1 4.

MAt

;?f}0{

6 0tc

?fi$g

? B $'t'P ll[llCI

tl

JEAI\ - JAceuEs

RoussEAU \,,i*

ilLl'

?fitq

CONTRACTUL SOCIAL

f7-

/"no - /ar1V,-t, R0ASSS4'U

CODTR"HGTUL SOCINL
Traducere de H" H. Stahl Introducere, comentarii gi note explicative de

J.L Lecercle

Postfa{i de Anton Adimuf

Toate drepturile usupra acestei edilii aparfin

Editura MOLDOVA

Moldova

INTRODUCERE

-r0{\tr 01. tr'tt '

-,_,,

Elaborarea,rContractului Social"r

01 Ailfi

1937

in mintea lui proiectul de a scrie un mare tratat lcspre lzsrituyiile politice. Se pare insl cd reflecfiile sale nu rrjtrnseseri prea departe inainte de 1749, cdnd gi-a conceput lrrcrarea intitulatA Discurs osupra Stiinlelor Si artelor,.Aceasta e o rlrerd de moral[, care nu cuprinde nici urm6 a vreunei doctrine p<rlitice noi. Dar rdsunetul acestui d-iscurs, discu{iile care au urmat Iupd publicarea sa gi care l-au silit pe Rousseau s5-gi ad6nceascd giindirea, il stimulard in cercetirile sale. El acumuli material, gi lrroiectul sbu cdpdtd formd.'in anul 1755 apar cele dint6i roade ale rrrtrncii sale: Discursul asupra inegalitdlii. Cuprinde o teorie irfirrpra stdrii de natur6, dar descrie, in partea a doua, gi fcrrmarea plinrelor societili gi a statului.*Rousseau criticd riguros tezele rronarhiste (dreptul la sclavaj, dreptul la cucerire. asimilarea puterii monarhului cu cea a tatdlui de familie etc.). Nu se poate insi spune cu hotirdre dacd ajunsese inci de pe atunci la teoria sa :rsupra contractului social.
irrcetul se nlscu
Fdrd a intra acum in cercetdri care abia urmeaz6 sd fie frcute asupra naturii pgg!!lq!.fqirdamental al oricdrui guverndmtrt,

J.J. Rousseau a inceput

s[

studieze sistematic teoriile politice

1734, pe cdnd era secretar al ambasadorului Venefiei. lncetul cu

\,

:-jj t: :.

md mdrginesc. potlivit accep{iei comune, sd considet aici

i

-914_br-!!r-ea

g-qrpuiui politic ca un adevlrat contract intre pop*or-gi

8$;i{1:
r.s. B.N.

gefii pe care gi-i alege2.

El urmeazd deci ,,accepfia comund", pe care o va combate in

973-572-068-X

' Despre viala lui .1.-J. Rousseau gi impr$urdrile istorice in care sa fbrmat gdndirea sa, cititorul va putea consulta Inhoducere la luqarea Despre inegalilatea dintre oameni,
lilitions Sociales (Les Classiques du peuple).

'

Despre inegalitatea dintre tnmeni, ed. citafr., pag. t 34.

INTRODUCERE
"

E lah o rur ea contractu

lui

so

cial

Contractul social, dar lasd si se infeleagb cd e ceva provizoriu, desigur, pentru c5 introducereain Discurs a unei intregi teorii noi asupra contractului l-ar fi dus prea departe. In acelagi an (in noiembrie 1755) apare in Enciclopedie,lucrarea intitulati Discurs asupra economiei politice, operi viguroas[ ce confine, intr-o primd formd, cdteva dintre ideile cele mai importante ale Contractului social: teoria voinlei generale gi a legii se inchegase. Totuqi deosebirile fafd de Contractul social sunt vizibile, gi poate tocmai de aceea, mai tdrziu, Rousseau va trece sub tdcere aceast[ lucrare in Spovedaniiilnfluenfa lui J. Locke asupra lui este incd puternicd: societatea civild pare sd aibd misiunea de a garanta dreptul de proprietate. Pe de altd parte, nofiunea de contract social joacd un rol cu totul secundar, iar 1n_otlyele pentrq cale omul di ascultare _ legii nu sunt explicate; in sffirgit, Rousseau dezvolti o conceplie organicistd a societilii (corpul politic este asemuit cu o fiin{6 vie), care^nu va mai apdreain Contract, cel pufin nu atdt de distinct. In primivara anului 1756 J.J. Rousseau se instaleazd la Ermitage, la d-na d'Epinay. E o perioadd de activitate intensS:
Dintre operele diferite pe care le aveant in lucru, cea la care meditam mai de mult, de care md ocupam cu mai multd pldcere gi care, dupd pdrerea mea, trebuia si-mi consacre definitiv reputafia, era Institulii le po liticet . Se pare ci lucrul inaintase. si-i scrie lui Roustan:

Am examinat stadiul in care se afla aceasta carte qi am gdsit ci mai necesitS inc6 rnulli ani de lucru. N-am avut curajul sd merg mai depane qi sd aqtept sE fie gata pentru a-rni indeplini hotdrArea. Astfel, renun{dnd la aceastb lucrare, am hotirdt sd extrag din ea ceea ce se putea desprinde, iar restul s5-1 pun pe foc; desftgurdnd cu multd rdrmd aceast6 muncd, fbrd a intrerupe lucrul la Emil,in mai pulin de doi ani am definitivat
Contractul social!.

El scrie deci o primi versiune a Contractului social, care, iu mod cert, e gata de tipar incd din 176A2. Sosit din Olanda, Rey il viziteazd la Montmorency pe Rousseau, care trateazd cu el vdnzarca manuscrisului. Negocierile intrerupte sunt reluate in
august 1761, qi, la inceputul

lui

noiembrie, J.J. Itousseau

se

La23 decembrie 1761 Rousseau

avea

lrotirdgte sd trimitl lucrarea pentru suma de o mie de franci. La 29 decembrie ii scrie lui Rey despre capitolul privitor la religia civilS, adfutgat ulterior la ciorna pe care acesta o vhzuse cu 12 luni mai inainte. Aceastd ciornd e, thrd indoiali, Contractul in prima sa redactare, din care delinem o parte, cunoscutb sub numele de ntanuscrisul din Geneva. Se poate deci presupune c6 Contractul :;ocial a fost redactat in versiunea sa definitiv[ intre august qi octombrie l76l . De ce gi-a refrcut Rousseau in grabd lircrarea? Manuscrisul tlin Geneva, publicat prima oard in 1882, corespunde aproximativ primei pir{i a Contractulul in forma sa definitivd (cdrfile I qi II qi

Nu spun cd nu se afld la Rey2 un Tratat despre Contractul

social, despre care, n-am vorbit incd nimdnui gi care va apdrea dec6t dupd Educa{iar; ba chiar este scris cu mulsi ani inainte.

Elaborarea unor lucr[ri monumentale, ca Noua Hdloise qi incetinegte ritmul progreselor. Dar terminAnd pe cea dint6i gi apropiindu-se de sfdrgitul celei de a doua, el revine in 1759 la Ins t ituliil e pol itic e.

'

Emil,ii

inceputul cdrfii III)" Con{ine, de asemenea, o prim6 versiune a capitolului despre religia civilS, schilatl rapid pe verso-ul cAtorva pagini" Deosebirea esenfialS fa!6 de oea de-a doua versiune constb irr prezenfa unui capitol intitLrlat Despre societatea generald a genului uman (7, 2), in care Rousseau,.negAnd. ex!_sJenla .unui instinct de sociabilitate la omul aflat ?n stare de naturd, combate cu multS hotdrAre articolul Dreptul nutural ai lui Diderot3. Motivele

' r
Spovedanii, cartea D(, ed. Grosclaude, pag. 247.

Editorul
Emil.

s5u.

Spovednnii, cartezr ,K, pag.307 . LlmrIrim aici ipotez-ele lui Vaughan tPolitical ltr/ritings)':tre ne par'a fi adevirate. Nc vom retbri la aceastf, carte citdndu-i titlul sau initialeie F.W Vezi un extras din acest articol in Dideror: ,,'ferte alesC', vcl. ll, pag. t62. (l-es Classiques du peuple).

INTRODUCERE

pentru care acest important capitol a dispirut din versiunea definitivd sunt destul de misterioase. Oare si fi bigat de seamd Rousseau, aga cum presupune Vaughan (op. cit. I, pag. 435-445),
cd negdnd omului orice instinct de sociabilitate igi submina propria sa teorie asupra contractului? Explicajia este posibili, dar nu convingitoare, cici Vaughan pierde prea mult din vedere a doua parte a Discursului ctsupra inegalitdpii in care omul ne este ardtat ca trecdnd prin lungi etape inainte de a ajunge la o societate organizatd.

La 11 martie 1762, ultimele corecturi sunt gata. Cartea e tiperite la Amsterdam, in aprilie. Cea mai mare parte a edifiei este expediatd cu un vas la Rouen, unde este confiscat5. Rey obline, in urma unor proteste, ca edilia sd-i fie trimisd inapoi gi, dupd curn noteazd Grimmr, pe piala Parisului cartea nu apare. Dar in curdnd leproducerile tipirite in Franta aveau s-o facd cunoscutd. Pufin dupi aceea, condamnarea cdrlii Emil, care e arsd de mdna c6ldului, dezldnfuie o crizl in care Contractul social va juca un rol important. Rousseau, impotriva cdruia fusese emis un mandat de arestare, fuge spre Geneva, dar la Yverdon afll cd gi guvernul Genevei condamnase lucrarea Emil, ba qi Contractul social, dup6 rechizitoriul procurorului general Tronchin. Din acel moment se rdspdndegte pirerea cd ideile religioase exprimate de Rousseau in Profesia de credinld a unui preot din Sovoia au seruit ca un pretext pentru condamnare, gi cd motivele adevdrate sunt ideile democratice ale lui Rousseau, care nu convin autoritAfilor din Geneva?. Este acuzat ci ,,predici anihilarea tuturor formelor de guverndmdnt", cdrfile sale fiind ,,?ndrdznefe, scandaloase, necredincioase, tinzAnd sd distrugd religia cregtind". Aceast[ dezlinluire de uri cuprinde qi senatul Bernei, Statele Olandei. Arhiepiscopul Parisului lanseazd o pastoralS. Toli acegti oameni se tem, in fond, de teoria suveranitdfii poporului. Dacd in Franfa se face mai putind glldgie in jurul Contractului social decdt in jurul lui Emil, pricina e cd cel dintdi e socotit a fi extrem de abstract3,
t 2 3
Corresponaurce littiraire,iulielT62. Yezi Vallette: Condamnarea lui Rousseau la Geneva, d.pd (Annales Jean-Jaccptes Rousseau, vol. III, pag. 225-242,1907). Memoriile setete ale lui Baclwumont (25 iunie 1762).

tlcci de naturd si intereseze un numir mai restrdns de cititori. Cu krate acestea, cartea apare in mai multe edifii. Bibliografia lui Senelier semnaleazi, pentru perioada dinaintea revolufiei, 6 edifii (ale lui Rey) gi doui reproduceri, intre 1762 Si 17721. Bibliografia lui Th6ophile Dufour indicd chiar 5 reproduceri in 1762. in 1764 apare la Haga o lucrare ce respinge Contractul social: ,,Anticontract social, in care se combat tn chip clar, folositor Si pldcut principiile suslinute tn Contractul social al lui .lean-Jacques Rousseau, cetdlean al Genevei, de P. L. Beauclair, cetdtean al lumii". E o polemic6 meschinl gi neinteligentd, capitol cu capitol, ,,Cet6feanul lumii" este monarhist. Rousseau a reluat tezele Contractului social intr-un gir de lucrdri, qi singur acest fapt ar fi de ajuns pentru a face dovada cd Contractul nu este izolat in opera lui. El inten{iona s6,prfulice Emil inaintea Contractului. Poate de aceea a inclus in cartea a V-a din Emif un rezumat al Contractului social care confine in plus o teorie a federafiei, dar omite si vorbeasci despre religia civild, ceea ce confirmi ci Rousseau nu s-a hotdr6t decdt in ultimul moment si adauge Contractului capitolul despre religia civild. Acest rezumat al Contractului a fost reftcut ulterior, in cea de a gasea,Scrlsoare de pe munte, mai sumar3. Diverse teze sunt reluate in Proiectul pentru Corsica Si Guverndmdntul Poloniel. Trebuie, in sfdrgit, notate diferite scrisori: citre marchizul de Mirabeau (26 iulie 1767), cdtre Ust6ri (18 iulie 1763) 9i un anumit numir de fragmente, care se afld la castelul din Neufchdtel gi care au fost
publicate de Vaughan: sunt ciorne care au scdpat distrugerii. Ce urma s6 con{ind Instituliile politice? Capitolul ultim al Contractului pare a indica ce rbmdnea de frcut: studiul statului in rela{iile lui externe, adici studiul dreptului internafional public sau dreptr.rl ginfilor, Contractul fiind inchinat studiului statului ca

atare, adicd dreptului politic, qi constituind doar prima parte a

Editia originald a purtat succesiv doul titluri: l) Despre contractul social sau prirrcipii de drept politic;2) Prin;ipii de drept politic. Ele denoti multiplele ezitiri ale lui J.J. Rousseau care se gdndise gi la titlul Despre societatea civild, avdnd ca subtitlu: ^&elr antpraformdrii statului, gi apoi la Ereu asupraformei Republicii.

'

o scrisoare ineditd

2 '

Vezi ediliaRichard (Gamie$, pag. 58rt-596. Ved Political Writings IL pag. 109-202.

INTRODTJCEITE

Contructul social tnoinle de Rousseuu

Irtstituliilor' . Dar felul curn vorbegte Rousseau despre munca enornri care ii r6mdnea de fdcut aratd ci partea a doua ar fi urmat sd fie cu mult mai ampiS decdt cea dintdi.

Froblerna contnactului social inainte de Rousseau

ldeea contractului social apare in gernrene la gAnditorii din arrtichitate. Ea poate fi regdsitd qi la Platon. In Republica sa2, Platon explica forrnarea societhlii prin neputin{a individului de a-gi fi el insr"rq;i de ajuns q1i prin faptul cd are nevoie de mii de lucruri.
o IJn om ia cu sine alt om in vederea cutarei nevoi, apoi pe altul in vederea altei nevoi, iar caracterul multiplu al nevoilor aduni in aceeagi a$ezare mai mulli cameni, care se asociazd pentru a
se

lrrind doud aspecte principale. tla teorie a originii societatii civile, ea admite cd oamenii au lost, in stare de naturA, liberi qi egali. Oamenii au format societatea lrlintr-un act voluntar. Nu e adevirat cd Dumnezeu ar fi stabilit o ,irrbordonare naturali intre oameni, aga cum suslin gdnditorii t rrlolici. Bossuet va spune:

Toli

oamenii se nasc supugi;

obignuindu-i sd asculte,

ii

gi

obignuiegte

in

puterea pdrinteasci, acelaqi timp sE nu

aibd decdt un singur conducdtorr. o

in plin secol XVilI, absolutistul Ramsay va preciza:

Anumi{i oameni se nasc ap{i pentru a guverna, in timp ce o infinitate de al{i oameni par si fie ndscufi pentru a asculta'.
, Teoria contractului social este deci, inci din veacul al XVl-lea, o armd impotriva monarhiei de drept divin. Ea duce itr rrrocl necesar la concluzia cI originea oricirei puteri sti in popor. l'c plan speculativ, ea se izbegte de mari greutdfi, cici ?ncheierea rrrrui contract presupune in mod necesar cd in acel moment existd o ,,ocietate civilS, despre a c5rei infiinlare tocmai este vorba. Ca teorie a originii guverndmdntului, teoria contractului social ;rrlrnite c6 statul a fost format printr-un contract intre popor gi cei l)o care gi i-a ales drept conducdtori. Ea este sustinutl rnai ales de r'iitre protestanlii francezi, care apdrl drepturile supugilor irrrpotriva regelui. Dar este o teorie fragild, care se poate intoarce r'ontra adversarilor regalit[1ii, cdci cine zice contract zice egalitate rntle p[rfile contractante, monarhul fiind socotit deci egal cu lroporul gi put6ndu-se in felul acesta sprijini pe contract pentru a se rrrrpotrivi pretenliilor supugilor sdi. Cu toate sldbiciunile sale, teoria, sub dublul ei aspect, joacd un rol foarte mare in luptele politice din veacul al XVI-lea, c6nd pirltea cea mai avansatd a burgheziei incearcd, prin Reformi, sd

intrajutora. ,

Desigur, sLlntem incd deparle de teoria contractului. Crearea societdfii nu este intovdr[gitd de un actjuridic. Dar avem deja de-a f-ace, ca gi mai tdrziu la teoreticienii dreptului natural, cu un act congtient. lnteresul pe care il prezintl o astfel de concepfie constd in caracterul sdu ra{ional: ea inlSturd decretele divinitdlii, lucru remarcabil la un idealist ca Platon. Teoria lui Lucreliu este destul de apropiatd de cea a lr.ri Platon, dar crearea micilor grupuri sociale este un act aproape

'

instinctiv, dat fiind cd oamenii nici nu gtiu inci s6 vorbeascd. Lucref iu folosegte un cuvdnt care inseamnd contract: fbedertr (V, 1024)r. 'Evul mediu lr-a cunoscut teoria contractului social. in fond, ea este iucompatibila ou concepf iile teologice. Ea presupune cd oamenii s-au organizat ei ?nqigi, lIrd ajr,rtorul proviCenfei divine" Aceastb teeirie se dezvoitb in secolril al XVI-lea la protestaulia,

'fotuqi

i'iilerca lq R. Derathc, exprimati in ,lean-Jacqlrcs llotsseau gi $tiinla poiiti(d a tinrynilui sitt; (p. -i!)) pale a li plauzibill.

' , r

ll. .l(r,r llr.i?2

a.

,,btind
DesJsre

Yezi comentariul lui G. Cogniot la Lucrefiu'.

nah.ra lucntrilor (I-es

libertdfi.

Classiclucs dr.r peuple). pag. 5{t---r.4.

Nrr c dc mirle ch tr-oril Contrachlui social se lbnneazi in epoca dezvoltf ii

' '

bLugheziei. [;stc ceva nrguslolcsc in acest tbl de a concepe originea socictd{ii.

I )crirthd

PoliticadedusddinSJinteleSoipnri,ll, l,T.CitatdeDemth6,op. cit.,pag. 127. gwerndminnlui civil, cap. IV (Londra l72l). Citat de R. Eseu "/il"sofrc anpra
op. cit. pag.
127
.

INTRODUCERE

Contractul social ?nainte de Roussesu

Teoria iqi capdti fonna sa cea mai inchegat6 la veacului urmdtor, la protestantul gerrnan Althusiusr. adversar absolutistului francez Jean Bodiri. Cartea lui Althusius a avut foarte pufin r6sunet, qi abia erudi moderni au scos-o din uitare. Totugi autorul este cunoscnt li'crusseau, care vorbegte despre el in ale sale ,scrrsor i de pe munt Ei care, pe cdt se pare, a citit cartea. ldeile sale prezin tulburitoare asemindri cu cele ale contractului sociat. Althusius, ca gi la Rousseau, gdsim o teorie a suverani apar!'indnd poporului gi fiind inalienabil[, netransmisibila. Atat unul' c6t qi la celSlalt se face deosebirea intre suveran, care poporul, qi principe, care se mirginegte doar la a admini Althusius nu admite ci ar fi putut sd existe un contract intre po gi principe. Dar, ca o deosebire fundamentall fa[dr de Rousse contraetul conceput de Althusius are loc intre comunitdti restrar ca.e se fbdereazi pentru a alcitui url corp politic mai vast qi stat. G0ndirea lui Althusius, in ciucla indrdznelilor lui democrat este incd impregnatd de concepfii feudale3. Statul este c printr-un contract intre colectivitdli, nu intre indivizi. Althusius fusese dat uit5rii, dar teoria contractului social a si cunoascd noi dezvoltdri la jurigtii veacului al XVII-lea qi I divergi scriitori politicia. Grotius a fost unul dintre jurigtii cei mai citifi in veacurile XVII-lea 9i al XVIII-lea. E cel dintdi care considerd drt fundament al statului tendinfa fireascl a oamenilor spre bundvoinfi (Enciclopediqtii vor spune: sociabilitate). oamenii, liberi gi egar in starea de naturi, incheie intre ei un contract care, in ace timp, founeazd societatea civild gi supune poporul unei autoril politice. Aici, Grotius distinge doud cazuri: contractul poate impus prin for![: dreptul de cucerire! Dac6 supugii pies ir{gl111ru!_q:*e1q!gf, contractul capdti vatoare juriciice.

;xrtlc l'i voluntar: poporul are dreptul s6-gi instriineze libertatea. l;ircate, puterea politici poate lua felurite forme, de la democratia rrhsolut[ pdni la monarhia absolutii, aceasti din urmd formd IrrrourAndu-se de toatd simpatia auLorului, care pretinde cd se slrrijinl pe experienla istoricd. Astfel, teoria lui Grotius se opune
tlrcptului divin, cdci originea suveranitdlii se afl6 in popor (Grotius c protestant); dar ea justificd monarhia absoluti, ca gi dreptul la sclavaj. Existd vreo cale de scdpare in fala despotismului? Aici (irotius govdie: poporul are dreptul sd se impotriveascd atunci cdnd rcgele duce societatea la pieire sau irtcalc[ legile fundamentale pe care le-a acceptat la incheierea pactului. Dar cine va fijudecdtor in asemenea cazwi? Teoria devine aici inconsecventi. In ansamblu ins6, Grotius este un absolutist, pe care Rousseau it va socoti un sofist cumpirat de regi pentru a justifica oprimarea popoarelor. Pufendorf continui qi dezvoltl opera lui Grotius, intr-o formi nrai greoaie gi mai pedantd. El precizeazL teoria contractului, deosebind doui feluri de pacte: l. Pactul de osocialie, prin care este fondatd societatea. De altfel, acest pact nu joacl decdt un rol secundar in constrr.rcfia lui Pufendorf, fiind folosit doar pentru a afirma c[ societatea nlr se dizolvd in cazul cdnd guvernul este rdsturnat. 2. Pactul de supunere, prin care poporul di puterea unui suveran (persoani sau adunare). Aici Pufendorf se incurcd gi el. Cdci suveranul nu primegte puterea decdt cu condilia de a o folosi spre binele supugilor. $i poporul poate sd judece dacd suveranul procedeazd bine. Ceea ce nu ?nseamni ci are gi dreptul de a se irnpotrivi, principele fiind singurul suveran. Ca gi Grotius, Pufendorf este un absolutist, dar care dd inapoi in fala consecinfelor propriilor sale principii: nu indriznegte si justifice in mod cinic despotismul. Totugi el este acela care a susfinut in modul cel mai categoric dreptul la sclavaj, ?n special dreptul la sclavajul voluntar. Se pare cd este exagerat sd se susfin6, aqa cum face Derath6 (care a avut meritul de a atrage atenfia asupra jurisconsullilor din veacul al XV[-lea, astizi dafi uiterii), ci Rousseau gdndegte filereu in opozilie cu Pufendort-. Asta inseamni a face riin Contractul social o operi pur livrescd. Dupd cum vom vedea, Rousseau
13

' t

Johannqs Althusius (15-57-1638) potitica methodice

P.

digesta

(Politica

metodic) (1603).

w. ll, pag.206.

897745

Conlractul social tnainte de Rousseau

gdndeqte

politicd merge cu principiire pani ra urtima tor consecin{d, temandu-se mai mult de o ripsd de rigurozitate, dec6t de cinism. Lovitura sa de maestru a constat in a-gi irsugi teoria contracturui creatd la inceput in vederea limiterii drepturilor regalitalii - gi in a face dirr ea baza celei rnai absolutiste teorii elaborats vreodatd. Jurisconsultii erau absolutigti nesocotind contractul; Hobbes va fi abso^lutist cu aj utorul contractului.
ln lor decdt satisfacerea egoistd a nevoilor. Ei pornesc deci rdzboi unii irnpotriva altora p6nd in momentur c6nd iqi dau seama c6
asocia{ie,
starea de naturd, oamenii nu pot avea art scop al activitdfii

sd se refere rnereu la teoreticienii care au suslinut aceasti r6nJuiald, gi printre acegtia rdmane totugi adevdrat ci cel la care se gandegte mai des e Puferrdorf. Grotius gi Pufendorf sunt in primul rand jurigti. Hobbes este un ganditor mai vast qi mai profund. in tot secolul al XVII-lea, el este acela care merge cel rrai curajos pe calea materialismului. in

in lupta sa irnpotriva fe,dalismului qi monarhiei, e obligat

in funcfie de probremere pe care re punea vremea sa. Dar

lui Ludovic al XiV-lea. in veacr"rl al XVIII-lea tottl lumea e impotriva lui; cuvintul lrobbism provoacd oroare. l(ousseau combate in persoana lui absolutismul , dar ii admird r igurozitatea gi il laudd pentru faptul de a fi vizut cd suveranitatea rnr este divizibi16. In clipele de descurajare, i se va intdmpla chiar ';il spuni ch dacl nu el, Rousseau, este cel ce are dreptate, atunci rlrcptatea e de partea lui Hobbes.
lrr sfhrqitul domniei

Nu vdd nici o solu{ie medie acceptabili intre cea mai strictd

democra{ie gi hobbismul des6vdrgitr.

in Contractul socia!, dacd capitolul despre religia civild d:loreazl ceva g6nditorilor anteriori, atunci e vorba in primul rAnd
rlc Flobbes.

singura cale pentru a scdpa de ra moafie este sd se infereagd. Exist5

un singur pact: pactul de

lara unde regimul monarhic cEpdtase forma sa cea mai desdvArgitd. In firesc prestigiul lui Hobbes, care incepuse s6 fie discutat .rnod chiar qi de monarhiqtii cei mai intransigen{i, din'pricina fapturui cd nraterialismul sapd temeliile teoriei dreptului divin, scade irrcd
de

absol'td. Va fi deci obiectul unor atacuri infldcdrate, atAt in Anglia, cdt 9i irr Germania (G.W. Leibniz). Este de altfel semnificativ faptul ci cel mai bi'e a fost primit in Franta. adicd in

sau url rege. Dar aceasta e doar o aparentS. Hobbes apirS monarhia

nici mdcar prin legea naturald. Voinfa suveranului face legea Ei delimiteazd ce este diept gi ce este nedrept. Ea ".i" ""u "ur" stabilegte clriar gi dognrele religiei. I{obbes recunoagte cd aceastd putere nelimitatd poate duce ra cer mai ingrozitor crespotisnr, dar pentru el acesta e singurul mijroc de a scdpa de starea de naiuri. Desigur, suveranul poate fi tot at6t de bine o adunare democraticb

deposedeazd de toate drepturile sare in iuuou."u unui tert, c, co'di1ia ca tofi ceilalli sd fac6 la fel. Toati lumea este deci legatd prin contract cu excepJia suveranurui, care nu e regat prin niiric,

prin care

fi"ecare

se

I-a Locke, teoretician al monarhiei limitate, inaintagul lihcralismului burglrez de mai tdrziu, teoria contractului se opune riguros celei elaborate de Hobbes. in starea de natur6, oamenii ,;irnt unii fat6 de allii bundvoinfd qi se ajut[ intre ei. Ei asculti de lcgea natura16, un fel de cod stabilit de cdtre Dumnezeu. Sunt atAt ,lc fericili inc6t te poli intreba de ce au nevoie sd formeze corpuri politice. Existd irrsd conflicte, iar vie{ile lor gi, in special, bunurile Ior se pot afla ?n primejdie. Funcliunea statului se reduce deci pur Ei simplu la polilie gi Ia irrstilie. E vorba de apdrarea libertdlii personale gi a proprietilii individuale. Cel mai bun stat este cel care lasd fiecdrLri individ cdt nrai mult6 libertate cu putint6; contractul poate lua cele mai tliverse forme, indivizii fiind liberi si aprecieze care sunt rlrepturile pe care le vor ceda. Teorie individualist6, care rispunde lrcrfect nevoilor burglreziei in ascensiurre, ajutind-o s6 se elibereze rk: piedicile feudalismr.rlui gi lisdndu-i totodatl toatl libertatea s[ cxploateze pe muncitori. Rousseau, in Contracl, se inspird uneori tlin J" Locke, cdnd gdsegte la el argumente eficace ?mpotriva ;rbsolutismului, in special impotriva dreptului la sclavaj. Dar teorizr :,ir asuprft contractului se afli la antipodul teoriei lui Locke2.
' '
rlrc
Scrisoare cdtre nnrchbul de Miralxcru, 16 iulie 1767 (P. W. ll, pag. 16l ). in aceste srurte indica{ii asupra istoliei teoriei contractului, nu vorbim decdt cle autorii au avut o inlluenfl cedf, asupra lui Rousseau ltr*lnd de o pafie mulfi scriitori politici.

INTRODUCERE

Cohtructul social tnsinte de Rousseou

In veacul al XV[I-lea, cel mai remarcabil dintre teoreticien contractului este Barbeyrac, care, in traducerile sale din Grotius Pnfendorf, a incercat sd realizeze imposibila imp6care i absolutismul acestor doi juriqti qi liberalismul lui Locke. Montesquieu nu-gi are locul intr-o istorie a teoriei contractulu Scriitorul politic cel mai citit $i cu cel mai mare prestigiu di veacul al XVIII-lea, inainte de. Rorrsseau, se situeazi intr-adev pe cu totul alt punct de vedere dec6t acegti teoreticieni Cdnd Rousseau scrie Contractul social, el e congtient cd cu totul alt domeniu decdt autorul Spiritului legilor.
Singurul modern in stare si creeze aceastA mare qi inuti fi fost ilustrul Montesquieu. Dar el n-a intenlionat se ocupe de principiile dreptului politic, ci s-a mullumit trateze despre dreptul pozitiv al guvernSmintelor stabilite: nimic pe lume nu se deosebegte mai mult decdt aceste
Etiin!6r ar
studii2.

rnai mult de particularitafile nalionale ale popoarelor pentru care r;ii ia sarcina de a elabora o constitulie. $i Vaughan noteazd cu tlrept cuvAnt cd Rousseall va merge chiar mai departe dec6t Montesquieu, clci Spiritul legilor pune accentul pe factori gcografici cum ar fi clitnatul, gi duce, in politici, la conceplii lirtaliste, in timp ce Rousseau insistd din ce in ce mai mult asupra rrnor factori istorici: spiritul nafional, tradifia etc. Desigur, dupi trecerea unui timp atdt de indelungat, ni se pare cir aceste doud mari opere, Spiritul legilor qi Contractul social, se ridicd una in fala celeilalte in veacul al XVIII-lea, una formulAnd tcoria monarhiei constitulionale gi incerc6nd sd impace aspirafiile trurgheziei din veacul al XVIII-lea cu menlinerea regimului feudal,

ccalalta prosl6vind democrafia. De altfel, in istoria gdndirii, lceastd opozilie este legitirnd. Totugi Rousseau nu p[rea sd vadd rrstfel lucrurile. El a exprimat intotdeauna o mare admiralie fal6 de Montesquieu, copleqind totodatd cu dispreful sbu pe teoreticienii
th'eptului natural.

Din punct de vedere metodologic, Montesquieu a realizat u imens progres. Nur.nai de la el incoace se poate vorbi de o gtii politicd. El nu ralioneazd in abstract asupra unui stat ideal, c ?ncearcl si se sprijine pe fapte pentru a determina ceea ce posibil. Gdndirea lui Rousseau s-a format cu totul in afara aceste influenfe. Copil inc6, el putea gisi pe masa de lucru a tatilui sdr pe Grotiuss. Mai tdrziu l-a citit pe Platon, despre care avem mai mare siguranti ci i-a fost maestru. Spiritul legilor nu dec6t in 1748, gi Rousseau nu-l va folosi imediat. Totugi mai mu capitole din Contract reflectd cu limpezime influenla Montesquieu, influentd care nu va inceta si creasci in operele
de mai tdrziu, Proiect pentru Corsica qi Guverndmdntul Poloniei in care, in limita documentdrii de care dispunea, va fine seama
uneori importanfi, ca de piHa pe Jurieu, pe care Rousseau nu pare strl fi studia! gi mai pe Spinoza (Tractatus theologico-politictu, 1670, Si Tractatus politicus, 1677, postumi gi neterminat6) la carc nofiunea de contact joacf, un rol foarte secundar gi la

Analu;a

C o ntr act ul

ui

soc

ial

Lucrarea cuprinde doud mari pdrfi: Suveranitatea Pactul social... cartea I. Natura Si limitele suveranitdlii... carlea a II-a.

Guverndmfrntul Studiul teoretic alformelor de guverndntdnt... cartea a III-a. Studiul practic despre funclionarea unei cetdli. Exemplul Romei... cartea a IV-a. Capitolul despre religia civild este un apendice. Cartea

I: Pactul social

I 2 1

Rousseau nu se refet{,

Dreptul politic.

Emil,carteav, pag.5&{.
Dkcws asupm inegalitdfii,paC. 54.

Cele dintAi r6nduri expun obiectul lucr6rii: gdsirea unor reguli elre permit stabilirea unui regim potitic legitim, adicd potrivit cu t crinfele raliunii gi ale dreptdfii absolute, findndu-se seami de ceea

U-^t

l7

I
INTRODUCERE

Analiza,,Contractului socinl"
de
a

ce ingdduie natura umand gi finAnd seamd totodat5 qi

anunfa capitolele 8-12 ale cdrlii a II-a. ,,Omul este n6scut liber, dar pretutindeni e in lanfuri". Trebuie cercetat ce poate face si fie legitimi orice societate politici (cap.
r.

posibilitdlile reale: ,,legile, aga cum pot fi". Aceste cuvinte par

).

inainte de solulia just6, se examineazd soluliile false: L Subordonarea oamenilor unii fafl de allii nu se intemeiazd pe naturd. Daci familia este cea dintdi societate ti o societate naturald natura cere ca ea sd se dizolve cdnd copiii nu rnai au -, nevoie de pirinte. Daci totugi se menfine, aceasta nu mai poate fi decAt prin convenlie. Este inlSturatd astfel o veche tezd monarhistd care asimileazl puterea regal6 cu puterea pdrinteascd. Pe de altd pafte, existenla sclavajului nu justificd intemeierea despotismului pe drept natural. Sclavajul e contrar naturii (cap. II). 2. Dreptul celui mai tare. Acest drept nu exist6, cdci in expresia dreptului celui mai tare cuvdntul ,,drept" nu are nici urr sens. Aceasta di putinla de a se lespinge afirmafia teologilor cd orice putere vine de la Dumnezeu Si sd se nege legitirnitatea principiilor care nu se sprijini dec6t pe forf6. Popoarele au tot dreptul s6-i rdstoarne de indatd ce ajung mai puternice decAt ei
(cap. III).

Aceasti convenlie primd este un pact sociaL Vine vremea , /ur(l omul nu mai poate trdi in starea de naturd 9i trebuie sd se irrocicze cu ceilalli oameni pentru a putea supraviefui. Se pune ,rtrrrrci problema gdsirii unei forme de asociere care si asigure lrr,cirruia protecfia intregii forfe comune, fiecare individ rimdndnd rt,t uthl de liber ca Si tnainte. Aceste cuvinte sunt fundamentale. lrlo dovedesc cd Rousseau, departe de a scrie un manual al
,lt,spotismului, vred s6 fundamenteze libertatea civi15. Problema astfel pus6 nu are decAt o singurd solulie. Clauzele , orrtractului n-aufost poate niciodatd enunlate formal, dar ele sunt ,rrlrnise pretutindeni in mod tacit, afarA doar de cazul cdnd pactul .iocial este violat, in care caz oamenii se intorc iar la starea de
r

rirlrtrd.

Prin pact fiecare asociat

l

cedeazd

toate drepturile

sale

on)LrnitAtii, condilie iie'6are nimeni nu se poate ganOi s-o fac[ orrcroasi pentru ceilalfi, de vreme ce gste aceeagi pentru toatd lurnea. Cu alte cuvinte, libertatea este asigurati prin egalitate.
r

l'iccare, diruindu-se tutuiiir, nu se diruiegte nimdnui. Formula

rrccesari a pactului este:
i

3. Trebuie deci o convenlie pentru a stabili o autoritate legitimd. Dar, contrar pdrerii lui Grotir-rs, nici un om nlt poate, printr-o convenfie, sd-;i instrdineze libertatea. Cu atAt nrai mult el nu poate instrdina libertatea copiilor sdi. Pretinsul drept la sclavaj nu-gi are originea rrici irr rdzboi; cdci rdzboiul nu unndregte dec6t distrugerea unui stat gi nu d[ nici un drept asupra necombatanlilor. Prin urmare, dreptLrl de cucerire nu are nici o baz6. Sclavul este in stare de rdzboi permanent cu stdpdnul. Are dreptul sE se revolte de indatd ce ii este posibil (cap. IV). Chiar claci cele de mai sus ar fi false, dacd un popor ar uu"u dreptul sd se ddruiascd unui rege, ar trebui sd se explice de ce este el un popor, gi pentru ce, daci majoritatea a hotdrdt sd-gi ia un st5p6n, minoritatea trebuie s6-i dea ascultare. Suntem deci obligali sb ne intoarcem mereu la o primd convenlie, care nu e intemeiatd
pe

Fiecare din noi pune ln conun persoana 9i toatd puterea sa sub direclia supremd a voin{ei generale; 9i primim in corpore pe fiecare membru ca palte indivizibild a intregului.

I
J

for![ (cap. V).

I{ousseau precizeazl apoi sensul principalilor termeni ai vocabularului siu politic (cap. VI). Pactul social este un pact de naturd cu totul deosebitd: fiecare rrrdivid contracteazi cu el insugi, dat fiind ci e o parte din tolcctivitatea cu care incheie contractul. Suveranul sau corpul politic, care este ansamblul contractanlilor, nu este legat prin nici o ,,lrligafie, put6nd chiar sd anuleze contractul. Totuqi, atdta timp cdt t ontractul nu este denunlat, el nu poate contracta nici o obligalie ( irre ar deroga de la acest act primar. Fa![ de supugi, suveranul nu .ste legat prin nimic. Nu este oare aici originea despotismului? Nu, r:rici suveranul nu poate avea interese contrarii intereselor plrticularilor care il alcituiesc. Dimpotrivi, fiecare ind-ivid, in ;rlari de voinla generald pe care o are in calitate, de.cetlJean, mai

t8

l9

INTRODUCERE

naliza,, C ontractulu i so ci fl I"

4{e $i interese parti_culare, care pot ?n[bugi in el glasLrl voi4lgl lirlosul obgtesc. Dar ear poate

si fie intunecatd in cugetrii generale. S_uveranul poate atunci sd-l constrAngd p9__in_divid, gi in r t:liitenilor. Ea trebuie deosebitd de voinla tuturol', care tlu e decAt felul'acesta"i6 asigure libertatea fieclruia, cdci individul qtie cd tofi ';rrrna voinlelor particulare. CAnd cetSlenii nu se mai gAndesc decflt ceilalli s-ar vedea gi ei constrAngi la rdndul lor dacd ar incerca s6-l- l;r interesele lor particulare, atunci se exprimd voinla tuturor. Dar asupreascd (cap. Vll). ;rtrita vreme c6t cetdlenii se gAndesc la colectivitate, interesele atunci gQ_u_d se"-ridise,la stqre"a civild, omltl deving__grq prrlticulare se [iii;leaza unele pe altele gi, daci deliberarea este Ngp-ui cu adevdrat, acfiondnd potrivit regulilor"morale, ascult6nd de lrirrc condusS, voinla generali, care este aceeaqi la to!i, sfArgegte rafiune, iar nu de instinct, ca pdnd atungi. Era un animai iiupid gi' 1'rirr a irrvinge. Pentru aceasta trebuie ca fiecare cetdlean sd voteze riaiginit, robul poftelor sale, iar acum este o fiin{d inteligenti, potrivit cugetului siu, frri sd asculte de nici un partid, de nici o ajungdnd pdnd la libertate, care este ascultarea fa!6 de lege (pasajul ,rsocialie par\ial6,, care, o.rient6nd pe mulli ceti{eni potrivit unei
este de importanfd capitali pentru infelegerea q6ndii;lui
Rousseau) (cap.

VI[).

In momentul in care se incheie pactul social, fiecare om remite q-Llv6ranului t'oate btmurile de eare dispune, dar suveranul i Ie lasd gi ?i garanteazd folosirea lor. Supusul renun!6 deci la tot ceea ceposedd. Aceastd posesiune trebuie sd fie insd reald. Nu posezi decAt ceea ce ifi este necesar ca sd poli trii gi ceea ce pofi pune in valoare prin munca ta. Astfel, pactul social nu poate consfinli rnari inegalitdli in materie de bunuri qi. in tot cazul, dreptul pe care il are fiecare particular asupra propriei sale averi este subordonat dreptului pe care il are fiecare particular asupra tuturor (cap. IX).

voinle parliculare, sffirgegte prin a falsifica expresia voinlei Dac[ asociafiile par{iale sunt tolerate, atunci trebuie ca ,'lcr sd fie c6t mai multe qi s[ fie egale intre ele (cap. III).
picrrerale. ',r

Cartes a II-a: Suveranitatea Nurnai voinla generald poate conduce statul potrivit binelui corlun. S,uveranitatea, care este exercitarea voinlei generale, nu
poate fi instrdinatS, cdci voin{a nu se poate transmite. Su_veranul, care este poporul. nu-gi poate lega viitorul de voirrla unui om. Poporr-rl care ltgbduiegte sd asculte igi pierde calitatea de popor (cap. I). Suveranitatea nu este divizibila, p.entru cd nici voin{a nu este divizibila; ea nu are p?ir!i. Teoreticienii separafiei puterilor iau

clrept pirli ale autorit[fii suverane ceea ce nu-reprezint[ decAt] ernanalii ale ei. Numai astfel se pot distinge in mod clar drepturile{ poporului de cele ale regilor. .Acegtia din unnb sunt intotdeauna subordonafi suveranului, adicd poporului (cap. II). Voinla generalS ca atare nu poate gregi: ea tinde mereu spre
20

Suveranul are o putere absolutd asupra tuturor supugilor, care uu cedat toate drepturile. Cum poate fi evitatd asr-rprirea? Se ,'lrservd atunci c5 supugii igi pdstreaz6 totugi unele drepturi; ceea t t' r[m0ne instrdinat este numai acea pafte a drepturilor a cdror l,ikrsire intereseazd comunitatea. Suveranul nu poate voi sd-gi rrrrpovdreze supuqii cu lanluri inutile, clci el nu este in afara lor, ci r':;lc tottina cu dAngii. Nu se poate face din teoria contractului un '.r:;{crn de asuprire decAt daci se desparle teoria suveranitalii de cea ,r vointei generaie. Aceasta din Lrrm[ nu este in adevdr generald ,lt'eit dac6, fiind a tuturor, se aplicd tuturor, 17rd deosebiri rrrrlividuale. Fiecare se sllpune la toate condiliile pe care le impune Inluror celorlalli; aceasta e garanlia libertdlii. A asculta de suveran rrrscamnS. a asculta de tine ?nsugi. in felul acesta, plin pactul social, ,'rrnrl in loc sd instriineze ceva, schimbd drepturile sale naiurale pe ,lrelrturi civile, care ii dau mai multi securitate. El cedeazd rrrtlcpendenta qi cdgtiga libertatea (cap. IV). Aici se pune problerna pedepsei cu moartea. Particularii, care rrrr prot atenta la propria lor viafd, pot transmite oare acest drept '.rrvcranului? Da, c6ci acesta este singurul mijloc ca sd se apere pe , r ingigi de crirninali. A recunoaqte cd poli fi pedepsit cu moartea ,lrrcir comili o crimd, inseamnd a avea garanlia cd vor fi pedepsite , rirrrele cS"rora le-ai putea cddea victim6. Orice rdufEcdtor intrh in rrrzboi cr-r corpul politic. Suveranul are dreptul de a-l ucide, cu , ,rrtlitia sd nu exercite el insugi acest drept, condamnarea fiind uu

2l

INTRODUCERE
=a,

suveranului. De altfel, intr-un stat bine condus, el este inutil 9i crimele sunt rare (cap. V). latd deci corpul politic ciru/a i s-a dat viafd prin pactul social. Ceea ce ii va da putinla de migcare gi voinld va fi legea. Existd o dreptate universalb care vine de la Dumnezeu 9i pe care rafiunea o infelege. Dar legile ei sunt zadarnice, cici din punct de vedere omenesc ele nu prevdd sancfiuni. Singurd legea civild poate fi eficace. Legea este expre-sia volnfei generale, adic6,-voinfa 'in intregului popo.," 'S'tabilita pentru intreg poporul. Ea nu are vedere niciodatd dec6t pe supugi in corpore gi acliuni abstracte. l{u poate fi nedreaptd, pentru cd nimeni nu este nedrept fa!6 de el iiisugi. Adevdrata libertate constS in ascultarea fald de lege, dat fiind cd legea este expresia propriei noastre voinle.

aat particular. Dreptul de grafiere, dacd existS,

aparline

r'lll
t

X).
I

r,iuile trebuie adaptat la condiliile naturale in care trdiegte un,: ;','por (cap. Xl). Legile se irnparl in legi politice, civile gi
l,

)r'ice sistem de legislalie tinde cdtre doud scopuri principale: 'rl,t'rlrrlcii pr cgalitalca. lira de care libertratea n-ar putea clainui. lr';rlilatea nu poate fi totalir, dar trebuie sd tindd spre reducerea ,r', lr,irlitdtilor de putere gi de avere. Acestea fiind zise, sistemul de

rrrrrirrale. Dar gi mai importantd clecAt legile este stabilirea unor l,rrrc rnoravllri (cap. XII)"

Curtea a 11tr-ct: Despre guverndrn&nt (iuvern6m6ntul este puterea. ey-ecutivd care e distinctd de irutL'rea legiuitoare a.pa{ine principelui, termen colectiv care ,f,';,.'rrrneazS ansamblul instituliilor intermediare intre suveran qi .rrq'rr1i. al cdror ansamblu alcdtuieste principele, nu sunt "Sefii" ,1, i ;il slujtorii suveranului. Orice coufuzie intre puterea legiuitoare r ('r)a execLltivd constituie o violare a pactului social. Existd ' ,l,orturi necesare intre forfa suvenanului, cea a gllverndrn6ritului gi , , ;r r -qtatului, adicl a ansamblului supugilor, dacd vrem sd evithm 'I'rlrll prime.jdie a despotismului Ei a anarhiei. Rousseau, pentru , ,.r oxprifila gindul intr-o f'ormd mai izbitoare, fqlosegte aici un lrrrrlrri matematic care n-ar putea fi rezurnal, analizind pe baza

Poporul este singurul autor al legilor; dar dacd e[ doreqte

intotdeauna binele obqtesc, nu intotdeauna il vede, astfet c6, pentru I a-l pune in lumin'd, este nevoie de un legiuitor (cap. VI). CalitAfile ce se cer unui legiuitor sunt de aga fel, incdt ar trebui pentru a da legi oamenilor. Misiunea lui este intr-adevir aceea l zei

de a' schimba natura oamenilor. Funcliunea sa in stat este .uu".un. extraordinari. El nu se poate substitui poporului "u Poporul nefiind inc[ in misurh sb-i aprecieze infelepciunea, sel
cade sd cheme in ajutor prestigiul religiei (cap. Aici intervine o cotiturd brusc6. Am vorbit despre pactul social

VIf.

l
I

rrui factor particular mdrirne popula{iei, felul in care ca atare, acum trebuie s[ luim in consideralie particularitdlile ,.,r' crrriun6lltul trebuie sd varieze ?n funclie de nnrndrul fiecdrui popor in parte, cici nu li se potrive$te tuturor aceeagi, | ,, rrixoniiol'. Cu cAt stal.ul cregte, cli atdt liberlatea scade gi deci er,l legislafie. Un popor nu poate beneficia de opera legiuitorului decdt] ,t.rt nlai puternic trebuie sd fie guvenndlndntul. Aceste raporturi intr-un moment al istoriei sale: in vremea tinerefii; nici prea,l ,, r lSu!'e le glsim si intre diversele organe ale guvenldmAntulLli. in devreme, nic,i prea tdrziu. CAnd imbdtrdnegte qi pierde gustull ri , lul caz principele nu trebuie sE se substituie suveranului, dar libeftAfii, il pierde pentru totdeauna. Popoarele prea numeroase.l ,', lruir.l ca el sd se hucrrre de r:nornri deosebite. N.u existh formfl de statele prea intinse sunt mai greu de guvernat; statele prea rnicil '',rerndmAnt cale sI fie, nrin ea ins5qi, cea mai trun6 clin tcate; ele sunt slabe in fala vecinilor lor. I-egiuitorul trebuie s5 giseascal ',lrrrir,"sn variez.e cle ll :iiat la stat (c;,p, l) d-imensiunile cele mai potrivite pentru conservarea statului.l rehrrie iletrsctrite. l.r r1_ragistia{ii *arc ;rlcaruiesc 1trrrrci.pch, tret Trebuie, de asemenea, sb stabileascd numdrul 9i cea mai bun6l ,, lrrli cle voirrfe: !; r,oin{a partir:r"ilarii; ?.} vt-rinia ile,,orp; 1) voin{a destinafie a populaliei. El trebuie sb legifereze intr-o perioadd del 'rrt rrli, l)in r'tritliLrl l'aporlurilo" ,li!ilr(1 ilccs(e f'rci .,Erirrte ;ezulti'i pace gi belgug. Pentru o bund legiferare sunt apte puline popoare:l I ;ru cit uu guvern6lll6nl se ;onoer!tl"eaz[ iiitr-un ilLurrrr mai mie acela care imbind simplicitatea naturii cu nevoile societdfii (cap.l l, i)clsoane, pe iitii csie inal i;rrlemic. {lLlvcrnstlinfcle puter"nir:r,r
'r',
:::1

INTRODUCERE
se potrivesc mai bine statelor mari, dar sunt cele rnai primejdi
l:rr

An alizo,,Co ntructu lu i

s o c ia

"

democralia convine statelor mici gi sirace, monarhia pentru libertate. Arta politicd consti in stabilirea componenle rr:rliunilor bogate. Regimurile sunt in funcfie de.- rodnicia guverndmdntului in felul cel mai avantajos pentru stat, lin6n 1';lrrrAntului, de climat, de nevoile locuitorilor, de densitatea p,ipulaliei (cap. VIII). Cea mai buni guvernare este cea sub care seama de acegti doi factori (cap. II). polrulatia spore$te (cap. IX). it't funclie de felul cum suveranul incredin Orice guverndmAnt tinde in mod inevitabil sd degenereze, guvemdmAntul: 1)intregului popor sau majoritdlii poporr.rlui ,r,licr'r sd uzurpe suveranitatea gi si rupd pactul social. inainte chiar 2)unui mic numdr sau 3)unui magistrat unic, avem o democrafie, ,lc a ajunge aici, el se restr6n&e*-!eilrsel-4t;-d9_!4 d6mocgatie, se aristocralie sau o monarhie. Aceste trei tipuri de guverndmA admit forme intennediare gi forme mixte. Nici r"rnul dintre acest trccc la -o-lig+rh!.g, _49er..c_i_la n"g.l*thi9:ti p{14 la uimi se ajunge la treitipuri nu este cel mai valabil in sine, dar cel dintdi se potriveg ,lcspolism (cap. X). Orice corp politic e sortit sd moard cAntlVa; nu r ',(' poate decAt int6rzia pieirea, printr-o alcStuire bund; iar moartea rnai bine statelor mici, cel de al doilea statelor mijlocii gi cel de r rnc irrtotdeauna din pricina faptului cd puterea legiuitoare dispare, treilea statelor mari (cap. III). Democra{ia. Este forma de guverndtndnt in care poporul es 'r,lrcl pentru cI poporul inceteazd de a-gi lnai exercita puterile ,;r1r. XI). Nu poli lupta impotriva acestei degenerdri inevitabile in acelagi timp suveran gi principe. Primejdia cea mare este ,1,'t'jit fixdnd adundri frecvente qi periodice ale poporului, in ciuda legile gi actele de guverndmdnt sd nu se confunde. Acesta , l,r'lurilor guverndmdntului de a le riri. Desigur, acest lucm nn guverndmdntul cel mai greu de menfinut. Ar fi ideal, dar nu e ;rrt':r cste ugor de realizat intr-un stat mare, unde singura cale ar fi mdsura oameniloi. De altfel, nici n-a existat vreodatd in stare p ,1,';r adLlna poporul mereu in alte locuri (cap. XII-XIV). Cdnd urr (cap. IV). t"'l)ol este preocupat de treburile private mai mult decAt de cele Aristocra{ia. Existd trei feluri de aristocralie: 1'rrlrlice gi cauti mai ales sd cdgtige bani, el nu-qi mai exercitd naturalS;' apare in cele dintAi societdli; de pildd '.rrvcrauitatea, pe care o lasd unor reprezentanli, iar libertatea - bdtrani; de cdtre ,lr';pare: exernplul Angliei. CetAtile.antice nu cunogteau regimul ereditard; e cea mai rea dintre formele de guverndrndnt; - electiv4; acesta e cel mai bun guvernim6nt, pAnd i r,'plczerltativ. Dar poporul nu-gi poate exercita suveranitatea prin , I rrrsugi decdt intr-o cetate mici (cap. XV). momentul cAnd in cugetul magistralilor voinla de corp Cind poporul instituie un guvernim6nt nu incheie cu el nici un inaintea voinfei generale. ,{!nllact, lncru care ar fi absurd gi contradictoriu (cap. XVI). Monarhia. Este guverndmAntul cel mai puternic, dar \lcgorea formei de guverndmdnt este un act de suveranitate, pe transformd inevitabil ?n despotisrn. GuverndmAntul monarhi , ,rr(l instituirea unui guverndrndnt e un act particular, pentru a promoveazd aproape intotdeauna oameni necinstifi. Existb , iu ui indeplinire poporul adunat se transformd in adunare mari deosebiri intre regii ce se succed. In monarhiile elective !,uvcnrarnerltali; cu alte cuvinte, orice guvernSmAnt legitim a fost epoca alegerii este prirnejdioasd pentru stat; iar monarhii rr'.tituit la origine de o adunare democratici (cap. XVD. De aici ereditare sunt absurde. Guverndm6ntul regal este ap ,rrrrrcazd ci gefii guverndm6ntului nu sunt decdt slujitorii intotdeaurra lipsit de continuitate, iar regii sunt aproa t,, 'l)()r'ulLri, care nu-i lasd la putere decdt atdta cdt vrea el.

i:

intotdeauna rdi.

Guvernimintele mixte, foarte variate, ingddLrie sd stabileascd cel mai bine forta relativd a guverndmdntului (ca vrr).
24

'rrvclndmintele au filereu tendinta de a confisca libertatea. Acest fi remediat decAt prin adunaii frecvente ale g,,';,r'r'uluio care trebuie neincetat sii pund in discufie problema 1,,1111si de guverndmdnt qi alegerea celor care guverneazd (cap. Nu existd fonnd de guvenr[m6nt care sI se potriveascd oricdre \ \/ ll I).

lrr,'r'rr nu poate

25

INTRODUCERE

Analiza,,Contractulu i social"
.

Cartea a XV-u: Stadiw practic despre fancyionareu un,ei cetd(i. Exemplul Romei intr-un stat mic, in care se duce o via!6 simpl6, voinla genera este intotdeauna limpede. C6nd moravurile sl[besc, voin generali cclntinui sd existe, indestructibild, dar ea este ascunsd interesele particulare (cap. l). Cu c6t glasul acestora este m puternic, cu atita disculiile se prelungesc; hotdrdrile trebuie lua pe bazd de ma,ioritate. O singurd hotdrAre cere ne unanimitate: pactul social. DLrpd stabilirea pactului. minoritatea' obligatd sd urmeze pdrerea majoritbiii, pentru cd ea exprimd voin generalb, cal'e este voirr{a fiecdrui cetifean, afari doar de fapt cdnd voinfa generalS nu se mai exprimd prin voturile majoritdlii, i care caz nu mai existS nici libertate. Ca reguld generald, ctt hotdrArile ce trebuie luate sunt mai grave, cu atdt ele trebuie s6 apropie de unanimitate; cu cAt sunt mai urgente, cu atAt este m ingdduit si te mullumegti cu o majoritate mai micd (cap. II Magistralii pot fi numili prin alegere sau prin tragere la sorli. se potrivesc mai bine pentru democra{ie, alegerea pen aristocrafie (cap. III). O ampl6 examinare a comiliilor romane, din care rezul inlelepciunea cu care'guverna republica romand, atAta vreme c spiritul public incd nu fusese corupt (cap. IV)' Studiul a institLrlii specific rornane: 1. tribunatul, care poate interveni impotriva principelui, fie impotriva suveranului, atunci cdnd i

Despre religia

civild

Existi trei feluri de religii: - religiile particulare unor anumite popoare, precum religiile nrrlice, care nu depdgeau cadrul unui stat; -- religii ale omului, cum e cea a Evangheliei, care nu lin
Eoilrna de state;

rkrilea suveran; de
('e

religii sacerdotale, care introduc in fiecare popor un al pildi catolicismul roman. Cel de al heilea fel este rdu pentru cd rupe unitatea statului.

irnorale.

I dintdi, de asemenea, pentru c[ admite superstifii gi practici Cel de al doilea e rdu pentru ci slSbeqte legdturile

t:orpului politic.

Este important s[ se stabileascd o religie ale cdrei dogme sd reglementeze opiniile cetifenilor in misura in care ele intereseazd r:trrnunitatea. Cei care nu cred in aceste dogme pot fi expulza[i; cei r:nre le-au recunoscut, dar le dezmint prin purtarea lor, trebuie grcdepsifi cu moartea. Dogmele pozitive sunt pufine la numir. Singura dogmd negativd este intoleranfa: orice religie care nu le lolereazd, pe celelalte trebuie s[ fie izgonitd din stat (cap. VIII).

Insemnitatea C ontractului

so

cial

dep[gesc puterile (cap. V); 2. dictatura, magistratu extraordinar[, menitb sd salveze statul in motnente de m primejdie (cap. VI): 3. cenzura, purtdtoare de cuv6nt a opini
publice, ajutAnd la mettlinerea moravurilor. dar nu la restabilir lor. c6ci stabilirea ttnot' mora 'lrt i bunc este sarc;ina unel b
legislaqii (cap. Vtrl).

Cui ii este destinat? Locul lui tn opera lui Rourrrou Contractul social este un manual de drept politic. Dar in lblosul cui? Acum o jumitate de veac, sub influenfa unor critici genevezi, domina ideea ci acest Contract fusese scris de un genovez spre folosul genevezilor,tezd,care nu e cu totul falsd gi se sprijini pe nenumdrate texte. Inc[ in dedicatia Discursului asupra inegalitdlii, in care Rousseau descrie guverndmdntul Genevei sub irrldfigarea unei republici ideale, se afl6 unele teze esenfiale ale Oontractului. Cil[toria pe care o face in 1754 in patria sa ii
sti

muleazi refl eclii

le

INTRODUCERE

Insemndlatea,,

Co ntractului

socisl"

Vedeam cum toate acestea md dugeau spre mari adevdruri, folositoare fericirii genului uman, dar in special fericirii patriei meie, unde nu gisisem, in cdliitoria pe care tocmai o fdcusem,

noliunile de lege qi de libcrtate destul de distincte, d p6rerea mea, gi am socotit cd felul acesta indirect de a le atari nofiuni era cel mai potrivit pentru a menaja arnorul propriu al membrilor sdi gi penhu a face sd mi se ierte faptul
cd am putut vedea, in aceastd chestiune, mai departe decdt eir.

lf r!onsecven!6. Contractul social at reprezenta o lucrare aparte in nlfr'lir sa, cu care n-ar avea nici o legdturd. Totugi Discursul asupra r'trtilr)!t7ii politice, lucrare scrisa aproape in acelaqi tirnp cu !ttl;t ursul asupra ineglitdlii, incerca deja s[ defineascd condiliile

irrrtri societdfi drepte.

tt\ul,t'ct inegalitdlii qi ansamblul celorlalte er rr 5i pdrerea lui Rousseau:

in realitate, existd o legdtur[ intre Discursul lucriri politice, Aceasta

Cele dint6i rdnduri ale Contrachilui confirml cd Rousseau s gdndit, ?n primul rdnd, la patria sa. Diferite pasaje ale cdr{ii devin mai clare dacd admitem acest fapt, de pildi atunci cAnd aratd libertatea nu poate supravielui fa!5 de incdlcSrile guvernamenta decAt dacd adundrile populare sunt frecvente qi periodice (III, 13 gi 18). Mai tdrziu, el va afirma, in repetate rSnduri, cd lucrarea lu
este destinatl Genevei2.

*e

Tot ceea ce este indrhzne{ in Contractul social se afld incd mai

dinainte in Discursul asupra inegalitdpiit.

Se cuvine sd precizdm aceasti legdturd studiind metoda

lrrlositd in ContracL *

Metoda

Contractul are in vedere deci sI sprijine, la Geneva, un regim care sd respecte mai mult libertatea. Dar Rousseau nu ui ,,fericirea genului uman". Ceea ce este bun la Geneva trebuie s serveascd drept model pentru alte state. Multe pagini conlin criticd necruldtoare a monarhiei, qi nu devin clare decdt dacd

Iiste ralionalismul abstract, cartezian. Totul este dedus

rlrrrtr-un mic mumdr de principii ,,intemeiate pe rafiune" (I, 4). ll()usseau studiazi nu at6t legile, cAt legea in general. El cautd lrrirrcipiile universale ale dreptului public, cele care trebuie sd fie
rrspectate in cetatea ideall. Se recunoaqte aici cititorul lui Platon, drrlor a cdrui influentd asupra lui n-a incetat niciodatd. Aceasti

raportdm la' Franla din vremea sa. Nu vrem s5 afrrm[m cb Rousseau s-ar gdndi la instaurarea unei republici in Franla doctrina sa nu e valabild decdt pentru statele mici. Dar el propun tuturor popoarelor un ideal politic pe care viitorul il va transfonn poate, in realitate. Contractul este o,,carte pentru toate timpurile"r Ne putem intreba, atunci, ce cautd aceastd teorie a une societ[li ideale in opera unui om care trece drept dugmanul oricire societdfi? Discursul asupra inegalitdlii descria nenoroci inevitabild care apasd asupra omului in viala socialS; s-ar pbrea c regretd viafa paqnicd din starea de naturd. $i iatd cd Rou proslSvegte o societate in care omul gi-ar instrdina toate drepturil Unii comentatori Faguet, Ducros etc. l-au invinuit chiar

rrrctodd comportd multe dificultdfi. BunioarS: contractul, in lonceptia lui Rousseau, este sau nu un fapt istoric? Sau are doar un lrrracter pur ideal? Comentatorii au pireri deosebite in aceasti ;rrivinfS, problema nefiind ugor de rezolvat. in manuscrisul din t;(neva, caracterul neistoric al contractului este afirmat destul de
Irrrrpede:

I z

... nu dau in aceastd lucrare decdt o metodd pentru formarea societd{ilor politice, degi in mullimea agregaliilor care existd astdzi sub acest nume nu vor fi existdnd poate nici dou6 care sd se fi format in acelagi fel, gi nici mdcar una care sd fi fost stabilitd dupl modelul celei pe care o propun. Dar eu cercetez dreptul gi rafionalul, gi nu discut despre fapte2.
Spove dani i,

Spovedanii, cartea fX, pag.247 . Yezt Scrisori de pe munte, scrisoarca VI. (P. W. il, pag. 102) qi Dialoguri, III ( IX, pag. 287): ,,Lucrase pentru patria sa qi penhu sbtele mici constih.rite ca gi aceasta''. Scrisoare cdte Rey, 7 noiembrie I 761 .

W, pag. 248. Irlinra veniune a Contractului social , l, 4

(P .

W. I, pag. 462).

28

29

INTRODUCERE

tlrt"*"dtrt
rcconstitnitd cu ajutorul imaginafiei, dar totuqi istorie. Rousseau nurtl cum, in cele dintAi societdli patriarhale, care au constituit viirsta de aur a omenirii, a crescut incetul cu incetul inegalitatea, tlltoritd uzurp[rilor de terenuri, care sunt la originea proprietifii ;r'ivate. Aceasti inegalitate a dus la o stare de rdzboi permanent, rl;iundtor mai ales celor bogafir. Acegtia au imaginat ca mijloc de ,,ciipare intemeierea unui stat, care sd fie, cum s-ar spune, un lrbitru gi sd menlini pacea sociali. De fapt, insd, uzurparea a njrrns un drept irevocabil. Oamenii au triit sub legi imperfecte, ( rrrt: n-au fbcut decAt sd intireasci robia. Desigur, a existat un r'ontract, stabilind o putere legitirni; de altfel, era un contract rlcstul de simplu, care da puterea in mAna unor gefi aleqi de comun ircord. Dar contractul nu era decdt o inqelare a poporului. lncgalitatea qi despotismul se dezvolt6 unul prin altul; particularii ric poffrenesc, in cele din urmd, in egalitatea neantului2. Nu mai t'xist6 atunci dec6t relalii de forf6. Despotismul e r[sturnat printr-o rcvolulie. Locul e liber pentru adevdratul contract. Este inexact sd spui, aga cum face Vaughan, cd ideea de llrogres ii este strdini lui Rousseau. Discursul asupra inegalitdyii, cunl a ar[tat Engels, este o istorie a progresului omenirii iegite din 'ilurea de natur6. Dar acest progres este contradictoriu. Pe misurd ,'c omul se ridicd deasupra animalitAlii, el se afundi in robie qi nonorocire3. in cursul acestei indelungate dezvoltdri, incheierea rrnor contracte mai mult sau mai pugin perfbcte, mai mult sau mai ;lrfin conforme cu principiile rafiunii, logic vorbind, nu apare ca irnposibild. Contractul social poate chiar si fi apdrut in anumite ,iocietlfi: republicile antice, Geneva etc; dar el este qi o posibilitate

in versiunea finald, acest text devine:

Chiar dac6 ele (clauzele contractului) n-au

admise gi recunoscute in mod tacit (I, 6)'

fost,

niciodati enunlate formal, ele sunt peste tot aceleaqi, peste

cu spune pe drept cuvant Vaughan, o incercare de conciliere intre ce

Aceasti nofiune a unei inlelegeri tacite pare a

idealS

fi, dupi

dou[ conceptii

istoricd 9i - in felul acesta mai clar6, cici din numel problema nu devine

ale contractului' D

pasaje se poate trage concluzia cd omul trdiegte in societifi in iontractul social este violat qi care nu au deci nici un fu

legitim: ,,pretutindeni e in lanfuri" (I, 1). Dac[ contractul are un caracter istoric, teoria se izbegte de mare dificultate. La Locke, omul, inci din starea de natur6, e inzestrat cu rafiune qi moralitate; se poate in{elege deci ci incheie contracte. La Rousseau, el este ,,un animal stupid mirginit" (I, 8). Numai trecerea in stare de societate va face din un om. Cum ar putea aceastd fiin{6 grosoland si incheie un pact, nu ur" nici o idee despre ceea ce este o obligafie moral[ vreme "" legea morala ii este inndscutd (vezi teoria congtiinfei Desigur, Profesia di credin1d a unui preot din Savoia),,dar ea este later qi riumai in societate ajunge sa fie conqtienti-'Teoria contractult este deci contradictorie, Si citim cu atenfie partea de la inceput ( 6): pactul este incheiat de oameni ce se afl[ inci in starea naturd; iar pactul se reduce la o formull atdt de abstracti 9i complexi, inc6t mulli comentatori qi-au irosit asupra subtilitatea. Faptul de a fi putut si fie admis6, chiar 9i tacit, c[tre niqte silbatici constituie o minune. Dar, aten(ie! contradicfia este atdt de evidenti incdt e neputinfd ca logicianul Rousseau sd n-o fi observat' Trebuie n ci in prima versiune a Contraclului acest inceput (I' 6) frgureazd. Contrazicerea nu apare inc6, dat fiind cd se neal caracterul istoric al contractului. De ce atunci aceastl schimbare? Dificultatea nu poate fi rezolvata decat printr-un studiu atent Discursului asupra inegatitdlii. Aceasti lucrare are pretenlia de descrie nu un ideal, ci o istorie a omului. Desigur, o i
1n

viitorului. l)ar dac6 aceast[ interpretare estejustS, de ce Rousseau n-a dat ,' cxplicatie mai limpede? Era oare incapabil sd o fac[? Desigur cd
rr
rrrt

Rousseau desparte in mod riguros dreptul de fapt, rrrctodd idealisti asupra cdreia vom mai reveni. Dtscursul asupra

(' Mai intAi,

ttu:galitdlii incerca sd reconstituie faptele, pe cdnd 9.9!rr!9fl_

Discurs asupra inegalitasii,pag. 123
Ei

urmdtoarele.

Ibid. pae 142. lbid. pag.3719.

al

INTRODUCERE ,lrstirrg in Contract doud pdrli: parlea abstracta, care e de inspiralie rrrli ales platopiciand, gi partea concretd (rnai mult de o cincirle), ilr oare sevidegte influenfa lui Montesquieur. Aceste doud p6rfi nr-r
,,c ilcordd intre ele. Cdci, dupd ce a suslinut cd tlu exist6 decdt o ,,rrrgurd formu16 posibi16 a contractului qi ci cea mai micd abatere

Cum s-a produs aceastl schimbare? Nu qtiu! Ce o poate sd fie legitimd? Cred cd pot rdspunde la aceastd intrebare (1,1).

,Nu $tiu"- inseamni cd. Discursul asupra inegalitdlii formu ipoteze. Dar fie ci ele erau adev6ratr:, fte cd erau false, aceasta n
schimbd rrimic din drept, singurul obiect al Contractului social. S-ar putea obiecta c6, in cazul acesta, nimic nu-l obligd sE contractului sdu ideal un caracter semiistoric afunddndu-se aceastd contrazicere. El ar fi putut sd se exprime in felul urmdtor: Existd doud feluri de contracte: contractele reale, fie explicite, fie tacite, care sunt iluzorii g ilegitirne gi stabilesc pretutindeni, in diverse grade, despotismu

(,,pretutindeni e in lanfuri"); contractul ideal, de care oamenii s-au putut uneori apropi dar - cdrui forrnuli o dau eu, Rousseau, abia pentru prima oard a numai el poate sta la baza libertifii. Credem insl cd daci s-ar fi exprimat astfel, Contractul soci, ar fi devenit un manifest, o chemare la acliune. Iar Rousseau n voia aceasta. E,l nu era un revolu{ionar. Nu era cdtugi de pufin u

om de acliune. Grijuliu pentru securitatea sa, igi lua precauliiler. Pe lAngi aceasta, fiind striin in Franfa, se conside obligat prin dreptul ginlilor sd nu afirme nimic care ar fi putut
sd se cread6 cd nu respecti guverndmdntul sub care trdia. In ace timp insd, exista in el o nevoie irezistibili de a striga in gura adevdrul gi de a-i invSla pe oameni secretul fericirii2. C social rez:ultd din aceste nevoi contradictorii. Rousseau se sd prezinte Contractul drept o unnare logicd a Discursului inegalitdpii. Tratat de drept politic, Contractul descrie un ideal; el amestecd uneori idealul cu realul, mascdnd intrucAtva sen revolufionar cu preful unor oarecare imposibilitdfi logice. e Vaughan a susfinut cd din punct de vedere metodologic
Cdnd s-a vdart persecutat dupf, publicarea lui Emil, amanifestato naiv[ mirare. Vezi Spovedanii, IX, pag. 241,pasajul foarte curios in care igi precizeaz[ pozifia.

rl lhce ilegitim, incepe s6 studieze condiliile geografice 9i istorice r ()ilcrete in care trebuie si opereze legiuitorul, bdgind de sealn6, rlrrpi Montesquieu, ci nu toate popoarele sunt coapte pentrLl lrlrcrtate: ,,din natura lucrurilor" poate lua naqtere urrprincipiu care ,,tinde spre servitudine" (II, l1). ,,Libertatea, nefiind un fruct al trluror clirnatelor. nu e la indemina tuturor popoarelor" (III' 8)' Este aici o contrazicere? Da, pelttru cd punctul de plecare este rrlcalist. Rousseau definegte mai intdi un ideal farb legdturd oit r,'rrlitatea, aga c[ ii vine foafte greu, mai tdrzitt, sd se intoarc[ la rt.rrlitate. Dar trebuie sd inlelegem aceastd migcare a gandirii lui, , irlc este constantd la Rousseau. Acelaqi lucru este gi in Entil- Ca It.oretician, el are preterrlia de a defini principiile absolute. Acesta ,' rulul lr-ri deosebit, Dar ii previne pe practicieni cd vor avea de tlcut ut1 efort pentru a adapta idealul la realitate. Vor pdstra din r,leal doar atdta cdt se potriveqte imprejurdrilor2' El insuqi, in lricr.Irile sale politice ulterioare, face concesii. Polonezilor, r orsicanilor el cautd sd le dea cAt mai multd democrafie cu putin!d. I )ilr- iu Polonia el socoteqte c6 rnai trebuie tolerata inc6 qerbia, care rrr putea fi suprimati doar in viitor. Faptul insugi de a da o , orrstitu{ie polOlezilor este o concesie, de vrelne ce contractul nu e Vrrlabil decit pentru statele mici. Rr;usseau defineqte deci idealul ,lcrrrocratic in absolut. lJrtneazd ca legiuitorii si strecoare din el irl rr.rrlitate c6t vor putea mai mult, linAnd seama de necesitalile
rr;r

(r.rrale.

Etatism sau indivitlualism?

Contractul social a fost interpretat in toate sensurile. Unii
Yezi c[rtile a ll-a (7-10) li a III-a (3-8). Dc aceea s-a gi ridicat impotriva pedagogilor care voiau , ,r pc Irnril.
aLr

'

sf, educe

copii reali iutocnui

32

33

INTRODUCERE

v6zut ?n el o teorie etatistd, parte din ei pentru a-l lduda (Vaughan), allii pentru a-l critica. Contractul devine atunci manualul ceh-ri mai ingrozitor despotism (La Harpe, Benjamin Constant, Proudhon, ,'rganism membrele nu au o existenld separatd 9i pentru cd o astfel ,h. concepfie duce la negarea libertilii individuale. Trebuie ca trrrlividul ,,si rimdni tot atdt de liber cdt era gi inainte" (I, 6). El rt'rolvi aceastd problemi prin teoria sa despre voinfa generalS qi
rlosltre lege.

Lamartine, Jules l-emaitre etc.). Mai recent, unii comentatori an relevat toate eforturile lui Rousseau de a fundamenta libertatea (Beaulavon, Derath6). Aceqtia tirid sd nege marea contradiclie pe care mulli critici din veacul XIX au crezut cd au descoperit-o in opera lui Rousseau, intre individualismul primelor doud Discursuri qi etatismnl din Discursul asupra economiei politice sau din Contractul social. Rousseau, cind rafioneazd in probleme politice, nu este un individualistl, mai ales dacd il compardm cu Locke. La acesta din urm6, individul rdmAne liber sd ?ncheie dupd dorinla sa un contract, in scopul de a-qi asigura cdt mai mult cu putin drepturile sale naturale. Statul are un rol redus; el nu contribuie cu nirnic la formarea morali a cetdtenilor. Marele merit al lui Rousseau a fost acela de a fi inteles cd un astfel de contract, i aparenld mai liber, era in realitate un contract de sclavaj, cdci ?i l6sa pe indivizi la cheremul altor indivizi mai puternici, mai bogafi. El nu inlelege incd lupta de clasi (pentru asta va trebui sd ag pAnd la Babeuf, dupd experien{a revolmfiei franceze), dar purtdtorul de cuvdnt al micii burghezii, care se simte nu numai oprirnatd de vechiul regim, ci qi ameninlatd in proprietdlile sal prin dezvoltarea manufacturilor. De asemenea, el este sensibil I exploatarea omului de citre om. Ca toli gAnditorii progresigti di vremea lui, el revendicd libertatea individual6; spre deosebire d mulli allii insd, socoteqte cd aceasta nu poate fi separat[ d egalitate. Pentru ca oamenii sd rdmAnd egali, el nu vede al solulie decAt cedarea tuturor drepturilor naturale in folosu comunitdlii, Sd fie vorba, oare, de o anihilare a individului in fa statr.r I ui? Nicidecum ! Rousseau dezvoltase, in Discursttl asupra econontiei politi o teorie a corpului politic comparat cll un organism viu. El rru reia in mod expres in Contracf, de bund seamd pentru cd intr-

l(ousseau formuleazd astfel ,,marea problemi a politicii": ,,A se gdsi o form[ de guvernF-m6nt care sd pund legea mai
f

in Scrisoare cdtre marchizul de Mirabeau (26 iulie

1767),

omul"l. lar in Manuscrisul din NeufchAtul, el explicd lirrrpede cum libertatea nu poate fi gdsitd decdt in ascultarea ['gilor.
ucsus decdt Egti liber, deqi supus legilor, nu atunci cdnd asculli de un om, pentru cd in accst din urm6 caz asculli de voin{a altuia; ci

atunci cdnd asculli de legi, cf,ci atunci nu asculfi decat de voinla publicd, care este, ln egali mdsurd, a ta qi a oricui. De altfel, un stip6n poate ingddui unuia ceea ce interzice altuia, pe cdtd vreme legea nefdc6nd nici o excepfie, condilia tuturor iste aceeaqi, gi, in consecin!6, nu existd nici stdpdn, nici slugdz.

til ajunge chiar si suslini cd libertatea nu este garantati decdt

Irr nrdsura
rr

in care legile naliunilor au o inflexibilitate egal6 cu cea

lcgilor naturii3.

Astfel, libertatea nu

salvatb dec6t atunci c6nd voinla

lir:cirruia se exprimd in cadrul naliunii prin voinfa generalS, cu alte lrrvinte, atunci c6nd popoir"rl este suveran. ,,Rousseau a crezrfi c[ suveranitatea poporului constituie cea luri sigurd garanfie a drepturilor individuale", spune cdt se poate ,le lrine Derath6. Aceasta e concepfia anticd a libert5tii. IndividLrl rrrr c liber decAt in cetate qi prin cetate. Fdrd cetate nici el nu e

De aceea, cetatea este obiectul unui devotament fdrd rrrrlgini. Dragostea de libeftate, la Rousseau, nu poate fi separatd rlt: patriotism gi de idealuldemocratic.
rrrrrric.

' Individualismul lui Rousseau tlebuie cdutat in Emil gi mai alcs uedinld, precurr gi in scrierile de la sfir'qitul vielii lui. 2
Anumite expresii ins6 o fbc si fie subinleleasi-

in

Pro/eskr

l'. W. II., pag. 160. Citat de l{albwachs ed. Contractului social. I i mi l, caf tea a ll-a, pag. 7 0.

1mg.

97.

