Algebra Liniara Ex.

Elemente de Algebr a Liniar a.
Note de curs
November 20, 2012
Cristian Necul aescu
ASE, Departamentul de Matematic
A, Cl
Adirea Ciberneticii, sala 2625, Office hours:

on Monday, 15,00
E-mail address: algecon2011@gmail.com
URL: http://wiz-infomath.ro/
Cuprins
Prefat a ii
Partea 1. Introducere n Algebra Liniar a 1
Capitolul 1. Spatii si subspatii vectoriale 3
1.1. Denitii introductive 3
Diferente dintre termenii folositi 16
Schimbarea nmultirii cu scalari poate conduce la schimbarea propriet atilor spatiului 17
1.1.1. Lungimi si unghiuri 18
1.2. Propriet ati 18
1.3. Exemple de spatii vectoriale 20
1.4. Exercitii 21
1.5. Reprezent ari n spatii vectoriale 22
1.6. Exemple de baze standard 28
1.7. Reprezentarea vectorilor 29
1.8. Operatii cu subspatii 45
1.9. Laticea subspatiilor 53
1.10. Spatiul factor 57
1.10.1. Spatiul factor atasat unui subspatiu xat 57
1.10.2. Familia claselor de echivalent a 59
Capitolul 2. Operatori liniari 61
2.1. Exemple de operatori liniari 61
2.2. Propriet ati 61
2.3. Reprezentarea operatorilor 65
2.3.1. Reprezentarea functionalelor 67
2.4. Teoreme de izomorsm 67
2.5. Introducere n Teoria Spectral a 70
2.5.1. Decomplexicarea formei canonice complexe 87
2.5.2. Algoritm pentru aducerea unui operator la forma canonic a Jordan 90
iii
iv CUPRINS
2.5.3. Exemple 92
2.6. Functionale bilinare si p atratice. Forma canonic a 107
Capitolul 3. Spatii vectoriale cu produs scalar 119
3.1. Ortogonalitate 125
3.2. Proiectia unui vector pe un subspatiu 128
3.3. Metoda celor mai mici p atrate 130
3.3.1. Operatii cu coloane 132
3.3.2. Operatii cu linii 134
3.4. Tipuri speciale de operatori 138
3.4.1. Operatori de proiectie 138
3.4.2. Operator adjunct 139
3.4.3. Operatori izometrici, unitari, ortogonali 140
3.4.4. Operator normal 145
3.4.5. Operator autoadjunct 146
3.4.6. Operator antiautoadjunct 147
3.5. Modelul Leontief 148
3.6. Spatii vectoriale peste corpul numerelor complexe 153
Capitolul 4. Spatii ane 155
4.1. Denitii 155
4.1.1. Properties 157
Partea 2. Produse software pentru Algebra Liniar a 163
Capitolul 5. Geogebra 165
Capitolul 6. CARMetal 167
Partea 3. Anexe si complet ari 169
Capitolul 7. Recapitul ari 171
Logic a binar a 171
7.1. Predicate logice 176
7.2. Multimi 176
7.2.1. Operatii cu multimi 177
7.2.2. Relatii 178
CUPRINS v
7.2.3. Functii 180
7.2.4. Operatii cu functii 181
7.3. Multimi uzuale de numere 182
7.3.1. Structura zecimal a a numerelor 183
7.3.2. Multimea numerelor reale 183
7.3.3. Multimea numerelor complexe 183
7.4. Cardinalitatea multimilor uzuale de numere 188
7.5. Notiuni generale despre matrici 190
7.6. Operatii cu matrici 196
7.7. Alte operatii cu matrici 197
7.8. Matrici partitionate 198
7.9. Inversa MoorePenrose a unei matrici oarecare. Descompunerea n valori singulare (SVD) 202
7.10. Structuri algebrice 206
Capitolul 8. Tipuri de subiecte din anii anteriori 213
8.1. Subiecte cu rezolvare clasic a 213
8.2. Subiecte scurte si/sau tip gril a 214
8.3. Probleme din diverse materiale bibliograce 216
8.4. Structura lucr arii semestriale 216
Bibliograe 219
vi CUPRINS
Prefat a
Partea 1
Introducere n Algebra Liniar a
CAPITOLUL 1
Spatii si subspatii vectoriale
1.1. Denitii introductive
1.1.1. Denitie. (Denitia spatiului vectorial) Se dau:
multimile:
V ,= O (elementele multimii V se numesc vectori )
1
;
K ,= O (elementele multimii K se numesc scalari );
functiile:
+
K
(. ) : KK K. Functia +
K
este o lege de compozitie pe multimea K numit a adunarea
scalarilor si va notat a prescurtat +";

K
(. ) : KK K. Functia
K
este o lege de compozitie pe multimea K numit a nmul tirea
scalarilor si va notat a prescurtat ";
+
V
(. ) : VV V. Functia +
V
este o lege de compozitie pe multimea V numit a adunarea
vectorilor si va notat a prescurtat +";
(. ) : K V V. Functia este o operatie extern a pe multimea V numit a nmul tirea
vectorilor cu scalari si va notat a ". Pentru ecare c K xat, operatia partial a V
r c r V poate numit a omotetie de parametru c. Schimbarea acestei operatii poate
conduce la schimbarea caracteristicilor spatiului vectorial vezi a doua subsectiune)
Perechea (V. K) (mpreun a cu operatiile descrise mai sus) se numeste spa tiu vectorial dac a sunt n-
deplinite urm atoarele conditii:
(1) (K. +
K
.
