Capitolul 1

Serii Fourier
1.1 Introducere
Sistemele liniare invariante n timp sunt de departe cele mai studiate si utilizate sisteme
n prelucrarea semnalelor. Un sistem se numeste liniar daca raspunsul acestuia la suma a
doua semnale este identic cu suma raspunsurilor la ecare semnal n parte. Un sistem se
numeste invariant n timp daca raspunsul sau la un semnal este acelasi indiferent de mo-
mentul cand este aplicat semnalul respectiv la intrarea sistemului. Din teoria sistemelor,
se stie ca funct iile proprii ale sistemelor liniare invariante n timp (pe scurt, SLIT) sunt
(co)sinusoidele. Altfel spus, daca la intrarea unui SLIT aplicam o cosinusoida pura de
frecvent a
0
, atunci la iesire vom avea tot o cosinusoida pura
0
(binent eles, avand alta
amplitudine si faza). Acest fapt permite studierea comportamentului sistemului la un
semnal de intrare oarecare, cu condit ia sa putem scrie semnalul respectiv ca o suma (e si
innita) de cosinusoide. Aceasta scriere a semnalelor face obiectul primelor doua capitole
ale acestei prezentari.

In acest capitol vom prezenta cazul semnalelor periodice, aratand ca acestea pot
scrise ca o suma numarabila de componente sinusoidale ale caror amplitudini si faze pot
calculate cu usurint a din semnalul respectiv.

In capitolul urmator, vom generaliza aceasta
descompunere la cazul semnalelor oarecare.
1.2 Forma trigonometrica
Fie x(t) un semnal periodic, de perioada T:
x(t) = x(t + T) t R (1.1)
Atunci, se poate arata ca semnalul x(t) se poate scrie sub forma unei sume numarabile de
cosinusoide si sinusoide, de frecvent e multipli ai frecvent ei de baza a semnalului (numita
frecvent a fundamentala):
=
2
T
. (1.2)
1
1.2. Forma trigonometrica 2
Astfel, are loc relat ia:
x(t) =

n=0
c
n
cos(nt) +

n=1
s
n
sin(nt). (1.3)
Coecient ii {c
n
}
nN
si {s
n
}
nN
se numesc coecient ii dezvoltarii semnalului n serie
Fourier trigonometrica.
Se poate arata ca funct iile {cos(nt)}
nN
si {sin(nt)}
nN
formeaza un set ortogonal
de funct ii. Daca se deneste produsul scalar al doua funct ii (reale) periodice de perioada
T precum:
f(t), g(t) =
_
T
f(t)g(t)dt, (1.4)
unde
_
T
reprezinta integrala pe o perioada oarecare, atunci se poate arata prin calcul
direct ca:
cos(mt), cos(nt) =
_
_
_
T daca m = n = 0
T
2
daca m = n = 0
0 daca m = n
(1.5a)
sin(mt), sin(nt) =
_
_
_
T daca m = n = 0
T
2
daca m = n = 0
0 daca m = n
(1.5b)
cos(mt), sin(nt) = 0 m, n. (1.5c)
Din ecuat iile (1.5), rezulta un mod simplu de calcul al coecient ii dezvoltarii semnalu-
lui, prin produs scalar ntre acesta si funct ia respectiva din baza de funct ii. Astfel, daca
se calculeaza, spre exemplu:
x(t), cos(kt) =
_
T
x(t) cos(kt)dt
=
_
T
_