34

35

INTRODUCERE
re

rr ---:
ltratl de Rousseau, intre democrafie, aristocra{ie gi rnonarhie. Nu ,' volba aici decAt de forrne de guvenrdm6nt, poporul fiind in toate crrzulile stdpAnul. Aceasta il opune pe Rousseau lLri Montesquieu. I )csignr', din pricina acestui vocabular se creeazd o arrumitl ,,,rrfirzie. Rousseau declari cd democratia este cu neputinfd in stare prrr'f,. Dar cum definegte el acest regim? Este regimul in care toli r clitenii 'igi consacrl tot tirnpul treburilor statului. Purd lrimer6, pe urrc qi el o socotea desigur ca atare. Ne putern intreba, ilnpreurrd lrr Vaughan, dacd Rousseau nu a fficut aceasta dinadins, ca si rrcurce c[r1ile. O defini{ie a democraliei atdt de strdinl de realitate rr ingdduie sd nnrneascS aristocralia ceea ce numim noi democrafie, rrrlicd. r"rn regim in care un anumit numdr de cetdleni, aleqi de cdtrc l)()l)ol', guverneazd iu nurnele lui. in felul acesta, el poate nunri rrristocratie guvemdmdutul Genevei, in care el vedea, in mod 1,,r cpit, o dernocralie in curs de degeuerare. El ;tie cd ar supira pe rrrrrducdtorii Genevei dacd ar spune ci statul lor e o democralie. l\lrri t6rziu, nemaiav6nd nimic de menajat, Rousseau va descrie r onstitlltia Genevei drept o constitulie democraticdr. -fot astfel" cdnd descrie (III, 6) o monarhie reputrlican6, aceasta lrir c sii fie uu camuflaj rnenit si prevind represiunile. E ,, rrrniilcativ faptul cd acest capitol se incheie printr-o viguroasi ,lr:rtribd impotriva monarhiei in general, orice fel de deosebiri fiind
,l;r1c cle o parte.

O teorie democrutica,

Marile principii enunlate in Declaralia drepturilor omului si sllllt libertate, egatitate, suveranitatea potrlorului cetdleanului - in Contractul social. Meritul sdu este de a fi-ridicat deja confinute la un inalt nivel teoretic idealul politic care se n69tea irr piturile cele mai democratice ale burgheziei din veacul al XVIII-lea. in fala despotismului regal apare visul unei societdli in care legea nu va mai i fanteziastdp6nului 9i nu va mai sluji unei paruii restr6nse de privilegia!i. ' Libertate; cand individul igi cedeaza drepturile nu e volba de o cesiune adeviratd, ci de un transfer momentan, pur fictiv, rrrai bine zis cle un schimb. ornul cedeaza drepturile sale naturale, dar primegte de indata drepturile sale civile, rnai limitate, clar mai ,igur", statul pastrand numai drepturile indispensabilc vietii cJnLrnitalii. Legea neavdnd niciodata ca obiect cazurile individuale, nu poate oprima pe nimeni, afard doar de cazul cand

oprimd pe toatd lumea, ceea ce ar fi absurd 9i contradictoriu' ' Egalitate.' toate privilegiile dob:indite prin naqtere dispar' Dar Rousseau gtie prea bine c6 puterea dobandit[ cu ajutorul barrilor va restabili curand inegalitatea civila qi politica. Nu e volba de a desfiinla proprietatea privat6, gi aici el r6rn6ne in cadrtrl ideologiei burgheze,

fiind purtdtorul de cuvant al micilor proprietari, care coniiclerA averea drept condilia independenfei lor. Dar trcbuie

limitatS inegalitatea averilor. corpul politic nu va putea ritmine o republicd, udi"a.,n stat legitirn, dec6t dacl c alcltuit dirr mici proprietari aproape egali intre ei, dacd luxul cste interzis. dacd tomerprl Ei industria vor fi reduse la minimum' O larir agnari inapoiatd va fi cadrul cel mai potrivit pentru cetatea idealir' suveranitatea ltoporuluj: Rousseau e departe de a fi cel dintai care a suslinut cd poporul este la origirrea suveranit6lii. Dar inaintea lui se admitea c6 poporul poate sd-qi instrdineze drepturile, Clontractul aratd cd Lrn astfbl de abandorr trrt este legitim. Este valabil numai regimul itr care poporul exercitd suveranitatea, adici regirnul democratic. Nr-r trebr"rie sd ne l5s6m r6t6ci!i de cleosebirea tradi{ionald,
36

Zelul s5u denrocratic este atdt de sever incAt respinge categoric fel de regim reprezentativ (III. 15). $i n-ar trebui sd-l , r'rrcliilnltlm: capito[Lrl ac:esta ne pare a fi unul dintre cele rnai ;r;rllrrrrzirtoare ale c6r{ii. CAndirea lui Rousseau se intenteiazd,, nai rrrrrlt decdt s-ar pil'ea, pe experienla istoriei. CetAfile antice, cdtre ,;rrc incIind inima sa, t]-au cunoscut regimul reprezerrtativ. lar r ie rrrplele uroderne pe care le poate studia ii par suficiente pentru ,r eondamua sisternr,rl. Statele Generale din veacul al XVI-lea nu rr'lrlczeutau poporul, ci o aristocrafie de nobili qi burghezi. Exist6. rrr special, parlamentul englez, atdt de adrnirat de alli filosofi t N1ontesquier.r). Rousseau uu ignoreazi ingrozitoarea corup{ie ,'lcctorald care domneqte in Anglia. El gtie cd parlamentul lrrvcrneazl acolo in numele aristocrafiei. $i, cu toatd trecerea
,,ricer
,\icrisori de pe

nante,Yl| (l'. W., p. 209-227)9i VII (ibidem, pa1.230,237), 37

INTRODUCERE

* "_
,'r tllittea

Inqrynrhsfes ,,Con
lui, aratd c5:
Statul nu este nioiclecum o putere impusd societdlii dinafardl el este, dimotrivd, un produs al societd{ii ajunse la o anurnit6 ffeaptd de dezvoltare'.

tirnpului, critica sa r6m6ne incd actual6: ea condamnl republicile burgheze in mdsura in care dictatura clasei diriguitoare se camufleazd sub aparenfe democratice. Rousseau prevede, in limbajul sdu incl abstract, ci banii vor corupe pe reprezentanfii
poporr"rlui.

Dar a respinge regimul reprezentativ inseamnd a nega posibilitatea democrafiei in statele mari; Rousseau ajunge la un impasl. Tot astfel se intAmpld 9i cdnd condamnd partidele ca fiind de naturd sd indbuge exprimarea voinfei generale. $i aici, istoria timpului sdu aratd cd numai clasele superioare sunt in stare sd se organizeze'. adundri ale nobilimii, ale clerului, ale burgheziei ordgenegti etc. Pentru Rousseau, cine spune partid spune partid aristocratic. El nu poate concepe formarea unui mare partid democratic, aga cum au fost mai tdrziujacobinii. in ceea ce ne privegte, noi qtim cd poporul nu poate s6-gi faci ascultatd voinla decdt organizdndu-se intr-un partid; in ziua de azi, atacurile irnpotriva existenfei partidelor vin din partea dugmanilor democrafiei. Tezele lui Rousseau s-au intors impotriva propriLrlui sdu ideal. $i nu numai in acest punct.
O operd idealistd gi utopicd

Statul se nagte deci din realitate; nu este produsul raliunii, in felul acesta, contradicfiile in Rousseau suttt rezolvate. Fondarea statului nu mai are ' iu c se zbate nrrrric rniraculos. R.ousseau ?pi ddduse qi el seanla de aceste
rczrrltatnl unei decizii arbitrare"
,

',rrtt'adic{ii.
Fentru ca un popor care abia se na$te sA- poatd gusta maximele sbndtoase ale politicii pi sd urmeze regulile fundamentale ale rafiunii de stat, ar trebui ca et'ectul sE poatd deveni cauz6; ca spiritul social, care trebuie s6 fie opera institufiei, sdprezideze la crearea inslqi a acestei institulii; ca qi oamenii sd fie, inainte de a exista legi, ceea ce trebuie s6 ajungd sE fie datoritl legilor

(t,7).
Ca sd iasd din aceste contradic{ii, el recurge la legiuitorul cel rrrfc|ept, care intruchipeaz6. raliunea. Petttru democratul Rousseau l){ )l)orul poate s6-gi rezolve singur problemele: dupd cum Descartes
r,;urclea cd bunul sirn! e lucrul cel rnai bine impdrfit tuturor, el ',()cotegte cd .,?ntr*o adeviratd democrafie" totul este ,,egal, atdt

filosofii din veacul al XVIII-lea, dintre care cei mai inaintali au fost materialigti in modul de a concepe natura, au rdmas idealigti in felul de a vedea istoria gi societatea. Din acest punct de vedere, Contractul social, operd tipic idealist6, aparfine pe deplin vremii sale. ins6gi notiunea de contract social este pur idealistS. Ea presupnne cd statul a fost intemeiat printr-un act voluntar al tuturor membrilor unei societ5li, in cdutarea unei solufii rationale a dificultalilor inererrte stdrii de natur6. Marxismul a indepdrtat definitiv, ca depdgite, asemenea
Se qtie cd

lrrirr moravuri gi prin talente, odt gi prin maxime qi averi"

llclede c[ cornpatriolii

rr:rlrrcd

0V,8). in republicd, sunt in stare si la tdcere pe cei mai abili dintre demagogi (IV, 1). Dar el
sdi, trdind

,lrspretuiegte popoarele care s-au obignuit cu oprimarea, care nu atl ,lr,prinderea libertdlii. Acestea sunt copii ugor de ingelat. $i iatb cd li,t:lvtiti civil tn Frttnlu (ed. a 3-4 1891, cu o preiali de Engels) ale lui
I

Marx,

concepfii. Nu putem expune aici, in ansamblul ei, teoria marxist6 a statului2. E de ajuns si semnaldm cI Engels, pentru a explica

Si Arigirtea familiei a proprietdlii private Ei a statulwi ale lui Engels. Iiaptul , ,,cntial care a permis prcoizuea acestei teorii a !7.rst Comuna din Faris. Nici un cel'cetltor' I rtt

Dillxring

' 2

Mamt va fi cel care va vedea soluli4 celdnd ca poporul s[ aib6 dreptut cle a rcvoca pe un reprezentant infidel. Vezi Marat Texte alese (Les Classiques du peuple), pa1 42. Ea s-a tbrmat in mod progrcsiv, dela Manifestul comunist (i848) p6nth cartea lui

Lenin Statul Si revolulia (1917), trecdnd prin

i8

Brumar

al lui Ludovic

Bonaparte,

rrrr trroate azi sd traleze in mocl serios teol'ia statului fhr{ sd find seama de aportul rrr,rlxismului. De aceea este de mirare cd Derathd, in bibliografia sa (lucrarea citath) nici rrrr,l mentioneazi rnicar pe Lenin cAnd se refbri la lucr[rile generale privitoae la aceastit 1,r,rlrlcmi. Llapitolul rlespre,r1or, in Pri.ncqtiile /undamentale ale flasofei, iie Politzer', It,'r;sc;ii Caveing (Ectitions sociales) poate constilui o excelentl inificre. C)riginea lamiliei, a proprietllii private Ei a statului (Ed. P.M.R., 195U, pag. 179).

'

38

39

INTRODUCERE

Itousseau se pomenegte in acest punct de acord cu ,,coteri holbachiand", pe care o detest6. Pentru ei filosofia trebuie s lucreze spre fericirea poporului, care nu poate avea singur grija el i'sugi, dat fiind cd e lipsit de lumini. in teoria tegiuitoru gi.sim, dac[ nu dispre! pentru popor, in tot cazul pesimism c privire la posibilitdfile lui.
inleleplii care vor
a lui, nu vor putea sd vorbeascE vulgului pe limba lor

Arr existat socibtlli {ird stat. $i vor mai exista gi altele. Dar in .'r rr'(' societate impdrlitd in clase, statul permite clasei dominante uii rul)und legea sa celorlalte clase. $i aceasta dezvdluie neputinfa r!nr rci contractului de a descrie realitatea. Teoria voinlei generale
rrrir';t'lrcazd lupta de clasd.

lrrrrlilroziei ca sd
|r''nr't
it

in loc

fi inlelegi (I, 7).

De aceea legiuitorul va face apel la artificiile religiei: el in poporul spre binele lui. Iatd panta fatald pe care poate alur orice teorie politicd idealistd. Ea nu poate fi demociaticd p6n6 I capdt. Ea nu poate fi nici deplin optirnisti. Existd mult pesirnisrn i; Contractul social. C)rice societate dreaptd care se nagte line miracol: ,,ar trebui zei ca sd dea legi oarnenilor', (I, 7). Stabilirea libertdfii civile nu igi are originea, dupdcontract,i evolulia societifii insagi. Din acest punct de vedere e un pas inap< fafd de Discur.sul asuprq inegalitdtii. Ra{iunea, cobordte din este cea care impune libertatea. Dupd care, totul urnreazd degenera. S-ar pdrea ca existd in istorie rare zvdcniri popu care nu se repetb la acelagi popor gi care sunt stir-nulate pri actiunea oamenilor mari. Atunci este intemeiat un stat repLrblicar Apoi interesele egoiste ili reiau neincetata lor u"iir,,.," subminare; guverndmintele incalcd drepturile sLrveralrului despotismul revine in mod inevitabil. Voltaire gi enciclopedigtii, degi idealiqti in materie sociald, crezut cu pasiune in progres, in rdspdndirea progresivi a rafiunii
dar aceasta nu constituie decdt un generos act de incredere. N,,,ou o teorie politicd materialistd poate fi optimistd in rnod co'sec pentru cd ea se sprijind pe date gtiinfifice.

decAt expresia interesului general: ,,Ceea ce voinla nu este at6t numdrul voturilor, cAt interesul r nrillrn care le uneqte"(Il,4). Sc qtie cd burghezia folosegte aceastd notiune ingelitoare a rrrtllcsului general ca s[ slujeascd, de fapt, interesele sale de clasd. ',r,rtrrl burghez slujegte burgheziei, dar niciodatl in mod deschis. El I'rt'lirrde cd face sI predomine interesul general. Astfel reugegte sd trriclc pdturile mai pufin congtiente ale oamenilor mr.rncii. CAnd llilqrsssa11 snsline cd legea nu are in vedere decAt problemele p,,rrt'r'ale, nr-r pofi sd nu fi izbit de caracterul abstract al acestei trrrrii. Aproape toate legile lintesc neapdrat o anumitS categorie ,:"r'irrlI. Legile asupra comerlului privesc in primul r6nd pe ,,'rrrcrcianli. Chiar gi legile cele mai generale igi au rolul lor de 1r' irl in lupta de clasi. De pild6, intr-o lege asupra impozitelor,
s,,'rrt'r'alizeazd

l5 nLl e

ii

Mai mult incd, ea a slujit mai tdrziu

inqele pe muncitori. incd la Rousseau, voinla

sxploatatoare cautd sd apese asupra celor exploatafi. Acegtia, lor, pot s5 obfind unele avantaje. Legea, expresia voinlei lrrsci dominante, este stabiliti in funclie de raportul de for{e in ' lrrplir dintre clase. ()ontractul social demonstreazdmai bine decAt orice altd operd '
lrrsir
pr

rrr lupta

rvintele lui Engels:

Domnia ra{iunii
burghezieir.

nu era altceva decdt domnia idealizatd

Astfel, marxismul a demonstrat cd:

Statul este un organism de dominalie de clas6, un organ asuprire a unei clase de c6tre altd clasdr.

o societate democratici intemeiatd pe raliune: tezele la a cdror popularizare ,,,rrtribuise Rousseau gi le-a utilizat in profitul sdu exclusiv. Se
Itousseau visa

l,rrrghezia

a reluat cateva din

.tre. de pildd, cum neincrederea fa!6 de orice partid sau asociafie

lr,rrliculari
1

servit pentru a justifica interzicerea asocialiilor

pag.. 22).

rrrrrrrcitoregti (legea Le Chapelier), organizaliile burgheze nefiind

Lenin, Stcltlil

,i Revolutia (vezil,enin, Opere, vol. 25 E.p.L. p. lg54,pag. 40

3g

l).

nti-Dihring (Ed. P.M.R. 1952,

4l

INTRODUCERE

_"
gr.rrcr.ale este

trt"*"dt"t", ,,C"rt,
tot. Glasul voinfei

st6njenite prin astfel de interdicfii. Existd ceva tragic in soa Contractului social, cu atAt mai mult cu c6t Rousseau presirn prirnejdia. El qtia cd marele pericol ce ameninla democralia puterea banului. Dar societatea din vremea sa nu-i putea s decit remedii utopice: nivelarea claselor; a face astfel incit si fie nici siraci, nici bogafi. Potrivit concepfiilor lui, democralia putea dSinui decdt intr-o societate patriarhald: teoria sa asu legii, atdt de abstractd, nu-Ei gdsegte o oarecare aparenld justificare dec6t lntr-o societate ?n care diviziunea muncii este il foarte restrAnsd. Toate tezele lui duc la o atitudine osti progresului. Agadar, sunt utopice, nu opereazd cu realitdli. incearcb sd rezolve o rllare contradiclie a gdndirii bu hdrluitd intre individualism -- necesar libeftalii de intreprindere care e cimentul marilor natiuni ce fotmeazd cad civism necesar dezvoltdrii capitalismului. Dar Rousseau desco aceasti solufie dincolo de realitate. Nirnic nu aratl aceasta limpede decdt dragostea sa pentru statele mici, care sunt si punct posibil de aplicare a teoriilor sale. El incercase sd scape aceastl fatalitate schit6nd o teorie fatalist6. Avea itr confederafii ale statelor rnici, care, unindu-se, ar fi ajuns destul puternice pentru a rezista celor mari, pbstrAndu-gi in acelagi ti suvera4itatea. Dar trebuia sd intdmpine noi dificul suveranitatea se poate oare impdca cu necesitatea r,rnei comune? E sernnificativ faptul cd Rousseau a renunlat la
parte a operei sale.

Arrr v[zut cum pesimismul se ivegte de peste

Religia civild

Nu putem emite decdt ipoteze asupra motivelor ce I detenninat de Rousseau sd adauge in ultimLtl moment capi despre religia civilS, pe carc n-a reuEit sd-l integrei:e ilt ansatn desfbgur"irii lucrdrii sale. Plasat la sf'drgitul clr(ii, capitolu! a pe neagleptate, dupl capritolele despre l{;ina, carc par a fi aplit: unor principlii la un caz collcret. Poatc ci la in"rp;;i el dorise p6streze operei sale un caracter pur ra{ional. Iltnalt, Iird nrci ' apel la religie, situdndu-se exact pe aceeagi pozilie ca gi vechii amici, filosofii. Dar cetatea lui ideal5 ii apare grozav de fiagi
,o
42

invariabil inabuqit de ce,l al intereselor individuale. A ,1,,r'i o societate patriarhald este un deziderat neputincios. Unde sI llt'gdsitd forla care va str6nge indeajuns relaliile sociale? l(ousseau gdseqte religia. c Aceasta este ipoteza lui Schinz, 9i o socotim valabilS, ;rrt'cizAnd totugi c[ Rousseau n-a improvizat in ultimul moment rrt t:rrstd teorie a religiei civile. El a reluat o veche tezd pe care o rrr;ri clezvoltase in faimoasa Scrisoare cdtre Voltaire despre ltrtn,idenld (18 august 1756)1. S-a remarcat, de altfel cu multd rlrcptate, cd la urma urmei acest apel la religie nu contrazicea irrrsatnblul operei. CAnd Rousseau descoper[ in om un simJ rrrrrirscut al obligaliei morale, simf pe care societatea il face si fie r.nptient, aceastd tezd idealistd se transformd foarte ugor intr-o tczi religioas62. Dup[ pirerea noastr[ deci, contraztcerea nu este in Contractul tlt'isl. Ea este intre Contract Si Profesia de credinld a unui preot ,lin Savoia. Cel dint6i prosldveqte religia cetdleanului; cealaltd rcligia omului. Preotul din Savoia are o religie cu totul ,,cutimentald, cea mai individualisti cu putin{d. El igi proclamb in nrod expres legdtura cu Evanghelia, pundnd pe om in contact cu l)urnnezeu prin congtiinld. Dar Contractul considerl acest fel de rr:ligie ca fiind cea mai antisociald din toate: ea line seama, itr ;rrtlivid, de calitatea sa de om, dar nu line deloc seama de cetifean. $i cAti vigoare in paginile in care se aratd cd un bun cregtin este un rriu patriot! S-au frcut adevirate minuni de virtuozitate pentru a rezolva aceast[ contradictie. Dar ele nu sunt convingdtoare. Socotim cd Rousseau teoreticianul politic nu s-a putut pune de ncord cu Rousseau moralistul. E marea contradicfie dintre irrdividualism gi civismul burghez, pe care o regisim 9i pe plan r cligios. Asupra confinutului insugi al capitolului, sunt multe obiectii de lircr-rt. Vaughan observ6, nu ftri dreptate, ci religia civild acord[ rrn premiu ipocriziei. Si admitem o clipd c6, a9a cum susline l{ousseau, ateul este, in mod necesar, complet lipsit de orice
Vezi extrase din aceasHi scrisoare in P. W. II, pag 163- I 65. Vezi II, 6: ,,Orice dreptate vine de la Dumnezeu..."

43

INTRODUCERE

socitrl"

moralitate; in cazul acesta nirnic nu-l va impiedica s5-gi afigeze respectul fa!5 de dogme, de care in sinea lui iqi bate joc. Iar dacd existd un ateu virtuos, cum e Wolmar in Noua Heloise, acesta va fi dat afard din cetate. Dar lucrul cel rnai grav este intoleranla. in tirnp ce strlduinla de a salva libertatea individuald este evident6 in tot restul Contractului social, descoperim dintr-o datd in Rousseau r,rn disci;:ol al lui Hobbes, care d[ statului dreptul de a forla con;tiin{ele. l)esigur, el a cdutat sd scape de aceastl invinuire:
Supugii nu au deci a da socoteald suveranului de opiniile lor', decdt in mdsura in care aceste opinii privesc corrunitatea.

-,

trlilrrrlistul este pentru toleranld, dar neag6 aceastd virtute ateilor fi rrrrlrlrrrrti, intocmai ca qi bigolilol'' ca 9i cum aceste categorii ar ca qi cum ,,coteria 1,,,,t l)e acelaEi plan irr vechiul regim, lrr,llrrrchiand,'ar fi avut dorinla gi putinla s6 trimita pe cineva pe

tilt, lrl

El incearcd deci sd deosebeascb in credinfele religioase domeniile irrdividLralului gi socialului. Dar cine va fi cel chemat sb jLrdece aceastl deosebire? Suveranul. Desigur cd el ar putea spune c6, la urma urmei. suvelanul uu e altcineva decAt eu insumi. f)e fapt nu sc vede ce ar putea impiedica majoritatea sd asupreasc[ minoritatea in materie de credin!6. Mai mult inc5, Rousseau face gi dovada cd aceastl asuprire va avea loc: ateul este pedepsit cr.r lnoartea daci nLr-gi tine jLrrdmdntul de a respecta dogmele! E lesne de inleles minia filosofilor cdnd s-au vdzLrt tratali in felul acesta. $i iata inci ur-r mister: Rousseau, care lbgddr-riegte moartea ateilor, s-a declarat el insuqi a fi cel mai tolerant dintre oameni:
in afari
de mine, nu l-am cunoscut decit pe el (pe prietenul sdu Altuna) ca tolerant, de c6nd exist.r

tinde sa creeze un al treilea partid, intre biseric6 9i logic6' lr,rle r ialism. $i teoreticianul politic, antrenat de propria lui t'noartea atAt impotriva unora, cit 9i a rrr;rrrrricqte pedeapsa cLl in epoca rilt,,fitrr. Acest fapt ne surprinde astdzi. Da[ s6 nu r,rit6m ci in veacul al XVll-lea, r,,,'uctiv6 toleranla era o idee cu tot'l nou6. \lrlr,,u qi Locke refuzau libertatea de gdndire atdt catolicilor, cat 9i lllrlor'. PAni qi Spinoza accepta ca statul sd poatd pretinde tr,.trrr.uia dintre membrii sdi un conformistn religios. In plin secol \t\. llegel va mai socoti ca toli membrii statului trebuie s6 ,r,,iil(in6 iceleiagi religii. Este spre cinstea lui Montesquieu, a lui \l,,lr,rir.e, a enciclopedigtilor faptul de a fi proclamat fdtd ezital'e ch lrr.(.iu.c e liber si creadd sau nu 9i c[ nimeni nu are dreptul sd se prrscc;Llte pe cineva din pricina credinlei lui' Or, Rousseau l,rtrreazd ir, afara acestui curent progresist, pentru c6, in fond, el n-a r, ulit niciodatd sd separe in mod clar morala de religie, spre ,l,.,,rc,bire de straduinla constantS a intregului secol XVlIl, de la Ir;rylc la Diderot. Se gtie, de altfel, prea bine c5 aceastd inv[faturI E de ,r nilrtcrialigtilor din veacul al XVtII-lea n-a pdtruns peste tot. de stat irililrs, pentru a ne couvinge. si citim discursurile oamenilor
ir

Sd fie purl l[uddrogenie? Nu, desigur, cu toatd evidenta

nedreptate. Se poate citi in Noua Heloise.
Dacf, aq fi magistrat gi dacd legea ar prevedea pedeapsa cu moaftea impotriva ateilor, aq incepe prin a arde pe rug ca atare pe oricine ar veni sd denunfe pe altul drept ateu.2

$i de data aceasta politicianul gi moralistul

se

impaci cu greu.

' '

SpovedaniiVll,p.204.

V. 5 (in nota) Opere lV, p. 413. Trebuie instr sE $nem seama de dorinfa unei explim[ri sh{lucitoare, in iiaira: ,,Ag incepe prin a arde pe rug..."
44

Cu toate acestea, capitolul despre religia civild are o mare rrrrportanfd istorica. Puline texte expun cu atata sinceritate rolul teoreticienii 1,,,iili" Si social al religiei. i' aceastd privin!6, prelioase. Dar ei se feresc i,rrruheziei au putut sd tragd din el leclii r il illore grijl s6-l citeze, pentru c5 el rnai confine Ei altceva. ca fiind o putere f trscrica caiolic[ e dati in vileag aici ,,,srrropolit6t. in momentul cAnd irrcep sd se formeze marile na{iuli ,,r,,r.lerne, Rousseatt, scriind un manual al patriotismului' ,lt.rlonstreaza cu o for!6 extraordinarl c6 aceasta putere este prin Iilrlura ei ostil6 patriei. El proclama, pe plan teoretic, necesitatea ca ierarhiei bisericii 1'rrlr.iotii sa duia o lupti nafional6 irnpctriva ;,)rrane. Istoria, de Ia Revoluliq francez1 pdna in zilele noastre, a

r:trrriCan i.

'

Oosrnopolita penhu cA e feudala prin originile sale'

45

INTRODUCERE

confirmat de sute de ori aceastE pdtrunzdtoare viziune.

Influenfa Contractului social

Daniel Mornet a susfinut pdrerea cd, Contractul social trec aproape nebdgat in seamd pdni la Revolufia francezd. Cerr cinci sute de cataloage de biblioteci din acea vreme, n_a Contractul dec6t de doud ori. De unde gi teza ru, lu"rur"u ul", din negura uitirii dato'itd Revoru{iei franceze, la a cdrei pregdti co'tribuit' Argumentur se pare foarte gubieol

Lanlurile sclaviei .lean-Paul Marat (1774>. Influenla ContractultLi e atdt de prrlr:r'rriob, incAt pagini intregi nu sunt altceva decdt o dezvoltare, 'l( irltl'el strdlucitd, a tezelor lui Rousseau. intr-un singur punct lvlrrlat se indepdrteazd de maestrul sdu: pentru el, cea mai mare rrt'rri)r'ocire care poate lovi un stat liber este atunci c6nd nu existi ,rrt i cliscufii publice, nici frdm6ntarc, nici partide. intoate celelalte 1,r ivirrfe, Marat urrneazd doctrina Contrachtlui, pusi mai presus de

r ''trrtractulpN-am putut face dec6t un sondaj, cu

,lr'

r-a

Desigur, 'ici Contractul a avut mult mai pujini dec celelalte lucriri ale lLri Rousseau. Avem in aceastd privin "ititori mdrturia lui Sdbastien Mercier.

presupunenl cd un cercetdtor ar exanrina cinci sute de cataloage biblioteci din imperiur ,tarist dinainte de 1905. De c6te oii uu-gi capitalul lui Marx? E probabir cd cifra n-ar fi prea ridicatd. Ai oare indreptdlit cercetdtorur trag6 concruzia c6 aceastd ruc n-a exercitat o influenld in pregatirea Revolu{iei ruse?

ni

rrr:rnilestd

icc discufie. Totuqi, temperamentul sdu de revolulionar se in minuliozitatea cu care studiazd diferitele mijloace l,losite de guverndrnint.: pentru a indbugi libertatea.' Aceeagi lrrlclitate fafa de Rousseau apare qi in Planul de legislayie
'r

si

Contra.ctu.l

lucrdrile

lui

.social era pe vremuri cea mai putin cititd din

Rousseau.

invali pe dinafarlr.

Astizi, tofi ceti(enii

ii

studiazi

gi

aprilie 1762. Dar . Dacd influenfa unei lucriri nu se mdsoard mecanic dupn tiraj ei' Contractul ar fi trecut neobservat, ne intrebim mai inl pentru ce ar fi dezldnluit impotriva sa fulgerele guvernamentale, apoi, de ce i s-ar fi cerut autorului, din partea a doua pri diferi alcdtuirea unei constitufii, frr6 a mai vorbi a" a".""r"fii ii Geneva care au recurs la el. Din pdcate, nu existd nici un_studi aprof,ndat in aceastd privi'fi. Daieste normar s6 gdndim ci mu din cei care unnau s6 joace un ror diriguitor in revilglie studiase
Jean-Jacques Rousseau consitlerat ca unul dintre principalii autori Revohgeifranceze. (2 vol.), pzu.is 1791, vol. ll, pag. 99_100 (citat in p W, if, p.g. iZl.

Rousseau nu socotise cd ar putea avea mulli cititori. ,,Mater ingratd... potrivitd pentru pufini cititori,'. ii scrie el lui Rey la

r'ininald (1778) al lui Marat. 2 ln timpul Revoluliei, influenla Contractulul nu poate fi negat5, r rr toato cd F'aguet a minimalizat acliunea filosofilor asupra ( vcnimentelor revolu{ionare.3 Caietele din 1789 poarti deja pecetea Contractuluf , dovaddcd lrrt:rai'ea era inci de pe atunci destul de larg rdspinditd. Ediliile, in .rrrii urmdtori, se vor inmulfi. Bibliografia lui Senelier semnaleazd 'li de ediliiintre 1789 qi 1799, cu un maximum de 6 edilii in 1792. lrrlirrenfa Contractului se exercitd deci in toate stadiile revolu{iei, ,riiul)ra Lrnor oameni din toate partidele. Prestigiul lui e atdt de rrrrrle, irrcit aristocra{ii incearc6 sd-l foloseascd in favoarea lor; urr Rousseau aristocrat 1';urr{Iet anonim dln 1790 - incearci s6-l rrrlegimenteze pe Rousseau- printre duqmanii Revolufiei; iar t6nirul t lrateaubriand, in Eseu asupra revoluliilor (1797), va incerca sd ,lt;rnonstreze cd. Rousseau a condamnat anticipat Teroarea. Cu atdt rrrai mult, revolufionarii de toate nuanlele Brissot, d-na Roland, I'rr pAni qi cei mai suspecfi, precum Mirabeau citeazd ('outractul cu tot atAta respect vddit ca gi Robespierre. Abia in '/94, Convenlia avea | si tra.nsfere cenuga lui Rousseau la Panteon, rl;rr Constitnanlii ii instalaserd deja bustul in sala lor de gedinle, cu
, din aceasli lucrae in Marat: Texte alese (ks Cla-ssiques du peuple). tJn autol contemporan, Mallet du Pan, afirmf, c[ l-a auzit pe Marat, in 1788, citind , , rrrrcrrl6nd Contractul, pe promerradele publice, in aplauzele unui auditoriu entuziast. l)olitica comparatd a lui fulontesquieu, Voltoire Si Rousseau, pag. 280. Vczi L. Calren: Rotsseauqi llevoluliafrataezd,inReyae de Paris, 15 iunie 1912.
Y ezi exfiase

'

gi

'^ ?r:r:

46

41

INTRODUCERE

un exemplar al contractului pe soclur. Este deci simplist s6 se afirme cr Montesquieu a fost marele inspirator al constituanfilor, iar Rousseau al Convenlionalilor. De fapt, Declarayia drepturilor omului conline citate aproape textuale din contracl.' ,,oamenii se nasc qi r[m6n liberi gi egali,, (art. l); ,,principiul oricdrei suveranitdti rezidd, esenlialme*ie i' natiuue" (ar-t. I[); ,,legea este expresia voinfei generale;. (art. VI). ConstituJia din 1791 a fost inf6ligatd, la vremea ei, drept o aplicare a ideilor lui Rousseau. contractul social, iatd mina fecundd din care reprezentantii nogtri au scos materialele marii ope'e a constitufiei, care a ajuns acum la apogeul2... iar constitlrtia civila a clerului poarti p""""t"u capitolului despre religia civilii. c' toate acestea, atunci c6nd tratdm despre i'fluenta filosofilor, trebuie sd bdgdm bine de seamd s6 nu cidem intr-o interpretare idealistd a istoriei. Tezere lor n-alr determinat evenirnentele; ele au degteptat congtiinfele qi au pus la indern6'I idei, un limbaj pe care revolutionarii r-au utilizat potrivit nevoilor luptei de clasd in care erau angajafi. un studiu apiofundat privitor la influenta lui Rousseau asupra Revolufiei este i'ci ceva care abia trebuie idcut. Existd totuqi impresia cd influenla lui asupra constituan{ilor a rdmas destLrl de superficial[, cu toaie omagiile lor emfatice. Ei alr inscris, desigur, principiile democraliei in Declaralia drepturilor, dar, ca br.rrghezi ingrijorafi i'c6 de pe atunci ir fafu revendicirilor populare, le-au ?nconjurat de rezerve prudente. luand inapoi cu o mdrrd ceea ce acordaserd cu cealaltd. corrstitulia din 1791, deosebind dou6 categorii de cetdlerri activi gi pasivi, dupd averea lor este cu totul potrivnic[ spiritrrlui contractului social, ale cdrui formule erau citate cu
vczi in Monglond: preromantismur francez vol. II, pag. 56 gi urmltoa*re, numeroasc laple care dovedesc populalitatea lui Rousseau in iimpul Revoluliei. l,a 2l decemblie 1790, Bartrc obtine votarca Lrnui clscrct al constihrantei, prin care -l.hdr.bre I-evasseur'. vdduva lui Rousseau, va primi o pensie pe sein')a statului. Salonul clin I79l abr-rndl in bustuli 5i poffrete ale lui Rousseau. Se tipdresc jocuri de cdr-ti in care rigile ssnt inlocuite cu portte ale filosofului. La teahc se joaca epiioade romantpte oln viaia tui. in i 791 . la Colegiul Frantei, abatele coumand come'teazr co ntractul social etc. S. Mercicr: Iucrarea citatd II, 307 (citatin p. w. ll,pag, l7). Vezi gi Beaulavon: ed. Contructului social, pag. 83.

citre Constituanfi. Mai profundd a fost influenia lui asupra Convenlionalilor. Dar '3i ci au folosit Contractul potrivit nevoilor lor de paftid. Astfel, in Irrrrpul procesului lui Ludovic al XVI-lea, Girondinii incearcl sd-l 'irrlveze pe rege cerdnd Convenliei si supun[ verdictul s6u unei rrrtilicdri populare, in numele caracterului inalienabil gi indivizibil ll suveranitdlii nafionale. Iar Montagnarzii sunt cei care pun in ,liscutie aceste principii ale Conffactului sociol. Dar cel mai important este sd gtim in ce mdsurd Contractul i-a rrrspirat pe organizatorii guvernimdntului revolufionar gi ai Terorii. A fost negat[ orice influenfi a lui Rousseau asupra r:vcnimentelor din aceasti perioadir: Rousseau n-avea nimic in r'()nlun cu blutorii de sdnge care au fost Jacobinii; era un om lrliind qi paqnic etc. Sd trecem peste aceste naivitali. $i invers, ar fi ,' copildrie si credem cd tofi revolufionarii au risfoit Contractul trrcial penlru a gdsi in el principiile Terorii. Robespierre ne nvertizeaz\, foarte lirnpede in acest sens:
vcrrcra{ie de Teoria guverndmdntului revolulionar este tot atat de noud ca gi revolu{ia care i-a dat nagtere. Nu trebuie s-o cduta{i in car.tile

scriitorilor politici care nu au prevlzut aceasta revolulie2.

aprobat sau nu l cloarea: intrebarea e absolut zadarnicd. De asemenea, nu are nici irr rost si cbutdm in opera lui o condamnare anticipatd a p,uverndmAntului. Lui Rousseau, personal, ii era frici de revolulii:
Genevezi, dacd e cu putin{[, redevenili liberi; dar mai bine rirndnefi sclavi, dec6t si ajunge{i paricizil.

Sd nu ne intrebdur dacd Rousseau ar

fi

Dar preferinfele sentimentale ale lui Rousseau sunt una, iar lrrincipiile revolulionare ale gdndirii lui politice sunt cu totul
rr

ltceva.

Unii

aLr

vrut sd vadd o condamnare a Terorii in acest pasaj din

Rousseau Si Revoluliafrancezd. Paris 1909. Edm6 Champion: Discursul din 5 Niv6se, anul II. Scrisori de la munte. VII, in P. W. Il, pag. 245. Este de notat faptd cA aceasli ciu e se gLsegte in manuscrisul din Neufchitel, n-a fost men[inutii in edilia publicatli.

' ' '

ll

li"z\

48

49

.--D iscurs

TNTRODUCERE

Influenla,,Contractului socisl" ,lrrritate ideile asupra religiei (18 floreal, anul II) se referi in mod Frplcs la Rousseau. Saint-Just se cdlduzegte, in acfiunea sa, dupb lrrrrrcipiile teoretice pe care le gisegte in Contract. El considerS, ca pl ltoussau, cd numai institufiile bune pot forma un popor demn rlc, libertatel. Proiectul sdu de constitulie, pe- care il opune lrr,rioctului lui Condorcet, cauti sd aplice, in lumina invlfdmintelor it'vtrlu{iei, principiile Contractulur. Ca gi Rousseau, el gdndegte cb elrilitul public nu se va corupe dacd se va reuqi sd se facl astfel Irrr'lit in societate si nu existe nici bogafi, nici siraci; legile din Vrrrtdse, pe care Saint-Just le pregdtegte impreund cu Robespierre,
irrt

asupra economie ; politice :

Dacd se crede cA ii este ingdduit Guverndmdntului s6 sacr.ifice un nevinovat pentru salvarea mullimii, eu consider aceasti maximd drept una dintre cele mai execrabile pe care le-a

inventat vreodati tirania, cea mai fals6 din cate se pot sus{ine, cea mai primejciioasd din c6te se pot admite gi cea rnai direct opusd legilor fundamentale ale societAtiir.

trebuie jertfit un nevinovat? Care dintre ei n-ar fi putut subscrie la aceastd declaralie inainte de revolufle? Nirneni nu prevdzuse cd, pentru a fi salvatd, revolntia_ va fi silitd s6 recurgd la teroare; Rousseau protesteaze aici numai contra teoriei rafiunii de stat, at6t de scumpi despofilor. Nrr{iunea de salvare public[ nu putea fi prea clard in ochii filosofilor sr,rb vechiul regim2.

Dar care dintre conducdtorii Jacobinilor a spus vreodatd cd

r:lrcd

in

mod utopic,

sI

instaureze

republicd de mici

lucriri care se ne ingiduie si afl[m in ce urflsrrrd masa micilor burghezi care luau cuvdntul in cluburi qi rr,hrndri populare gi care formau cadrele subalterne ale partidelor
re,volutionare se inspirau din Contractul social. Michelet citeazd ,lrscursul unui muncitor necunoscut din mahalaua Saint-Antoine,
lrr
rf

prrrprietari egali intre ei. Nu avem la dispozilie

Mult rnai important este s6 ne intrebdrn dac6 studierea contractului social ar fi putut justifica in ochii conducdtoriror
revolulionari metodele salvdrii publice. Rdspunsul ne pare a fi evident: individul iqi cedeazd toate drepturile. Comunitatea
pdstreazd dintre ele pe acelea a cdror folosire privegte comunitatea.

clubul Jacobinilor (4 iunie 1792)2. Acest om din popor gtia pe

Deci totul este subordonat binelui public. pe de altd par1e, capitolul despre dreptul de viald Si de moarte (lI, 5) precizeazb" c6, orice individ care rupe pactul social trebuie sb fie combdtut c;r r"rn dugnrarr public. in sf6rgit, capitolul despre dictaturd (lV. 6) adnrite cain caz de primejdie e;ltrem6,,sd fie reduse la tdcere toate legile gi sd se suspende o c!ipd autoritatea suverand,,. SLlspend.incl aplicarea Constituliei din 1793 pAni la inclreierea pdcii, Montagnarzii n-au llcut decAt sd aplice acest principiu. Conducdtorii lor fuseserd cresculi in spiritul gAndirii politice a lui Rousseau. in special Robespielre gi dainrJust. Cultul Fiinfei supreme este o aplicare fidela a capilolului despre religia civild, iar discursul in care Rrrbespierre gi-a definit cu cea rnai lnare ' VeziP.W. I, pag. 252. ' Not[m cd Flelvetius a tbst n'ai lucid. El sclie in Despre spirit (U. 6, ed. din 175g, pag. 8l): ,,lbtul dcvine legitirn gi chiar virtuos cencl c vorba dc salvarea publicir" ;;i RousietrLr
50

rrrirlbrd Contractul social. Fdrd indoiald., iat6, rolul principal al fr('cstei mari c[rfi. Ea a stat la baza educafiei politice teoretice a nrrui mare numdr de revolufionari militanli. I-a ajutat sh devind

,lrriitienfi de drepturile poporului, le-a dat argumente, intr-un r nvlirrt, le-a luminat conqtiin{a revolufionard. Constitufia din 1793, , rrr rrai democraticl din intreaga revolufie, poartd pecetea lui
llorrssean.

Dupd Revolufie, Contractul social va avea lnai rnulli ,L'liiimltori dec6t admiratori. Burghezia nu poate admite o doctrind
liragmente de irwtituSii republicane. Istoria Revoluliei (ed. Lemere), IV, pag. 26V269. Abia dupd Termidor cenuEa lui este mutati la Panteon.

t)upd Termidor, burghezia, care igi consolidase puterea, simte in ce mai pufin nevoia de a se sprijini pe masele populare. f 'rrlilica Convenfiei inceteazd de a mai fi democraticd. Constitulia 'ltn 1793 este inlocuitd prin cea din anul III, care admite sufragiul 1'r' tloud colegii gi asigurd influenla politici a celor boga{i. l{orrsseau continu6 sd fie sirbdtorit in cuvinte3, dar influenla I 'tttlractului inceteazd de a mai fi reald.
rlrrr ce

comenteaza pe marginea cxerrplarului sdu personal: ,,salvarea publicf, nu reprezinth nimic dacf, nu sr:nt in siguranfd toli parricularii". Citat de Derathd: op. cit., pag. 3-57.

5l

INTRODUCERE

Ar trebui un volum intreg peutru a relata toate atacurile indreptate impotriva Contractului social in Fran{a, in veacul al XiX-lear. Toli teoreticienii liberalisrnului, toli reaclionarii au denunlat ?n el un manual al despotismr.rlui, de la Benjamin Constant la Taine, inclusiv Royer-Collard, l-amartine, gi mulli allii. Nu e de mirare c[ il gdsirn gi pe Proudlron printre aceqtia4. El ii scria lui Michelet5, vorbind despre (.lontracl;
Acest cod al tuturor
parlamentare.

democratici decdt in mdsura in care aceasta ?i permite si-gi exercite dictatura, la adipostul unor formule ce leagdnd poporul in iluzii. Doctrina care ?i convine cel mai mult este liberaliimul, care justificd exploatarea frri nici o limitd a rnuncitorilor, iar Contractul social este o demascare a liberalismului. Pe plan speculativ, nu prea se g[sesc in Franfa gdnditori care s6 fi suferit influerla ideilor politice ale lui Rousseau. Ele au fost mai rodnice in Germania. Se gtie care a fost importanfa lui Rousseau pentru Kant, care socotea ci Rousseau a sdvdrgit in morald o revolulie tot atdt de insemnatd ca gi cea a lui Newton in fizicd. K.ant se inspird din Contract 1n Teoria dreptuluil. Tot adept al lontroci; /,rl ss considera qi tAnArul Fichte, pe vremea cdnd era democrat. Dup6 revolufie, reacfiunea cuprinzfind qi Gerrnania, filosofia gennani se depdrteazi de Rousseau. Totugi Flegel, care combate ideile democratice, ca gi toatd filosofia luminilor, recunoa$te imporlan{a istorici a lui Rousseau2. Unii v6d chiar o influenti a Contractuluti ?n ideea suslinuti de Hegel potrivit clreia omul nu poate fi liber decAt prin stat gi in stat. Dar aici ar fi nevoie de precizdri.

iru'latanul genevez. Pozitivigtii

rrrctafizica; saint-simonigtii

il

ii

reprogeazd

lui

Rousseau

acuze, cu mai

multi dreptate, de a fi

rguorat complet problemele economioe.Vorbind mai ?n general, era

lircsc ca socialiqtii utopici, in prezenfa marelui eveniment al al XIX-lea dezvoltarea proletariatului si-l tlcpdgeascd pe Rousseau. Asupra progresigtilor din aceastl epoc6,
sc:oolului l,lmennais, Pierre Leroux, de pildd, influenfa

rliluzd, gi Contractul nu pare sA

rlcosebitdr.

fi

lui

Rousseau este

avut aici

importanfi

Actualitat

ea, Co

ntract ul ui s oc ial

.. in ce mdsuri o astfel de lucrare ne poate interesa pe noi,

.rarneni ai veacului al XX-lea, care ne afldm intr-o situagie cu totul <lcosebitd de cea cunoscuti de filoscfii din veacul al XVIII-lea? l)orrtlu a glsi via{a care circuld indiritul formulelor abstracte ale ('ontractului social, trebuie mai intdi sd dai dovadd de spirit istoric ;i sd plasezi lucrarea in condiliile epocii sale. Ea apare atunci ca un instrument de distrugere a stalului monarlric-feudal. Rousseou s-a I'cLit s6-gi manifeste voinla de il face vreo aplicare practicd; el lrletindea cd se limiteazd,la sfera principiilor pur speculative. Dar tlebuie sd linem searna cd aceste declarafii erau fbcute gi din pludenfd. Cdnd afirmd cd nu ar fi avut in vedere dec6t state mici, oum era Geneva, nu suntem obligali s6-l credem pdnd la capbt. dat llind cd a dorit el insuqi sd fie legiuitorul Poloniei. Numeroase pasaje ale operei lui lasd sd se in{eleagd cd el se agtepta la sfArgitul

no'lstre reprezentative

ceea ce este un scandalos rreadevdr pentru cine igi aduce aminte de

legimultri monarhic. Astfel, in Scrisoarea cdtre Miraheau, deja citatd, scrie, apoi $terge, gi aceastl ezitare dezviluie ceea ce putea
subin!elege Rousseau:

caftea a III-a cap. 15. Ura irnpotriva detnocraliei merge mAn[-n Si la tofi reaclionarii, cn ura irnpotriva lui Rousseau, y':4"1
Rechtslehre (1797). vezi Leclii despre istoria filosofei. vezi o docunrentatie destul de bogatiin schiru: starea prezentd a lucrdrilor despre J. J. Rotuseau ldeea generald a revolul:iei tnveaculXX,lY,l.

Sunt mdhnit cd trebuie sd

vi

spun cd, atdta vrente cdt

monarhia va mai exista in Franfaz, el (sistemul fiziocralilor)

a 5

nerczolvaU"

Scrisoaedin I I aplilie 1851, citatiiin Schinz, op. cit.

' I

De fapt, influenta Contractului social in veacul al XIX-lea rtmdne o problemtr Subliniat de comentatorul fizncez-

inci

s2

53

INTRODUCERE
nu va fi niciodatd acceptatr.

__

Actu

Contractul social pregdtea deci distrugerea ordinii stabilite. De altfel, nu era prima carte care incerca acest lucru. Am vdzut ci multe dintre ideile pe care le dezvolti Rousseau se formaserd in operele teoreticienilor politici care il precedaserd.e Diderot, in ceartd fiind cu el, nu ezita sd scrie:
Baza gi ttt6nunt!:le Contrqctului social se g[sesc peste tot2.

Da, dar prin rigoarea sa, prin profunzimea sa, prin aspirafia sa cdtre o adevdratl democra{ie, prin simful realitdlii nafionale, el intrecea tot ceea ce apiruse, inainte de el. In mijlocul dezordinii feudale, intr-un regim de asuprire, Contractul incerca si lumineze calea fericirii, despre care Saint-Just avea sb spund cd era ,,o idee noui in Europa3". inscriind in Declaratia drepturilor din constitufia anului l, art. l: ,,Scopul societdlii este fericirea comun[", Montagnarzii rimdneau credinciogi spiritului Contractului s oc ial. Nicicdnd g6ndirea burghezd n-a mers mai departe pe calea democrafiei, ba Chiar se poate spune cd Conftactul social depdgegte cadrele gdndirii burgheze. Cdci el tinde sd impiedice pe cei bogafi si dobdndeasci puterea real6. Iat6-l pe Rousseau descriind ce se petrece cind bogafii sunt prea bogafi:
Puterea civild se.exercitd in dotrtr feluri: unul legitim, prin autoritate; altul abuziv, prin bogdlii. Pretutindeni unde bogilia

gi autoritatea sunt de obicei despdrlite... Atunci puterea aparentA este in mdna magistra{ilor, iar puterea real6 in m6na celor boga{i...Se intdmpl[ atunci ca obiectul dorinfelor sd se dividi: unii aspir6 la autoritate, ca si vdndtr folosinla ei celor bogafi yi si se imbogdleascd gi ei la rdndul lor pe aceast[ cale; ceilal{i, cei mai mul1i, se indreapti de-a dreptul spre bog61ii, gralie c[rora sunt siguri ctr vor avea inff-o zi puterea, cumpf,rdnd fie autoritatea, fie pe cei care o de{ina.
domin6, puterea

(.Jrr astfel de text, care nu fbce altceva decdt sd precizeze ,r,rr{irrutul Contractului social, ar fi de ajuns ca sd explice rrtrlrrdinea burgheziei tali de el. O dati trecut momentul irt care a trr'lruit sd facd apel la masele populare pentru a zdrobi regirnul lrrrrlal gi pentru a-i stbvili apoi contraatacul, nu-i mai rimdnea ,lt'r'ril sd arunce de-o parte acest manual al idealului democratic. tr'rtrrtrcrctul vorbea de libertate pe care gi burghezia o dorea; dar lrrsla o neinfelegere asupra oonfinutului acestui cuv6nt. Burghezia r, vcrrdica libertatea cu folma juridicd cea mai favorabili ,'rPloatdrii capitaliste. Prin libertate, ea in[elegea distrugerea l',rricrelor feudale, dreptul de a dezvolta in mod liber producfia, in rcrlcrea profitului. Ajunsl la putere, ea avea s[-i priveze de indat6 l,( nruncitori, in 1791, de dreptulde vot gide dreptulde asociere. r ('ontractul vorbea de egalitate, pe care de asemenea o dorea I r zia. Dar Rousseau visa o ega-litate reald, in timp ce 'rr rtlre I'rrr!,lrczia voia o egalitate formali, pur juridicd, suprimind orice ,I trcndenld personald intre indivizi, dar ldsAndu-i pe muncitori frri ,rl,;u'lre in fala exploatdrii capitaliste. ,. ('ontractul descria o societate puternic unit6, adic6 o nafiune nr ( are toli factorii divizdrii feudale ar fi dispirut; burghezia aspira ir (:l la unitatea nalionalistl, indispensabild dezvoltdrii producfiei ,,rlritaliste. Dar burghezia nu putea desivirgi unitatea nafionalS, , ,r, r llecare naliune este sffiqiatd de antagonismele de clas6, in timp r l llousseau visa o natiune in care sd nu mai existe nici oropsifi, rrr, i paria. l;Irh indoiald, in secolul al XVIII-lea, o g6ndire care tindea sh ,l('l)iiieascA cadrr"rl gAndirii burgheze nu putea decdt sd se refugieze irr rrtopie, qi am vlzut in ee lndsur6. Contractul socictl este o lucrare rropicd, care ldsa drum liber mistilicdrilort. Dar astlzi este cu rrL'Jlrtinfd ca un om progresist sd rirndnd insensibil {aia de ,rr t'rstd aspiralie la o democrafie reali, in ciuda severitdlii frrnmei

'

I t I

kry

P. W.

ll,pg.162.
asupra domniilor

lui

Claudiu si Neron. OpereEd. Assezat-Toumeux. III,

pag.95.
Raport din 13 Ventdse, arul

l)toiectpentruCorsicu (P. W. Xl, ptg.346). I)rrpf, Dussaulux. !.egdnrile mele cuJ. J. l?orl;.seau, 1798, pag. 102, Rousseau, la .t,rr'.;rttrl vie[ii salc, ar' fi socotil Contracrill ca o lucmre nei;Sutitii. ,,Cdt despn: Conlructul ," tttl, cci carc se vor l6r-rcla ci l-au irrleles ?n iniregimc sunl. mai abili decdt mine. li c,. l,r,rrlccateartrcbui reficutE dalnuamnici timpul qi nici puterca."f)alaccastimtrrtulir:a
t,

il.
54

r, I )r rssaulx,

ta'divA qi lir,rvoitoart. este suspecld"

55

INTR

ERE

in

care e scrisi lucrarea.

$i

aceasta

cu atdt mai mult

cu

pe vremea c6nd era o clasi progresist[. Pentru a-gi

burghezia reneagd cu vioienfd ideile dernocratice care o insu

domina{ia, ameninfat[ de clasele celor ce muncesc, ea incearcE distrugd toate liberti{ile pe care masele populare le-au cucerit lupta lor. Cdnd legea o stdnjenegte, burghezia calci legea; batjocorit principiul suveranitilii populare, de care burghezia ftcut uz niciodatd de c6nd e la putere dec6t pentru a misti voinfa popular[. Dar aceastl politici de origine fascistd nu ar pu

Indicafii bibliografice
Irrrt'rnciaz[ toate celelalte: l) cea din 1262 (edifia princeps);2) cea din | /tl.l, postumi (in edilia Operelor complete a lui Du Peyrou, Geneva I /l{.1). Cea de a doua nu prezinti decdt un foarte mic numf,r de deosebiri lntfl de cea dintdi. Le vom indica la pasajele respective. Textul prezentei r.rlr(ii se bazeazd pe cel al lui Vaughan (Polilical lhitingf pe care l-am rrvflztrt confruntdndu-l cu edi{ia din 1762. lrxist[ numeroase edilii ale Contractului social. Nu le vom cita decdt 1'r. t:e le mai importante: cdisia Dreyfus-Brisac, Paris 1896, dotatf, cu o documentafie bogatl; cdisia Vaughan t - in The Polilical Writings of Jean-Jacques Rousseau

lrxistd doui edifii autentice ale Contractului social, pe care

se

invinge decdt dacd poporul francez ar uita tradiliile revolutionare gi gi-ar pierde virtulile civice. Iat6, agadar, ce pretioasd poate fi Contractul in mAinile celor nenumirat de
qerltJu care Franfa gi democralia sunt noliuni inseparabile.

"{ i" sffirgit, putem gdsi in opera lui Rousseau un model rigurozitate. In istoria teoriilor politice, pufine c6(i au gtiut combatd mai strdlucit argumentele apdrdtorilor trecutului. Pufi cdrfi au pus atdta imaginafie teoreticd in serviciul I Contractul social exprimd un ideal inci confuz din pricind ci vremea aceea nu exista o metodd qtiinfificd pentru faptelor sociale. Dar el trebuie sd fie scump tuturor oameni dornici de progres, pentru cd idealul pe care a incercat sd-l expri mai rdm6ne si fie realizat in toat[ acea parte a lumii care este supusd exploatdrii capitaliste. K
J.L.

(2 vol.) Cambridge
cdisia Beaulavon, edilia I
edil ia H a I bw ac hs,P aris
79

l9l5;

b - in edi{ie separatI, Manchester 1918;

in 1903. Am folosit edifia a 3-a(1922);

43
.

'l'oate aceste edifii sunt excelente gi reprezintd o vastl muncl de rrrrrlilie gi interpretare. Totugi gregeala lor comuntr este cd il criticd pe
Itorrsseau din acelagi punct de vedere abstract pe care se situeazi qi el. Ele rliscutd despre stat ca lucru in sine, despre dreptul politic ca lucru in sine, Itlril sd {ini seama de evolu{ia istoricd. Vaughan ar fi cel care cade mai prrlirr in aceast[ gregealE. Dar interpretlrile lui sunt adesea discutabile, iar rrrctoda sa este tot atat de idealistii ca gi a celorlalti trei autori citali. 'lotugi aceste edifii sunt indispensabile pentru un studiu aprofundat al r'ttnlractului. Ele ne-au fost utile.

Pentru studiul izvoarelor Contractului sociql, luctarea

I

lui

Robert

)cmth6: Jean-Jacques Rousseau si stiinla politicd a timpului sda, Paris, l()50, este astdzi cea mai la zi. Iat[ edi{iile operelor lui Rousseau la care lircem trimiteri in note:

Discurs asupra originii Si fundamentului inegalitdyii dintre oqmeni (l,cs Classiques du peuple). Pentru ansamblul scrierilor lui politice: ,,1'olitical Writings" (Scrieri politice), pe care le desemnim sub ini{ialele
57

nationales' P. W. Pentru Spovedanii, edifia Grosclaude (Editions

pentru Emil, eiiliaRichard (edilie nou6, Garnier)' Pentru celelalte ai" Opere iomplete (Hachette, 13 vol', 1868 9i urm')'

"ita*

DESPRE CONTRACTUL SOCIAL

SAU
PRINCIPIILE DREPTULUI POLITIC
de

JEAN.JAC QUES RO USSEAU,

cetdlean al Genevei

',i,i
a.
l

58

CARTEA I
Foederis aequas Dicamus legesl (Eneida Xl)

CATRE CITITOR

Vreau si cercetez dacl ?n ordinea civildt poate exista vreo rr.guli de administrare legitiml gi sigur62, ludndu-i pe unii oameni rrln cum sunt gi legile aga cum pot fi. Voi cduta sd imbin rrccontenit, in cercetarea mea, ceea ce dreptul permite cu ceea ce nnl)une interesul, astfel ?ncdt justitia gi utilitatea s[ nu se afle de
contrazicere3. lrrtru in materie flrd sd mai fac dovadi importanfei subiectului rrrcu. Voi fi intrebat, poate: sunt eu oare prinf sau legiuitor, ca sd 'l:r'iu despre politici? Rdspund cd nu, qi tocmai de aceea scriu 111:s1'rre politicd. Dac[ ag fi prin! sau legiuitor nu mi-ag mai pierde Irrrrpul sd spun ce trebuie frcut: ag face sau ag ticea.
Ir.l

in

Micul tratat de fa{d nu este decdt un extras dintr-o lucrare mqi amplff, inceputd intr-o vreme cdnd fncii nu-mi cuno$ream linita puterilor si pe care am pdrdsit-o de mult. Dintre diJbritele fragmente ce s-arfi putut scoare din ceea ce'lucrasent, aceista este cel mai important, Si nu mi s-a pdrut, oarecum, mai elemn de a fi tnfilisat publicului.
Restul nici nu mai existd.

Fiind ndscut cetdlean al unui stat liber qi ca membru al ',rrveranuluia, oricdt de slabi ar fi influen,ta ce o poate avea glasul
lli
se infelege: ,,in drcptul public". E vorba de a studia principiile constitutive ale societifi (Beaulavon). ,,Adminislra{ie are aici un sens fcmrte general. Nu e vorba de guvemdmdnl ci de ln;il5i alcdtuirea statului. ,,Legitima qi sigur6": conformi justifiei gi avdnd toare gansele sa

I ' '

c?h'ci

l[irruiascdCAnd Rousseau folosege a- Este o cerin!6 a

cuv6ntul,justifie" arein vedere doudsensuri deosebite: rafiunii universale. Ea este voittr de Dumnezeu care a depus.o ca

,Jlrniin{i in conqtiin{ele tuturor oamenilor. Aceasd sdminSd nu se poate dezvolta deccit tn

,,nlinea civilft.
tr. Estc ansamblul regulilor a cdmr rcspectarc bebuie s[ permitil corpului social s&Ei
;

rltstrcze coeziunea gi sd se perpetueze.

In

acest dublu sens

rrrntradictie pe care o vom regdsi gi pe plan

,lirr Stwoia gi capitolul despre religia civild.

al cuvdntului ,justitic' gdsim deci, pe plan mora.l, aceea5i religioSinte Profesia de uedinli a unui preot

,,Si propunem un fant ale ctrrui condifii s6 tie echitabile." (Virgil, Eneifu, O lucrare mai ampl* ,,lnstihrfiile politicC'(vezi Innoducerea)

Xl.32l).

Aici, cele dou[ sensuri se confirndd" Rousseau pune deci problerna centrali care face ohicctul cercettrrilor sale in felul urmdtor: Cum pot fi lmpdcate crintele justitiei cu cele ale firii omului, m6nat de instinctele, rryri de pasiunile lui, inainte de con0act? Nu e vorba de a suprima pasiunile (ceea ce rtrrlnme interesufl, c6ci ar fi impotriva naturii, ci de a le pune in armonie (sd na se afle defel ir t'onlrazicere) cu cerinfelejustifiei. Dacd cetii{enii nu vor avea conStiinla c[ interesele lor' prrlirnde coincid cu justifi4 ordinea socialE nu va fi shbil561

60

J. - J. Rousseau

Contructul sociul
irrsezrmnh c5: sau este indreptdlit sd gi-o recapete, sau i-a fost rbpit6 llira temei. ordinea socialS este insd un drept sfdntr care st6 ra rr^rnelia tuturor celorlalte. Totugi acest drept nu vine nicidecum de lrr naturd, ci este intemeiat pe convenfii. 56 vedem deci care sunt ;rccste convenfii. Dar, inainte de a ajunge acolo, trebuie si rlcrnonstrez mai intdi ceea ce am afirmat.

meu in treburile publice, dreptul meu de vot e de ajuns pentru a-mi impune datoria de a le cunoagte; ori de cite ori meditez asupra formelor de guverndmint sunt fericit si gdsesc mereu in cercetdrile mele noi temeiuri ca s-o iubesc pe cea din fara mea!

Cap. L Subiectul acestei prime cdryf

Omul s-a n6scut liber, dar pretutindeni e in lanfuris. Cutare ins se crede stipdnul altora, deqi e totuqi mai sclav decdt eia. Cum s-a produs aceastl schimbare? Nu gtiuls Ce o poate face s[ fie legitimi?6 Cred cd pot rdspunde la aceasti intrebare. Dacd n-ag lua in consideralie decdt forfa 9i efectul care decurge din ea, a$ spune: Atdta vreme cdt un popor este silit si asculte gi asculti, bine face. Dar daci el scuturi jugul de indatd ce-l poate scutura, face gi mai bine! C6ci dac6-9i regdsegte libertatea pe temeiul aceluiagi drept prin care i-a fost rdpitS,

"

Cap. II. Despre cele dintfri societdti

t'ste familia. Dar nici copiii nu rdman legafi de pbrinfi dec6t at6ta lirnp cAt au nevoie ca sd-gi asigure via{a. De ?ndat6 ce aceast[ rrcvoie inceteaz6,,legdtura naturald se dizolvd. Copiii, scutili acurn rlc ascultarea pe care o datorau pdrintelui, ca qi acesta, scutit acum rlc ingrijirea datoratd copiilor, igi recaplti cu tofii, in egald m6suri, rrrdependenfa. Daci continud sl r[m6ni uni;i, ei nu mai fac aceasta irr clrip natural, ci voluntar; iar familia, la rdndul s6u, se menfine
rrrrrnai prin convenlie:.

. Cea rnai veche dintre toate societd{ile - gi singura naturalb -

I 2

,,Suveran" Consiliul general , adunarea swerard a Republicii Geneva.

Concizia acestui capitol ddunazA limpezimii lui. Obiectul prirnei cdrti este est ciutarea bazei legitime a ordinii sociale. Ea nu estc drcptul natural (cap. Il), 9i nu este forta

tll gi lV.). Trebuie deci s6 ne intoarcem phn6 la o convenfie (cap. V), care este pactul social (cap. VI), ale cirui principii sunt dezvoltate in cap. VILX. Rousseau este un maestru in a-qi incepe o argumentare prinh-o formull strilucitoarO de acest gen. Ea parc a conbazice ceea ce spusese despre Geneva:./iind ndscut cetdlean al
(cap.

Aceastd libeftate comund este o consecinli a naturii omului: plima sa lege este de a veghea asupra propriei sale conserviri, primele sale griji sunt fa!5 de sine insuqi. De indatl ce omul atinge viirsta rafiunii. alegdndu-gi singur mijloacele cele mai potrivite
pontru a-gi pdstra viala, devine prin aceasta singurul s6u stdpAnr. Familia este deci, dacd vrefi, primul rnodel al societEqilor politicea: geful este o imagine a tatdlui, iar poporul este o imagine a

unui stat liber. Geneva este insd o excepfie. Omul s-a ndscut liber. Penhu noi aceasta este o eroare: omul primitiv este aservit Iblfelor naturii. Dar Rousseau distinge ,dou6 feluri de dependente: cea a lucrurilor: fiind lipsite de moraliAte nu dnuneaz[ libertSfii gi nu dI na;tere la vicii; dependenfa oamenilor, fiind dezordonatS, dd na$tere tuturor viciilor, 9i datoriti ei stiipdnul pi sclavul se depraveazd reciprod'(Emil II, p. 70, ed. Richard). Aqadar, Rousseau, prin libertate, infelege numai libertatea fafl de ceilalfi oameni. Rousseau a dezvoltat adeseori ideea ci in societate cei boga$ $ cei putemici suferd 9i ei din pricina ordinii sociale. Ei sunt sclavii opiniei. E de notat alunecarea de infelesuri intrc fiaza dint6i, care ae un infeles politic, 9i cea de a dou4 care are un sens moral. Procedeul a sd fie obignuit la publiciEii burghezi, care deplang nenorocftta miliardarilor

t.lriilor; fiind
'

ndsculi cu

tolii liberi

gi egali, ei nu-gi instriineazd

,,S{inf in sensul ctr nu-qi gtrsege justiticarea decdt in sine insuqi. Rousseau demasci ;rit i lle cei care.iustific[ ordinea monarhic[ prin starca de fapt.
rrrrlxrrtanld

.,P'in convenfie". Vezi, in Introducere, analia cfu4ii I. Discu{ia aceasta ale mat in cpoca respectivi. Rousseau respinge teza monarhisti poh.ivit circia puterea

{uns

deopotrivl cu a celor exploata{i. Totugi i-a dat o explicafiein Discurs asupra inegalitdlii Dar lucrarea aceasta era doat o ipotezi istoricd, l6sat6 aici dinadins de o parte. Nu de fapte e vorba ci de drept. Problema centrald a Contractului social ew pug aici: in ce condifii poate devenl legitimd schimbarea prin care omul a pierdut libertatea sa naturald? Rdspunsul va fi: hebulc respectat contractul social, care dA omului libertatea civillln schimbul libertltii natuale.)

rr'1r,clui asuprir supugilor sdi e de aceeaSi natud ca gi puterea tatdlui asupra copiilor s6i. E tczl lui llossuet. a englezilor Filmer'gi Ramsay. Teza contrarie este suslinut?i de Algemon \ rr lrrcy 9i Locke. (Vezi Discursul ttsupra iragalitafii, pag. I 3Cl 3 t ' Libertatea omului este legatd de conservarea sa Nahrm, dup[).Rousseau, i-a dat viaf4 ,lc cac el nu are drcptul sd dispun4 precum gi libertate4 care ii permite si-gi asigur.e r'{)nscrvarea. Rousseau se inspir6, in aceasti privin{i, de la tocke. (Eseu asupra t' vrftdmA nhilt.ti civil, pwagnful 23.) ..2\l societililor politice", familia" de vreme ce se lntemeiazl pe o convenfie.
tt

62

63

J. - J. Rousseau Conlructul socinl

libertatea decdt in folosul lor. Deosebirea sti doar itr faptul c6, in familie, dragostea tatilui pentru copiii sdi.este risplata ingrijirii ce le-o dd; pe cdnd in stat, plicerea de a comanda inlocuiegte aceastb
dragoste, pe care qeful nu o are fa16 de supuqii

Grotiusr neagi ideea cd orice putere umand ar fi stabiliti in folosul celor care sunt guvernafi. Ca exemplu, el citeazd sclavia. Felul lui cel mai constant de a judeca este acela de a stabili intotdeauna dreptul pe baza violenlei.. S-ar putea folosi o metodd mai consecvent[, dar nu mai favorabi16 tiranilor. Dupi pirerea lui Grotius, s-ar pune deci intrebarea: oare genul r.rman aparline unei sute de oameni sa.u, dimpotrivl aceastd suti de oameni aparfine genului uman? S-ar pbrea, de-a lungul intregii sale cdrfi, c[ Grotius inclind mai mult spre prima pdrere. Acesta este qi sentimentul lui Hobbes3. Astfel, iatb specia umani impdrfit[ in turme de vite, fiecare avdndu-gi geful sdu, care o pdstoreqte pentru
a o mdnca.

s[i.

Dupd curn un pdstor este de o naturd superioari celei a turmei,

tot astfel Ei pdstorii de oameni, adicd qefii, sunt superiori prin natura lor, popoarelor. Dupd cum spune Filona, aga judeci
?mpdratul Caligula, trigAnd destul de corect din aceasti analogie concluzia cd regii erau zei sau cd popoarele erau nigte vite.

Rafionamentul acestui Caligula este,

in

fond, acelaqi

cu

rllionarnentul lui Hobbes gi al lui Grotius. inaintea lor, Aristotell ',1)lrst: se gi el cd oamenii t.lu sunt egali de la naturd, unii rriscindu-se pentru sclavie, iar allii pentru a fi stdpAni. Aristotel avea dreptate; dar el confunda efectul cu cauza. E, ;rlr,iolLrt sigur c[ orice otn ndsclrt in sclavie se na$te pentru a fi ',t luv. In lanfuri, sclavii pierd totLrl, pdnd gi dorinla de a scdpa cle lrrrrlLrli2. Ei igi iLrbesc servitutea, aga cum tovardgii lui Ulisse igi rulrr:au indobitocirea-. Dacd existS deci sclavi din fire, aceasta este p('nllu cd au existat rnai intdi scalvi irnpotriva firii. Violenla a dat u:rltcre celor dintdi sclavi gi lagitatea le-a perpetuat sclavia. N-am pomenit nimic de regele Adam gi nici de impdratulNoe, lrtr-rl a trei mari impdrali care gi-au impdrfit lumea, a$a cLlm au l;rt'rrl gi copiii lLri Saturn, cu care aLr qi fost de altfel asemr-ri1i. N;rrl-rlduiesc cd lumea il'ni va fi recunoscdtoare pentru aceast[ rrrotlcratie: cdci trdgAndu-md direct din unr.rl din aceqti prin!i, poatc ,lrilrl din ramLlra cea dintdi ndscntd, cine gtie dacd, dLrpd o rcliflcare a titlLrrilor, nLt ln-ag pomeni cd sunt regele legitim al 1't'rrrrlui uman! in orice caz, nn se poate n"ga cI Adam a fost ',uvcrau al lumii, intocmai ca gi Robinson, pe insula sa, de vrenle r t' ir fbst singurr"rl ei locuitor; iar lucrul cel mai comod in asemenea rrrrllhrdtii era ci monarhul, sigur pe tronul sdu, n-avea a se tenre rrie i cle riscoale, nici de rdzboi, nici de conspiratori3.

Grotius: jurist olandez care a trdit la curtea rcgelui Ludovic al XIII-lea A publicat in drepnl de rdzboi si pace (in limba latin6). ffezi lucralea de fhti, cattea I, cap. 3). Dupi ce a inl[tural obiecfia privitoare la familie, Rousseau pune in discu{ie drtptul forpi $ in special sclavajul. El il atac[ pe Grotius cu o asprime neintdlnittr in Discttrsul
1625 Despre

Cap.

III.

Despre dreptul celui mai tare

asupra inegalitdfii.) &wantele cercetdri asupra dreptului public nu &mt, adeseori, decAt istorit vechilor abtuuri; iar cei care si-au dat prea multd osteneald cu studierea lor au dovedit o tncdpd1flnare ce ar /i fost demnd de o cawd mai bund (Tratat despre interesele Franlei -fata de vecinii sdi de nnrchiatl d' Argensoh2 tipdrit la Rey, in Amsterdant). Tocmai aceasta atdcut Grotius! (nota lui Rousseau) (D' Argenson a fost ministru al afacerilor externe intre 1744 9i 1747. Textul

"

c (lel mai puternic nu este niciodatd destul de pLrternic inc6t sd lre intotdeauna stdpAnul. daca nu-gi transformd puterea in drept gi
rrrr

schirnbi ascultarea in datorie. De aici dreptul celui mai tare;

citat de Rousseau se afl6

admiterea democraliei tntr-un slat monarhic sau consideralii asupra guverndmdntului *ecut gi prezent al Franlei, edilia din Lidge 1787 (Halbwachs).
ceti{ean) (16a2)
9i

in Tratat despre

,\r'istotel: Politica, carleal.cap.l.RousseauvolbcpteintdidesclavajulaSa-zisnatlual, a volbi despre sclavajul bazat pe o convenlie (cap. lv). Aristotel a sclis: i.i rtrrltl in scopuri dc conservare. a creat anumilc lrinlc penhu a comanda pi allele pentru a r ., r llrr." Er a teor cticianul socichlii sclavagiste. lczi contlalic thptelor'. Istcria romani e plind de rcvolte ale sclavilor. Dal l{ousseiru
rrrrrirrtc cle
r

r.rrr

,..liir acest luctt"t.

' Hobbes: filosofenglez (1588-1679), autor al lui De crue (Despre al lucrtrii lzviathan (1651), vezi Inhoducerea" I Filon din Atexandria sau Filon Evreul, mort prin anul 54 i. e. n.
64

I,'ezi
r

nicul trqtot nl lui Plutarh cu tithrl; Dobitoacele sc [blosesc de r.a{iunc

iotlr lui Itousscar"r.)

l{oussealt ia aici in detidet,:, cu mai putind stralucirc decdt ai li lhcut-o Voltaire, clal 1" ;rt,.'la5i ton itcvercnlios lirti dc sclipturi- pc tcrtrtlicianr-rl nronarhiei ercditarc.

65

Contrsctul social clrcpt irr aparentd luat in ironier. dar irr realitate stabilit in principi Da'nu rri se va explica niciodatii acest cuvdnt? For(a *st* o puic fizicd: nu vdd ce moralitare ar putea iezurta din efectere ei. A cc in fafa forlei este un act de necesitate, nu de voinf"i; este cel tn un act de prudenfd. in ce sens ar putea fi o datorie? ,

Cap. IV. Despre sclavaj

Sd admitern un rnornent acest pretins drept. Afirm cd rentltd de aici decat vorbe fird sens, c6ci de inoata ce admitenr for[a, creeazd dreptul, efectul se schimbd o clatd cu cauza, as1 incAt orice fo{5 care o invinge pe cea dintAi ?i mogtenegte dreptul. De indati ce existd posibiritatea de a rru or"uito fi.a aceasta sd atragl dupd sine o pedeapsd, neascultarea este legiti $i cum cel mai puternic are intotdeauna dreptat", nt., n"" rdrndne dec6t sr facem i' aga fel incdt sd fim cei mai puternici. Or, ce fel de drept poate fi acela care dispare c6ncl fi inceteazd? Dacd treb'ie sd ascLrlli de teanra fortei, rr* esfe ncr sd asculli din datorie; iai dacd rru rnai egti silit s6 asculti, rru eqti nici obligat s-o faci. Se vede deci lirnpede ch aici cr-rvar drept nu adaugd nirlic forfei; el nu are, in fiaza aceasta, nici sens. Dafi ascultare puterii. Dacd asta inseanrnd ..ceclati in loLfei", atunci regulaeste bund, dar inLrtild; mi Iac chezagcd rru, f iciodatd incdlcatd. ,,orice putere vine de ra [)urnrrezeu, reclrrosc. Dar tot de la el vine gi orice boald; i'seam'r oar.e cr avern voie sd chemdnr doctorul? Dacd urr talhar mii prirclc intrcol! de pddure, voi fi silit si-rni clau punga; dar. dac6 posibilitatea sd n-o fac, cum aEi p'tea fi obligat, irr cr:;,gtiinta sd i-o dau? in foncl, qi pistolLrl jin mAna lr:i este o fbrtd. Aq;adar, forfa nu creeaz-d dreptul, iar. omui lu este ohligat dea ascultare decAt puter.ilor legitinre. lald deci cd rre In merell la prima rnea intrebarer.
r

', l)irr moment ce nici un om nu are nici o autoritate naturald siu gi de vreme ce forfa nu dd nagtere nici unui rf rt';rt, rezultd cdbaza oriclrei autoriteli legitime printre oameni nu purrtc li decdt convenfia. l)acd un particular, spune Grotius, poate s['gi instrdineze lrlrcrlatea qi sd se transforme in sclavul unui stdpAn, de ce n-ar pulcl un intreg popor s6-gi instrdineze libertatea gi sd se Ir nrrslbrme ?n supusul unui rege? Sunt aici destule cuvinte ,'r lrivoce care ar avea nevoie de ldmurire; si ne rn[rginim la acela rL' ,,ir instrdina". A instr[ina inseamni a ddrui sau a vinde. Or, uri rrr oare devine sclavul altuia nu se ddruiegte; cel mult se vinde pcrrllu a-gi asigura hrana. Pentru ce deci s-ar vinde un popor? l )eparte de a asigura hrana supugilor sii, regele igi obline hrana sa rlt' la ei; gi, vorba lui Rabelais, ,,un rege nu trdiegte cu pu!in"! lrrrpugii igi dau, agadar, persoana, cu condilia si li se ia qi avutul'/ Nrr vad ce le-ar mai rdmdne de pistrat. a Se va spune cd despotul asigurl supugilor s[i linigtea civild. f'rc:! Dar ce vor c6qtiga de aici dacdrdzboaiele, pe care ambilia ,lt'spotului le atrage, nesecata lui aviditate qi abuzurile irrlrninistrafiei lui ii lovesc mai mult chiar decdt ar fi frcut-o rrcirrtelegerile dintre ei?t. Care le este cAqtigul, dacd ins[gi aceastd lrrri;;te constituie una din mizeriile lor? $i la inchisoare se tldieqte rrr lilrigte; oare e de ajuns atdta ca s[ te simli bine la inchisoare? ( irccii inchiqi in vdgluna Ciclopului trdiau 9i ei foarte linigtili,
lur,rl)r'il semenului

rri;icptdnd sd le vind rAndul sd fie mdncati,

. A spune cd un om se ddruiegte in mod gratuit

inseamnd sI spui

urr lucru absurd qi de neconceput; un astfel de act este nelegitim gi rrrrl, prin simplul fapt cd cel care il face nu este in toate minfile. A
,rprrne acelaqi lucru despre un popor intreg inseamnd a presupune existenfa unui popor de nebuni; dar nebunia nu creeazl dreptul.2 Chiar dacd fiecare s-ar putea instrdina pe sine insugi, tot n-ar
in sistemul feudal, suvemnul asigura vasalului protecfia sa. Vasaiul, la rdndu-i. voia sir lustitice faptul ci lgi exploata firanii prin securitatea pe care trebuia sd le-o asigurc. l{ousseau combate aceas6 argumentalie, ajunsd din ce in ce mai absurd6 o datd cu aparilia

I '

in

sensul cf, ex1;rcsia,,drcptul cclui ntai tare', cstc irnnici.