K
) este corp comutativ;
(2) (V. +
V
) este grup abelian;
(3) \c. / K. \r. V, au loc:
(a) (c +
K
/) r = c r+
V
/ r (distributivitatea la dreapta a operatiei " fat a de operatia +
K
");
(b) c (r +
V
) = c r +
V
c (distributivitatea la stnga a operatiei " fat a de operatia +
K
");
(c) c (/ r) = (c
K
/) r;
(d) 1
K
r = r.
1.1.2. Observatie. Distinctia ntre diferitele operatii notate la fel se va face din context;
1
n sens riguros, elementele multimii V sunt vectori de pozi tie. Denumirile vector, vector de pozitie sau punct trebuie
folosite atent. La sfrsitul acestei sectiuni va inclus a o subsectiune pe acest subiect.
3
4 1. SPA TII SI SUBSPA TII VECTORIALE
Elementul 0
V
este elementul neutru la adunarea vectorilor si va notat n continuare cu 0;
Elementul 0
K
este elementul neutru la adunarea scalarilor si va notat n continuare cu 0;
Elementul 1
K
este elementul neutru la nmul tirea scalarilor si va notat n continuare cu 1;
Se folosesc notiuni (presupuse) cunoscute din liceu: multimile de numere (N, Z, Q, R, C) si
propriet atile lor, notiunile Algebrei de clasa a XIIa: parte stabil a, operatie, monoid, grup, grup
abelian, inel, inel comutativ, corp, corp comutativ, element neutru pentru ecare structur a alge-
bric a, elemente simetrizabile, simetricul unui element (fat a de o operatie sau alta, atunci cnd
este cazul), propriet ati ale lor: unicitatea elementului neutru, unicitatea elementului simetric, etc.
Conventii de notatie: vectorii vor notati cu litere latine mici (c, /, c, n, , n, r, , ., etc),
scalarii cu litere grecesti mici (c, ,, , o, etc), multimile cu litere latine mari dublate" (A, B, C,
D, K, L, M, N, R, X, V, etc) la care se vor ad auga eventual indici (c
0
, V
1
, etc) si/sau supraindici
(U
1
, r
3
,
(2)
4
, etc) n functie de context.
1.1.3. Exercitiu. S a se arate c a ntrun monoid cu element neutru elementul neutru este unic.
1.1.4. Exercitiu. S a se arate c a ntrun grup elementul simetric al unui element este unic.
Urm atoarele exemple listeaz a cteva dintre situatiile importante n care sunt folosite spatii vectoriale.
Exemplele 2D si 3D sunt probabil printre cele mai simple, ofer a intuitii vizuale si sunt folosite n multe
domenii, iar aceste caracteristici sunt si pozitive dar si negative (n acelasi timp ofer a intuitii dar si limiteaz a
imaginatia necesar a pentru alte situatii). Exemplul R
a
este mediul de lucru principal pentru acest curs,
iar ultimul exemplu se refer a la o situatie special a care nu va prezentat a aici dar care este nceputul
pentru "Teoria Codic arii".