n=0
c
n
cos(nt) +

n=1
s
n
sin(nt)
_
cos(kt)dt
=

n=0
c
n
_
T
cos(nt) cos(kt)dt
. .
=0 pentru n=k
+

n=1
s
n
_
T
sin(nt) cos(kt)dt
. .
=0
=
_
T
2
c
k
daca k = 0
Tc
k
daca k = 0
.
(1.6)
Reluand demonstrat ia de mai sus si pentru valorile s
k
, rezulta urmatoarele relat ii de calcul
pentru coecient ii dezvoltarii semnalului x(t) n serie Fourier trigonometrica.
c
0
=
1
T
_
T
x(t)dt (1.7a)
c
n
=
2
T
_
T
x(t) cos(nt)dt n = 1, 2, 3, . . . (1.7b)
s
n
=
2
T
_
T
x(t) sin(nt)dt n = 1, 2, 3, . . . (1.7c)
1.3. Forma armonica 3
Este evident ca sirul de coecient i {c
0
, c
1
, c
2
, . . . , s
1
, s
2
, . . .} constituie o alta
reprezentare a semnalului x(t), ntrucat, conform cu (1.3), acesta poate reconstruit
perfect pe baza coecient ilor respectivi. Reprezentarea sub forma trigonometrica a se-
riei Fourier a unui semnal este, nsa, destul de greu de interpretat, datorita prezent ei
a doi coecient i (unul sinusoidal si celalalt cosinusoidal) ce caracterizeaza ecare
frecvent a n. Forma armonica a descompunerii n serie Fourier, pe care o vom prezenta
n paragraful urmator este mai intuitiva, ntrucat face sa apara o singura componenta
sinusoidala pentru ecare frecvent a prin compactarea componentei cosinusoidale cu cea
sinusoidala.
1.3 Forma armonica
Sa consideram cantitat ile A
n
si
n
reprezentand coordonatele polare ale perechii (c
n
, s
n
).
Cu alte cuvinte, pentru n > 0 avem relat iile:
A
n
=
_
c
2
n
+ s
2
n
(1.8a)

n
= arctan
_
s
n
c
n
_
, (1.8b)
respectiv
c
n
= A
n
cos(
n
) (1.9a)
s
n
= A
n
sin(
n
). (1.9b)
n timp ce pentru n = 0 luam:
A
0
= c
0
(1.10a)

0
= 0. (1.10b)

Inlocuind relat iile (1.9) n descompunerea (1.3), obt inem:

x(t) =

n=0
(A
n
cos(
n
) cos(nt) A
n
sin(
n
) sin(nt)) , (1.11)
de unde, prin restrangere, obt inem forma nala a descompunerii semnalului x(t) n serie
Fourier armonica:
x(t) =

n=0
A
n
cos(nt +
n
) (1.12)
Forma (1.12) este mai usor de interpretat, ntrucat cont ine amplitudinile A
n
si fazele
n
cosinusoidelor de frecvent e n ce intervin n descompunerea semnalului nostru periodic.
Sirul de coecient i {A
0
, A
1
, A
2
, . . .} reprezinta spectrul de amplitudini al semnalului x(t),
iar sirul {
0
,
1
,
2
, . . .} spectrul de faze al acestuia.
1.4. Forma complexa 4
1.4 Forma complexa
Forma complexa este cea mai generala forma a descompunerii unui semnal periodic n
serie Fourier. Se porneste de la identitatea
cos(x) =
exp(jx) + exp(jx)
2
, (1.13)
care se nlocuieste n relat ia (1.12), rezultand:
x(t) =
1
2

n=0
(A
n
exp(j
n
) exp(jnt) + A
n
exp(j
n
) exp(jnt))
= A
0
+

n=1
A
n
2
exp(j
n
) exp(jnt) +
1

n=
A
n
2
exp(j
n
) exp(jnt).
(1.14)

In relat ia de mai sus, am folosit faptul ca

0
= 0.

In continuare, introducem cantitatea
A
nc
C cu n Z denita astfel:
A
nc
=
_
_
_
A
0
pentru n = 0
1
2
A
n
exp(j
n
) pentru n > 0
1
2
A
n
exp(j
n
) pentru n < 0
. (1.15)
Cu notat ia de mai sus, dezvoltarea (1.14) devine:
x(t) =

n=
A
nc
exp(jnt), (1.16)
relat ie ce reprezinta dezvoltarea semnalului periodic x(t) n serie Fourier armonica. Unul
din avantajele acestei reprezentari consta n modalitatea directa si mai ales unitara de
calcul al coecient ilor dezvoltarii A
nc
. Astfel, pentru n > 0 avem:
A
nc
=
1
2
A
n
exp(j
n
) =
1
2
(A
n
cos(
n
) + jA
n
sin(
n
)) =
1
2
(c
n
js
n
)
=
1
2
_
2
T
_
T
x(t) cos(nt)dt j
2
T
_
T
x(t) sin(nt)dt
_
=
1
T
_
T
x(t)(cos(nt) j sin(nt)dt =
1
T
_
T
x(t) exp(jnt)dt.
(1.17)
Pentru n < 0 avem n mod similar:
A
nc
=
1
2
A
n
exp(j
n
) =
1
2
(A
n
cos(
n
) jA
n
sin(
n
)) =
1
2
(c
n
+ js
n
)
=
1
2
_
2
T
_
T
x(t) cos(nt)dt + j
2
T
_
T
x(t) sin(nt)dt
_
=
1
T
_
T
x(t)(cos(nt) j sin(nt))dt =
1
T
_
T
x(t) exp(jnt)dt.
(1.18)
1.4. Forma complexa 5