'..)

(Vczi

..Dreptalea celui mai putcrnic e intotdeauna cea nlai bunif

l.rr l;

'

Sfintul

PaLrl

a spus: .,Nu r- putctc can: sf, nu

combatc aici pe teologii care jr"rstificd puter.ile stabilitc. Infica capitolul acesta este un model cle criticd. Dar sc intc-rnciirzl,r gn,1ca, 1rr_- ,1 idealist[ a drepn.rlui, potrivit ciroia drcptul ar 1i o ohligatic nioralir univcr.slli. irrt,,,r,einta lafiunc.

vi'ii di: la Dunrn':zcrr.,, I{

'

rrralilor monarhii centralizate. M6nia impotiva absolutismului crege4 abuz.rile rrlministraliei (jn originalul fizncez: les vexations du ministdre) sunt intr-adevdl o expresie
ir acclei epoci.

'

Acelagi argument ca $i la Montequieu: Spiritul legilor XY ,2.

56

67

.1.

- J. Rousseau

Cantrsctwl social

insemna cd-gi poate instrdina gi copiii: aceqtia se .nasc oameni gi liberi; libertitea le aparline qi nirneli altul decat ei nu are dreptul sd clispun[ de ea. inainte ca aceEtia s5 ajung[ la varsta raliunii, tat6l, in numele lor, poate stabili condiliipentru asigurareaa,ielii qi pentru bunbstarea lor; dar nu poate- s6-i dea cuiva in mod

irevocabil gi ftrI condilii, c6ci o astfel de danie este contrard scopurilor naturii gi depagegte drepturile patgrnitdliir. Pentru ca un guvernimdnt arbiirar sa fie legitim, ar.trebui deci ca la fiecare [eneralie poporul sd aibd dreptul s6-l primeascd sau sd-l respingi: in cazul acesta, insb guvernSrndntul n-ar mai fi arbitrar' o' c A renunla la libertatea ta, inseamnd a renun{a la calitatea ta de om, la drepturile ulnane, ba chiar 9i la datoriile tale N:' exi:** nici un fel de despdgubire posibild pentru cel care renun{d la toate; o astfel de rennnlire estb incompatibila cu natura omului. Dacd-li lipseqti voinla de orice libertate inseamnd cd faci ca actele tale sl fie lipsite cle orice moralitate. in sffirgit, este o convenlie zadamic[ gi contradictorie sd stipr-rlezi de o pafte o autoritate absolutd qi de alt6 parte o ascultare fbrd margini. Nu este oare clar cd ttu ai rrici un fel de obligalie fala de cel de [a care ai dreplul s6 ceri totLrl? $i nu este oare di ajuns'aceastb singura condilie, lbrh echivalerrt, fdrd schimb, ca sd cauzeze nulitatea actulLri? Cdci ce fel de drept ar putea avea sclavul meu impotriva mea, de vreme ce tot ce este al iui imi apartine, aga cd, dreptul lui fiind al tneu' acest drept al meu ir-npotriva niea insumi rim6ne un cuvdnt ffir[ sens2? cirotius qi ceilalli vdclin razboi tur alt izvor al p|etinsr-rlui drept la sclavajr. BirLritorii av6nd, dup[ pdrerea lor, dreptul sd-l.omoare pe irrvini, acesta igi poate rdscump.lra via{a cu prefr:l libertir{ii, convenlie cu atat mai legitirn5 cu cat este in avanta.iul amindttro.ra. Dai e lirnpede cd acest pretirrs drept de I r-rcide pe 9ei invin$i rezultl in nici un lbl din starea de rdz,boi. ririn sirnplul fapt cd nu oamerrii, tr[ind ilr prirnitiva lor independen![, ntl ail raporturi destul de constante ca sd se nascb intre ei nici stat'ea de pace, rrici stal'ea de r5zboi, ei nLr igi pot fi, irr mocl ttatural, duqmania'

; Rdzboiul rezulti dinlpun raport intre lucruri gi iru intre ,)lnrcni; iar cum starea de rdzboi nu se poate naqte ciin sirnple r,'lritii personalc, ci rrurnai din reNaqii rcalc', r'6zboiui ltriva:. siri! ci,-' lir orn la orn, nu poate sd existe nici in starea de naturS, ?n care riu irl'lirrn proprietate statornic[, nici in starea de societate, unde totrrl ';t' alldsub autoritatea legilor. t l-r-rptele intre particulari, duelurile, ciocniriie sunt acte care nLl ,lrrc ia constituirea unor ,,st6ri"; cdt despre rdzboaiele private, irrrlorizate prin intocmirile lui Ludovic ai IX-lea, rege al Franlei, gi ';rrspendate prin ,,pacea iui Dumnezeu", acestea sunt abuzuri ale pirrvcrndmAntului feudal, cel mai absurd sistem din cAte au existat vlcodatdr, potrivnic oricdror principii ale dreptului natr-lral qi ale ,r'iclrei bune politii3. Rdzboiul nu este deci o relafie de la om la orn, ci o relalie de la ',trrl la stat, ?n care particularii nLr sunt dugmani decSt in mocl tr( cidental, nlr ca oarneni gi nici mdcar ca cetdleui", ci ca soldati; rrr,t
r,r,,lroi pcrm;urcnt. Rousscau a dczvoltat aceastb cliticd in mzii multe prxaje (vezi P.W. L ''ti-3l4). Pentiu el existd o deosetrire de esenli intrc rbzboi gi sirnplelc ccrluri dirrtre rrrrlivizi. Natura nu cste rispunzdtoare Ce rdzboi qi de ororile sale. Cd-nd cloi indivizi sc r,'rlri, e vor-ba de doud lor"{r- care i;;i stau fald in fula ceca ce nu clf, na$tere nici uniri lcl dr: , lr r'1r1. ,friu poate exista cl ept de rn.ioi dccAt intre doufi state, accstea fiind pemoarre moiale. lirr,,lroiul nu poate justifica nici r"ur I'cl de scddcre a libeltilii indivizilor.

'

..1(calc": carc au legilturi cu

, , r tlotrCndirca

'

Iucrllilc (tcrmcn jrrritlic). Rou:;sr'uu pi-a tlat sctrmr.1cci boghfiilor cste pricina rdz-tloaielor. il"ousseau. ca toti filosofii din vrcmca sa" cheam[ trecutr-rl liuclal in fala tlihuni'Jr-rlLri

r;rlirrnii..

'

rr

",1)olitic'": tianscriere a cuvfurtului geccsc noi,rrera , organizare politicS$i in limbri romiilrd a fbst inticbuiniat cuvAntul ,,politic" cu accst in.telcs, I I r rcrrfci gr ccegti fanaliote (nota trad.).

in

epoca

llonnnii, ccrre atr i)t'ttrele,s nrti bine drt:ptul tle rdzboi Si l-au respectot tnai nnilt dectil tnt (tre na{hme din lume, mergeau atdl de departe cu sutrpulele in nceastlt privin{ti, inuiL

'ttr ii ua ingdduit itrui cetdlean sd senrcascd voluntar tn armatii./hrd sd se./i angajat , tltrcs impolt,ivu duEmanuhLi, qi naminal impotri,-a unui antLruit duSnnn. O legiune irt

' t

C) asemenea conceplie dt spre thmilic este firarte aviursati peniru epoca lui Il.ottsseatt. Din ea se pot decluce annsecinle fbarte importante cu privire la educatie, cisatol'ie etc. Veti Disar^ytil astpra inegalitirlr4 pag. 133-134. Irsen{a nahtrii umane cste, dupd,

,,tri'(olon/htl seafapentruprimaoardsubarmeJiincireforvtatd,Catontatdltiscrielui l',ytidius, comandantul acelei leghmi, cd dacd yt'eit ca liul lui sd c:ontinue a-Si _/hr:e
ittrttl t:[r, prinul .iurdmdnt
ttir'fuil sub comandn sa, este necesar c{r trcesta sd depund un nor.t.juriimdnt militar, dat find anulat, el nu mai poate lupta impotrfua dusmanuhti. l" luSi Ctrion scrio fiului sdtr sd aibd tortlit grtja sd nu inlr'e tn luptd Jdrd sii Ji deps din 't"tr ttcest jurdmAnt. ,ltiLt cti mi sitr pulea rdsputde cu exenrphl asediului Clusiumuhti Si ' tr ttlk'.fi:t1.ie parliculare; dor eu citez legi, uzan{e. Romanii sunt c:ei cat? s-au abdh.tt ccl ,t,rt 1st.(in de lc legile lor'; de altfel ei sunt sittgtrrii cere au rnut legi aldt de Jiumoctse. 1\'ittt lri Rousseau," e(lilia din 1782)
',,

Itousseair, vointa libcra

partea

a doua a capitolului: sclavajut. care lru poate rezulta clintro

lui llobbcs^ cale cl,:sclia starea dc natut'ir ca 68

inslr"iiirlat'c

volurrtzuzl, poate oare rczulta

din dreptul de |dzloi'/ (Vezi Ctotius, op. cit.. cartea a III-ao

cap.7).

Este un atac impotriva

pc o stalc

69

J. - J. Rousseau

.
orrre cd astf'el se ajunge

Crrtr""trt

t""

"

in calitate de membri ai patriei, ci ca apdritori ai ei. in sfdrgit,

stat nu poate avea ca duSmani dec6t alte state, iar nu oameni, fiind cd intre lucruri de naturi diferitd nici nu poate exista fel de rela{ie adeviratd. Acest principiu este, de altminteri, conform maxi stabilite de cdnd lumea, precum gi practicii constante a popoarelor civilizate. Declarafiile de rizboi sunt avertismente nu at6t altor puteri, cdt supugilor acestora. Strdinul, fie cd e particular sau popor, de vreme ce furd, ucide sau prinde pe su ibrd sd declare rdzboi prinlului, nu este un duqman, ci un td Chiar gi in plin rdzboi, un prinf drept, degi e adev6rat ci in inamicd pune stipAnire pe tot ce aparfine statului, persoana gi bunurile particularilorr; respecti drepturi pe care

intr-un cerc vicios'?

Dar acimil6nd chiar acest groaznic drept de a ucide, afirrar Irrtrrgi cr un rob prins in rdzboi sau un popor cucerit nu este obligat lrr nimic altceva fafa de stdpan decdt s6 i se supund, in misura in (:are e silit s-o facd. Primind robia drept pre! al vie{ii sale, el n-a Pr imit din partea invingrtolulLri nici o favoare: in loc s6-l omoare lrrlii folos, acesta l-a omor6t in mod util. Departe deci c.a rrrvingdtorul sd fi caqtigat asupra lui o autr:ritate addugatd forfe;. slarea de rdzboi se menline intre ei ca gi mai inainte, $i inseli rqlafiile dintre ei sunt rezultatul acestei st6ri de rizboi. Folosirea rllr:ptului de rdzboi nu presupune existenfa nici unui fcl de tratat cler
pace. Au fhcut o convenfie. Fie! Dar aceastd convenfie, departe de

intemeiazd propriile sale drepturi. Scopul rdzboiului fri distrugerea statului dugman, egti in drept sI ucizi pe apdrdtorii atdta vreme c6t lin armele in mAini. Dar de indati ce depun gi se predau, ei inceteazd de a mai fi dugmani sau unelte dugmanului: redevin din nou simpli oameni, aqa ci nu mai ai ni un drept asupra vielii lor2. Uneori poli ucide statul fdri sI uci m[car unul dintre membrii s6i; rlzboiul nu di nici un drept care ar fi necesar atingerii scopurilor sale. Aceste principii nu sunt ale lui Grotius; ele rfu sunt sprijinite pe autoritatea poefilot'; ele derivd din natura lucnlrilor gi sunt intemeiate pe rafiune. in ceea ce privegte dreptul de cucerire, el nu are alt temei dreptul celui mai tare. Dac[ rdzboiul nrr dd invingdtorului d de a mdceliri popoarele invinse, acest drept, pe care nu-l are, n poate fi temelia dreptului de. a le aservi. N-ai dreptul sI ucizi dugman decdt atunci cdnd nu-l poli inrobi; dreptul de a-l ?nrobi n izvor[qte din dreptul de a-l omori; este deci vorba de un schi nedrept prin care il silegti s6-9i riscumpere cu prelul libe viafa, asupra cdreia n-ai nici un drept.
intemeind dreptul de

tdzbo| presupune continuarea ei. Deci, oricum ai privi lucrurile, dreptul la sclavaj este nul, nu r,rrrnni pentru ci este nelegitim, ci gi pentru cd e absurd qi lipsit cte urtcics. Aceste cuvinte, sclavie qi drept, suut contradictorii: ele se t'xi.:lud reciproc. Fie c[ ar verii din partea unui om c[tre alt orn, L]itr ,li'partea unui pr:por cdtre alt popor, acest discur-s va fi la fel cle lipsit de selts: ,,Fac cu tine o convenlie cu totul in dauna ta gi in lirlosLrl rneu, pe care o voi respecta c6t imi va plicea gi pe care tu o r ei respecta cAt inri va pl5cea"r.
,r rrrlritura starea de

Cap. V. Trebuie sri ne tnto&rcem mereu la conven(ie

primd

Chiarr dacd am c5dr:a rJe acord cu tot ceea ce arn conrbdtut p6ni ,rt:urr;. prin eceasta trrrba.drrrii despotisrnulrri tot nrr s-r,r afla ?nfr.-{, ';iluatie rnai br.rnd. Va exist;r intcltclearrna o mare cleosebire intre a 'iullune o gloatS;i n r:ffrnr:ri o societate. Dacii niqfe oa.meni rizletiti ;u' {i aservi{i rdrrd pe r6rrd de cEtre unul singur. oricAt de mare ar 1l
Flbcinta lui Rousseau nir excludc r-rrnolLil. ii placc sa plrni. in gur.e asulrritorilr," lirrrnule care thc s;1reiasl caractcml absunl 5i oclios al irlerenliilor lot.. Pcntl'u a inlclegc pe dcpiin caraclerul pi.ogrcsist al accstui capitol, trcbuie sir rrt, ;rlrirriim ca in acea vrerle colonijl: fiancez-e erau piinc de scla',,i ncgr-i. Sclavaful n-:; , lir:pinrt acolo dcl.initiv. ccl putin ca ttatut"juridic, docat in 1 84B.
Ittrussearl

viafi

9i de moarte pe dreptul de a

gi dreptul de a inrobi pe dreptul de via!6 qi de moarte, nu e

li

t 2

Ceea ce este contmr pmcticilor din rdzboaiele feudale... gi a celorlalte! Dar

discut[in drept nu in fapt. Vezi Montesquiil. Spiritul legilot,X. 3.

iur

impt-rtliva sa aurriritatea h"ri Alistotel (politictt

l'Lrlbnclorl, l{obbes. Diirsepoate sprijini pr:)\zlonterxpieu(,5}irintl

7A

I 3), a lui leg,tltr,XV,2\.

Gr,.rt;ri:.,.

Contractul social J. - J. Rousseau

irrrpiedicd rdrnAnerea

lor in

starea de naturd trag rnai nrult in

numirul lor, eu nu vld aici dec6t un stdpAn 9i niqte sclavi, iar nicidecum un popor qi geful lui. Este, dacd vreti, o adun[turd, dar nu o asociafie; nu vei gdsi acolo nici patrimoniu public, nici corp politic. Acest om, chiar de-ar fi inrobit jumdtate din omenire, tot nu e altceva dec6t un particr.rlar; interesul siu, deosebit de al celorlalli, nu va fi decAt tot un interes privat. Iar cAnd acest om va pieri, in urma lui impdrdlia va rimAne imprdqtiatd 9i neinchegatd, aga cum un stejar se risipegte qi cade ca un morman de cenugd dupl
ce focul l-a mistuit.

Un popor, spune Grotitts, poate s5 se ddruiascd ttt'tui rege. Aceastd dSrr"rire este ea ins6gi un act civil, care presupune o
deliberare public6. inainte deci de a examina actul prin care un popol iqi alege un

rege, s-ar cuveni s5 examittdm actul prin care un popor este ut1 popor; cdci acest act, fiind in nrod necesar anterior celuilalt, constituie adevdrata temelie a societdliir. intr-adevdr, dacd n-ar exista nici o cotrven{ie anterioar[, pe ce

individ le poate intrebuinla pentru a se menline in aceasti stare. Atunci :;lurea primitivd nu mai poate ddinuir, qi genul uman ar pieri dacd rrrr gi-ar schirnba felul de a fi. Or, cum oamenii nu pot s[ creeze forle noi, ci nurnai si le rrncascd gi sd le dirijeze pe cele existente, ei n-au alt mijloc de rrrtoconservare dec6t sd formeze, prirr agregare, o sum6 de forle in :,lare si invingd orice rezistenld qi si le pund in migcare in vederea rrrrui singur scop, fbc6ndu-le sI acfioneze intr-un deplin acord. Aceastd sumd de forte nu se poate naqte decAt din unirea mai rrrrrltor oameni; dar forla qi libertatea fiecdrui om fiind cele dintdi rrstrumente ale propriei lui conservdri, cum le va putea oare angaja lrilir s5-qi dduneze gi fEra sd neglijeze grija pe care qi-o datoreazd lrri insugi? Aceasti dificultate raportatd la subiectul meu poate fi
lrrrnpdrrS, prin rezistenla lor, decAt forfele pe care fiecare

cnunlatd in termenii unndtori:

oare s-ar baza obliga{ia rninoritdlii de a se suptlne votr-rlui majoritdlii, afard doar dacd alegerea ll-ar fi fost r"rnanimd? $i de

unde rezultd cd o stttd de oameni care vor un stdpdn aLr dreptLrl s[ voteze gi pentru al[i zece care nu-l vor? Legea pluralitdlii sufragiilor este ea ins6gi stabilitd prin convenlie gi presupune, cel pu{in o dat[, unanimitatea.

,,A gdsi o formd de asociafie care s5 apere gi sd protejeze cu fiecirui asociat qi in cadrul lileia fiecare dintre ei, unindu-se cu to{i, sd nu asculte totugi decAt rlc el insugi gi sd rdm6nb tot atAt de liber2 ca gi mai inainte". ,\ceasta este problema fundamentall, a cirei solufie este contractul
trxrtd forla comunS persoana gi bunurile ,;tlcial.

Clauzele acestui conlract sunt atdt de mult determinate prin

rurlura actului, incAt cea mai micd modificare le-ar face sd devind zlrlarnice gi Iira efect; astfel c6, deqi ele poate n-au fost niciodatd crrunlate fbrmal, sunt peste tot aceleaqi, admise gi recunoscute in
rrrod tacit pretLrtindeni3 pAnd

Cap. VI. Despre pactul sociul

in momentul cind, pactul social fiind

a
I

Presupun2 cE oamenii au ajuns

in stadiul c6nd obstacolele

'
,r

rrrrriinerca li
r-rna

Rousseau nr.r prcrcizeazi aici care: sunt acele piedici ce sfhr'gesc prin a face cu neputin![ in starea dc natur6. El a dat unele indicalii mai prccise in Discurs astLpru

Pufbnclort deosebise, in fbmrar.ea societaui. doud pacte (Vezi Introduce|ca, pag. 10), punct cle vederc preluat de l-ocke gi devenit hadilional in veacul al XVlll-lea" Rousseau respinge al doilea pact. Actul prin care un popor ili alege un rege nu alt nlmlc comun

Dar Rousseau il ataci aici nu numai pe Crotius, carc doat' schi{a-sc o tcol'lc contractului social, ci in special pc Hobbes (Introducere, pag. I I ). Bossuct, carc a tbst infltrenlat de Hobbes, este poate gi el vizat (Al cincilea arertkment cu prittire lo scrisorilc ministnilui Jw'ieu). .,Presupun": acest termen subliniaza caractctul ipotetic, neistolic, al contl'actr.rlui. S0 va obsclva in pasajele care utmeazi imporlanta noliunilol luate din mecanicf,: sumd tle forle etc. (Vezi, in legdturi cu incerputul acestui capitol, Introducereapag.20 -23)

un pact.

Sporireapopulalieiesteat'f,tat[ din cauzele acestei schimbf i . Asigurarea libcftAli este deci adevdratul scop al contractului social, indifbrent ce au prrtLrt spune in aceastd privinfi mulli alfi comentatori. E vorba ins[ de instrlinarea liberlilii nrlumle pentru a obJine in schimb o libertate convenJional5. Fiecare individ caqtigd din ,rr'cast4 dat liind cb liberlatea conven(ionald este proteiati prin contract. lr destul de greu de inlelcs cum nigte clauze care n-au fost niciodati fbrmulate pot fi r(cunoscute in rnod tacit pretutindeni. Rousseau vrea desigur sd spund cd pretutindeni ,rrnrcnii au in ei ideea drepti{ii gi ca, analizdnd aceastd idee, gdsim in ea ideea implicita a , orrtlactului social, pe care se cuvine ca tilosoful s-o pund in luminl Caracterul tafionalist

ut,,'1o/itdlii(.109:ll4)giin Eseuttsupraoriginiigraiurilor.

'

73

72

.'..*''-*.*.,----"*.*"*

:
cscnfa lui, vom vedea

Contrsctul socisl

r,'iolat, fiecare reintrb in drepturile sale inilialer 9i i$i recapdtd ,ibertatea natu|al[, pierzAnd prin aceasta liberlatea conven{ional6 pentru care a renunlat la cea natural[. Bineingelcs, a;este i:iauze sc |educ toate la ritra r;ittgutiS: instrdinarea totalii a fieciirui asociat, ctl toale drepturile salc, ?t.t lirvOarea iutregri rlotilLlnitati2; cici, in pt'irutti 15nd, fiecare ri[ruinclu-se ln irrtr*girne, l:ondilia este aceeaEi plctttril i,;!.i: qi ,.;rrdifia firrrd egalii pciitru toli. riitnerri ilii al'e itrtc,rcs s-u iaoit sd
cevind oneroasl pelltit-t ceilatli3. ::rie tr6t su;;oa1c Cl- pcrfectl 5i :li:i utt asociat 1.)rl illiri poiiie iivea 'intic rii: reclattai, c.iici dac,r iir' iInliilrc tliri:le dt'eltttrri in ruitillile comLlll care ,trticularilor, da.l fiind uit u-ar exista nici un superior
?n afard cle aceasta, insirdinarea i?icdndu-se ldra rezel've, uilirea

s6 poatd hotdri intre ei qi public, atunci fiecare' fiind oarecum propriul sdu judecdtor', ar putea pretinde sd fie judecdtorul celorlallia; starea de natura s-ar men{ine, iar asocia{ia ar ajrrnge in mod inevitabil tiranic[ sau zadarnicd. in sf6rgit, fiecare ddruinclu-se tuturor, nu se ddruiegte nimdnui; gi cum nu existd nici un asociat asupl'a cdruia sir nLr cagtigi acelaqi ilrept pe care i l-ai ceclat, fiecare cfigtiga echivalentul a tot ce a pierdr-rt ;i, in plus, mai multd forld perrtru a plstra ceea ce al'e' ' Deci, daca indepaftam din pactul social ceea ce IlLl este de
abstract al unei asemenea conceplii este evident. Despotismul, cate viola-so pactul social, descliide calea anarhici' lati'o afimrafie care depfregte cadrul g6ndirii burgheze, cdci individul

ci el se poate reduce la termenii urmdtori: Fiecare din noi pune in comun persoana Si toatd puterea lui, rtth conducerea supremd a voinlei generale; gi primim in corpore lrc.fiecare membru, ca parte indivizibild a intreguluil. in acelagi moment, in locul persoanei particulare a fiecdrui corrtractant, actul acesta de asociere dd nagtere unui corp moral $i colectiv alcetuit din tot atdfia membri c6te voturi sunt in adunare, c()rp care capdt5', prin insugi acest act, o unitate, un eu colectiv, o via{6 gi o vointd a sa2. Aceastd persoand public6, formatl astfel plin unirea tuturor celorlalte persoane, purta odinioar[ numele de rctate', iar astdzi poarte numele de republicd sau colp politic, fiind rrumit de citre membrii sdi stat, atunci cdnd e pasiv, suverdn cend c activ gi putere cdnd e comparat cu alte formafiuni asemdn[toare. lu ceea ce ii privegte pe asocia{i, ei iau in mod colectiv numele de lx)por gi in particular se numesc cetdleni, intrucAt participi la
Aceasta este formula fundamcntald- Cu privire la vointa generald, vezi IntroducereaPasajul aebuie sd fie infeles ln felul urmitor: fiecare, ca individ, cedeazd comunitilii toate drepturile sale. Dar, in acelagi timp, fiecare devine membru al comuni6lii; ca pade a eornunitiifii primeqte in dar dreptrrile tuturor celorlalli membri, legat in mod indivizibil de irrlrr:g. Astfel, in aceeaqi formul6 fiecare individ este privit sub doud aspecte deosebite: ca prrrticular Ei apoi ca parte a suveranului. Corpul social este deci o adeviratii persoand, av6ndu-qi eul gi voinfa sa. Aceasta nrnintege nofiunea reprezentiirii colectivg atdt de apreciali de sociologii din gcoala lui

'

I 2

i;i sacliticd teorcticianul toatc dr.epturile, adic6 in .p.fa tout bunurile, in lblosul conunitdlii. Locke, nu liberalismului Lrurghez, socotea ci dreptul natural persistd qi in societate: oamenii E vorba de a salva transfer-i in m6inile suveranului decdt dreptul de a pedepsi QJalbwachs). ptopr"tO* ltr.ivati. La Hobbes existi o instdinare total4 dar nu din partca tutr"ttor. clci principele nu cedcazi nici un ch'ept. itarItut acestei liaze c geu de inleles. Dactr nu se deposedeaza to!i, in mod egzrl, do "ar avca interesul s[ ibc6 s6 apcsc asupra inlreg.ii socictfii d,"pt*il.'lot. naturalg unii iizbatc,iii:r gijd oUligotii <Jc care ci rr ll scutili (Vezi cap. i"r:,rit(il ;;i II,.i1. Sc reiic c:rtri .Jc a-i'iil-ipietlica p; cci . ,1,,;'1i ra v,,:ia-;"; ;rlirirti -*r-ri:iitl in ii)iosirl ,,rrnit*,td a lui ll.Or.rsscau

lor'.

Dupi ilgt'l',,ri. :,i :lliiica d; n:iil.lli c.'ii:i[ii tu: ..tlepi ai ir'l"ui';i tL 'rit'r* ':-'' 'frii liir']ti.itilolt al;c;t ltutrct, ii.oris*.r6 r: dr, aCgcirlt il,,crc.;i,l polilc !'il!^,il i,.'-, tlirlsiji-li,lilu 1"; prilll irr ilull'ltc)alca: luieiafizic'a i;cUirriiiarii capitalului 5i ;r gOanci dupi proiit. I'Lirrrcjiiia cste
br:gafii, pit:;u.lintirr-q,i

tbiosiiti: libcri a bLrgZriiilot

lcrr'. t'lt t '.'or

i rtir il

sri pr etinti.i ::il cor tfi5to

pLitelea politicii in i';-riosu! lrtr'.

acest eu comun, fiecare individ se pentu Rousseau, nu este o fiinfd situatAin afara indivizilor. ' Adevdratul tnyeles al acestui cuvdnt a dispdrut aproape cu desdvdrsire Ia ntoderni. Cei mai mulsi confundd orasul cu cetateq Si burghezul cu cetdfeanul. Ei tttt Stiu cd, in timp ce casele alcdtuiesc orasul, cetdlenii sunt acei care formeazd ('(tatea. Aceeasi eroare i-a costat scump odinioard pe cartaginezi. N-am citit nicdieri ca titlul de cives sd Ji fost dat vreodatd supugilor unui principe; nici , ltiar tn antichitate, macedonenilor, Si nici in zilele noastre englezilor, deSi ei tunt mai aproape de libertate decdt to\i ceilal\i. Francezii tSi iau tn modfamiliar ttumele de cetdlen| din pricind cd nu-i inleleg adevdratul sens, ceea ce se poate ttsnstata Si din diclionarele lor: altfel, uzurpdnd acest nume, ar cddea tn crima de It':maiestate; la ei, numele acesta exprimd o virtute, iar nu un drept. Cdnd Bodin tr vrut sd vorbeascd despre cetdlenii si burghezii no$tri, a comis o gravd eroare, lulindu-i pe unii drept allii. Dbmnul d'Alembert n-a cdzut in aceastd greseald si, irr articolul sdz Geneva a /dcut bine distinclia tntre cele patru categorii de rnrmeni (chiar cinci, dacd numdrdm Si pe simplii strdini) care existd tn orasul tnt.stru Si din care numai doud alcdtuiesc republica. Nici un autor francez, dupd , ite Stiu, n-a inleles sensul adevdrat al cuvdntului cetdlean. (Nota lui Rousseau.)

lhrrkheim. Existii totuqi

o diferenfi esenfiald: irr

lcgdsegte pe sine; colectivitateq

74

75

J. -

.1. R.oussearr

Contractul social

autoritatea suverand, qi supuSi, intrucdt se supuu legilor statulu f,)ar acegti termeni se confundl adesea, fiind folositi r-urul in locul altLria; e de ajuns s6-i putem distinge atunci c6nd sunt intrebuinlali cu toati precizial.

Cap. VII. Despre suveriln

Vedern din aceastd formuld2 cd actul de asociere cuprinde u angajament reciproc al publicr,rlui cu particularii gi ci fieca individ, contract6nd, ca sA zicem aga, cu el insuqi, se afld angaj

in tot ceea ce nu fafd de strdinbtate el revine o tlclogi de la acest contract; cdci sirnpli fiinld, un individr. Dar corpul politic, sau suveranul, a cdrui existenld izvorSgte rrrrrnai din caracterul sacruz al contractului. nu poate niciodatd s[ se oblige, nici chiar fal6 de altul, la nimic care ar deroga de la acest rrt:t llrimar, oum ar fi sd irrstraineze o pafte din el insugi3 sau sd se srrl:und unui alt suveran. ViolAnd actul ?n virtutea cdruia exist6, ar insemna sd se nimiceasc6; iar ceea ce nu este nimic nu produce
;rrrtea fbarte bine sd se angajeze fala de altcineva,

intr-o dubld relafie: anur-ne, ca lnembru al suveranului fa{d pafiiculari gi ca membru al statului fata de suveran. Nu se ins6 aplica aici maxima din dleptul civil potrivit cireia nimeni n poate fi obligat prin angajamente luate fa!6 de sine insuqis; este o rnare deosebire intre a te obliga falb de tine insu{i gi a
obliga fafa de un intreg din care laci parte.

E necesar sd observinr gi cit hotdrdrea public6, care poate oblige pe toli supugii fa{a de suveralt, ctin pricina celor raporturi deosebite sub oare poate fi privit fiecare dintre ei, nu poate, prin ratiune contrald, sd oblige pe suveran fafi de el insuqi In consecinf6, este impotriva naturii corpului politic ca sllveranu sd-qi iurpund o'lege pe care sd rr-o poali cblcaa. NeputAndu considera dec6t sub un singur qi acelagi raport, el s-ar afla atunci i situafia unui particular care ar contlacta cu el insuqi; de unde vede ci nu existd qi nici nu poate exista nici un f'el de legd firndamentald obligatorie pentru intregul corp al poporului, nicl nrdcar ce nu inseamnd cd acest corp n-af -c*gng4etul !eeia!:.*rceea

irnic. De indatd ce mullimea este astfel unitd intr-un singur corp, nici rrrr rnembru al sdu nu mai poate fi ofensat {ird ca intreg corpul sd ,rc sinrt6 atacat; qi cu at6t mai rnult nu poate fi ofensat corpul intreg lirri ca membrii sdi sd se simtb atingi. Astfel, datoria gi interesul ,rhligb deopotrivd cele doud pdrli sd se ajute una pe alta; gi aceiagi ,'urneni trebuie sd caute si intruneasci, sub acest dublLr raport, Ioate avantajele care rezultd de aicia.
rr

Or, suveranul, nef-iind alcdtuit decdt din particularii care il r:()ilrprin. rlu are gi nici uu poate avea vreuu irrteres polrivnic intereselor acestora; in consecinld, puterea suveratrd nu are nevoie
,'rurrcnii s-ar intoacc Ia starea de naturi (Yezi Discurs asupra inegalitdlii pag. 133-136). liousscau alimra incb dc atunci cd contractul social nu este ilcvocabil. Dar el admitea rrttuici teolia lcgilor fundarnentale, prin care anumili teoreticieni ai dreptului natural ciuhu ,,rr limitcze monzu'hia absoluti. Aceasti teorie ducea la o divizare a suveranitl{ii. Rousseau, , rrrc ultedor l-a studiat mai indeaproape pe Flobbes, respinge aceasti teorie, pe carc in cel , lc-tl doilea cliscurs al siu o acceptase ce-i drcpt nrrrnai cu titlu provizoriu. l)entui llousseau, in conditiile stdrii civile, starca de naturl continui sd ddinuie intre rrirliuni. fieca'e dintre acestca tiind un individ ce aclioneazd numai dupiL pofta sa. Ceea cc t rplica rizboiriele. Penfiu ce acest tennen |eligios? Pentru cd orice atingere adusd contmcfului il arunci 1r om inddrdt in starca de naturd. Numai contractul social ingdduie omului s[ se dezvolte r'rr toate virtualilifile natulii sale: mliune4 virtute4 voin{a liberl. hrtegritatea teritoriului national este sfinti- In proiectul siu de constitulig Saint-Just :rvca sf, scrie la 24 aprilic 1793: .,Teritoriul se afli sub garanlia gi proteclia suveranului; ca ,.ri ol. este indivizibil". in I 796, cu prileiul tratativelor de pace care au e$uat, F'ranla refuzh sl

Este^important

rurmeazd.

si refinem bine toate aceste definilii pentru a inlelege limpede cele cd In special, trebuie sd notdm sensul particular pe carc Rousseau il dE cuvintelof

st terangi .s/ar.Cuvdntulnuerannudesemneazdopersoand,ci

ansamblul corpului ca putere legiuitoare. Acest sens are o origine genevezd. Vezi la pag. 6l expresia membnt
care

at suveranuhi. Statul nu estg ca pentru noi. ansamblul instituliilor politice

r 3 { I

asuprapoporului, ci este poporul in totalitatea lui, care se supune legilor, Formula contractului social. Orice angajament luat fafl de sine insugi are un caracter moral, iar nu un caractef

'

.iuridic.

t
,

Puterra suveranului apare aici ca fiind {hri limitc. in realitate, aceas6 putete mdrginita(Vezi IL 4) Putelile suver"nului pot merge pdni la dleptul de a se autodizolva- Dar atuncl

lc pr ovincii de la un stat la altul rl.uali-

'

ctlczc Belgi4 sen,indu-se dc acest argument (Vaughan). Rousseau condamnf, aici ceddrile dupi bunul plac al familiilor domnitoarc. Sub dublul nporl al datoriei gi al intercsului, avantajele care dcpind de ajutorarca

rr rr

76

77

J. - J. Rousseau

Contructul social
,l,rrrcltr-l pe fiecare cetdlean patriei, il garanteazd impotriva oricdrei rl\:llt:ncleule personalel, condilie ce constituie rnecanismtrl rnaginii 1,'rlitice qi singura condilie ce face legitime angajamentele civile, ( irlc, de altfel, ar fi absurde, tiranice qi obiect de abuzuri dintre , e lc nrai mari.

de nici un fel de chezag fala de supugi', cici este cu neputinli ca corpul sd voiascd si diuneze tuturor membrilor sii; gi vom vedea de indat[ cd el nu poate dduna nici unuia, ca particular. Suveranul, prin insugi faptul cd exist6, este intotdeauna ceea ce trebuie sd fie2. Nu aceeagi este situafia supugilor fala de suveran; fali de el, cu interesul lor comun, nimic nu ar garanta angajamentele lor dacd tot nu s-ar gdsi mijloace pnn care suveranul sd se poatd asigura de credin!a supugilor. lntr-adevdr, fiecare individ poate, ca om, si aibi o voin{d particulard contrarie sau diferitd de voinfa generald, pe care o are ca cet[fean; interesul siu particular poate s6-i sugereze cu totul

Cap.

\IIII.

Despre starea civild2

altceva decdt interesul comun; existenfa sa absolutd gi natural irrdependenti poate s6-l facd sd priveascd ceea ce datoreazd cauzei comune ca gi cum ar fi o contribufie gratuiti, a cirei pierdere n-ar fi atdt de d[undtoare celorlalli cdt ar fi pentru el de impovirdtoare plata ei3; gi socotind persoana moralS pe care o constituie statul drept o purd abstraclie4, dat fiind cd nu este vorba de o fiinfd umani, el s-ar bucura de drepturile de cet[fean ftrd a voi si-gi facd datoria de supus; nedreptate a cdrei rdspindire ar pricinui ruina corpului politic. Pentru ca acest pact social sd nu fie o formuli goal6, el cuprinde in mod tacit acest angajament, singurul care poate da forf[ celorlalte, anume cd oricine ar refuza si se supuni voin{ei generale va fi constrdns de corpul intreg; ceea ce nu inseamni altceva decdt cd va fi forfat sd fie libet'; aceasta este condifiacare,

i lecerea de la starea de naturd la starea civild provoacd in om ,r :;ei'rirnbarc rernarcabild, inlocuind in purtarea sa instinctul prin yrrsiitie qi dAnd tuturor acliunilor sale moralitatea care le lipsea rrririnte. Numai atunci, glasul datoriei inlocuind impulsul fizic gi ,ircptul luAnd locr"rl poftei, omul, care pAnd atunci nu luase aminte ,icc:it la el insugi, se vede silit sd aclioneze pebaza altor principii ',,r rsii-qi consulte ratiunea inainte de a da curs inclindrilor sale. Degi rrr aceastd stare el se lipsegte de o serie de avantaje pe care le avea rlc la naturd, cdgtiga altele mai mari, insugirile sale sunt puse in ;rcliune gi se dezvoltS, ideile sale devin mai cuprinzdtoare, ';uirtimentele i se innobileazir, sufletul sdu in intregime se iualld ,rtirt de mult incAt, dacE abuzurile acestei noi stdri nu l-ar face .rrlcsea sd decadd mai jos de starea pe care a pdrSsit-o, artrebui sd l,irrecuvdnteze neincetat momentul fericit in care s-a smuls pentru r{)l(icalrna din starea de naturd, transform6ndu-se dintr-un animal ,;lrrpicl gi mdrginit ?ntr-o liin{d inteligentd, intr-nn om3. Sd reducem tot acest bilant la c6fiva terrneni ugor de comparat:
i,:r'cite consu'dngeroa asupra tutulorI'cntlu ca toli ceilalli igi iau in acelaqi timp obligalia de a rcspecta contractul sau dc a r rlxrrta constldngcrea dacS atenteazf, la libertatea altuia.
dcspre staca oamcnilolin societate. Sc vedc cAt de simplistii cste tcza curenti, dezvoltatd mai cu seama dc Lanson. t,()iiivit cireia Ilousseau opune o stare de naturi in care toate erau petfecte unei stdri dc .' rcictatc in cato totul este liu. De fapt hebuie deosebite doud societdli: societatea reali, pe , rrr: I{ousseau o cuno$tea gi in care omul a decdzut mai jos decAt in statea de naturd (... 'l,r'.i abuzr-u'ile acestei noi stili nu l-ar face adesea si decadi...), $i cetatea idealiu r, llcrncntald prin contlactul sociai, in care omul se poate ridica la o valoare superioari. I il1r rllcpt ci Rousseau, in.rbStrdnit $i acrit, nu va mai thce aceasli deorebie Qn Dialoguri), L i in primul siru Drs'czrs, c6nd gdndirca nu-i cra inci elabomti" nu ficea incf, aceastd , c:.r:irile.

' 2

despotismului de stat.

Liberdlii din veacul al XX-lea (Benjamin Constant etc.) au vdzut in aceasta semnul O astfel de afirmalie justifici anticipat dictahra revolufionarf, a

Conventiei. Sensul acestei fiaze devine limpede cu ajutorul capitolului precedent (vezt pag.73) .,Clauzele acestui contract sunt atdt de mult determinat prin natura actului, incdt cea mai

Adici

mici rnoditicarc le-ar face sE devind zadarnice gi f6ri efect." I Voinla generali la un cetii{ean cere ca el sd"gi pldfeascl impozitele, sd satisfacd serviciul militar etc. Interesul siu particular il indeamnd s[ se eliboreze de toate aceste

servituti. Rousseau considerf, statul, in spefn corpul politic, ca pe o fiinp reali, avdnd eul sdu comun, via{a qi voinfa sa" Individul egoist ll consideri" dimporivd" drept o purd abshactie . in rnod sistematic, Rousseau dA g6ndirii sale o tumurl paradoxald, in scopul de a izbi imaginatia cititorului prinh-o expresie surprinzfuoare qi putemicS" Rousseau enun{6 aici o

teorie a dictaturii levolufionare; penhu a asigura libertatea tutulor, statul trebuie s6-$i

78

79

J. - J. Rousseau

Contractul sociul

ceea ce pierde omul prin contractul social este libertatea naturalS qi dreptLrl nelimitat de a-qi insugi tot ce il ispiteqte 9i poate atinger; de cAqtigat, c6qtigi liberlatea civi16 9i proprietatea tot ceea ce posedS. Pentru a nu ne incurca in aceste compensafi trebuie si distingem bine libertatea naturat6, care nu are alte litnt decdt fbrlele individului, de libertatea civi16, care este limitati citre voinfa generalb; de asemenea, trebuie sd distirrge posesiunea, care nu e decAt efectul forfei, sau dreptul primul ocuparrt, de proprietate, care nu poate fi interneiatd dec6t pe utt titlu pozitiv. Pe baza celor de tnai sus, s-ar putea adduga la avantajele stdrii civile libertatea moral5, singura care-l face pe om sd fie adevdrat stipdn pe sine; cdci impulsul exclusiv al poftei inseamn sclavie?, pe cdnd ascultarea de o lege pe care singur fi-ai stabilit inseamnd libertate. Dar iatd cd am stdruit 9i aqa prea mult asu acestui punct, gi sensul filosofic al cuvintului libertate nu irrtrd subiectul meu.

str[ini'; cSci pentru mernbrii sdi statul este stdpdnul tuturor

lrurrurilor lor prin contractul social, care constituie baza tuturor tlrepturilor in stat, pe cAnd fatA de celelalte puteri el este stlpArr nurnai prin dreptul de prim ocupant, pe care il deline de la particulari. Dreptul primului ocupant, degi mai real decdt dreptul celui mai Iure, nu devine drept adevdrat decAt dupi instituirea proprietdlii. in rnod natural, orice om are drept la tot ceea ce ii este necesar; dar tctul pozitiv care il face proprietar al unui anumit bun ?l exclude tlc la toate celelalte2. O datd determinatd partea sa, el trebuie si se limiteze la aceasta, ne mai avdnd nici un alt drept asupra cornunit[1ii. Iat[ de ce dreptul de prim ocupant, atdt de slab in starea de naturd, este respectat de orice om in societate. in acest rlrept se respectd nu atdt ceea ce este al altuia, cet ceea ce nu este

ll
' '

tdu.

in general, pentru a
:itrntem tot in stae de

autoriza pe un teren oarecare dreptul de

in ochii striinilor, posesiunea de fapt nu este legitim6 dat liind cd de la un stat la altul

Cap.IX. Despre clomeniul reaf

F-iecare membru al cornunitSlii se ddruiegte acesteia momentul in care ea se formeazd,, aqa cum se aflI atunci, ct-l forlele lui, din care fac parte qi bunurile pe care le posed6' A nu inseamnd cd prin acest act, trecdnd in altd mdnd, posesiunea lui igi schimba natura qi devine proprietate pe seama suveranuluia, Cum insd forfele cetd{ii sunt incomparabil mai mari dec0t cele alo urrui particular, posesiunea publica este 9i o, de fapt, mai puternicd gi mai irevocabild, {brd a mai fi legitimd, cel pufin pentru

naturi

I 2

Acest drept nelimitat e cel pe care teoria lui Hobbes

il

ahibuie omului

in

skuea d0

naturA.

La inceputul plimului capitol am citit: ,.Omul s-a ndscut libei'' Se vede de aici c{ teali cu plivire la ceilalfi, este ,-r sclavie faF de tinc insuli. ln societatea pierde orice fel de tibertate; contractul social aduce omului atdt libertatea r.eal5- omr.rl igi
accastd liberlate,

civili. cit

3 a

gi libertatea rnorald,,Domeniu ' proprietate; ,,real"

<are

se rcferd la

bunuri.Termenijuridici.

Totugi conhactul social va crea dreptul de proprietate. Posesiune4

in

mdinilo

suveranrrlui, este vifiual proprietate (Halbwachs).

80

Dleptul natural dd tuturor persoanelor un drept asupra tutulrr bunurilor. Dreptul civil, irrstituind ploprietate4 printr'-un act liber limiteazA drepturile fiecdruia numai la ceea ce ii rstc necesar'$i la ce este purdusul muncii lui. Se poate vedea in acest capitol care constituie ,,chi1a unei teorii asupra proprietilii: a) c[Rousseau line ca fiecare om s[ fie proprietar; b) ci proprietatea nu este un drept natural. inainte de conffactul social nu existd clecdt lxrsesiuni de fapt. Rousseau gi-a precizat doctrina ulterior Drsczrsului asupra inegalitittii, irr care nu apare aceastii deosebire inhe posesiune Si proprietate; c) cd fiecarc cetf,lean remite bunurile sale suveranului. Este teoria filosofici ce va rstilica efortudle (nereugite) ale robespierrigtilor de a redistribui proprietatea; d) c[ trebuie limitati proprietatea penfiu a micgora inevitabila inegalitate ale cilei lr:r'ibile consecinfe au fost descrise in Discurnl asupra irwgalitalii. In definitiv, Rousseau nu este socialist. Dar gdndirea lui este deosebit de indrizneaf[ l)or)hu vrmea sa. Un text exh'as din d. sdu Proiect pentru Corsica (P. W. II, 337) llmuleqte bine gdndirea sa in aceastd privinJd: ,,Departe de a voi ca statul sd lie sirac, ag vre4 dimpotrivi, ca el sA aiba btul ;i ca lir:carc s6-gi aibi patea sa din bunurile comune numai proporlional cu serviciile sale... E de rrjuns sd fac in{eleasd aici gAndirea me4 care nu este de a distinge in mod absolut pnrprietatea particular'4 cdci acest lucru este cu neputinfi, ci de a o inchide in limitele cele rrrai sbrntg a-i da o mbsur{ o regul4 o fr6n4 care so sEpAneasc4 so dirijere, s-o rurb.juge gi s-o fin6 intotdeauna subordonati binelui public Vreau, inh-un cuvdnt, ca l)rl)prietatea statului sE fie cdt mai mare, cdt mai putemicS, iar cea a cetifenilor cdt mai micir ;,i ciit mai slabi cu putinfiL"
1r

8l

J.- J.Rousseau

Contractul social

prim ocupant, trebuie indeplinite urmdtoarele condilii: in primui acest teren s[ nu fie locuit incb de nime'i; in al doilea iand, "u nu ocupi din el decdt atitacdtai nevoie pentru a trii;.in al rind, si treilea r6nd, sa-l iei in posesiune nu printr-o degarta ceremotrie, ci muncindu-l' gi cultivindu-1, acesta fiind singurul semll a! proprietalii care, in lipsa titlurilor juridice, trebuie s5 fie respectat

gideallii. ' inti-adev6r,

.._a acorda nevoii gi muncii dreptul prirnului ocupan( F' nu inseamnl oare a-l extinde pAnd la limita pe c-arej poate avea? cu putinld sb nu se pund limite acestui drept? Si fie^oare de-ajund

. ,:

ra p"i pi"l"rul pe uit i"i"n -al tuturora p"nittt ca de indatd t", * ql S[ fie oare iiiiilrzi a-i fi stapan? p"'".ir"rii de ajuns sd ai puterea, de ail ca s6 le'r6peqti astfdl i'dep[rta .,n -o^"n, ";.{t, poate t1n-oT sau ul Cum drepul de a se mai intoarce vreodati? puna stlp6nire pe. un teritoriu imens, fpinAri;l i-nleqi !p,Jt" ,*uit", altfeidecAt printr-o uzxrpare demnd de pedeapsd' ui"-" ce in acest chip se rdpeqte celorlalli oameni posibilitatea u ro"ui qi de a se hr6ni pe'care natura le-a dat-o tuturora'? C6 Nun.t Balboa', aflAndu-ie pe ![nn, lua in posesiune-in nll* coroanei castilie'e marea de'sud gi toatd America meridionalS, e our" a" ajuns atdta pentrlt ca s[-i deposed^eze pe tofi locuitorii ,a-i"""f ,i.1a pe tofi principii din lurne? Astfel, ceremoniile de ac !"n .-ut fi inmullit in zadar,cdci regele catolic. n-ar fi "y"t"d?:-"i p-e i.trcg u'iversttl, rdmAnAnd F"iia Japa"ir.. ain cabi'etul sdu, impirllia sa tot ct:ea ce fusese r ulterior si excepteze din dinainte in posesia altor plincipi-. - G pout" in1"l"g" tu* terenurile particularilor, reutrite aldturate unele altori, devin teritoriu public, 9i cum dreptul. ,.*".unit"t", intinz6ndu-se de la supuqi la terenul pe care ac-egtia care pur olupa, ajunge a fi cleopotriv6 9i real 9i personal, fapt?...^.i ii ]}^a.^l ca inseqi forlr fnrnn ^^ p" pot"*tilntr-o deperldenfl 9i-rnai mare, l?cAnd fi pare ior'ra A"uin6 chezigia credirilei lor; acest avantaj 'Lr .a fi regi bine sesizat de vechii monarhi, care numindu-se numai peigitor gi scililor ori ai rnacedolelilgr' pet:3u."i:,Ytl1:t-1 muit geni .',,.,o, oun'"ni decht stbp6nii unor tdri. Cei de astdzi t clovada de mai mult[ ubilitut",'numindu-se regi ai Franlei, Spaniei, ai Angliei etc. StipAnind pimAntul acestor !5ri' ei sunt

;.ff J

ntit mai siguri cd stipdnerrc gi pe locuitori. Deosebit in acest6 instrdinare este faptul cd, primind bunurile particularilor, comunitatea nu numai cd nu-i deposedeazd de ele, ci, dimpotrivd, le asigur[ legitima posesie, schimbdndu-le rrzurparea' intr-un drept adevlrat qi folosinfa in proprietate. Dat liind cd posesorii sunt considerali depozitari ai bunului public, rlrepturile lor fiind respectate de tofi rnernbrii statului qi apdrate cr.r toate forlele acestuia impotriva strdinilor, ?nseamnd cd printr-o ccsiune avantajoasi ftcutd citre public Ai mai ales cdtre ei inqigi, cum s-ar spune, au cdgtigat tot ceea ce au dat; paradox care se poate explica u$or dac[ facem deosebirea intre drepturile pe care lo au asupra aceloragi terenuri atdt suveranul, c6t gi proprietarul, rlupd cum vom vedea mai departe2. Se mai poate ?ntdmpla gi ca oanrenii si inceapi prin a se uni irrainte de a poseda ceva, iar dupi aceea, pundnd mina pe un terelr srrficient pentru toatd lumea, sd-l foloseasci in comun3 sau s5-l irnpartd intre ei fie in p6(i egale, fie in propor{ii stabilite de suveran. Indiferent in ce fel s-ar fi fhcut aceastd achizifie, dreptul l)o care il are fiecare particular asupra propriului sdu fond de teren cste intotdeauna subordonat dreptului comunitifii asupra tuturor; lltf.el n-ar exista nici trdinicie in legdtura social6, nici forfl real6 in
c

xercitarea suveran it61i i.

Voi incheia capitolul gi cartea de fa!6 printr-o observafie care llcbuie s5 serveasci drept bazi intregului sistem social: pactLll lirndamental, in loc sd distrugd egalitatea naturald, dimpotrivI, irrlocuiegte printr-o egalitate morald gi legitimS toatd inegalitatea l'izici dintre oameni pe care a putut-o l6sa natura; astfel, putAnd fi irrcgali ca forld sau ca geniu, devin tofi egali prin convenfie qi prin
rl

rcpt*4.

' inainte de conhacl omul nu putea pune stApdnire pe un bun decAt folosindu-I, 9i lhrd ir in prealabil sf, i se fi rccunosOut ueun drept de cdte ceilalfi oameni (Beaulavon). ' YeztlI,4. ' Proprietateacolectivdnuestedeciexclus6. ' La inceputul Discursului asupra inegalitdpii, Rousseau a$tase ci inegalitatea lizici

rlirrtle oameni in starea de natur5 era de micd impoltanf[. Dal ulterior s-a ivit inegalitatca ,,trcial6, gi confi'actul n-a adus nici o ameliorare, chci cei bogati au intors legea in favoarea k rr'. Chestiunea constd ln a obline ca adev6ratul contract sl tie respectat in a5a tbl incdt si se
rrrrpiedice rcnagerea inegalit6{ii.

NunezBalboasauBalbao,cuceritorspanioldelainceputulveaculuialXVl-lea. pr.otestimpotriva lbmdr.ii marilor aveli, precum 5i a impeliilor coloniale. 82

nrt()tdeauna spre folosul celor carc au.

Nota lui Rousseau, foarte interesantd, ne readuce de la ideal la leal. hgile sunt Maxismul va imbogd{i pi va prlciza aceastii idee 83

Contr$ctul social

CARTEA III
Cap. I. Suveranitateu este inalienabild
care le-am stabilit este cd singurd voinla generald yuate 3a inc -,me forlele statului potrivit scopului instituirii ei, care este binele

Cea dintdi gi cea mai importantd consecinld a principiilor pe

comun:. Cdci daca opozilia intereselor particulare a frcut necesard stabilirea societafilor, numai acordul acestor interese a fdcut-o

posibila. LegStura sociald o formeaza ceea ce este comun in aceste

diferite interese; dacd n-ar exista vreun punct oarecare in care toate interesele sd se acorde, nici o societate n-ar putea exista. Or, numai pe bazaacestui interes cotnun trebuie sd fie guvernatd societatea. Spun deci c[ suveranitatea, nefiind decat exercitarea voin{ei generale, nu poate niciodatd s6 fie instr6inat6 9i c6 suveranul, care iu este decdt o fiin!6 colectiva, nu poate fi reprezentat decat prin el insugi: puterea se poate transmite, voinla insd nu3' inti-adevlr, dacd nu este imposibil ca o voin![ particularl s[ se a"9rd"_crjlng_g9l:.u!3_asupra unui punct oarecare, e cu
'indali: a teduce justa: legile sunt in serviciul clasei dominante. Utopia reapare insd de
inegalitatea bunurilor, penhu ca legea sI tie pusa in serviciul tutruor' Stb gt,erndmiitele rele, aceastd egalitate nu e decat aparentd Si

rreputinli ca acest acord sb fie cAt de cdt durabil gi constant; cdci vointa particulard, prin natura ei, are o tendin{d spre preferinfe, in tirnp ce vointa generala tinde spre egalitatel. $i este inci gi mai irnposibil si existe o garanfie a acestui acord, chiar dacd un astfel tle acord ar trebui totugi si existe intotdeauna; el n-ar fi o chestiune tlc iscusinfi, ci de int6mplare. Suveranul poate si spund: ,,Vreau in rnomentul de fali ceea ce vrea cutare om, sau in tot cazul ceea ce spune cd vreao'; dar el nu poate sd spune: ,,Ce-o sd vrea omul lcesta mdine, o sd vreau gi eu", fiindcd este absurd ca voinfa sd-Ei lirureascd singurl lanfuri pentru viitor gi pentru cd nu std ?n puterea oricirei voinfe si consimtd la nimic care ar fi contrar binelui fiinler cc voiegte. Aqadar, daci poporul fbgdduiegte doar s[ asculte, el se tlizolvd prin insugi acest act, igi pierde calitatea de popof; in rrromentul in care existb un stdpdn, nu mai existd suveran, astfel incit corpul politic este distrus. Aceasta nu inseamnd ci ordinele gefilor nu pot si treacd drept voinle generale, at6ta vreme cAt suveranul, liber de a li se opune, rrrr o face. In asemenea e zvri, tdcerea generald permite se se l)rezume consimlimdntul poporului. Vom lEmuri aceasta mai pe
irrdelete3.

Cap. II. Suveranitatea este indivizibild

Aceleagi pricini care fac suveranitatea inalienabili

o fac gi
de

rnclivizibi16; cdci voinfa sau este generalS*, sau nu este generalS; ea cste adicd a corpului ?ntreg al poporului, sau nurnai a unei pdrgr a

iluzorie; ea

Iuia.

in

primul caz. aceasti voinli declaratd este un act

,r, ,"rruf,tu decdt penffu a'l menline pe sdrar: in ntizerie Si pe bogat in posesia bttnurilor uzxu,p(tte. De fapt, legile sunt tntotdeatrna spre folosul celor.care cttt si

societate eldundtoare pintru cei care nlt au nintic: de unde decurge cd starea de mdsura tn care au roli cdte ceva Si nimeni nu ntt este tle f6los oamenilor decdt in are nimic deprrsos.(|iota lui Rousseau). Aceasticalte este alcdtuit[din doudpdr{i: a- Suveranitatea in sine, limitele sale, legea care exprimf, voinJa suveranului.

suveranitate gi are putere de lege; in al doilea, ea nu e decdt o voint5. particularb sau un act de magistraturd, adicS este cel mult un
tlccret.
Pentru Rousseau, poporul liancez din n'emea sa nu este demn, a$adar, sI poarte acest rrrrrnc de,,popol', dat fiind ci se lastr comandat de cdtrc un stipdn." Pentnt ca ovoinli sdfie generald, nu este totdeauna necesar sdJie unanimd, dar este tft,('esar ca toate vaturile sd/ie numdrate; orice excludereformnld anuleazd generalitalea. ( Nota lui Rousseau).

I j

' ' '

vel

Il,

3.

b.lJegiuitorulcarepuneinmigcarcmaSinapoliticS,lindndseamadeoseriede
condilii concrete. A ,. compara cu cleclaralia drepturilor din Constitutia din 1793 (art. 1): ,,Scopul societ{ii este feiicirea comuni." Rousseau se opune teoriei ,,bunului plaC'' III, cap. 5. Se intrcvede aici critica sistemelor reprezentativg rcluati in Cartea

' '

YezicafteaIII.
Vezi capitolul urmator.

84

85

J. - J. Rousseau

Cantrsctnl socigl

Dar politicienii nogtrit neputdnd s6 irnpartd suveranitatea in principiu, o impart dupd obiectul ei: o impart in for!6 9i in voinfd, in puterea legiuitoare qi puterea executiv6; in drepturi fiscale, de qi puterea de a ;usiilie de rizboi; in adrninistralia interioard in "trata 9i pdrli 9i alteori le cu strdinii; uneori ei confundd toate aceste separa. Ei fac din suveran o fiin!6 fantastic[, alcdtuitd din buca{i aclunate la un loc; este ca qi cum ai forma un offl din mai multe trupuri, ludnd de la unul ochii, de la altul brafele, de la altul picioarele etc. Se spune cA scamatorii din Japonia, in fala spectatorilor, taie in bucali un copil, apoi, aruncandu-i in sus toate madularele, unul c6te unul, fac s6 cad6 pe pamdr,t copilul viu qi nevatamat. Cam aga sunt qi scamatoriile politicienilor noqtri: dupl ce au t6iat in bucdli corpul social, printr-un miracol de balci, adunl
la un loc toate buc6lile, nu se qtie cum.

lJrrnirincl, de asemenea, celelalte irnpril{iri, arn glsl cl! rlrr "rsr:ih.nr ori de c6te ori ne sirnfim indemnaf i sd credem cd '.uveranitatea este impdr'fiti, cd dreptLrrile pe care le ludm drept qr;rlti ale acestei suveranithli ii sunt toate subordonate qi c5 ele t)rrjliupLlll intotdeauna voin{e supreme! pe cale aceste drepturi nu
l;rc decAt sd le ?ndeplineasc6.

Nil avem cuvinte pentru a spune cAtd obscuritate a aruncat crilsti lipsd de exactitate asupra coucluziilor autorilor in materie ,lc cl"ept politic, c6nd au voit sa jlrdece drepturile respective ale ', rtilor" $i ale popoarelor pe terneriul principiilor pe care le ,trhiiiserl. Poate oricir-le sI vadd, tn capitolele III gi lV din cartea
ri

din pricind ca nu au noliurii exacte gi pentru cd iau drept pdrli ale acestei despre autoritatea suverane autoritali ceea ce nu reprezintd decAt emanalii ale ei. Aqa,de_pild[, s-au considerat actul de declarare a rdzboiului 9i acela de incheierc a p6cii drept acte de suveranitate; acest lucru nu estejust, dat fiind ci fiecare dintre aceste acte nu constituie o lege, ci doar aplicarea unei legi, un act pafticular care determind modul de aplicare a legii, cum se va vedea limpede cdnd vom pteciza ideea legata dc

Ei cad in

aceeagi gregeald

trrrtlucirtorul sdir, Barbeyract, se iucurcd gi se irnpotmcllesc ?n proir"ii!e lor sofisirie, dc fricd sd nu sJ;uni prea mult sau prea putin ,lirr uunetul lor de vedere qi s[ nu prejuciicieze interesele pe care ,,, .r*r i5 le irnpace. Grotius, r'efr-lgiat iu Franla, nernullumit de ;,,ri'r:1 :;l ,li vr-ririd sd-i facS curte lui l.udcvic al Xffi-lea, cdruia i-a ,1,'ilrcat lLlcrai'ea, nu preeupe{e;te nimic pentru a vdduvi popoarele ,ll toate dreptLrrile lor" cu eal'e ii imb,rach apoi, cu toatd arta ,,,sil:ril5, pe regi. Tot astf'el ar fi voit s5 facd gi Barbeyrac, atuuci , ;urd a dedicat h'aducerea sa regelui George I al Angliei. Din r(:r]or'ocire insd expulzarea lui lacob al li-lea, pe care el o nume;te

rrrlili

a lui Grotiusr,

felr-rl

in

care acest sa\,ant, precurn

gi

i
I

.rl,rlicare,

il

rr'r'ulvcrseze. ca

silea sd se !ind
nLx

iu

currrva sd faca ciin Wilirelm uli uznrpatorr.

rezcrvd, sd se eschiveze, sd Daci

cuvdntul

lege2.
do

itt Montesquieu, cafe nu este inventatotul teoriei separaliei puterilor, dar carc a dezvoltat-o dupd Locke, este un teoretician al nrocl Sralucit (i/ez i Spiritul legilor XI,6). Montesquieu, intte monarhiei temperat;; iati explicalia acestei teorii, cate incearcd un compromis Flobbes, cale socotctt dr.eptur.ile poporului qi puterea regelui. Rousseau este de acord cu opuse: Flobbor subver.sivd ideea cd sr"rveranitatea poate tr imphrlita. Dar scopurilc lof sunt pdstle/c vrea si concenh.eze intcaga puterc in mdinile unui despot; Rousseau vl'ea s-o atacdndul pe Montesquieu, se tbre;te totuqi sd-l citezc. il intrcagd pentru popor. ltousseau, admiralia lui. Deratli6 (op, op,ept"e iesigur pr.cstigiul acestui om, al cdrui geniu se bucuri de Montesquieu, ci pe ju'igtii care, cn cit., pag. 2gi) nu e cle par.ere cd Rousseau il vizeazape pritr Pufenclod, sunt ostili imparlirii suveranitf,(ii, dar nu cred ci ea ar fi indivizibili voinlei generalc la stal, obiceiul ei. Pentru J.J. Rousseau suvemnitate4 ciire este aplicatb al lui Rousseau sll este tot atdt de inclivizibil[ ca gi insa5i voin]a. se poate ca tonul agresiv Patr'l fie indr.cptat aici mai mult impotrivaiurisconsullilor decdt impotriva lui Montesquieu' c[ critica lui nu se indreaptf, qi impot|iva lui toluSi excesiv sd se hagd din aceasra concluzia Montesquieu, cae era notoriu ca teoretician al divizdrii suveranit[{ii

'

Nu e vot'ba numai de Grotius 9i de Balbe\Tac, citali mai departe, ci 5i

Vczi prlg. 64. nota i. Vczi Inirodr"rcere, pa-q 16 lrr 1688 WilirelLn rle {-rr-ania. ei-r splijinui bmlghezit-:i capitalisi.c englczc listoarna pc ,rrr,iri.i lacob;rl ll"lea sc iciraBe in I'ianla. ir.:ntni a nu atingc pi'inclpi,-rl ntonillrict ,,'"litr'irc, pai'larncntul cnglcz dr:claltrsc. contral aiievii'uir-ri, cf, lacotr al Il-lea abrJicasclrir.),titc rcia ar,cst vicic;rrg. ca s[ nu iir obligai sil adnriti cir Wilhelrn lusese aies prirr ,,,rrrir popoluir,ii (ilai"onachs;. Se vede cu ciiti violen{i li atacd [i.otrsseair 1rc,,politicicnii'r, u./rlr ci au pus, clin inleles. gtirnfa iul' lr stuj'oa putcriiol stabilitc:, r\nirnozilalca lor uu-l

ciiiii"i*i[nr'. ilir-rili au fost in"tignafi rjc rl:cslc:rircr"i ilri\u cinsti{i. Jlal'nu ln acr:a.:itii ftnste plohlcma" I ' ( ), isliili:rli vedc lrrgf,lum crire cr istii inlr e pufi:rc :jt anut-l-rit ;tir:ologi i, r.rleli ii* tiii s .itt'r/cajL;,i. ,,,r,',r1iii v(lr' spr"lnc nu ..pr[ele'"" ei clir-sa diiiguitoirt'c. In itcrisoarea tr:tre (.rLstophe de
rrrlrrodicd, cle altfbl., lbzute

s[ iie

rrlxltliv?r rrnol oirmcni c.ul,

pr:1":;rvia.l,

',t Luttnotlt (Ilachettc.

i,

ill.87i,

iioLlsseau vaspuuc;,"al[] cautntin cdrli alev;'inll; n-atii r,itril

,.il rlincilur,l

gi cloale.

;\m consulial i-ilrtorii, du n-ain gisii cicc0.t;ii'r'iatiint ctr-e i5i iac ul

Vezi cap. VI.

,,,, .iin a in;cia oarucnii" ibli nici o ahr iegc decAt intorcsui lor', ihra alt Dr:nrnezeu clecf,t ,,,,r11'ialolrcputalic.galasi-i deliimeze pe ;;efii carcnu-i iiiilcazipob'ivllclr,iirtei lor"g,ata ,,r iiilri rnai mult s[ laudc nedrcptatea uar'* ii piitc5te.". Piitiii rie ciihe;r:i lare ca sa ihlri ,, r, ,rala cclui slzrt-,. ci ilr"r $tiu sii-r vortle:rici acestuia din urnii decit cicspre dato|iile ll1. .;.,' q7

86

t!
J. - J, Rousseau Contractul socittl

ace$ti doi scriitori ar

adoptat principiile cele adevdrate, n-ar mai fi avut nici o dificultate de invins 9i ar fi fost intotdeauna consecvenli; dar atunci ar fi trebuit, cu toatA parerea de rdu,-str spuna adevarul, $i n-ar mai fi putut face curte decat poporullli. or, pofi face avere, iar poporul nu ddruiegte spunend adev[iul 'ici 'u ambasade, nici catedre, nici pensii'.

fi

Dacd,
nrrrndr al

in

momentul cdnd poporul indeajuns de informat

,lclibereaz6, cetdlenii n-ar comunica defel intre ddngii, din rnarele

Cap.

III. Dacd

voin{a generflld poete gre$i generalA este

intotdeauna dreapta qi cd tiude intotdeauna spre folosul public; aceasta nll inseamn[ insa cd hot[rarile poporlllLli vor avea meretl aceea$i rectitudine. t1i doreqti totdeauna numai binele, dar nu totdeauna il gtii care este: poporul nu poate fi niciodata corLlpt?, dar adeseori este in$elat, 9i atunci el pare a voi ceea ce este rALl' Existd deseori o tltare deosebire intre voinla tuturora gi voinfa general6,; Lllta are in vedere numai interesul comun; cealalta are in iedere interesul privat gi rlLr este dec6t o sumd de voinfc particulare: scoatefi insd din aceste voinle plusurile 9i minusurilo S" antleazb reciproc* gi nu va rdmane ca suma a diferenlelot

Din cele de mai sus re tltd cd vointa

micilor diferenfe at rezulta intotdeauna voinla generalS, fi intotdeauna bun6. Dac[ insd se alcdtuiesc coterii, rrsociatii parliale pe seama celei generale, atunci voinfa fiecireia rlintre aceste asociafii devine generald in raporl cu membrii s6i qi prrfticulard in rapoft cu statul: se poate spune atunci ci in acest caz nrr mai existd tot atdlia votanli c6!i oameni sunt, ci numai atAtia votanli cAte sunt gi asocialiile. Diferenlele devin mai pulin nurneroase gi dau un rezultat mai pu{in general2. in sfdrgit, cAnd rura dintre aceste asocialii este atit de mare incAt le invinge pe toate celelalte, nu mai obtii drept rezultat o surnl de mici diferenle, , i o diferenlb unic6; in cazul acesta nu mai existd o voinld
r;rr hotdrdrea ar

licrrerald, iar pdrerea care are cdgtig de cauzd nu este decAt o pdrere prrrticular6. E de mare importanjl deci, dacd vrem s5 avem intr-adevdr
('n

Llr4elge_y!1!jei,g"f9l4g.j4f u mai existe soc ietdf i parliale in

"ur" voi nla decAt

generalA3.

Aici se lblosegte mctoda algebric4 aplicati vielii politice, ea ne izbege astizi in rnod rreplircut. Se poate da ralionamentului lui Rousseau o expresie fie mecanicb, fie algebrici. I iccale individ, dupi el. asculti in acelqsi timp de interesul siu pruticular gi de interesul
lt'nclal. Interesele particulale sunt linii de fb(d care imping pe indivizi in direcfii opusc. ,\ccsto linii de fo(a se anuleazi intrc ele cu atdt mai complet cu cdt indivizii sunt mai
rlrrrrerogi. Sau, putem spune ci e volba de cantitdfi atbctate fie semnului plus, fie semnului rrirrr:s. Suma lor algebr-icir se apropie de zero cu at6t mai sigul cu cdt numdrul indivizilor' , slc rrai marc. Dar voinfa generald ii impinge pc tofi indivizii in aceeaqi direcfie. La unii. rrrlclesul particulal este contraiu voinfei generale gi mai putemic decdt ea La alfii, intercsul deci r onsidcrate ca rezultate ale haz-ardului gi se anuleazd in virtutea legii numerelor rnari. Voinla generalS, dimpohiv5, apare in mod sistematic Ia toti, gi chiar la acei care nu iau , rrrrogtirrld de ea pentiu cI interesul lor particulal o intunec5, ea joac[ un rol de li'dna Daca l;rccrn suma algebricd a tuturor voinfelor particularc, rezultatul este vointa genemld. Darasta presupune cd nu existd pafiide. intr-adevhr, voinla particularS, carc apale la lit:ciuc ca rezultat al ascultdrii fi4a de patid, nu este o forld datoriti hazardului, ci urmeazir ,rrcla,si parlid; ea este deci o voinfd generalf,. $i asttbl, adevdrata voin{i generald este l;rlsilicatd. Se observf, aici nldejdca himericd de a suprima luptele dintu partide, adicd lLrpta rk: oliLszi. AceastA neincrcdere fafa de palidele organizate ajucat un rol important in ,r,hrniu'ile revolufionae. Dar viafa a fost mai putemicd decdt teoria: Jacobinii au constituit rrn adevdrat partid politic.

'

celui tale clcspre dreptr"rrile lui. intrcaga instruc{iunc publici se va atla rleconlenil itt aU minciund. atata vfeme cAt cei cae o dirijeaza vor avea itlteres sf, minta; $i numai ei
nevoie ca adevirul sd nu lie spus. De cc m-a5 lbce compliccle acestor oameni?"

ttstqrd confbrnrir cr"r suveranitatea poporului, este regalitatea electivd. Yezi Considertllii gtnerndnfinttilr.ti Poloniei:,,s-a propus s6 sc introducS coroana ereditald. Irifi siguri cd ln Itipa i,r calr accasti lege va li ihcuti, Polonia poatc sir spunf, adio pentru totdeaun[ libertitii sale" (P.W. 11,463) Soclitto Beaulavon subliniaza aici. pe bund dreptate. influenla platoniciand. Pentru rau din propria lui voinla- Rousseau extindc accastd idee de la indivizi lc nimeni nu este clemoclzl o popoare. Dal trebuie sd vedem aici, in special, incredetca generoas[ pe carc un

plin ciur intreg acest capitol este un atiac impotriva principiuh.ri monal'hiei ereditartpoporul se'lcap6dd de suveranitatea sa. Pentru Rousseau singum rcgalitate legitima. singutu

'

lrrlicular merge in acelaqi sens cu interesul general. Interescle parliculare sunt

ale in popot'.

lcordul ..tt'inrnrc interes, spttne marchiz,rl d' Argenson, are principii dderite. se formeazd prin opozilie fasd de interesul wtul intre doud interese partiu,tlare prln ter!"3 S-ar Ji puni adduga cd acordul tltttlror intereselor se fornteazci parte. Dacd nu ar exista interese deosebilt opoziyie fali cle interesul Jiecdrttia in abia de s-nr nrai simyi interesul comun, care nu s-ar lovi de nici o piedicd; Ioalo ar merge de lct sine si politica ar tnceta sd mai fie o arlzi. (Nota lui Rousseau) t Vezi Consitlera;ii ttsuprct guverndmdntului I rttn[ei, cap' Il'
88

Asupra motivelor istolice ale ostilitalii lui Rousseau impotriva asocialiilor, vezi
lrrtloducere4 pag. 38.

89

Contractul sociul

stat $i fiecare cetllean sd-gi exprirne numai pdlerea sa, aga cunl era plevdzut ?n legisla{ia unicd in fciul sdu gi sr-rblimd a nrarelui Licr.rrg:. lar dacd existd socictiifi partiale, utunci Nrchuiesi li sct ntdrecrscii nurndrul. impiediciindr,r-le :;ti dr,-vittd inegule, t\ta cu!17 ou /dcut Solon. Nunttt, Sert,itis3. Numai astf'el c'le rlrlsLrri de preiedcrc sunt ir.r starc sf, ne asigure cd voin{a generald va t'i ?lrtotcleaunzr lurninati gi ci poporul nu se va ingela niciodati.

Dar,

in

afard de persoana public[, trpbuie sA ludm in

oonsiderare gi persoanele private care o compun, gi a cdror viafS gi libertate sunt in mod natural independente de ea. Se cade deci ca

Cap. [V" ilespre lirc$tele puterii suvet'ilne

dec0t o persoanl moralil l.r c[rci -,,ia1.1 stii ?rr unirea rrerlthriic,r ci, gi daca cea rnai de searnd din grijile sale este cea a propriei conservdri, atunci are nevoie de o fbrfd universald qi coercitivd pentru a pune in miqcane qi a ageza fiecale pafte in rnodul cel mai potrivit pentru binele intregulLri. Aga dupd cum natura dd fiecirLri om o putere deplind asupra tntulor mddulat'elot' lui, tot astfel gi pactul social di corpului politic o putere absolutd asupra tuturor rnentbrilor sai. $i aceastd putere, diriguitd de cdtre voinfa gencrald, poattir, a$a culn am arStat'r,
{:r

clrepturile respective ale cetdfenilor qi ale suveranului*, precum gi indatoririle pe care trebuie sd le indeplineasci cetdfenii in calitatea lor de supugi, sl le distingem bine de drepturile naturale de care ei trebuie si se bucure, de calitatea lor de oameniir. Am convenit2 cd ceea ce instrAineazl fiecare din puterea sa, din bunurile sale, din libertatea sa - prin pactul social - este numai

acea parte

din ele a cdrei folosire are importanf[

pentrlr
sd

Dacd slatul sau cct;rtr::a nrr

comunitate; trebuie sd convenim

insi gi c6 singurul in drept

apreaieze aceastd importanli este suveranul3. Cetdleanul datoreazd statului toate serviciile pe care i le poate l'ace, de vreme ce suveranul le cere; dar nici suveranul, in ceea ce-l Cititorilor atenfi! Nu vd griibili, rogu-vd, sd md invinuipi de contrazicere. N-om putut s-o evit tn cuvintele de care md folosesc, datd fiind sdrdcia Iintbii. Dar aveli rdbdare! (Nota lui Rousseau) I Aceasta pare a contrazice doctrina enunfati in I, 6 gi 7. Individul igi instriina totalmente drepturile. Aici, ptrstreazd o parte din ele. Rousseau pune aceastd contradic{ie, a$a cum i se intAmpld deseori, pe seama sdriciei limbii. S-a spus (l.aguet, Lernaitre) ci contradiclia era de fond, intrucAt Rousseau ar fi juxtapus doud doctrine contradictorii: etatismul riguros al lui Hobbes gi individualismul lLri Locke gi al lui Jurieu. Dar ar fi o calomnie la adresa lui Rousseau daci am gdndi cd s-a mulfumit sd le iuxtapunh. Nota sa e o dovadf, c6 el a vdzut

'

nnmele de suveranitate.