1.1.5. Exemplu (2D). Se consider a urm atoarele obiecte:
spatiul vectorial (R
2
. R) (planul euclidian); n acest mediu ambient, un vector este identicat cu
vectorul de pozitie al punctului corespunz ator; de exemplu, vectorul
_
_
1
2
_
_
este reprezentat prin
vectorul de pozitie cu originea n punctul C(0. 0) si vrful n punctul 1
1
(1. 2).
vectorii:
1
=
_
_
1
2
_
_
,
2
=
_
_
3
1
_
_
,
1
,
2
R
2
;
n gura atasat a, vectorii sunt reprezentati ca vectori de pozitie; de exemplu, vectorul
1
este
vectorul cu originea n C(0; 0) si cu sensul n 1
1
(1; 2)
suma
1
+
2
=
_
_
1
2
_
_
+
_
_
3
1
_
_
=
_
_
4
3
_
_
=
3
;
vectorul opus lui
2
este
2
=
4
=
_
_
3
1
_
_
;
1.1. DEFINI TII INTRODUCTIVE 5
nmultirea cu un scalar
6
= 2. 6
1
;
diferenta
1
2
=
_
_
1
2
_
_
_
_
3
1
_
_
=
_
_
2
1
_
_
=
5
;
Figura 1.1.1: Vectori si operatii cu vectori n 2D
1.1.6. Exemplu. (3D) Se consider a urm atoarele obiecte:
spatiul vectorial (R
3
. R) (spatiul euclidian); n acest mediu ambient, un vector este identicat cu
vectorul de pozitie al punctului corespunz ator; de exemplu, vectorul
_
_
_
_
_
1
2
1
_
_
_
_
_
este reprezentat prin
vectorul de pozitie cu originea n punctul C(0. 0. 0) si vrful n punctul 1
1
(1. 2. 1).
vectorii:
1
=
_
_
_
_
_
1
2
1
_
_
_
_
_
,
2
=
_
_
_
_
_
3
1
2
_
_
_
_
_
,
1
,
2
R
3
;
suma
1
+
2
=
_
_
_
_
_
1
2
1
_
_
_
_
_
+
_
_
_
_
_
3
1
2
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
4
3
3
_
_
_
_
_
=
3
;
vectorul opus lui
2
este
2
=
4
=
_
_
_
_
_
3
1
2
_
_
_
_
_
;
nmultirea cu un scalar
6
= 2. 6
1
;
diferenta
1
2
=
_
_
_
_
_
1
2
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
3
1
2
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
2
1
1
_
_
_
_
_
=
5
;
Figura 1.1.2: Vectori si operatii vectoriale n 3D
1.1.7. Observatie. n cele dou a exemple (2D si 3D) exist a diverse similarit ati si diferente:
Punctele si vectorii de pozitie sunt reprezentati prin dou a, respectiv trei coordonate, iar n general
reprezentarea va f acut a prin : coordonate
Exist a o oarecare ambiguitate ntre notiunile "punct", "vector", "vector de pozitie". Claricarea
acestei ambiguit ati se face ntrun capitol ulterior studiului spatiilor vectoriale si care este numit
"Geometrie An a"[vezi, de exemplu, [23]]. Deocamdat a este sucient s a se remarce c a, n mediul
ambient numit "spatiu vectorial", un "vector" care geometric ar avea ca origine alt punct dect
originea sistemului de coordonate nu face parte din mediul ambient.
O dreapt a n 2D poate reprezentat a ca "multimea solutiilor ecuatiei cr +/ +c = 0" [cu c, /, c
nu toti nuli]. Desi aceast a reprezentare ar putea considerat a "confortabil a", nu poate extins a
la alte dimensiuni. n 3D, "multimea solutiilor ecuatiei cr +/ +c. +d = 0" [cu c, /, c, d nu toti
nuli] reprezint a un plan iar n acest context o dreapt a ar putea reprezentat a ca intersectie de
dou a plane, adic a "multimea solutiilor unui sistem de dou a ecuatii cu trei necunoscute"; procedura
poate generalizat a la : dimensiuni, unde o dreapt a este "multimea solutiilor unui sistem de :1
ecuatii cu : necunoscute", dar nu prea mai pare asa de confortabil a.