In dezvoltarea de mai sus, am folosit faptul ca funct ia cosinus este para si ca sinus este
impara.

In sfarsit, pentru A
0c
se poate scrie:
A
0c
= A
0
= c
0
=
1
T
_
t
x(t)dt =
1
T
_
T
x(t)exp(j0t)
. .
=1
dt. (1.19)
Rezumand, relat iile (1.17),(1.18) si (1.19) pot scrise n mod unitar precum:
A
nc
=
1
T
_
T
x(t) exp(jnt)dt, n Z. (1.20)
La sfarsitul expunerii, se impun cateva observat ii importante:
Este evident ca cele trei forme ale descompunerii n serie Fourier ale unui semnal
periodic sunt reprezentari echivalente ale aceleiasi realitat i zice, care exprima des-
compunerea unui semnal periodic ntr-o suma numarabila de (co)sinusoide; din orice
dintre cele trei forme se pot deduce celelalte doua.
Forma complexa a descompunerii introduce not iunea de frecvent a negativa. Este
evident ca aceasta not iune provine dintr-o construct ie matematica ce nu are nici o
legatura cu realitatea zica.

In realitate, conform cu (1.14) si cu (1.15), componenta
pe asazisa frecvent a negativa n mpreuna cu cea pe frecvent a n formeaza
mpreuna componenta sinusoidala de frecvent a n.
Capitolul 2
Transformata Fourier
2.1 Introducere

In capitolul dedicat descompunerii unui semnal n serie Fourier, am aratat ca un semnal

periodic poate descompus ca o suma de un numar numarabil de componente sinusoidale,
de frecvent e multipli ai frecvent ei de baza a semnalului, numita frecvent a fundamentala.

In acest capitol, vom generaliza aceasta descompunere a unui semnal ntr-o suma de
sinusoide si pentru semnale neperiodice.
Sa ncepem prin a studia forma spectrului semnalului periodic n funct ie de perioada
sa T. Se observa ca pe masura ce T creste, componentele din spectrul semnalului se
ndesesc. Acest lucru este natural, ntrucat cresterea lui T este echivalenta cu scaderea
frecvent ei fundamentale =
2
T
, si deci, cu scaderea ntervalului de frecvent a ntre doua
componente succesive. Figura 2.1 ilustreaza un exemplu. Evident, la limita, cand T
, componentele frecvent iale se contopesc, iar spectrul semnalului devine de natura
continua.
Ajungem, deci, la denit ia transformatei Fourier.
Denit ie. Fie x(t) un semnal de modul integrabil:

|x(t)|dt = M < . (2.1)

Atunci, se deneste transformata Fourier a semnalului x(t) ca ind semnalul X() obt inut
dupa:
X()
not
= F{x(t)}() =

x(t) exp(jt)dt. (2.2)

Semnalul original x(t) poate recuperat din transformata sa prin aplicarea operatoru-
lui invers:
x(t) = F
1
{X()}(t) =
1
2

X() exp(jt)d. (2.3)

6
2.1. Introducere 7
x(t)
T 2T
t
0

0
2
(a) (b)
t
x(t)
0
T
1
2T
1


0
1

(c) (d)
Figura 2.1: Forma spectrului unui semnal periodic n funct ie de perioada: (a) Semnal
periodic de perioada T. (b) Modulul coecient ilor A
nc
pentru semnalul din gura a. (c)
Semnal periodic de perioada T
1
> T. (d) Modulul coecient ilor A
nc
pentru semnalul din
gura (c).
Este important, pentru nt elegerea not iunilor, sa observam similitudinile si diferent ele
ntre relat iile (2.2) si (2.3) si cele care descriu descompunerea n serie Fourier com-
plexa a unui semnal periodic, respectiv (1.20) si (1.16). Se observa ca semnicat ia
valorilor X() este similara cu cea a coecient ilor A
nc
, cu singura diferent a ca, n
cazul transformatei Fourier, numarul de cosinusoide n care se descompune semnalul
devine innit nenumarabil.