'

l/cra cosa d

spune Machiavelli

che olcttni. divisioni nt.tocono alle

republiche e alcune giovano: quelle nuocctno che,sctno dalle selte, e da partigianl occonry)qf:nate; cluelle giovttno che senza selte, senza purtigiant .\i nntrt(neono, Non polendo adunque provedere un fondatore d'una republica che non si.ano nintizicie in cluel/a, ha da proveder almeno che nonvi siano settet. lfste adevdrat cd sunt divizlri care diruneazd unci republici gi altelc cale ii ' convin; ii d6uneazd cele ciire dau naptere la secte gi paltide. 9i ii convin celc carc nu sunt insotite nici de secte, nici de partide. Agadar, de vreme ce lbndatcrlul unei lepublici nu poate tbce sh nu existe vrijmdgii, trebuie mf,car sA impiedice existenfa scctelor', (lstoria F'lorenfe i, cartea Vll). (Nota lui Rousseau.) ' l.,i.urg: olganizatorul legendar al statrrlrri spartan. l)isttibrisc pdrndntrrlilc in p6rti r:itale, lapt calc provoacd entuziii:;r.nui ir-ri l{oiissciur. r Solon- iegislalor ateniiii (640-i48 1. .! ailLil:ir litto|iiie;r :i iirtpi|tit po cctircnl in patru r.:lilsc. r.i"u1rh averca lor'. Nunra-rcpc lcgL:nrilrr :tr irr:mci l)lutarh, pc oi]rc Roussciru ii cthr-lr.r. scria cit i',lpme, penrru tr atenua conlitctctr: ili;r [*iomir. calrr, ..pilc:l a li ii,c:1 alchiuitir drn ri,,rui rratiuni" {rorriani 5i sirllni). a concecLli i.tcria d..

diflcultatea. Se cuvine mai curdnd sd admirim efodul lui de a scdpa de contladic{iile inerente gdndirii burgheze, incapabil6 si armonizeze dreptulile individului cu exigen{ele sociale: individul remite toate drepturile sale suveranului, .u.e animat de voinla gen8ralh, exprimatb in lege. Voinla "sie generald, prin natura sa, este explesia intereselor profunde ale fiecf,ruia: ea nu poate voi anularea drepturilor naturale ale individului. E,a se aplictr tuturor' deopotrivd 9i nu frdneazd in individ decdt dorin{a de a dEuna libertaJii altuia. Ea asiguri deci adevdrata liberlate. Se va rdspunde, desigur, cd voinla generald fiind
runeori denaturatd, nu mai este generald. Aceasta o gtia prea bine gi Rousseau. f)ar el desclie un stat ideal utopic, nu statul real. In tot cazul, in concepfia sa, nu este ceva contradictoriu ca individul, ceddnd toate drepturile sale, s6 mai pdstreze totugi o parte. Paragraful urmdtor va ldmuri acest punct. Nu in pactul social. Scriitorii politici sunt de acord asupra acestui punct, atdt etatistul Rousseau, cdt 9i individualigtii.

a otgaitiza o mullrrne de :licr tsocia{ri, pe me,srt ri.(Citat dc Flaibrvachs), ScrviLts--r'sg(j lcg,cndar ai lttrnr,:r, autorul or-uanizdrii politice pc r:cnturii, r Vciri l" 6 1r 7.
90

Aqadar, numai in drept individul se predl cu totul suveranului. De f'apt, suveranul ii remite folosinfa unei pir{i din drepturile sale, cdci el nu poate voi altceva, fiind creat spre binele tuturor. Altfel u-ar mai fi suveran.

I
I

9l

J. - J. Rousseau

Contractal sociul

privegte, nu poater s6-i inrpovdreze pe supupi cu nici un lan! care ar fi inutil comunitllii: el rrici nu poate voi aceasta, cdci potrivit legii ra{iunii, nimic nu se face frrd o cauzd, intocmai ca qi conform legii

t'orrven{ie generald gi anterioard, afacetea devine contencioasSl: e un proces in care particularii interesali constituie una din pdrfi, iar

prrblicul cealalti pafte, dar

naturii.

Angajamentele care ne leagd de corpul social nu sunt otrligatorii dec6t pentru c5 sunt mutuale; ele sunt de aga n iuc6t" irrdeplinindu-le, nu poli lucra pentru altul lhra s6 lucrezl deopotrivi gi pentru tine. De ce voinla general6 este intotdeaund dreaptl gi de ce to{i vor intotdeauna fericirea fiecdruia din ei? Oare nu tocmai pentru aceea cd nu se af16 nimeni care sd nu-gl insugeascd cuvdntul ,,,fiecare"2 qi care si nu se g6ndeascd la el insugi atunci cAnd voteazd pentru tofi? Aceasta dovedegte cil egalitatea de drept, impreund cu noliunea de justilie ndscut[ din ea; decurge din preferinla pe care qi-o acordd fiecare qi prin urmaro din natura uman6; cd voinla generald, pentru a fi cu adevdral general6, trebuie si fie astfel nu numai in obiectul, ci qi in ese sa3; cici ea trebuie sI porneasci de la to!i, pentru a se aplica tuturor; gi cn igi pierde rcctitudinea rraturalS cdnd tinde spre un fel individual gi mbrginit, pentru cd atunci, hotlrdnd asupra unor lucruri care ne sunt strbine, nu mai avem nici un adevdrat principiu
de echitate care sd ne bdlduzeascao.

rrlrnatd, ncest caz s5 vrei sd te referi la o decizie expresd a voinfei generale, clre nu va putea fi decAt hotdrdrea uneia dintre pdrli qi care' in cousecinfd, nu este pentni cealaltd parte decAt o voin!6 strdind, plfticulari, gi in acest caz predispusi la nedreptate qi supusi erorii' Astfel, dupd cum o voinld particulard nu poate reprezenta voinfa pcrrerald, tot astfel qi voinfa generald iqi schimbd natura c6nd are in vcdere un obiect particular, aga cd ea nu poate, in calitatea sa de

in care nu vdd nici ce lege ar trebui nici ce judec[tor ar trebui sI hotdrascd' Ar fi ridicol in

voinlI generald, sd se pronunle nici asupra unui om' nici

asupra

rrnui fapt2. C6nd poporul Atenei, de pildd, igi numea sau i9i revoca i;clii, cAnd decerna onoruri unuia sau il pedepsea pe altul ori, plintr-o mullime de decrete particulare, exercita lbri deosebire Ioate actele de guverndm6nt, poporul nu mai avea atunci o voin!5

intr-adevir, de indatb ce e vorba de un fapt sau de un drept particular intr-o cliestiune care n-a fost reglementat[ printr-o

' 2 t a

Nu poate din punct de vederc moral, qi nici chiar logic, Daca ar face-o, supugii n-ar mai avea nici un interes sd se supu.r6, gi poporul ar fi dizolvat. Existd deci ceva comun intre legea rafiunii gi legea naturii: Individul pasrcaza ,ca mobil profund, dragostea de sine. Societatea burghezi nu poate face apel la nimic mai sigut' dec6t la egoism. Aceasta este pdrerea foarle realisti a lui Rousseau.
se aplici tuturor. Esen{a sa: Lzvor5ge de la to{i. Beaulavon crede cI Rousseau viznazE atci articolul ,,Dreptut natural" din Ilnciclopedie. (Vezi Diderot II, Ed. Clasiques du Peuple, pag. 162-rcq. Pentm Diderot voinfa generall se afl6 in individ qi este ,,un act pur al in]elegerii, care judecd atunci cdnd patimile tac". Ea poate reglementa ,,conduita relativ[ a unui particular fat[ de alt

Obiectul sdu:

llcneralS propriu-zis6; el nu mai acliona ca suveran' ci ca rrragistrat. Aceasta poate va pdrea contrar ideilor obignuite; dar tlcbuie s6-mi dali rdgaz sd le pot expune pe ale mele3. l'rebuie s5 infelegem c5 ceea ce generalizeazd voin\a este nu rrlit numdrul voturilor, c6t interesul comun care le uneqtea; cdci, in irceastA institufie, fiecare trebuie si se supuni in mod necesar condiliilor pe care le impune gi celorlalli: admirabil acord al irrleresului cu justifia, acord ce dd hotdrArilor comune un caracter tlo echitate, pe care insi il vedem dispirAnd in discutarea oricdrei ;rfaceri particulare, din pricina lipsei unui interes comun care sd uneascd gi sd identifice regr,rla judecdtorului cu regula pdrfii. Ori de unde ai porni ca sd te ridici pAnd la principiu, ajungi urereu la aceeagi concluzie: adic6, pactul social stabileqte intre

,
r.rr

se numesc ,,contencioase" drfrcultdfile care se ivesc intre particulari 9i administralii,

particular." Penhu Rousseau, vointa generali este creati prin pact, se manifestd prin lege gl nu poate exprima decdt interesul comun. in relafiile particularg dati fiind natura uman{, voin{a generalf, este orbitd de interesele particulare. in fond, nu existd alt principiu dc echitate decdt interesul. Fie cE Rousseau s-a g6ndit sau nu la acest afiicol, este limpede cl cele doui doctrine se opun: Rousseau este mai pulin optimist decdt Diderot.

plilejul aplicdlii legilor in cazuri care n-au fost vizatein mod explicit 9i direct de cdtre lcgiuitori' deci *cstul guvemhmdnt'lui, nu al suveranului, si reglementeze chestiunile
1

ri

uticulzu'e inevitabile.

' ,

OvafaceinCartealll.
Numai predominarea interesului comun detcrmind voinla generald, iar nu numdrul

lotiurlilor.

92

93

ft
J. - J. Rousseau

-._._-=W@J@-,rt-cstui contraot, este realmettte de preferat celei anterioare ', dat trrrrcl cd nu e vorba de o instrSit"lare, ci de un schimb avantajos: in l,rcul uuui mod cle viala nesigur qi precar, un altul mai br-ln qi mai Ligur; iu locul inclependeniei l'raturale, iibertatea; in iocul puterii de ;r dtiuua altora, propria siguranfS; qi in locul forlei proprii pe care ;rltli al.fli putrit-o infrAuge, u1 drept pe care ltniunea socialflil face ,ir: neiirfrant. insSgi viata. pe care gi-au incredinlat-o statului, este rrccontenit ocrotitS de acesta. lar atunci car-ld ei igi primejduiesc viata pentru apTararea statului, oare ntt-i inapoiaza ceea ce au prirnit ,lo la el? Fac ei oare ceva ce ll-ar fi {dcut mai adesea 9i cu rnai rrrulth prirr-rejdie in starea de naturd, atunci cAnd, purtAnd lupte in,jvitabile, ar fi apbrat cu riscul vie{ii brunurile necesare rnenlinerii ci'ir L,a caz cle nevoie tofi treiruie sd lr.rpte pentru patrie, e adevdrat' i,r schirnb nirneni nu nrai e uevoit s[ lupte pentru sine. Nu suntelr r)are ohiar ?n cAqtig atunci cAnd risc6rn, pentrtt siguran{a noastr6, o in care n-am lr;rrte din c:eea oe ar trehui s[ riscdm din momentul rn;ri avea aceast[ sigLrran{a?

cetileni o astfel de egalitate incdt toli se supun aceloragi condilii 6i vrmeazd a se bucura de aceleaqi drepturi. Astfel, prin natura pactului, orice act de suveranitate, adicd orice act autenticr al voin{ei generale obligi sau favorizeazd in mod egal pe tofi cetdfenii, in aga fel incit suveranul cunoagte numai natiunea in corpore, {brd sd deosebeascd pe nici unul dintre cei care o compun.Ce este, la drept vorbind, un act de suveranitate? Nu este o convenlie intre un superior gi un inferior, ci o convenfie a corpului intreg cu fiecare dintre membrii sdi: convenlie legitimd?, cdci are drept bazd contractul social; echitabilb, pentru ci este aceeagi pentru tofi; utili, pentru cd nu poate avea alt scop decdt binele tuturor, qi solid6, pentru ci are drept chezag forla public6 gi puterea supremdr. AtAta vreme c6t cetilenii nu sunt supugi decdt unor astfel de convenlii, ei nu ascultd de nimenia, ci numai de propria lor voinld; iar a-!i pr-rne intrebarea pAnd unde se intind drepturile respective ale suveranului gi ale cetSlenilor inseamn[ a te intreba pAnd la ce pun:t se pot angaja acegtia fa16 de ei ingigi, fiecare fafd de toli 9i toli fald de fiecare. Se vede aqadar cd puterea suverand, oricdt de absolutS, de sacr6, de inviolabilS ar fi, nu trece Ei nu poate trece peste limitels convenliilor generales, gi cd fiecare om poate sb dispunb pe deplin de ceea ce i-a fost ldsat din bunurile gi din libertatea lui prin aceste conven{ii; astfel incAt suveranul nu are niciodati dreptul s[ ?ncarce pe unul dintre supugi mai rnult decdt pe altul, pentru cl atunci, problema devenind particulard, puterea lui depdgeqte
I

Cap" V. Itespre dreptul de via(d Si cle neaurte3

Se poa.te pune ?ntrehareao: cunt se face c5 particularii, care rrn aU ctrreptul s5 clispunir de propria lor via!6, pot totugi s5 transmita sr-lverariul.ui clreptul acesfa pe care nu-l au5 ? Aceastd it-ltrebare pare are ;ireu de ldrnur"it nulnai pentru c[ este greqit pusd. Orice om ,.lreptul sir-gi rigte viafa pentrr-r a gi-o pdstra. S-a spus oare vreodat[ c;i cel cat"e sare pe f-ereastrS ca sd scape dintr-un incendiu este r,,inovat cle sinLrciclere? S-a adus mdcar aceasti ilrviltuire aceluia care piere intn-o fu$und degi qtia, cand s-a urcat pe corabie, la ce pninie !clie se expune?

irn

itele competenlei

sale6

Aceste dislincfii o dati admise, se vede c6t de falsd este afirmalia c[ in condifiile contractului social ar avea loc vreo rcnunlare adeviratd a particularilor, cdnd situalia lor, prin efectul

I t 3 u ' t'

,,Autentic": ficut in formi solemnd" oficiald (Diclionarul lui Littr6). Adicl un act adus
Ceea ce nu este

Factui sociai are drept scop collservarea celor care il

Vez-i I. 8.

oficial la cunoptinfa tuturor cet6fenilor.

ca

Jl cdnd e vorba de o lege impusd de caha un rcge absolut.

Yezi 1,7. To1i, inclusiv minoritate4 majoritatca exprimAnd voinla generald atAta weme cdt moravudle nu sunt corupte. Adici nu poate si coboare pdnd lachestiunile particulare. Voinla generali fiind impartialS, libertatea fiecdruia este asigumti- Voinfa general[ nu pr:ate voi sd micporeze in mod inuiil libertatea tuturor, ceea ce ar fi conhadictoliu.

I I I

poseda individul izolat. ,,Bunurile necesare rncntinerii ei": al,utul lor, tot ceea ce pasai glorificl patliotisrnul. intlcg acest Acest capitoi este urmal'ea logicd a celui precedent: depa5eEte oare suveranul limitcle puterii sale, in special alunci cAnd ia via{a unuia dintre rnembrii sf,i?

' '

Vezi Locke'. Lkeu

guvetnitminttrlui civil, caplX Problcl:'"::iltuciclcl"ii etrala*liin,,Noualleloise"' ilI, 22.

ctsr'tpra

94

95

lrl

*l
J. - J. Rousseau
Contractul sociul

gi rnijloacele, gi aceste rnijloace sunt legate de anumite riscuri, ba chiar gi de unele

contracteazd. Cine vrea scopul, vrea
pagube. Cine vrea sd-gi pdstreze viata pe seama altorar trebuie

qi el pentru ddnqii in caz de nevoie. Or, cetdfeanul nu mai este acela care trebuie si decidd asupra

fie

s[

gata sd gi-o dea

primejdiei c6nd legea cere ca el sd se expun6; iar c6nd principele2 i-a spus: ,,este necesar pentru stai ca tu sd mori", el trebuie s[ moard dat fiind cd numai cu aceastd condilie atrdit pAnd atunci in siguranld gi ci viala sa nu este numai o binefacere a naturii, ci este gi urr dar al statului, fbcut cu anumite condilii3. Cam din acelagi punct de vedere poate fi considerath gi pedeapsa cu moartea aplicati criminalilor: doar pentru a nu cddea victimS unui asasin, consim{im sd murim dacd devenim asasini. in acest tratat, departe de a dispune de propria noastrd via!6, uu ne gdndirn decAt sd o garantdm, gi nn este de presupus cd vreunul dintre contractan{i prentediteazl cr-r acel prilej sd ajungd la

suveranului; este un drept pe care suveranul il poate conferi, fhrd rr-l putea exercita el insugi. Toate gArrdurile mele se inl5ntuie, dar rrLr le pot expune pe toate dintr-o datdr. De altfel, frecvenla execu{iilor este intotdeauna un seml'l de slibiciune sau de lenevire a guvernim6ntului. Nu existd om at6t de riiLr itrc6t sd nu-l poli face bun la ceva. Nu ai dreptul sd trimili la Irtoatte, nici mdcar pentru a da pild6, dec6t pe acela pe care nu-l
Poti pistra fdrd primejdie2. In ceea ce privegte dreptul de a grafia sau de a scuti pe ut'l vittovat de pedeapsa prevdzutd de lege gi pronunfatd de judecdtor,

Dar, se va spune, condamnarea unui criminal este un act Particular. De acord: de aceea aceasti condamnare nici ltu aparfine

t'l nu aparline

:111t:pty19: I Adici mullurniti riscului pe care se obligi cu to{ii s[ gi-l asume. Sens abstract: guvemdmdnlul. Vezi mai departe. Nu suvelanul poate hotfui in ' asemcnea chestiuni. t Un dal fdcut cu condilia ca individul sa respecte pactul social. a Se vor da ulterior prccizari (IV.2). 5 Vezi I, 4, cu privire la dreptul de rdzboi. O persoand morald e un corp social carc nu
cste peroanf, decit prin conven{ie. Poate fi distrusd thrl sb ucizi mdcer un singur individ. Aici nu e vorba decit de o persoani fizic6. N-o poli distruge dccAt ucigAnd-o.

De altfel orice rd.ulZcdtor, atunci cdnd atacd dreptul social, ajurrge, prin nelegiLririle sale, rebel gi trdddtor fald de patrie; incdlcAnd legile statului, el inceteaz,6, de a-i mai fi membru, ba clriar ii declard rdzboi. Atunci conservarea statului este incornpatibild cu a sa: trebuie ca unul din doi sd piar[. CAnd trirnitem la moarte un vinovat, il trimitem nu at6t ca cetdlean, cAt ca dugman. Procedurile, judecata constituie dovezile gi recunoagterea cd el a rupt tratatr,rl social gi c6, ilr consecin!6, nu mai este rnembru al statului. Or, cum el s-a recunoscut ca atare, cel pulin prin domicilierea saa, trebuie sd fie dat afard prin exilare, ca infractor fafd de pact, sau prin moarte, ca dugman public; cdci un astf'el de duqman rru este o persoani moralds, ci un om; gi in acest ,ffilfr.":9::1_ I omori pe invins.

spdnzurdtoare.

decAt aceluia care este superior judecdtorului gi nici dreptul lui in aceast6 privir-rfd nLr cste prea limpedea, iar prilejurile de a-l exercita sunt foafte rare. lrrtt'-utr stat bine guvernat pedepsele sunt puline nu pentru c6 se fac rrrulte grafieri, ci pentru cd sunt pufirri criminali; numdrul mare al elimelor le asigurd irnpunitatea atunci cdnd statul decade. in \'tcrnea republicii romane, niciodatd senatul gi nici consulii n-ar"r rucercat si acorde grafieri; nici poporLrl insuEi nu acorda gralieri, rlc;i uneori igi revoca propria sa hotdr6re. Gralierile frecvente vcstesc ci in curAtrd nelegiuirile nu vor mai avea nevoie de r',t rttiere, qi fiecare poate vedea unde duce acest lucru. Dar simt ci rrirna tnea protesteazd qi irni opre$te pana: s6 l6s5m discutarea lccstor probleme pe seama omului celui drept care n-a gregit gi , :u'c l'liciodatd n-a avut el insugi nevoie de iertare.
lc:gii, adicd suveranului3; degi
l

I{ousseauvadezvoltaiuncliunileguverndrnAntului inCarteaIII. I{ousseau rcspinge aici ideea rcligioasd a ispasirii. Guvernimdntul nu cxelciti aici , lrt Jrlr.rl sf,u de a ucide decdt in legitima apf,rare. Teoria va fi reluatd de cltre rnzucle.julist it,rliirn C. Beccaria in 1764. Rousseau se ridiciimpotriva brutalitalilor despotismului. ,Suvelan": nu uitali inlelesul acestui cuvAnt! (Vezi pag. 76) Nu poate ti vorba de , h L'plul regal de galiere. l)cnhu ci gralierea este un act particular gi pre deci a fi de rcsortul guvernimdntului. l(()usscau parc prins aici cu o conlrirzicere: neg6nd regilol drcptul dc $afiele, inscamnd .,r;i contrazici proplia sa teorie asupm competenlelor rcspective ale suveranului 5i r.rrvcrlrdmdntului. Este drept insi cd Ror"rsseau ar putea rtspunde cd. oricum ar fi. un rege

'
' '

rl

r',oiut csto nelegitim.

96

97

*?
J. - J. Rousseau

Cap. VI. Despre legel Prin pactul social, am dat existenld gi viala corpului politic. Urrneazd acum ca prin legislalie sd-i ddm migcare qi voinfa. Caci

actul inilial prin care se formeazir qi se unegte acest corll nu determind incd nimic din ceea ce trebuie sd fach pentru a se
conserva.
Ceea ce este bine gi confornr cu ordinea2 este astfel prin natura lucrurilor gi independent de converrfiile omenegti. Orice dreptate vine de Ia Dumnezeu. el singur este izvorul ei: dar dacd am fi gtittt

rrrrrlturni sd nu legdm de acest cuvant decat idei metafizice, vom ' ''tiuua s5 discut6m fhr[ a ne inlerege; gi chiar c6nd vom spune ce .ste o lege a naturii, incd tot nu vorn gii ce este o lege a staturui r. Dupd cum am mai spus2, nu existli voin{d generali cu privire la scop pafticular. intr-adevdr, un obiect particurar poate fi sau in " sau in afard de stat. 'irirl Dacd este in afard de stat, o voinld care ii t'ste strdind nu este generald in raport cu el: dac6 acest obiect este

,r

s-o primim de atdt de sus, n-am fi avlrt nevoie nici

de

guverndmdnt, rTici de legi. FdrI indoiali c6 exist[ 9i o justilic universald al cdrei izvor este insdgi ra(iunea3; dar aceastd justifie, perrtru a fi admisd intre noi, ar trebui sd fie reciprocd. Privind insi lucrurile ca oameni, in lipsa unor sancfiuni naturale legile justiliei sunt zadarnice; ele nu insearnnd decdt binele pentrlr cel r6u qi raul pentru cel drept. care respectd legile fafd de toat6 lurnea, degi nimeni nu le respectA fafa de el.lEste,Jeci nevoie de convenfii gi dc legi pentru alega drepturile de datorii qi pentru a readuce dreptatea la obiectul eia. in starea de naturd, in care totul este cornurl, l.ru slurl cu nirnic dator celol cirora nu le-arn figaduit nirnic; nu reculrosc 0 fi al altuia dec6t ceea ce nu-mi trebuie mie. Nu acelagi lucru sc

.'cluzia ci voinla uneia nu este nici ea generala falale cealaltdr. D.ar_cdnd intreg poporul hotdrdgte cu privire la intreg poporul, ;rlrr'ci el nu se ia irr considerare decit pe si'e insugi; iul'au"a," l.r'rre?Zi atunci un rapoft, este doar raportur i'tre obiectr,rl i'treg lrrat dintr-un anumit punct de vedere qi obiectur intreg ruat di* art Prr'ct de vedere, fhrS nici u' fel de impdrfire a intreguLio. i' cazul
t

t'stc paftea gi cealaltd este intregul minus partea respectivi. Dar rrrt'egul mi'us o parte nu mai este intregut. atata ur",r" cat acest $i r;rport ddinuie nu mai existd intreg, ci doud pdrfi inegale: de unde

rrrtreg o relalie care le face sd fie doud fiin{e separate, din care una

stat, el face parte din stat; atunci se stabilegte ?ntre parte

gi

'
.rrlrir

intAlnpl6 irr starea de societate, in care toate drepturile sr,rnt statornicite prin legi. Dar, in definitiv, ce este o lege? AtAta vreme cit ne vonr

,.Subicctul estc cu totul nou; delinilia lcgii urmeazi abia si fie elaboratS'. Noliunea de ordirre cste cenflali in metafizica lui Rousseau (oliginc platonicianir). in tot acest paragral, I{ousseau atirmf, oliginea divind a drcptili. l-ia exist.l inainte rltr socictate, clal dmdne o idee pur5, adta timp cdt pactul social nu i-a dat o 1br16 rcali. crcAurl obligalii reciploce. Aceastf, ratiune uuiversalf, cste un dar al lui Dunrnezeu. A lega ctepturile de datolii inseamnd a fbcc ca obligaliile si fic reciprocc. ,\ recfiru: .iusti{ia la obiectul ei insearnnd a o nanslbrma inlr-o fb{a reali inainte dc asta ea nu sslc

' 2

Rolrsseau,

in Emil, Cadea V. pag. 590, r'ezumdncl

Contructul socral spunt:

dizuortare nora ,up"doura u ch studierta-ei nu poate fi r'edus6 la studier.ea legilor fizice. ' 'rg.'izirii ;;i Rousseau vede bineE este simprist in pozi{ia lui Montesq.ieu. Dar nici pozilia rLri n' , ';tc mai pufin metalizici. pentru el, omul in stare de natud" in mdsura in crue depinde dc lrrc.uri. poate fi socotit un fenomen natural, supus unor legi fizicc. Ulterior, in nrisri,a in rrrc depinde de oameni, este sup's unor mpofturi care nu mai au nimic ,r.-u ri,.. ' r.gir" izice, este ,,denaturat". concepfia metafizicI constd in a nu vedea cd tocnrai i"."rr"i r,,pr.i rr rlxrtriva natut'ii se fbnneazS, incetul cu incehrl, relafiile sociale. Itousseau le intemeiazi pc r.nvenlii, pe idci, pe o creafie a.bitrar4 pe car. natum n-o poate explica- Montesquieu rLtluce procesele socialc Ia procese naturale, ceea ce este o corceptie mecanicisti. li.usseau.le- va separa in mod metafizic. cel cart va rezorva problema este meuxismul.

cufundatf, incf, in metafizici, face efofturi ca si se degalezc din eainhrg efbrtLrl lui Montesqu.ieu consti in u e*pticulegite pii,i .or^ rnateriale: .,r.egile 'rrt rapolturi necesarc care derivf, din natura lucrur.ilor" 11, l)ar. mater.ialismut n,", ':;tc dialectic. El nu vede ci organizarea sociali rcprezinti o

'l :y_'A \ VIll-lea

c[,,clefinilia legii urmeazi abia sa iie elabor.ald, nousseau nu poate sf, nr,r-r -Afirm6nd in vedere pc Montesquieu, a cdrui lucrwe spiritul legiktr dateazi clil tzis. troi;seau pe Montexluieu cf, are idei metalizicc. Lucru ciudat. cdndirea
secorurui
ar

f)

,i,

ti

I *

Yezill.4

ii

decdt o cerinfd acongtrinfei.

reapare in tot acest paragaf: Esenfialur este si degajdm ideea cir ratematicir rrr oxistd o adevirati vointi generald decdt in ligaturi cu problemele cir.i intereseaz_' lc'sonal pe to{i cctifenii, rEr6 exccplie. pentru critica, vezi Introducere apag.4041. 'lb[i

Me-l.da

'

tl

hottutsc, in calitate de cetigeni, legea de care asculta to1i, in

caiira:te de supugi.

98

l'

99
ll

J. - J. Rousseau

Contractul

sociit

---*-

acesta, materia asupra cdreia se hotiirSgte este general5, intocmai ca qi voinla care hotirdgte. Acesta este actul pe care eu il numesc
lege.

Nrrmesc deci republic,{r orice stat regrementat prin regi, oricare ;rr {l forma lui de admi'istra{ie: c[ci numai atunci intereiul public
1'uverneaz6,
(

CAnd spun cd obiectul legilor este intotdeauna general, inleleg

cd legea are in vedere pe supugi in corpore gi acliunile lor ca abstracte, qi niciodatd un offr ca individ gi nici o acliunc particulard. Astfel, legea poate foarte bine sd stabileascd cd vor exista privilegiit, dar ea nu poate sd le acorde nominal nirndnui; legea poate si faci mai multe clase de cetdleni, sd preoizeze chiar gi calitalile care dau drept la aceste clase; ea nu poate si numeascil iusi pe cutare sau pe cutare spre a fi admis itr -"-.;sti ct( '; e0 poate sd stabileasci Lrn guverndmdnt regal gi o succesiune ereditarS, dar nu poate sI aleagd un rege, nici sd desemneze o familie regal6. Intr-un cuvdnt, orice funcliune care privegte un
obiect individual nu apar{ine puterii legislative2. Pornind de la aceastd idee, se poate vedea de indat[ cd nu mai trebLrie s[ ne punern ?ntrebarea cine are dreptul si facd legi, dat fiind cd legile sr.rnt acte ale voinfei generale; nici dacd prirrcipelo este nrai presus de legi, de vrerne ce el este rnetnbru al statuluit; nici dacd legea poate fi nedreaptd, deoarece nimeni nn este nedrept fald de sine insugi; nici cum po{i fi in acelaqi tirnp liber gi supus legilor, deoarece legile nu sunt decAt nigte inrcgistriri ale voinfelot'
uoastrea.

rlcparte ce este un guverndm6nt2.

t

r'va' orice guverndmdnt legitim este republican*: voi explica rnai

qi lucrul public (res publica) reprezintd in

adevar

Se mai poate vedea pi cd legea, unirrd universalitatea voinfei cu cea a obiectLrlui, tot ceea ce un oln, oricare ar fi el, poruncegto din propria sa iniliativ[ rtu este o lege; chiar ceea ce poruncegtc suveranul cu privire la un caz parlicLrlar nu este o lege, ci uil decret; qi nu este un act de suveranitate, ci de magistraturd.

'

Legile nu sunt. la drept vorbind. dec6t co'diliire asocialiei ivile. Autorul lor trebuie s6 fie poporul, supus el insuqi legilor. Nrrr'ai celor care se asociazd li se cade sd reglementeze cond-iliile ';rciet6{ii. Dar cum se vor reglementa? vor }ace oare aceasta de ( onrull acord, printr-o inspirafie subita? Dispune corpul politic de rr organ pentru a-gi educa vointa? cine ii va asigura pievederea rrecesard pentru a alcdtui astfel actele gi a le publica dinainte? $i ( rrn le va pro'unfa in momentul cd'd va fi nevoie? cum ar putea ,li'e o gloati oarbd, care adesea nici nu gtie ce vrea, pentiLr cd rrr.eori gtie ce este bine pentru ea, sd i'lbptuiasca cle la sine o rrrt'eprindere atat de mare qi de grea cum este un sistern cle It'gislalie'7 Poporul vrea intotdeauna binele, dar uu intotdeauna il r crJc r-le la sine. v.inla generali este totdeau'a dreaptd. crar lrdecata care o cdl5uzegte nu intotdeauna este luininatlr.'Trebuie ''rr i se arate lucrurile aga cum sunt, gi cAteodat[ aga cum ar trebui ',;r i se para cd su't; trebuie sd i se arate calea cea cireaptd pe care o r';rrrt5, Sd fie apdrail de ispitele voirrtelor partic'iare; trebuie ;rirrtatd sd vadd in tirnp qi in spafiLr, gi sd se combatd atractia ;rviurta.jelor prezente gi vizibile, prin punerea in cumplnd a l,rirne-icliilor i'depdrtate si ascunse. particLrlarii vrcl hinele, pe car.e ,,,,-l yol,t_!_lglj.rl-|"r:: pe care insd nu_l vedea. "io1i au -bl',*I",
Accsta c inlelesul latin al cuvdntuh.ri rcs publica lucrul putrlic. In Ciutea lll.

' 2

Vezi

lll,

17.

l.Jtopia aparc aici limpeclc. in societatea burghezf, lcgea nu se rel-eld la indivizi. llstc principiu rccunoscut de toli .lurigtii. Dar ea ae descori drept scop sd apere plivitegiilc unei cla-se. Cum s-al putea sd. nu vezi cf, interesele particulare nu au cdtugi de pulin nevoic ca lcgea s[ indice anumifi indivizi, pentru ca sa se senr'easca de ca in dauna celollalle
tun

3 a

interrse?

Principelq adicl guvern5rnilntul. oricare i-ar fi fbn.n4 nu e de:dt manda&lrrtl poponrlui. care singur fbce legea. Introducerc, un extras din I)omnia legii estc domnia adevdratei libertati. Vezi,

in

sclisoarea cdtre Mirabeau, pag. 35.)

Vezi Il. 3. Se vedc cdt de abstracta estc acea:;[a no{iune a voinlei generalc. Ea nu se ' rrrrlindi cdtugi de pulin cu hotird'ca exprimatr ne cniai gi de totaritatea , t trifcnilor'. cr]rc se pot in"sela cu tofii. lla nu este decit expiesia inter.eselor l,( rnranente ale corpului social, voinfa sa de a ddinui. Dar cine o va scoate Ia rrr:'li? Itoussca. nu vede arti solufie dccai sii recurgd la un infelcpt. EI a fost

l,trrrttrit tn carleu u.trrritoare (Nota lui Roussoau.)

Nu inyeleg prin acesr ct:dnt nuntcti o aristocftttie sau o dentocrarie, c'i, tn .r''t't"ol, nrice .[el de guverndmdnt cdrduzit tle voinpa generalci, care'e regea. I't'rlrlt d.fi legitim, nu trebuie ca guverndmdntttr sit se confu,cre cu sureronr)i, ci '',t i /ie slujirot', in acest caz, insdsi ntonctrltia esre republicand. /ce.gr ltr.ru vctli

' '

100

l0t

J. - J. Rousseau

deopotrivd nevoie de".o cilduz6. Trebuie s5-i silim pe primii pund de acord voinlele lor cu ratiunea; publicul trebuie sdinvifim sd cunoasci ceea ce vrea. Atunci, din luminile obgtegti reztlta unirea inlelegerii gi a voinfei in corpul social; de ai potrivirea exacti'a p[4ilor qi puterea maximl a intregului. Iatd unde ia nagtere necesitatea unui legislator.

;
uu esre decdt lusrdtorul care o o pune migcare. ,,Le nagterea societdfilor _ spune -in l\1r rrtesquieu, - qefii republicilor creeazd institulia iar apoi
rlirsooce$te maqina, ce16lalt
nrorrtcazd gi

Cap. VIL Despre legislator

Pentru a descoperi cele mai bune reguli de societate care potrivesc nafiunilor, ar trebui o inteligenfl superioard care cunoasci toate pasiunile oamenilor qi care sd nu aibd nici una; sd nu aibd nici o legiturd cu firea noastri uman6, dar care cunoasci in mod profund; a cirei fericire sd fie irtdependentS noi, dar care totugi si vrea si se ocupe de a noastri; in sfdrgit, asigurdndu-qi o glorie indepdrtatd, in decursul vremurilor, s[ acliona intr-un anumit secol, iar de bucurat si se bucure in altul' Ar trebui zei ca sd dea legi oamenilorr. Acelagi ra{ionament, pe care ?l ftcea Caligula2 din punctul vedere al faptelor, il ftcea gi Platon din punctul de vedere dreptului, atqnci cdnd da dBfinilia omului civil sau regal, pe care analizeazd in cartea sa Despre domnie3. Dar dacd e adev[rat ci u mare principe este un om rar, ce vom putea spune atunci despre rnare legislator? Cel dintAi nu are decdt sd urmeze pilda pe
intotdeauna ostil teoriei despotismului luminat, susfinut[ adesea de cdtre filosofl] Dar nu cumva aceast[ teorie reapare sub o formi republicand in aceea cd se fa apel la un infelept legislator? in orice epoc6 existd forme de gdndire pe care n cei mai mari gdnditori nu le pot depi5i. Un popor nu devine celebru decdt atunci cdnd legislalia sa tncepe sd Nu stim cdte secole i-a fericit pe spartani legislayia lui Licurg, pdnd cdnd tnceput sd se vorbeascd de ei tn restul Greciei. (ltlota lui Rousseau). Rousseau subliniazd el insugi caracterul utopic al operei sale. Acest este, in fond, o mlrturisire de neputinfi. Yezi anecdota povestita (I,2). Regii (omul regal) corespund zeilor; (omul civil) animalelor.) Vezi anecdota povestita (I,2). Regii (omul corespund zeilor; popoarele (omul civil) animalelor. t Este vorba de dialogul intitulat Politica. Platon.considera,,omul regal" ca un pastor de oameni, poseddnd adevf,rata qtiinfa la care mulfimea nu poate ajungc,

,rrrului2 pentru

irrslilutia este aceea care formeazi pe gefii de republicir. cel care cuteazd" sd porneascd la frurirea unui popor trebuie sd *, simtl in stare sd schimbe, ca si spunem aga, insigi natura rlrruuli, sd tr'ansforme pe fiecare individ, care prin-el insuji este un rrrl'cg perfect gi solitar, llcandu-l s[ devind o parte dintr-'n intreg rrrri rnare, de la care acest individ primeqte, ?ntiu cdtva, insdgi viala ;i liinfa sa; el trebuie si se simtd i'stare si schimbe

a o intlri; s6 inlocuiasci

'

'stc vorba aici rrici de o magistraturd, nici de suveranitate. Aceastd lrrrrctiune, care constituie republica, nu intri in structura ei, ci este ,, lirncfiune deosebitd gi superioard, neavAnd nimic comun cu |ulerea umand; cdci dac[ cel care comandd oamenilor nu trebuie 'ti comande legilor, nici cel care comand[ legilor nu trebuie sd
Yezi Grandoarea Si decadenld romanilor, cap.I Vezi intleg inceputul lui Emil. Opozilie absoluti intre naturl gi societatea stabilita I'rrrrconfiact.Viciul rlnei societdli anterioare conuactului estetocrnai acela cdnuschimbi

'irrrnci forfelor naturale ale tuturor indivizilor. In toate privin{ele, legislato*rl este, in stat, un om extraordinar, (r'ebuie sd fie astfel at6t pri'geniul ;r s6u, cAt gi prin func{ia sa. Nu

de perfecfie spre care poate ndzui, abia atunci c6nd lit'care cetdlean nu este nimic ai nu poate nimic dec6t prin to{i iar forla cdgtigatd de ?ntreg va fi egald sau superioar-e ''eilal!i'

Irrrlcl;endentr pe ain priir:it-o cu tofii de la naturi, printr-o -care rxisterrtr par{iald3 gi rnoral6. Tfebuie, inti-un cuv6nt, s6 ia omului l,rlcle lui proprii gi s6-i dea in schimb altere, strdine, de care s6 nu \(' l)oata fblosi decdt cu ajr-rtorul altora. cu c6t aceste forfe naturale v,r' fi mai stinse gi rnai anilrilate, cu atdt cele cAgtigate vor fi mai ,r;r'i gi mai dr.rrabile, cu atdt gi legislalia va fi mai solidd gi mai g,r'r'l-cct5. Astfel incdt se poate spune ci legislafia a atins cel rnai
rrrrrlt grad

"onstitulia existenfa fizicd gi

' 2

'

.irtrra ornului ale cilLri tcndinfe, sdndtoase in stalea de naturl (dragostea de sine), aiun! a fi rrvlc cicfbcte in staeir de societate (amor propriu). Rousseau se opune aici lirndamlnml , rreiclopcdiqtilot.: pentru Diderot existd un instinct rJe sociabilitate. ,,Pa(ial[": cetifeinul liinci o parle dirr intreg.

'

102

103

.1.

"

- J. Rousseau

Conlractul srtcial irrcredin{atd spre executarea unei autoritlli care nu e nimic! Iati gi o altd dificultate care meritd atenfie: infeleplii care vor sir vorbeascd norodului pe lirnba lor gi nu pe limba lui nu vor putea li infeleqi. Or, existd rnii de feluri de idei care nu pot fi traduse in

instrumente ale propriilor comande oamenilorl. Altfel, legite lui, perpetueze nedreptblile qi iui futirni, n-ar reuqi adeseori decAt s6-i niqte vederi particulare sd niciodatd el n-ar pr-rtea evita pericolul ca prejudicieze caracterul sacru al operei sale' el a inceput pnn a.renulrta ' CAnd Licurg a dat legi patriei sale' grecet^ti exista-obiceir"rl'de a in"*u.iotit#a oraqelor t" .;#t;. modernc i;";;"dt"l" unor strdini alc[tuirea legilor lor2' Republicile a frcut Geneva din din ltalia au imitat ui"'"o'i acest obicei' Cea au fost bune*' Roma' in,cea T-"1.|':yato iof urtf"t, gi rezultatele ,ut", u vizut renisc6nd in sanul siu toate crimelc

;;;;

isiori"i

tiraniei, qi era cdt

"t puterea suverani' ;;;;;";"1 autoritatea legislativi qi nu gi-au luat vreodati '-'- fotugi, nici chiar i."..ulrii
consirnldmAntut

p.

ta piard din pricin[ cd reunise in

aceleaEi

dreptul

str

din ceea ce vil impund o lege ,lu,oui Prin autoritatea lor' "Nimic tu poate deveni lege lbrii propunem - .pu,l"u.,'ei poporulut- -. uortrr"t' Ro*uni, fili voi inqivd autorii .legilor rn"ni'"s6fac6fericireavoastr[,,.Acelacareredacteazdl'eginttalc legislativ; iar poporul ntt deci sau t'tu trebuie sd aibd nici un drept acest drept netransmisibil' poate, nici dacS u, uoi-o, sd se lepede d! fundameltal' numai voinla generalil i""r." "a, potrivit pactuluiqi nu poli fi niciodatd sigur ci voin{rt poate obliga pe particulari, dec6t dup[ ce ai particulard este conforma-cu voinla generald am mai spus lucrul sLrpus-o liberului .;f;;i" al poporuluia; aclstas, dar nu este inutil s6-1 repetSm' lucruri care par G6sim astfel, in opera de legislalie' doud puterile omenegti' incornpatibile: o misiune mai preslrs de

lsraiul rnullirnilor. Vederile prea generale qi lucrurile prea irrdepdrtate depbqesc deopotrivi inlelegerea lor. Fiecare individ, rrcapreciind alt plan de guvernare dec6t acela care se referd la interesul siu parlicular, igi dd seama cu greu ce foloase poate avea tlc pe urma privaliunilor continue pe care i le impun legile bune. l)cntru ca un popor care ia fiinld sd poatd gusta maximele :;irnS.toase ale politicii gi sd urmeze regulile fundamentale ale rirtiunii de statr, ar trebui ca efectul si poatd deveni cauzd; ca slriritul social, care trebuie sI rezulte din legiferare, sd prezideze la rlcarea legislaliei, ca oamenii si fie deci, inainte de a avea legi. ccoa ce trebuie sd devini datoritd lor2. Aqa incdt legislatorul,
rrcput6nd intrebuinla nici forla, nici rafiunea, este nevoit sd recurgd
lrr o autoritate de alt ordin, care sd fie in stare sd antreneze fard, a violenta gi sd induplece fbri a convinge. Iatd ce i-a silit din totdeauna pe pdrinlii na{iunilor sd recurgd la irrtervenlia cerului gi si-i inzestreze pe zei cu propria lor rrr{elepciune, astfel incdt popoarele, supuse fiind legilor statului ca rri celor ale naturii qi recurroscAnd aceeagi putere3 in crearea omulr-ri ..l gi in aceea a cet6!ii, sd asculte de bundvoie qi si poarte docil

' '

nRaliunea de staf': nu trebuie dat acestei expresii sensul peiorativ pe care

il

are

,rtleseori.

I , -

Iatd ce

il opune

nu qtiu cdt cle aErircdtor ern geniul cei care nu-t ,o^irtnrri pn colvin decdt ca teolog la care a participat intr-o mdstrd insemnuk\' stitt. Reclactarect inleleptelor noastre edicte' arllul t' O'icn 'euol'|i ,ar putea timpul sd aducd fuprinl*' ii face tot atdta cinste cdt Sif"ttf*tl" stins yrente ,ai ir"gon* de patrie si de libertate nu se vor.fi nostnt religios, atdta hri nu ta tnceta sd fe binectLvdntatd' (ltlota noi, niciodatd menloria *"'ui *i'n on't
Rousseau).

ioi *utr,

lurninat' pe Rousseau partizanilor despotismului s[ se adrescze lui l{ousseau' polonezii gi corsicanii trebuiau, mai t6rziu,

nRolullegislatoruluiestedecinumaideacltacondiliilecaresdingdduievoirl|cl
gcnetale sf, se exprime thrf, deviere'

Decemvirii.

in un popolo, che non ricoruesse a Dio, perche altrimenti non ',ttrcberro accettate: perche sono molti beni cunosciuti da uno prudente, i quali t!)il hilnno in se ragioni evidenti da potergli persuadere ad altruf" (Discorsi ..,t1tra Tito Livio, lib. L cap. XI) Qrlota lui Rousseau). ' ,,Este adevirat c[ n-a existat la nici un popor vreun legislator extraordinar r rrrc s5. nu fi recurs la Dumnezeu, cdci altfel legile sale n-ar fi fost acceptate; rntr'-adevf,r binele este adeseori cunoscut de cf,tre omul inlelept fdrd a aveain sine ,rulrmente evidente care s6-i convingl gi pe ceilalli" (Discurs asupra lui Titus
struordinarie
I n,ius).

Vezi comentariul in Introducere, pag.51-52. Adicd puterea divind. A fi liber pentru omul rafional inseamnb a se supune necesitZrlii urlrrrale, voite de Dumnezru. Iati de ce cetilenii .,ascultd de bundvoie" de legile pe care le , rcd de origine divin[. ,,8 veramente - spune Machiavelli - mai non fu alcuno ordinatore di leggi

'

Vezi II, I.

104

105

J. - J. Rousseau .iugLrl

{bricirii publice. Cap. VIII. Despre popor

I

se ridicd cleasLrpra puterii dc infelegere a oamenilor din popor. este cea ale cdrei hotar6ri sLrnt puse de legislator iu searna zeilor nemuritori, pentru a antrena cu ajr"rtorul autoriffitii divine pe cei cars n-ar putea fi puqi in rniEcarc de cdtre infelepciunea urnau6-. Dar nu ii este dat oricbrui om sii facd zeii si vorbeasci, nici sd fie crezttt atunci ciirid vestegte cil

Aceastl ra]iune sublimd. care

este interpretul lor. Sufletul cel mare al legislatorLllui

este

adevirata minuue care trebuie shfacS dovada misiurrii sale'. Orico om poate sd scrie pe table de piatrl, sd cumpere Ltn oracol, si1 simuleze legdtrrri secrete cu o divinitate oarecare, sd dreseze o pasdre care s5-i vorheascd la ureclre. satt sd gS.sescb alte mijloace grosolane de a impune poporuluir. Acela care nu va gti rnai rnult decAt at6ta va putea, eventual, s5-gi adune intAmpldtor o ceatd do nebuni, dar nu va putea niciodatd sa intemeieze un imperiu; iat opera sa extravagantb va pieri curdncl, o datd cu el. Prestigii vano dau nagtere doar la legdturi trecdtoare. Nr-rmai inlelepciLrnea le dll trhinicie. Legea iudaic5, in fiinfZr qi astdzi, legea fiului lui Ismaelr, care de zece secole don-rini.jurnltate din lume std gi acttm mlrturio a prestigiulr"ri oamenilor mari care le-au elaborat; in timp co filosofia trufaql sau spiritul orb de partid nu vdd in ei decAt nigto impostori norocoqi, adevdratul orr politic adrnir'5 in legislaliile lor geniul mare qi puternic care inspild orice creafie durabild. Din toate acestea nu trebuie si tragem coucluzia, aga cum faco Warbuftona, ci religia gi politica ar avea printre oameni un [cl comun; ci numai c5, la originea natiunilor, una serve$te drepl
in

strurnent celei lalte.

Este un indiciu cam slab

I 2 :t a

pentu a lbcc dcosebirea intt'e un impostot' gi un adevilnl

legisiator.
Rous**eau urmeazi aici o interprctare a oracolelol antice. lbartc li:-cvr-rrtiin filosolln luminilor (Fontenellg Voltaire. I-Iolbach etc) ,I;iul lui Isrunael": Mahomed. ,,Filosr:fia triltri{:h" rcrrrezint,l o aluzie la flagctlin Mahorrrcd a lui Voltairc; ,^spiritul orb cle partid" este spus. it'l"5 indoial5-, la adlesa biscrhrll

ciruia ii sunt destinate este in stare si le suporte. Iatd de ce piaton ru refuzat sd facd legi pentru Arcadieni gi cyrenieniz, qtiind cI ruceste doud popoare erau bogate gi cd nu le-ar fi plicut egalitatea; tle aceea au existat ?n creta legi bune gi oameni iai nma"a Minos rru disciplinase dec6t un popor prin de vicii. pe pimdnt au strdrucit rnii de care n-ar fi putut niciodati sd se impace cu legi bune; acelea ;i chiar'a!ii care le-ar fi putut accepta n-au avut, in toati istoria lor, decAt un rdgaz foafie scurt pentru a o face. Ca gi majoritatea oamenilor, cele mai multe popoare3 nu sunt docile dec6t in lineretea lor gi, imbdtrdnind, devin incorigibile. O datd ce obiceiurile sunt stabirite gi prejudec6{ire inrdddcinate, este primejdios gi zadarnic sd le reformezi; poporur nu poate suferi nici si te atingi de relele lui pentru a re distruge, asemenea bornavilor stupizi gi lipsili de curaj care se infioard la vederea medicului. Aceasta nu inseamni cd, dup6 cum unele boli invdlmdgesc loate in capul oamenilor qi ii fac si uite trecutur, nu se ivesc qi in istoria lnor state epoci violente, c6nd revoruliire p.odur urip.u poporului aceleagi efecte pe care anumite crize' t" uu urupru irrdivizilor; cand oroarea de trecut line roc de uitare gi c6nd statur prins in focul rdzboaielor civile renagte, ca sd spunem astfel, din cenu$a sa qi igi redobandegte vigoarea tinerefii, sJnpand din bralere
in-prima redactare, Rousseau a scris ra inceputul acestui capitor: ,,Degi tratez aici tlcspre drept 5i nu desprc interese, nu md pot impiedica si arunc in heacat o privire asupra rrcelora care sunt indispensabile in orice bun[ Iegislalie" (p. w. I, 4s3). Metoda se ,.t in,ua

Aga dupd cum arlritectul, inainte de a indlla un mare edificiu, observd gi sondeazd terenur pentru a-gi da seama dacd e in stare sa-i susliird greutatea, tot astfir regisraiorur infelept nu in"epe p.in rr redacta legi bune in sine; ci mai intdi cercete izd, dacd. poporul

'.

catolicc.

t]9^ci infrucafva"

al unr-ti f.iatat desprc Aliontu bir'et i(;l Warbuftrxr :^teolog englcz, mort in at statrl (1736). lntreg slir;itul ace"'tui capitol are in el ceva rnaclriavclic. Legisliltorttl infelcpt a rccurs ia artilicii religioase pentru a se inrpunc poporului. Religia este pusil ltt setviciul poiiLicii.

'1770,;rutol

rlilbrenfiate dupd popoare. Acesta e principiul pe care ir va apticain corsicanii.

De la dreptul absolut treceri la'fapie pozitive: iegire trebuie sa fie

teffira

cu

', '

p"i"*rri *

Yezi Plutarh: Cdtre tn principe ignarant. In editia din 1762: ,.popoarelg intocmai ca si oamenii...,,

t06

107
il
li

*l
J. - J. Rousseau

Contruclul social

morlii, Aqa s-a intdmplat cu Sparta pe vremea lui Licurg, cu Roma dupd Tarquiniu qi tot astfel a fost in timpurile noastre, cu Olanda 9i cu Elve{ia, dupd alungarea tiranilorr. Dar asemetrea evenimente sunt rare; ele sunt exceptii a cdror' cauzi se afl[ totdeauna ilr structura deosebita a statului respectiv. Ele n-ar putea avea loc de doud ori la acelaqi popor; cbci poporul se poate libera atita vreme c6t este numai barbar, dar nu o mai poate face dup6 ce resortul civil s-a uzat. Atunci tulburarile il pot distruge {iri ca revoluliiie sd-l mai poatd restabili; astfel c6, de iudatd ce lanfurile lui sunt zdrobite, statul se spulberd gi nu mai. exist6: de aici inainte ii trebuie un st6pan. iar nu un liberator. Popoare libere, nu uitali aceastd maxim6: ,,libeftatea poate fi dobdnditd, dar n iciodatd recigtigati"r. Tinere{ea tru inseamnd copil6rie3' Pentru nafiuni, ca 9i pentrtl oameni, existd o vrerne a tinerefii sau, dac[ vrefi. o vreme a rnaturithlii care trebuie aqteptatd inainte ca ele sb fie supllse legilor: dar maturitatea unui popor nu este intotdeauna uqor de recunoscut; dacl aclionez inainte de vreme, incercarea di gre9. Unele popbare sunt disciplinabile inci de la nagtere; altele nici peste zece secole. Rugii nu vor avea niciodatd ctt adevdrat o viald civicS, pentru cd au inceput s-o aibd prea de timpuriu. Petru't avea un geniu imitativ; nu avea adevdratul geniu, acela care creeazd 9i face totul din nimic. Unele dintre lucrurile pe care le-a ldcut ar,t fost bine {icute. dar majoritatea au fbst nepotrivite. El a vizLtt cA poporLrl sdu este barbar, dar n-a vdztrt cd nll era copt pentru viala
Rousseau a inleles cAt dc Aubrede sunt marile monarhii 9i a prevdzut o criz;1 revolulionari. ,,Ne apropiem de o stare de crizi,si de veacul revolufiilot''(Ernfl Cartea III). intreg acest paragaf lasd sd se intcleagd cf, o rcvolulie este intotdear"rna posibild' Pentru cb un popor igi pierde libertatea cdnd resortul civil s-a uzat. Tocmai accst resort ii lipsegtc pentu a o put(ra recuceri. Rousseau se gdndeqtc la republicile anticc: Aten4 Roma- Gregeala sa este de a legilbra pc vecie. Eroarca provine din faptul cd cl lsimileazd via{a unui popor cu viafa unui om Nimeni nu-$i regiseqte niciodatf, tineletea Reminisccnie de la Machiavelli: Discurs asup'a primei decade a lui Titts Livius (passim). Aceastf, fi-az-4 tipse$e in edilie din 1762, ca;i, mai departe, cuvintele ,,a tinere{ii satr,

fi trebuit abia sd-l oteleascd. Mai intdi a vrut sd facd din supugii sii nigte germani, nigte englezi, cdnd ar fi trebuit sd inceapd prin a-r face ruqi2; i-a impiedicat pe supugii s6i sd devind ceea ce ar fi putut fi, conving6ndu-i c[ erau ceea ce nu erau. Aqa procedeazi, unii profesori francezi care igi formeazd elevii ca si strbluceascd in vremea copildriei, pentru ca apoi sd nu mai fie niciodatd nimic. Imperiul Rusiei va voi sd subjuge Europa gi va fi subjugat el insugi. Tdtarii, supugii sau vecinii lui, vor ajunge sd fie stipAnii lui gi ai no$tri; revolufia aceasta irni pare de neinldturatr. Toli regii Europei, in unanimitate, lucreaz\, pentru a o gribi.
civicSr; a vrut sd-l civilizeze c6nd ar

Cnp.IX. Urmare
Dupd cum natura a stabilit staturii unui om bine conformat anumite limite, dincolo de care nu mai gisegti decAt uriagi sau pitici, tot astfel, avdnd in vedere cea mai bund structnrd a unui stat, existl limite ale intinderii sale care cer ca statul sd nu fie nici prea lulare, pentru a putea sd fie guvernat, nici prea mic, ca sd se poatd rnenlirre cn for{e proprii. Existd in orice corp politic un maxinturn de for!6 care nu poate fi depdqit, gi de care statul adeseori se indepdrteazl prin faptLrl c[ se mdregte. Cu c6t legitura sociali se intinde, cu at6t devine mai slab6, astfel c6, in general, un stat mic cste, propor{ional, mai puternic dec6t Lrnul rnare4. O mie de argumente demonstreazd aceastd maximd. Mai intdi, adrninistralia devine cu at6t mai dificila cu c6t distan{ele se
Textul original spune ,,police', inlelegdnd ,,vie policee". Am hadus sensul, crue este ,.viaf[ civic6" (nota traduc[tonrlui). Rousseau a insistat intotdeauna foartc mult asupra necesiElii de a pislra caractelul nalional. Yezi Gwerndnttintul Poloniei,cap, Ill gi lY1, qi Proiect pentru Corsica. (P.W.II.

t '

3r9.)
de.ja: ,.Curtea

3 o

Siguran,ta cu care profbtizea.d Rousseau ne face astizi sl sutdem. Voltairr scria din Petersburg ne va privi ca pe niye mari asnologi, dacd va atla ci unul

dintre ucenicii nogtri ceasomicari a stabilit ora la ca-re imperiul rus urmeazd a fi

dacd vteti..."

petru cel Mare. Acest pasaj a provocat m6nia lui Voltaire cu-e, in ldei republicane \1762).il apSri pe Petru cel Mare gi ii ataca pe Montesquieu 9i Rousseau Irefiu
(Vaughan).

disttui'(ldei republicane, paragr. 37; citat de Vaughan). Aceleagi idei se gdsesc Si in Politica lui Aristotel (IV, 4). Montesquieu (Spiritul lagilor, CuteaY III) susfine 5i el, ca qi Rousseau in Contract (Cwtea III). ci guvernbmdntul 109

clemocratic se potriveqte mai bine statelor mici.

r08

.I. - J. Rousseau

Contrsctttl

soii*l

rn6resc, a$a cum o greutate devine cu at6t mai grea cu c6t este pusil

in vdrful unei pArghii mai lungi. Ea ajunge din ce in ce mai

impovbrdtoare, pe misurS ce treptele ierarhice se inmullesc: cdci fiecare orag igi are in primul rAnd administralia sa, plitith de popor; fiecare district gi-o are pe a sa, plitite tot de popor; apoi

fiecare provincie, apoi marile guverndminte, satrapiile, viceregalitdtile, care trebuie plStite din ce in ce mai scump, pe rndsuri ce urci pe ierarhicd, gi toate acestea pe seamn
^scara nefericitului popor! In sfArgit, se adaugd qi administrafia gupreml. care strivegte totul sub ea. At6tea poveri ii sleiesc neincetat po supuqi: departe de a fi mai bine guvernali prin toate aceste corpuri diferite, sunt guvernali mai pulin bine dec6t daci ar fi avut peste ei unul singur. TotodatS, abia de le mai rdm6n resurse pentru cazuri extraordinare; iar atunci cdnd trebuie sd recurgi la ele, statul so afl[ intotdeauna in pragul ruinei luil. Dar aceasta nu e totul: nu numai cd guverndmdntul are mal pufind vigoare gi rapiditate ca sd impund respectarea legilor, sd impiedice vexafiile, sd corijeze abuzurile, sd previni comploturilo care se pot pune la cale in regiunile indeplrtate; dar gi poporul aro mai pulind dragoste pentru gefii pe care nu-i vede niciodatb, pentru patrie, care in ochii lui este nemdrginit6 ca gi lumea, gi pentru concetblenii sdi, care in cea mai rnare parte ii rbmAn strdini, Aceleagi legi nu se pot potrivi atAtor provincii diverse, fiecare 0u obiceiurile ei deosebite, triind in climate opuse gi neputdnd suporta aceeagi forrnd de guvernimdnt2. Legi diferite dau nagtero rrurnai la tulburSri gi contirzii intre popoare. care, trdind sub aceiaqi gefi 9i avdnd relalii continue intre ele, trec de la unii la al1ii, so runesc unele cu altele, astfel cd, supuse fiind altor obiceiuri3, nu pol gti niciodatd dacd intr-adevdr patrimoniul lor le apar{ine. in aceastd

sa greutate.

rrrulfirne de oameni, necunosculi nnii altora gi pe care doar centrul ldrlinistratiei supreme ii adun[ laolalti, talentele sunt ingropate, virtLr{ile ignorate, viciile nepedepsite. $efii, coplegili de tre-burl, nu nrai vdd nimic prin ei ingigi; statul este guvernat prin delegali. in sllrqit, rnisurile ce tretruie luate pentru a menline autoritatea E'.eneral6, cdreia atAlia func{ionari indepirtafi vor sd i se sustragi satr sr i se sLrbstituie, acapareazd. toate grijile publice. Nu mai riunarre rrimic pentru iericirea poporurui, gi abia de nrai rdrndne ccva pentru apdrarea sa in caz de nevoie. $i astfel un corp prea r'are pentm alcdtuirea sa se prSvdleqte qi piere strivit sub propria

echilibru care sd faci astfel inc6t apdsar"ea sd fie peste tot oar.ecul.n
r'ga ln'
.

ir se mdri in dauna vecinilor, intocmai ca qi ,,vdrtejurile', lui I)escartes. cei slabi riscd sd fie curand i'ghi1i1i; gi nirneni nu se poate apdra decat stabilind irnpre,ni cu toli ceilalli u'fel de

care s6-i dea soliditatc, pentru a putea rezista zguduirilor, car.e ,u v.r intdrzia, gi efortLrrilor pe care va fi silit s6 le facd pentru a se susline: cdci toate popoarele au un fel de forfd centrifugi, datoritd L:ireia ele lucreazi in rnod continuu unele impotriva altora qi tind

Pe de altd parte, starul treb'ie sd-qi asigure

o anumitd bazit

' t

Critic[ viguroasi a regimului monarhefeudal. Cagva ani inainte de rrvolufie, Rousseau se mai indoia incf, de posibilitalca constihririi unei mari naliuni in care to{i ceti{enii sd fie legafi prin patriotism. $i cu trrrlo aceste4 ideile din Contract vor ajuta la desirdrqirea unitafii nafionale. Dezvolturrl
capitalisnrului fhcea necesari constituirea marilor irafiuni modeme. Idealistul Rousseau
nlr

latd deci cd existd argulnente perrtru extindere gi argumente pcntru restrdngere; gi e un nrare talent al om.rlui politic acela de a lliisi printre ele proporfia cea mai avantajoasd pentru conservarea stati-ilui. I' general, se poate spune cd cele dint6i, nefiind decdt cxterioare qi relative, trebuie subordonate celorlalte, care surt irrterne gi absolute2. Itrimul lucru care trebuie ci,tat este o .lcdtulrc sandtoasd gi puternicd; gi e bine sd contim mai mult pe vigoarea rezultatia dintr-o bund forrni de guverndrndnt decat pe rcsursele pe care le oferd un teritoriu intins. De altfel, cunoagtem cazul unor state constituite in aqa fel irrcdt
aceasta este, spune Beaulavon, ceea ce diplomafii au numit echilibml european. .cam s[irtelc inlre ele sc afld in stlc de nafurtr- Rousseau nu vede, in vremsr sil posibilitatea dc a sr; ajunge la un stadiu super.ior.

' '

putea sd vadd acest lucru. Degi elaboreazh

o ideologie

care va folosi patriolilru

revolufionali, el igi mdrginegte idealul sdu na{ional lamodelul cetdlilor antice qi al Elvelici, Cdticd - generali in filosofia veacului al XVIII-lea - a obiceiurilor feudale, atlll rlo

impestri{ate.

ccle dintdi, algumente penhu clesterc. sunt rclative la fb(a statelor vecine. Elc trebuie ,rrbordonatc celollalie. adicE iugumentclor penhu restrfngere. carc nu pl.ivesc dec6t statul ilt cauT-i-l-

t10

lil

J. - J. Rousseau

Contructul sqcial

necesitatea cuceririlor intra in insdgi cottstitulia lor qi care, pentru a se menfine, erau silite s6 creascd lnerell. Poate cd ele se bucuran rnult de aceeastd fericiti indatorire, c:are le arita totuqi, o datb cn limita miririi lor, gi inevitabilul moment al ciderii'.

Cap. X. Urmare

Un corp politic poate sd fie mdsurat in doud feluri: prin suprafafa sa teritoriald gi prin nuntdrul populafiei; existl intre aceste douS mdsuri un anumit raport convenabil, care asigur[ statului adevdrata lui mdrefie. Oamenii formeazd statul, iar terenul hrdnegte oamenii: acest raport inseamni deci ca pbmdntul si fie

suficient pentru a intreline pe locuitorii sdi gi ca numdrul locuitorilor si fie pe mdsura posibilitdfii pimAntului de a-i hrdni2. in aceastd proporlie rezidd maximul de for!6 a unui numdr de populafie dat. Cdci dac[ existd teren prea mult, paza lui e prea
costisitoare, cultura insuficientd, produsul prisoselnic: aceasta e calrza apropiatd ardzboaielor defensive. Dacd nu e teren de ajuns, statul, pentru ceea ce ii lipseqte, este la discrefia vecinilor sdi: aceasta e caLLza apropiatd a rdzboaielor ofensive. Orice popor care, prin pozilia sa, nlt are altd alternativd decAt comerful sau rdzboiul este prin aceasta un popor slab. El depinde de vecini, depinde de evenimente qi existenla lui nu poate fi decdt scurtd 9i nesigurd' E,l subjugd pe allii gi igi schimbi situalia, sau e subjugat qi nLr mai reprezintd nimic. El nu se poate menline liber dec6t dacd este ori foarte mic3, ori foarte mare. Un raporl fix intre intinderea de pdmdnt qi numdrul de oatneni, astfel incdt acestea sd-gi ,corespundd reciproc, nu se poate calcula precis, atdt din pricina deosebirilor privitoare la calitatea terenurilor, la gradul lor de fertilitate, natura producliei, influen{a clirnatului, cdt gi din pricina deosebirilor ce se remarcd iutre

lemperamentele Iocuitorilor respectivi, unii consumAnd pufin intr-o lard fertild, iar ai!ii consum6nd mult pe un sol ingrat. 'I'r'ebuie de asemenea sd se aibi in vedere fecunditatea femeilor, cale poate fi mai mare sau mai mici, condiliile mai f'avorabile sau nrai pulin favorabilo creqterii populaliei pe care le oferd !ara, precul'n gi volurnLrl de populafie pe care poate spera legislatorLrl si-l favorizeze prin aqezdmirrtele saler, astfel inc6t el nu trebuie sir-gi intemeiezejudecata pe ceea ce vede, ci pe ceea ce prevede, gi nici sd se opreasc[ la starea actual{-a populaliei, ci sd conteze mai rnult pe aceea la care ea trebuie, in mod natural, s[ ajungd. in sldrqit, existd rnii de prilejuri in care anumite particularitdli ale locurilor impun sau permit sd se cuprindl mai mult teren dec6t ar. plrea cd este necesar. Astfel, oamenii se vor intinde mult intr-o lard muntoasd, in care produclia naturald, adicd p[durea gi pirgunile, cere mai pufin5 muncd, unde experienla aratd cd femeile sr-rnt mai fecunde decdt la ges gi unde un pdrn6nt inclinat, deqi irrtins, nn dd decdt o micd bazd orizantald, singura pe care se poate conta pentru culturi vegetale; qi dimpotrivd, se pot crea aglomeratii ;rc !5nnul m6rii, chiar gi printre stArrci gi nisipuri aproape sterpe, pcntru cd pescLritul poate sd inlocuiascd in mare misuri produsele plm6ntului, iar oamenii trebuie sd se adune mai mr,rlli laolaltd ca szi-i poatd respinge pe pirali; de altfel, existd gi rnai multd inlesnire, rlatoritd coloniilor, pentru ca lara sI scape de locLritorii
';upranumerari. La aceste condilii, cAnd e vorba de a alcdtLri un popor, mai

I 2 t

Reininiscenle de

la Machiavelli. (Discurs asupra lui Titus Livius I, 6) 9i de

lu

Montesquieu (Gra ndoarea Si decadenla romanilor, lX). De notat cd Rousseau nu se gAndegte la industrie pentru a hrlni poporul, atdta vterno cdt nu este suficientd agriculhla. in aceeaqi epocd, fiziocrafii considerau munca pdmdntului ca sursi esenliald a bog[tilor. Un stat pu{in populat qi mic ca intindere nu va provoca pofta de cucerire a nimdnui'

llebuie addugatd una, care nu poate inlocui pe nici una din cclelalte, dar {Erd care toate celelalte sunt inutile: trebuie sI fie lrclgr-rg gi pace, cbci vremea c6nd un stat incepe sd se pund irr oldiiib, la fel ca gi cea in care se fbrmeazl un batalion, reprezintd rrromentul in care corpul e mai pulin capabil de rezistentd gi deci e rnai ugor de distrus. Mai lesne se poate rezista in mijlocul unei tlczordini absolute dec6t intr-un moment de fierbere, cAnd fiecare e preocupat de rangul sdu, iar nu de primejdie. E de ajuns ca un riizboi, o foamete sau o riscoald sd se iveascd in asemenea vrenruri rlc crizi. pentru ca statul sd fie inevitabil rdsturnat. Aceasta nn inseamn[ cd n-ar exista ciestule guverndminte
hrstituliile bune pot pennite
ca

tl2

populalia si crcascd.

113

J. - J. Rousseau

Contractul social

stabilite in timpul acestor furtuni; dar in aselnenea Qazurt, c guvernanlii sr-u-lt cei care distrug statulr. uzurpatorii provoaca ileg intotdeauna asemenea vremuri tulburi pentru ca, profitAnd spaima generald, s6 impund legi destructive, pe care pop( niciodatd nu le-ar adopta dacd qi-ar pdstra sdngele rece' Alel rlomentului pentru o legisla{ie este unul din semnele cele sigure dupd care se poate deosebi opera legislatorului de unui tiran. Aqadar, care popor este potrivit pentru a i se da o legisla{i Acela care, degi eia deja legat printr-o unitate oarecare de origi de interese sau de conl'enfii, n-a purtat incd adevarattrl jug legilor; acela care nll are incd obiceiuri, nici superstilii p inr-adAcinate. acela care nu se tenle o5 ar putea fi copieqit dc invazie subit6; acela care, ftrd sd se amestece in certurile vecini poate sa reziste singur impotriva fiecdruia dintre ei, sau s5 se ajt meml |",,-r,,,1 pentru a-l respinge pe celalalt; acela unde fiecare "., nevole ca un om sa poate s6 fie cunoscut de to{i qi unde nll este impovdrat peste limitele rezistenlei umane; acela care nu nevoie de celelalte popoare qi de oare nici un alt popor nu luevoie*; acela care nu e nici bogat, nici sdrac ai se poate mul cu ceea ce are; in sfArqit. aoela care imbind t[ria unr'ri popor cu docilitatea lttrui popor nou. Elementul care face ca opera legiferare sZr fie atat de grea este nll atAt ceea ce trebr-rie cladit' trebuie distrr-rs; iar succesul se obline atAt de rar, din c ""!u "" imposibilitSlii de a g6si unitd simplicitatea naturii cu nt ro"i"tn1ii. Toate aceste condilii, e drept, se gdsesc foafte strAnse laolaltd: iat[ de ce nu se pot vedea decAt pu{ine state constituite.

Mai existd

?n Europa

o tard, in stare si primeascd o legislalie:

este insula Corsica. Bdrbdlia qi ddrzenia cu care acest popor a qtiLrt sb-gi recunoascd qi s6-qi apere libertatea il fac sb merite ca vrelln orn inlelept sb-l invefe cum sd qi-o pdstreze. Presimt cd, intr-o zi aceastd micd insr-rl5 va uimi Europar.

Cap. XI. Despre dderitele sisteme de legislalie

Dacd s-ar cerceta in ce anume constd bunul cel mai imporlant dintre toate, care trebuie sd constituie scopul oricdrui sisiern de legislafie, concluzia ar fr cd el se reduce la doud obiective principale: libertatea Si egalitatea; liberlatea pentru cd orice dependen!5 particulard inseamnl tot atAta forld rdpitd statului ca intreg, c6t qi egalitatea, pentru cd libertatea nu poate si ddinuiascd

lird

ear.

Am mai spust in ce constd libertatea civil6; c6t priveqte egalitatea, nu trebuie sI se inleleagd prin acest cuv6nt cd treptele
puterii 9i ale bogbliei trebuie sd fie absolut aceleagi, ci c6, in ceea ce privegte puterea, ea trebuie sd fie in afara oricdror violenle qi sd nu se exercite niciodatd decAt in virtutea rangulLri gi a legilor; iat in ceea ce privegte bogdfia, nici un cetdtean nu trebuie sd fie atAt de bogat ir-rcAt s6-l poatd cump[ra pe altul, gi nimeni atdt de sSrac incdt sd fie silit sd se vArrdd*. Aceasta presupune din partea celor mari moderatie in bunuri qi in prestigiu, iar din partea celor mici

' 2 '

ViolAnd pactLrl social. intreg accst paragral' rezumi conlinutul capitolelor VIII, IX pi X Daci din dottd popoare invecinnte, uru.tl n-ar putea sd se disperseze de celdlalt, tlintdi s-ar afla intr-o sittnlie foarte primeidioasd. Orice na;ie in;eleaptd, inlr-un astfe de, cuz, se ya'strddui cdt mai repede sd-l elibereze pe celdlalt de nceastd imperiulu.i Meriatlui, a preferat sd se l?eptbliccr Thlascala, cuprinsd tn nijbcul de sare clectrt s-o cumpere de la mexicani, satt chiar s-o printeascd gratt'til Int thlascaLani si-au dat seama ce capcanh se ascunde. sub aceastd liberalitate. flcesl mic stat, inchis in miilourl unui mare imperiu, a /bst irt liberi: s-aLt mentinut

corsicanilor sub conducerea lui Paoli impotriva republicii genovezc ii impresionase addnc pe filosofi, de pilda pe Voltaire. Poate cd Rousseau vis4 scriind aceste ldnduri, sd aplice Corsicii sistemul siu. intr-adevar, in 1764, i se trimite din insulii o cerere de a alcdtui un proiect de constihrfie, proiect pe carc el l-a redactat, dar care n-a avut nici o rtzistenfa energicd
a

'

S-a spus cd Rousseau previzuse aparilia lui Napoleon.

li

o pur5' naivitate. in rcalitate,

Si

dintrmti instrtmentuI pieiili acestuicL.$\ota lui ltousseau )

Vezi Introducere4 pag. 36. Vezi I,8. Dacdvreli sd dali statului triiinicie, apropiali cdt mai mult cr,t pfiingd treptele ertren' ; nu permiteli sd existe nici oameni prea bogali, Si nici sdraci din cale afitrd. Aceste dotLd stdri, in mod fresc irxeparabile, sitnt deopotrivii de funeste pentru binele comun. Din zlncr .se recniecaii /du'ilori.i tiraniei, iar din ceolaltd tiranii, trafcul cu libertatea pttblicd are loc totdeatma intre ei: unul o cumpdrii, altul o vlzdel (Nota lui Rousseau). Aceste refieclii sunt inspirate de istoriarepublicilor antice.

r I -

Lilmale.

114

115

J. - J. Rousseau rnoderatie
?n

Contrsclul sacial

zg6rcenie gi in rdvnire la bunurile altuia.

Aceasti egalitate, spun eir, este o himerd, o purd abstraclie, care nu poate exista in practici. Dar daci abuzul este inevitabil, inseamnd oare cd nu trehuie sd fie cel pu{in reglementat? Tocmai pentru ci forfa lucrurilor tinde totdeauna sd distrugd egalitatea, trebuie ca forla legilor si tindd intotdeauna s-o men!in62. Dar aceste scopuri generale ale oricirei bune legiferdri trebuie rnodificate in fiecare !ar6, in funclie de raporturile care iau nagtere atat din situafia local6, c6t gi din caracterul locuitorilor; pe 6aza acestor raporturi trebuie sd se dea fiecdrui popor un sistem deosebit de legiferare care sd fie cel mai bun, poat. :' i;: sirr. dar, in tot cazul, pentru statul cdruia ii este destinat. De pildi: pbmAntul este ingrat gi steril, sau lara e prea micd pentru oameni?
Intoarcefi-vd spre industrie qi megteguguri, ale cdror produse le veti schimba cu mdrfurile care vd lipsesc. Daci vd aflafi in situalie contrar6, dali atenlie ogoarelor mdnoase qi dealurilor fertile. Ducefi lipsd de locuitori deqi aveli un teren bun? Acordali toati grija agriculturii, care inmulleqte populafia, gi eliminali meseriile,

urlc2.

p'i'cipal religia; ate'ie'ii - Iiteratura; Cartagina qi Tyrul errnerful; insula R.hodos - marina; Sparta _ rdzboiul, io, io,',* _ viflutea. Autorur lucrdrii spiritul tegilor a ardtat in nenumirate cxemple cu cdtd mdiestrie gtie regisratorur sd i'drume regisialia sllre fiecare dintre aceste scopurir. Structura unui stat devine i'tr-adevdr solidd qi durabili atunci cand cele de cuviinfi suni atat tlc bine respectate, iar raporturire naturale gi regile cad totdeauna rlc acord asupra aceloragi puncte, inc6t legiie nu-fac attceva, ca sa sl)unem aga, decdt sI le asigure, si le sp.ilin" gi sd le rectifice pe r;clelalte' Dar dacd legiuitorur, inger6nd'u-se i' cdutarea scopului. !.rnegte de la art principiu dec6t cel care se nagte din natura Irrcrurilor, daci unul tinde spre servitute gi altut spre ribertat", unut spre bogdfie gi altul spre populafie, unul spre pace gi altul spre ('rceri{i, atunci legile vor srdbi incetul cu incetui, alcetuirea se va schimba, ial'statul nu va inceta si fie frdm6ntat pand c6nd va fi tlist'us sau transformat, gi invincibila naturi va reintra in drepturile
Cap. XIL Diviziunea legilor

care n-ar face decdt si desivdrgeascd depopularea ldrii,

aglornerdnd
care

in anumite puncte ale teritoriului pulinii locuitori

po

ii are*. Delineli lSrmuri intinse qi prielnice? Umplefi marea cu coribii, dezvoltali comer{ul qi navigalia, gi veli avea o existen}l
strdlucitoare gi scurtd. Pe fdrmurile voastre marea nu scaldd dec6t stdnci aproape inaccesibile? RimAneli barbari gi ihtiofagi3.Veli tr6i astfel rnai linigtifi, poate mai buni, 9i, fhrd indoiald, mai fericili, lntr-un cuvAnt, in afard de normele comune tuturor, fiecare popor cuprinde in sine o anumitd cauzd care ordoneazd normele intr-un anumit fel gi face ca legislafia sd fie potriviti numai pentru el. Astfel, odinioard evreii gi, mai recent, arabii au avut drept scop

' 2 -

Adversarii teoriei egalitare a lui Rousseau. intrevede oare Rousseau concentmrca inevitabil[ a bogitiilor care avea loc regimul capitalist? El nu putea in vrcmea sa str descopele legile aceste ordnduiri. Dar sale au un caracter profetic. Dupi el, legislalia trebr:ie sd incerce a fi6na cursul istoriei. Llnele ramuri de comerl extefior, spr.me d'Argerson nu comportd decdt o utilitate pentru un rcgat tn general: cciliva particulari sau chiar cdteva orase se imbogdli; dar naliunea intreagd ru castigd nimic, Si poponil nu poate ajunge tntr-o mai bund de pe urma acestuifapt. (Nota lui Rousseau).

