionate. 21.5 Teme de cercetare stiintifica Utilizarea Tabloului de bord n conducerea operativa a activitatii financiare si economice; Conducerea prin bugete a centrelor de profit din ntreprindere; Realizarea controlului financiar al activitatii economice prin bugete; Conducerea activitatii financiare operative prin bugetul de trezorerie; Motivarea complexa a personalului unei firme pentru acceptarea conducerii prin bugete; Adaptarea sistemului informational al firmei pentru conducerea activitatii economice prin bugetele financiare si de trezorerie; Multiplicarea tipurilor de bugete n functie de interesele managerului de a conduce prin finante structurile firmei ca centre de profit.
20.1 d; 20.2 e; 20.3 c; 20.4 c; 20.5 c.
NCHEIERE
Parcurgerea manualului consacrat activitatii financiare care are loc la nivel de firma, dar n corelatie permanenta cu macro si mondoeconomia, a avut menirea de a trezi interesul pentru formarea si completarea profesiei de economist financiar. Dinamica si complexitatea domeniului nu reprezinta un motiv de retinere sau de teama; este, din contra, un ndemn pentru cercetare, investigare si un prilej de afirmare a spiritului de initiativa. Avertismentul din introducerea lucrarii cred ca s-a confirmat pe parcursul capitolelor care au abordat schimbarile de substanta din activitatea financiara, schimbari impuse nu de dorinta administratiei, ci de mutatiile obiective intervenite n derularea fenomenului financiar sub influenta principiilor economiei de piata. Profesia de economist financiar este supusa azi unor restructurari de substanta, fiind necesare cunostinte noi n privinta proiectarii financiare a firmei, a organizarii sistemelor informationale specifice muncii din serviciul financiar, a contactului cu piata financiara si monetara interna si internationala. Tratarea proceselor de obtinere a valorii din ntreprindere pe baza teoriei valorii-entropie a produs, speram, o schimbare de atitudine fata de modul n care trebuie tratate toate activitatile din firma, ele avnd fiecare un rol egal n gestionarea valorii n societatea comerciala sau la nivel de economie nationala. Am procedat la introducerea n manual si a unor aspecte teoretice de ultima noutate, cu scopul de a fundamenta stiintific munca economistului, prea adesea considerat un component marginal al echipei de conducere a activitatii economice din ntreprindere. Mecanismele noi aparute n gestionarea surselor financiare si de credit din economie dovedesc ca, n ciuda greutatilor pe rioadei, institutiile financiar-monetare se adapteaza la exigentele muncii financiare moderne, devenind compatibile cu metodele practicate de institutiile financiar-monetare internationale. A cunoaste aceste mecanisme, a le utiliza corect si eficient sunt conditii absolut necesare pentru gestionarea exigenta a averii firmelor, a valorii ce se obtine prin procesele de productie si de consum, prin procesele naturale din mediu si prin procesele sociale . Urmarind cu atentie exemplele, studiile de caz si exercitiile din fiecare capitol, ati realizat nu numai ntelegerea noilor concepte si metode de lucru, dar ati capatat un comportament necesar pentru a face fata stilului nou de exercitare a functiilor financiare si de management financiar n cadrul firmelor. Suntem constienti ca nu am putut cuprinde n paginile manualului ntreaga problematica a fenomenului microfinanciar. Acest fenomen este n plina transformare calitativa si cantitativa, transformare care nca nu a putut fi cuprinsa n totalitate n continutul legilor si metodologiei financiar-monetare. Pe masura ce activitatea financiar-monetara din ntreprindere si va contura aspecte noi n privinta fundamentarii si adoptarii de decizii si a participarii la conducerea activitatii economice din societatea comerciala, vom aduce completarile necesare. De un real folos vor fi, n aceasta actiune de perfectionare, observatiile si sugestiile celor care se confrunta direct cu fenomenul microfinanciar. Le asteptam cu ncredere!
BIBLIOGRAFIE
1. Bogdan, I. Tratat de management financiar-bancar, Editura Economica, Bucuresti, 2002 Finantele ntreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 2000 Economica valorii, Editura ASE, Bucuresti, 2002 Relatii financiare si monetare internationale, Editura Economica, Bucuresti, 1999 Finante manageriale, Editura Economica, Bucuresti, 1998 Comportament organizational, Editura Economica, Buc uresti, 1998 Principiile economiei, Editura Economica, Bucuresti, 2002
2. 3. 4. 5. 6. 7.
Bran, P. Bran, P. Bran, P., Costica, I. Holpern, P., s.a. Johns, G. Lipsey, R., G., Chrystal, K., A. Rusovici, A., Cojoc, F., Rusu, Gh. Samuelson, P., A., Nordhaus, W., D.
8.
Audit financiar la societatile comerciale, Editura Monitorul Oficial, Bucuresti, 2003 Economia politica, Editura Teora, Bucuresti, 2000
9.
10. Stancu, I.
Piete financiare si gestiunea portofoliului, Investitii reale si finantarea lor, Analiza si gestiunea financiara a ntreprinderii, Editia a treia, Editura Economica, Bucuresti, 2002 Gestiunea financiara a ntreprinderii, EDP, Bucuresti, 2000 Economie, editia a V-a, Editura Economica, Bucuresti, 2000
Vintila, G. 12. Catedra de Economie si politici economice (ASE Bucuresti) 13. B. C. R. 14. * * *
Regulamente si metodologii de creditare, decontare, garantare Standardele Internationale de Contabilitate 2000, Editura Economica, Bucuresti, 2000