Fie punctele 1
1
(1. 2) si 1
3
(4. 3); dreapta care trece prin ele este:
r 1
4 1
=
2
3 2
=r 1 = 3 ( 2) =r 3 + 5 = 0; se observ a c a "r 3 + 5 = 0" este un
sistem de o ecuatie cu dou a necunoscute, care are solutia
_
_
_
r = 3t 5
= t. t R
O metod a alternativ a si care are avantajul de a neschimbat a la schimbarea num arului de
dimensiuni este urm atoarea [reprezentare parametric a]:
punctele 1
1
si 1
3
corespund vectorilor [de pozitie]
1
=
_
_
1
2
_
_
si
3
=
_
_
4
3
_
_
; drepta
care trece prin cele dou a puncte este multimea vectorilor [de pozitie] de forma
(A)
=
1
+
`
2
[=
1
+ `(
3
1
)] [= (1 `)
1
+ `
3
] =
=
_
_
1
2
_
_
+ `
_
_
_
_
4
3
_
_
_
_
1
2
_
_
_
_
=
_
_
3` + 1
` + 2
_
_
, ` R, care este o alt a parametrizare a
solutiei
_
_
_
r = 3t 5
= t. t R
:
t = ` + 2 = = t = ` + 2, r = 3t 5 = 3 (` + 2) 5 = 3` + 1.
Cteva puncte interesante pentru aceast a dreapt a:
Figure 1. Figura 1.1.3: Puncte pe o dreapt a n 2D
Punctul ` Observatii
1
1
0 "originea dreptei"
1
=
(0)
1
3
1
1
+
2
=
(1)
1
2
nu este pe dreapt a "directia dreptei"
1
4
1
4
=
1
2
=
(1)
1
7
1
2

7
=
(12)
"mijlocul segmentului 1
1
1
3
"
1
8

1
3
8
=
(13)
"intersectia dreptei cu axa C"
[punctul dreptei cu prima coordonat a nul a]
1
9
2

9
=
(2)
"intersectia dreptei cu axa Cr"
[punctul dreptei cu a doua coordonat a nul a]
n gurile 1.1.1 si 1.1.2, faptul c a punctele 1
3
, 1
1
si 1
5
sunt coliniare nu este o coincident a. Aceste
puncte corespund vectorilor
3
=
1
+ 1
2
,
1
+ 0
2
,
5
=
1
+ (1)
2
, care sunt de forma
1
+ `
2
, asa c a sunt pe aceeasi dreapt a (coliniare).
1.1.8. Exemplu. Se consider a multimea
R
a
= (r
1
. r
2
. . r
a
) ; r
i
R. i = 1. :.
Multimea R
a
este spatiu vectorial real n raport cu operatiile pe componente:
adunare:
(r
1
. r
2
. . r
a
) + (
1
.
2
. .
a
)
1c)
= (r
1
+
1
. r
2
+
2
. . r
a
+
a
) .
\(r
1
. r
2
. . r
a
) . (
1
.
2
. .
a
) R
a
(semnul + din membrul stng se refer a la adunarea elementelor din R
a
iar semnele + din membrul drept
se refer a la adunarea elementelor din R; se foloseste acelasi semn pentru dou a operatii distincte, iar pe
parcursul textului, distinctia trebuie f acut a din context)
nmultire cu scalari:
c (r
1
. r
2
. . r
a
)
1c)
= (cr
1
. cr
2
. . cr
a
) . \c R.
(R. +. ) este corp comutativ (se stie din liceu); (R
a
. +) este grup abelian (adunarea pe componente
este asociativ a, comutativ a, admite element neutru si orice element este simetrizabil, datorit a propri-
et atilor adun arii pe R), elementul neutru este 0
R
n = (0. 0. . 0) iar simetricul lui (r
1
. r
2
. . r
a
) este
(r
1
. r
2
. . r
a
). Au loc propriet atile de distributivitate:
(c + ,) (r
1
. r
2
. . r
a
) =
= ((c + ,)r
1
. (c + ,)r
2
. . (c + ,)r
a
) =
= (cr
1
+ ,r
1
. cr
2
+ ,r
2
. . cr
a
+ ,r
a
) =
= (cr
1
. cr
2
. . cr
a
) + (,r
1
. ,r
2
. . ,r
a
) =
= c(r
1
. r
2
. . r
a
) + , (r
1
. r
2
. . r
a
) .
c ((r
1
. r
2
. . r
a
) + (
1
.
2
. .
a
)) =
= c (r
1
+
1
. r
2
+
2
. . r
a
+
a
) =
= (c(r
1
+
1
) . c(r
2
+
2
) . . c(r
a
+
a
)) =
= (cr
1
+ c
1
. cr
2
+ c
2
. . cr
a
+ c
a
) =
= (cr
1
. cr
2
. . cr
a
) + (cr
1
. cr
2
. . cr
a
) =
= c (r
1
. r
2
. . r
a
) + c (
1
.