Pentru a ordona intregul sau a asigura cea rnai bund forrnd |.sibild treburilor publice, trebuie tuate in considerare diverse rcl.fii. I\4ai intai, acfiunea corpurui intreg asupra rui i'sugi, adicd r'portul de la intreg la intreg sau de la suueran la staii;' u."o r;rport este compus din cer ar te'meniror intennediari dupd cum t,onr vedea mai departea. Legile. care reglementeazd acest raport sunt numite lesi , _ gi se cheam' gi legi fundamentale. nu m.a nur""u.-" rlrclrtate, in cazul ca'd aceste regi sunt inlerepte; '.litice iu.a-in Irecare stat nu existd decdt un,ingu, mod potrivit "a"i

f"ntr,,

'
lr,)r

"_f

'

Vczi spiritul legiror, XI, 5. penfiu Montesquieu, scopul Romei nu em virtute4 ci . ircir lnfluenfa lui Montesquieu este vadita

rr

{',oagte ci evolu{ia societi{iloi se

Vezi definitiile I,6. sfirpir. Vczi III. l.

trmr\li)r'nle pe-oameni, s6i ,,denatureze',, dec4t supundirclu-se naturii.

in .ot acesl capitol. ca gi er, Rousseau rpyne unor legi obiective. trgiuitorut nu poai: si

lhtiofag:care

se hrtrnegte cu pege.

'

ll6

tt7

J. - J. Rousseau

C",ttr""trt

t""t"t
o

_
forrcteazit

ordona, poporul care l-a gdsit trebuie s6-l men!in6; dar ordinea stabilitl este rea, de ce oare am socoti fundamentale n legi care o impiedici sd fie bund? De altfel, in orice caz, un este intotdeauna in drept s[-gi schimbe legile, chiar qi pe cele bune; cdci dacd ii place s6-gi fac[ singur rdu, cine ar avea sd-l impiedicer? A doua relafie este cea a membrilor intre ei sau cu intreg. Acest raport trebuie sd fie in primul caz cdt mai mic ai doilea cAt mai mare cu putinld, astfel inc6t fiecare cetdfean sd intr-o perfectd independenld fald de toji ceilalli gi intr-o extri dependenli fa1[ de cetate, ceea ce se obline intotdeauna aceleagi mijloace; c6ci nurnai forta statului asigurb li membrilor sdi2. Din acest al doilea fel de raporturi iau legile civile. Poate fi luat in considerare qi un al treilea fel de relalie, intre om gi lege, adicd relafia dintre nesupunere gi pedeapsi, ce dI nagtere legilor criminale; acestea, in fond, reprezintd nu un fel deosebit de legi, cdt o sanclionare a tuturor celorlalte. Acestor trei feluri de legi li se mai adaugb un al patrulea, mai irnportant din toate, gi anllme, legi care nu se sapd nici marmurd nici in bronz, ci in inimile cetdlenilor; legi care alcitui adevdrata constitulie a statului; legi care zi de zi cdgtigi puteri care, atunci cdnd celelalte legi imbdtrAnesc sau pier le reaniml le iau locul, menfin poporul in spiritul rAnduielilor sale, inlocuiesc pe nesimlite forfa autoritdlii prin forqa deprinderii. vorba de moravuri, de obiceiuri qi mai ales de opinie necunoscute gdnditorilor nogtri politici3; dar de care depi succesul tuturor celorlalte; aspecte de care un legislator marq preocupd in secret, ddnd impresia ci s-ar limita la regle
Acelea5i legi asigur6 independenfa unui individ fi{6 de ceilalfi gi in acela5i dependen{a fala de stat. Aceastii dependen,tE asigura libertate4 dat fiind ci ea este penhu to{i particularii. Cu toatd pirerca contralt a lui Beaulavon, celvizat aici nu pare a fi Mai curnd e vorba de Grotius gi Pufendorf

lralticulare, care nu sunt insd dec6t bolta a cdrei cheie rnoravurile ndscute ?ncetul cu incetul. sLrbiectul

Dintre diversele categorii de legi, singurele ?n legdturd cu meu sunt cele politice, care alcituiesc fbrma cle

guverndmdnt.

ii

' 2
t

venl,1

118

ll9

concursul lor.

CARTEA IIIl
inainte de a vorbi despre feluritele forme de guverndrnAnt, sir incercdm a stabili inlelesul exact al acestui cuv6nt, care incd n-a fost prea bine l6murit.

Cap. I. Despre guverndmAnt in general ingtiinfez pe cititori cd acest capitol trebuie sd fie citit cu ribdare, cdci nu cul'losc arta de a fi limpede pentru cine nu vrea sil fie atent. Orice acliune liberd are doud cavze care colaboreazd pentru a produce: una morald, adicd voinla care determind actul; alta ftzicit, adicd puterea care o indeplinegte. CAnd merg spre un obiecl, trebuie in primul r6nd si vreau sd merg intr-acolo; in al doilea rdnd trebuie si md ducd picioarele. Un paralitic care ar vrea s[ alerge gi un ofir sprinten care n-ar vrea vor rdmAne amAndoi pe loc. CorpLrl politic are aceleagi mobiluri: qi la el putem deosebi forfa gi voinfa: una sub numele de puiere legislativii, cealaltd sub numele dc putere execptivd2. Nimic nu se face sau n-ar trebui si se facb lirll

prirrcipiilor stabilite.mai inainter cd puterea executivd nu poate sd aparfind obgtii, ca regislatoare sau suverana, pentru cd'aceasti putere nu e formatr dec6t din acte particulare care nu sunt de .esortul legii gi in consecinli nici de cer al suveranurui, ale cdrui acte nu pot fi decAt legi. For{ei publice ii trebuie deci un agent ar ei care s-o uneascd gi s-o pund in ac{iune potrivit directi.;elor voinlei generale, care sd -suv-erant serveascd la crearea legrturii dintre stat gi care s6 9i insemne intrucAtva, in persoana publicd, ceea ce inseamnd in om rrrriunea sufleturui cu trupur3. ratd care e in stat rostur guverndma'tului, confundat in mod nepotrivit cu suveranul, ar cdrui instrument este. Prin unnare, ce este guverndmAntul? Un corp intermediar, lrlasat intre supuqi qi suveran pentru legdtura lor reciprocd gi insdrcinat cu aplicarea regiror qi menlinerea ribertdfii, utat cAt gi politice. "iuir" Membrii acestui corp se numesc magistrafi sau regf, adicd .guvernatori; iar corpul intreg poartd numele de principesl Agadar, ;ru multi dreptate cei care suslin ci actul prin care un popo. ," suptllq ullel $efi nu eqte nn contract6. Nu este dec6t o insircinarer,

puterea legislativii aparfine poporului gi nu_i poate aparfine dec6t lui. Este ugor de vdzvt, dimpotiivd, pe temeiur

Am vlzut

ci

'.
'

Yezi II, 4 pi 6. Vezi definifiile,,statului', gi,,suveranului', (I, 6, sfirlit).

Planul acestei cdrJi este urmf,torul:

Deosebirea carteziand intre suflet gr ;rccasti idee.

hri

.o.p'nourr*u nu s-a abitut niciodati cre

a)

qi

II. Ce este

guvemdnldntul? Care este plincipiul ce constituie dif'elitelc

forme. b) III-VII. Diverse forme de guvemdmdnt. c) VIll gi IX. Nu existi fornri de guvemAmdnt care sd se poh'iveasc[ oricfuri {dri. d) X-XV. Guvemim6ntul are totdeauna tendinfa de a impieta asupra suveranitrllii Accasttr nu se poate menline decAt gratie unor adundri periodice. Poporul trebuie sd evitc u recurge la rcprezentanli.
e)

in latinegte rer, face parte din aceea5i familie de cuvinte ca gi regere: a dilii4 a ',r'ege": Rousseau subliniazi aici cd hebuie s6 deosebim pe rege desu,ieran. Singurul istoric pe care se poate sprijini este cel al spartei, undJerau ,r"i ,.gi i" rrrnp. exercitiind o adevdratd magistraturd. "i.rai

'

'.vcrnar'rcmplu

lrcr'-soand. Rousseau d6 acestui cuvdnt un tnleles deosebit.

',Principe": predecesorii lui Rousseau (Ma*iavelri etc). infeleg prin a..,st cuv6nt o

'

XVI

9i

XVII. Curn

se instrhrie o fbrma de guvemdm6nt.

rrrt

Cum pot fi plevenite uzurp6rile guvemam6ntului. Yezi Spirinl legilor XI, 6. Montesquieu deosebegte puterea legislativd de putclcrr executivd. Dal la el suveranitatea este divizatd- La Rousseau guvemlmdntr.rl nu parlicipll deltl la suveranitate, ci se mdrginege sA execute legile. Mai departe: ,,confundat in nrrxl nepotrivit" se lefert la Montesquieu, cdruia Rousseau ii reprogeazd ci fbce o confuzie. f)

XVI[.

Yezi mai departe III, 16. $efii nu sunt o putere distinctd de suveran. Nu existd deci rsibilitatea unui conhact. in 1790 Robespien'g discutAnd dreptul regerui de a declara rdzboi, spune: ,,este 1ai rrrcxact sr se spunl reprezentarltul na{iunii. Regele este srujitorur si aa"g"iii 1':t'rtru a executa vointa nalionald (chem6ri la ordine). Dacd expresiile melJ m6hnesc pe
1

'

Astfel, la Lbnelia se dd colegiurui tituratura de serenissime este defaftt.Q\ota lui Rousseau).

pri'

cipe chiar cdnd dogere

iij""ii

r20

t2l

Contructul sociul

;;

fium;le lui puterea pe care le-a ?ncredin{at-o qi pe care el o poate limita. modifica si lua inapoi c6nd doregte, instrdillarea ullrui astf-el eie clrept fiincl incor"npatibil6 cu natura corprtlui social 9i potrivnici
scopu Iui asocia{ie i.

s[ fie compensat, sA existe egalitate intre produsul puterea guverndmantului h"rat in sine qi produsul sau pllterea ,'ctltenilor, care sunt pe de o parte suverani qi pe de altd parte
trobuie ca totul
',iu.r
'iu pLr$i.

Vom nurni rJeci gt,werndrndnl sau acllninistraiie snprelrrd (;xercitafea legitilnx a putcrii executi"re, qi principe sir* magistral.
ornril sal; c.orpul iirsfrrcinai
cLl af,easta adininistralre' g*.rern6indut sq g,{sesc l*r{etie intermediar* alc cSiol' r.aporturi il alcituiesc pe acela cle la intreg ia ?utre;li sau de la suveran i,i Stat. Irr.lt*m tre;rrez,c.lit;.t acest din urmd rapott sul) fclrn-la ::rtrernilor unei pflrpc,l"{ii c,r:ntitltle itt t:are rnedia propor{ionalii nr f i guvefiralnanrui-'. Guvcntilmantul primeqte de la suveran ordinele pe q111g]g da-!-o!g-r4!l-,j! pglt{q ca statul s[ aibd un bun eshilibrLr'

fn

cinev4tr-ebuieslleretractez. Ptinslrtjitorn-amvl'tltsdinlelegdec6tslujbaceamai
sarcina sublimf, de a executa voin{a genelalit''. Adica ansamblul cetdlenilor lonsiclerali

inaltir'

Mai mult incd, nu s-ar putea schimba nici unul dintre acegti trci termeni lird sd disparb de indatd proporlia. Dacd suveranul lrca sA guverneze, dacd rnagistratul vrea sd facd legi sau daci ,,rrpugii refuzd s5 asculte, dezordinea ia locul ordinii, for{a gi vointa nrr mai aclioneazd in armonie, iar statul descompus cade in ,lcspotism sau in anarhier. in sfArqit, dupd cunr nu existd decAt o ',irrgurd medie proporfionald in fiecare raport, tot astfel nu existd ,lccit un singur guvernam6nt bun cu putin@ irrtr-un stat. Cum insd rrrii de evenimente pot schimba raporlurile din sAnul unui popor, nu uumai cd diferitele guverndminte pot fi bune pentru diferite i)()lloare, dar ele pot fi bune gi pentru acela$i popor, in tirnpuri
,l
i

l'crite.

ca activi (suveranul) fa1[ de ansamblul

cetf,{enilor,sausupuqiiconsi<ler.alicapasivi(statul).Aiciitrcepeodemonstra|ic unul clin matematic4 expusd in termeni cale azi nu mai sunt folosi{i 9i care alcdtuiegte

incercAnd sd dau o idee asupra lbluritelor rapofturi aare pot ,rista intre aceste doud extreme, voi lua ca exemplu nnmiml

iiug.nt"t.

o cell mai greoaie alc Contract,ilui sor:ral. Rousscau vtca sf, dea expunerii sale dar nici o lbrmuld matcrnaticb nu poate exprima complexitatcit lbrinzr rigurr:asd;

taporlurilor sociale. Asupra sensului termenilor matematici cle care sc lblosegte llousseau, vezi in_revistit matematic al hLi 'l' 'l amer"icanA lsrs' (nr. 40/1949) un zuticol de Malcsl lrt'ancon: Limbctjul Diclionar tmiversal de matematicti Si dc l?otsseatL.Autorul a recurs ia Alexandlc Savct'ien, ntulentaticilor de d'Alembert, abzrtclc /iziclr (1153), Ei la Dic|iortcLn.l eru:ir.k4ndit' ctL tlor.u.i. cle lai.ande, ionclorcet etc. (1789) $la Dlemente de geometrie ale pdlinteltri sa. Articoiul fhcc I-arny (ecli{ia a 4-u 1710), lucrare pe care Rousseau o avea in biblioteca exact pe ca|e il aveatt in ci Rousseau lolosea termenii de matematicd cu sensul
clovaija vlentea sa

continuf' o proporlie in care numfu'f,totttl dinnai. De pild[: al h lt l c c l d etc. era egal cu numitorul celci celei de-a dona fi inhe o 9i c. Se gie ci dacd r/D = itlc atwtci rc = b2, b esla media propo;{ionali in ."r"t,,t al XVIII-lea
.acqii se numea.,plopor-fie

\uveranul nu poate fi considerat decdt in mod colectiv gi in oiporel dar fiecare parlicular, in calitate de supus, este considerat ,;r individ; astfel suveranul este fa{[ de supus intocmai ca 10 000 l;rlir de l;cu alte cuvinte, fiecare lxembru al statului are ca parte a \ti azecea rnia pafte din autoritatea snveranS, degi ii este supus in rrrtregime. Daci poporul ar fi compus din o sutd de mii de oameni, ,rtr-ra{ia supLrqilor nu s-ar schimba gi fiecare om ar purta in aceeaqi rruisurd intreaga povarl a legilor, in timp ce votul sdu, redus la a
r

polrulatiei, ca fiind un rapoft2 mai uqor de exprirnat. Si presupunem cd statul e alcituit din zece mii de cetd{eni.

'
l,

Fie cleci:

S, Suvcranui

Daca puterea guvernf,mdntului cregte prea mult in rapoft cu cea a supuqilor, domeniul :'ilor' gi cel al hotir6rilor particuleu'e se vor confunda. Aqadar, primejdie de despotism.

G, Guvcrrriundntui
St. Statul {supuqii) I-l"oussr:au alci:tr"rieSte umr,ltoarca pt tlpotlte: S/G=C/St deoi Sx St=s.]2

care-l unnire;te pe Roussear"r Daca putelea guvemf,mdnhrlui cre;te prea rnult, atunci el va putea da putert de lege ,l, e iziilol salc parliculare: despotism. Iar dac[ supuqii ajung plea putemici, atunci invinge anarhia.
r i( c

guvcrl.if,m.intului oat are gi guvernirnantul asupra. supuSilor. se poale vedca .ci iclct:it Gr-rverrrdrnirntul inrntll{it accasta cste rJestul cie rirri repicz-entatd pl'in ploporfia nttrtemirlici pcatt- itvea nie i llil lrl';rll irl; li;it;:t--"1;' cu el insugi (rrdical la li: ti.*t i::,t .. '1t,,,:r;

Ceea

ce irlscamni cf,

suvcranul trr;buic

si' ailrd tol

?ilata pulere asui"

Beaulavon obserya pe bund. dreptate cA acest termen (raporl), lblosit c6nd in sens ',r.rreilrillic. cand in sens politic. da nagtere la dilicultali. Rousscau ne ahage aici atentia cd .rrrrpiilicd in mod voit problema vorbind numai de num5rul poporului, care nu e decdt unul
'
rr

':il

l;rctolii cc trebuie srudia1i.

\22

123

J. - J" Rousseau

Contruclul sociul RezLrltd din acest dr-rblu raport cd proporlia continud dintre suveran, principe gi popor nu este o idee arbitrard, ci o consecin{d rrecesarS. a naturii corpului politic. Mai rezultd inc[ ceva: dat fiind lcprezentat printr-o unitate,

suta mia parte, va avea o influen!5 de zece ori mai nricd irr lor. Astfel, supusul rdmdnAnd mereu unul, rapoflrrl suveranului creqte potrivit cu numdrul cetSlenilor. De undc
redactarea

C6nd spun c[ raportul creqte, infeleg cd se depirteazia tle egalitate. Astfel, cu c6t raportul este mai mare in sensul ?n carc il tnieleg geometrii, cu at6t este mai pulin un raport iu sensrrl r:biqnuit al cuvdntului; in pritnul caz, raportul considerat din puncl de vedere cantitativ se mdsoard prin exponent; iar in celhlalt caz, raportul fiind considerat dupd identitate, se estimeazd prirr
asem[nare?.

urmeazd cd cu cdt statul creqte, cu at6t libertatea scader.

cI

unul din extremi, anume poporul, ca supus, este fix qi ori de cAte ori raportul dublu cregte

sau scade, cregte sau scade corespunzdtor qi raportul sirnplu, astfel incAt, drept consecir-r{5, termenul mediu se schirnbd qi el1. Ceea ce

Or, cu c6t voiniele particulare se leag6 mai pulin de voinlrr

general6, adicd
cLr

cAt moravurile se leagd mai pufin de legi, cu aliil

forla represivd trebuie sd creascS. Deci guvern[mAntul, ca sd fie bun, lrebLrie sd fie cu at6t mai puternic cu cdt poporul este ntal
ttunteros3.

Pe de alti parte, creqterea statului punAnd in fala de{indtorilor autorit5lii publice mai multe ispite pi posibilitSli de a abuza dc puterea lor, cu cAt guvernamAntul trebuie sd aibd rnai mr-rltd forlll pentrLr a stipdni popoml, cu atAt suveranul trebuie sd aibd $i el rruri multi for{6 pentru a putea stdpdni guverndmAntul. Nu md refer aici la o forli absolut6, ci la forfa relativ6 a diferitelor pdrli ale statuluia.
Cdnd numd-tul cet5lenilor cregte, individul liimdne supus in intregime suvclanuiui, tlru' unui suvemn mai putemic. din a chrui putere el deline o pzrte din cc in ce mai mici. St. rarn6ne egal cu 1, iar S creqte. in exemplul luat de Rousseau, S/St = 10000/1, Legea apas5, intrcag4 asupra fiec5rui supus, caic, in cali?rte de membru al suveranului, rll parlicipir decAt cu un vot la elaborarea ei. Iati de ce libertatea scade pe misurd ce poponrl

arat[ c[ nu existd o fonn6 de guverndmAnt unicd gi absoluti, ci pot exista guverndminte diferite priu natura lor, dup[ cum existl qi state diferite ca mdrime. Dac[, incercAnd si ridiculizeze acest ralionarnent, cineva ar lfirma c5, pentru a gdsi aceastd medie proporlional5 gipentru a se Itlrma corpul guverndmAntului nu ar fi nevoie, dupd rnine, decdt sd cxtragi r"dddcina pdtratd din numdrul populafiei2, voi rispunde c[ nu am luat numirul popula{iei dec6t ca un exemplu, c5 rapofturile dc care vorbesc nu se m6soar5. numai prin numSrul oamenilor, ci in general prin cantitatea de acliune3, care este un rezultat al unei rnLrllimi de cauze, qi cd in definitiv, dacd pentru a md exprima cu rnai putine cuvinte imprumut pentru o clipd termeni din geometrie, ruceasta nu inseamnd cd n.r aq gti c[ precizia geometricd nu igi are locr"rl cdnd e vorbra de cantitdli morale4. GuverndrnAntul este in mic ceea ce este in mare corpul politic in care este cuprins. E,ste o persoanir moralA, irrzestratb cu anumite lircultdli, activ[ ca suveranul, pasivb ca statul gi care poate fi
rre
propo{ia S/G: G/St sa rimdn[ adevdratd. lleaulavon citeazi o definilie din secolul al XV[l-lca. ,,Raportul dublat este ceea ce lczult[ din inmullirea a dou[ rapoduri egale, carc se numesc fiecare in parte rapolt sau latir-rne simpld"" In proportia stabiliti mai sus. raportul dublat este SiG x GiSt. Cun insl St este totdeauna egal cu (vezi mai sus), raportul dublat este deci SG/G:S. Dacd S cre5te, raportul S/G crepte gi el. Penhu ca proporfia S/G G/l s[ ramdn[ ruicv6ratd. trebuie ca G sd creascd. Cam multe calcule pentru a se ajunge la ideea simpld ci irtr"urci c6nd popr"rlalia cle,ste, 1br{a guvemdmfurtului hebuie s[ creascl qi ea. Dacd S: t0000 gi St: l. arurrci G :.hOOOO

'

'

I{ousseaudeosebegtedoudintelesurialecuv6ntului,,raporf': a) Sensul matematic. Raportul se exprimf, prinh'o fracfie. Exponentul este ceea cr numim astizi cdt: a/b: c, c estc cd.ful. Cu cdt a creqte in rapoft cu D, cu al.6t c este mai mare. b) Sensul curent. Dou6 obiecte au inlre ele un raport cAnd se aseamhnd unul cu altul. A;;adar, limbajul matematic gi limbajul curent sunt opuse. Cu cit raportr-rl matematic a/D este mai mare , cu atdt a qi D au mai pulin raport intre cle (in sensul curent). Cu cAt poporul este mai numelos, cu atit sunt mai multe qanse ca purtarea indivizikrr (moravnrile) si se indepdrteze de voin{a general[ (exprimatd prin lege). Nu e vorba de valoarea absolutd a fo4elor, ci de raportul dintre ele. Scopul c r:rr

cle$e.

'

.,Ac1iunc".

in

sensul din veacul al

XVIII-lea adici travaliul indeplinit de o fbr{i

(l lalbwachs).

Nici Rousseau nu di deci acestor calcule o importanld excesivd, ele trebuind, dupir piur:rea h"ri, sf, lbloseascd numai pentru a reda in mod elocvent gdndirea sa. Cum insf, cxprcsiile matematice de care se fblosegte gi-au schimbat inhe timp sensul, rczultatul nu cste prea fedcit pentru noi. 125

'

124

J. - J. Rousseau

Contractul social

descompusl in alte raporturi de acelaqi fel. De unde rezultd, itt consecin!6, o proporfie nou6; apoi alta induntrul acesteia, potrivit treptelor ierarhice ale tribunalelor, pdnb ce se ajunge la un tennen mediu indivizibil, adicb la un singur conducitor sau magistrat suprem, pe care rri-l putem teprezenta., in seria acestei progresii,.ca unitatea intre seria fracfiunilor qi aceea a numerelort. FdrS a ne incurca in aceastd mullime de termeni, lte volll rnullumi sd considerdm guvernSmdutul ca un corp nou in stat, deosebit de popor gi de suveran gi intermediar intre unul gi celSlalt. intre aceste doud corpuri existd deosebirea esenliald cd statul existd prin el insugi, in timp ce guverndmAntul nu existd decdt prin suveran. Astfel ci voinla dominantd a principelui nu este sau n-ar trebui s6 fie decAt voinla general[, adicd legea; puterea lui nu e dec6t puterea publicS, concentratd in el; de indatd ce el vrea ca, prin propria Sa putere, sd facd vreun act alsolut gi independent, iegdtirra intregului incepe sb sldbeascS. in sfdrEit, daci s-ar intdmpla ca principele sd aibl o voin{i particulard mai activd decdt cea a suveranului gi dacd, ascultAnd de aceasti voinfi particulard, ar folosi forfa publici aflatd in m6inile sale, astfel incdt ar exista, ca sd zicaga, doi suverani, unul de drept qi altul de fapt, in acelagi moment uniunea sociald ar dispirea gi corpul politic s-ar dizolva2. Cu toate acestea, pentru ca corpul guverndmdntului sd aibd o

cxistentd, o via{d realS care s5-l disting[ de corpul statului, pentru

t

ir toli membrii sdi sd poatd lucra in armonie, gi pentru

,:orespunde scopului pentru care a fost creat, el are nevoie de un

eer

rleosebit, de o sensibilitate comuni membrilor sdi, de o fortd, de o voin!5 proprie care s[ tindd spre conservarea sa. Aceastd existentd tlcosebiti presupune adundri, consilii, putere de a delibera, de a lrotdn?, drepturi, titlLrri gi privilegii care sd apar{ind exclusiv

plincipelui gi care

si

facd slujba rnagistratului cu atAt

rnai

,rrrorabild cu cdt este mai grea. Dificultatea constS in a rAndui r'orpul acesta subaltern in corpul intregului ?n aga fel inc6t el sd rrr-r ,;1r'ice alcdtuirea generalS intirindu-gi-o pe a sa; s[ distingd
rrrtotdeauna forfa sa particulari, destiuatd propriei sale conservdri, rlc fbr{d public6, destinat[ conselv[rii statului, qi, intr-un cuvAnt, sI

lic

intotdeauna gata sd sacrifice guvernbmAntul

in

interesul

poporului, iar nu poporul in interesul guverndmAntuluil. De altl'el, degi corpui artificial al guverndmAntului este opera rrnui alt corp artificial, astf'el cd nu are, intru cdtva, decAt o viafd rrrrplumutatb gi subordonatd, aceasta nu face ca el sd nu poati :rctiona cu mai rnultd sau rnai pufind vigoare sau rapiditate gi sd nu st' bucnre, pentru a spune astfel, de o sdndtate rnai mult sau mai
prrlin robust6.

in sfdrgit, fbri sd se indepdrteze direct de scopr-rl pentrLl aal'e a Iost creat, se poate totugi indepSfta mai mult sau rnai putin, dupa
lclLrl in care este constitLrit.

in guvernimdnt existl o serie de consilii sau tribunale. Se pot regdsi in ele

acelea5i

prnpo(ii intrr: suveran, guvemdm6nt gi supugi, suvemnul devenind

guvernimdntul considerat

consiliile guvcmamentalg guvemdm6ntul tiind persoana sau persoanele sau organismele carc exerciti un rol diriguitor in ansamblul guvemamental. AceeaSi propo(ie poate li stabilitd (potrivit ordinii tribunalelor) gi in interiorul fiecaruia dintrc organismele guvemamentale, pinl cAnd vom gisi dlept corp intermediar magistratul suprem. Vom leprczenta propor{ia

in

ansamblul

siu, iar

supugii fiecare

din

in

acest caz

Din toate aceste deosebiri se nasc relafiile diverse pe care lluver"ndmdntLrl trebuie sd le aiba cu corpul statului, potrivit
rcla(iilor accidentale

qi

pafticulare prin care acelagi stat

se

din interiorul guvemdmdntului in felul urmitor S'/G'= G'/St'. S' reprezintd un numdr inheg dat fiind ci el exprimd guvemdm6ntul in ansamblul s[u. Sl ' reprez.inti o fracfie, pentru cd este acea fracfiune de putere care e delinutl de cltre un organism guvemamental. $ar pfuea ci Rousseau se gdnde$e mai ales la constitutia Genevei, destul de complicati. unde, teoretic, puterea este in mdna a hei consilii suprapuse gi unde primul sindic, cwe prezideazA fiecare din aceste hei consilii, joacd rolul de magistmt suprem. Mai t6tziu, Rousseau va bdga de seaml ca, de fapt, puterea intrcag[ aparline Micului consiliu sau Consiliului celor 25. Aici este putemic exprimata ideea cd despotismul principelui, c6nd se sustrage vointei suveranului, duce la distlugerea corpului politic,

rrrociificS. Cdci, adeseori, guvernlmdntul cel mai bun in sine va ,riurrge sd fie cel mai defectuos dacd raporturile lui nu se vor fi rrroclrficat2 potrivit defectelor corpului politic clruia ii apar{in.

AvAnd gliji. c4 inainte de toatc, si evite despotismul, Rousseau se lasd aici ciliuzit de preocuphri contrarii: sd evite ca voinla guverndmdntului s[ se conlinde cu cea a r | \ r'r'arllllui, gi s[ evite ca ea sd fie independentd de acesta. z\ lbst adoptat duph Vaughan gi Flalbwachs, textul din 1782. Beaulavon rospectd pe el ,lit 1762, L;3 spune.,se vol ii nioclificat", in loc de,,nu se vol fi rnodificat". '
,1,'rr:r

'

126

t2'7

of
J. - J. Rousseau Contrdctul social

Cap. II. Despre principiul cflre constituie tliverseleforme de guverndmAnt

Pentru a expune cauza generalS a acestor deosebiri, trebuie sd deosebim principele de guverndmdntr, aga cum am deosebit mai inainte statul de suveran. Corpul magistratului2 poate sd fie compus dintr-un numlr mai rnare sau mai mic de mernbri. Am spus cd raportul de la suveran la sr"rpugi este cu atAt mai mare cu cdt poporul este mai numeros; printr-o analogie evidentd, putem spune acelagi lucru gi despre

intreg, c6t gi fali de guverndrn6nt, considerat ca o parte din intreg. intr-o legislafie perfectd, voinla particulard sau individualS tlebuie si fie nulS; voinla de corp a guvernAm6ntului trebuie si fie lbarte subordonatd, gi in consecinld voinla generald sau suveraud trebuie sd fie intotdeauna dominantd gi sd constituie regula unici a Iuturor celorlalte. Potrivit ordinii naturale, dimpotriv6, aceste voinle diferite clevin mai active pe mdsuri ce se concentreazdr. Astfel, voinfa generald este intotdeauna cea mai slab6, voinla de corp venind irr al doilea rAnd, iar voinla particularb fiind in fruntea lor, astfel ci in

guverndmdnt fiecare rnembru este mai int6i el insugi, apoi rnagistrat gi abia la urmFr cetdlean: o gradalie direct opusd celei
cerute de ordinea social6. PresupunAnd cd intreg guverndrndntul

fa![ de magistrali3. Or, forta totald a guverndm6ntrrlui fiind intotdeauna cea a statuluia, ea nu vatiazd; de unde concluzia cd, cu cdt va intrebuinla mai mult din aceasti for![ fafi de membrii sdi, cu at6t ii va rdmAne
guverndmAnt

ar

fi in m6inile

unui

Deci, cu cdt magistra{ii vor fi mai numeroqi, cu atdt guverndrn6ntul va fi mai slab. Aceastd maximd fiind fundamentall, ne vom strddui s-o lSmurim mai bine.
persoana magistratului trei voin{e esentialmente deosebite: mai int6i voinla proprie a individului, care nu tinde decdt spre folosLrl sdu particular; in al doilea rdnd vointa comund a rnagistra{ilor, care se referd exclusiv la avantajul principeluis gi pe care o putem numi voinld de corp; ea este generald fa{i de guverndmdnt gi particulard, fald de stat, din care face parte guvern[m6ntul; in al treilea rdnd, voin]a poporului sau voin{a suverand, care este generald atdt fa[d de stat, considerat ca

rnai pufin pentru a actiona asllpra poporului.

singur om, iati voinla particularf, gi voinla de corp perfect reunite ;;i, prin urmare, aceasta din urmd ajunsd la cel mai inalt grad de intensitate pe care-l poate atinge. Cum insl folosirea forfei depinde cle gradul de voin!6 gi cum forla absolutd a guverndmAntului nu variaz6, inseamnd cd cel mai activ guverndmdnt este cel al unuia
singu12.

Putem deosebi

irr

DirnpotrivS, dacd

unim guvernimAntul cu

autoritatea

legislativS, dacd facern din suveran principe gi din

toli

cetdlenii

rnagistrali, atunci voinp de corp, confunddndu-se cu voinla generald, uu va avea mai multl autoritate decdt ea, qi va l6sa voinla particulari in deplindtatea forlei sale. Astfel guverndmAntul, avAnd aceeaqi forfd absoluti, se va afla la minimum de forfd relativd sau
activitate. Aceste raporturi sunt incontestabile, gi ele pot fi confirmate gi prin alte consideralii. Vedem de pildd ci fiecare nragistrat este tnai activ in corpul s5u dec6t este fiecare cetSlean intr-al lui gi cd, in consecin!6, voinla particulard are mai multd influenfd in actele
cle

3 I '

,.Magistrat'', sens abstract: ansamblul magistralilor., considerat ca un intreg. Corpul magistratului este principele. Nu e vorba aici decdt de magistralii supremi (Vezi cap. III sfh4it) care participi la guvemimdnt iar nu de ansamblul funcfionarilor. Forfa de care dispune guvemEmdntul este cea alirii intregi: persoane gi bunuri.

' 2

Principele este un intrcg colt:ctiv; guvern5mdntul, un ansamblu de indivizi. Vezi mai

sus cap. L Principele corespunde cu suveranul, guvemimdntul cu statul.

guvernimAntului decdt in cele ale suveranului; cdci fiecare ,ryg5qat este aproape Lntoftauna insS.rcinat cu unele funcliLrni
aceste

Adici

a ansarnblului guvemiimdntului: voin(a sa este generali fafd de guvemdmdnt,

adici fafd de liccare din membrii guvemdmdntului.

Adicd se mporteazi la un numdl din ce in ce mai restrns de indivizi. Se vede clin doui pamgratb c[ legislalia per{bctd se opune ordinii natunle. Montesquieu, fErf, sa trateze totupi divenele voinfe ca pe niqte fbr{e intr-o ploblenrd tic rnecanici, atribuise deja guvemhmdntului monarhic mai multi promptitudine dccat
cclui republican.

' '

128

129

J' - J' Rousseau luat in parte' nut ale guverndmAntului, in timp ce fie.c3rg,cetdlean' cu cAt statul u." i.i"i o funcfiune i"-u ,uu"tunitalii'' De altfel' lforla sa real6 spoteqie, deqi nu in proporfie cn atdt "r*qii "" sa; dacd statul rdmane ins6 acelaqi, zadanric- .sc intindlrea va il;lF;; magistragii, c6ci guvernimantul nueste caqtiga astf"el o cea a statului' a ;;i;;." forli reali, dat fiini c[ aceast[ fortd c[rui mdrime ramane eguia- nttf"t forfa relativ6 sau a-ctivitatea poatir guu;.;*atttului s"aJe, fir[ ca forla sa absolutd sau realS'2 sd
cregte. --

Contructul sociul

Cap.

III. impdryirea guverndmintelorl

astfel, este sigur c6 rezolvarea treburilor curente sunt insdrcina{i mai lentb pe masuraZe creqte numdrul celor care ;'"1,- "."rJa"du-se' prea multd atenfie Rrydentel-'T,]oui adesea se pierde rdmdlre toc 9i pentru imprejurari ferisils' ei aieseori se pierde rodul chibzuielii. J,iot

-'iot

devi'e

to1

il;i;; il*j;i '

Am vdzut in capitolul precedent de ce existi diverse feluri sau lbrme de guverndmdnt, potrivit numdrului de membri din care este alcdtuit guverndmdntul; rdmdne s6 vedem, in capitolul de fa!i, cum se face aceasti impdrtire. Suveranul poate, in primul rdnd, sd incredinfeze guverndmAntul intregului popor sau celei mai mari pirli a lui, in aEa fel incAt sd existe mai mulli cetileni magistrali decdt cetdfeni

simpli particulari. Aceastd formi de guvernimAnt se

tlemocralie.

numegte

co "nibzuind, dovedit c6 guvern[m6ntul slibeqte pe . misurd cAl c[' cu magistralii ," in,ttuii"rE; u- dovedit mai inainte 9i si1 nonorul este mai *i"".ot. cu atita forqa represivd trebuie dirttre maglstra!r $l !rJ^"a. De aci urmeazd cd raportul suverndmAnttreuuiesaR"inu"''utraporttrltridintresuptrqiqi

i.'

9i

El poate, de asemenea, si restr6ngi guverndmAntul in m6inile unui mic numdr de oameni, astfel inc6t si existe mai mul{i cetdleni simpli decAt magistrali; aceastd formi poartd numele de
uristocratie. In sfdrgit, el poate concentra intreg guverndmdntul in miinile

!,ffiui,;'uf* "*i,rt*, cu c6t cregte staiul, cu atdt guverndm6ntrrl sil i*U.i" la se restr'ngA,'in ug" fel incdt numdrul conduchtorilor
scada in rapoft cu crJqterea ttumdrului. po^pulafiei'

unui magistrat unic, de la care toli ceilalfi igi deJin puterea. Aceasti a treia formd este cea mai obignuitd gi se nume$te
nonarhie sau guvernimdnt regal. Trebuie sd observ[m cd toate aceste forme, sau cel pufin primele doud, pot fi extinse sau restrdnse, avAnd in aceast6 privinld o libertate destul de mare; cdci democrafia poate s[ cuprindd intreg
din urmd no{iuni ca gi c6nd ar fi mdrimi ce s pot mdsura Dar ceea ce treblue subliniat in acest ultim paragraf este c5 Rousseau, bagdnd de seamd cf, face elogiul rnonarhiei, igi rectifie?lbza. Guvemdm6ntul poate fi mai putemig nu insf, $i mai just; rlimpotrivd! Rousseau rei4 in ulma multor altora, clasificarea guvemf,mintelor. Yezi Republicct lrri Platon, care deosebegte 5 feluri de guvemdminte; gi Politica lui Aristotel (lll, 5), care lx)me$te de la acelea;i date nurnerice ca gi Rousseau, dar le depagegte repedg penhr-r a line scama de complexitatea fuptelor. Teoria clasicd cste cea a lui Aristotel; de ea se apropie l{ousseau cel mai mult; aceastd teorie fisese reluatii deja de cugetitorii politici din l{cnagtere, in special de Machiavelli (Disatrs asupra lui Tinu Livius gi Prirrcipele) pi de c Nt Bodin (Re pu b I i c a). Clasificarea lui Montesquieu este intru catva diferiti- Vezi Spirinl legilor (II, I gi 2). Adevdrata originalitate a lui Rousseau sE in deosebirea pe care o face intre suveran qi
irceste

suvern[mdntului, iar nu de rectitudirrea sa: cici' cu atdt voinla de corp se apropie dc il#;;;;;;inu,"",ot, voin![ dc uoiilu g",l.ra16, in timp ce cu un magistrat unic aceeagi voinla ;;;';;;;"i "si", dupd cum am ardtat, decAt'o cigtiga parliculartr' de cealaltil' o parte ceea.ce s3 Poate a-riLf, se pierde pe d! tl :::: P1i i"t""t ll.dislatorului "ontta in a gti sd fixeze Punctul rectproca' s aflate mereu in proporlte qi voinfa [uverndmAntului,

De alifel, n''r

vorbesc

aci dicAt de forla relativS

iI

dimpotrivd' cu ciit

ry@;*;tl
,
ii..i.at *ugirtulii'sunt

Fiecare magistrat joacd un

""t-lgtajos Pentru mare in

rol mai

stat3"

'

guvemS:nant dec6t {iecare cctalearr itt

suveran.Decivoinlasapuni"uro.au.*maimult6influenJlasupra.actelordeguvemfu-niilt{. nllrl
se confiacaroaT-i mai nunerogi cu at6t aceste voin{e parlicula.re este mai slab' mult. Alt motiv pentlu carc un guvetnf,mdnt numeros

Fo(A rclativl la
sa.

g*;;"en

itt ca atix; for{' absoluti sau real6' cea a statului

totalitatea

.Rousseartcontinuis6fbloseascimetodasamatematici,stabilincll"poltlllI
li.rncfionaleinhenurndrul'ugi'.'"tilo,qivolumulpopula|iei,apoiintre'fbr1a$ivoitt|tt ttttltt de a

g"".**]arrr"i.

rnodului Beaulavcn fiotesteaza cu dr.ept cuvdnt, impotriva

lguvemdmdnt.

[30

l3l

J. -

J.Rousseau

"

Conlractul social

poporul sau sd se restrAttg[ doar la jumdtatea lui' La rAndul ei' aristocralia poate, de la jumdtatea poporttlui, si se restr6ngi in mod nedeteiminat p6n[ ta cel mai mic num6r. Regalitatea ins69i este susceptibil[ de oarecare impdrlire. Sparla a avut intotdeautta, potrivit constituliei sale, doi regi: 9i s-au putut vedea in imperiul totul;i l.ornun p6n6 la 8 imparali dintr-o dat6, flr6 s6 se poatd spune existS un punct itr care c5 imperiul ar fi fost imparfit. Aqadar, "u, in realitate susceptibil de tot atitea forme diferite cali cetaleni
cuprinde statul.

Cap" IV. Despre democralie

Cel care face legile gtie mai bine dec6t oricine cum trebuie s[ cI nu e cu putinld sd existe o constitufie mai bund decit rea in care puterea executivd cste uniti cll cea legislativi; dar tocmai aceasta face ca un astfel de guverndm6nt sd fie insuficient in anumite privinfe, din pricind cd lucruri care ar trebui sd fie deosebite nu sunt deosebite, iar principele gi guvemul fiind aceeagi persoani, nu alcdtuiesc, ca sd spun astfel, decdt un guvern[mAnt frrd guvernim6nt. Nu e bine ca cel care face legile s5 le gi executel gi uici ca intregul corp al poporului s6-qi abatd atenlia de la scopurile generale, pentru a o acorda celor particulare. Nimic nu este mai primejdios decdt amestecul intereselor private in treburile publice ;i fcllosirea abuzivS a legilor de chtre guverndm6nt este un r6u mai rnic dec6t coruperea legislatorului, consecinld de neinldturat a scopurilor particulare. Atunci, statul fiind alterat in substanja sa,
l'ie indeplinite gi interpretate. S-ar pdrea deci

fiecare form6 de guvern6m6nt se confunda cu forma urmatoare, Ei nurnui sub aceste trei denumiri, guverndmdntul s[ fie se poate

Mai rnult inc6: acela;i guvernimAnt putAndu-se subimpdrfi' in anumite privinfe, in mai multe pdrfi, una administrata intr-un fel 9i alta in alt fel, pot rezulta din combinarea acestor trei fonne o prin n-rullime de forme mixte, dintre care fiecare se poate inmulli
toate fonnele silnPle.

forme de guverndtndnt {Eri a se Jine seama cd fiecare formd poate rear. s6 fie in anumite cazuri cea mai bunl, 9i in altele cea mai state, numdrul magistralilor Daci, in diferitele forme de supremi trebuie sh fie in raport invers cu cel al cetllenilor' urmeazd cd, in general. guverndmantul democratic se potriveqte rnai bine stateloimici, aristocralia celor mijlocii qi monarhia celor mari2. Aceastd regula se poate deduce direct din principiile deja stabilite. Dar ce te faci cu mul{imea imprejurdrilor care pot da
nagtere la excePlii?

irr toate timpurile s-a discutat mult asupra celei mai

bunc

olice reformd devine imposibild2. Un trlopor care n-ar abuza rriciodatd de guvernlm6nt n-ar abuza nici de independen![; r"rn l)opor care ar guverna intotdeauna bine n-ar avea nevoie sd fie
guvernat3.

Ludnd cuvdntul ?n sensul lui strict, o adevdratd democrafie n-a cxistat niciodati gi nici nu va putea exista vreodatio. Este irrrpotriva ordinii firegti ca numdrul mare sd guverneze, iar cel mrc

fie guvernat. Nu ne putem inchipui un popor st6nd necontenit in irdunare, ocupat cu treburile publice, qi lesne se poate vedea ci
sr-r

'
,t.

Nu

este principiul separarii puterilor'.

a6t de scump lui Montesquieu, dat fiind ci

fiind totugi distinctl
clc

rrrlr-o cetate bine constituiE puterea executivi enrani de la suveran,

'

Dacd guvemdmdntul este net deosebit de suveran, primejdia este ca el sd nu abuzczc

, 2

Or:ice forma

de

guverndrndnt este legitim4

cu condilia sf, se

inten.reieze pc

suvelanitatea poPorului. lui Rousseau ajung totu$i sll lrr,rtenr admira ltlul in carc ralionamentele matematice ale micilr: de faptele pe carc le putem cunoa$e: opozilic intre mar.i|e monarhii si se aplopie VeneJi4 Ceneva- De fapt' calculclc ,"puiti"i (democratice sau aristocratice): antichitatg sunt construcfii ingcnioase pcntru a explica a pos terioi Taplele'

([: putelea sa. Dar daci suveranul guvemeaza, al putea lhce legea in vederea unor intet'csc 1,;rrliculae, primejdie gi rnai gavd gi mai de durat4 de vreme ce insbgi legea este viciatn gi
',r
r

Sldr;itul acestui paragaf are urmitorul sens: in cazul in care suvcranul absoalbe r,rrvernam6ntul. acesta din urml devine inutil sau riu. i{ousseau nu acceptd ca denrocratic nici un regim reprezrntativ.

' '

lletLrl lcgiuitorului este corupt.

132

133

J. - J. Rousseau "

Conlractul sociul

n-ar putea institui pentru aceasta comisii' fEr[ ca

administrafiei sd se schimbe. --

forma

rlrcpt cd intr-o mdsuri mai mare sau mar micd, potrivit formei de
,'rrvcrttdtndttf
.

i",r_"Olvlr, cred c6 pot afirma in principiu c6 atunci c6nd funcfiunile guverndm6ntului sunt impirlite intre *1i multe

sau mai lribunale, ceG mai pulin numeroase i;i c69tig5' mai curAnd decit din fi tdrziu, autoritatea cea mai marer, chiar dac[ n-ar a rezolva treburile, uqurinfd care' in mod pri"l"" ugurinlei de firesc, le conferd autoritate. un astfel De altfel, cAte condifii greu de intrunit nu presupune mic, in care poporul s6 se de guvernlmdnt! Mai inthi, un stat foarte poatd cunoa$t pou"ta uqo. aduna 9i in care fiecare cetd,tean s6-i i";;; p; toli ceilalliz; in al doilea r0nd' o mare simplitate de disculii moravuri, care s6 impiedice ivirea prea multor probleme 9i averi' frrl ,pinour", in sfdrqit, o mai mare egalitate in ranguri 9i in drepturi 9i autoritate nu ar putea dlinui mult[ fie cl "u." "guiitutea ur"*"i in sfdrgit, lux cAt mai pulin sau deloc' cdci luxulcorupo necesare; el rezultd'din bog61ii, fie cd le face sd fie posesie' pe cel[lalt deopotrivd pe bogat 9i pe sirac: pe unul prin prl"'i""lar"i el dJce pairia la moleqire qi vanitate; r6peqte statului p" i"ti cetilenii, pentru a-i servi unii altora 9i pe tofi opinieia' principiul Iat6 de ce un autor celebrus a stabilit cd virtutea este putea sd existe frr[ republicii, cdci toate aceste condilii n-ar acesttti virtute; dar, din pricind cd n-a frcut distincfiile necesare' n-u mare geni'u i-a lipsit adeseori justefea, uneori limpezimea' 9i peste tot aceeaqi' acelagi observat c[, autoritatea suveranA fiind o principiu trebuie si-gi giseascd locul in orice stat bine alcituit6'

Addug[m ci nu existd guverndmAnt mai supus rdzboaielor ivile qi tulburirilor lduntrice decdt cel democratic sau popular, ' peirtru cd nu existd nici unul care sd tindi atAt de tare gi atit de ( ()ntinuu sd-gi sclrimbe forma gi care sd ceard at6ta vigilenld gi , rrla-i pentru a fi mentinut in forma sa. CetSleanul, mai ales in statele cu aceastd alc[tuire, trebuie s6 ',e ?narm'eze cu forli gi statornicie gi s6-qi repete in fiecare zi a r iotii, in sinea lui, cuvintele unui virtuos palatin- din Dieta l'rrlorriei: Malo periculosam libertcttem quam quietum servitiumll Dacd ar exista un popor de zei, s-ar guverna democratic. t )arricnilor nu li se potrivegte un guverndmdnt at6t de perfect. Cap. V. Despre aristocralie
Avem aici de-a face cu doud persoane morale bine distincte: ,,rrverni.m6ntul gi suveranul, adicd, in consecinld, cu doud voinle r,,t'rrerale: una fald de tofi cetd{enii, cealaltd numai fa!6 de membrii .rrlnrinistl'atiei. Astfel, degi guvern6mAntul igi poate reglementa
,)r(linea ser interioara dupa cum ii place, el nu poate niciodati sd r orbeasc[ poporului dec6t in numele suveranului, cu alte cuvinte rrr nurrele poporului ?nsugi, ceea ce nu trebuie uitat niciodatI. Cele dintAi societdEi s-au guvernat aristocratic. $efii de farnilie lr,rt.lrau iutre ei asupra trebul'ilor publice. Cei tineri cedau lird ,,rcrrtate in fala autoritilii experienfei. De aici numele de preoli,
|

I i ,

consiliul General doar la o l3unioar6, la Genev4 unde Micul consiliu redusese

Idee

putere teoletici.
care lin in m6na lot' in treacat idee-a cA, in'mod necesar, bogafii sunt cei statul, in sensul modem al cuvAntului' penhu Rousseau, oeprins cu istoria republicii romane, democra{ia se potrivegte -untrl dezbituut simple' Chestiunea tyytui este una dintre cele md

dezvoltilain Spiritul legilor,ll,2'

se indicd

astfel Ei in zilele noastre, qi sunt foarte bine guvernafi3. Dar, pe mdsurd ce inegnlitatea creatb prin institulii a cipdLtat ,,ui mrrlth preponrieren"tii decAt inegalitatea naturalda. bogdlia sar"r
I'ttkilirni Posnrtniei, tatdl regehi Poloniei, tluce de i.orena. (Nota hli Rousseau.)
iVlai bine o libertate prirneidioiusir decit t'r sclavre
(
,t

,rr,"'cLneazd

,rtrini, ,einat, geronyi: " Sa!haticii din America de Nord

se

Aici

4 p"d J;ii;i "urno**ri inveaculalXvlllVeziMandevil|e..Fabulaalbinelor(1705);Melon:Eseuripolillu ,r"irt ,"*rrt"ttti (1134);Voltairc: Mondenul (1736)' Toti ace$i autori apiri luxul' 5 Spiritul legilor, III, 3, qi V. 2' (' Yezill, 6: ,Numesc republici orice stat reglementat prin legi'"
134

lini5titi.

itrnrrtc insemnzi 'in gleccAtc, b6triin Acelasi sens se atld qi in etimologia cuvintelor'
.l?t'nt.

Acca^std zu'istoclatie noi arrr fi numit-o democrafie, ,Aceste sfaturi rI'r'irnii voin{a zursarnbiuiui poporului.

, t )l $\

alc bAtrnilor'

(.uplivirclaaceastddeosebirc.vezrincepuhrl l)isarxhLiantltroi.neEdlitd{ii.hlritlLc

r35

J. - J. Rousseau

Contractul social .riguranta cd o vor guvema spre folosul ei, iar nu pentru al lor. Nr-r trcbuie inmulfite zadarnic instituliile gi nici sd se facl cu dou6zeci ,lc rnii de oameni ceea ce o sutd de oameni alegi pot face mai bine. l)ar trebuie remarcat cd interesul de corp incepe s6 indrumeze aici rrrai pulin forla publici pe temeiul voinlei generale gi ci o tendin!6 rrrcvitabilS rdpegte o parte din puterea executivir. Avdnd in vedere interesele particulare, nu e nevoie nici de un

puterea* a fost preferatd virstei, 9i aristocralia a ajuns si lie electivS. in sfdrqit, puterea transmisd copiilor de cdtre tatd o datil cu bunurile l7c6nd ca familiile sd Cevind patriciene, a fEcut ca r;i guverndm6ntul s[ fie ereditar, astfel cd s-au putut vedea senatori lt
vArsta de doudzeci de ani.

Existd deci trei feluri de aristocra{ie: naturald, electivtr,

ereditard. Cea dint6i nu este potrivitd decdt unor popoare simple; rt treia este cea mai rea dintre toate fonnele de guverndmdnt, a dotttt este cea mai bun6; este aristocralia propriu-zis6t. in afarl de avantajul distingerii celor doud puteri, ea il mai are gi pe acela de a-gi putea alege membrii; cdci in guvern[mdnttrl popular tofi cetilenii se nasc magistrali, pe cAnd acest fel do gr-rverndmdnt ii limiteazd la un numir mic, 9i ei nu devin magistrali decdt prin alegere**: mijloc prin care cinstea, cultura, experienfa 9i toate celelalte calitAli care atrag preferinla qi stima publicd sunt tot atAtea noi chezdgii ale unei guverniri inlelepte. in afard de aceasta, adundrile se fac mai uqor; treburile so discutd mai bine gi se rezolvd cu mai multd ordine 9i urgenfil; creditul statului este suslinut mai bine fafi de strbinltate de cdtlo nigte venerabili senatori, decat de cdtre o mullime necunosctttd satt dispreluit6. intr-un cuv0nt, este ordinea cea mai bund 9i cea mai fireascd cn cei mai in{elep{i sd guverneze rnullimea, atunci cAnd exislll
distinclie intre mirimile naturale 5i mdrimile,,de agezimlirr(", care corespund m6rimilor ..de institulie'ale lui Voltaire' Este limpede cri optimates, la ceivechi, nuinsemna cei mai buni, ci cei nntl puternici. (Nota lui Rousseau.) Rousseau deosebegte deci un sens larg gi un sens restrdns al cuvdnttrlttl ar.istocralie. Socotind aristocrafia ereditara ca pe cel mai rdu guverndmflnt, Rousseau se opune lui Montesquieu, cal'e socotea necesar ca nobilimea eredilirrll
cle Rousseau, Pascal fhcuse o

';lat atdt de mic gi nici de un popor atdt de simplu gi de drept incdt rrrdeplinirea legilor sA urmeze imediat voinfei publice, ca intr-o lrund democralie. Dar nu trebuie nici o naliune at6t de mare incdt

;cfii, risp6ndifi pentru a o putea c6rmui, s[ ajungi a face pe ';rrveranii in departamentul lor qi si inceapd prin a se face irrdependenfi, pentru ca in cele din urmd sd devind stipdni. Dar dacd aristocrafia cere cu cdteva virtuli mai pufin decdt lirrverndrn6ntul popular, ea cere in schimb altele, care ii sunt ;rloprii, ca rnoderalia la cei bogali gi mullumirea la cei sdraci2; cici sc pare cd o egalitate riguroasl ar fi deplasat[; ea n-a fost ,rbservatd nici mdcar in Sparta. De altfel, dacd aceasti forml presupune o anumitd inegalitate tlc avere, aceasta e tocmai pentru ca in general administrarea tleburilor publice sd fie incredinlati celor care ii pot consacra mai lrine tot timpr"rl lor, dar nu, aga cum pretinde Aristotel3, pentru ca lrogatii sd fie intotdeauna preferafi. Dimpotrivd, e foarte importarrt
Guverndmdntul urmeaz6 tendin{a propriului sdu intetes de corp gi nu mai foloseEte ntl'caga sa putere penhu a face ca lege4 expresia voin{ei genera.le, sd fie executati- In rrrralizape carc o fuce asupraPolisinodiei abatelui de Saint Pierre (P.W., II,pag.422), liousseau explic[ penbu ce, dupd pfuerea s4 interesele societalii par'fiale sunt mai lirtixnltoar pentru republicl dec6t cele ale particularilor. El conchide: ,,Fiind prea bun .;cnator, sfhrgegti prin a fi un ttu cetf,lean! Aceasta fac.e ca aristocratia sf, fie cea mai rea (lintle suveranititi".

. '

joace mf,cal un lol politic important' E foarte importemt sd se reglementeze prin legi forma in care se .fttttt alegerea magisllafilor; cdci ldsdnd alegerea pe seama voinlei prinlului, nu 'tt poate evita cdderett tn aristocralia eredilard, a$a cuhx s-a tntdmplot ru republicile din vene;ia si din Berna. Astfel, prima este de multd rreme un rlttl clizolvat, dar a doua se men;ine prin marea tnlelepciune a senatului sdu2; esla tt exceplie focrrte onorabild, dar foarte primeidioasd. (Nota lui Rousseau) , Mai tariu, Rousseau va vorbi despre senatul din Bema cu mult mai pufini bundvoirtl|l ,,administratie... ned,reapti' (Vezi Guvemlmdntul Poloniei; P. W., II' 478).
sd

adduglin noti: Aq tbce dmaqag c[ mii de oameni vor gdsi aici o contradicJie falh de Contracnl .vrial. Ceeace dovedegte cd sunt mai mulli cititori care ar trebui sl inve{e sl citeascb, decdt rurtori care ar trebui s[ invele a fi consecvenfi. Astfbl, aistocrafia este in acelagi timp cel mai bun dinft guvemdminte gi cea mai rea
IJI
r

lintle suveranitdli (stae nelegitimd). O dati mai mult Rousseau bagd de seamd cl lupta dinfe clase ar ruina stabilitatea statului siu, gi de aceea viseaz6 s-o atenueze. Yezi Politica, III, 14l 10-11l- VI, 5. Teoria lui Aristotel este mai nuanfatl dec6t o aratd

' '

llousseau.

136

137

J. - J. Rousseau

Contractul sociul

ca uneori, din alegeri ldcrrte pe criterii contrarii, poporul sb invclcr in aprecierea merifelor oamenilor existd gi alte motive pentrrr rr fi prefera{i, mai importante decdt bogafia.
cd

vigoare, nu existd nici'altul in care vointa particulard si aibd mar rnultd putere gi si domine mai u$or pe celelalte: totul se indreapti citre acelagi fel, este adevlrat; dar acest {el nu este cel al fericirii
tlauna statului.

publice; gi chiar for{a administraliei se. intoarce necontenit in

Cap. VI. Despre monnrhiel Am considerat p6rrb acunr principele ca pe o persoand nlorrrlfl

qi colectivd, unitd prin puterca legilor gi

detinritoar.e,

ir

stat,

puterii executive. Vom considera acutl-r aceastd putere reurriti irr rnAinile unei persoane fizice, a unui om l'eal, care singur sd aibll dreptul de a dispune de ea, potrivit legilor. Este ceea ce se nunre;tr,
un monarh sau un refle.

Regii vor si fie absolufi, qi din dcpdrtare li se strig[ cd cel mai bun mijloc pentru aceasta este sd se facA iubili de popoarele lor. Aceastd maximb este foarte frumoasi, ba chiar foarte adeviratd in anumite privinfe; din nefericire ins5" curtile domnegti igi vor bate irrtotdeauna joc de ea. Puterea' care izvordqte din dragostea

Spre deosebire de celelalte administralii, irr care o fiinlll colectiv[ reprezintb un individ, de data aceasta un indivirl reprezintd o fiin!6 colectiv6?; astfel incAt unitatea morald caro
constituie principele este in acelagi tirnp gi o unitate frzic6,, in caro se afl5 reunite in mod natural toate facultdfile pe care legea lo reuneqte dincolo cu at6tea eforturi.

Astfel voinla poporului, voinfa principelui, forfa publicl rr statului gi forla particularb a guverndmAntului rdspund toalo aceluiagi scop, toate resofturile ntecanismului se aflI in aceen;l mAni, totul se ir,dreaptd citre acelagi 1el; nu existd migcSri opuso
care sb se anuleze una pe alta, Ei nu se poate imagirra nici un alt fol de alcituire in care sd se obfinl o putere de acliune mai mare cu rrrr efoft mai mic. Arhimede stAnd linigtit pe !6rm gi cdrmuind thrll

greutate pe valuri o corabie mare este imaginea unui monarlr indemdriatic care guverneazd din cabinel.ul sbu de lucru state vaslo gi pune totul in migcare in timp ce el insugi pare nemigcat. __Dar dacii_nu_existd guverndm6nt care si aibi mai mLlltll

lropoarelor este, desigur, cea mai mare; dar e gubredd gi condifionatd: niciodatd principii nu se vor mulgumi cu ea. Cei mai buni regi voiesc s[ poatd fi gi r6i dacd aqa le place, fbrd a inceta sd lie st5p6ni. Zadarnic le va spune cugetdtorul politic cd, forfa poporului fiind forfa lor, au cel mai mare interes ca poporul s[ fie ?ufloritor, numeros gi de temut; ei gtiu prea bine cd asta nu e adevdrat. Interesul lor personal este, in primul rdnd, ca poporul sd lie slab, nenorocit gi sd nu le poatd rezista niciodatS. Mlrturisesc c6, dacd presupunem ci supugii ar fi intotdeauna perfect supugi, atunci gi interesul principelui ar fi ca poporul sd fie puternic, dat llind ci aceastd putere, fiind a lui, l-ar face si fie temut de vecinii s5i; cum insd acest interes nu e decAt secundar gi subordonat, iar cele doud presupuneri sunt incompatibile, e firesc ca principii si prefere maxima de cea mai imediati utilitate pentru eil. Acest lucru a fost aritat cu multi pregnanfd de cdtre Samuel, la evrei2, iar Machiavelli l-a demonstrat pAni la evidenf6. PrefrcAndu-se cd dd lecfii regilor, a dat o mare lecfie popoarelor, hincipele lui Machiavelli este cartea republicanilor'.

' t*

Regii prefer6

sf, guvemeze

un popor supus dec6t un popor putemic, gi nici un popor

E, vorba de

monarhie ,,republicand', carc guvcrneiv.i

ldici potrivit lcgilor

nu poate fi totodatA gi putemic pi supus, un popor putemic fiind alcdtuit din oameni
cnergici.

I{ousseau va trece insd curdnd la denrisca'ca rnonarlriilor de iipi- clue irr moil irrcvitirlrll cad in despotism, fie cb ar li clcctive (Polonrt,T i,.ri.l {)r'cdiiiuc qirranfa), cel mai riru rr:grrrr I'iind rnonarhia ereditart- Contractul iiind destrnat puoiic,l.rii" l{riusscau piistreazi un tol relativ modemt. Cu mull mai a-spm estc in luclf ile lui posturne: i,*i.:qtci {tsLLpt'o pttt veSnice, Polisinodia, (luverndmdntul Paloniei. CuvAntu[ reprezintd poate danirpterelaconfuzii. liei,iucsi-i in{elegcrlastli:l:irrlr rr aristocru{ic, ansamblul magistra{ilor estc ca o persoanf, cdrcia iegea ii acordf, un crr, ltr monalhig putelea colectivi a guvcrndnrAnfului se afld concent:itd intto frelsoa.q.l rcalir.

Vezi Regii, carteal, cap. VIII, versetele lGl8. Machiavelli era un om cinstit Si un bun cetdlean; liind insd legat de casa de Medicis, a fost silit, tn condiliile oprimdrii patriei sale, sd-Si ascundd dragostea de libertate. insdSi alegerea execrabilului sdu erou (Cesar Borgia) ma4ifestd indeajuns intenlia sa secretd- Iar opozilia maximelor din cartea sa Principele cu <:ele din Discursuri asupra lui Titus Livius Si dinlstoria Floren{ei demonstreazd cd acest cugetdtor politic profund n-a avut parte pdnd azi decdt de cititori

138

139

J. - J. Rousseau

Contractul sociol

Am gesit, prin raporturile

generale,

cd monarhia nu

se

potrivegte decAt statelor mari2; la aceeagi concluzie vom ajunge 5i examindnd monarhia in sine. Cu cAt adrninistragia publicd este mni numeroasd, cLr at6t raportul de la principe [a supugi se micqoreazfi gi se apropie de egalitate, in aga fel inc6t in democralie acest raport njunge a fi l, adicd insSgi egalitatea. Acelagi raport creqte po m[sur5 ce guvernhmdntul se concentreazi gi ajunge la maximunt c6nd guverndmAntul este in mdinile unei singure singure persoane', Dar atunci existd o prea mare distanfd intre principe qi popor gi

ocupe cu cinste; in timp ce in regimul monarhic cei care parvin nrt sunt, de cele mai multe ori, decdt nigte mici incurcS-lume, escroci sau intriganfi, ale ciror mici talente - prin care la curte se ajunge la

statului ii lipseqte legdtura. Pentru a o forma, sunt necesalc categorii intermediare, este nevoie de prinli, granzi gi o nobilimc, care sI umple golul. Dar nimic din toate acestea nu se potriveqto unui stat rnic, pe care aceste ierarhii il ruineazb. Dar dacd e greu ca un stat mare sd fie bine guvernat. cu atAt mai greu este ca el si fie bine guvernat de cdtre un singur om, gi gtie oricine ce se intimplS cAnd regele igi pune inlocuitora. Un defect esenlial Ei inevitabil, care va pune ?ntotdeaunn guvernbm6ntul monarlric mai prejos de cel republicans este cd itt guverndrndntul republican votul public nu ridicd aproape niciodatil in locurile de frunte decdt oameni luminafi qi capabili, care sd lc
I

situalii inalte - nu-i ajuti decdt si arate publicului c6t sunt de stupizi, de indatd ce au ajuns la aceste situalii. Poporul se ingalS rnult mai pulin dec6t principele in privinla acestei alegeri; un adevdrat om de merit intr-o funclie inaltd este o raritate aproape tot atit de mare ca gi un prost in fruntea unui guverndmdnt republican. lati de ce c6nd printr-o intdmplare fericitd, intr-o monarhie aproape complet ruinatd de aceastd liotd de jalnici administratori. ajunge la cArma treburilor publice un astfel de om, ndscut pentru a conduce, rdm6i surprins de cAte resurse g6se$te, lucru care face epoci in istoria unei {dri'.
Pentru ca nn stat monarhic sd poatd fi bine guvernat, ar trebui ca mdrimea sau intinderea sa2 sd fie mdsura insugirilor aceluia care

il

superficiali si corupfi. (lurtetr din Roma a interzis cu strdsnicie cartea lui, Si nu /irrd motiv; locmai aceastd curte fusese descrisd de el, in modul cel mai vcidil, (Nota lui Rousseau, 1782.)

guverneazd. E mai ugor s6 cucereqti decAt sd conduci. Cu o pdrghie corespunzdtoare, un singur deget ifi e de ajuns pentru a rnuta lnmea din loc; dar pentru a o putea susfine, e nevoie de umerii unui Hercule. De indatd ce un stat este cAt de c6t mai mare, principele este aproape intotdeauna prea mic3" Cdnd se int6mpl[, dirnpotrivd, ca statul sd fie prea mic pentru geful sdu, ceea ce este

fbarte rar',

qi atunci statul este prost

guvernat, pentru cd

Aceastf, interpretare republicand a lui Machiavclli nu este numai a lui Rousseau. Dupll in Enciclopedie. in Machiavelli hebuie vdzut mai ales un pah'iot italian carr:, in timpul sdu, nu gilscgte alta posibilitate de a-Ei scoatc patria din anarhic ..gi dc sub oprimarea stminl dccdt in aparilia unui principe puternig in stare si lbloscascll toate mijloacele pentru a-gi extinde puterta- De aici aspectul republican gi cel monarhist alu
Spin<rza, o propune gi Diderot acestei doctrine complexe.

oonducdtorul, urmirindu-pi scopurile sale mdrele, uitd de interesele popoarelor, cdrora folosirea abuztvd" a talentelor Iui excedentare t1u le aduce mai puline nenorociri decAt le-ar aduce lipsa de talent a
illtr-eg acest paraglal, de la cuvintele,,Un detbct esential..." a fbst introdus in text ln ultimul moment. (Sclisoarea citrc Rey din 6 ianuarie 1762). Rousscau inkenrpe aici firui ideitor, dat fiind ci intrebarea eta de a se $ti carc ar li dimensiunen unui stat cea mai potlivit6 cu monarhia. Aceasti diatribl impotriva minigtlikl' sc incheia printr-o aluzie amabild la adresa lui Choiseul, la care se g6ndea Rousseau la s{hrpitul pasajului: ,,unul dinhe accgti oameni niscufi pentru a guvema'', gi a cirui protectie crcdea cf, gi-o va putea asigura asttel. Rezultatul a fost exact contuariu. Choiseul n-a inleles ci complimentele de la sfirqit i se adresau, qi nu linu minte decdt atacul vigtttos impotliva rnicilor intriganfi de la curte. Rousseau explic[ astfel persecutiile care au urmat. Vezi ,spowdanii. cartea XI, pag. 342. Voltairc considera intreg acest pasaj ca fiind ,,indecent" (ldei republicarc, paragraful 36). : ,.Mdrinrea' : populafia s4 .,intindelea' terir-oriul sAu. Vezi in Polisinodia abatelui de &tint-Pierre, cap. I (P. W., l, 398), o exprimare mult

'

2 r

Yezi IIl, 3, sfldr'qit. l{aportul de la principe ta supus. Rousseau impartc numf,rul guvernan{ilor ltt numilul supu5ilor-cetileni. in democrafie, unde aceste numele se apropie, cdttrl tinde sple cifla l. In monarhie, diferen{a dintre cele doui numere este ltt

maximum.

Aluzie la puterea miniqtrilor, asupra cf,rora poporul, mai ales incepdnd din veacul al XVII-lea (Richelieu, Mazarin), arunca rispunderea despotismului. t S-ar pArea cA Rousseau uitl aci monathia sa republicand, pentru a nu mtti vorbi decdt despre monathiile de fapt. tn teorie, el admite ca valabilf, monarhia. irr fapt, ludnd in considera(ie ce sunt regii, socoteqte a fi cu neputinJ6 o monarhie cu adevErat republican6. In acelagi timp, el idealizeazit republica. 140

I '

mai puternicd a aceleiaSi idei.

t4t

J. - J. Rousseau

C""traclul

s!"t"l

unui conduc[tor mdrginit. Ar trebui, ca se spunem aga, ca un regal

sd se mdreasci sau sd se micgoreze la fiecare domnie duptl capacitblile principelui; in timp ce, talentele unui senat av6nd un
volum mai stabil, statul poate avea atunci limite constante, frri ca administralia sd meargi mai prost. Inconvenientul cel mai evident al guvernbmdntului unei singure persoane consti in lipsa acestei succesiuni continue carc formeazd la celelalte doud o leglturd neintreruptd. Cdnd moare un rege, e nevoie de altul; alegerile lasi intotdeauna intervalc primejdioase; ele sunt furtunoase; gi afari doar de cazul cintl cetlfenii ar fi complet dezinteresafi sau de o perfectd integritate, lucru care intr-un astfel de guvernim6nt nu se prea int6mpl[, intriga gi corupfia se vor ivi. E greu ca cel cbruia i-a fost vdndut statul s6 nu-l vdndd la rdndul siu gi si nu se despigubeascd pc spinarea siracilor de banii ce i-au fost storgi de cdtre cei puternici. Sub o astfel de administralie, mai curAnd sau mai t6rziu totul ajunge sd fie de vdnzare, astfel ci pacea care existi sub regi estc mai rea dec6t dezordinea interregnurilor. Ce s-a ftcut pentru preintdmpinarea unor astfel de rele'/ Coroana a fost ftcutd ereditard in anumite familiit gi s-a stabilit o ordine de succesiune prin care s[ se inldture certurile la moartea regilor; adicd, inlocuindu-se inconvenientul alegerilor prin cel al regentelor, s-a preferat, in locul unei administralii infelepte, o liniqte aparentd gi s-a socotit c5 e mai bine s[ se accepte riscul de a avea drept conducitori nigte copii, mongtri sau imbecili, dec6t str fie certuri cu privire la alegerea de regi buni. Nu s-a luat in seamd faptul cd cine se expune astfel la riscul unei alternative2 adund aproape toate gansele impotriva sa. Plini de ?nfeles era vorba t6ndrului Denys, cdruia tatil sdu, mrrstrdndu-l pentru o faptd rea, i-a spus: ,,fi-am dat eu o astfel de pildd? - A, rdspunse fiul, tatil
t6u nu era rege!"3

judecatd pe omul crescut ca sd porunceascd altora. Dupd cum se zir:e, se depune multd osteneald pentru ca tinerii prinfi si inveJe afta de a domni: dar aceasti educalie nu pare si le fie de folos. Ar ll rnai bine dacd s-ar incepe prin a-i invdla arta de a asculta. Cei rnai mari regi din istorie n-au fost cresculi pentru a domni; aceasta

o qtiinli pe care o stdpinegti cu atdt mai putin cu c6t ai invifat-o mai mult, gi pe care !i-o insuqegti rnai bine ascultdnd rlecAt poruncind. Nam ulilissimus idem ac brevissimus bonarum nrularumque rerurn delectus, cogitare quid aut nolueris sub alio
cste p'incipe, aut volueris*. O consecinlE a acestei lipse de coeren{i este nestatornicia guvernirnAntului regal, care, conduc6ndu-se cAnd dupb un plan, cdnd dr"rpd altul, potrivit caracterului principelui care domnegte sau al celor care domnesc in numele lui, nu poate avea multd vreme acelagi lel gi nici mereu aceeagi conduitd; aceastd varia{ie face ca statul sb rdtdceasod mereu din precept in precept gi din proiect in proiect, lucru care nu se intdmpld in regimurile unde monarhul este nrereu acelagi. Se mai observd gi cd, in general, in timp ce la curte o mai multd viclenie, in senat e mai multi infelepciune; gi cd republicile se indreaptd spre lelurile lor, urmdrind planuri mai constaute gi rnai riguros aplicate, in loc ca fiecare schimbare survenit[ la cArmd sd prociuci o schimbare in stat, regula comund a tuturor nriniqtrilor Ei aproape a tuturor regilor fiind aceea de a lua irr orice chestiune o hotir6re contrarie aceleia luate de sofisrn foarle obignuit la cugetdtorii politici regali2; acegtia nu rrurnai cd compari guvern[mAntul civil cu conducerea unei familii qi pe monarh cu tatll de familie, eroare care a qi fost respinsi ca atare,r dar ei gi atribuie cu dirnicie acestui magistrat toate virtu{ile cle care ar avea nevoie gi presupun intotdeauna cd monarlrul este
predecesorul lor. Din aceeagi lipsd de coerenll provine

gi inconsistenfa

unui

Totul contribuie pentru a-l lipsi de simful dreptefii $i I 2 3

de

Monarhia fiancez[ este aci direct vizatiinlocuirea unui rege bun prin altul rdu. Y ezi Plutath Vorbe de seamd ale regilor Si marilor cdpitani, paragmful 2 I . Ideea cd regii sunt in mod necesar corupf! prin felul lor de viaJi era fiecventi in antichitate (vezi Platon: kgile. cartea III; Aristotel: Politica,lll, l0 pi VIII, 8).

' 'l"ucit. lstoriar (Nota lui Rousseau). ' ,,Cdci pentru a discerne repede binele de rdu, cel mai bine e si te intrebi ce ai li voit sau nu ai ll voit sub domnia altui prin1". (lstoria, l, 16). I Incoerenla este cea care rczultd din lipsa de continuitate in guvemdm6ntul regal.
,,Cugetitorii politici regali" sunt apfudtorii teoriei monarhice.

'

YeziJ )

142

143

t?
J. - J. Rousseau

Contractul social trebuie sd aibi un gef. Astfel, in impdr{irea puterii executive existd irrtotdeauna o gradafie, de la numdrul mare pAnd la cel mai mic, cu

ceea ce ar trebui si fie; presupunere pe temeiul cbreia regimul monarlric este, evident, preferabil oricdrui alt regim, deoarece cl este incontestabil cel mai putemic, gi pentru a fi gi cel mai burr nu-i lipsegte dec6t o voinfl de corp mai conformd cu vointa
generalS.

Dar dacd, dup6 Platon*, regele prin natur[ este un personaj

atAl

de rar, de cdte ori natura qi norocirl igi vor da mAna ca s5-l incoroneze? $i dacS educafia regald corupe in mod necesar pe cei
dinadinsul si ne ingeldm dacd am confunda guvern[mdntul regal cu guvernimdntul unui rege bun. Pentru a inlelege ce este acest guverndrn6nt in sine, trebuie s6-l vedem cum se inftligeazd sr:b monarhi mdrginili sau rdi; cici ei vor fi aqa cdnd se vor urca pe tron, sau tronul ii va face sd fie astfel. Aceste dificultdli n-au sc[pat autorilor noqtri, care ins6 nu s-au oprit asupra lor. Leacul este, spun ei, sd te supui frrd sd murmuri; Dumnezeu, in m6nia sa, dd regi rdi, aga cd trebuie sd-i suportdm ca pe nigte pedepse ale cerului2. Un asemenea discurs este, designl. inilldtor; nu gtin insd dacS nu s-ar potrivi mai bine intr-un amvon decdt intr-o scriere politica. Ce-ali spune despre un doctor care ligaduiegte minuni gi a cdrui artd constb in a-gi indemna bolnavul la r[bdare? $tim bine c5 trebuie s[ ribdam o c6nnuire rea, atunci
cAnd o avem; chestiunea ar

care o primesc, ce am putea ndddjdui de la un gir intreg de oameni cresculi ca sd domneasci? Ar insemna deci si vrem cu tol

rlcosebirea c[ uneori numirul cel mare depinde de cel mic, iar rrlteori cel mic de cel mare. Uneori existd o impirlire egali, potrivit cdreia fie cd pdrlile componente se afld intr-o dependen{b rnutuald, ca in guverndmAntr"rl Anglieir fle cd autoritatea fiecdrei pdrfi este de sine stit[toare, dar imperfectd, ca in Polonia2. Aceastd din urmd fonnd este rea, pentru cd nu existi nici o unitate in gnvernare gi pentru cd
statul este lipsit de coeziune. Ca^re dintre guverndminte este cel mai bun? Cel simplu sau cel rrrixt? Intrebarea este foarte dezbdtut[ de autorii politici, gi trebuie sir i se dea acelagi rdspuns pe care l-am dat mai inainte cu privire la ttlate formele de guvern[mAnt3. GuverndmAntr-rl simplu este cel mai bun in sine, chiar prin lirptul ci este simplu. Dar cAnd puterea executiv[ nu depinde indeajuns de cea legislativ6, adicd cAnd existd un raport mai mare

fi insd cum

sd gdsim una bund.