In rest, semnicat ia valorilor X() este aceeasi pe care am
discutat-o n capitolul precedent: modului |X()| si faza () ale cantitat ii complexe
X() = |X()| exp(j()) sunt amplitudinea, respectiv faza cosinusoidei de frecvent a
ce intra n descompunerea spectrala a semnalului x(t).

Intr-adevar, observand ca, n
ipoteza unui semnal x(t) cu valori reale, valorile transformatei Fourier situate simetric
fat a de 0 sunt complex conjugate:
x(t) R t X() = X

()
_
|X()| = |X()|
() = ()
, (2.4)
2.2. Proprietat ile transformatei Fourier 8
atunci (2.3) poate rescrisa ca:
x(t) =
1
2
_
_
0
_

X() exp(jt)d +

_
0
X() exp(jt)d
_
_
=
=
1
2
_
_

0
_

X() exp(jt)d +

_
0
X() exp(jt)d
_
_
=
1
2
_
_
_

_
0
X

() exp(jt)
. .
[X() exp(jt)]

d +

_
0
X() exp(jt)d
_
_
_
=
1
2

_
0
_
X() exp(jt) + [X() exp(jt)]

_
d.
(2.5)

In continuare, folosind faptul ca z C, avem z+z

= 2Re{z} si ca Re{X() exp(jt)} =

Re{|X()| exp(j(t + ()))} = |X()| cos(t + ()), (2.5) devine:
x(t) =
1

_
0
|X()| cos(t + ())d, (2.6)
relat ie ce justica armat ia despre semnicat ia modulului si fazei lui X().

In continuare, vom demonstra cateva proprietat i importante ale transformatei Fourier.

2.2 Proprietat ile transformatei Fourier
Liniaritatea. Transformata Fourier este liniara.
Fie x(t) si y(t) doua semnale de modul integrabil si e a si b doua constante complexe.
Liniaritatea transformatei Fourier se traduce prin faptul ca aceasta comuta
F{ax(t) + b(y(t)}() = aF{x(t)}() + bF{y(t)}(). (2.7)
Deplasarea n timp. Deplasarea n timp cu o cantitate constanta t
0
a unui semnal
corespunde unei deviat ii induse in faza spectrului:
F{x(t t
0
)}() = X() exp(jt
0
). (2.8)
Demonstrat ie:
F{x(t t
0
)}() =

x(t t
0
) exp(jt)dt
tt
0
=
=

x() exp(j( + t
0
))d
= exp(jt
0
)

x() exp(j)d
. .
X()
.
(2.9)
2.2. Proprietat ile transformatei Fourier 9
Deplasarea n spectru. Deplasarea spectrului unui semnal cu o frecvent a constanta

0
corespunde nmult irii semnalului n timp cu o cosinusoida complexa:
F
1
{X(
0
)}(t) = x(t) exp(j
0
t). (2.10)
Demonstrat ie:
F
1
{X(
0
)}(t) =
1
2

X(
0
) exp(jt)d

0
=
=
1
2

X() exp(j( +
0
)t)d
= exp(j
0
t)
1
2

X() exp(jt)d
. .
x(t)
.
(2.11)
Schimbarea de scala. O contract ie a semnalului cu o constanta a corespunde unei
relaxari a spectrului cu acceasi constanta si viceversa.
F{x(at)}() =
1
|a|
X
_

a
_
, a R, a = 0. (2.12)
Demonstrat ie:
F{x(at)}() =

x(at) exp(jt)dt
at=
=
S
_
S
x() exp
_
j

a
_
1
a
d
=
1
Sa

x() exp
_
j

_
d
. .
X
(

a
)
=
1
|a|
X
_

a
_
.
(2.13)
unde S = sgn(a) =
_
1 daca a > 0
1 daca a < 0
.
Derivarea n timp.
F
_
dx(t)
dt
_
() = jX(). (2.14)
Demonstrat ie:
dx(t)
dt
=
1
2
d
dt
_
_