2
. .
a
) .
(c ,) (r
1
. r
2
. . r
a
) = ((c ,)r
1
. (c ,)r
2
. . (c ,)r
a
) = (c (,r
1
) . c (,r
2
) . . c (,r
a
)) =
= c (,r
1
. ,r
2
. . ,r
a
) = c (, (r
1
. r
2
. . r
a
)).
1.1.9. Exemplu (Spatii vectoriale peste corpuri nite). Acest exemplu foloseste Capitolele 3 si 4 din [24].
Se stie c a pentru ecare num ar prim j si pentru ecare ntreg pozitiv :, exist a un unic corp nit cu j
a
elemente [T. 3.3.3, [24]], notat F
j
n. Dac a V este o multime nevid a astfel nct (V. F
j
n) satisface axiomele
de spatiu vectorial, atunci structura (V. F
j
n) este un spatiu vectorial peste un corp nit, structur a utilizat a
n "Coding Theory" si n "Cryptography". n acest context, un cod liniar de lungime : peste F
j
n este un
subspatiu al spatiului
_
F
n
j
n. F
j
n
_
.
1.1.10. Denitie. (Denitia subspatiului) Fie (V. K) spatiu vectorial si S _ V; S se numeste subspa tiu
vectorial al lui (V. K) dac a:
(1) \r. S. r + S;
(2) \c K. \r S. cr S.
Nu orice submultime a lui V este subspatiu: de exemplu multimea c(1. 1. 2) ; : c R este subspatiu
in R
3
, iar multimea (1. 1. 1) + c(1. 1. 2) ; : c R nu este subspatiu n R
3
.
1.1.11. Exemplu. Multimea
o =
_
(r
1
. r
2
. r
3
) R
3
; r
2
= 0
_
este subspatiu vectorial al spatiului vectorial (R
3
. R).
Fie r. o =r = (r
1
. 0. r
3
) si = (
1
. 0.
3
); au loc:
r + = (r
1
. 0. r
3
) + (
1
. 0.
3
) = (r
1
+
1
. 0. r
3
+
3
) o.
iar pentru c R, cr = c(r
1
. 0. r
3
) = (cr
1
. 0. cr
3
) o. Din dentia subspatiului rezult a c a multimea o
este subspatiu al spatiului vectorial (R
3
. R). Multimea poate descris a astfel:
o = c(1. 0. 0) + , (0. 0. 1) ; c. , R .
1.1.12. Denitie. (Denitia operatorului liniar) Dac a (V
1
. K) si (V
2
. K) sunt spatii vectoriale (peste
acelasi corp de scalari), o functie l () : V
1
V
2
se numeste morsm de spa tii vectoriale (aplica tie
liniara, operator liniar, etc) dac a:
(1) l (r + ) = l (r) + l () . \r. V
1
( l () este morsm de grupuri (este aditiv));
(2) l (cr) = cl (r) . \r V
1
. \c K (l () este omogen).
Se noteaz a cu 1
K
(V
1
. V
2
) multimea tuturor morsmelor dintre (V
1
. K) si (V
2
. K).
1.1.13. Exemplu. Fie spatiile vectoriale (R
3
. R) si (1
2
[A] . R) (1
a
[A] este multimea tuturor polinoamelor
de grad cel mult :, n nedeterminata A si cu coecienti reali). Functia l () : 1
2
[A] R
3
denit a
prin l (1 ()) = r
1()
R
3
(pentru un polinom 1 (A) = cA
2
+ /A + c 1
2
[A] se ataseaz a vectorul
r
1()
= (c. /. c)) este morsm de spatii vectoriale.
Operatiile n (1
2
[A] . R) sunt (denitiile sunt cunoscute din liceu):
1 () + Q()
1c)
= (1 + Q) () . unde: (1 + Q) (A) = 1 (A) + Q(A) .
c 1 ()
1c)
= ((c 1) ()) . unde: (c 1) (A) = c 1 (A) .
1 (A) = cA
2
+ /A + c 1
2
[A] =l (1 ()) = (c. /. c) R
3
.
Q(A) = c
1
A
2
+ /
1
A + c
1
1
2
[A] =l (Q()) = (c
1
. /
1
. c
1
) R
3
.