Cap. VII. Despre guverndmintele mixte

La drept vorbind, un guvernim6nt simplu nu exist6- $eful unic trebuie sd aibi magistrafi subalterni, iar un guverndmdnt popular

tle la principe la suveran dec6t de la popor la principe, trebuie rcrnediat acest defect de proporlie prin divizarea guverndmdntulLri; cdci atunci toate pdrfile sale rdmin cu tot at6ta autoritate asupra supugilor, iar divizarea lor le face pe toate irnpreund rnai putirr puternice impotriva suveranuluia. Acelagi inconvenient rnai poate fi inldturat qi prin instituirea rrnor magistrati intermediarit care, lira a atinge integritatea guverndmdntului, folosesc doar la cumpdnirea celor doul puteri r;i la tnentinerea drepturilor lor respective. Atunci guverndmdntul nu cste rnixt, ci temperat6.
Rousseau se gdndegte la puterile Camerei comunelor', alc Carnerei lorzilor ;;i alc rceelui, care in veacuf-|l'l XVIII-lea nu sunt atdt de dcosebite cAt al vrea teoria sepalllii pr"rterilor. Parlamentul cnglez nu era in completul shu dccAt in plezenta regelui {l lalbwachs). Yezi Guverndmtinh,tl Poloniei, cap.

'

. I 2

in civili, (Nota lui Rousseau)r.

E vorba de Politica. E teoria lui Bossuel intemeiatf, pe cuv6ntul lui Hristos ,,Dati Cezarului ce este
al

Cezarului". (Yezi Politica dedwd din Sftnta Scriptttrd, IV, I qi 2). Pastorala arhiepiscopului de Beaumont impotriva c[rlii Emil o va relua: ,,Pdnli pi Nelonii gi Domilienii, care au preferat sd fie flagelul plmdntului decdt si tie ph'in{ii popoarelor loq nu aveau a da seami de abuzul puterii lor decdt lui Dumnezeu". (Citat dc
Halbwachs).

' "

III, L Fie pr opo4ia S/G G/St' ;dacd valoarea lui G creqte. a;a um presupune aici I{ouseau, nu mai existd egalitate, ast{Ll cI avem S/G < G/St. Dacd divizim atunci guverndmdntul, puterea sa descreqte fafi de suveran, dar nu fa[i tlc fiecare supts in parte.
fibunii poporului. Vezi IV, 5. Se pare ca ..mixt" inseamnd aici: combinat din nrai multe elemente; .,tempemt":
De pildd

' ' '

Vll. (P.W., II, 447).

Vezi III,3, slhqit. E dc fdcut legf,tLrra cu

144

145

J. - J. Rousseau

Ccntrsctul social
s

Prin rnijloace asentdnitoare se poate remedia gi inconvenientttl opus gi, cdnd guverndtnAntul este prea moale, sd se instituic

t
I

tribunale pentru a-l coucentra: aceasta se practicd in toale dernocraliile'. in primul caz, guverndrnAntul este implr{it pentru rt fi slhbit; in al doilea, pentru a fi intdrit. Cdci maxintum de putere qi
de sldbiciune se poate gdsi deopotrivd ?n guverndminte simple, in timp ce forrnele mixte dau o flor!6 mijlocie.

i
$

Cap.

VIII. Nu existdformd

guverndmAnt care sd se potriveascd o ricdrei ydri

de
4

Libertatea nefiind un rod al tuturor climatelor, nu e ln ' indem6na tuturor popoarelor. Cu cAt cugefi mai mult asupra acestui principiu stabilit de Montescluieut, c.u at6,ti\i dai mai birrc sealna c6t adevdr e cuprius in el; cu cAt il negi mai mult, cu atdt nl , maitnulteprilejuridea-lf.undarnentaprinnoidovezi. ln toate guverndmintele din lume, persoana publicd consumd gi i nu produce nimic. De unde vine atunci substanla pe care (t consumd? Din lnunca mernbrilor sii. Prisosul particularilot alcbtuiegte necesarul publicului. De unde urmeazi c[ statul civil rrtl poate dlinui decAt atAta vreme cAt rnunca oamenilor produce mul mult dec6t nevoile lort. Or, acest excedent tru este acelaqi in toate ldrile lurnii. in unclo este considerabil, in altele mediocru, il"t altele nul, ilr altele negativ, Acest raport depinde de fertilitatea linutului, de felul muncii 1to care o cere p[mintul, cle natura produselor sale, rle tbr{a- 'echiliblat prinh,o putcre exlerioart lui. Plin ,,tribunilc" tlebuie sd infelegem, clesigur, comitete. intlo dernoclafie, o patlo importantd a poporului guverncaz;i. Adunirilc sunt ptca nunleroase, iustfbl ci lasa gl'iin executdrii pe seama unor comitete lest6nse. Ilalbwachs arnintege cu drcpt cuvAnt, cll irc(rrl plile.j, Comitetul Salvarii Publicc drn timpul I{cvoluliei Ft'anceze. Yezi Spirinrl legilor, XVII,2. in privinla schimb:u'ii cle metodf, cale se vf,dcStc ltl

locuitorilor, de consumul mai mare sau mai mic care este necesar de multe altele. Pe de alti pafte, nu toate guvernImintele sunt de acelaqi fel; rurele consumd mai mult, altele mai pulin; iar deosebirile sunt lirndate pe principiul cd contribufiile publice sunt cu at6t mai irnpovdrdtoare cu c6t se indepirteazd, mai mult de sursa lor. Aceastd sarcind trebuie mdsuratd nu dupi cantitatea birurilor, ci clLrp6 drumul pe care-l au de strdbatut pentru a se intoarce in rniinile din care au plecatr. Cdnd aceastd circulalie este rapidd gi bine organizatd, nu are importanli dacd se pldtegte pufin sau mult: poporul este mereu bogat gi finanlele sale merg intotdeauna bine. I)impotrivd, oricdt de pulin ar da poporul, dacd acest pulin nu-i vine inapoi, plStind intruna el este repede sleit: statul nu este niciodati bogat, iar poporul e mereu in mizerie. Urmeazd, de aici cd cu cAt distanta de la popor la guverndmAnt cregte, cu atAt dlrile sunt mai impovirdtoare; astfel, ?n democratie poporul este cel mai pufin impovirat; ?n aristocralie e mai mult; iar in monarhie poartd cea mai grea povard. Monarhia nu se potriveqte deci decdt naliunilor bogate; aristocratia, statelor mijlocii atdt ca trogdlie, cAt gi ca mdrime; iar democralia se potriveqte statelor rnici qi sdrace2. Intr-adevdr, cu cdt te gdndeEti rnai mult, cu atAta gdsegti in lceastd privinld o deosebire mai mare intre statele libere gi cele rnonarhice3. in cele dintdi totul merge in folosul comun; in oelelalte forlele publice gi cele palticulare sunt reciproce, nnele cresc6nd prirr slibirea celorlalte. in sf6rgit, ?n loc de a guverna pe sr,rpugi pentru a-i face fericili, despotismul ii aduce in stare cle

;i

' inh'un guv^ernim6nt ideal, proclusul impozitelor se reintoarce la popor sub formf, de scrvicii publice. in ceea ce urmeazd este, fhrd incloiala gi o aluzie la peiceperea impozitelor.
I

'

rrin tblmierii genemli.

J t

La originea acestei idei sti

lcluati de citre Montesquieu

irnperiului.

opozilia- ajunsd clasici la moraliptii 6i istoricii latini gi intre sdricia rcpublicii romane la inceputurile ei 9i bog[lia
aceasta inconsecvenfr" aceastf,
I

accst capitol, vezi Introducelea pag. 32-33.

t'^Oi remarcabil! Nici un stat nu poatc ddinui declit consum6nd o partc din prochrsttl r.nuncii poporului! Marx califici drept ,.parazit" statul burghez (Rdzboiui civil in I'irmlu) Unul clintre aspectele infiptuilikrr Comunei din Palis a fost de a rcaliza un guvetrdrtt0ttl ieftin (ibkl.). Rolrsscau stabilc$tc urai depa(c cii guvemimintele democratice sunt cclc rrttl
pulin costisitoarc.

' ll

tlcci libere. guvemfuninte monarfiice. S-al pdlea ca

opozitie surplinzitoalc! Pdni aici, Rousseau admitea in societd{i bivate pe contract.

rtlunecarc irezistibill dezvf,luic cu adevirat addncul g6ndirii sale. Guvernimdntul mona.hic unei societdfi libere apare ca un fel de falsh feleastli. Rousseau uitd cf, a admis rlosibilitatea lui.

146

147

.I. -

.-1.

Rousseau

Cantrnctul sttcial

mizerie ca sd-i poata guvernar. Iati deci, in fiecare climat. cauze naturale pe temeiul cdrorrt

putern stabili fonna de guverndmdnt citre care duc,e forln

climatLrlui; gi pLrtem chiar spune ce fel de locuitori trebr"rie sd aibir. Locr-rrile ingrate gi sterpe, ?n care produsul nu pre{uieqte oiil munca depLrsd, trebuie sa rdmdni necultivate Ei puslii, sau sa l'ic locuite doar de sdlbatici; locurile unde urunca oarnenilor uu atc drept randament decAt strictul necesar trebuie sd fie locuite dc popoare barbare; nici un fel de politiel nu ar fi acolo cri plltinll Locurile unde surplusul de produse fafa de muncd este nrijlociu se potrivesc popoarelor libere. Acolo unde pe ogoarele abui'd^"te Vi fertile se oblin multe ctr muncd pugind, se cere un guvernd:manl rnonarhic, pentru ca prin luxul principelul sd se collslune prisosul excesiv al supugilor; cdci e rnai bine ca acest exces sd fie absorbil de guverndmArrt decAt sd fie risipit de cltre particulari. $tiu cil existd gi excep{ii; dar insegi nceste exceplii conflrrnd regr-rla prin faptul cd ele dar"r naq;tere, mai curAnd sau mai tdrziu, unor rer,olufii
care aduc din nou lucrurile Ia starea lor naturald. Sd deosebirn intotdeauna legile generale de cauzele parlicr,rlarc care le pot modifica efectele. Dacd intreg SLrdul ar fi acoperit dc republici. qi intreg NordLrl de state despotice, tot n-ar fi rnai pu{irr aclevdrat cd, datoritd clirnatului, despotisrrrLrl se potriveqte !6rilor'

calde, barbaria fdrilor rcci gi buua guvemare regir.urilor' intermediare. Admit de asernenea cd, fiind de acold asupl'a principiului, se pot ivi disculii aslrpra aplicarii lui; se va putcir spune cd existd ldri reci foafte fertile gi lari meridionale fbartc

aride. Dar aceasta nu constituie o dificLrltate decAt pentru cei carc rtu examineazd chestiunea sub toate raporturilc. Trebuie, clupi currr atn tnai spus, sd tinem seama cle rnunc6, de fbrfe, de consum etc. Sd presupunem cd din doud terenuri egale, unul produce 5 q;i altul 10. Dacd locuitorii celLri dintAi consurni 4, iar ai celui de-al doilea consumd 9. prisosLrl celLri dintAi va fi o cincime, iar al celui
intr'-un stat ncclemoclatic, tbrtcle publice (in serviciul principelui) cresc in nr;lsurl irr carc slAbe$tc poporul. qi invers. Acest cuvAnt a rnai tbst lblosit in l,4. ltousseau dcosebcqte, dupi Montcsqr.ricu. ..stilbaticii". traind din culcsul direct clin natuli, din v6n[toru'e;;i pcscuit, de.,barbari", calc tnr ajuns a li pistoli ,si aglicultoli gi czuc iru. cel rnult, obicciuli in loc dc legi.

pcrsanilor este neted, pielea fina gi lucie; in timp ce tenul :rlnrenilor, supu;ii lor" care trdiesc europene$te. este aspru. pdtat,

,le-al doilea o zccime. Raportul acestclr dor-r6 prisosuri fiind deci rrvers cll raportul produselor, terenul care nu produce decAi 5 va ,lrr un prisos dublu fa!6de cel alterenului care produce l0t. Dar nu este vorba. de un produs dublu, gi nu cred ca cineva sd ';c incr;mete a socoti cd, in general, f'eftilitatea ldrilor reoi poate fi rru-rcar egalS cu cea a ldrilor calde. SI admitern totugi aceasth .gulitate: s5 punem pe aceeagi treaptd, dacl vrefi. Anglia cu Sicilia ,,i l'oionia cu Egiptul; mai la sud, vonr avea Africa gi Indiile; mai la rrold nu vom mai avea nimic. Dar fa{d de aceasth egalitate de ploduse, bAtd deosebire in modul de culturdl in Sicilia nu trebuie tlcc6.t sd zgdrii pdmltntul. in Anglia, cAtd muncd pentru a-l ara! Or. ;rcolo unde e nevoie de mai multe !:rra!e pentru a obline aceleagi produse, prisosul trebuie s5 fie neapdrat mai mic. ln afarl de aceasta, linefi sealnS cd acelagi numdr de oameni tousumd cu mult rnai pu{ir: in larile calde. Clinratul de acolo cere :;ri fii cumpdtat ca s[ fii sindl.os: europenii care vol sI trdiasc[ rrcolo ca la ei acasi pier cu tofii de dezinterie gi de indigestie. ..Sunterl - spune Chardin - niqte fiare carnivore, nigte lupi, in comparatie cu asiaticii. LInii socr:tesc cd sobrietatea persatrilor se rlirtoreqte f-aptului ca fara ior e mai pulin cultivatii; dar eil cred, tlinrpotlivd, cd lara lor e mai pulin bogata in prodr-lse tocmai peutru r;r locuitorii au rnai pufini nevoie de ele. Dacd fragilitatea lor :ipune el rnai departe - ar fi un efect al sbrdciei !6rii, atunci numai silacii ar mAnca pufin, pe cdnd in realitate toat6 lumea m6.ndnc5. in ,:,:ueral, putin; $i s-ar nrAnca mai nrult sau lnai pu{in in fiecare plovincie, dupa f'efiilitatea linutului, in tirnp ce aceastd sobrietate se irrt6lneqte in tot regatul. Ei se fhlesc fbarte mult cu l-elul lor de trai, spunAnd cii e de ajuns s5 le privegti fa{a pentru a recunoaqte cd rrcest fel de trai este rnai bLur declit a! cregtinilor'. intr-aclevdr, tenul

l{ousseau cornpar'f, excedentele posibilc ale {iu'ilor calde cu cele ale [Ir'ilor reci. C-'hiar' rlaci s-ar produce de dou[ oli rnai mult intr'-o {ari liiguLoas4 pt'isosul ar' li rnai mic, pentu-r cir locuitolii acestei 1dr i iu'consuma mai mult. in cazul de ih!5, cea dintdi [ari are o cincintc ( \ccdcnl, ccalaltd - o zccime. in valori relativc, prisosul celei dintdi estc clublu fali dc al ccli:ilalte. intrtg acest lafionarn::nt duce la conlintraea unci tcze a lui Montesquieu: libcrtatea se potrivcptc mai bine popoarclor nordir:e.

'

t48

149

ef
Contrmctwl sociul

cu pulin. Carne aproape cd nu se mdnAncs; orezul,

cat te apropii de ecuator, cu at6t popoarele trdiesc cu uriti

porumbLrl'

meiul, maniocul sunt alimentele lor obiqnuite. Exista irr "ug"ugul, Indii milioane de oameni a cdror hrand nu costd mai mult decat un ban pe zi. chiar qi in Europa vedem deosebiri sirnfitoare intre pofttt de mancare a popoarelor din nord gi a celor din sud. Un spaniol ar outea trdi opl zile cu ceea ce mdnancd un gerrnan la o singuril ,oasa. in larile in care oamenii sunt mai mAncdcioqi, luxul so rdsfidnge qi utupru bur-turilor de consum: in Anglia, el apare sLrh forma meselor incdrcate cu diferite feluri de carne; in Italia, epli
ospdtat cts zahdr qi flori!

Luxul in imbrdcaminte prezintS qi el astfel de deosebiri. In !6rile unde schimbarea anotimpurilor este bruscd 9i violenlll irainele sunt mai bune gi mai simple; in acelea unde lumea nu se imbracd decAt pentru podoabd e tnai c6utatd strilucirea dectll r-rtilitatea; acolo gi hainele sunt un lux. La Neapole poli vedea irt fiecare zi plirnbandu-se la Pausilippe oameni in hain6 aurit6, dnt' ldrd ciorapi. Acelagi lucru qi in privin{a locuinlelor: se face totul

vridit sI ai la un produs egal o cantitate mai rnrca de alimenLc'? l-,a taate aceste considera{ii diverse v[ mai pot adduga una, care deca-rrge din ele gi care le ?ntdregte: arlume ca {6riie calde au nrai putind nevoie de locuitori ciecfit !5rile neci degi ar putea sd lllaneascd rrrai mul{i; ceea ce protluce un prisos dublu, intotdeauna in fblosul despotismului. Cu cdt acelaqi numir de locuitori ocupd o sr.rprafatd rnai rnare, cu at0t rSzvnltiriie sunt mai anevoioase, pentru cir nu se poate lua legdtur[ nici rapid gi nici ?n secret, astfel inc6x cste ilrtotdeauna ugor pentru urr guverndmdnt s5 strice planurile gi sii taie comunica{iile. Dan cu cAt un popor nurneros se strdnge rnai rnult laolaltd, cu at6t guverndnldirtul poate mai pulin sd uzurpe rireptirrile suveranului; pefii2 delibereaz.dtat atdt cle siguri ?n odZrile i,rr ca" $i principele in consiliul sdu, iar mulfilnea se aduni ist at,i1 rle repede ?n pielele publice ca qi armatele in cazdrrni. Avantajul r:illr-ri gul,ernbmAnt tiranic constl deci ilr aceea cE el poate acliona

ll irari distanle. Cu ajutorul punctelor de sprijin pe care gi le

'rrlgh i ilor". Forf a poporului,
d

tt*eaz6, forfa sa se rnSregt*

'

in depdrtare, intocmai ca cea a inipotriv6, nu aclioneazh decdt atunci

pentru somptuozitate cAnd oamenii nu se tem de capriciile clinrci, La paris, la Londra, au cdutare locuinlele cdlduroase gi comode. l,n Madrid sunt saloane superbe' dar 1br6 ferestre care sd se poalfi inchide, gi oamenii dorm in nigte gduri de qoarece'

Alirnentele sunt mult mai substan{iale qi snculente in larilc calde: aceasta este o a treia deosebire, care nu poate sd nu inraureasc[ asupra celei de-a doua. De ce se mdnAncd in Italitt atatea legume? Pentru c6 acolo sunt bune, hrdnitoare 9i au un gtts! excelent. in Fraula legumele, nefiind nutrite decat cu ap6, trtt sttttl lrrarritoare qi aproape nici nu conteazd la masd. cu toate aceslcll, cultura lor ocupd tot atat de mult teren 9i necesitd cel pLrlin tttl atata munc6. S-a dovedit c6 graul din Barbaria, de altfel inferiot celui din Franfa, dd mult mai mult[ lzin6 qi c6 cel din Franla dir Lr ranclLrl s6u rnai rnulta decat cel din nord. I)e unde se poate trage concluzia cd, in general, se observd o gradalie asem[ndtoarc itl pol. Or, nu este un dezavantrl'i diry:ry j9l"

.:0nd este concentratd: ea se evapord qi se pierde cAnd se llsp6ndeqte, intocmai ca praful de pugcd imprdgtiat pe p6m6nt, cirre nll ia foc decAt srbunte eu grdunte. fdrile cele mai pulin populate sunt astfel cele mai potrivite prcntru tiranie : fiarele sdlbatice nu stdp6nesc cleciit in degerlr,rri"

'l-oate aceste considemfii asirpra rnodului de L"ai al popoarelor ne par astfzi sinrplistc. iile nLr tin scanu qie rcgrmul social. Rousseau verle prea bine cd exist[ o in{1uen!6 er rrrciiluini de trai :supra regimului politic; ii c16 chiar o explica{ie mecanici; dar nu vcdc ;r rrrl'lucnfa rcciplocd a n:gimului politic :;i social ariupra rrurdului de trai. I]ar trc:buie si iineni sr:arna dc clocumenta!.ia sfuacii 9i supcri,iciali de carc dispunea R.r:usseau iril vrcnrca si,;. ili sr ,t',a11:;tc, l-.e eAt poafe. sri dea un hrntiament de fapte sistenlr{ui sdu

'

(!-rnducitorii poporr llui rrvi,itai"

,4ceosttt

nit cortrtrice cele

trrcr,tnvenientek
,

sptse mai dinainte k:srtea Ii. cal;. lX) clespr,: stltelor mflri; caci ttcolo era vorhct de euloritatea guvertiitt,irluilri

"*:q

="t{9Tqre

lf ittttt ' Char.din Cdtdtorii. in Persia lll, pag. 76 9i 83-84 (Edilia AmsteLdam, 1735). persane. cditie e din I 7l 1 . Montesquieu s-a folosit mult de ea in ale sale Scrkori
150

i rLu are insa nici iln puilct de spyiji..vl penfi,u o acliana direct crsuytra trtrcJtriilor st)t lrembri. .Ast/el, i:n tutui din caztu'i htnginrcct pdrghiei este o sldltictuttt, iov in reldlnit rrt:, :' t ttvantai. {Nota lui i{or.rsseau).
,

t:;;!t)ril illemhillor sdi, ta: cind air:i estu vorha de.forla sa i)m;;otrivri sttXtu$ilor. Membrii st,i ri,tlstiru{ili ii sluiesc drept snotcte tle spri.iin Snnua n actiorut de departe asupru popr;ruhri:

t5il

J. - J. Rousseau

Contractul social

Cap.IX. Despre semnele unui bun guverndmint CAnd se cere sd se rdspundi in mod absolut care este cel mai bun guverndmAnt, ni se pune o intrebare insolubild, deoarece esto neprecisd sau, dacd vreli, care are tot atdtea solulii bune cAtc combinafii posibile existd in poziliile absolLrte gi cele relative alo
popoarelor.

Ibr[ colonii, cetdlenii sporesc gi se inmullesc cel mai rnult. Guverndmdntul sub care poporul scade gi se impulineazdeste
ruerturalizdri,

ccl mai rdu. Matematicidni, acum e rdndul vostru:

r

calculafi,

rrdsura!i, comparali-.

Daci s-ar intreba insd dupd ce semn se poate cunoaqte ci utt anumit popor este bine sau r[u guvernat, atunci ar fi altceva, Ei
chestiunea de fapt s-ar putea rezolva. Cu toate acestea ea tot nu este rczolvatd, pentru cd fiecare vrcn s-o rezolve ?n felul s[u. Supuqii laudd linigtea publicS, iar cetdlenii

libertatea particularilor, unul preferd siguranla avutului, altul siguranla persoanelor; unul pretinde cb cel mai bun guverndmAnt este cel mai sever, altul susline cd e cel mai blAnd; unul vrea oa crimele sd fie pedepsite, altul ca ele si fie preintAmpinate; urrul gdsegte ci e bine sd fii temut de vecini, altul preferd ca aceqtia si1 nu te ia in seam6; unul este mullumit cAnd banii circul6, altul cerc neapbrat ca poporul sd aibl pAinel. Chiar dacd am cSdea de acord asupra tuturor acestor puncte gi asupra altora asemdndtoare, cu cdl am fi mai inainta{i? Cantit[file morale neavAnd o mdsurd precisil, cl-riar dacd am cidea de acord asupra semnului?, cum ue-am ptttcu irrlelege asupra evaludri i,lui? In ceea ce md priveqte, md mir ?ntotdeauna cd se nesocoteEte seffIn atAt de simplu sau cd reaua credin!5 impiedicd lumea sii un cadd de acord asupra lui. Care este scopul asocialiei politice? Estc conservarea qi prosperitatea membrilor sdi. $i care este semnul cel mai sigur cd acegtia se conservd qi prosperS? Este numdrttl populaliei. Nu incercaji deci sd gdsili in altl parte acest semn atiit de disputat. in condilii egale, guverndmAntul cel mai bun este, itt mod netdgdduit3, acela in care, fdrd mijloace strdine, f;rril
in aceast6 pamlel4 ,,unul" este intotdeauna supusul (unei monarhii) cetf,feanul (unei democrafii). Semnul fericirii publice, de pildd libertate4 prosperitatea materialf,.

Irebuie sd privint mai pQin la tihna aparentd Si la linistea Seflor Si mai mult la nalii tntregi, mai ales a statelor celor mni numeroase. Crindina L'vasteazd cdteva cantoane, dar rareori aduce foametea. Rdscoalele Si rdzboaiele civile ii rtrli'icoSeazii mult pe Sefi, dar nu ele pricinuiesc adevdratele nenorociri ale popoarelor, , (u'c pot avea chiar un rdgaz ln timpul disputelor in urma cdrora se decide cine ii va ttrutniza. Adeydrata lor inflorire sau nenorocire ia nastere din condiliile lor permanente de rrtri: cdnd totul std stt"ivit sub jug, ah.tnci totul piere; atunci qefii, distrugdnd dupd pofta tttittrii, ,,ubi solitudinem faciun! pacem appelanf'3. Cdnd certurile dintre cei mari Itiinrdntau regatul f'ranlei, iar prelatul-adjunct al Parisulttf se ducea la Parlament cu t,trnnalul tn buztmar, aceasta nu impiedica poporulfrancez sd trdiascdfericit Si numeros,
I'undstarea unor
,

Irti-Machicwelli, cap. V., Condorcet etc. (Halbwachs). Pe temeitil aceluiasi principiu trebuie sd judecdm Si veacurile care meritd tntdietatea rrt ceea ce prive;te prosperitatea genului uman. Prea mult aufost admirate cele in care au irtfiorit literatura Si artele, fird sd se pdlrundd tdlcul ascuns al cultnrii lor, Jdrd sd se ia in t ()n.siderare urmdrile lor funeste: ,,Idque aput imperitos humanitas vocabafur, quum pars .,crvitutis esset"r. Oarz niciodatd nu vom vedea tn mnximele din cdrli interesuljosnic care it ldce pe autori sd vorbeascci? Nu! Orice ar spune ei, atunci cdnd, cu toatd strdlucirea sa, poet 't lard. se depopuleaza, nu este adevdrat cd totul ar merge bine. Nu e de ajuns ca un :ii ctibii o strtd de ntii de livre rentd2 penlru ca secolul sdu sd fe cel mai bun din toate.

'

rtttt -o

cinstitd

Si

liberd imbelqugare. Odinioard Grecia tnflorea tn mijlocul celor mai crude

---

tirltoaie; sdngele curgea Siroaie, iar lttra era presdratd de leSuri oilEne$ti. Se pdrea, tlnne Machiavellf, cd in mijlocul omorurilor, proscripliilor Si rdzboaielor civile,
rr'lnblica noastrd devenea mai puternicd; virtutea cetdlenilor, moravurile Si independenla It puterea de a tntdri, mai mult decdt reu$eau toate certtrile s-o sldbeascd. Puqind 't LNeau Ittrntdntare dd tdrie su.fletelor, iar ceea ceface ca tntr-adevdr omenirea sd prospere este
ttrr

'

ttttit pacea, cAt libertatea. QtJota lui Rousseau). ,,Proptii numeau cultur"d ceea ce nu era decdt un inceput de sclavie" (Tacit Agricola,

\xr).
Este probabit o aluzie la Voltaire. Poate ( 'c vremuri lbricite, in acest secol de fier''.

ci

se g6ndepte chiar

la versul din Mondenul'.

9i

,,alttrl"

2 3

Certitudinea lui Rousseau este dezninliti de laptc. Vezi larile colonialc 5l semicoloniale. Dar acea-sti teorie e frecventd in veacul al XVlll-lea. Frederic al ll-lca itt

,.C6nd fac pustiu, ei numesc asta pace!" ('tacit gncolaXXXl). Cardinalul de Retz. Yezi Memoriile lui, cartea III. Ptrerea lui Rousseau cu privire la lrrrnistrlra poporului din timpul Frondei este absolut contrard fbptelor. Ideea este poate rrrslritati din Montesquieu (Grandoarea Si decadensa romanilor, cap. lX).

'

Machiavelli: Istoria Florenfer, prefali.

152

153

?T
J. - J" R.ousseau

Contractul social

Cap. X" Despre abuzurile guverndmiintaiui Si despre inclinsrea sa spry degenerare

ci

se destinde; dar acest proces invers este cu neputinldr.

Dupi cum vointa particulard aclioneazd neincetat impotriva voin(ei generale, tot astfel qi guverndm6ntul f,ase un efort continurr
inrpotriva:;uveranitdtii. Cu cAt sporeq;te acest efbfi, cu atlit .rAnduirea se schirnba in riiu; gi cum aici nu r:xi-sti nici o alkl voin!6 de corp care, r'ezistAnd voin{ei principelr"ri, s-o contrabalanseze, trebuie s[ se ajung6 la aceea c6, mai curilrd sau mai t6rziu, principeie sf6rgegte prin a asupri suveranul gi rupc rratatui social. Acesta este viciLrl inerent qi inevitabilr care inc[ dc :ir nagterea corpr-rlui polific tinde fhni ?ncetare la distrugerea lui,

Doud sunt cdile generale prin care degenereazd, un guvernlmAnt: anume, ciind el se restrAnge sau cdnd statul sc dizolvd. GuverndmAntul se restrdnge atunci cAnd trece de la numdrul mare la numdrul mic, adicd de la denrocrafie la aristocralie gi de la aristoclalie la regalitate. Aceasta este inclinalia sa fireasci-. Dacd l"1u*g{1ri" cdtre celmare, am putea spune

r$a cum bdtrineJea qi moartea distrug pdnd la urmd trupul omului.

intr-adevdr, niciodatd guvern5mentul nu-gi schimbd forma atunci cdnd resoftul s6u uzat il face prea slab pentru a qi-o putea pdstra. Or, dacd s-ar mai sl6bi inci intinzdndu-se, forfa mai sa ar ajunge sd fie cu totul nuld, astfel incAt s-ar menline $i mai pufin2. Trebuie deci remontat qi strdns resortul3 pe mdsure ce slabegte; altfel, statul pe care il susfine ar cedea in ruin6. Dizolvarea unui stat poate surveni in doud feluri. iri primul r6nd, c6nd principele nu mai administreazd statul potrivit legilor qi uzurpE puterea suverane. Atunci se produce o schimbare remarcabild, gi anume cd nu guvernimdntul, ci statul se lestrAnge. Vreau sd spun cd statul mare se dizolvd, gi in sAnul acestuia se formeazd un alt stat, alcdtuit nurnai din membrii guverndm6ntului, gi care, fa!6 de restul poporului, nu este altceva dec6t un stdpAn qi un tirana. Astfel incdt, in momentul in care guvernimintul uzurpd suveranitatea, pactul social este rupt $i toti
clecAt

a existat un adevdrat guverndmdnt Si o adevdrtttit tlemocralie. intr-adevdr, poporul era atunci nu numai sureran, ci Si magistrat Si iudecdtor; senatul nu era decdt un tribunal tn subordine, pentru tenxperarea $i
tribunilor; abia atunci
concentrarea guverndmdntului; tn$i$i consulii, cu toate cd erau patricieni Si ltrinti magistrali, iar in timp de rdzboi generali absolu\i, nu erau la Roma decdt t reS edi nlii poporu I ui. De atunci s-avdzut Si guverndmdntul pornind pe panta safireascd Si tinzdnd ltuternic spre aristocrafie. Patriciatul desfin\dndu-se ca de la sine, aristocralia nu se mai aJla in corpuL patricienilor, ca la Venelia Si la Genova, ci tn corpul .senatului compus din patricieni Si plebei, ba chiar Si tn corpul tribunilor, cdnd uceStia incepttrd sd-Si aroge o ptttere activd. Cdci cuvintele nu schimbd faptele, iar cdncl un popor are Sefi cctre guverneazd tn locul lui, indiferent ce nume ar l)urta ace$ti SeJi, e vorba intotdeauna de aristocrafie. Din abwul aristocraliei s*u ndscut rdzboaiele civile Si triwwiratul. Sylla, Iuliu Cezar au ajuns a f de fapt niste adndrafi monarhi. $i, tn sflrSit, sub despotismul lui Tiberiu, stahtl a fost dizolvat. Istoria romand nu dezminte deci principiul meu, ci tl
1

"rjfgrg"I3!9lg
' *

Se va nota pesitnismul. Rousseau constatd ;ubrezenia cetllii sale ideale. Bear-rlavon observb cu dreplate ci cl vorbise totugi de magistafii intermediari (lll, 7) dcstina{i sil temperzr guvemdmdntul. Desigur, acest mijloc este de o eficacitate indoielnicd. Iiormarea lentd Si progresul republicii tn lagunele Veneliei oferd un exempht denrn dt, notat al acestei treceri; Si e de mit"are cd de mai bine de doudsprezece veaaLri venelienil par a se cfltt abia la a douct etapd, care a tnceput cll Sen'ar di consiglio2 tn 1198. Q1t despre vechii duci care li se atribuie, orice ar spr.rre Squittinio della libertavsneta3', e.r/s dovedit cd aceStia nu le-aufost suverani. Mi se ytr aduce, desigr, ca obiecfie republica romani, cdre a cunoscut, se va spune, un proces clt tottti conlrar, trecdnd de la monarhie la aristocralie Si de la aristocra{ie la democralie. Sunt deTnrle cie a gdndi astfel. Cel dintdi asezdmdnt al lui Romulus a .fost un guverndndn! nxi.xt, core (t t.lelqenerat ct.trdnd tn despotisttz. Din canz-e trtrticulttre,,tir!tu! e tierit ittttirtte vreme, aga cum m,or ttneori ttou-nitscutii. ttitiittlt: rle a utrupz'.,ir,tla nrcttiritiilii.

lt

c'onfinnd. (Nota lui Rousseau.)

t,.inchidereaconsiliului".

Alungttrea I'arcluinilor a malcat o adeviiratd eStoctt o ntgterii repuhlicii. I)ar cu n-a luat de lo inceput o .formd ,stabild, ciin pricina cii lucruri.ie s-ttit..ficut ntLmtri pe jumdtate, nedesfinlandu-se patriciotttl. Cdci in .lbiul ocesta, aristotr(tl: ' ereditard, care e cecr noi rea din toate adntinistrasiile legitime, rdmdndnd irr corlllict ctt democrulia, Jitrntd dtt guyerniintdnt mereu nesigurd Si flotantd, n-tt putut sd Jie lixatu, dupti ctutt ct dot,erlit Machiavelli, decni o datd c6 instituirco

'' ' I

Titlul unei lucrdri anonime, publicati in 1612, penffu a stabili pretinsul drept

al

tl

impirafilor asupra republicii venefiene. ' Asupra declinului inevitabil al liberti{ii, vezi lnfoducereapag.3g-40. vedr]J.,2.

'

De observat frecvenfa compara{iilor luate din mecanicd. intr-adevdr, nu mai existi suveran, contractul este rupt. Nu mai existi drept civil. Oamenii nu mai pot dec6t sa lupte contra timnului in numele drepturilor lor naturale.
i

154

155

,i

il

ti

tf
J. - J. Rousseau Contructul sociul

sirnplii cetdfeni, reintrdnd de drept in libertatea lor naturali, sunt silili - dar nu obligafi - sd asculte. Acelagi lucru se intdrnplS gi atunci cAnd membrii guvernlmdntului uzurpi in mod separat puterea pe care n-ar trebui s-o exercite dec6t in corpore; ceea ce nu constituie o mai micl i;rcdloare a legilor, gi produce o dezordine qi mai mare" Avem
aturtci, pentru a spune astfel, tot at6lia principi c6!i magistrali sunt;

Astfel tiranul poate sA nu fie despot, dar despotul

iutotdeaurra tiran2.

este

Cap. XI. Despre moartea corpului politic Aceasta este tendinla naturalA

gi

inevitabila

tuturor

iar statul, la fel de divizat ca gi guvernim6ntul. piere sau iEi schirnbi forma. CAncl statul se dizolvS, abuzul guverndm6ntului, oricare ar fi el, capdt[ numele comun de anarhiel. Fdc6nd deosebirile necesare, spunem cb dcmocralia degenereazd'in ohlocralie gi aristocraJia irr oligarhie; ag adduga cd regalitatea degenereazd in tircrnie. Dar acest din urmd cuvdnt este echivoc qi se cere explicat. in sens vulgar, tiranul este un rege care guverneazd crr violengd, lird a !ine searna de dreptate gi de legi. in sensul precis al cuv6nlului, tiranul este un parlicular care igi arogd autoritatea regalS {drd sd aibd drcpt la ca. Aga in{elegeau grecii cuvAntul

girverndmintelor, chiar gi a celor mai bine alcdtuite. Dacd Sparta gi Itorna au pierit, ce stat ar putea niddjdui sb ddinuiascii ve$nic? Dacd vrem sd formdm un aqezimAnt durabil, sA nll ne gAndim deci s[-l facern etern. Ca sE reugegti, nu trebuie sd incerci irnposibilul, qi nici sa-!i inchipui cd vei putea da unei opere omeneqti o trdinicie pe care lucrurile lbcute de oameni n-o pot avea. Corpul politic, intocmai ca gi corpul omului, incepe sd moard incd de la nagterea sa gi poarld in sine cauzele propriei sale distrugeri. Dar gi unul ;i altul pot avea o constitu{ie mai mult sau rurai putin robusta, capabild sd le conserve un timp mai scurt. Constitr"rlia ornului este opera natulii; cea a statului este o operd

tiran:

dideau atAt principilor buni, cAt qi celor rii cdnd autoritatea lor nu era legitirnd-. Aqadar, tiran qi uzurpator surft
doud cuvinte perfect sinoninre. Pentru a numi in mod diferit lucruri diferite, voi nurni tiran pe

il

artificiald. Nr-r clepinde de oameni prelungirea vielii lor, dar depinde de ei sd prelungeascd viala statului cAt mai mult cu
pr-rtirr!6, d6ndu-i cea mai bund alc6tuire pe care o poate avea. Chiar ;;i statr-rl cel mai bine constituit va avea un sfdrgit, dar mai tArziu

uzurpatorul autoritilii regale, Ei despot pe Lrzurpatorul puterii suverarle. Tiran este acela care aiunge la putere pe cdi ilegale, dar guverneazd potrivit legilor; despot este acela care se situeazi rnai presus chiar gi dec6t legea.
Rousseau numegte deci ana.r'hie oricc guvemim6nt carc nu este legitim. El reia aici teolia devierii guvemdmintelor, care se ghse5te qi in Aristotel (Palitica, III, V. 2 qi 3). Ohlocrulie: guvemim6ntul mullimii. Oligarhle: guvemim6ntul r.rnui mic numdr.

decAt altLrl, dacd nici un accident rreprevizut nu-l va duce la pieire inainte de vreme. Principiul vielii politice std in autoritatea suverarld. Puterea legiuitoare este inima statului; puterea executivd e creierul care pune toate pdrlile in migcare. Creierul poate sd sufere o paralizie gi

'

individul totuqi si tr6iasc5. Un om poate rirnAne imbecil gi sd trliascS; dar de indatd ce inima gi-a incetat funcliunile, animalul e ntoftr.
lu inceptittl lumii n-ar
Rousseau). fi existat nici un rege' (Nota De notat cat de indrhznefc sunt aceste ultimc cuvinte. Tirarul uzurpd puterea dar pentru a o exercita potrivit legilor; despotul dispreluiegte lcgile. Rousscau zue intotdeauna grija si fbloseasca un vocabular politic riguros. [n tot acest capitol, Rousseau addncepte teza lui Montesquieu poh'ivit cdreia rnotolul unci democlalii este virtutea, adicf, iubirea binelui public. Cdnd popolul inceteazi a se intclcsa de via{a publici nu mai e cu putingd nici un fel dc democLalic ,si, pentlu Rousseau, corpul politic este urort.

,.Omnis enim et lwhentrtr et diamntr tyranni, qui potestate utuntxr perpehn in eu civitate qutre libefiate t*a est"z. ,,intelegem prin tiran pe cei care dispun de putere pe toatd viafa, intr-o cetatc care a lirst liber6". (Corn. Nep., in Miltiad., cap'VIII). E drept cd Aristotel (Eticit la Nicomahicd, cartea VII, cctp. X) ftcu deosebire intre tiran Si rege, prin faptul ca cel dintdi guverneazd spre propriul sdu folos, iar cel tle-al rloilea numai itt ./blosul sultusilor; dar ldsdnd la o partefapt:rl cd, tn general, toli elrtorii greci uu folosit cuviintul tiran tn alt sens decdt al lui Aristotel, a$a cum se vede mai ales in Hieron-ul lui Xenofon, ar insemna, potrivit deosebirii stabilite de Aristotel, cd de

'

lui

'I '

156

157

*f
J. - J. Rousseau

Contraclul social
rr:censf,m6nt a

Nu prin legi ddinuie$te un stat, ci prin puterea sa legiuitoare. Legea de ieri nu este obligatorie astdzi; dar tdcerea presuputlc consimfhmAntul tacit gi se socoteqte cd suveranul confirrnd
neincetat legile pe care nrl le abrogd degi ar putea s-o fac6. El vrea rnerelr tot ceea ce a declarat o datd ci vrea, atAta timp cdt nu revocl
aceastd declara{ie. De ce se acordd atAta respect legilor vechi? Tocmai pentru cI snut veclri. l'rebuie sd credem cd numai inalta valoare a voinlelor antice a putut face ca ele sd se pdstreze un timp atdt de indelungat:

arltat od la Roma erau 400 000 de cetd{eni purldton

ric arme, gi r-rltima nurnfu'Stoare a imperiulr.ri a glsit peste 4 rrrilioane de cetifeni, flafi, a pune la socoteal[ supr-rgii, str6inii,
c[ este s6 aduni adesea imensul popor al acestei capitale gi al irnprejurimilor ei! 'fotuqi, pu{ine slptirndni ',receau liri ca poporurl roman sd se adune, qi se aduna clriar gi mai dcs. E,l exercita nn numai dreptr"rrile suveranit6fii, ci qi o parte din
nnumite pricini Ei intreg acest popol era, in piafa publicd, tot atdt
magistrat ca gi cetSlean'. IntorcAnclu*ne la cele dint0i timpuri ale naliunilor, vom gdsi cd rnajoritatea vechilor cArmuiri, chiar Ei monarhice, ca de pildi cele rule macedonenilor gi ale francezilor, aveau asemenea sfaturi. ()ricum ar fi, singur acest fapt incontestabil e de ajuns ca sd dea lispuus tr-rturor dificultAtilor: mergAnd de la existent la posibil, {)oncluzia irni pare a fi just[2.
,-le adesea

f'emeile, copiii qi sclavii. Cdt de greu s-ar pirea

drepturile guverndmAntului. Dezbdtea anumite treburi, .judeca

dacd suveranul nu le-ar fi recunoscut neiucetat ca fiind bune, le-ar fi revocat de mii de ori. Iati de ce, departe de a sldbi, legile

dobdndesc mereu puteri noi in orice stat bine constituit. Autoritatea antichitaliil le face sd fie din zi in zi mai invulnerabile; in timp ce oriunde legile, irrvechindu-se, sldbesc in putere, aceasta dovedegte cd nu mai existd putere legiuitoare gi cd statul nu tnai trliegte.

Cap.

XII.

Cum se men(ine autoritatea suverand

Cap. XtrH. Urmnre

Suveranul neavAnd alta forla dec6t puterea legislativb nu

ac{ioneazd dec6t prin legi. Iar legile nefiind decdt acte autentice ale

voinlei generale, suveranul n-ar putea acliona decdt atunci cArrd poporLrl se afld adunat. Poporul adunat - se va spune - ce himerd! Este o himerd astdzi, ce-i drept, dar nu era himerd acum 2000 de
chestiurrile morale, sunt mai pufirr inguste decAt ne inchipuim: sldbiciunile, cusururile, prejudecdlile noastre sunt cele care le restrdng. Sufletele de rdnd nu cred in oanrenii mari. Sclavii josnici zAmbesc batjocoritor la auzul cuvdntului libertate. Din ceea ce s-a fEcut, sd vedem ce se poate face2. Nu voi vorbi despre vechile republici ale Greciei; dar republica romani era, pare-mi-se, un stat mare, iar oragul Roma, un mare oraq. Ultirnul
ani. $i-au schimbat oare oamenii firea?

Limitele posibilului,

in

lotdeauna, de alegerea rnagistra{ilor: in afar[ de adundrile cxtraordinare, care pot fi cerute de intdmplSri neprevdzute, trebuie sd existe adr"rndri fixe gi periodice, pe care nimic sd nu le poatd rrrula sau amdna, iu aga fel incAt in ziua sorocitd poporul sI fie ronvocat in mod legitim, prin lege, ltrb s5. mai fie nevoie de nici o
, t4 gg-'tyqqg1q&1o9]i_'.
I

Nu e de ajuns ca poporul adunat laolalti sa fi stabilit o datd constirutia statulr"ri sanctiondnd un corp de legi; nu e de ajuns sd fi stabilit un guvernlmAnt vegnic san si se fi ingrijit, o datd pentru

Aclunftjle poporLrlui roman sunt aici tbarte idealizate. Modul lor de organizarc thcea ,rt cei bogali si pledomine. Dacd e adevdrat c[ artichitatea ia influen{at g6ndirea, estc $i
riai adevdrat cd Rousseau vedc antichitatea prin prisma visurilor lui egalitare. Din faptul c5 un lucru a. existal se deduce in mod necesar cf, este posibil ca el rr\iste.
r

si

I t

Buna pfuerc pe ciu'e o avem asupra iol'din pricina vechimii. Nr-r e deci imposibil sd regdsim in epoca modemd virtulile civice ale republicilor'

antice-

' in toatd accastA pafie a lucr'6rii, Rousseau sc gdndeqte la Geneva (Vaughan). Micr.rl 'onsiliu acapara-se, incetul cu incetul, intreagaputcre, ilustrAnd astlel teza lui Rousseau. Dl .vca doar obligalia de a se supune unei lealegcri anuale de cdtre Marele consiliu. in irrcrmsr.rtul tulb::"5.ilor car vor cla prilc'jut pubiicirii Sicrisorilor de pe munte, Micul
159

158

J. - J. Rousseau

Contrsctul social

Dar, in afar6 de aceste adundri, care sunt legate prin insurli

sorocul lor1, orice alti adunare a poporului care nu ar fi convocat[ de cdtre rnagistrafii insdrcinali cu aceasta gi potrivit fonnelor prescrise trebuie sI fie socotit[ nelegitimd gi toate hotdr6rile salc trebuie sd fie socotite nule, pentru ci insugi ordinul de convocalc trebuie sd emane de la lege. Cdt despre frecventa mai mare sau mai micd a adundrilor legitime, ea depinde de at6tea condilii incit nu s-ar putea stabili

reguli precise. Se poate spune doar,

mai
des2.

in

a$a cum, mai recent, Olanda qi Elvelia au rezistat casei de Austria?l Totugi, dacd nu se poate reduce statul-la limitele sale juste, mai rdmdne o solu{ie: si nu se admitd existenfa unei capitale, iar sediul guverndmdntului sd fie rdnd pe r6nd in fiecare orag, unde sd se !in[

statelor mari aceluia care nu vrea decdt state mici. Dar cum se poate da statelor mici destuli for!6 pentrut a putea rezista celor rnari, aga curn odinioard oragele greceqti au rezistat marelui rege gi

general, cd cu cdt

guverndrnAntul e mai puternic, cu atAt suveranul trebuie sd aparA

Lucrul acesta, mi se va spune, poate fi bun pentru un orag; dar ce e de fXcut daci statul are mai multe orage? Si fie impdrlitll autoritatea suveranb? Sau sd fie concentratd intr-un singur orap, cdruia sd i se supund restul? fel, nici in altul. Rdspund cd ^ prirnul rdnd, nu trebuie sd se facd nici intr-un hi autoritatea suverand este una singuri, aga c6 nu poate fi irnpirlitd lird a fi distrusd. in al doilea rAnd, un oraq, ca qi o natiune, nu poate fi in rnod legitim supusul altuiar, pentru cd esenta corpului politic sti in acordul dintre ascultare gi libertate, astfel incit cuvintele supus qi suveran sunt corelalii identice, al ciror sens se afld reunit intr-un singur cuvdnt, in cuvdntul
cetdteana.

Populali in mod egal teritoriul, dali pretutindeni aceleagi drepturi, faceli ca peste tot si fie belgug gi viala; in felul acesta, statul va deveni cel mai puternic gi cel rnai bine guvernat cu putin!5. Aducefi-vd aminte c5 zidurile oragelor nu se ridici decdt din ddrArndturile caselor de la !ar63. Cu fiecare palat pe care il vdd ridicAndu-se in capitald, mi se pare c6 vdd prefbcAndu-se in ruine urr !inut intreg. Cap. XIV. Urmsre Din momentul in care poporul este adunat in mod legitim ca corp suveran, orice jurisdiclie a guverndmAntulLri inceteazd, puterea executiv[ este suspendatd gi persoana celui din urmi cetdlean este tot at6t de sacr[ qi de inviolabilS ca gi cea a primului rnagistrat, dat fiind cd acolo unde se aflI cel reprezentat nu mai existd reprezentanfi" Cele mai multe din tumulturile care s-au ivit la Roma in comilii s-au datorat ignordrii sau nesocotirii acestei reguli. in acel moment, consulii nu erau dec6t pregedinfii poporului; tribunii erau nigte simplr oratori*, iar senatul tlu era
Adicd prin confi:deralii (Vezi IIl, 15, sthryit). Vezi, in legdturd cu acest punc! Proiect penL,u Corsica e. W., III, 3 I 8). in vremea lui Rousseau, marea majoritate a populaliei era atcdrtLritl din fdrani. Pentlu cl, opozilia dintre sdraci gi bogafi se reducea la aceea dinfe sate gi oraqe: ot'aqele nu fitc altceva decdt si consume bogdlia unei tati. Pirerea lui se aseamdnd aici cu cea a liziocrafilor; degi punctul de vederc nu e deloc acelaqi. Fizioclalii spuneau ch doar' piimantul este cel care producc bogafiile. Cam in senstrl ce se dd acestui cuvcint tn parlamentul englezt. Asentdnarecr

succesiv adundrile ldrii2.

Voi mai rdspunde qi cd este intotdeauna un rdu sd se uneascd mai multe orage intr-o singurd cetate, gi cd atunci c6nd vrei sd faci
aceastd unificare nu trebuie si te lauzi cd vei putea evita inconvenientele ei firegti. Nu trebuie sd se ridice obieclia abuzului

consiliu va suspenda in mod ilegal alegerile. Rousseau se va referi in mod exptes lu (lontract, afirmAnd cd ar fi plvizut acest pericol gi i-ar fi indicat leacul. (S'cnion, VI-VIII). I Devenite legitime prin fbptul ci legea a fixat data convoclrii lor.

Yezi Guventdmdntul Poloniei, cap. VII @.W., 11,449).

' t '

,,Atdta vreme cdt statele (in Polonia) se vor aduna.. va fi geu ca senatul sau regele sll oplime sau sf, uzlrpe autoritatea legiuitoare... mijlocul pe care i[ propun este singurul, este simplu gi nu poate 1i lipsit de eficacitate. E foarle ciudat c5, inainte de Contractul social, in

care

il arf,l nimeni nu s-a gdndit la el". Gilondinii se vol sprijini pc acest principiu, penhu a combate ceea ce vor numi
Palisului".

"

,dictatula a Vczi, I, 6, sihrqit.

iLntre funcliunile lor ar

irrisdiclie
160

ar

fi fost suspendatd. (Nota lui Rousseau)

fi

pur' in conflict consulii Si tribunii, chiar dacd orice

. l6t

*f
J. - J. R.ousseau tlltTlIc.

Contractul socittl

principclo De aceste intervale de suspendare, recunoagte sau trebuie sd t'ecunoascd ttn st"lperior momentan, el s-H temut intotdeauna; aceste adunlri ale poporului, care sunt sctttttl

in care

corpului politic

totcleauna spairna gefrlor; de aceea ei nr"l ;i-au precupelit niciodlt6

ai frdna guverndmAntului, au constituit clin-

de a impdrtSgi ideile curente, eu cred cd corvezile sunt mai pulin potrivnice libeftAlii decAt impoziteler. Cu cAt statul este rnai bine alcdtnit, cu atAt treburile publice trag inai mult in curnpdnd in spiritul cetllenilor dec6t cele private. Existii chiar mult mai pu{ine afaceri pafticulare, pentru c6, fericil'ea f-iecdrr"ri individ flind in cea mai mare mdsurd o parle a fericirii

nici grijile, nici obiecfiile nici piedicile, nici figdduielile ca sll I facd pe cetdleni sd renunte [a ele. Dacd acegtia sunt avari, laryi,
fricogi, rnai ir-rbitori de odihnd decdt de libertate, ei nu rezistd mull8 vreme efbfturilor reinnoite ale guvern[m6ntului; in acest fel, fbl'la potrivnic6 sporind neincetat, autoritatea suverand sfArgegte prirr a dispdrea gi cele mai multe dintre cetdli decad gi pier inainte dl
vretne.

Dar intre autoritatea suveran[ gi guverndmAntLrl arbitral

introduce uneori o putere uteclie, despre care trebuie sd vorbim.

sg

ii rdmAne mai pufin s-o caute in grijile particr,rlare. lntr-o cetate bine condus6, fiecare om aleargd la adundri; sutr Lrn guverndm6nt rdu, nimdnui nu-i place sd facd mdcar un pas intr-acolo, pentru c[ ceea ce se face la adundri nu intereseazd pe nimeni; oamenii prevdd cd acolo nu va domina voinla generalS gi. de altfel, grijile casnice absorb totul. Legile bune atrag altele gi mai bune. Cele rele aduc dupd sine altele gi mai reie. De indatd ce cineva spune despre treburile statului ,,Ce-mi pasd? ", e cazul sb se
cornune, considere cd statul este pierdut.

Cap. XV. Despre depwta{i s{tu veprezent$nli

De indatd ce irrdatoririlc obgtegti inceteazi de-a mai priircipala preocLlpare a cetdterlilor, care pleferd sa-gi punii ln contribu{ie mai bine pLlnga decit persoana, statul se qi afl[ irt pragLrl ruinei. Trebuie sd ineargi la luptS? Ei pldtesc armatc ql
11

si rtrcargii la slat'/ Numesc deputa{i Ei rirnrritt acas[. Mullumitd lenei gi ta,rilor, ei sl?r'gesc prin a avea solclrtli' pentru a inrobi patria qi reprezcrttanli pentru a t-r vinde. Irrv[lmdgeala comerfului gi megtegugurilor, iScomia de cdElig, tr6ndirvia Ei iubirea clt: conroditate trans{brmh serviciiie porsottitle in bani. Pentru a-gi putea spori in tihrrh profitul" ornul cedeazit rt parte din el. Dafi bani,;i in cur$nd veli tri irr lanluri. Acest cuviittt, /inan{e, este i,ur ctivAnt de sclavi, necutioscut intr-o cetaie:. itLtt-rltt stat cll adev[rat liber, cetdfenii fac totui cu nriiinile lor', gi nimic crt ajutolul banilor;in loc de a platica sI fie scr-rtifi de indatoririle lot', ei ar fi gata sd pl5teascd pentru a le indeplini singuri. Xriincl depallt'
r'EmAn acasl. Trebr.rie
Pleqedintclc camelei comunclor poartir titlul de speaker (olator'). .Dc irtr lcf'lec!ia asuplir consulitcr' gi tu ibuniior'. 'r Vezi Proiec't penlti.t {lorsica. (P.W., ll, 336-319)
1

Sldbirea dragostei de patrie, activitatea interesului privat, imensitatea statelor, cuceririle, abuzul guverndmdntului au dLrs la inventarea instituliei deputalilor sau a reprezentanlilor poporulLri in adr-ur5,rile na{iunii. Este ceea ce in arrumite ldri se cheamb starea a tr:eiaz. Astfel, interesul pafticulal a doud tagme este pus in prirnul Ei al doilea rAnd, iar interesr"ll public nu este decAt in al treilea. Suveranitatea nu poate fi reprezentatd, din aceeagi pricind pentru care nu poate fi instrdinatdr; ea consistd esenlialmente in voinla generald, gi voinfa nu se reprezintd: este sall ea insdgi sau este altceva; cale de miiloc nu existd. Deputa{ii poporLrlui nu sunt deci ;;i rrici nrr pot fi l'eprezenlanlri lui; ei nu sunt decat rnaudaiarii luil $i nu po! sd hotdrasci nirnic definitiv. Orice lege pe care n-a
Caracterul utopic al doctlinei sociale a lui Rousseau apare aici lirnpede. IJI se opune dczvoll.f,rii comcr'lului gi industrici; prelcrdnd cowczile in locul impozitelor', el este in dezacord cu spilitLrl timpr-rlui sdu. Aceastd idcc este reluatd gi in Proiect pentru Corsicct (Ibid. pag. 33li). Aluzia la Friinla c)stc limpede. Pentru lLousseau a5a-nunita,,stale a treia" (le tiers ital) cste poporul, pufiAtor al voin{ei generale: celclaltc doud categorii (clcrirl ;i nobilimea) sr-urt doar ni;te privilegiali animali de voin{e parlicularc. Compard cu brogura lui Si6ybs (1789): .,Ce este starea a trcia? Totul! Ce a fost pAni aoum in ordinea politicd? Nimicl" Vezi II, i. Dacd existi rcprez.cntanli ai poporului, ei nu pot face altceva decdt sb pregdtcascei Iegilc carc urmeazi a fi supuse ratifichrii poporului, pohivit sisten.rului plebiscitului sar-r

'o
I

relLrendr"rmului. (Y ezi C o ns t itu I ia P a k:, n ie i, cap. VI

di?

163

l.- l. n"wsea" ,

Conlraclul social

ratificat-o poporul in persoand este nuld; nici nu este lege. Poporttl englez se crede liber, dar se ingald grozav'; el ntt e liber decAt irl timpul alegerii membrilor parlamentulLri: de indatd ce acegtia ttu fost alegi, poporul e sclav, nu mai e nimic; iu scuftele momente nl libertdlii sale, modul in care folosegte aceastS libertate face ca el sll merite sd o piard6. Ideea reprezentanfilor este o idee moderni; cn iSi are originea in guverndmAntul feudal, acest guverndnriittl nedrept gi absurd in care specia uman6 este degradati, iar numelo de om e dispreluit2. in veclrile republici gi chiar in n:rotrarhii, poporul niciodatd n-a avut reprezentanli; acest crtv6ttt nLl otll eunoscut. E foarte interesant faptul cd la Roma, unle'lrihux^i: slnu considerali persoane sacre, nimeni nu gi-a putut mdcar inchipui cd ei ar putea rzurpa func{iunile poporului; gi in rnijlocul unei atAt cJe rnari mullimi ei nu au incercat niciodatd sd facl de capul lor nici

nu e decdt forfa addugati legii. Aceasta ne fbce sd vedenr c6, cxamin6nd bine lucrurile, vom gdsi c5 foarte pufine naliuni au legir. Oricum ar fi, este sigur c[ tribr-rnii, neav6nd nici o parte dirr puterea executivd, rr-au putut niciodati sd reprezinte poporul

rorrarl pe temeiul drepturilor slujbei lor,

clrepturi le senatului2.

ci

numai uzurpAnd

cl

se afla rnereu adunat

La greci, poporul licea prin el insuqi tot ceea ce avea de fbcLrt; in piele. Clima era bl6nd5, poporul nu era

mdcar
caselor.

un

singur plebiscit.

Ne putem totuqi inchipui cLr

irrvdlmdqeald putea pricinui uneori mullirnea

in vremea Grachilor, cAnd o parte din cetSleni igi dddeau votul de pe acoperiSuriltr
Acolo unde dreptul gi libeftatea sunt totul, inconvenientele tttt inseamnd nimic. La acest popor inlelept totul era la justa sn mdsur6; lictorii erau ldsali sd faci ceea ce tribunii n-ar fi indrdzrritl poporul nu se temea cd lictorii s6i ar voi s6-l reprezinte3. Pentru a explica totttgi cum tribunii il reprezentatt uneori, esto ./ de ajuns sd inlelegem felul in care guvernamdnttrl il regrezintd pe / suveran. L,egea nefiind decAt declararea voinlei fenerale, { limpede c6 in puterea legislativd poporul nu poate fi reprezentat; dar el poate qi trebuie sd fie reprezentat in puterea executiv6, carc
Rousseau refuzd sd accepte imaginea idealiz^6, pe care Voltairc ,si rnai alw Montesquieu o ddduserd despre viafa politicl engleztr Pdrerile lui despre Anglia dirr vremea sa sunt mult rnai aproape dc rcalitate. (Cazul a;a-numitelor ..localitili putlcdc". adicd in carc nu era decdt un singur locuitor gi care, totugi, confbtm tradifiei, alegcittt clcputali. intreg acest pasaj este unul dinh'e cele mai viguroase din Contract. Rousseart vctlc clar cum intr-un regim parlamentar voinla poponrlui poate ti batiocoritd. Aluzie la ,,omagiul" feudal. Vasalul era omul suz-cranului sitt, Rousseau vedc itt Statele generalc, a cdror origine era intradevdr in evul mediu, originea regimuhti

'

lacom, muncile erau ldcrute de sclavi. grija cea lnare era paza libertdlii. NemaiavAnd aceleagi avantaje, cum s-ar putea pdstra aceleagi dreptuii? Clima voastre mai asprd vd qeeazd mai multe ncvoi*; tirnp de 6 luni pe an, adundrile din pielele publice nu sunt cu putinta; glasurile voastre slabe nu se pot face auzite in aer liber: acordali mai mr"rlti atenfie c6qtigului decat libeftdlii voastre gi vd terneli mult mai pulin de sclavie dec6t de mizerie. Cum adicd? l,ibertatea nu se poate mentine decdt sprijinitd pe sclavie?3 Poate cd cele doud extreme se ating. Tot ceea ce nu existi ?n naturi igi are incorrvenientele sale, gi societatea civil6 are rnai multe dec6t oricine. Existd irnpre,iur[ri atAt de nefericite in care nu-!i poli pdstra libertatea dec6t pe seama libert5lii altora qi in care cethleanul nu poate fi cu desdvArgire liber decAt atunci cAnd sclavul este cu desdvArgire sclav. Astfel era situalia Spartei. Voi, popoare rroderne, nu ave{i sclavi, dar sunteli sclave; plSti!i libertatea lor cu libertatea voastr6. Zadarnic vd ldudali cu aceastd ;rreferin{i, eu vdd in ea mai multi lagitate decAt umanitate. Nu vreau s[ spun prin toate acestea cI trebuie s5 avem scla.,i, nici cd dreptul la sclavi ar fi legitirn, clci arl gi dovedit 9i contrariula. 4.r'61 numai pricinile pentru care popoarele modcrne care se cred libere au reprezentanli gi pentru ce popoarele vechi nu-i aveau. in tot cazul, din momentul in care un popor igi alege leprezentanli, nu mai este liber.

tl

2 3

I r ' ' r

reprezcntativ.

Aluzie la comiliile curiate, carc i9i pierduseri importanla gi [a care in vremea ltti Cicelo patlicienii nu mai luau pafie. Vezi capitohil asupra institr-rfiilor tomane. IV. zl.

l)eci l'r'an!a vechiului rcgim nu avea legi, dat liind cd nu popolul ela ccl care le licoa. Asupratribunatului, vczi IV. 5. A adopta in {drile reci hxul Si trdnddvia orientulilor trxeamnd a voi sd intri tn lanyw'ile lu: inseamnd sd li te xtpui si nni mult decdt ei.Ollota lui Rousseau). Adicd $ajie sclavaiului, ca gi in antichitate. Vczi I. 2 gi 4. 165

164

'e

I
Contractul sucioi Or" tocmai ecest drept, indispensabil pentru a faee sd mirasc6 ;i s,: actioueze corpul politic" este cel pe care silveranul ?l dd principelLri :rttir-lci cdnd instituie guvernlm6ntul. N4r-ll1i1 au pretins ch actu.l acestei instituiri ar fi fost Lln corrtract lntre popor gi qefii pe care gi-i alege, contract prin eare se stipulaLi

.
-

J. - J. Rousseau

Examin6nd bine totul, nu vdd culn ar fi posibil, de aici inailtle, ca suveranul s6-qi pdstreze printre noi exercigiul drepturilor sal, dacd cetatea nu este foarte micdl. Dar dacd e foaile mici, nu vn fl subjugatd? Nul Voi ardta in rAndurile ce urmeaz6* cum poato t1 impdcatd puterea externl a unui mare popor cu o organizare cala sd nu fie greoaie gi cu buna ordine a unui stat mic.

Cap. XVI. Institu(ia guverndmiiluhi nu e un contracl

Puterea legiuitoare o datd bine stabilitd, se cade sd tl stabileascd tot astfel qi puterea executivi; cdci aceasta din unnHt care nu opereazl. dec6t prin acte parliculare, nefiind de escnft celeilalte, este in mod firesc separatd de ea. Dacb ar fi posibil cf suveranul, considerat ca atare, sd aibb 9i puterea executivd, dreptul gi faptul ar fi atAt de confundate incAt nu s-ar mai putea $ti ce cst qi ce nu este lege; iar corpul politic, astfel denaturat, ar cldsl cur6ncl pradd violenlei irnpotriva cdruia a fost instituit3. Cet[fenii fiind toli egali prin contractul social, ceea ce sunt etl tolii obligali sa facd poate fi ordonat de cdtre to!i; in timp ct nimeni nu are dreptul sd cearda ca altul sd faci ceea ce uu fase-t''-Rousseau igi db bine seama cf,tpmocrafia anticf, se intemeia pe sclavai. El nu urntl qi intr-o cetate foarle micd - cetdleanul modem, obligat si fac6 fald el singuf tuturor nevoilor lui, gi-ru' putea consacra toati v|emea vielii publicc, fhri s[ lacd apel lt reprezenlanfi. O adevf,rata democralie nu se poate lipsi de existclla unor leprezentat[l d poporului. supugi insi unui contt'ol pemranent gi oricdnd revocabil. E tn ceia ce imi propusesem sd fac intr-o ltmare care ar urmat acesteia2'' trdtnld

pentru cele doud parf i condiliile in care una se obliga s5 porunceascd. gi cealalt[ s5 asculte. Ve{i fi de acord, sunt sigur. cir este Lln fel ciudat de a contractaz. S[ vedem totugi daci aceasl:. pirere poate fi susfinut[, Iir prirni"rl l$nd, autoritatea supren-rd nn poate nici sX si': modifice, nici sd se instrdineze: a o lirnita inseamn6 a o distnuge. I.: absurd gi contradictoriu ca suveranul s6-qi instituie un superior. ,{-gi lua obliga{ia si asculte de un stdp6n inseamni a reveni ia
rjEclina !ibertate:r. in ;;lus, este eviclent cd acest contract al poporului cu cutal'i:

rlri

:r.r---*st

euteie pr^:r'soanh ar fi un ai:t particular; de uude urmeazb ci' contract nu Jroate fi il lege gi nici Lln act de suveranitate gi c.,
f-i r:elegitin:ra.

in colrsecin{6, ar
...'-

'

cum - fie chiar

'

clespre

rehliile externe,

aS

principii sunt abia de stobilit. (lrJota lui Rousseau). 2 Dupf, toale probabiliti{ile,in lnstituyiile politice. ln 1790, un deputat al AclLurdtll Nafionale, contele cl'Antraigues, s-a ldudat cd ar fi primit de la Rousseau r"rn mic tratat itt l capitole dcspre confbdera{iile statelor mici. Rousseau l-ar fi imputernicit s[ folosc[nci acest manuscris aSa cum i se va pdrea mai util. D'Antraigues l-ar fi distrus, temlinclu-sc *
r-ru

rt ardtat ce sunt confederaliile,

materie incd noui, ale

tiltll

Se mai poate vedea c[ intre parfile contractante ar domtri rLumai [e gea naturii, fbr[ nici un fel de chezdqie pentru tngajilmc:ntele lor rccipr^oce, ceea ce nlt se potrivegte ?n nici r.ln feX on stalea civil[: eel care are pllterea in m6nir Jlind intatdeaul']a :lt5pAnul execut6rii, ar putea tot atdt de bine sb dea '.rulnele cle colltract actului prin ca.r* !.n1 oll ar spune alttria: ,.ili dau toatii rr1'cr'il;i rlre;t,, cLi concii{ia sh-r-lli 'iniiiroiczi cit iti va placr:a"" l'"lr: e;<istii decilt un singur cclntract ?n stat: este cel al asociatie, :,i acestii ie .;xe iuce pe toate celelalte. Nu poarte fi c,,-rnceput vrei,i, pilblic care sai nu I'le o incilcare a celui dintAi". ':onlract

'Iot ce ne rf,mdne din doctrina lui Rotrssq{U serycasc[ la subminarea autoritdlii regale. privitor la federarea statelor mici se giseqte in tezumatul acesta din Contract, calc ir ltt{ cuprir-rs in Emil, cartea V. A se vedea, de asemeneq int'un sens oa-recum dcoscdtll, Proiectul piicii veSnice gi Guvernimdntul Poloniei (V, VII, XD.

r 1

Vezi III, l. Simplul celAlean nu poate dec6t s[-gi dea avizul asupla legilor genelalc.

' ' ' '

I{oussearr

sr: gAnclcl:r

mai alcs la PLrfbndr:rll

Sr: l'i:rrinc cleci la lihertalea

Ver,il 41i

l'1

l'cnlrll ci conh':ictul csle !unt.

est-c:

nafura]i

Yezi I,4 5i 14 inlreg accst c;rpikrl rrccial de lhfbnciori.

o conbalile a-teoriilor rnonarhice a5a cliilr *r'au in1ar;iiat;'r,

166

151

Contrsctul sociul

Cap. XVII. Despre instituirea guverndmfrntului Cum trebuie deci sd concepem actul prin care
s-a

guverndmdntul? Aq remarca maiintAi cd actul acesta este compus din altele doui, gi anume: stabilirea legii qi executarea ol, Prin cel dintdi, suveranul hot6r5qte cd va exista un corp guverndmAnt, alc[tuit in forma cuta.re sau cutare; e limpede acest act este o lege.

Prin cel de-al doilea, poporul numegte gefii care vor insdrcinafi cu guverndmdntul care a fost stabilit. Or, numire fiind un act particular nu constituie o a doua lege, ci
numai o urmare a celei dintAi gi o funcfiune a guvernlm6ntului,

Greutatea sti in a infelege cum se poate sd avem un act guvern[m0nt inainte ca guverndm6ntul si existe, gi poporul, care nu e decdt suveran ori supus, s6 devind magistrat in anumite imprej urdri'. $i aici se videqte una dintre acele surprinzitoare p ale corpului politic, prin care impacd operafii in contradictorii; cici aceastd operalie se face printr-o 'suveranitdtii in democra{ie, in aga fel incdt, frrd subitd a gi numai printr-o nou[ rela{ie a tuturor fafl schimbare sensibild tofi, cet[fenii, devenili magistrali, trec de la actele generale la particulare, gi de fa lege la exequtarea ei2.
Rousseau, incurcat in rigidiatea propriilor sale defini1ii, se izbegte de dificul0fl nu pot pirea foarte subtile: a numi un guvemnmdnt este deja un act de

Aceasti schimbare de relafie nu este numai o subtilitate tcoreticd frrd exemjrle in practicl: ea are loc in fiecare zi in parlamentul englez, unde camera inferioari, in anumite ocazii, se transformi in mare comitet pentru a discuta mai bine treburile, $i rlcvine astfel o simpld comisie, din curte suveran[ cum era cu un rrroment inainte; astfel incdt ea ipi raporteazd, apoi siegi, in c,alitate rlc camerd a comunelor, cu privire la cele reglementate de ea ca nrare comitet, gi delibereazd,din nou, sub un titlu, asupra a ceea ce l ;i hotirdt sub un alt titlu. Acesta este avantajul propriu guvernlmdntului democratic, de .. putea fi stabilit de fapt printr-un simplu act al voinfei generale. l)Lrpd care, acest guvernimdnt provizoriu rimdne in fiin{i, clacd rrceasta este forma adoptati, sau stabilegte in numele suveranului grrvernimarrtul prev[zut de lege; totul se afld astfel in perfectr. rcgLrld. Nu e cu putinfd de a se institui guvernimdntul in niii un alt lcl legitim gi frri a se renunfa la principiile stabilite mai inainte_
Cap. XVIII. Mijloace de a preintdmpina uzurpdrile guverndmdntului Din ldmuririle date rezult6, confirmdnd capitolul XVI, c6 actul |'r'irr care se instituie guvernimdntul nu este un contract, ci o lege; 'rr cri depozitarii puterii executive nu sunt stdpdnii poporului, ci rlrrjbaqii lui; cd el ii poate numi gi destitui c6nd ii placer, c6 nu e vtr.ba ca ei sd contracteze, ci sd asculte; gi cd, asum6ndur-$i lrrrrcfiunile impuse lor de c[tre stat, ei nu fac altceva dec6t s6-$i rrrrleplineascd datoria de cetdfeni, frr6 a avea in nici un clrip rh cptul sd discute asupra condiliilor. cand se int6mpl6 deci ca un popor s6 instituie un guvernErnSnt fie monarhic, in cadrul unei familii, fie aristocratic, in 'r'cclitar, , rrrlrul unei categorii de cetifeni, aceasta nu constituie un irrrgajament pe care gi l-ar lua: e doar o form6 provizorie pe care o ,1,1 ndrninistraliei, pfu ntul c6nd va gdsi de'cuviinf6 str
;irtirr este la originea sa o democrafie, cel pufin in chip provizoriu. Aceast4 oricare ar fi forma de guvemdmant. propozilia aceasa are consecinfe fi>ante rrrl){)rtante. Din ea se putea deduce drpful la insurec{ie, proclamat prin constitufiadin
l,

intr-un moment cdnd nu existi incd guvemdm6nt! Solulia datA nu e mai pufin subtild dec6t insE i problema- Rousseau pare a fi la o tezi a lui Hobbes (Despre Cetdlea4 cap. VII): ,,Cei care s-au adunat pentru a societate civilI au gi pus bazele unei democrafii". Penhu Rousseau poporul, ca

hotirdge mai intdi lbrma guvemim6ntulul apoi, constituindu-se in

adunofif

guvemdmdnt democratig igi numege magisrqtiii. Beaulavon, disecdndu-l gi mai Rousseau, gdsegte aici o dificultate de nerczolval dat fiind ci poporul, devenit guvemamentall democratic5, nu mai arc drepd sA voiasci a-gi numi un rege. Sc rispunde, aSa cum face Halbwachs, ci suveranul a putut hotlri sd ia o flormf, dctnt doal ca mijloc provizoriu, in vederea shbilirii unei monarhii. Dar toate acestea ntt decdt logornahii. Trebuie re{inul pur gi simplu, ci penhu Rousseau orice

'

I /',1

168

169

"1.

-.1. Rousseau

Contractul socittl

iltltdrascd altt'el.

Este

acie

lriine.idioase

ii,uveln&ntiintul stabilit decAt atunci c6rtd rjevirre incomliatibii crr rrineie pubiic' dar aceasti circumspeclie este o maxinri de paliticii. ,;,r-r uu o regutra de itrrept; iar statul este tot atAt de puqin obligat sl {lise autoritatea civilh gefilol sdi, c6t este gi de ir i6sa arit.oritatea

vdrat cd aceste sqhimbdri slmt intotdeauna $i cd uLr trebuie niciocjatd si te atiugi cle

,iiitara gcrreraiiior sai. Este aclev;irat qi cE ir asenr*nea cnzuri riu se pot niciod;r1a r-rlrselva cLl prea rnultii grij6 toatc fbrmatitnliie cerLlte petrtru a se ,rtea distirrge rili act legal gi lcgitilrr dc tr agitalle sediiioasa, 1i -lin!a unui i*frcg pupurr de sirigiiteie unui partici rdzvldtit. r\zlai ,es in aceasra imprejurar'e nu trebuie dat cazului odiosl dec6t ceea ce nu i se poate refuza in toatd rigoarea dreptului; tot din aceastd obligalie igi trage principele gi marele avantaj de a-qi pdstra puterea in ciuda poporului, Iira sd se poatd spune cd ar li uzurpat-o; cdci, exercitAnd in aparentd numai drepturile sale, ii vine foarte lesne sd le extindd qi, sub pretextul linigtii publice, sd impiedice adundrile destinate sd restabileascd buna ordine. in felLrl acesta, e[ se folosegte de o ticere pe care o impiedicd sd fie rupt5, sau de neregulile pe care tot el le pune la cale, pentru a presupune ca fiind in f-avoarea lui mdrturisirile acelora pe care tearna ii face si tacd qi pentru a-i pedepsi pe cei care iuclrdznesc sd vorbeascd. irt feltrl acesta, decemvirii, care fuseserd mai int6i zrlegi pentrLr uu an, apoi confinnati pentru incd un au, au incercat sd pdstreze pentru totdeauna puterea, nemaiingdduind contifiilor s[ se intruneascd; prin acest mijloc lesnicios, toate guverndmintele din lume, o datd investite cu forfa public6, uzurp6, mai curAnd sau mai tdrziu,
autoritatea suveranS.

infiactor al legilor gi duqman al statului. Deschiderea acestor adun6ri, care nu au alt obiect decat rnenlinerea tratatului social, trebuie s5 se facd intotdeauna prirl doLr6 intrebari, care n-ar putea fi niciodat[ suprimate qi ar urma s6 fie puse la vot in mod seParat. Prima intrebare: ,,DacL suveranul doreqte si pdstreze actuala lbrm6 de guverndmdnt". A doua: ,,Daci poporul doreqte si lase administralia celor care snrrt actualmente insircinali cu ear' Presupun aici ceea ce cred cb am 9i demonstrat, Ei anume ci nu existd in stat nici o lege fundamentald care sd nu poatd fi revocata, inclusiv insuqi pactul social2; cdci dac6 toli cetalenii s-ar aduna pentru ca de comun acord sd rupd acest pact, nimeni nll s-ar mai putea indoi de faptul c6 el a fost rupt in mod foarle legitim. Crotius3 e de pdrere chiar ci fiecare individ poate sd renunte la statul al cdrui mernbru este Ei sa-gi reia libertatea naturali, preaum gi bunurile sale, plecand din !ard-. or, ar fi absurd ca tofi cetdlenii faolaltd sd nu poatd face ceea ce poate face fiecare dintre ei irr
partea.

Adundrile penodice de care am vorbit mai inainte2 sunt de

naturrd sd prevind sau sd amdiir: accasti nenorocire. rcai a!r:-c atLlrrci

cl s6 presupunem cE in acest moment poporul nu mai aclioneaz6 ca suveran, guveinamentala dat fiind ci sunt puqi in cauzi indivizi concreli' ca adunare

'lrebuie

,;,ind ntt air nevoie cle o r:oltvocat"c t',rr',n14, tir,.r i.ll.illci princil:,i:il tiu ar putea sd le irnpiedice 1Er5 ca asiii r,ii:. ,Jccialc in mod l?1is
Vechc: expresie

t 3 " I

ve7i1.7.