X() exp(jt)d
_
_
=
1
2

jX() exp(jt)d. (2.15)

2.2. Proprietat ile transformatei Fourier 10
Integrarea n timp.
F
__
x(t)dt
_
() =
1
j
X(). (2.16)
Demonstrat ie: Se aplica relat ia precedenta
Conservarea energiei. Transformata Fourier conserva energia semnalului.

x
2
(t)dt =
1
2

|X()|
2
d. (2.17)
Demonstrat ie:

x
2
(t)dt =

x(t)
_
_
1
2

X() exp(jt)d
_
_
. .
x(t)
dt
=
1
2

X()
_
_

x(t) exp(jt)dt
_
_
. .
X

()
d =
1
2

|X()|
2
d.
(2.18)
Simetria.
F{x(t)}() = X() F{X(t)}() = 2x(). (2.19)
Demonstrat ie: Se foloseste simetria ntre relat iile care dau transformata Fourier directa
si inversa.
Convolut ia n timp. Spectrul semnalului obt inut prin convolut ia temporala a doua
semnale se obt ine ca produsul spectrelor celor doua semnale.
Fie x(t) si y(t) doua semnale de modul integrabil, si e z(t) produsul lor de convolut ie:
z(t) = x(t) y(t) =

x()y(t )d =

x(t )y()d. (2.20)

Atunci, ntre transformatele Fourier ale celor trei semnale are loc relat ia:
Z() = X()Y () R. (2.21)
2.2. Proprietat ile transformatei Fourier 11
Demonstrat ie:
Z() =

z(t) exp(jt)dt =

_
_

x()y(t )d
_
_
exp(jt)dt
=

x()y(t ) exp(jt)exp(j) exp(j)

. .
=1
dtd
=

x() exp(j)
_
_

y(t ) exp(j(t ))dt

_
_
d.
t=
=

x() exp(j)
_
_

y() exp(j)d
_
_
. .
Y ()
d.
= Y ()

x() exp(j)d
. .
X()
= X()Y ().
(2.22)
Convolut ia n frecvent a. Spectrul semnalului obt inut prin produsul a doua semnale
se obt ine prin convolut ia spectrelor celor doua semnale.
Fie x(t) si y(t) doua semnale de modul integrabil, si e z(t) semnalul obt inut prin
produsul lor:
z(t) = x(t)y(t) t R. (2.23)
Atunci, ntre transformatele Fourier ale celor trei semnale are loc relat ia:
Z() =
1
2
X() Y () =
1
2

X()Y ( )d =
1
2

X( )Y ()d. (2.24)
2.3. Transformatele Fourier ale catorva semnale de interes 12
Demonstrat ie:
z(t) =
1
2

Z() exp(jt)d =
_
1
2
_
2

_

_
_

X()y( )d
_
_
exp(jt)d
=
_
1
2
_
2

_

X()Y ( ) exp(jt)exp(jt) exp(jt)

. .
=1
dd
=
_
1
2
_
2

_

X() exp(jt)
_
_

Y ( ) exp(j( )t)d
_
_
d.
=
=
1
2

X() exp(jt)
_
_
1
2

Y () exp(jt)d
_
_
. .
y(t)
d.
= y(t)
1
2

X() exp(jt)d
. .
x(t)
= x(t)y(t).
(2.25)
2.3 Transformatele Fourier ale catorva semnale de in-
teres
Impulsul Dirac
F{(t)}() =

(t) exp(jt)dt = 1. (2.26)

In relat ia de mai sus s-a folosit proprietatea impulsului Dirac:

f(x)(x x
0
)dx = f(x
0
). (2.27)
x(t)
t
(t)

1
X()
Figura 2.2: Impulsul Dirac si transformata sa Fourier
2.3. Transformatele Fourier ale catorva semnale de interes 13
Semnalul constant Calculul transformatei Fourier a semnalului constant x(t) = 1
nu poate facut direct, datorita imposibilitat ii calculului limitei lim
t
exp(jt). Pentru
rezolvarea problemei, se foloseste rezultatul anterior (conform caruia transformata Fourier
a unui impuls Dirac este funct ia constanta) si se aplica proprietatea simetriei transformatei
Fourier, care arma ca, cu except ia unor constante si a unei operat ii de simetrizare, doua
funct ii fac pereche Fourier indiferent care din ele e exprimata n timp si care n frecvent a.
Rezultatul anterior poate scris compact ca:
(t)
F
1() (2.28)
de unde, aplicand (2.19), avem:
1(t)
F
2() = 2(). (2.29)