Finante

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Finante

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Motto:

GESTIONAREA FINANCIARA A VALORII

MECANISMUL OBTINERII VALORII

Mecanismul obtinerii val orii

1.1 Teoriile principale asupra valorii

Paradigmele teoriei valorii

Parintii teoriilor valorii

Abateri de la realitatea economica

O noua teorie a valorii

Mecanismul obtinerii val orii

Suprematia legilor naturii

Paradigmele noii teorii a valorii

Procesele angajate n mecanismul valorii

Influenta dezvoltarii durabile

Influenta societatii informationale

Mecanismul obtinerii val orii

Figura nr. 1.1

Relatia 1.1 Pn + Ps + Pes + Pedr = Pe r + Pe m,s + Dr + Dnr

Suport teoretic pentru activitatea financiara

Mecanismul obtinerii val orii

Conectare ntreprindere societate mediu

1.3 Activitati tutoriale

MODUL DE LUCRU N PROCESUL DE NVATARE

Rezumat si cuvinte -cheie

(3) Consultare bibliografie suplimentara

3. Parcurgeti bibliografia suplimentara.

(4) ntrebari (5) Teste de autoevaluare

(7) Seminar Caiet de seminar

Documenta tie pentru examen

Mecanismul obtinerii val orii

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

Mecanismul obtinerii val orii

RASPUNSURI LA TESTUL DE AUTOVERIFICARE

1.4 Lectura suplimentara

Mecanismul obtinerii val orii

Atragerea de potential Prelucrare de potential

Figura nr. 8.1

Model complex si integrativ

Atragerile initiale (t0)

Sisteme furnizoare de potential

Mecanismul obtinerii val orii

Figura nr. 8.2

Respectarea legilor generale

Relatia 8.1 Pn + Ps + Pes = Pe p+ E+ d

Potential rezidual n structura firmei

Mecanismul obtinerii val orii

Alimentarea procesului de consum

Entropia joasa a serviciilor

Relatia 8.3 Pe p Pes + E+d

Figura nr. 8.4

Reconfirmarea din tn Nivel real pentru valoare si ncasari

Mecanismul obtinerii val orii

Figura nr. 8.5

Formula finala pentru Per

Moartea sistemului economic

Relatia 8.6 Pe s Pe p + Ps + E+d

8.3 Corelarea cu modelele celorlalte teorii ale valorii

TVE include TVM si TVU

Modul de integrare a paradigmelor altor teorii

Mecanismul obtinerii val orii

Figura nr. 8.6

Per o rezultanta mult prea complexa

2.1 Sistemul ntreprindere

Sistemul complex al ntreprinderii