Grotius: Despre dreptul de rdzboi Sipacell,5,24. Binetnleles id nu e vorba de pdrdsirea ldrii pentru a te sustrage de Ia datoriile tale Si Fuga nici pentru a te dispensa sd serveSti patria tn momenful tn care ea are nevoie de tine. tn acest caz,'crimina.ld si demnd de pedeapsd. N-ar mai f. o retragere, ci o dezertare. ar

juridic4 descmnind cazul in

f,

ciu'c cxercitarcir dleptu

lui rcvcndloiil

Q.Jota

oale a

Ii

primejdioa-sii (Lleaulavon). Paragralirl acesta atenueazi mult intelesul cclor'

,r'ecedente.

Vezi il1. l.l.

lui Rousseau.) Acest capitol a pdrut a fi deosebit de primejdios la Geneva. Procurorul general il dcnunld in mod special, prinh-un raporl al s[u cf,tre Micul consiliu (19 iunie 1762), Rousseau pdrea intr-aclevlr si reclame adunfi periodice ale consiliului general.

170

t'n

*l
Contractul social

rll

CARTEA
Cap.

IVI

ceea ce ingal5 pe anali-gtii obiqnuili sa despice firul in patru e faptul cd, viz|rnd numai state rdu alcltuite de la obargia lor, sttttt incredinlali cd nu e cu putin!6 sd fie menlinutd acolo o asemenea 16nduiali; ei rad inchipuindu-gi toate prostiile pe care un ingelator abil, un orator insinuant le-ar putea vari in cap poporului din Paris sau din Londra. Ei nu gtiu c6 pe cromwell poporr,rl din Berna l-ar fi pr_rs in butlrci, iar ducelui de Beaufort, genevezii i-ar fi aplicat disciplinar.

I.

Voinla generald este indestructibild2

AtAta tirnp c6t mai mulli oameni aduna{i laolaltd se consideri a un singur corp, ei nu au decdt o singurl voin{6, care tinde la conservarea lor comund qi bunbstarea general[. Atunci toate resofturile statului sunt puternice gi simple, preceptele sale sunt clare gi luminoase; nu existd interese iucurcate, contrazicdtoare; binele corrun se face vidit pretutindeni qi nu se cere decAt bun sin,! pentru a-l sesiza. Pacea, unire&, egalitatea sunt dugmanele subtilitalilor politice. Oanrenii drepli 9i simpli sunt greu de ingelat, tocmai din pricina simplitAtii lor: momelile, diplomalia nu-i impresioneazS,, ei neftind nici mdcar atAt de rafinali ca sd poatd fi traqi pe sfoarS. Cdnd vezi la cel mai fericit popor din lume3 grupuri de ldrani punAnd la cale treburile statului la umbra unui stejar' gi conduc6ndu-se intotdeauna cu inlelepcir"ure, culn sir nLl dispreluieqti rafinamentele altor natiuni, care ajung ilustre gi

fi

Dar cand legdtura sociala incepe s6 se destrame 9i statul s5 sl[beascd, cand lnteresele particulare incep sd se faca simfite 9i societalile rnici s-o influenleze pe cea mare, interesul comun se schimb'd in rdu gi gaseqti opozanfi; nu mai exist[ unanimitate in voturi; voinla generald nu mai este voinla tuturor2; se iscS contraziceri, dezbateri; 9i cea mai bund dintre pdreri nu mai e prirnit6lErd dispute in sfArgit, cAnd statul, ajuns aproape de ruin6, nu mai ddinuiegte decAt intr-o formd iluzorie 9i goald, cdnd legdtura sociald este ruptd in toate inimile, cand cel mai josnic interes iqi arog6 cn neobrazare numele sacru ai binelui public, atunci voinla genlrala amufegte. To!i, cdlduzifi de motive tiinuite, nu-'i mai
Jpr"rn p6rerea ca cet6{eni, ca

gi cum statul n-ar

fi

existat niciodat6;

gi in""p s6 treacd in mod fals sub numele de legi nigte decrete

nedrepte. care nu au alt scop decdt interesul particular' Urmeaza de aici c6 voinla generala ar fi anihilata sau coruptl?

nenorocite cu atdta artd gi mister? Un stat astfel guvernat are nevoie de foarte puline legia; gi pe mdsurd ce devine necesar sd se fach altele noi, aceasti necesitate este vdzutd de toatb lumea. Cel dint6i care le propune nu face decAt

Nu: ea este mereu

s[ spund ceea ce tofi au qi simlit, gi nu e nevoie nici de intrigi, nici

de elocinld pentru a face sd devind lege ceea ce fiecare gi hotdrAse

subordonatd fbcdnd deosebire intre interesul s6u gi interesul comun, vede prea bine c5 deosebirea nu poate fi lbcuta cornplet; insd parlea sa din

9i pur6; dar se afld altor voinfe, care au mai multl trecere3. Fiecare,
constantd, inalterabild

I )

llutucii qi clisciplina erau pedepse locale care se aplicau tulbur[torilor ordinii p-rblice

I 2 I a

Vezi, in Introducere. araliza cirlii IV, pag. 26. Accst capitol lbce legltura cu cartea precedent[. inheg restul cfu1ii IV, cu excepfitr ultimului capitol, va studia mijloacele de a garanta stabilitatea statului iEcAnd sd biruie voin{a generali.
Cantoanele rurale ale Elvefier.

(tleaulavon). l)ucclc de Beaulblt este unul din conducf,toni Frondei' Veri it, l. Voinlo tuturor nrl mai este dec6t suma voinJelor particulare, Nu pare a Ii deosebit de necesar, ala cum f'ace Halbwachs, s[ dim expresiei ,,voin!a tuturof' un scns voinla acel pe car.e il a|e in II, 3: .,Existi deseori o mare deosebire intre voin{a tuturor 9i scnerali". i inlelesul
general al capitolului este ca, atatra vreme cdt statul subzisti, existi o voin!f, pufin gen"r.ala, cru.c ie rnanilbsd in inima fiecSrui cetf,lean. Dar glasul ei poate fi mai al inteltsselor particulare. putemic dccdt ccl

Yezl Guverndmdntul Poloniei, cap. X. (P.W. II, 473) gi fiagmentul despre legi

(lbid,

r. 330-332).

172

173

?f
Contrsctul social

excep(ia acestui bine particular, el vrea binele general spre propriul sdLr folos, cu tot atdta sarguint[ ca gi oricare altul. chiar qi atunci cand igi vincle votul pe bani, nu sti'ge i' el voinla generald, ci doar o i'ldturd.

irrsugeascd numai ?n

folosul sdul.

cu

i'totdeauna mare grijd

plin votul sdu: ,,E de folos pentru stat',, el spune: ,,E de iolos pentru cutare om sau pentru cutare partid ca sd fie adrnisd cutare sau cutare pdrere". Agadar, legea ordinii publice2 in adundri este nu atat de a nrentine acolo voi'la generald, c6t de a face i' aqa fel ca ea sd fie intotdeauna intrebatd gi sd r6spu'd[ intotdeauna. Ag avea aici m'lte reflec{ii de fbcut cu privire la simplul clrept de vot irr orice act de suveranitate, drept pe care nimic nu-l poate rdpi cetdlenilor; precum qi cr.r privire la dreptul de a-gi exprima pdrerea, de a propune, de a discuta, pe care guverndmAntnl are

Gregeala pe care o sivdrqegte este de a rdstElmdci intrebarea gi de a rdspurrde altceva decat i se cere; in aga fel incdt in loc s[ spund

aceastd importantd materie ar cere s6 fie tratatd aici nu pot spune totul3.

s[ nu-l lase dec6t mimbrilor s6i. Dar

in mod deosebit
gi

Cap. II. Despre sufragii

Rosseau a revenit asupra acestei chestiuni in scrisori de pe munte (yil-rx). EI a spus totuqi (II! 9, innot6); ,,Rilscoalele gi rdzboaiell civile ii inliicogeaza muh pc gefi; dar nu ele pricinuiesc adevdratele nenorociri ale popoarelor', ceea ce insearnnd cal t'Szboiul civil este preferabil tilaniei. Existi deci ezitiri in gdndirea lui Rousseau. Aici el nu considerd statul ca fiind viabil decdt claci intereselc particulare nu au cagtig de cauzZr, adicl dacd nu existd lupte de clasi. punct de vedere utopic. E, destul de greu dJimprcat aceastl pdrcre cu admiralia sa penfir-l republica rorna'a. Este nea$teptatd interpretareape car.e o cli

t : ' a

de unanimitate, au at6t voinfa generald este mai domirrantd; pe cand dezbaterile rungi, disensiunile, tumultur, a. r gitjs!_prgqull galqeq !n 19 r9s9 o r part i c u I are g i dec I i nu I statu I u i
apropie
!

trebLrrile publice poate constitui un indiciu destul de sigur al stdrii actuale a moravurilor gi a sdndtri(ii corpului politic. cu c6t domnegte rnai multd inlelegere ?n adun6ri, adicd cu c6t opi'iire se

Din capitolul precedent se vede c6 modul in care sunt tratate

Yez,i 1,7.

Nu e vorba aici de o lege pozitivd-

Acest lenomen este mai pufin vddit atunci."cAnd ?n cotrrponenta l.ri intrd existen{a a doud san mai multe tagrne, cufft eraLt la Romzr ,,atricienii gi plebeii, ale cdror certuri au tulburat adesea comiliile ';iriar" in cele mai Fnrmoase timpuri ale republicii; dar aceastd .:xceplie este mai nrult aparenth decdt realS; cici atunci, printr-un r, iciu inerent corpului politic, avetn, ca sd spunem aga, doud state ntr-unul singur; qi ceea ce nlr este adevdrat despre cele doud ,inpleunA este adevdrat pentru fiecare in parte. intr-adevbr, chiar in linrpurile cele mai fiumoase, plebiscitele poporului, atulrci cAnd nu 'e anresteca senatul, se desltqurau intotdeauna in linigte gi cn o rrare majoritate cle voturi: cetdlenii neavdnd decdt un interes, ,,oporul nu avea decAt o singurd voin{d. La cealaltd extremitate a cercului reint6lnim unanimitatea: rceasta se int6mp16 aturrci cAnd cetdlenii, cdzu\i in sclavie, nn l.nai ru nici libertate nici voin!a; aturrci tearna qi lingugirea schinrbi iu aclama{ii; nu mai existd disculii, ci doar se prosldvegte "oturile .;au se blestemS. Acesta era lelul josnic in care senatul igi da ,larerea in \/renlea impbra{ilor. C6teodati aceasta se I}cea !r,;drrdu-se precaulii ridjcole. Tacit observbr cd pe vrenrea lui Otou r;enatorii, coplegindu-l pe Vitelius cu blesteme, IEceau un zgomot ,rspdirnAnttitor pentiu ca, dacb s-ar fi intAmplat sd ajungd stdpdn, ia nu poat[ gti ce spusese fiecare din oi. Din aceste diverse consideratii, iau nagtere preceptele potrivit ,:dLora trebuie reglementat felul de a numdra voturile gi de a :ornpara pdrerile, clupd cum voin{a este ruai grell sau mai uqor de ' iinosclrt gi dupi cum statul este mai mult sau mai pufin irr declirr. Nu existd decAt o singurii lege care prin natura sa cere ul.l :onsimtlmdnt unanim: aceasta este pactul sociai; cdci asociatia .^ivild este cel rnai voluntar act din lume: fiecare om fiind ndscut liber gi stdpAn pe el insugi, nimeni nu poate sub nici un fel de l.rletext sd-l supuni fhrd ?nvoirea sa. A hotdrt cd fir"rl unui sclav se rrnqte sclav inseamnd a hotbri ci nu se nagte om.2
rstoriei acestei republici: ,,doud state intr'-un stat"l Este o incercare zadarnici de a rnlidia ,:ptcle dupd teolie.

ii ll
I

l;i

li
il

lii
,lll

Istoria, 1,85. Yezil,4. Aceea;i expresie

se regdsoge aproape textual

in l)iscurs asupra inegalitdlii,

ili1

1ri'g. 134.

174

t75

lltil

.J,

-J.Roussgau

Contractul social Aceasta presupune, e adevdrat, cd. toate caracteristicile voinlei generale existd in majoritate; c6nd ele inceteazd de a mai fi acolo, orice hotdrAre s-ar lua, nu mai existd libertate. Ardt6nd mai sus cum se inlocuia voinla generald prin voin{e

Daci deci, in condiliile existen{ei pactului social, se gdsesc Ai ce i se opun, op{lzilia lor nu anuleazd contractul, ci inlpiedicd doar ir-rcluderea lor in pact: sunt niqte strdini printre cetifeni, cand statul este instituit, consim!5m6ntul constd in dorniciliere; a- locui pe Lln teritoriu inseamni a te supune suveranitalii-l. irr afar6 de acest contraot primitiv, votul majoritalii ii obligb intotdeauna pe to{i ceilal{i. Este o urmare a contractului i'sugi. Dar se pune intrehrarea: cum poate un orn sd fie liber gi in acelaqi timp silit sd se conformeze unor voinfe care nu sunt ale lui? Cum pot fi opozanlii liberi qi totodatd supuqi unor legi la care nu
persoane
au consim{it?

Rispund cd ?ntrebarea nu e bine pus[. Cetd]eanul consimte la toate legile, inclusiv la acelea care se voteazd impotriva voinfei lui, gi chiar la acelea care il pedepsesc c6nd cuteazd s6 incalce vreuna din ele. voin{a constantd a tuturor membrilor statului este voin}a generalS; prin ea sunt ei oetdfeni gi iiberi--. C6nd se propune o lege in adunarea poporului, i'trebarea ce se pune nu este chiar dac6 oamenii aprobd sau resping propunerea, ci dac6 ea este confonld sau nLl cr.r voinla generalS, care este voin{a lor; fiecare, atunci c6nd voteazd,, igi spune p6rerea cu privire,la aceasti chestiune; astfel cl

particulare in deliberlrile publice', am indicat indeajuns gi rnijloacele care se pot folosi pentru prevenirea acestui abuz. Despre aceasta voi mai vorbi mai departe2. in ceea ce priveqte numdrul propor{ional al voturilor necesare pentru a se declara aceastd voin![, am ardtat de asemenea principiile pe baza cdrora poate fi determinat. O diferenld de un singur vot desfiinteazd egalitatea. Un singur opozant face sd nu mai fie unanimitate. Dar intre unanimitate gi egalitate existd mai multe irnpdrliri inegale, gi acest numdr poate fi stabilit la oricare dintre ele, potrivit stirii gi nevoilor corpului politic. f)oud reguli generale pot servi la reglementarea acestor raporturi3: una este aceea cd cu cAt hotdrArile sunt mai impoftante qi mai grave, cu atAt pdrerea care invinge trebuie sd fie mai
aproape de unanimitate; a doua reguld: cu cdt chestiunea dezbdtutd comportd mai multd urgenld, cu at6ta trebuie sd se restrdngd

dirr calculul voturilor se deduce declaralia voinfei

Agadar, c6nd invinge

pdrere contrar[ pdrerii

generale. mele, asta nu

dovedegte nimic altceva dec6t cd eu md inqelasem, gi cd ceea ce credeam ci este voinla generald nu era voinla generali. Dac6 pdrerea mea particulard, ar fi invins, ag fi ibcut altceva dec6t ceea ce ag fi voit; gi atunci n-ag fi fost liberr.
Acest lucrtt se tnyelege intokleauna clespre un stct liber,. cd.ci astfelfamilia, bunrrile, lipsa unui addpost, nevoia, violenla pot sd relind pe un locuitor inti-o yard impatrista voinlei lui. Atunci simplul fapt al sederii fui acolo nu mai presupune corcimydmdnr4l la contract sau la violarea contractulu. Q{ota lui Rousseau). I vezi juram6ntul solemn prin care corsicanii igi iau angajamentul de a se uni intr-o nafiune. (Proiect penlru Corsica P.W., n, 350). La Genova, pe porlile inchisorilor si'pe ktnlurile acnagilor poate citit andnhrl I'iberkn. Acest fel de a aplica deviza este frumos si drept. ktr-adevdr, numni rdu/dcdtorii din toate statele tl impiedicd pe cetdyean sd/ie liber. httr-o yard tn care toli rdrt/iridtorii ar la ocnd, lumea s-ar bucura de cea mai deplind libertate. (Nota lui Rousieau). se infelege, intr-o situafie in care voin{a generalr se exprimi inci cu desruld puterc pentru ca majoritatea s-o uffneze. In cazul acest4 individul care a votat conha s-a inpelat gi majoritatea este aceea care ii sa.lveazd liberlate4 care nu poate ddinui clecdt dacd voin{a

difbrenfa prescrisi in impdrlirea pdrerilor. in hotbrdrile care trebuie luate de indat6, excedentul unui singur vot trebuie sd fie de ajuns. Prima dintre aceste reguli pare a fi mai potrivitd la votarea legilor, cea de a doua la treburile curente. in orice caz, din combinarea lor' se stabilesc cele mai bune proportii care pot fi date rnajoritSlii
pentru ca ea sd se pronunle.

-.

Cap.

III.

Despre alegeri

in ceea ce privegte alegerile principelui qi magistralilor, care sunt, aqa cum am mai spusa, acte complexe, doud sunt cdile prin care se pot face, qi anume: alegerea gi tragerea la sorfi. ArnAndoud au fost folosite in diverse republici, qi astdzi incd putem vedea un I ' r 4
gencralf, are ca.gtig de cauzi. Cand existd partide (lI, 3) sau cdnd guvemdmdntul incaici suvcranitatea Cop. III gi IV. Vezi Gwerndmdntttl Poloniei, cap. IX (P.W., LI,4AG470). Yez,ilil, 17.

ft

(IIL lS).

l
I

176

177

J. - J. Rousseau

Contractul social

amestec foarte complicat al amdndurora in alegerea dogelrri Veneliei'. ,,Sufragiul prin tragere la sorli - spune Montesquieu, - este de naturd democratic6"2. Sunt de acotd, dar cutn anume? ,,Sor!ii continud el - sunt un mod de alegere care nu sup6r[ pe nimeni: lasl fiecdrui cetSlean o nadejde rezonabi16 de a-gi servi patria". Acestea nu sunt argumente. Dacd ne gdndim cd alegerea gefilor este o funcliune tr guverndmAntului gi nu a suveranitdfii, se va vedea pentru ce calea tragerii la sorfi este mai in natura democrafiei, unde administra{ia este cu at6t mai bunl cu cdt actele ei sunt mai pu!ine3. in orice detnocralie adevdratd, magistratura nu este un avantaj, ci o sarcind irnpovdrdtoaie, care iru poate fi impusd in rnod just unui particular mai curAnd decdt altuia. Numai legea poate sd impuni aceastd sarcind aceluia asupra clruia vor cddea sor]ii. Cdci atunci, condiliile fiind egale pentru toli, iar alegerea nedepinzArrd de nici o voinlI omeneascd, nu existd vreo aplicalie particr.rlarir care sd altereze universalitatea legii. in aristocralie, principele este ales de principe, guveindmAntul se conservd prin el insugi, gi acolo votul se potrivegtea" Exernplul alegerii dogelui Veneliei, depalte de a anula aceast2l distinclie, o cenfirmd; aceast5 formd amestecatd se potrivegte tttrui guverndm6nt mixt. Cbci este o greqeald sd iei guvernimAntul Veneliei drept o adevdratd aristocrafie. Dacd poporul nu are nici ttlt amestec in guvernimAnt, in Vene{ia nobilimea este ea ins6gi popor, O mullirne de barnabofi5 sdt'aci nu s-au apropiat niciodatd de vreo magistraturd, gi toatd noblelea lor se rezumd la titlul rdsundtor dc
incepdnd din secolul al XIIllea dogele era ales cu o proceduri lbarte complicatrl, alcdtuiti din doud opcrajii deosebite: alegeri qi trageri la sor1i. Montesquieu: Spiritul legilor lI, 2. 'fngerea la sorJi avea in Iealitate o valoatr' rcligioa-str pentru cei vechi gi nu era o institulie specificd democraliilor. Llalbwachs citcazl in acea-stf, plivin{a pe Fustel de Coulanges, Cetatea anticd. O alegele este un act particultu', ;i intr<r democra{ie este mai u$or pentftl popor sil edictczc o lege, in calitate de suveran, decdt sa ia dcciziile particulare itle untti guverndmAnt. Din nou primeidia de a confunda suveranitatea cu guvetnint6ntul. Pentru cf,guverndmdntul, prin alegeri. indepiinege un actguvernamental. ln cadrul nobilimii vene{iene se cleosebeau seniorii ;;i bamabo[ii ktcuitori iri carlienrlui Banab, cartier' sdmc.

,.excelentd" gi la dreptul de a lua parte la Marele consiliu. Acest Mare consiliu, fiind la fel de numeros ca gi consiliul nostru general din Geneva, ilugtrii s6i membri n-au mai multe privilegii dec6t simplii noqtrii cet[feni. Este sigur cd, fhcdnd abstracfie de extrema

r-repotrivire dintre cele doub republici, burghezia Genevei reprezintd exact ceea ce este patriciatul venefian; bigtinaqii qi locuitorii de la noi reprezinti citadinii qi poporul Veneliei; ldranii nogtri reprezinti supugii de uscatr; in sfdrgit, oricum am considera aceaste republic6, abstraclie fbcdnd de mlrimea ei, guvernimdntul Veneliei nu este mai aristocratic decAt al nostru. Toatd deosebirea std in faptul c6, neavdnd un qef pe viafi, noi nu avem nevoie nici
sd-l tragem la sor{i.

Alegerile prin tragere la sorli at avea pu{ine inconveniente intr-o democrafie adeviratd, unde totul fiind egal, atAt prin
moravuri gi talente, c0t gi prin reguli gi avere, alegerea ar ajunge sd fie aproape indiferentd. l)ar am mai spns cd adevdrate democralii
nu exist62.

Cind alegerea qi tragerea la sorfi se afl6 amestecate, cea dintdi trebuie si foloseascd la numirea in locurile pentru care se cer anumite talente personale, ca, de pildi, in funcliunile militare; cealaltd se potrivegte acelora unde este de ajuns bunul sim1, spiritul de dreptate, integritatea, cum ar fi de pildi funcf iunile judecdtoregti, dat fiind cd intr-un stat bine alcdtuit aceste calitAli

Nici tragerea la sorfi qi nici sufragiile n-au rost in guvernimAntul monarhic" Ivlonarhul fiind de drept singur principe gi magistrat unic, alegerea locliitorilor sdi nu-i aparfine decAt lui.
Existau cinci clase la Geneva: clasele de sus erau ceti{enii 9i burghezii, singulii cae aveau drepturi politice; ei alcdtuiau Marele consiliu sau Consiliul general. Numtuul lor' total n-a depd5it niciodati l6(fr. Locuitorii erau cei care cumpdraserd dreptul de a locui in orE. Baqtina5ii erau copiii locuitorilor n6scufi in orag; ei aveau drepturi civile restrnse. in sldrpil supuqii (ftuanii) erau locuitorii teritoriutui, ntrscuti sau nu acolo (Halbwachs).

sunt comune tuturor cetdlenilor3.

'

2 '

a '

Cdnd Rousseau face si rlsune titlul sdu de cetdtean al Genevei, el igi afirnrd la o categorie relativ privilegiattr- E adev6rat cd din punct de vederc politic aceste privilegii erau pur teoretice, dat fiind c6 Micul consiliu acaparase de fapt puterea.
apartenentra

't

vedlr1,4. in virtutile regimului democratic, cel mai favorabil ridicalii

179

Rousseau are incredele morale a cetitenilor.

178

J. - J. Rousseau CAnd abatele de Saint Pierrer propunea sI se inrnulleascd consiliilc regelui Franlei pi ca mernbrii lor sd fie alegi prin scrutin, el nu-gi didea seama cd propunea schimbarea formei de guverndmAnt. Mi-ar mai r6m6ne si vorbesc Ai despre felul de a exprima gi cle a strAnge voturile in adunarea poporului, dar poate c6 istoricul r6ndLrielilor romane in aceastd privinld va ldrnuri lnai corect toate regulile pe care le-ag putea stabili eu. Nu este nedemn pentru un cititor judicios sd vadd pulin in amdnunt cum erau tratate afacerile publice gi particulare ?ntr-un consiliu de doud sute de rnii dc

Conlractul socittl care sunt sprijinite de cele mai puternice trebuie socotite tirept cele maisigure. Iat[ regulile pe care am cdutat sd ie urmlresc atunci cAnd anr cercetat cum iqi exercita puterea supremd cel mai liber Ei cel rnai puternic popor de pe pdm6nt. Dupi ?ntemeierea Romeil republica ce lua nagtere, adicd armata fondatorului, compusd din albani, sabini gi strdini, a fost implrlita in trei ciase2, care, pe telneiul acestei impdrfiri, iuarl numele de triburi. Fiecare dintre aceste triburi a fost sutrimpdrlit in zece curii, gi fiecare curic in decurii, in f,runtea cdrora au fost pugi qefi numili curioni Si decurioni. ln afari de asta, se alese din fiecare trib un corp de o sute de cetdteni sau cavaleri, numit centurie, de unde se vede cd aceste impdrfiri, putin necesare intr-un tArg, nu erau la incepr,rt decAt rnilitare. l)ar se pare cd un jnstinct de grandoare indemna micul orag al Romei sd-gi dea dinainte o organizare potrivit unei capitale a lurnii. Din aceastd primd impirtire s-a ivit curAnd un inconvenient: tribul albanilor- gi cel al sabinilor-- r6m6n6nd mereu acelaqi ?n timp ce acel al strdinilor-** cre$tea necontenit prin veuirea continub a altora, ultimul nu int6rzie sb le intreacd pe celelalte doud. Leacul pe care il gdsi Servius acestei primejdii a fost schimbarea, impdrfirea gi in locul seminliilor, pe care le-a desfiinlat, el statornici o alta, intemeiatd pe pdr{ile oragului ocupate de fiecare trib. in loc de trei triburi a frcnt patru, fiecare ocup6nd c6te una dintre colinele Romei qi purt6ndu-i numele. in felrrl acesta, remediind inegalitatea prezentd,, el o evitE qi pe viitor; gi pentru ca aceastd ?lnpdrfire sd nu fie numai a locurilor. ci gi a oamenilor, interzise locuitorilor unui cartier- sd se mute intr-altul, ceea ce impiedici alnestecarea semingiilor3.
Asupra acestor inceputuri ale istoriei romane, vezj Engels: Originea familiei, tr uraprietalii private Si a statului (Ed. P. N{. R. 1950, pag. 125-136). Ar fi mai exact si se spund cd statul roman s-a alcituit din tmirea mai multor tribuli sau gupe de ginfi (familii). Vezi Engels, lucrarea citatSRamnenses. fNota lui Rousseau.) T'atientes. (Nota lui Rousseau.) '** Lucerer. (Nota lui Rousseau.) Relotma lui Servius rnarcheaZ sllrgitul organizirii genrilice. ciucia ii substiluic o

oarneni.

Cap. lY. Despre comi(iile romanez

N-avem nici un fel de documente sigure din primele timpuri ale Romei; existd chiar destule indicii cd cele mai multe dirrtre lucrurile care se povestesc despre ea nu sunt decAt basme-, gi in general tocmai paftea cea mai instrr"rctivi din analele popoarelor, anume istoria agezdmdntului lor, e aceea care ne lipsegte cel rnai rnrrlt. Experien{a ne aratd in fiecare zi care sunt cauzele cc pricinuiesc revoluliile imperiilor; cr:m insd astdzi nu se mai forrneazd popoare, nu prea avem decAt presupuneri pentru a nc explica in ce fel s-au forniat. Datinile pe car le gdsim stabilite atest[ cel putin cd au o origine. Dintre tradiliile care urcd pAni la aceste origini, acele$

I
L))\

Yezi Polisinodia SiJudecatu asupra polisinodiei (P.W., 1,396-422, in special pag.

Principalele izvoale ale lui Rousscau pentru acest capitol pi urmitoarele trei sunl Sigonius: De ttntiquo .ju'e civium t'omanorum (Dreptul antic al cetalenilor romani) ;i Machiavelli: DLscurs asupra lui Titus lrvizs. $tim cf, el avea aceste cfu{i. Vezi Scrisoarc cihe Dutens, 26 martie 1767 (Drelirs-llrisac). Numelede Rom4 care se zice cd ar venide /a Romulug este de origine greactr Si inseamnd.forlit; numele de Numa e tot Erecesc Si irseamnd lege3. Cum e tle crezut cir primii doi regi ai acestui oras sti/i purtat, de la tnceput, nume atdt de potrivite cu c:eea c'<' auJdctttr? Q\ota lui Rousseau). Idee exactd iegitf, la lumina in veacul al XVIIi-lea. Documentele asupra inceputulilor' istoliei romane au fbst distruse cu prilejul incen<lierii Romei de cdtre gali.in 17371iancczul l-onis de Beaulbtt public[ o discrta{ie despre Incertitttdineo primelor secole ale isiorit:i

2 *

" -^ '

roma.ne

Etimologii astizi respinse. Roma este un nurle etrusc.

180

181

Contractul sociol

El a dublat gi cele trei vechi centurii de cavalerie gi le-a ad[ugat inc| 12, dar tot sub vechile denumiri; mijloc simplu 9i judiJios, prin care a reugit si deosebeascd corpul de cavalerir de
cel al poporului, fdrd a provoca nemullumirea acestuia din urmd' Riestor patru triburi urbane, Servius le addug6 alte 15, numite triburi rustice, pentru c5 erau alcStuite din locuitori de la !ar6,

aplrau

?n timp de rizboi gi-i hrineau in timp de pace. l'liniu' sputte liurpede cd triburile de la lard erau cinstite datoritd oamenilor care

imp[r1ite in tot atAtea cantoane. Mai tdrziu furi create incd o datl pe atdiea, astfel incdt poporul roman se gisi pdn6 la urmd impdrfit in 35 de triburi, num6r la care a rimas pdni la sfArgitul republicii. Din aceasti deosebire a triburilor urbane gi rurale a rezultat o consecinfd demn6 de a fi luat6 in seam6, pentru c6 nu are nicaieri aseminare gi pentru cd Roma ii datoreazd, in acelaqi timp pdstrarea moravurilor qi cregterea imperiului s6u. S-ar putea crede cI triburile urbane au acaparat in curand puterea 9i onorurile 9i c6 n-au intdrziat si injoseascd triburile rustice; dar s-a intdmplat tocmai contrariul. Este cunoscutd preferinla celor dintdi romani pentru viafa de la far6. Aceastd preferinla le venea de la in{eleptul ' ior intemeietor2 care a legat libertatea de indeletnicirile rustice 9i rnilitare, izgonind, pentru a spune astfel, la ora$ artele 9i meqtequgurile, intri ga, avutii le gi sclavajul. in felul acesta, cum tot ce avea Roma mai ilustru tr[ia la tari 9i cultiva perirdntul, se ndscu obiceiul de a nu se cluta decdt acolo sprijin pentru republica. Statul acesta, fiind statul celor mai demni patricieni, a fost respectat de toatd lumea; viala simplS 9i laborioasa a celor de la far6 a fost preferatd vielii trdndave qi uguratice a tdrgovefilor3 din Rolna; astfel, un om care la orag n-ar fi fost decat un bidt proletar, ca plugar lalard devenea un cetS{ean respectat. Nu degeaba, spune Varrona, marii noqtri strdbuni au pepiniera acelor oameni viguroqi 9i viteji care-i stabilit la
lard.
organizare ,jntenieiatd pe impdrJirea teritoriah 9i deosebirea de avere". @ngels, lucrateit .itita lo pug. 135 ), Dar aceasta nu este o reforml egalitara- Ea consfinte$e predominarca celor bogati in viata Politicd. Acest cotp era compus din ceti{enii cei mai bogati.

le alcdtuiau, in timp ce tr6ndavii, pe care voiau sd-i irtioseasc5, erau mutafi, in semn de ocar[, in triburile de la orag. SabinLrl Appius Claudius, stabilindu-se la Roma, a fost coplegit cu onoruri gi inscris intr-un trib rustic, care mai t6rziu lud numele lui de familie. in sfArgit, cei eliberali dirr sclavie intrau tofi ?n triburile urbane, niciodatd in cele rurale; gi in tot timpul cAt a durat republica nu girsim nici mlcar un singur exemplu c0nd vreunul dintre acegti liberfi, devenit cetdgean, sd fi ajuns la vreo
magistraturd.

Aceastd reguld era- excelent62; dar a fost impinsd at6t de departe incAt pAn6 la urmd provoci o schirnbare gi, fbr[ indoialb, run abuz in organizalea politic6. ln priniul rAnd cenzorii, dupd ce igi luaserb multd vreme rJreptul de a-i transfera arbitrar pe cetdleni dintr-un trib in altul,
ingidr-rird celor mai mulfi sI se inscrie in tribul care le pl6cea, ingdduinld care, designl', nu era bund la nimic Ai rdpea unul din rnarile resorturi ale cenzurii. Mai mult incd, cei mari gi puternici se inscriau tofi in triburile de la !ard, iar cnm liber{ii ajungi cetdfeni rdmAneau impreunir cr-r popLllafia in cele de la ora;;, triburile incetari in general de a rnai avea un loc al lor gi un teritoriu gi se aflau toate arnestecate, iirc6t rtr"r se rnai puteau deosebi membrii
fiecdrr"ria decAt

dup[ registre; in f,elul acesta, sensul cuviintului rlli tlecri de la real3 la personai, sau mai bine zis, ajunsc irproape o liimeri. S-a nrai intf;mplat ci triburile de la orag. fiind mai la

lr

! I

I 2 3 a

Romulus.

Rousseaufolosegechiarcuv?nwl burghezi. Vanon: De re rustica (Despre agicultur[); citat de Sigonius: De legibus romanis

(Despre legile romane).

'J. Citai d.1 Sigonius: l)e uniiy.r.r.jt:t'e... L ,Jiviziunc in 31 de tliburi rustice Si 4 tribud urbme, in carc sc all;t irr lerlitate aceast,S adurtalir sdt'icitnea- a iirgdduit. atuirci c6nti clrrtitiiic trilr'.ri,; ,ru aiur::; a il lili-iii;;r ..{! i:c:r :i,; uiror"tantii, r iipilca cheptului celor sftaci, tlat ilind cir fi:uruc i.rtb al'ea tlrcg,i iJ dn riutgl:r' \ ()l 'r llc-am putca mila ci rtousseiu.r iAuda u alcirtrrire care dadea celol boga{i toatc ilrepturil:r. 1)ar ceea cc admila Rrrusscarr in institu[iiic, iornzuie em mai ales slabilitatsa repultlicii. Fc clc rlta prilte, poporul ideai cste alcituil pcmru cl, din !i'r:rni nrici proplietari. Illebea lonani" tliiind in ilAndlvie" igi vindc voturiie. l)e aici di-spretrrl lur l{ousscau. ve:ri mai dcparir: cxplesia lui: ..ach.rnatura". .,l{eal": c-are sc leleli lir lirrnnr"ile matclialc"
l

'

182

8-l

'l

J. - J. Rousseau

Contractul social

a fi cele mai puternice in comilii gi vdndurd statul celor ce giseau de cuviin![ sd cumpere voturile adundturii care le compuneau. in ceea ce priveqte curiile, intemeietorull stabilind c6te 10 irr fiecare trib, intreg poporLrl rornan, pc atunci cuprins intre zidurilc oragului, se gdsi alcituit din 30 de curii, fiecare avAndu-Ei templele, zeii, slujbaqii, preolii qi sdrbdtorile sale, numitc compitalia, asemd.ndtoare cLt paganalia, pe care le avurl mai t6rzirr gi triburile rustice. La noua irnpdrlire ibcutd de Servius, numdrul acesta de 30 de curii neputAnd fi impdrfit egal intre cele 4 triburi, el nu voi sd se atingi de ele; gi curiile, ajunse astfel independente de tribr"rri. alcdtr-rird o altd diviziune a locuitorilor Romei; dar nu s-a pomenit de curii nici in triburile rustice, nici in poporul care le alcdtuia, pentru c6, aceste triburi devenind o institulie pur civild gi introducdndu-se alt6, r6nduial6 pentru inrolarea trupelor, diviziunile militare ale lui Romulus deveniri inutile. Astfel incdt, chiar dacd fiecare cetdfean era inscris intr-un trib, suntem departe de a putea spune cd fiecare ftcea parte dintr-o curie. Servius mai fdcu gi o a treia imp[rfire, care n-avea nici o legdturd cu cele doud dinainte, dar care prin urmdrile sale a devenit cea mai importantd din toate. El impdrfi intreg poporul roman in 6 clase, pe care nu le deosebi nici prin relalii, nici prin oameni, ci prin bunuri; astfel incdt primele clase erau alcdtuite din bogafi, cele din urmd din siraci gi cele de mijloc din acei care aveau o avere mijlocie. Aceste 6 clase erau sub?mpdrlite ?n alte 193 de corpuri, numite centurii; aceste corpuri erau astfel distribuite incAt prima clasd cuprindea ea singurd mai mult din jumdtatea lor, pe cdrrd ultima clasd nu alcdtr-ria dec6t o singurd centurie. Aceasta ?nsemna cd clasa cu cel mai mic nutndr de oameni avea cele mai multe centurii gi cd ultima clasd, in totalitatea ei, nu era socotitir decAt ca o subdiviziune, cu toate cd ea singurd cuprindea mai muh de jurndtate din locuitorii Romei. Pentru ca poporul s6-gi dea mai pu{in seama de consecintele acestei impdrfiri, Servius ii dddLr aparenta unei organizdri militare:
indemAnS, se aflard adesea

el introduse in a doua clasi doud centurii de armurieri gi in cea de a patra doud centurii de constructori de unelte de rizboi; in fiecare clas6, cu excep{ia celei din urmd, deosebi pe tineri de b5trAni, adicb pe cei care erau datori sd poafte armele de cei care erau scutili prin lege, datoritd vdrstei; deosebire care, mai mult dec6t cea izvordtd din averi, didea naqtere la obligafia de a se face adesea censul, sau numdr[toarea; in sfArgit, Servius hot6ri ca adunarea sd se lin6 pe C6mpul lui Marte gi ca toli cei care aveau vArsta de a servi in armati sd vind acolo cu armele lor. Motivul pentru care nu frcu qi in ultima clasd impdrlirea pe tineri gi bAtrani era cd gloatei care o compunea nu i se acorda cinstea de a purta armele in slujba patriei; trebuia sd ai un cdmin pentru a avea dreptul s6-l aperi; iar in nenumiratele trupe de golani de care sunt pline astdzi armatele regilor poate ci nu se afld nici unul care n-ar fi fost izgonit cu dispre! dintr-o cohorti romand pe vremea cdnd soldalii erau apdrdtorii lrbert6lii1. Totugi, in ultima clasd se mai ldcu gi deosebireaintre proletari gi cei care erau numi{i capite censi2. Cei dint6i, care nu erau cu totul ltrd stare, dddeau cel pulin statului cetSleni gi uneori chiar soldali in caz de nevoie urgenti. Cei care nu posedau nimic qi care nu puteau fi numdrali decAt pe capete erau socotili ca absolut nuli, gi Marius a fost primul care a gdsit cu cale sb-i inroleze. Fdri a md pronunla dacd acest al treilea fel de numirdtoare era bun sau rdu in sine, cred c5 pot afinna ci el a devenit practicabil numai datoritd moravurilor simple ale celor dintdi romani, dezinteresirii lor, preferinlei lor pentru agriculturd, disprefului lor pentru negof qi pentru setea de c6gtig. Unde este poporul modern la care ldcomia nes6lioas[, spiritul nelinigtit, intriga, schimb5rile necontenite, permanentele prefaceri ale averilor ar mai putea ingidui sd existe mdcar 20 de ani o astfel de rdnduiali frr[ a se rSsturna intreg statul? Trebuie chiar sd remarcdm ci la Roma moravurile qi cenzura, mai puternice decAt aceasti alcdtuire, i-au corectat defectele, astfel incdt cutare bogat s-a vdzut trecut in clasa

I
gin!i.

Potrivit tadi{iei, Romr.rlus impuise fiecale din cele trei h'iburi

in

10

culii a cdte l0

' t

Aici

golani pe cei

apare ideologia rnic-burghezi a ce n-aveau nici o proprietate.

lui Rousseau, cwe

ii

Iaxeazl cu dispref drept

Cei carc nu puteaufi rccenzati decdtpe cap de om.

184

r85

J. - J. I{ousseau

Contractul sacial

celor sdraci pentru vina de a-gi fi etalat prea mult bogSlia'. Din toate cele spuse, se poate lesne inlelege de ce nu sc pon-lenegte aproape niciodath decit de 5 clase, degi in realitate erau 6; cea de a 6-a nu dddea nici soldati in annatd, nici votanfi pc

fini comi{ii in zileli:

de sdrbltoare sau de tdrg, cdnd oamenii de la

Cdmpul Lui Marte' gi, neavdnd nici o funcliune in republici, era rareori socotitl ca reprezentdnd ceva. Asestea a.u fost difbritele impir{iri ale poporLrlui roman3. Sil vedem acum ce efecte avearr asupra adundrilor. Aceste adundri legitirn convocate se uLrmeu comilii; ':le se fineau de obicei in piafa Romeia sau pe Cdrnpul h-ri Marte, qi erau de trei feluri: comilii pc curii, comi{ii pe centrrrii gi coirrilii pe tribLiri, dupd cele trei fbrnrc potrivit c6rora erau rdnduite. Comiliile pe curii erau instituite clc Romulus; comiliile pe centurii apartineau organizdrii introduse de Servius, iar cele pe triburi organizdrii introduse de tribunii poporului. Nici o lege nu era sanclionatd gi nici un magistrat nu eril ales dec6t in comilii; gi cum nu exista nici un cetdlean care sd nu fie inscris intr-o curie, intr-o centurie sau intr-un trib, urmeazd oil nici un cetdlean. nll era exclus de la dreptul de vot, astfel cil poporul rornan era intr-adevir :iuverarr de drept gi de fapt. Pentru ca comifiile sd fie legitim adunate qi pentru ca ceea c0 Irotdrau ele sd aib[ putere de lege, trebuiau indeplinite trei condi{ii: prima, ca rnagistratul sau corpul care le convoca sd fie investil pentru aceasta cu autoritatea necesa.rS; a doua, ca adunarea sd se !ind intr-una din zilele ingdduite prin lege; a treia, ca augurii sd lic favorabili5. Rafiunea celei dintdi reguli nu are nevoie de explicafie, cea dc a dqUq_este o chestiune nduial?i: astfel, nu era ingdduit sd sc

lard venifi cu treburi la Roma n-ar fi avut putinfa sd-qi petreacd ziua intreagd in piala publici. Prin cea de a treia reguli senatul linea in frdu un popor m$ndru gi vioi qi potolea, cAnd era cazul, infldcdrarea tribunilor rdzvrititori; dar acegtia gdsirl destule
mijloace pentru a scipa de opreliqte. Legile qi alegerea qefllor nu erau singurele chestiuni supuse hotirArii comifiilor: poporul roman preludnd cele mai importante funcfiuni ale guverndmdutuluir, putem spune ci soarta Europei era hotdrdtd in aceste aduniri. Aceasti multiplicitate de scopuri dddea nagtere diverselor forme pe care le luau aceste adundri, potrivit materiei in care trebuiau sd se pronunfe. Pentru a judeca aceste diverse forme, este de ajuns sd le

comparim. Romulus, instituind curiile, avea in vedere sd stdpAneascd senatul prin popor gi poporul prin senat, pdstrdndu-gi
dominafia asupra tuturor. El a dat deci poporului, in forma aceasta,

toati autoritatea numdrului, pentru a o cumpdni pe cea a puterii 9i bogdliilor, l6sat[ patricienilor2. Dar, potrivit spiritului monarhiei,' el l[si totugi mai multe avantaje patricienilor, prin influenfa clienlilor lor asupra majorit6fii sufragiilor. Aceastd admirabilI institulie a patronilor qi clienlilor a fost o adev[ratd capodopere de politici gi omenie, frri care patriciatul, atAt de potrivnic spiritului republicii, n-ar fi putut ddinui3. Numai Roma a avut cinstea sd dea lumii acest frumos exemplu, din care n-ari rezultat niciodatd
abuzuri gi care, cu toate acestea, n-a fost niciodatd imitat. Aceeagi formd a curiilor ddinuind sub regi pdnl la Servius, iar domnia ultimului Tarquiniu nefiind socotiti legitimd, legile regale au fost denumite, in general, cu numele de leges curiatae, in timpul republicii, curiile, limitate tot la cele 4 triburi urbane gi nemaifiind alcltuite dec6t din poporul Romei, nu mai puteau conveni nici senatului, care se afla in fruntea patricienilor, nici tribunilor, care, degi plebei, erau in fruntea cetlfonilor avufi.

Astlbl, sirrplicitatea moravurilor vechilor romani a remediat viciul unei alcituili oruc

' Zic pe Ctimpul lui lv{arte, pentru cd aici se adunau comitiile pe centurii; irt celelalte doud.forme, poporul sa nduna tn forrtm sau in. ollir partt:: in ac'eslr conLri, ct:i (are erau capitc censi al)ei?Li tct aldtu iriflu::rt{i) li autoriliile ('d ,\l primii cetdleni?. (Ncrta ir:i Roussearl).
Inexact. Corniliile curiate erau inchise pcnlirl plebe. crr,..itiil: h'ibute. care au ajuns gr incetul de a 1i cele mai importante. acordau celor sdraci o int'lucnti in 1-rrc'-.ortie de 4/j5 Rcr.rsseau l'oaleazi lupta de r:lasF.in organizarea politicb a republicii romane. Aici sc tolmind plima parte a acestui capitol.

clAdea puterca celor bogali.

I 2 3

Guvemimdntul apartinuse la inceput unui consiliu al gefilor de familii patriciene:

t a 5

Forum-ul, Inexact, in ceea cc privegte crrmi{iile tribute. 186

senatul, rcgii nefiind dec6t pfi militari sau religioqi. (Vezi EngelX lucrareacitati") Romulus este un rcge legendar; comi{iile curiate erau adundri patriciene. Clientela nu poate s[ fi fost instituit6 de cibe un singur om. Ea a apirut in momentul descompunerii gintilor. Roussezu idealizeazi mult efectele existenlei ei.

187

Contrsctul social

curiile furd deci discreditate; gi deciderea lor a fost at6t de mare ?'cat cei 30 de lictori ai curiilor, adun6ndu-se, fbceau ceea ce ar fi trebuit sd faci comiliile pe curii. Impdrlirea pe centurii era at6t de favorabild aristocrafiei, incat e de neinfeles la prima vedere cum se face c[ genatul nu invingea intotdeauna in comiliile care puftau acest nurfle gi in care erau aleqi consulii, cenzorii qi ceilalli magistrali curuli. intr-adev6r, cum din cele 193 de centurii care alcdtuiau cele 6 clase ale intregului popor rolnan, 98 alcdtuiau cea dintdi clasd gi voturile ," nu*eru, numai pe centurii, aceastd clasd dispunea singurd de mai multe voturi decat toate celelalte. c6nd toate certuriile sale cideau de acord, nici mdcar nu se mai continua numdrarea sufragiilor; ceea ce hotdraseri cei mai pufini trecea drept o hotdrAre a murlimii; 9i se poate spune cd in comiliile pe centurii treburile se ordnduiau mai mult dupd majoritatea banilor dec6t dupa cea a voturilor. Dar aceastd extremd autoritate era temperati prin dou[ mijloace: in primul rdnd, tribunii in mod obignuii gi intotdeauna u' mare numir de plebei, fdcAnd parte din clasa celor boga{i, cumpdneau creditul patricienilor in aceastd primd clasdr. Al doilea mijloc consta in aceea cr, in loc de a se face votarea dr"rpi ordinea centuriilor, ceea ce ar fi insemnat si se inceapi intotdeauna cu cea dint6i, se trdgea rb sorli una din ere-, gi aceasta proceda singurd la alegere2; dupi care toate centuriite, chemate i' zilele.urmdtoare potrivit rangului lor, repetau aceeaqi alegere gi de obicei . confirmau. Se lua astfer rangLrrui autoritatea exlnprului, pentru a o da sortilor, potrivit principiului democrafiei Din acest obicei mai rezulta incd un avantaj: acela cd cetifenii de la lard aveau rd,gazul necesar ca intre cele doud alegeri i se infonneze asupra rneritelor candidaturui numit provizoiiu, astfer i'c6t sd nu-qi dea votul dec6t in cunogtinfd de cauzd. Dar sub rygfft|g_T{t$"til_::a reu$it sI se inldture aceasti practicd,
Rousseau studiaza istoria romani mai mult ca jurist decdt ca istoric. I-a sfhrgitul republicii,_deosebi'ea intre patricieni pi plebei nu nni avea importanfa practica_ Se fomase o nouf, nobilime. cuprinz6nd at6t plebei bogati, cdt Ei palricieni. Aceastd cenlurie astfel trasd ra soryi se rutmea praerogativl din pricind cd era cea dintdi cdreia i se cerea votul; de aici a venit ctutintul prerogafrvri. Si Q.{ota lui Rousseau). Retbrma realizatade caius Grachus. ipr. o.or.fi.. de ceea ce a indicat Rousseau, cenisria praerogativa frceaintotdeauna parte din clasa I.

astfel cd cele doud alegeri se frceau in aceeagi zi. Comiliile pe triburi erau de fapt consiliul poporului roman. Ele erau convocate numai de tribuni; acolo erau alegi tribunii gi tot acolo se {dceau plebiscitele. Nu numai cI senatul nu avea acolo nici o trecere, dar nu avea nici mdcar dreptul sd asiste; silili sd asculte de legi pe care nu le putuseri vota, senatorii erau in aceastd

privinlI rnai pulin liberi dec6t cei din urmi cetdterii. Aceasti

'

. 2

fi fost suficientd pentru a iuvalida decretele unui corp in care nu toli mernbrii erau admiqi. Dacd tofi patricienii ar fi luat parte la aceste comilii potrivit dreptului pe care il aveau ca cetSleni, adici considerali ca simpli parliculari, ei nu prea ar fi putut sd influenleze asupra unei forme de alegeri in care voturile se numdrau pe cap de orn gi in care cel din urmd proletar avea tot at6ta putere ca qi principele senatuluir. Se vede deci cI in afari de ordinea care rezulta din aceste f'elurite irnpdrliri pentru strdngerea voturilor unui popor atdt de nrare, aceste irnpdrliri nu se reduceau la niqte simple forme, indiferente prin ele insele; ci cp fiecare din ele avea consecinfe relative la rnotivele care o {dceau sd fie preferat5. Fdrd sd intrdm in aceastd privin{d in detalii mai ample, rezultd din ldrnLrririle date pAnd acum cd comi{iile pe triburi erau mai favorabile guverndmdntului popular, iar comifiile pe centurii, aristocraliei. In ceea ce privegte comiliile pe curii, in care majoritatea era formati doar din populalia de jos a Romei, dat fiind ci nu erau bune decAt s[ favorizeze tirania gi relele inten{ii, ele au trebLrit s6-gi piardd creditul, rdzvrdtitorii abfindrrdu-se ei ingigi sd se foloseascd de un mijloc care dddea prea mult pe fald intenliile lor. Este sigur cb toati mdrefia poporului roman se gdsea numai in comiliile pe centurii, ele singure fiind complete, dat fiind cd in comiliile pe curii lipseau triburile rustice, iar in comiliile pe lriburi lipseau senatul gi patricienii. CAt priveqte rnodul de a se numira voturile, el era la cei dintAi romani tot at6t de simplu ca gi moravurile lor, degi era mai pLrfin simplu decAt in Sparta. Fiecare iqi dddea votul cu glas tare, un
nedreptate era foafte rdu inleleasd gr ar
Comiliilc tlibute n-au fost la inceput decdt adundri ale plebei, ale cirol decizii nr"r angajau decdt plebea. Atunci cdnd, incep6nd cu veacul al III-lea l.e.n., aceste deciz-ii angaieazi poporul intg, patricienii au venit si voteze.

'

188

r89

1rl

J. - J. Rousseau

Contractul social

grefier inscriind sufragiile pe mbsuri ce se pronunfau; majoritatca voturilor in fiecare trib hotdra sufragiul tribului; majoritaten voturilor intre triburi hotdra sufragiul poporului; qi la fel era cu curiile gi centuriile. Aceastd practici era bund atdta vreme cdt intro cetdleni domnea cinstea gi fiecdruia ii era rugine s6-gi dea in publir: votul pentru o pdrere nedreapti sau pentru un om nedemn; dar cAnd pbporul ajunse sd fie corupt qi cdnd voturile incepurd si so curnpere, s-a convenit ca votul sd fie secret, pentru ca neincrederea s6-i ingrideascd pe curnpir6tori gi pentru a se da pungagilor posibilitatea de a nu fi treddtori'. $tiu cI Cicero nu incuviinteazl aceastd schimbare, cdreia ii atribuie, in parte, ruina republicii. Dar, deqi simt c6t[ greutatc trebuie atribuiti autoritdlii lui Cicero, nu pot sd fiu de pdrerea lui: eu gdsesc, dimpotrivd, cii pieirea statului a fost grdbitb tocmai dc faptul cd n-au fost fEcute destule asemenea schirnbdri. Dupi cunr regimul omului sdnitos nu se potriveqte celor bolnavi, nu se cadc sd vrem si guvenrdm un popor corupt cu aceleagi legi care so potrivesc unui popor bun. Nimic nu demonstreazbmai bine aceastd maximd decdt durata republicii din Venefia, al cdrei simulacru mai existd inc6, numai pentru cd legile sale nu se potrivesc decdt unor oamenirdi. S-au distribuit cetdlenilor tablbte cu ajutorul cirora fiecaro vota frrI sd se poatd afla de ce pdrere a fost fiecare; s-au stabilit dc asemenea qi alte formalit5li noi pentru strdngerea acestor tablete, numdrarea voturilor, compararea rezultatelor etc., ceea ce n-a fhcut insd ca cinstea slujbagilor inslrcinali cu aceste f'unctiuni. s[ nu fie deseori pusi la indoial[. in sf6rgit, pentiu a se impiedica intrigile gi traficul de voturi au fost date felurite edicte, al cdror num[r mare le aratd inutilitatea. in timpurile din urm[, a fost deseori nevoie sd se recurgd la :lp:9gtf!_g1$9td,ryry_qg1r" a se suplini insuficienfa legilor:

uneori se invocau minuni; clar rnijlocul acesta, care putea s6 aiba efect asupra poporului, nu-i impresiona pe cei care il guvernau; alteori se colwoca brusc o adtlnare, astfel incdt candidalii nu mai aveau timp s5,-qi pun[ la cale intrigitre; alteori se ocupa o intreagd dir.u.rrri nesf,6rqite, atunci cAnd se vedea c6 poporul gedin!6 "r"i cigtigat in favoarea unor hotdrAri greqite' Dar, p.An[ la este aproape urmd, u*bi1iu tadatni"eu totul; este de necrezut cum in rnijlocul

sd rezolve afaceri particulare 9i publice, aproape cu "tuiece pricini, iot atAta uqurinld cum ar fi fbcut-o insuqi senatul'

at6tor atruzuri acest popor imens, datoritd vechilor sale regularnetrte, nu inceta sd aleagd magistra{i, sh aprobe legi' sd

CaP. V. DesPre tribunat

Cdnd nr"r poate fi stabilitd o propor{ie exactd intre pdrfile alcStuitoare ale statului, sau eand cauze de neinlaturat schirnb[ neincetat raporlurile dintre ele, se instituie o magistraturS speciala, parte la locul ca"re nu face corp cu celelalte; aceasta repune fiecare qi ei gi stabilegte o legdtur6 sau un termen mediu, fie intre principe p"pur, fie intre principe qi suveran, fie simultan in ambele direclii
dacd este trtecesart. Acest corp, pe care

lovitud nobilimii, care cumpira vohu'ile. Nu

Inhoducerea votului seclet dateazA din veacul al lllea inaintea erei noastre. Ea dddu o e deci de mirare c[ Cicero (Despre legi, lll, 15-17) i se arati ostil" A se vedea ce spune qi Montesquieu despre votul secret (Spiritul

tribunii popoiuluit; alteori ca sd suslinf, gurrerndmdntul impotriva poporLrlui, cum face astdzi|a Venelia Consiliul celor zece; iar cAteodota pent.u a pastra echilibrul qi de-o parte 9i de cealaltS, cum ltceau eforii Tn SParta' Tribunatul nu este o parte alcatuitoare a cet6{ii 9i nu trebuie s6 <le{ind nici o parte din puterea legiuitoare sau din cea executivd, clar tocmai din aceastS pricina este at6t de puternic, cici neputand sd faci nimic, poate impiedica orice' El este rnai sfAnt 9i mai

il voi numi tribunat, este pdstrltorul legilor qi al puterii llgiuitoare. El serve$te uneori ca sd protejeze s.,uerunul irnpotriva gur''erndmdntului, aqa cum fdceau la Roma

Ieglol 2). . Ctstodes, distribtttores, ragatores sufragioram2.(Notalui Rousseau) 2 Cel care pdstrcaz4 carc dishibuie qi care adund sufragiile. (in edifia din 1782, cuvdntul
diribitores [scrutatori]
a fbst pus

.rylp"gg-"g!rf{"t "Ll"gil9ldec6t i
,
Teoria tribunahrlui amai fost frcutd 9i in

principele care le executd

Ii

in locul cuvdntului distributores).

victorie a plebei asupta ceea ce diferd patricienilor.. Tribunii sunt, deci, la origine, un organ de aplrare a unei clase, rnult de corrccyei; lui ftousseau.
Crcarea instituliei tribunilor poporului a constituit 191

lil,

7, sfit5it'

190

J. - J. Rousseau dec6t suveranul care le face. E ceea ce s-a vdzut foarte limpede la

Contractul socisl

Roma, c6nd mdndrii patricieni, care intotdeauna au dispreluit intreg poporul, au fost silili s[ se plece in fala unui simplu slujitor al poporului, care n-avea nici auspiciil, nici puterejudecbtoreascd. Tribunatul, moderat cu inlelepciune, este cel mai trainic sprijin al unei bune alcdtuiri; dar cAnd are oricAt de pulind forld de prisos ristoarnd totul; in ceea ce privegte sldbiciunea, ea nu este in firea lui; gi cu condilia sd fie ceva, el nu este niciodati mai pufin decdt
trebuie. El degenereazdin tiranie c6nd uzurpd puterea executivd, rolul s6u fiind doar acela de a o modera, sau c6nd vrea si dea legi, pe care nu trebuie decdt sd le apere. Uriaga putere a eforilor, care nu a fost periculoasi atAta vreme cdt Sparta gi-a pistrat moravurile, i-a accelerat corup{ia o datl inceputd. SAngele lui Agis2, rdpus de aceqti tirani, a fost rdzbunat de urmagii lui; crima qi pedepsirea eforilor gribir6 deopotrivi pieirea republicii; qi, dupd Cleomen, Sparta n-a mai insemnat nimic. Roma a pierit pe aceeagi cale; iar puterea excesivl a tribunilor, uzurpatd prin decret, a slujit pdn[ la rurmd, pe temeiul unor legi menite si apere libertatea, drept pavdzd irnpdralilor care au nimicit-o3. CAt despre Consiliul celor zece din Venetia, este un tribunal sAngeros, care ingrozegte deopotrivl patricienii gi poporul gi care, departe de a aplra cu demnitate legile, nu mai serveqte, dupd decdderea lor, decdt pentru a da pe intuneric lovituri pe care nimeni nu indrdznegte s5 le observe. Tribunatul slSbegte, ca gi guvenrdmAntul, prin inrnullirea membrilor lui. C6nd tribunii poporului rolnan, la inceput in nurndr de doi, apoi de cinci, au voit si-qi dubleze numirul, senatul le-a dat voie, fiind sigur cd-i va stdp6ni pe unii prin ceilalli; ceea ce n-a
it'rtdrziat sd se intdmple. Cel rnai bun mijloc de a preintdmpina uzurpdrile unui corp atAt

de a stabili intervale de timp in cursul c6rora ar rdmdne dizolvat. Aceste intervale, care nu trebuie sd fie atAt de mari inc6t si dea timp abuzurilor sd se intdreascd, pot fi hotdrdte prin lege, in aqa fel incAt si fie uqor, la nevoie, sd fie scuftate de citre comisii
extraordinare.

Acest mijloc imi pare a nu avea inconveniente, deoarece, cum am spus, tribunatr"rl nefdc6nd parte din alcdtuirea statului, poate fi suprimat liri ca acesta sI sufere; gi imi pare a fi eficace, pentru cd un magistrat nou insdrcinat nu are ca punct de plecare puterea pe care o avea predecesorul sdu, ci doar puterea pe care i-o dd legeal.

Cap. VI. Despre dictaturd2 Inflexibilitatea legilor, care le impiedicd si se mlSdieze dupd evenimente, poate, in anumite cazuri, sd le faci vdtdmdtoare qi, in

timp de crizd, sd pricinuiascd pieirea statului. Ordinea Ei

irrcetineala normelor cer un anumit rdgaz de timp, pe care uneori

imprejuririle nu-l ingdduie. Se pot

ivi mii de cazuri la care

de temut, mijloc la care nu s-a g6ndit pAnS acum nici un guverndmdnt, ar ft acela de a nu se face permanent acest corp, ci
Magistrat plebeian, tribunul nu avea puteri religioase. laci auspicii (preziceli dupi zborul pasarilo$.

legiuitorul nu s-a g6ndit, gi e o prevedere foafte necesard sa-li dai seama cd nu poli prevedea totul. Nu trebuie, agadar, sd voiegti a inrdutdli instituliile politice p6nd intr-atita inc6t sd te lipseqti de puterea de a le suspenda efectul. Chiar 9i Sparta gi-a lSsat legile sd doarmd.3 Dar numai cele mai mari primejdii pot sd stea in cumpdni cu primejdia de a tulbura ordinea public6; qi niciodatd nu trebuie sd pr"ri stavild puterii sacre a legilor, declit dacd este vorba de salvarea patriei. In asemenea cazuri, rare gi vddite, se iau misuri pentrlr siguranla publicd printr-un act particularo care las6 grija aceasta in sarcina celui mai vrednjc. Aceasta se poate face in doud chipuri, dupl natura prirnejdiei. Dacd pentru a o remedia este de ajuns sd se sporeascd

in

special nu avea dreptul sil

YeziPhiarh, Vielile tui Agis qi Cleomen. Evenimente de la sftrqitul veacului al III-lca inaintea erci noastre.

' 2 3 *

3+-35).

Ideea lirsese deja exprimata de Machiavelli (Discurs asupra lui Titus Livitn, l. Rousseau o rcia in Gwernimdntul Poloniei,Vfl (P.W., 11.44fu4D. Acest capitol se inspirt mult din Machiavelli (Lucrarea citat4 I, 35). Astfbl, guvemul revolulionar va suspenda aplicarea constitufiei din 1793. Adica printr-un act care nu este o lege. Adunarca care hotir.h5te s6 numeascd r-rn

Putereat'ibunilor este unul din elementele puterii impdrafilor.

dictator indeplinegte un act de guvemdmdnt.

192

193

J. - J. Rousseau

Contractul social

activitatea guvern[mflntuiui, acesta este coltcentrat in unul sau cloi dintre membrii sii: astfel nu este modificatd autoritatea legilor, ci numai forma administririi lor. Dacd primejdia este de aqa nalurit incat aparatul legiior impiedicd luarea mdsurilor de apdrare, attllrci este numit un gef suprem, care reduce la tdcet'e toate legile q;i suspendi pentru un moment autoritatea suverana. lntr-un asellelrcil caz, voinla generald nu este indoielnicb, 9i este evident cd ccit dintai intenlie a poporului este ca statul sd nu piard. In felul acesta, suspendarea autoritalii legiuitoare nu o anuleazS; magistratul cat'c o silegte sd taci nu o poate face sd vorbeascSr; el o domind. flrd sir o poati reprezenta. El poate face orice, in afard de legi. Primul mijloc era folosit de senatul roman c6nd ii iusbrcina pe consuli, printr-o forrnuia consacratd, sd ia rndsura peutru salvarea republicii. Al doilea mijloc era folosit atunci cfind unul dirrtre cci doi consuli numea un dictator-. Exernplul acestei practici l-a dat

nevoie de ea, gi ca lumea sI nu se obignuiascd a privi drept un titlu ftrd conlinut titlul acesta care nu era folosit decit la ceremonii
deqarte.

Alba la Roma. I-a inceputttrile republicii, s-a licut foarte adesea apel la dictaturd, dat fiind cd statul nu avea incd o a$ezare destul dc trainici incAt sd se poati menline doar prin forla constitufiei sale. Cum pe atunci moravurile fEceau sb fie de prisos multe precau{iuni care ar fi fosr necesare in alte timpuri, nu exista nioi teama cb un dictator ar abuza de autoritatea sa gi nici c6 ar incerca si o pdstreze peste sorocul hotdrAt. Se pdrea c6, dimpotrivd, o putere atAt de mare ar fi fbst o povari pentru cel ciruia i se dddea' at6t de grabnic cduta acesta sd scape de ea, ca 9i curn sarcina de a line locul legilor ar fi fost prea grea gi prea primejdioas6. Pe mine insb nu primejdia abuzului, ci aceea a banalizdrii rnir face sd dezaprob folosirea lird chibzuiali a acestei supremc magistraturi itr primele timpuri; caci fiind prea des tzatdla alegeri, la inchindri de templez gi la treburi de purd formalitate, prirne.idia era ca ea s5 nu devind prea pufin redutabila atunci cancl ar fi fost
intFadevAr, dictatorul suspendl legile. Dar el aclioneazi in nuntele sf,u pclsonal. Voinfa generali se mdrginegte in acest moment la a asculta hotifd|ile dictatolLrlLri. Dil' deciziile lui nu au valoate decAt atdta tirnp c6t existi primcjdia imediati Aceastd numire seJdcea noaptea si tn taind, ccr si cum le-arf fost rusine sii purtti tttt om mai prens deiegr. (Nota lui Rousseau). cu prilejul anumitor.ceremonii (inchindri de ternple), romanii numeau un dictalor', ir cirui luncfiune incoh o dat[ cu s1lryitul ceremonier. O rnagish'aturi pur lbrmalir.

Spre sf6rgitul republicii, romanii, deveni{i mai prevdzdtori, au frcut economie de dictaturS, in mod tot atdt de pulin justificat ca gi alt5dat6, cdnd abuzaseri de eat. Era ugor de vdzut cd temerea lor nu avea temei gi ci sldbiciunea capitalei ii didea pe atunci siguranla impotriva magistralilor pe care-i avea; cd un dictator putea, in anumite cazuri, si apere libertatea publicd frrd sd poati vreodatd s-o atace; gi ci lanfurile Romei nu aveau si fie fturite chiar la Roma, ci in sdnul armatelor ei. Slaba rezistenti opusi de Marius lui Sylla gi de Pompei lui Cezar a ardtat timpe-de ce se putea agtepta de la autoritatea diniuntru impotriva forlei din afard. Aceastd eroare i-a frcut si comiti mari gregeli, ca de pildd aceea de a nu.numi un dictator in afacerea Catilina; cici, cum nu era vorba decdt de interiorul oragului gi cel mult de o provincie oarecare din Italia, cu autoritatea tdrd margini pe care legile o acordau dictatorului el ar fi infrdnt foarte lesne conjurafia, care n-a fost inibugit[ decdt printr-un fericit concurs de imprejuriri, la care prevederea umand n-ar fi trebuit niciodati si se agtepte. In loc de a face astfel, senatul s-a mullumit sd incredinleze toatd puterea sa consulilor, din care pricind Cicero, pentru a putea acfiona eficace, a fost silit sd depigeascd aceastd putere2 cu privire la un punct capital, astfel c6, daci in primele momente de bucurie purtarea sa fu aprobatd, mai tdrziu i s-a cerut pe drept cuvAnt socoteald pentru faptul c5, impotriva legilor, a vdrsat sdngele unor cet[feni, invinuire ce nu ar fi putut sd fie adusi unui dictator. Dar elocinfa consulului invinse totul; de altfel, el insuqi, degi roman, din cauzd c6-gi iubea mai mult propria sa glorie dec6t patria, nu cduta atAt rnijlocul cel mai legitim gi rnai sigur de a salva statul, cdt
pe acela de a dobdndi toatd onoarea din aceastd afacere*. De aceea, La slhr$tul republiciij aceasa magistratua extraordinad cizuse in desuetudine. Dictatura lui Syll4 apoi cea a lui Cezar sunt cu totul de alti naturiCicero, fhcind ca complicii lui Catilina sd fie condamnafi dupa o simpli consultare a Senatului, a comis o ilegalitate, cetdfeanul roman avdnd totdeauna dreptul s[ facd apel in fala poporului. Mai t6rziu, adversarii sii au ob{inut si fie condamnat la exil pentru acest motiv. Acest lucrunu-l puteaobline dacdarfpropusundictator, necutezdnd sdse numecscd singur Si neputdnd fi sigur cd va numit de colegul sriz. (Nota lui Rousqeau).

'

'

194

195

J. - J. Rousseau

Contractul social

pe bunl dreptate, a fost cinstit ca liberator al Romei gi totodati pedepsit ca infractor al legilor. Oric6t de strdlucit6 a fost rechemarea lui, este sigur cd ea a avut caracterul unei iertbri. De altfel, in orice chip ar fi conferitd aceastd importantd sarcinS, e necesar sd i se fixeze durata la un termen foarte scurl, care niciodatd si nu poatd fi prelungit. Din crizele care duc la insclunarea dictaturii, statul iese curAnd distrus sau salvat; o dati trecutd nevoia urgentd, dictatura devine tiranicd sau inutil6. La Roma, dictatorii nefiind numili decdt pe 7 luni, cei mai mulli au abdicat inainte de acest termen. Dacd termenul ar fi rnai lung, poate cd ar fi fost ispitili sd-l mai prelungeascS, a"j c'm ar: ricut decernvirii cu termenul de un an. Dictatorul nu avea dec6t timpul de a se ingrijide nevoile pentru care fusese ales; el nu avea tirnp sd
se gdndeasc6. la alte planuri.

oamenilor, gi moravurile lor se vor purifica de la sine. trubim

Cap. VII. Despre cenzurdl

Dupd cum declararea voinlei generale se face printr-o lege, declararea judecSlii publice se face prin cenzurS. Opinia publicd2 este un fel de lege, al cdrei slujitor este cenzorul, care se mdrgineqte s-o aplice la cazurile pafticulare, aqa cum face gi principele. Agadar, tribunalul cenzorial, dcparle de a fi arbitrul opiniei publice, nu este decdt crainicul ei,5i de indatd ce se indepdrteazlt de ea, hotdrdrile sale sunt zadarnice pi fird efect3. Este inutil sd distingem moravurile unei naliuni de obiectele stimei sale; cdci toate acestea lin de acelagi principiu gi, in mod necesar, se confund[. La toate popoarele lumii, nu natura. ci opinia hotdrdqte asupra alegerii plScerilor lor. indreptali opiniile
Rousseau abordeazi aici stucliul unei magistratrlri exceplionale, al cdrei icop nu estc aplicarea legii scrisg ci pAstfa-rea legii nescrise, adicd a moravurilor. Asupra unui popol ctr ntonvuri in decldere, legea nu mai are putere. $i de data aceastii, modelul lui Roussearr eslc cel toman. Despre cenzurd, vezi Montesquieu'. Grandoarea Si decadenla Romanilor,

Urmeazd de aci ci cenzura poate sd fie de folos pentru pdstrarea moravurilor, dar niciodatd pentru restabilirea lor. lnstituili cenzori cAtd vreme legile au putere; de indatd ce qi-au pierdut-o, nu mai e nici o speranfd; nimic legitim nu nrai are putere atunci c6nd legile nu o mai au. Cenzura menline moravurile impiedicdnd coruperea opiniilor, pdstrAndu-le puritatea prin aplicatii inlelepte2, qi c6teodatd ohiar statornicindu-[e cAnd sunt incd nehotdrdte. Folosirea secundanlilor in dueluri, ajunsd o moda in regatul Franfei, a fost suprimati numai prin aceste cuvinte ale unui edict regal: ,,Cdt despre cei oare au lagitatea sd cheme secundanli...". Aceasti sentin!6, care o anticipa pe cea a publicului, a determinat-o de indatS. Dar c6nd aceleaqi edicte voird sd statorniceascd gi cd a te bate in duel este tot o Iaqitate, ceea ce este foarte adevirat3, dar potrivnic pdrerii generale, publicul igi bdtu joc de aceastd hotdrdre, asupra cdreia judecata sa se qi pronunfase. Am spus cu alt prilej- cd. opinra publicd nefiind supusd constr6ngerii, nu trebuie sb existe elernente de constrAngere nici in

fie reglementatd. Cine judecd moravurile judecS onoarea; gi cine judecS onoarea iqi ia drept lege opiniar. Opiniile unui popor iau nagtere din alcdtuirea sa. Degi legea nr-r reglementeazd moravurile, legislafia este aceea care le di naqtere; cdnd legislafia sl[beqte, moravurile degenereaz5, dar atrinci judecata cenzorilor nu va putea sb facd ceea ce for{a legilor nu va fi ldcut.
aceastl judecatd trebuie sd

intotdeauna ceea ce este frumos sau ceea ce ni se pare cd e fiurnos; dar asupra acestei judecdli oamenii se inqal6; agadar, tocrnai

'

intreg accst paragaf cuprinde o tezd platoniciand. Moravurile iele rezulti, in detlnitiv.

din erori de judecat4 erori coleotive; legile sunt acelea care, fixdnd judecata pdpoarelor asupla lucrurilor esen{ialg creeazd o stare de spirit care este opinia gi cme regleg.renteazi

t I

cap.

VIIL

Cu privire la opinie, ciu'e-l guvernerti pe om in societatea civilf, prin amorul propriu, vezi Disa,rs astrpra inegalitdyii,p. 143-1M. intocmai dupd cum magistratul nu face lege4 nici cenz-orul nu creeazi opini4 ci sc mdrgineqte s-o interpreteze.

2 r -

purtarea cetafenilor in amdnunt Adica aplicdnd cu inlelepciunejudecata sa, intemeiati pe opinie, la cazuri precise. Vezi piuerea lui Rousseau asupra duelurilor in Notn Heloise, 7.,57 , gi Scrisoare cate

domnul d'Aletnbert, p. 181. in acest capitol nufac decdt sd indic ceea ce am tratat mai pe donnul d'Alernbert Qrlota lui Rousseau).

krg i,l

Scrisoare

cihe

t96

197

J. - J. Rousseau

Contractul social

tribunalul instituit pentru a o reprezenta. Nu se poate admira indeajuns cu catd artd erapus in acfiune la romani 9i incd mai bine Consiliul Spartei, eforii, frrd a o lua in seam6, au pus pe un cetd{ean virtuos sd facl aceeagi propunere. Ce cinste pentru unul, qi ce oprobriu pentru celllalt, fdrd sd se fi adus nici laude nici mustriri 't r"unuiu din ei. Nigte befivi din Samos' au murdirit tribunalul eforilor. A doua zi, printr-un edict public, s-a ingiduit locuitorilor din Samos sd fie necuviinciogi. o pedeapsa adev6rat6 ar fi fost mai pulin asprl decAt o astfel de impunitate. Cind Sparta se pronunfa o datl cu privire la ce este qi ce nu
este cinstit, toat6 Grecia era de aceeaqi pdrere.

la lacedemonieni acest resort, cu totul dispdrut la cei moderni' Cdnd un om de moravuri rele a frcut o propunere bund in

Cap.

VIII.

DesPte retigia civild2

Oamenii n-au avut la inceput alli regi decdt zeii 9i nici alt guvernimant dec6t cel teocratic3. Ei frceau rafionamentul lui -aligulaa, gi rafionau just. E nevoie de o indelungatd pervertire a sentimentelor qi ideilor pentru ca oamenii s6 se poat6 hotSri s6-9i ia stlpdn pe uri semen de-al lor qi apoi s[ se laude cE se simt bine
astfel.

Simplul fapt ci in fruntea fiecdrei societIli politice era pus Dumnezeu a avut dlept urmare c6 au existat tot atafia zei cite popoare. DouI popoare strdine unul de altul, 9i aproape intotdeauna dugmane, n-au putbt multd vreme sd recunoascl acelagi st6pdn; dou6 armate aflate in lupt[ nu pot asculta de acelagi

gcf. Astfel, din trnpdrfirile nafionale a rezultat politeisrnulr, qi dc aici irrtoleran{a teologicir Ei civill. care prin trettura ei este aceeaqi, a$a curx se va ardta nrai jos. Irautezia pe care au avut-o grecii de a-qi recunoagte zeii proprii la popoarele barbare pornea dintr-o alt6 fantezie a lor, gi anume de a se considera suveranii uaturali ai a.cestor popoare. Dar in zilele rroastre este foarte ridicol6 teoria care suslirre identitatea zeilor cli{eritelor naliuni: ca qi cum Moloh, Saturn qi Cronos ar putea fi acelagi zer-r! Ca gi curn Baal ai f,enicienilor, Zeus al grecilon 9i .lupitcr al latinilor ar putea fl Lurul gi acelapi. Ca gi cum ar putea rdmAne ceva conlun intre niqte fiin1e himerice, purtdnd nume diferite2l Dacd se intreabd cum se face c[ in pdg6nisn nu existair rizboaie religioase, deqi fiecare stat igi avea cultul qi zeii sbi, voi ruis1.'rurrcle ch aceasta se explici tocmai prin faptul ci fiecare stat, avdndu-gi cultul sdu propriu, ca Ei guvernim6ntul sdu, nu ltcea cleosebile intre zeii sZri gi legile sale. l(dzboiul politic era in acelaq, iimp r-rn rdzboi religios; domeniile zeilor erau, ca sd spunern aga, stabilite prin hotarele dirrtre naliuni. Zeii unui popor n-aveau nici urr drept asupra altor popoare. Zeii plgdnilor nll erau gelogi; ei igi inrpdrfear"r intre dAnqii stdpiirrirea lurnii; Moise insugi qi poporr-rl evreLr se imphcau uneori cu aceastd idee vorbind de Dumnezeul lui lsrael. E adevdrat cd socoteau ca fiind frrd valoare pe zeii canarreenilor, popoare ploscrise. so11ite distrugerii, al cdror loc trebLriau sa-l ocupr: ei; dar iatd cum vorbeau despre divinitdlile popoarelor vecine. pc care nu Ie era irrgdduit sd le atace: ,.Stirp0riirea a ceea ce arrartirre lui Hamos, zeul vostru, - le spunei-l Jefte amorrigilor - nu cste a voastrd in inod legitirn? "Xot astfel stdp6ninr gi noi pdmdnlurile pe care le-a dobAndit l)umnezeul
Apalitia uligiiior csk:. lir.-r indoiali- un fblomr:n lnai cornplicat Cecdt r:rcdcr I)al trebuit: r:ir-i rcr:rrnoi$1r:qr crai mLrltd pailrn-.derc decdt. ;.:rult:rr' strciLri.r:: rrroilcrni. car:. drrnf, Fusk:! clc (\,rrlangcs. cauie car.lze rciigioase i,.r lormarca c,.titilor.
[{r,.irsst'l.rrr. Lor.rsscau df, desple

" '

numesc cu acest

Erau din altd insuld, pe care delicateyea limbii noastri md tmpiedicd s<t prileir. 6Nota lui Rousseau in editia din 1872')

'

Rousseau scoate aceste amdnunte din Plutarh Ctninte de seamd ale Lacedemonienilor. Befivii de care e vorba erag din Chios. Rousseau a lnlocuit numele acestei insulg pentru a evita un calambur gosolan in limba francezdAsupra acestui capitol, vezi in Intoducere analiza de

lapag.21

9i studiul critic de la

Nu
h.rat

r":

3 a

pag.42-47.
GuvemAmdnt in care preofii sunt stip6nii statului' Vezi 1, 2. Dupd Rousseau, oamenii din vremea aceea aveau inc6 destul sim{ al libertiilii ca sd nu se supuni unor oameni pe care nu i-ar fi socotit zei.

filualea leligiilor antice o expliciitie politicd rnal aprrape de realitatr'. dcna'tc clt: irleea rnaterialisti cd ir con;tiinta oamenilor din frecut luptele politicc air o liurriir rciigioas[, i)ar r:l nrr aplici aceast6 concep{ie rlecAt la lupta dintrr sta(e, nu la

rptclc clintrc r:lase. l:;toria conrpalalii a lcligiilor a aliliil.. clirnpotrivii, cd existau destuie t:lemente cr:)l.ni!r'ril inllo rrul[i clintrc ace5ti zci.