Intr-adevar, calculand transformata Fourier inversa a semnalului X() = 2(),

avem
F
1
{X()}(t) =
1
2

2() exp(jt)d = 1 = x(t), (2.30)

ceea ce completeaza demonstrat ia noastra.
t
1
x(t)
X()

2()
Figura 2.3: Semnalul constant si transformata sa Fourier
Observat ie. Avandn vedere semnicat ia transformatei Fourier a unui semnal, era normal
sa ne asteptam la acest rezultat, care se interpreteaza n sensul ca n descompunerea unui
semnal constant ca o suma de sinusoide intra numai componenta de frecvent a zero, adica
semnalul constant!
Funct ia cosinus. La fel ca si n cazul semnalului constant, calculul transformatei
Fourier a funct iei x(t) = cos(
0
t) nu poate abordat n mod direct, ci tot folosind
rezultate deja determinate si proprietat i ale transformatei Fourier.
Pornind de la identitatea (1.13) si folosind rezultatul anterior si teorema deplasarii n
frecvent a, avem succesiv:
1
F
2()
exp(j
0
t)
F
2( +
0
)
exp(j
0
t)
F
2(
0
)
cos(
0
t)
F
((
0
) + ( +
0
)) .
(2.31)
2.3. Transformatele Fourier ale catorva semnale de interes 14
x(t)=cos(t)
t
X()

(+
0
)

0
(
0
)
Figura 2.4: Semnalul cosinusoidal pur si transformata sa Fourier
Transformata Fourier a semnalului x(t) = sin(
0
t) se poate deduce n mod absolut
similar pornind de la:
sin(x) =
exp(jx) exp(jx)
2j
(2.32)
Observat ie. La fel ca n cazul transformatei Fourier a semnalului constant, rezultatul
obt inut mai sus este intuitiv, ntrucat arata faptul ca descompunerea unui semnal co-
sinusoidal pur de frecvent a
0
ca o suma de cosinusoide este compusa dintr-o singura
cosinusoid a, si anume cea pe frecvent a respectiva!
Semnalul de tip box . Fie semnalul:
x(t) =
_
1 daca |t| T
0 n rest
. (2.33)
Transformata Fourier a lui x(t) se calculeaza direct precum:
X() =
T
_
T
exp(jt) =
1
j
exp(jt)

T
T
=
exp(jT) exp(jT)
j
=
2j sin(T)
j
= 2T sinc(T).
(2.34)
unde cu sinc(x) am notat funct ia sinus cardinal:
sinc(x) =
sin(x)
x
. (2.35)
Semnalul sinus cardinal. Aplicand rezultatului anterior teorema simetriei si folosind
faptul ca funct ia box e para, rezulta ca transformata Fourier a unei funct ii de tip sinc
este o funct ie box:
sinc(
0
x)
F

0
daca ||
0
0 n rest
. (2.36)
Rezultatul de mai sus este extrem de util n studiul ltrelor liniare.
2.3. Transformatele Fourier ale catorva semnale de interes 15
t
T
T
1
x(t)

X()
2T
Figura 2.5: Semnalul de tip box si transformata sa Fourier
t
x(t)=sinc(
0
t)
1

0

0
/
0
X()
Figura 2.6: Semnalul de tip sinus cardinal si transformata sa Fourier
Capitolul 3
Teorema esantionarii
Fie x(t) un semnal de modul integrabil, al carui spectru estec marginit. Daca X() este
spectrul semnalului, dat de transformata Fourier a acestuia:
X() = F{x(t)}() =

x(t) exp(jt)dt, (3.1)

atunci marginirea spectrului semnalului poate scrisa precum:
|X()| = 0, >
max
, (3.2)
cu
max
frecvent a maxima a acestuia.