198

199

J. - J. Rousseau _

Contructul social

nostru invingitor"-' Era aici, mi se pare' recunoaqterea unet lui egalitali irrtre-drepturile lui Hamos ;i acelea ale Dumnezeului
Israel.

Atunci ins6 cAnd evreii, supugi Babilonului, qi ulterior regilor Siriei, s-au inc6p6tdnat anu recunoa$te nici un alt Dumnezeu decAt impotriva ;" "i lor, refuzul acesta, socotit ca o rdzvrdtireinscrise iu lor perseculiile care sunt invingdtorului, atrase asupra istoria lor qi care nu-qi g[sesc pereche inainte de cregtinism--. Fiecare religie fiind deci legatl exclusiv de legile statului care o impunea, nu exista alt chip de a converti un popor decAt u."ruir"u tui, gi nici vreun alt fel de rnisionari deicat cuceritorii; 9i a outigalia schimbarii religiei fiind legea celor invingi, inainte de Nu putela vorbi de convertire trebuia si incepi pri' a fi invingitor'. pentru zei, ci dimpotrivd, ca in Homer' irumai ci oamenii nu luptau zeii luptau pentru oarneni; fiecare cerea zeului s6u victoria 9i o r6spl6tea prin noi altare. Romanii, inainte de a cuceri Llll orag, au somau pe ze'ti acestuia sd pdrdseascd oraqul; iar atunci cAnd l6sat taientinilor zeii lor mAniafi, au fEcut-o pentru cf, socoteau acegti zei ca fiind supugi zeilor romani 9i silili s6 le aducl omagiu. Ei l6sau celor invingi zeii, aqa cum le l6sau qi legile. o coroana lui Jupiter Capitolinul era adeseori singurul tribut pe care-l impuneau' ' in sf6igit, romanii, intinzdndu-'i, o dati cu imperiul, c'ltul 9i zeii lor, gi adoptand deseori ei inqigi zeii celor invingi, acordand 9i cetdlenia, popoarele acestui vast imperiu se

pomenird pe nesimlite cd au o mullime de zei gi de culte, aproape aceleagi mai peste tot; iatb cum, in lumea pe atunci cunoscutS, pigdnisrnul ajunse in cele dir-r urmd sd fie una gi aceeagi religie. In aceste irnprejurdri, veni Isus sd intemeieze pe pdmdnt un

regat spiritual; acest fapt, despdrfind sistemul teologic de cel politic, fhcu ca statul sd inceteze de a mai fi unitar qi provoch cefturile lSuntrice care au continuat neincetat sd frlmAnte popoarele cregtine. Or, aceastd idee noub, a unui regat in lumea cealaltd, neputAnd cu nici r,rn chip sd intre in mintea pdgdnilor, ei i-au privit intotdeauna pe cregtini ca pe niqte adevirali rebeli, care sub masca unei ipocrite supuneri nu agteptau dec6t clipa in care sd se poatd face independenfi qi stdp6ni qi sd cucereascd cu dibdcie
autoritatea pe care se preftceau a o respecta cAtd vreme erau slabi. Aceasta a fost cauza persecufiilor.

Lucrul de care se temuserd pigdnii s-a gi int6mplat. Atunci si vorbeascd altfel, gi curAnd se putu vedea pretinsul regat din lumea cealaltd devenind, sub conducerea unui 9ef vizibil, cel mai violent despotism in lumea aceastar. Totugi, dat fiind ci au existat intotdeauna un principe gi legi civile, existenta acestei duble puteri a dat nagtere unui vegnic conflict de jurisdicfie, care a fEcut ca orice rAnduial[ buni sd fie cu neputinfd in statele cregtine; nu s-a putut stabili niciodati de cine
totr-rl a h.rat altd inldfigare; cregtinii cei umili incepurd

!l9r"lt 3ryj"
.

cil de stdpdnili ceea ce aparyine lui Hamos, Dtimnezettl vostru?" Nu Stiu -.oirugoii" in Vulgata Jefte recunoaste tn ntod este textLLi ebraic; vdd tnsd cd aceostd p,ori=riu,trrpnl zer'tltti Hamos, Si cd traducdtorul francez a atenuat
'recunoa;te're

jure debentur?t"' Ac.esta esle ,,Nonne ea quae possidet Chamos deus tuus, tibi de Carriires a tradtts: ,,Ntt credeli cd ave{i dreptul sit textttl vttlgatei. Pdrintele

egti dator sd asculli: de stdp6n, sau de preot? Mai rnulte popoare, chiar in Europa sau in vecinitatea ei, au voit totLrqi sd pdstreze sau sd restabileascl vechiul sistem, dar lbri succes; spiritul cregtinisrnului a cAgtigat totul. Cultul sacru a rdmas

sau a redevenit independent fald de suveran gi fErb

legdtr.rrd

printr-un ctupi voi care nu existd tn textul latin' yezi Judecdtorii, Xl,24, Rousseau il blnuiegte pe traducitor, nu tbt'6 oarecarc

neapdratd cu corpul statului. Mahomed a avut idei foarte sbnbtoase

qi a

inchegat bine sistemul sdu politic; c6t timp foima

dreptate,deaficomisogreqealtrvoit[,pentruaascundefaptulc[evreii'intocmai

latinh a Bibliei' ca 9i ceielalte popoare, air fost politeiqti. Vulgata este traducerea thcutf, de Sf'. Ieronim. numit rdzboi sfan?' n-a fost "--;;;;;r7o," in evident cd rdzboiul foc:eenilor, sacrilegiile' Si nu sd supunir un rdzboi ,uiigior. EI avea drept scop sd pldteascd niste necredincloqi. (Nota lui Rousseau)' t Razboiul dintre Teba gi Foceea, izbucnit in 356 inaintea erei noastrc, cat'c

guverndrnAntului sdu a ddinuit, sub califi gi sub urmaqii lor, acest guverndm6nt a fost unitar gi, prin insugi acest fapt, bun. Dar arabii, devenili infloritori, cul1i, civilizafi, molateci gi laqi, au fost subjugali de barbari: atunci diviziunea dintre cele doud puteri se ivi din nou. Deqi mai puJin vAditb la mahomedani decdt la cregtini, ea existd totu$i, in special in secta lui Ali; gi sunt unele state, de
rProtestantul
9i

dadupritejluiFilipalMacedonieisdintervinf,intreburileGreciei. 200

filosolll seunescinRousseauinaceeeqi udimpoh'ivapapalitafii. 201

.I. - J. ftousseau

Contractul social

pildb Persia, in care se fbce necurrnat sim1it5. In lumea noastr6, regii Angliei s-au inscdunat gefi ai bisericii; la fel au fEcut gi larii. Dar in felul acesta s-au transformat mai mull in slujitorii decAt in stSp6nii ei qi aLr dobandit nu atAt dleptul de a <r schimba, cdt puterea de a o menline; ei nu sunt legisiatorii, ci doal principii eir. Pretutirrdeni unde clerul alcdtuiegte un corp-, el estc stdpAn gi le-qiuitor in dorneniul sdu. Existd deci dr:u[ puteri., doi sLlverani, in Anglia gi in Rusia ca gi orir"rnrle in altd parte. Dintre tofi autorii cregtini, filosofirl Flobbes2 c singurul carc rt vlzut clar riul qi ieacul lui, singurutl care a cvtezaL sd pt'opurtit rnirea celor douii capete aie villtrirului, aduc6ndu-ie pe amiittclouit ,;"lt-r-o unitate poiiticri, fiira rare nir":ioc{atd uri stzrt sau un ;uvernim6nt riu va t'i binc constituit. Dar el a fost nevoit sd vadii cd spiritul dominator al creqtinismului era incompatibil cu sistetnul pe care-l propunea gi cd interesLrl preotului va fi intotdeauna rnai puternic decAt al statului. Ceea ce a lbcut odioasd politica lui Hobbes nu e atdt ceea ce este r6u qi fals in ea, c6t ceea ce erajusl
qi adevdrat-*.

Cred

ci

s-a{ putea u$or combate pdrerile opuse ale lui Bayle' gi Wartburton2, unul susfinAnd ci nici o religie nu este folositoare corpului politic, iar celilalt dimpotrir,i, ci cel mai temeinic sprijin

anal'iz6nd din acest punet de vedere faptele istorice

al lui este cregtinismul. I s-ar putea dovedi celui dintdi cd niciodatd n-a fost intemeiat vreun stat ciruia religia s6 nu-i fi folosit drept bazd,; iar celui de-al doilea, cd legea creqtini este in fond mai mult diundtoare decdt folositoare unei trainice alcdtuiri a statului. ca sd mI fac complet infeles, ar trebui si dau doar ceva mai multd precizie ideilor prea vagi asupra religiei, in legiturd cu subiectul
meu.

Din nou opozilia inhe suveian qi guvemdmdnt. de data aceasta insd in sAnul biscricii. Tiebr.tie sd obsendm cd nu aldt adundri.ie formale, ca cele din FranSa, ctit comuniunea bisericilor leagd clerul intrun singur corp. Conutniunea Si exconntnicarwt constituie pactul social etl clerului, pact gratie cdruia el va .fi intotdeattna stdpdnul popoarelor Si crl regilor. Toli preolii care au legdturd inlre ei sr.mt concetdleni, ch.iar de ur /i de la capete opuse ale pdmintului. Invenlia acectsta este o capodr.tperd in politicd. Nimi(' asemdndtor nu exista la preo;ii pdgdni; de asemenea, la ei clentl n-a alcdtuit niciodatti un co4o. (l..lota lui Rousscau.) in Levnrhan pafiealll: ,.Despre o comunitate cregtind", gi in De cive, cap. V gi XV. Al tl mai corect sA sc spund cd Hobbes supune cu totul biserica puterii civile, d6nd acestcia dleptul de a hotirt care dognie trebuie primite gi care interzisc. a hriGrotius t'ittt'e.rt'akle sou, dalatd din A sevedea, intrealtele, aprilie 1643, ce aprobit $i ce condamne i..ritt ctu'rea De tltve dcril. orit ittt,rilot. Ii tieltl ci, inciitutt spre indulgenpii, yre u ierta autorLltur bl{tci,r de clnt.u.ul rtfuiut; dor rut. lodlo lumeo e.ste atdr de ingdrluiloarei. (,\'otu lui fbussent). Scriso:ilein latinegtc, in llug:nis Gnttii ept.skilue, r'\tns;terciiur, (.ib6/.), prs. liil. (Citll !n P.W.. ll, pag. 127). Ceea ce aplobi Gr otius din teorra lui iiobbcs este tcolia inonaliri 'r absolute; ceea ce condarmA sunt argumentele materialiste prin care estc fundatd aceastil rnonarhie, ca gi rolLil pc czue llobbes il atribuic religicr. A"titndinca lui (irtitiu:;lirlir dc rlobbes este cxact inversi cclei a iur Rousseau.

I '

2 *

intr-o

ll

Religia consideratd in raport cu societatea, care este fie generali, fie particulari3, poate la rdndul ei sd se impartd in doud categorii: anume religia omului gi religia cetileanului. Cea dint6i, IEri temple, ftri altare, frri ritualuri, limitat[ la cultul pur interior al Dumnezeului suprem gi la datoriile eterne ale moralei, este simpla qi curata religie a Evangheliei, adevdratul teism gi ceea ce se poate numi dreptul divin naturala. Cealalti, mirginiti la o singurd far6, ii dd,zeii sdi, patronii siii proprii gi tutelari. Ea igi are dogmele, riturile, cultul sdu exterior previzut prin legi: cu excepfia numai a naliunii care o utmeazd,, totul este pentru ea necredincios, strdin, barbar; ea nu intinde datoriile gi drepturile omului dec6t pdnd unde poate ajunge cu altarele sale. Aga au fost toate religiile celor dintdi popoare, c6rora li se poate da numele de drept divin civil sau pozitiv. Existi gi un al treilea fel de religie, mai ciudat, care, ddnd oamenilor doud legiuiri, doi gefi, dou6 patrii, ii supune la d4torii contradictorii qi ii pune in imposibilitate de a fi in acelagi timp credinciogi gi cet[feni. Astfel este religia lamaistds, tot astfel e cea a japonezilor, precum $i cre$tinismul roman. Ea poate fi numitd
Bayle: autorul lucrdrilor Gdnduri despre cometd (1680) si Diclionar Istoric(1697). A fbst maestul materialigilor din veacul al XVIII-lea. Tezele la care se rpferd Rousseau sunt expuse mai ales

i1

in

cea dintdi lucrare. Montequieu,

2 t 4 :

combate.

in Spirinl legilor o(XN, 2),

le

Vezi II,7, sfrrqit.

AdicA fie genul uman in totaliatea sa, fie un grup uman particular.
Este religia Preotului din Savoia.
i

Formi

budismului, dominantii in Tibet.

202

203
l

J. - J. Rousseau

Contractul social

religia preotului. Din ea rezultd un fel de drept mixt gi nesocialr,

care n-are nume.

Privind din punct de vedere politic aceste trei feluri de religie, fiecare dintre ele igi are defectele sale. Cea de a treia religie este atdt de evident rea2 incAt ar fi o pierdere de timp sd te amuzi a o dovedi. Tot ceea ce rupe unitatea sociali nu v.aloreazd rrimic; toate institrrfii{e care il pun pe om in contrazicere cu el insugi n-au nici o
valoare. Cea de a doua este bund prin faptul cd unificd cultul divin
cLr

Dumnezeu, se recunosc cu tofii drept frali, qi societatea care ii une$te nu se dizolvi nici chiar prin moarte. Dar aceastd religie, neavAnd nici o legdturi deosebitd cu corpul politic, lasd legilor doar atdta putere c6td pot gisi in ele insele, fErd s[ le adauge nimic in plus; ceea ce face ca una din marile legdturi

ale societS{ii particulare sd rdmdnd fdrd efect. Mai mult inc6,

departe de a ataga statului inimile cet6{enilor, ea Ie indepdrteazd. de

iubirea legilor gi pentru c6, fic6nd din patrie obiectul adoraliei cetdfenilor, ii invald ci a sluji statul inseamnd a sluji gi pe zeul tutelar. Este un fel de teocrafie, in care nu e nevoie de alt pontif decAt principele qi nici de alli preoli dec6t magistra{ii. in felul acesta, a muri pentru lara ta inseamnd a deveni mucenic; a viola legile inseamnd a fi necredincios; gi a supune pe un vinovat blesternului public inseamnd a-lhdrdzi mAniei zeilor: Sacer estol.
-t minciund*, ^ ingald pe oameni, ii face creduli, superstifiogi, inecAnd adeviratul cult al divinitalii intr-un ceremonial gol. Mai este rea gi pentru cd, ajung6nd exclusivd gi tiranicd, face ca poporul sd devind intolerant gi singeros, in aga fel incdt nu mai viseazd dec6t omor gi

Dar ea este rea, intruc6t, fiind intemeiatl pe eroare

potrivnic spiritului social r. Ni se spune cd un popor de adevdrali creqtini ar alcitui cea mai desSvdrqitd societate ce s-ar putea inchipui. Nu vdd in aceastd presupunere dec6t o singuri dificultate: aceea cd o societate de adevdrali creqtini n-ar mai fi o societate de oameni?. Afirm chiar cd aceast[ societate inchipuita, cu toat6, perfectiunea ei, n-ar fi nici cea mai puternicd gi nici cea mai durabilS: fiind desdvArgitZ, i-ar lipsi legdtura; viciul sdu distrugitor
ar

el, la fel ca de toate lucrurile pdmdnteqti. Nu cunosc nimic mai

qi

fi insdgi

perfectiunea

sa3.

firasacru, socotind cd sdv6rqeqte o.acliune sf6ntd omorAnd pe oricine nu-i admite zeii. Aceasta pune poporul respectiv intr-o stare naturald de rSzboi cu toate celelalte, stare ddundtoare propriei
- sale siguran{e. Rdmine deci religia omului sau cregtinismul, nu cel de astdzi, ci cregtinismul Evangheliei, ceea ce este cu totul altceva. in aceastd religie sf6nt6, subliml, adevbratds. oamenii, fii ai aceluiagi

Fiecare gi-ar face datoria; poporul s-ar supune legilor, qefii ar fi drepli qi moderafi, magistratii ar fi incoruptibili gi integri, soldafii ar disprelui rnoarlea, n-ar exista nici varritate, nici lux; toate acestea sunt foafte bune, dar sd vedem gi ceva mai departe. Cregtinismul este o religie complet spirituald, preocupatd doar de cele ceregti; patria creqtinismului nu este in lumea aceasta. El igi face datoria, e adevirat; dar qi-o face cu profundd indiferenld in
exprimd o

Moultou, un prieten al lui ltousseau, comcnteui astlel accst pa-saj: ,.Cregtinisnul, invi{indu-ne sd-i privim pe toli oamenii ca li-afi ai nogtli, ne impiedicd s6 stabilim nrari deosebiri intrr ci ;i concetdfenii nogtri. ceea ce f-ace ca creginismul sd fie mai fbvor.abil unei societifi universale decdt unor societIli particulare; cregtinul este mai nrult cosmopolit
decAt patriot" . Rousseau aprobd acest comentariu.

relaf

ie.just[ intre oameni qi divinitate.

' 2 t

a t

Potri'"nic ordinii sociale Din punct de vedere politic. Rousseau descrie aici religia cetE{ilor antice. Dar Halbrvachs observd cu dreptatc 0d ceti4ile antice nu erau teocraJii, adici state in care preo$i delin putere4 dat fiind ctr magishafii erau preo$ numai in calitatea lor de magistraii. Sacer esto! este formula latinl dc excomunicare. S-ar putea traduce prin: sI fie tabu! Rousseau folosege aici limbaiul filosofilor, pcntu care preofii erau nigte mincinogi. Nu parc ca Rousseau s[ fi intrebuinlat acest cuv6nt in inlelesul pe care i-l puteau cla catolicii: religia adevdrat4 prin opozi{ie cu toate celelalte religii, care sunt fa.lse. Rousseau nu exclude alte religii. Dar penftu el creqtinismul, nu cel de azi, ci cel al Evanglrelici.

Vezi Sh'cckeisen-Moultou: l?ousseau, prietenii qi duSmanii sdi. (1. pag. 65). (Citat de Drefiirs-Brissac). Ideile lui Rousseau plivitoare la primejdia cregtinismului pentru cetate se regdsesc qi laHelvetius (Des1-re oz, secliunea l, cap. X-XV). O societate de adevirati creqtini n-ar mai fi animatd de pasiuni, n-ar mai avea viciilc omului real, care clin pricina acestor pasiuni qi a acestor' vicii nu se poate lipsi de societdlile particulale. o societate de adeviu'ali cregtini este deci pentru Rousseau o adevdratd utopic. Y ezi Scrisoare cdtre Llsteri (18 iulie 1763) (P.W., fl, I 6C 168).

Piuiunilc umane sunt cele care fbc for{a legdturii sociale.

204

205

J. - J. Rousseau

Contractul socittl

inc[ un mijloc pentru aceastar. Daci survine vreun rdzboi cu strdinii, cet[{enii vor merge Ia luptd frrd obiec{ii; nici unul dintre ei nu merge si fugi; iqi vor face datoria, dar ftrd nici o pasiune pentru victorie; ei gtiu mai curdnd sd moari decdt sd inving6. ce importanli are dacd sunt invingitori sau invingi? Providenfa nu gtie oare mai bine dec6t ei ce li se cuvine? Ne putern inchipui ce avantaje poate sd tragd din
dec6t

acesta ar isprdvi repede cu piogii sdi compatriofi, Caritatea cregtind nu ingiduie cu ugurin!6 s6 gdndegti r6u despre aproapele tiu. De indatd ce va fi gbsit, prin vreo viclenie, arta de a Ii se impune gi de a pune mdna pe o parte din autoritatea publicd, iatd-l transformat intr*un demnitar: Dumnezeu vrea ca el sd fie respectat; iat6-l ajuns in curdnd o putere; Dumnezeu vrea ca el s6 fie ascultat. Daci depozitarul acestei puteri abuzeazl de ea, iat6 biciul cu care Dumnezeu igi pedepsegte copiii. Congtiinta s-ar impotrivi la alungarea uzurpatorului: ar trebui si fie tulburati linigtea publicd, sd fie folosite violenfa, se se verse s6nge; toate acestea nu prea se potrivesc cu bldndefea cregtinului; gi, irr definitiv, ce importanld are dac6 egti liber sau sclav, in aceastd vare a plingerii? Esenlialul este sd mergi in rai, gi resemnarea nu e

indoiald

ce privegte rezultatul bun sau rdu al eforturilor sale. cu condifia sd rru aibi nimic s6-gi reprogeze, pufin ii pas6 dacd totul merge bine sau riu in lumea asta. Dacd statul e infloritor, abia de indriznegte si se bucure de fericirea obgteasci; ii este teamd si se fEleascd cu gloria {irii sale; dacd statul se pripddegte, el binecuvAnteazd mAna lui Dumnezeu care se lasd grea asupra poporului s6u. Pentru ca societatea sd fie liniqtitd gi armonia si se men!in6, ar trebui ca tofi cetifenii, ftri exceplie, sd fie deopotrivd de buni gi de cregtirri; dar dacd, din nenorocire, s-ar afla printre ei un singur ambilios, un singur ipocrit, de pild6 un Catilina, un Cromwell, frrd

vor fl bitLrli, strivili, clistru;i inainte de a avea vreme sd se

dumireascd sau nu-qi vor datora salvarea decdt disprefr-rlui nutrit de ciugrnani fa!6 de ei. Dupd pdrerea mea, era frumos jurdmdntul soldalilor lui F-abiusr; ei au jurat nu s[ moari sau sd inving6, ci s5 se intoarci invingdtori; gi gi-au tinut cuv6ntul! Niciodatd nigte cregtini n-ar fi llcut un astfel de jur[rndnt; li s-ar fi pdrut c6-l ispitesc pe Dumnezeu. Dar gre;esc cAnd vorbesc de o republic6 creqtind: aceste dou6 cuvinte se exclud reciproc. Cregtinismul nu predici decAt supunere

ci

5i dependenla. Spiritul sdu este prea favorabil tiraniei pentru ca rirauia si nr"r profite intotdeauna de el. Adevdralii cregtini sunt
fircufi pentru a fi sclavi; ei o gtiu qi nu sunt prea impresionali: viafa pulin pre! in ochii lor. Trupele cregtine sunt excelente,^ni se spune. Neg acest lucru gi cel s[ uii se arate astfel de trupe. Iu ceea ce md privegte, eu nu cunosc trupe cregtine. Mi se vor cita cruciadele. Fdrd a discuta vaioarea cruciatilor, voi face observalia cd, departe de a fi cregtini, *i nu erau decAt solda,ti ai preotului, erau cetd{eni ai bisericii: li-rptau pentru irnpdrd{ia sa spirituald, pe care biserica o fEcuse pdmdnteascb, r.lu se gtie cum. I-a drept vorbind, aceasta intrd in ;raginisni: crrm Evanglrelia nu stabilegte o religie nationald, orice
aceastzr scurtd are prea

riizboi sfAnt este cu neputin![ printne creqtini2. Sub irnpdralii pdgAni. soldalii cregtini erau viteji; tofi autorii o afirmd gi o cred gi eu: exista o intrecere de onoare cu trupele plgline. De indatd ce impdralii l'urd cregtini, aceastd intrecere n-a rnai dlirrLrit; gi c6nd crucea izgoni vulturul, toatd valoarea romand a
Jispdrutr.

Dar lis6rrd de o parte considera{iile politicea, sd revenirn la

stoicisnrul lor un dugman mdndru, impetuos, pdtimaq! Puneli in fala lor acele popoare generoase, pe care le mistuie focul dragostei de glorie gi de patrie; inchipuifi-vd republica voastrd cregtini fale-n fa[6 cu Sparta sau cu Roma: pioEii creqtini
intrragi aceasti dezvoltare de idei a putut fi inspirafi de Mach iavelli (Discurs asupra lui Titus Livius.II, 2) gi de Bayle (G6nduri despre cometd). Rousseau ajunge aci la o cr.itic6 a rolului politic ai social al religiei: ea predicd resemnarea penfiu cei oprimafi

' t

Istoria celor 300 de Fabii (Vezi

Tins Livius ll,45).

(idndilea lui l{ousseau atinge aci o mare profunzime. N-ar folosi la nimic sd i se ubict:tez-e c:5 dc japt au eistat llzboaie religioase. Rousseau se apropie de teza matelialistd potrivit cireia rizloaiele r"eligioase, 9i in special cruciadele, au fost in realitate rtzboaie pcrrtlu inlerese fbarte materiale. astfel incdt cregtinii de care vorbegte el sunt nigte cregini
idcali.

llxplicafia simplisli (idealisti)

pribugirii imperiului roman.

1ie,

Aici incepe partea iinall a capitolului: dupd o privire panoramicl asupm tutulor
ciigiilol din istorie, Rousseau se intreabd ce trebuie si
2$',7

in drept religia civil5"

206

l.-l.n*
drept gi sd fixdm principiile in acestd importantd chestiune. Dreptul pe care pactul social il dd suveranului asupra supugilor nu depigeqte, a$a cum am spus, limitele utilitdlii publice-. Supugii nu trebuie deci sd dea socoteald de pdrerile lor decat in mdsura in care aceste pdreri intereseazd comunitatea. Or, e impoftant pentru stat ca fiecare cetdtean sd aibl b religie care sd-l indemne sd-qi iubeasci indatoririle; dar dogmele acestei religii nu intereseazd nici statul, nici pe menrbrii sdi, decdt in mdsura in care aceste dogme privesc morala, precum gi indatoririle pe care cel care le profeseazb este obligat sd le indeplineascd fa![ de ceilalli. Fiecare poate avea, pe l6ngd aceasta, orice pdreri i-ar pl6cea, fhrd sd fie nevoie ca sllveranul sd le cunoasci; c6ci el neavdnd nici o competentl in lumea cealaltd, nu e treaba lui ce soartb ii aqteaptd pe supugi in viala viitoare, cu condilia ca ei si fie buni cetdleni in
lumea aceasta.

Contractul social

izgoni nu ca necredincios, ci ca nesociabil, ca om incapabil sd iubeasci in mod sincer legile qi dleptatea gi sd-qi sacrifice, la nevoie, viala pentru datorie. Iar in cazul cind cineva, dupS ce a recunoscut.in mod public aceste dogme, se poartd ca $i cum n-ar crede in ele, sd fie pedepsit cu moartea;-el a comis cea mai mare dintre crime: a min{it in fala legilor'. Dogmele religiei civile trebuie sd fie simple, pufine la numir, enunfate cu precizie, frr[ explicafii gi ftrd comentarii. Existenfa divinitalii puternice, inteligente, binefrcitoare, pretdzdtoare $i purtdtoare de grijd, via{a viitoare, fericirea celor drepfi, pedepsirea celor rdi, sfinfenia contractului social gi a legilor: iati dogmele pozitive2. Cdt despre dogmele negative, dupi mine ele se reduc la una singur[: intoleranfa; ea face parte din cultele pe care le-am
exclus3.

Exist6 deci o profesie de credinfd pur civil62, ale c[rei articole se cade ca suveranul sd le stabileascd, nu at6t ca dogme religioase, cdt ca sentimente de sociabilitate, flrd care nu e cu putinld s6 fii bun cetSfean, nici supus credincios**. F6rd a putea sili pe cineva s6 le creadd, el poate izgoni din stat pe oricine nu le crede. il poate
"in republicit, spune marchi:ul d'Argenson, fecare este complet liber in tot ceea ce nu diruneazd celorlaqi." latd limita iwariabild; ea nici n-ar puteaf stabilitd nai exact. N-am

Cei care fac o deosebire intre intoleranfa civild gi intoleranla

Pasaj celebru, care anunfi atae-urile lui Robespiene impotriva ateismului. Beaulavon spune: ,,Este un fel de intoleranltr utilitard care inlocuiege intoleranta doctrind'.

Un text ca acesta arat6 cat de

enciclopediqti.

addncd era opozifia dintre Rousseau gi

puttt sd-mi refuz pldcerea de a cita uneori din acest manuscris, desi necunoscut publicului, pentru a cinsti memoria unui om ilustt u $i vrednic de respect, care Si-a pdstrat Si tn minister inima de adevdrat cetdlean, precum qi vederi drepte Si
sdndtoase asupra guyernului ltlrii saler. lNota Rousseau) in scrisoare cdtle voltaire (t 8 august 1756). Rousseau cerea sd existe "in fiecare stat un cod moral, sau un lbl de profbsie de credinli civild'. capitolul de fala nu este deci electul unui brusc reviriment Rousseau, a$a cum a $ezult schinz (Gdndirea lui,

Sunt multe connadicfii in aceste atribute ale divinitdlii. Voltairg el insugi deist, le vedea foarte binq dar trecea peste elg mai ales din motive utilitare, cum face gi Rousseau. Conceplia unei religii p2itoare a ordinii sociale a fost rareori expusd cu atlita claritate ca aici. Dogma sfinfuriei contractului este folositoare pentru c6-i sileqte pe oameni si creadf, cf, acest contract e-ste expresia voinpi divine. Ajuti deci la pdstrarea lui. Iatd o intoarcere foarte caracteristicd penfu Rousseau. Dupd ce a cerut moaltea pentlu

lui

cine se anrti viclean fap de religia oficial5. el demasc[ intoleranf4 a$a cum fhceau Voltaire qi enciclopediEii. Cum poate fi explicatd aceasti conhadicfie?

gi

la

Rousseau se refbrd la Corcideralii asupra gwerndmdnh.ilui trecut si actual al Franlei. Vaughan(P.W., II, 131)spunecan-apututgdsi acestcitat. Separec6Rowseauarezumat o inheagd dezvoltare de idei intr-o fomuld care seamdnE mult cu celebra definilie a liberfilii din Declarafia Drepturilor omului, art. tv: ,,Libertatea consti in a putea face tot
ceea ce nu

Rotlsseau).

Rousseau deosebege: a) un mic numdr de dogme pozitivg care hebuie respectate de cdtre tofi; b) dogmele particulare religiilor pozitive. Nimeni nu e obligat s6 le creadd- Mai mult Rousseau exclude din cetatea sa religiile care declari cL vor fl soltili iadului toli cei

Cetar, pteddnd pentru Catilirm, incearcd sd stabileascd dogma cd sufletul este pieritor; Caton Si Cicero, pentru aJ combate, nu-Si pierdurd vremea sd facd/ilosofe, ci se mull.mird sd arate cd ,Cezar vorbea ca un rdu cetdfean, nalinind o doctrinir
primejdioasd penfi'u stat. intr-adevdr, de aceasta trebuia sd se preocupe serntul Romei, si nicidecum de o chestiune de teologie. (Nota lui Rousseau.)

dduneazialtuit'.

care nu cred in dogmele lor: intoleranti teologic[. Cici aceasta duce in mod necesar la intoleranla civil6" Catolicismul race parte dinhe aceste religii. Roussear"r este deci intolelant in numele tolerantei. in cazul acestq cum mai poate sd-i proscrie pe atei? S-ar pdrea ci el nu cere decdt o supunere fonnal[ fa{a de religia civild: "se poartii ca gi cum n-ar crede in ele". Asta nu rulgajeazd conEiinla. Dar atunci Rousseau ajunge la o incur{are oficiald a ipocriziei gii condamnf,pe ateii militanfi, pe vechii sli prieteni, {ilosofii. In orice caz, aceste pagini aratd limpede ca pozilia lui Rousseau este la fel de depirtatl de biserica oficialf, ca gi de materialism.

208

209

J. - J. Rousseau

Conlractul social

teologicd, dupd pdrerea mea, se inqald. Aceste doud feluri de intoleranfi sunt inseparabile. E cu neputin!5 sd tr[iegti in pace cu oamenii pe care ii socoteqti sortifi iadului; a-i iubi ar iusemna sd urdgti pe Dumnezeul care ii pedepsegte; este absolut necesar ca ei si fie ori converti{i, ori pedepsili. Pretutindeni unde intoleranla teologicd este admisS, e cu neputin!6, ca ea sd nu aibd gi vreun efect de ordin civil-; gi de ?ndatd ce are un efect civil, suveranul nu mai este suveran, nici micar pdm6ntesc: din acel moment, preofii sunt adevlrafii stip6ni giregii nu mai sunt decit slujitorii lor. Astizi, cflnd nu mai existd qi nici nu mai poate exista o religie nafionalS exclusivd, trebuie tolerate toate religiile care le tolereazd pe celelalte, in mdsura in care dogmele lor n-au nimic potrivnic datoriilor cetdfeanuluit. Dar oricine ar cuteza sd spunS: in afard de bisericd nu existd nici o scdpare trebuie si fie izgonit din stat,

afard doar dacd statul nu este biserica gi principele nu este insugi

pontiful. O astfel de dogmd nu este bund decdt intr-un guverndment teocratic; in oricare altul, este ddunitoare. Motivul
care se spune cA l-a ftcut pe Henric al lV-lea si imbrdtigeze religia romanE ar trebui sd determine pe orice om cinstit S-o pdriseascd, gi mai cu seami pe orice principe care ar gti si judecet'.

Cap.IX. Concluzit
Dupd ce am stabilit adeviratele principii ale dreptului politic ai am incercat sd fondim statul pe baza lui, ar mai rdmdne s6-l

"

neputinld ca societatea sd ddinuiascd. Sd presupunem, asadar, cd un cler reuse$te sd-Si atribuie numai lui dreptul de a tncheia acest act, drept pe care in mod necesar trebuie sd Si-l aroge in orice religie intolerantd. Nu este oare clar cit, /dcdnd sim\itd in aceastd prhtinld autoritatea bisericii, o va zdddrnici pe cea a principelui, cdruia nu i-ar mai rdmdne alli supuSi decdt aceia pe care clerul ar binevai sd-i cedeze? Clerul fitnd stdpdnul tn drept sd-i cdsdtoreascd pe oameni sau sd nu-i cdsdtoreascd, dupd cum vor impdrtdsi cutale sau cutare credinld, dupd cum vor primi sau respinge cutare sau cutare formuld, dupti cum ii vor Ji mai mult sau mai pulin devotali, nu este oare sigur cit, proceddnd cu prudenld Si fermitate, va dispune singur de moSteniri, de slujbe, de cetdleni si chiar de stat, care nu s-ar mai putea menline fiind compus numai din bastarzi? Dar, se vu
spune, oamenii ar face apel impotriva abuzului, s-ar recui'ge la amdndri, decrete, autoritd{ile civile ar sesizate. Ce argument jalnic! Clerul, dacd va avea cdt de pulin, nu zic curaj, ci bun siml, ti va ldsa sd facd ce vor crede de cuviinld Si-Si vu vedea de treabd; ii va ldsa in toatd linistea sd facd apel, sd amdne, sd decreteze, sd sesizeze Si ln cele din urmd va rdmdne stdpdn. Se pare cd nu este un sacrificiu

Cdsdtoria, de pildd, fiind un contract civi!, are efecte civile,

fird

care este cu

sprijinim prin relafiile lui externe; ceea ce ar cuprinde dreptul gintilor, comerful, dreptul de rizboi gi cuceririle, dreptul public, ligile, negocierile, tratatele etc. Dar toate acestea alcdtuiesc o materie noue, prea vastii pentru scurta mea vedere pe care ar fi
trebuit intotdeauna s-o atintesc mai aproape de mine.

fi

mare sd abandonezi o parte, cdnd eSti sigur cd vei citstiga

/olrl.' (Nota

lui

Rousseau)

Aici ne vin in minte cuvintele lui Saint-Just: ,,Nici o libertate penhu dugrnanii libeftafii'. Rousseao spune: ,,Nici o toleran{ipentru duqmanii toleranfei." I Aluzie evidentd la problema cisdtoriilor protestante, care nu erau recunoscuto oficial, starea civild fiind complet in mdinile bisericii catolice. Rousseau a ezitat gi a amdnat mult[ vreme pdni s-a decis s[ publice aceastd notd. Se temea ca nu cumva nota si constituie un pretext pentru interzicerea cdrtii sale. Pdni la urmil. pentru propria lui securitate, a suprimat-o. Ea n-a apdrut decdt in 1782. Roussearr avea de gdnd, in 1762, sd scrie o intreagl lucrare asupra cdsAtoriilor protestantc.
210

Principele care ar gi sd judece ar pdrdsi religia intolerant{ cici altfel ar pedepsi religiile tolerante penhu toleranla lor, ceea ce ar fi conffar ordinii civile. Un istoric poyeste$te cd sd se lind tn fasa tui o dezbatere inte iwdlapii celor dotti biserici Si vdzdnd cd un preot protestant cddea de acord cd te po;i mdntui Si prin religia catolicilor, maiestatea sa lud cwdnlul Si-i spuse: ,,Cum? Admiteli cit cineva se poate mdntui Si prin religia acestor domni? " La rdspunsul preotului protestant cd nu avea nici o tndoiald tn aceastd privinln, cu condi;ia unei vieli virtuoase, regele repficAfoartejudicios: ,,Prudenla spune cd trebuie deci sdf.u de religia lor Si nu de a voastrd totodatd; pe cdnd dacd sunt de religia voastrd, md mdnaiesc potrivit voud, dar nu li Wtrivit lor. Or, pruden;a cere sd wmez calea cea nai sigurd". @refixe: Istoria lui Henric cel Mare. Amsterdam 166{. (Noa lui Rousseau.) Acest scurt capitol schileazA problemele care ar fi nebuit tralate in lrstihtliile politice.

' .

regeb,

211

POSTFATA

Despre geniul qi dementa inteligen{ei

improprietdrit de Dumnezeu (sau de naturS?) cu rafi,;ii;, s i in firea omului sd. uzeze, sau nu, de ea. Ci o face bine sau riu, e o altd problemd. $tim de la Stagirit cd omul este din naturd o fiin![ sociald 9i mai gtim cd antisocialul din naturi este sau supraoln, sau fiard. Raliunea este aceea care delibereazd, iar deliberarea are acliunea ca scop. Afldm iu om, in acelaqi timp, un individ qi o . persoan5, gi nu trebuie si uitdm cd daci individul este pentru cetate, apoi persoana este pentru Dumnezeu (Toma d'Aquino). Sfdntul Paul ii laudd pe corinteni, gi pe greci in genere, atunci c6nd afla cd au ridicat in mijlocul pielei publice statuia zeului necuttoscut. E un inceput, crede Sfbntul Paul, unul care dacd !i-a trasat experienta Damascului i1i oferd gi consecinla experienlei: intAlnirea cu preotul orb Anania. Un orb pe care tr-ebuie si-l cdutdm dacd vrem sd-l afl6m, unul pe care nu l-am fi cdutat dacd nu l-am fi gasit. Paradoxul gade bine omului, dar gi mai bine ii gade iegirea din paradox. E drept ci aceasta poate corupe qi pe sl?nt gi pe tAlhar, dupd cum pune la incercare pe anahoret. Monahismului, acela mlnlstiresc, cdci existd qi un monahism de colectivitate lirnitatd, ii asociem regula benedictinS dup6 car-e mdndstirea este antecamera irnphr6liei cereqti. Regula devine astfel o obsesie care poate tace din rcgulator (refcrrmator) un obsedat dublat de un regenerator. Aga cum este Luther qi drama lui spirituald plasatd intre inteligen(d qi voinfi gi calchiat6 pe principiul imanenfei. Aga cum este Descartes gi revelafia lui, sau cufil e Rousseau. Acest Rousseau straniu, ,,sfdnt al naturii" gi solitar al cet6!ii, mereu in lupt[ cu un cre$tinism pe care-l crede
212

corupt. Un autodidact clasic, iErE preten{ii enciclopedice, chiar dac6, e oare prea mult spus?, un encicloped de circumstanf[! Nu e un Voltaire, rafinat gi ironic; e mai curdnd un opus, de unde gi previzibila lor despirfire. Rdmdne ceft un lucru: lumea, cu ifosele ei civilizatoare, il plictiseqte pe Rousseau, il deranjeazd. Firesc, deranjul va fi reciproc qi lumea, aga cum e ea, va fi la rdndu-i plictisitd de un Rousseau excomunicat gi nedorit. Ba da, totuqi. Cineva il acceBth. E natura care nu are nimic de impdrlit cu el. Poate singura institulie cdreia ii datoreazb totul $i care nu a cerut nimic irr sclrimb. Doar un trup sldbit de rdutatea semenilor pe care l-a cununat cu repausul pimdntului. Narcis e, in fond, principiul
suspendat al naturii qi regdsirea ei. Jacques Maritain iqi intituleazd capitolul dedicat

lui Rousseau:

cu cuvintele: este evident absurd de a prezenta

Reformateurs, ,,Jean-Jacques ^ Librairie Plon, Paris, 1925, pp. 131.237),Incepe, aproape brutal,
Renagterea,

sau sfAntul naturii"

(in

Trois

Reforma protestantd, Reforma cartezianl, rousseauismul (chiar dacii e un barbarism transliteralia) ca pe o serie uniliniard care ar avea ca rezultat direct apocalipsa Revoluliei franceze... J.-J. Rousseau nu profeseazl doar in teorie filosofia sentimentului, ca moraliritii englezi ai tinrpulur sdu, care sunt incd intelectuali gi analigti ce dizerteazd asupra sensitrilitalii. El triiegte cu toate fibrele fiinlei sale" cu un soi de eroism, primatul sensibilitalii. {nseamnd aceasta cI ra{iunea este nuld la el? Desigur, nu. La un assmenea om ratiunea joacd un dublu rol. Ea este mai curAnd in

'I
iti

Li

serviciul pasiunii, etaiAnd o prodigioasi virtuozitate

?n

plutarhianul, virtuosul, adversar al viciilor propriului secol, Rousseau din Discurs asttpra ine.galitdlii, din Scrisori cdtre d'Alembert, din Contractul social. Acesta este Jean-Jacques cel cu .,suflet slab", ,,indolentul" Jean-Jacques, acela care nu rezistd nici unei alianfe, care declini gi se abandoneazd pldcerii. Nu il acuzdm deloc. ,,"latdl lurnii moderne" este un iresponsabil (ibidem, p.134, 135, 136, 138). Am putea incheia aici irrcercarea noastrd in cazul in care am dori s6 stArnirn nedumeriri sau sd ofuscim spirite pedant pedagogice. Nu o vom face nici dintr-un motiv, nici din celdlalt deqi, poate, ar fi fost mai bine. Preferdm insd o intrare 2t3

argumentalia sofisticd. Iat6-l pe J.-J. Rousseau moralistul, stoicul,

POSTFATA

directd, chiar dac[ neceremonioasd, in substanfa operei care ne

intereseazd.

cercetez dacd

in

ordinea civild poate exista vreo reguld de

De la inceput un lucru mai pufin cunoscut. Nu foarte multd lume qtie ci avem doui variante ale Contractului social. Prima, numit[ qi Manuscrisul de la Geneva, purta titlul: Contractul social sau eseu asupra formei republicii. Varianta a doua, aceea clasic6, este intitulatd: Contractul social sau principii de drept politic. in Oeuvres complites, vol. III, Bibliothdque de la Pl6iade, Gallimard, 1964, prima variantd o aflim la paginile 281-346, iar a doua de la p.349 la p.470. Cdteva considerafiuni asupra acestui aspect. in tomul III al operelor complete, Contractul social (ambele variante), Discurs dsuprq economiei politice Si Fragmentele politice, d: stabilirea textelor gi de note se ocupd profesorul Robert Derath6. Intr-o primh notd la Contractul social, prima versiune, profesorul amintit ne ldmuregte asupra avatarurilor titlului. Contractul social este titlul inilial pe care Rousseau a sfdrgit prin a-l restabili dupi ce ii substituise titlul: Despre societatea civild. Aceeagi ezitare gi in cazul subtitlului unde avem succesiunea a patru formule de titlu: Eseu asupra constituirii statului; Eseu asupra formdrii corpurilor politice; Eseu asupra formdrii statului gi, in fine, Eseu asupraformei Republicii (J.-J. Rousseau, Oeuvres compldtes, vol. III, p.14l0). Spre deosebire de a doua versiune, in patru cIrfi, prima este compusi din trei cdrfi gi, in capitolul I al primei cdrfi, capitolul intitulat ,,Subiectul acestei cil4i", Rousseau se justificd: atAfia autori celebri au vorbit despre GuvernimAnt gi despre regulile dreptului civil cd nu mai este nimic util de spus asupra acestui subiect care sl nu fi fost deja spus. Dar poate c[ raporturile cogpului social vor fi mai clar puse ?n lumini dacd incepem prin determinarea naturii lor proprii. Iati ceea ce incerc str fac in aceasti carte. Nu este vorba aici de administrarea corpului social, ci de constituirea lui. il fac sd tr6iasc6, nu sd acfioneze. ii descriu raporturile, iar piesele le aranjez la locul lor. Pun magina in stare de funcfionare. Al1ii, mai infelepfi, ii vor ordona migcdrile (ibidem, vol. III, p.281). Iatd deci intenlia iniliald a cetifeanului Genevei. Dar inilialul se poate oculta. vor spune unii cdrora le vonr aduce, irrtr-un fals sprijin, afirmatia lui Rousseau din cartea I a celei de a doua versiuni. Iati fragmentul cu pricina: vreau sd
214

(ihidem, p"351). Robert Deratlid atrage atenfia asupra unei

administra{ie legitirnd qi sigurd, dach vom considera oamenii aga curn sunt gi legile a$a ci-rm pot fi. Voi incerca sd unesc intotdeauna in aceastd cercetare ceea ce permite dreptul cu ceea ce prescrie interesul, pentru ca justilia gi utilitatea sd nu se afle despdr{ite

presupuse inadveftente, gi o face la modul ur.mdtor: in Manuscrisul de Ia Geneva (cartea tr, cap. l), Rousseau scrie: ,,Nu este vorba de administrarea corpului social, ci de constituirea lui,,. Dezacordul

firridam.entald de guvenldmAnt" (ihidem. pJa3\" Asupra acestei rcguli dorim a insista. Regula o formuleaz[ Rousseau in ce! pufin doLrd locLlri: in f)i.scurs - asuprc economiei politice Ei in Monuscrisrtl de Ia (ieneva.ln inainte pomenitul Discurs... afirmd: prirna gi cea mai irnporlantd maximd a guverndrii legitirne sau populare, adicd a acelui guvern care are ca obiectiv binele poporului, este de a unna in tnate vointa generald. Dar pentru a o trrnra, trebuie si o cunoascd (ihidem, p.za\. in Marutscrzi (cartea I,cap. Vl) completeaz6: dacd interesul comun este obiectul asociatiei. e linrpede cd vointa generald trebuie sd fie reglatd de ac{iunile corpului sucial (ibiden, p.305). Este un loc exemplar irr care Rousseau, acela acvzat de.a se tot contrazice, dd cu tifla celor. care-i cautd contradiclii. CAteodatd natura se rflzbund qi mai crtlnt. Sperarn cI anr l[murir chestiunea aceasta, daci era aici o chestiunc ;i. prin consecintb, dacd era ceva de ldmurit. Acum o alta, fEra a rre crede ldmr.rritori, ci vr6nd doar s6 ne ldrnurim gi noi. Din acest rnoti' lnasir.'itatea citatelcr care" ne place si creclern, n. vor plictisi, in caztil iir care vor afla vreun cititcr. 'i*}:a rnai citatir frazd din ltorisseau este, fbrr indoial6. aceea care cleschicre capitolul lrl plirrci cdrti. Fr.aza ette:,.Omul s-a niscut liber qi totugi, plclrrtinrlr-:ni. r."in larrtrrri. cu c6t rnai mult se crede stipanul altot'a, crr lrtAl c lrni sclav clr;cdt ei" (ibidem, p.35?,)" Aceastli fiazl va condrrcc la <lisjurrctia dirrile natur'6 yi rafiLrne, la troria reve;iilii

intre cele doud texte (cel citat aici din Manuscris gi prirna propozitie din Contractul social, varianta clasicd - n.ns.) nu este decdt aparent, cdci prin ,,reguld de adrninistrafieo' nu trebuie sd intelegem adrninistralia ca atare, ci ceea ce trebuie sd ii serveascd de regul6: a cunoaqte voinfa generald, aceea care este ,,regula

2t5

POSTFATA

Despre geniul gi dementa inteligenlei

la naturd, pe scurt, la ,,bunul sdlbatic". Aqa se instituie drcplttl

natural, bazatpe legea naturald dupn care se conduce omul rttttttt'ttl

fundamentelor inegalitdlii dintre oameni, cd i se pare a distirtgo doui principii anterioare rafiunii. Unul care ne conseryd existcttle gi celilalt intemeiat pe repulsia naturaii fald de moarte. Crctlottl, iati cum cddem gi noiin picat, cd e vorba aici de un principitr 9i rle consecinla lui, pentru cI in sine conservarea implicd rcptrllln naturali fafd de pierire. Pe de alti parte, in Scrisori scri.se ila 1ft munte, VIII, vorbind despre libertate, Rousseau spune cd tltt ttlt funclioneazd decdt corelatd legilor. Ba chiar in starea de nnlttrl
funclioneazd legea natural5. Te supui, de acord, dar nu o l'aci cn u slug6. Ca popor accepli un conducitor, nu un stip6n' Seductl[lt acest om natural; ispititoare aceasti stare de natur6. Modclcle'l Adam qi Robinson. La sfdrgitul capitolului II din cartea I citirrr: Ntl se poate tdgidui c[ Adam a fost suveranul lumii, iar Robinsott nl insulei sale atAta timp c6t a fost singurul ei locuitor; gi ceea s(t ell pldcut in acest imperiu era cd monarhul, sigur pe tronul sltt, lt-ttvet

Spune undeva Rousseau,

in Discurs asupra originii

9l

nici de rebeliuni, nici de r[zboaie, nici de conspit'rtlttll (ibidem, p.354). A;a infelegem nostalgia paradisului gi purutlirtll pierdut (Milton). Cdt privegte fraza cu omul nSscut liber, dar inlinluit, cu ottllll natural decimat interior de societate spunem, citAndu-l pc l{ohetl Derath6: Formula: omul s-a n(scul liber este poate, sub pnttn lul Rousseau, o replicd dati lui Bossuet (acela din Polilique tirlt dt* propres paroles de I'Ecriture sainte, cartea ll, articolttl l, propozilia VIl, Paris, 1709, p.69)i toli oamenii s-au tullrtl subiecli. Nofiunea libertAfii naturale a omului este o temil cottttttti lui Rousseau gi celor mai mulli dintre teoreticienii $colii I)rcplttlttl natural. Aga cum aratl Pufendorf (Droit de la nature el .l(r $,ttttt, cartea III, cap. II, paragraful 8, trad. de Barbeyrac, Bilc, I / /ll, vol.I, p.367), ea urc[ pdni la jurisconsullii rotnani: ,,Juriscottrttllll romani au recunoscut c[, potrivit Dreptlllui Natural, to[i ottttteltll se nasc liberi". . ,,Utpote cum jure naturali omtlcs lihptl nascerentur" (Digeste, cartea l, De Justilia et Jure,legea lV ). ( 'cee ce face originalitatea lui Rousseau, continud Derath6, cslc tlc e ll spus ci aceasti libertate naturalE este inalienabild. O scttt' lfl
sd se teamd

(lontractul sociil, cartea I, cap.IV (p.356, in Oeuvres completi,s, vol.lll): ,,A renunfa la libertate inseamni a renun{a la calitatea de om". Mai adiugim -cd formula lui Rousseau a fost prinsi in Declaralia drepturilor omului Si ale cetdyeanului (1789), articolul l: oam6nii s-au n[scut gi rim0n liberi gi egali in drepturi (ibidem., p.l 33)" Pentru a sintetiza vom face apel la formula contractului social oferitd de Rousseau: fiecare dintre noi pune in comun intreaga sa persoand Si toatd puterea sa sub suprema conducere a voinlei generale, gi-l primim.apoi pe fiecare ca parte indivizibild a intregului (ibidem, p.361). Glsim astfel un Rousseau suspect de consecvent, de o consecvenfi care aproape respectd legalitatea. l.egalitatea robinsoniand, una insulard gi circulard, a$a cum este rrrice utopie. Are dreptate P. futea cdnd spune cd ,,mizantropia lui l{ousseau are rddlcini subiective (originate) intr-o falsd concepfie l naturii gi culturii", dar nu mai suntem la fel convingi c6 .,|(ousseau n-a inteles cd omul este corupt qi bolnav de la natura trarbd indiferentd moral" (P" !u1ea, Tratat de antropologie te;tind, vol.I, Ed. Timpul, laqi, 1992, p.61, 170). Rousseau nu tlivinizeazi, natura, doar o repune in drepturi. Societatea este o primejdie pentru natur5, nu invers. Legile naturii nu sunt convenlii, :;rrnt natura insigi" in ,,Cuvdntul inainte" al Contractului social lcdilia 1839), autorul, rdmas noui necunoscut din pricina lipsei oricirei semndturi, ne spune: Rousseau, in intreaga sa filosofie, lrleacd de la acelagi principiu ca gi acela aare a scris Spiritul lagilor, ambii incep6nd prin a stabili cd forma societi{ilor plaseazi rrnrul intr-o stare de rdzboi. Dar in tirnp ce Montesquieu deduce <lin acest principiu necesitatea legilor, Rousseau deduce irrsuficienla lor. El pare sd distrugd ceea ce Montesquieu vrea sf, cdifice (J.-J. Rousseau, Le contrat social ou principes du droit lnlitique, Paris, 1839, p.3). Continud apoi, ?ntr-o notd: genul umar, 1i-a pierdut calitifile; Jean-Jacques le-a regdsit (ibidem, p"22). I rrc I inim s6-i ddm, necunoscutului, dreptate. A regisit drepturile naturale. De aceea este Rousseau revoltat yi nu acceptd popoare pentru regi, ci doar regi pentru popoare. Este vinovat Rousseau pentru nelegiuirile urmagilor fbcute in numele lcgilor lui? Greu de spus. Rousseau este asemenea lui platon. O Jrrea repede citire il nedreptlfegte. E prea greu pentru cI pare,
217

2t6

Despre geniul si dementa inteligen(ei

Revolulia ftancez5", revendicatb de

deseori, prea simplu. $i aturnci vor mulli sd-l aplice. Aga sivArgeqte

Rousseau, abuzurile Rousseau nu vrea s[ nascifanatici, flu vrea iacotrini, nu cunoscute. vrea pe aoeia care gi-au {bcut din' voinla majoritSlii ,,manualul terorismului revolufionar". Proudhon, citim intr-un ,,[itudiu introductiv" la o edilie rorndneascd, l*a executat fbrd qoviire spun6n<I cd ,.orice aberalie a conqtiinlei puhlice iqi are in sine pedeapsa. Faima lui ftousseau a costat Franfa mai mult attr, mai mult s6nge gi mai mutrtd rugine dec6t domnia nesuferitd a cuftezanelor lui Ludovic XV". Concluzia lui Proudhon: in faga c[espotismului social, care nu poate consacra dec6t tnizeria .t:oporului, rdmAne un singun mijloc: st;primarea autoritdlii (N. [Jagcovici,,,Studiu introductiv" la J.-J.Rousseau, Contractul social, Ed. Cartea Romdneascl, Bucureqti, 1920, p.13). intr-adevir, tonul acesta este prea aspru. Doar potrivit propriei teorii a echilibrului poate avea Proudhon dreptate. Nu este insd qi suficient, cu toate cdderile lui Rousseau. ,,Stranie reuqitd a lui Rousseau. Un valet qi secretar, frrd nici o int6lnire deosebitd cu cultura, un copist de note muzicale, spune atAt de mult societdtii $i filosofilor. Poate pentru c6- aduce natura. Pentru o ultimd datd se invocd qi acrediteazdnattra. Dar ce maladiv, ipohondric ai crispat o invocd el gi pe aceasta (C. Noica, Jurnal de idei, Ed. Humanitas, 1991, p.104). Dincolo de Diderot, spune Noica, rimdne cultura; dincolo de Rousseau rSm6ne natura. Dar din Montaigne, Voltaire, A.France sau E. Ionescu (dupd Noica), ce rdmdne? Pulindtatea mesajului, tragedia vorbirii (ibidem, p.105). Iardqi vorbe aspre sau, poate, nu. Existd ojudecatb gi inainte, nu doar una de apoi! Nu ne-am propus sd agez[m Contractul socia/ intr-un anume loc al scrierilor lui Rousseau. Au frcut-o allii 9i au Iicut-o bine sart riu, dupd cum s-au priceput. incercdm doar cAteva corespondenfe. in perioada in care concepea La Nauvelle Hdla'i:;e, Roltsseau redacteazb alte doui opere capi{at"t:'. Cotttrttct't! ,s*cisl qt }imil' 'T'oate aceste scrieri au in oornun aceeaqi tcrtlii. Icr l,touvelle Hiloist: opune iubirea qi natura civilizafiei. Fericirea este c,',i;ilnutul ei, ct ,,societate a inirnilor", iar misterioasa grSdinb Elysde este of'erita c:: sirnbol al acestei armonii. Se gtie cd Ls Nouvelle I{dloise puncteazh devenirea moralS a doi aman{i ("[ulie qi Saint-Preux)
218

la

nevoifi, din rafiuni sociale (converrfiile acestea nesuferite), s[

renunfe la pasiunea lor. Julie se cisitoregte qi rdmdne doar amantd de suflet lui Saint-Preux. Amanfii ajung s6-gi domine inima doar pentru a respecta un mesaj: pasiunea trebuie sd fie purificatl prin

rafiune. Emil, pe de alti parte, desfbgoar6 educalia unui copil destinat a deveni ceti{ean gi opune bunitatea naturalS coruptiei din societate gi civilizalie. Apoi, Contractul social cautd si aqeze fundamentele unui stat just gi legitim. Dupi Bernard Gaguebin, ambilia lui Rousseau era aceea de a intemeia dreptul politic. Din acest motiv, departe de a descrie dreptul a$a cum este, Rousseau igi propune sd-l cerceteze a$a cum trebuie sd fie. Altfel spus (ca la Kant, mai tdrziu) decide sd stabileascl anume condiliile de posibilitate ale unei societifi gi, prin consecin{6, ale unei autoritdfi legitime. Ca filosof, gi nu ca etnolog sau istoric, va vorbi Rousseau. Problema se enun{l astfel: aflafi acel tip de societate care si asigure individului securitatea Si libertatea (Encyclopaedia (Jniversalis, vol. 20, Paris, 1989, pp. 318-321). in cartea IV din Emil, din care Profesiunea de credinld a unui vicar savoyard formeazl o insemnatd parte, Rousseau face elogiul religiei naturale gi al toleranlei universale. Reduce dogmele, intemeiazd religia pe congtiinf[ gi instinct divin, iar cultul esenlial devine acela al inimii. Consecinfa din partea societifii? Persecufia gi exilul. Pentru int6ia oari Parlamentul, Sorbona gi Biserica sunt de acord. Cartea (Emil) este condamnatd, iar autorul ei decretat drept ,,de prise de corps". $i de parcd nu ar fi fost suficient, Micul Consiliu al Genevei supune Emil gi Contractul social aceluiagi oprobriu, cdr{ile sunt arse sub acuzafia de a fi ,,temerare, scandaloase, nepioase, tncercAnd sd distrugl religia cregtind gi toate guvernele" (ibidem,
p.320).

Vrem si urmirim acum o altd filiafie. Aceea intre Discurs asupra inegalitdlii dintre oameni gi Contractul social. Discursul...
este precedat de un altul, de Discurs asupra Stiinlelor Si artelor, qi intre ele legitura este evident[. $tiintele gi artele, pe de o parte, gi inegalitatea socialS, pe de alti parte, denatureazl omul. Omul se nagte bun, dar societatea il corupe. Cele dou6 Discursuri... descriu procesul prin care riul intrl in lume qi cum natura umand este corupt6. De la Discurs osupra inegalitdlii... la Contracf, vedem 219

la starea de naturd la starea sociald. ln Discurs... sfhrgim in tiranie. in Contract, doar in urma abuzurilor apare opresiunea (cartea IiI, cap. 10), anume atunci cdnd guvernul face sd intervini propria sa voin!6 in locul voinfei generale. Discursul... este istoria nescrisi a decdderii omului pretins civilizat. Se revoltd Rousseau pdnd la a fi rredrept atunci cdnd spune: ,,indr6znesc sd afirm ci starea de gAndire este o stare contra naturii qi cd omul care cugetd este un animal depravat" (J.-J.Rousseau, Discurs asupra inegalitdlii dintre oameni, Ed. $tiinfificA, Bucuregti, 1958, p.84). Merge mai departe cu anatema cdnd afirmi c5 istoria bolilor omeneqti poate fi scrisd urmdrind istoria societdlilor civile. $i apoi, speriat parcl de duritatea propriei spuse, face apel la Platon qi la medicul roman Celsius. Prea tArziu, sau poate prea devreme, nu mai are nici o importanfd. Important este urm[torul lucru: ,,Primul om care, imprejrnuind un teren, s-a incumetat si spund acesta este al meu qi oare a gdsit
trecerea

lui

Rousseau de

ideea centrald gi egecul este mesagerul ei. Egecul sistemului in

sau elocinfa lui Rousseau. Se conservd aici, ating6nd punctul culminant, doar pesimismul lui Rousseau. Avem in vedere perioada Dl's cursului..., cdnd amorul propriu inloctriegte iubirea de sine. Dar amorul propriu este un sentiment derivat gi il presupune pe celdlalt ca alteritate. in starea de naturd, atunci c6nd omul ntt are de-a face dec6t cu sine, acest sentiment nu exist6. L-a nSscut societatea, a$a cum tot ea naqte servitufiile gi suferinlele. $i daci acceptd ceva atunci c6nd iqi formuleazd teoriile politice, Rousseau are in vedere statele mici. Sparta, Roma inifialS gi Geneva ii sunt

oameni destul de progti ca s6-l cread[ a fost adev6ratul intemeietor al societdlii civile" (ibidem, p.118). $i asta frrd ironia lui Voltaire

modele. Poporul poate controla conduita guvernului qi reprezentarea nu este necesard. De altfel, pentru Rousseau, reprezentarea este un nonsens (H.Hofding, Jean-Jacques et su
philosophie, F6lix Alcan. Paris, 1912, p.139). Care reprezentare? Unde? In fafa cui? Nirnic nu este mai strdin lui Rousseau decdt cosmopolitismul abstract. El este atdt de revolufionar in principii gi in ideal pe cdt este de circumspect in aplicarea lor la cazuri particulare, dupi formula c5 forma societ6lii gi cultura trebuie mereu si rispundi circumstanlelor (ibidem, p.156). Rousseau este acela care mereu pierde. Sistemul politic este
220

intregime. Altfel cum ne-am explica abandonul sernnificativ al tratatulni despre Institulii politice? Rousseau continud s5. analizeze, dar aventura analizei in domeniul politic vizeazd doar exemplul particular gi rezolvd doar problerne precise. in 1764 cipitanul Buttafuoco, din regimentul regal italian, ii cere o bund ."institufie politic6" pentru Corsica, qi Rousseau compune Scrisori a-supra legislaliei Corsicei qi Proiectul de constitulie pentru Corsics. $apte ani mai t6rziu, contele de Wiellrorsk, membru al Dietei Poloniei, ii adreseazS aceeaqi cerere pentru patria sa, qi Rousseau scrie Consideraliile asupra guverndrii Poloniei. Ce sunt insd toate acestea? Doar ilustrarea unor idei generale, nimic mai mult. Prea^ mult pentru Corsica gi Polonia, prea pufin pentru Rousseau, Insd Rousseau ?gi vizuse limita qi o conqtientizase. Va trii de acum in marginea ei, incercdnd sd o evite. inaintea lui Sartre, el afl6 cd infernul sunt ceilalfi. Demonul inteligen{ei este agentul corup{iei. Nedorind sd corup6, Rousseau a fost condamnat la ticerea vinovatb gi coruptibil5 a contemporanilor, care au ticut pdnd cAnd l-au vorbit. in pragul epocii moderne Europa nu mai suporta un al doilea Pygmalion, acela cu care Rousseau insugi se cornparS. in legenda tradi{ional5, scrie G. May, Venus, din compasiune pentru sculptorul devorat de iubire, d[ vialb statuii. Dar Venus este absenti din scena lui Rousseau. Nu mai sunt doud personaje, ci doar unul. La inceput sculptorul este singur; la sfSrgit el este in intregime in operd qi nu este altceva decdt statuia. Astfel viala irnaginard absoarbe. in sine viala real6 qi sfArgeqte prin a se substitui acesteia (Georges May, Rozsseau par lui-mbme, Ed. du Seuil, Paris, 1961, pp. 116-117). VrAnd s5 fie un Pygmalion, Rousseau sf6rgeqte prin a admira pe Licurg qi Solon gi sfbtuiegte, in buna lor tradifie, ca puterea constituantd sd fie conferiti unui legislator unic. In fond, nu intotdeauna ajungem acolo unde ne-am propus. Aqa cum o face Rousseau, al cirui singular privilegiu rdmdne resemnarea. El se acceptd, spune J. Maritain, gi accept[ cele mai rele contradiclii aga cum fidelul acceptl voinfa lui Dumnezeu. in ultimii ani ai vielii prefera formula: ,,il faut Otre soi", adicd, in termenii lui Jean-Jacques: trebuie s6-!i fii propria ta sensibilitate la fel cum Dumnezeu igi este siegi fiinfa. Maniera la
221

POSTFATA

Despre geniul si dementa inteligen(ei

bestia (J. Maritain, op.cit., pp. 140-l4l). Caracterizindu-l pe Rousseau, Maritain sesizeazl drept dominanti mimetismul sfinleniei, nu unul calculat, ci unul spontan gi naiv, o duplicitate sincerd. Rousseau este primul picdlit de un asemenea mimetism, gi in ordinea speculativului toati construcfia, aga coerentd cum este, ii devine un supliciu. Spune undeva ln Confesiuni (cartea III): simt totul gi nu vid nimic. Sunt violent, dar stupid. Trebuie c[ e nevoie de sdnge rece pentru a gdndi. Maritain ii spune sfdnt; sfin[enia sa consti in a se iubi Jdrd a se compara. E solitarul in cetate, nu infeleptul. Avem de-a face cu un teoretician antisocial. Rousseau s-a ndscut asocial (ibidem, p.l7l). E inadaptat, poet, paranoic, genial, dement, tarat. Sombart, daci nu cumva gregim, il agez5 printre isterici, alituri de Paul gi Mahomed, de Luther gi Pascal, de Napoleon gi Goethe. Pare si se bucure de faptul c[ solitudinea este floarea viefii civice 9i de faptul ci lumea nu vrea sd infeleagi c6 e prea departe natura umani de perfecfie. $i se mai miri modernitatea cd e indatorati Contractului social? Rousseau, asemenea primului hegelian de mai tilrziu, Rivarol, pare s6 spuni: intre mine gi societate eu am dreptate. Dacd societatea se opune, cu
atdt mai rdu pentru societate.

care Jean-Jacques este el insugi echivaleazd demisiei definitive a personalitdfii. Omul nu este. el insuqi decdt cu condilia de a se dizolva. Omul lui Rousseau este ingerul lui Descartes gi creeazi

libertatea - conduc la formularea problemei politice intr-un mod absurd gi utopic. Cum putem, se intreabi Maritain, face o societate cu indivizi perfect liberi gi egali? Cum putem pune de acord oamenii (aceia ai naturii) gi legile (acelea care cer un corp social)?

Exigenfa naturii e condilia egal6 pentru tofi, gi fiindcE mitul egalitilii se alimenteazd din sofisme, egalitatea gi corelatul ei -

Contractul social oferd solutia, dar nagterea drepturilor civile distruge dreptul natural. Sofismul macini contractul (pactul) social, iar sofismul pe care se intemeiazi regula fundamentali este: fiecare, ddndu-se tuturor, nu se di, de fapt, niminui. Fiecare se subordoneazi celorlalli ftr6 a se subordona niciunuia qi iqi procurd plicerea din a deduce ci nu are pe nirneni deasupra lui. Aga ajunge Rousseau la mitul panteismului politic Ai al voinfei generale, gi atunci Dumnezeul imanent al republicii este un Dumnezeu copil
a'r',

care trebuie ajutat, la fel ca Dumnezeul pragmatiqtilor (ibidem, p.198). Nu magistrali la conducere, pentru cI magistratul executb o lege deja fbcutd, dar nici suverani. cdci suveranul este poporul. Concluzia devastatoare la care ajungem este cd Rousseau refuzi omului statutul de a fi un animal politic. De altfel, ii refuzd cam orice. Preludnd o spusd a lui Pierre-Maurice Masson (La Religion de Rousseau, vol. II, cap. III, p. 120): in paradisul lui Jean-Jacques, Dumnezeu insugi, discret, se dd la o parte pentru a-i l6sa locul lui Jear-r-Jacques Rousseau. Iar in Emil (Profesiunea de credinld...) Rousseau aproape deltreazd,: aspir la momentul in care, eliberat de corp. voi fi eu insumi, frrI contradicfii, gi nu voi avea nevoie decit de MINE pentru a fi fericit. Sintetizeazi Maritain: frri indoiald, ne afl6m aici in mijlocul nebuniei lui Jean-Jacques. Dar suntem, de asernenea, in oentrul Paradisului Imanenfei (ibidem, p.222). Pdnd. la unnd Rousseau ne convinge cd omul nu s-a n[scut liber, ci devine liber, gi nu igi c6gtigd libertatea decdt servind-o. Aga cum va rezolva rnai apoi Hegel raportul dintre societatea civild gi stat: statul stdpdneqte servind gi servegte stdpdnind. RefuzAndu-i-se calitatea de animal politic, ii mai rdmdne omului de a fi tocmai ceea ce e ireductibil la societate. in felul acesta putem face, la Rousseau, o distinclie intre fic{iune ;i utopie gi putem vorbi, mai curdnd, de imaginar politic. Potrivit r,uruia din cei mai bine cotali autori in materie de l{ousseau: intreaga neinfelegere este aici; ,,societatea" pe care o vrea Rousseau este mereu anterioard, mereu la origine. El nu cauti deloc s5 proiecteze in viitor imaginea ademenitoare a unui paradis terestru posibil. ,,Nostalgia" sa nu e dec6t nega{ia radical[ a oricirei societdli care are pretenlia ci imi ,,furnizeaz6" mie insumi confinLrtul eului meu. Opera lui Rousseau e o insurecfie permanentd a ,,moralitdfii" impotriva ,,economicului" gi in acest sens ea este absolut inactuald, in sensul nietzschean al cuvdntului (Georges-Arthur Goldschmidt, Jeau-Jacques Rouss eau ou I'esprit de solitude, Phdbus, Paris, 1978, pp. 175-176). E in Rousseau o obsesie a precedenlei propriului Eu, o solitudine revenit[ la sine. Nimic din tot ce sunt gi am spus nu di seamd de rnine daci nu am spus mai intdi Eul care sAnt. Orice text din Rousseau trebuie citit indbrdtul lui. Explicitul presupune un Eu implicit qi subversiv. El
223

aga-zicdnd, tras de limbd, numai c6 ne spune exact ceea ce el doregte. Se ascunde, a$a cum o face qi platon, pe care il invoc6. Starobinski ne spune ci Rousseau este printre pulinii maeqtri care gtie foarte bine cd a scrie inseamn[ a te ascunde. Ne putem mira de egala importanld pe care Rousseau o acordd acestor dou6 acte. Dar unul nu poate exista fdrd, celblalt. A te ascunde ftrd scriiturr inseamnd a dispdrea. scriiturb ftrd ascundere, aceasta inseamnd a renun{a la a te proclama diferit. Jean-Jacques nu se exprimi, cflt scrie pi se ascunde. Intenfia expresivd se afld in ambele gesturi in

comanda qi el define cheia. Tot ceea ce este scris este precedat de autor. Restulnu cd nu conteazd; pur gi simplu nu existd. Concluzii la Rousseau? Pare o impietate. Rousseau poate fi,

CUPRIIIIS

INTRODUCERE

decizia de

a scrie gi in voinla solitudinii

(Jean staiobinski,

Kant ii daloreazd,, mai mult decdt lui Hume, trezirea din ,,somnul dogrnatic", chiar daci se face vinovat, spun unii, poate cu nedreaptd ironie, de a fi tradus morala francezului intr-un stil de cancelarie filosofic[. Rousseau, acela care a flcut pentru explicarea naturii umane ceea ce a frcut Newton pentru e*pii"ur"u naturii materiale, rdmine vn caz. J.clark Murray, intr-un studiu din ,,Philosophical Review", VIII, studiu intitulat: ,,Rousseau, locul lui in istoria filosofiei", afirmd: Omul in starea de naturd are puline tentafii de a deveni vicios; in starea de naturi putem fi buni frrr virtute gi ralionali frr[ qtiin{d (apud V. Delbos, La philosophie pratique de Kant, F6lix Alcan, paris, 1926, p. I 17). Se poate sd fie un Rousseau in fiecare din noi, gi dac6 acest lucru este adevdrat gi mai adevdrat este ci in fiecare din noi el doarme. Aqa cum, uneori, gi bunul Homer alipegte. Ne place sd incheiem cu o spusi neterminatd. una pastigati dupd Starobinski. Niciodati nu sffiigim
cu Jean-Jacques. Fiecare generafie descoperd un nou Rousseau in care gasegte exemplul a ceea ce ea ar vrea si fie sau a ceea ce ea refuzd cu pasiune. Adicd, superlativ pentru Rousseau: este dificil de admis c6,,omul naturii" a murit de moarte naturali.

Jean-Jacques Rousseau, La transparence et l,obstacle, Gallimard, 1971, p. i53). Acesta este Rousseau cel adevdrat. Acela ciruia

,... . . ... 5 Elaborarea ,rCont:'actului Soci:rlo' . Problema contractului social ir,,linte de Roussenu 10 t7 Analiza Contractului sociol 27 inscmnitatea Com.,rctului social lnfi!uen{a Contractului social 53 Actualitatea Contr,,ctului sociul 57 Indica{ii bibliogr r fice

I
1

CARTE,^ I
Cap. L Subiectul acestei prime :drli Cap.lL Despre cele dinfii societdli Cap. III. Despre dr;:otul celui mni tare . Cap. IV. Despre sclavaj Cap. V. Trebuie si ne intoarcem mereu ln
corcven{ie 62 63

55
67
o

primfi

7t
li

Cap. VI. I)espre pnttul social Cap. VII. Despre st'verfin Cap. VIII. Dtspre stirrc.i civi!rt Cap.trX. Desprc dt,ryeniul recl

72

76
.

79
EO

CAR'[EA

ll li

TI
84 85
B8
l

Cap. l. ,9uverunit*:''u este inalie,'abild

I {

$"i;i '',. '. v.A.

\-3L:,' '.
uti.:':i:.s
.

to

Anton Ad[mut

Cnp. trtr. Suv*ranita;,'a este indi'..iribild Cap. Iil. Dtrcd t,oin{a generald poutu greEi Cap. [V. Dcspre lil':itelt: pwterii swvernne

90

"224
i

Cap. Cap. Cap. Cap. Cap. Cap. Cap. Cap.

V. Despre dreptul de viayd Si de moarte VL Despre lege VIL Despre legislator VIII. Despre popor ,. .:.. IX. Urmare X.'Urmore XI. Despre diferitele sisteme de legislalie XII. Diviziunea legilor

95 98

CARTEA
Cap.

IV
172 174
177
1S0

I.

Voinla generald este

indestructibild

t02
107 109

Cap.IL Despre sufragii Cap.III. Despre alegeri Cap.IV. Despre comi1iile romane
Cap. Cap. Cap. Cap. Cap.

112
115

tt7
120

CARTEA III
Cap. I. Despre guverndmdil tn general Cap. II. Despre principiul care constituie diversele 128
131 133

V. Despre tribunat VI. Despre dictaturd VII. Despre cenzurri VI[. Despre religia civilii

l9l
193 196

. ...

198

FOSTFATA

IX.

Concluzie inteligenfei

... 2ll

..

212
212

guverndmfrnt .. Cap. III. impdrYirea guverndmintelor .... Cap. IV. Despre democralie Cap. V. Despre aristocralie Cap. VL Despre monarhie Cap. VII. Despre guverndmintele mixte Cap. VI[. Nu existdformd de guverndmilnt care sd se potriveascd oricdreildri . Cap. IX Despre semnele unui bun gaverndmAnt ..... Cap. X. Despre abuzurile guverndmfrntului Si despre inclinareu sa spre degenerare Cap. XI. Despre moartea corpului politic .. Cap. XII. Cum se menline autoritatea suverand Cap. XIII. Urmare Cap. XIV. Urmare Cap. XV. Despre deputatri sau reprczentnnli . Cap. XVI. Instituyia guverndmdntului nu e un. contract Cap. XV[. Despre instituirea guverndmfrntului ..., , Cap. XVII. Mijloace de a prefutrtmpina uzarpdrile guverndmdnlului

forme

de

Despre geniul gi demenfa

r35
138

t44
146 152

ts4
157 158

r59
161

t62
166
168

169