In gura 3.1 este prezentat un exemplu de semnal
cu spectru limitat.
|X()|

max

max
Figura 3.1: Exemplu de semnal cu spectru limitat
Avand n vedere (3.2), rezulta ca semnalul original x(t) poate recuperat din spectrul
sau X() dupa:
x(t) = F
1
{X()}(t) =
1
2

X() exp(jt)d =
1
2

max
_

max
X() exp(jt)d. (3.3)
16
17

In continuare, vom face urmatoarea construct ie: dezvoltam spectrul X() al semnalu-
lui nostru ntr-o serie Fourier n interiorul intervalului [
max
,
max
]!

In legatura cu
aceasta construct ie, se impun urmatoarele precizari importante pentru nt elegerea ei:
Dezvoltarea n serie Fourier a fost prezentata si discutata n contextul unor semnale
de timp. Acest lucru nu ne mpiedica, nsa, aplicarea aceleiasi teorii pentru un
semnal reprezentat n frecvent a, ntrucat este vorba despre o construct ie matema-
tica valabila indiferent de semnicat ia zica pe care o atribuim marimilor cu care
opereaza.

In acest context, sa observam ca, daca semnicat ia zica a coecient ilor
dezvoltarii n serie Fourier a unui semnal temporal este de componente frecvent iale,
atunci, invers, semnicat ia zica a coecient ilor dezvoltarii unui semnal de frecvent a
va de componente temporale.
Dezvoltarea n serie Fourier a unui semnal a fost discutata numai pentru semnale
periodice. Or, sa ne reamintim ca semnalul pe care intent ionam sa l dezvoltam nu
este periodic! Din acest motiv, descompunerea semnalului nu este valabila decat n
interiorul intervalului considerat, respectiv [
max
,
max
].
Astfel, introducand perioada semnalului (n cazul de fat a 2
max
) n (1.2), relat ia (1.16)
care ne da dezvoltarea n serie Fourier complexa se scrie:
X() =

n=

n
exp
_
jn
2
2
max

_
[
max
,
max
]. (3.4)
unde
n
sunt coecient ii dezvoltarii, ce, conform cu (1.20), pot dedusi ca:

n
=
1
2
max

max
_

max
X() exp
_
jn
2
2
max

_
d. (3.5)
Prin identicarea termenilor din relat iile (3.5) si (3.3), rezulta ca
n
nu sunt alceva decat
valori ale semnalului original x(t) la anumite momente de timp:

n
=

max
x
_
n

max
_
n Z. (3.6)

In continuare, nlocuim pe X() dat de (3.5) n relat ia (3.3), obt inand:

x(t) =
1
2

max
_

max
X() exp(jt)d
=
1
2

max
_

max
_

n=

n
exp
_
jn
2
2
max

_
_
exp(jt)d
=
1
2

n=

max
_

max
exp
_
_
_
_
_
j
_
t + n

max
_
. .
not
=

_
_
_
_
_
d.
(3.7)
18
Prin calcul direct, integrala de mai sus poate scrisa precum:

max
_

max
exp(j)d =
1
j
exp(j)

max

max
=
exp (j
max
) exp (j
max
)
j
=
2j sin (
max
)
j
= 2
max
sinc (
max
) .
(3.8)

In dezvoltarea de mai sus, am folosit identitatea (2.32), funct ia sinc(x) ind data
de (2.35).

Inlocuind (3.8) n (3.7), obt inem:

x(t) =
1
2
2
max

n=

n
sinc
_

max
_
t + n

max
__
. (3.9)
Ultimul pas este nlocuirea n relat ia de mai sus a valorilor
n
date de (3.6):
x(t) =
1

max

max

n=
x
_
n

max
_
sinc
_

max
_
t + n

max
__
, (3.10)
de unde, reducand termeni, introducand notat ia
T
e
not
=

max
, (3.11)
si schimband variabila dupa care se face sumarea k = n obt inem relat ia nala ce
reprezinta teorema esantionarii:
x(t) =

k=
x (kT
e
) sinc (
max
(t kT
e
)) , t R. (3.12)
Interpretarea relat iei (3.12), respectiv enunt ul teoremei esantionarii, este urmatoarea:
Teorema: Un semnal de spectru marginit poate complet reconstruit din esantioanele
sale, cu condit ia ca frecvent a de esantionare sa e cel put in dublul frecvent ei maxime a
semnalului.

Intr-adevar, relat ia (3.12) ne arata ca, avand disponibile numai valorile semnalului x(t)
ntr-o mult ime discreta de puncte, respectiv la valori de timp distant ate cu cantitatea T
e
una fat a de alta, putem calcula valoarea semnalului la orice moment de timp t R.
Or, notand cu
e
frecvent a corespunzatoare valorii T
e
denite n (3.11), avem:

e
=
2
T
e
=
2

max
= 2
max
, (3.13)
ceea ce justica armat ia din enunt ul teoremei conform careia frecvent a de esantionare
trebuie sa e cel put in dublul frecvent ei maxime a semnalului
1
.
1
Relat ia (3.12) prezinta recompunerea semnalului din esantioanele lui luate cu exact dublul frecvent ei
sale maxime
max
. Este evident, nsa, ca ntreg calculul prezentat aici poate reluat si pentru o valoare
superioara frecvent ei maxime a semnalului
max

>
max
, de unde rezulta ca semnalul poate reconstruit
n mod similar si daca frecvent a de esantionare este mai mare decat dublul frecvent ei sale maxime.
19
Reconstruct ia semnalului din esantioanele sale se face printr-o suma de funct ii de
tip sinus cardinal, ponderate cu valorile esantionate ale semnalului. Cu alte cuvinte,
relat ia (3.12) ne da descompunerea semnalului original x(t) n baza ortonormala de funct ii
{f
k
(t)}
kZ
cu
f
k
(t)
not
= sinc (
max
(t kT
e
)) . (3.14)

In sfarsit, o observat ie extrem de utila pentru ontelegere mai buna a problemei. Dupa
cum am precizat si nainte, datorita faptului ca funct ia X() nu este periodica, descom-
punerea acesteia n serie Fourier nu este valabila decat n interiorul intervalului considerat
pentru funct ia respectiva, si anume [
max
,
max
]. Pentru ca descompunerea (3.4) sa e
valabila pentru R, ar trebui considerat semnalul obt inut prin periodizarea lui X()
cu perioada 2
max
. Cu alte cuvinte, daca luam n considerare semnalul

X() obt inut ca:

X() =

kZ
X( 2k
max
), (3.15)
atunci relat ia (3.4) devine:

X() =

n=

n
exp
_
jn
2
2
max

_
R, (3.16)
cu
n
dat i de (3.5). Reamintindu-ne ca valorile
n
nu sunt altceva decat esantioanele sem-
nalului continuu, interpretarea relat iilor (3.16) si (3.5) este urmatoarea: spectrul semnalu-
lui esantionat cu frecvent a
e
se obt ine prin periodizarea spectrului semnalului continuu
cu perioada
e
! Figura 3.2 ilustreaza acest apect important, care ne ofera o alta inter-
pretare intuitiva a aceleiasi teoreme a esantionarii: daca semnalul este esantionat cu o
frecvent a de esantionare mai mica decat dublul frecvent ei maxime (
e
< 2
max
) atunci n
spectrul semnalului apare un fenomen (numit aliasing) caracterizat de ntrepatrunderea
bucatilor de spectru deplasate cu multipli de
e
(de exemplu, ntrucat
max
>
e

max
,
partea superioara a spectrului nedeplasat se va suprapune cu partea inferioara a spectru-
lui deplasat la dreapta cu
e
etc.) de unde rezulta ca semnalul original nu mai poate
recuperat din esantioanele sale!
Totodata, aceasta periodizare a spectrului semnalului prin esantionare ne conduce
si la o modalitate practica de a recupera originalul, adica semnalul continuu, din
versiunea sa esantionata: prin aplicare unui ltru trecejos de frecvent a de taiere

t
[
max
,
e

max
].
20
t
0

|X()|
(a) (b)
t
|X()|

0
e

e
2
e
2
e

(c) (d)
Figura 3.2: Legatura ntre spectrele semnalului continuu si al celui esantionat: (a) Semnal
continuu. (b) Spectrul semnalului continuu. (c) Semnalul esantionat cu frecvent a
e
. (d)
Spectrul semnalului esantionat, obt inut prin periodizarea spectrului semnalului continuu.