(1 + Q) () este denit de:
(1 + Q) (A) = (c + c
1
) A
2
+ (/ + /
1
) A + (c + c
1
) 1
2
[A] =
=l ((1 + Q) ()) = (c + c
1
. / + /
1
. c + c
1
) = (c. /. c) + (c
1
. /
1
. c
1
) = l (1 ()) + l (Q())
(c1) () este denit de:
(c1) (A) = ccA
2
+ c/A + cc =
=l ((c1) ()) = (cc. c/. cc) = c(c. /. c) = cl (1 ()) .
1.1.14. Denitie. (Spatii izomorfe) Spatiile vectoriale ntre care exist a un morsm bijectiv (izomorsm)
se numesc izomorfe. Se va nota (V
1
. K)
~
= (V
2
. K).
Intuitiv, dac a dou a spatii vectoriale sunt izomorfe, acest fapt ar putea interpretat ca o imposibilitate
de a distinge cele dou a spatii, din punct de vedere al acestei structuri algebrice. Spatiile pot totusi
distincte din perspectiva altor structuri algebrice si/sau din motive nematematice [alte interpret ari]. O
sugestie pentru asemenea situatii este studiul spatiilor (R
2
. R) si (C. R).
1.1.15. Exercitiu. S a se arate c a morsmul din exemplul anterior este functie bijectiv a.
1.1.16. Denitie. (Functional a liniar a) Se numeste func tionala liniara pe (V. K) orice operator liniar
ntre (V. K) si (K. K) (orice element al multimii 1
K
(V. K)). Multimea tuturor functionalelor liniare pe
(V. K) se noteaz a cu V
t
(= 1
K
(V. K)) si se numeste dualul algebric al lui (V. K).
1.1.17. Exercitiu. S a se arate c a l () : 1
2
[A] R, denit prin l (1 ()) = 1 (1) este o functional a
liniar a.
1.1.18. Denitie. (Combinatie liniar a) Pentru j N, i = 1. j. r
i
V si c
i
K, elementul r =
j
i=1
c
i
r
i
se numeste combina tie liniara a vectorilor r
i
cu scalarii c
i
. (scalarii care particip a la sum a se mai numesc
ponderi iar combinatia liniar a se mai numeste suma ponderata).
1.1.19. Exemplu. 2 (1. 0. 0) + 3 (0. 1. 0) este o combinatie liniar a n R
3
; valoarea ei este (2. 3. 0).
1.1.20. Exemplu. O poz a 31 care contine obiectele:
Punctele C(0. 0. 0), 1
1
(1. 1. 0), 1
2
(0. 1. 1), 1
3
(1. 0. 1),
Vectorii
1
=
C1
1
,
2
=
C1
2
,
3
=
C1
3
,
combinatiile liniare
4
= 2
1
+ 2
2
,
5
= 2
1
+ 2
3
,
6
= 2
2
+ 2
3
planele (cu culori diferite):
j
1
(multimea combinatiilor liniare dintre
1
si
2
)
j
2
1
si
3
)
j
3
2
si
3
)
liniile:
|
1
: (0. 0. 0) + `(1. 1. 0)
|
2
: (0. 0. 0) + `(0. 1. 1)
|
3
: (0. 0. 0) + `(1. 0. 1)
1.1.21. Exemplu. Cteva combinatii liniare speciale:
suma vectorilor:
1
+
2
= 1
1
+ 1
2
diferenta vectorilor:
1
2
= 1
1
1
2
vectorul nul: 0
1
+ 0
2
vectorii "asemenea" cu : c
combinatii liniare cu un singur vector: c [reprezint a o dreapt a care trece prin origine] [un subspatiu
vectorial 1dimensional]
2
combinatii liniare cu 2 vectori: c
1
+ ,
2
[reprezint a un plan care trece prin origine] [un subspatiu
vectorial 2dimensional]
combinatii liniare cu 3 vectori: c
1
+ ,
2
+
3
[reprezint a un spatiu tridimensional care trece prin
origine] [un subspatiu vectorial 3dimensional]
1.1.22. Denitie. (Acoperire liniar a) Dac a A _ V este o multime oarecare de vectori, multimea
:jc:
K
(A)
Def
=
_
a
i=1
c
i
r
i
; j N. c
i
K. r
i
A. i = 1. j
_
este mul timea tuturor combina tiilor liniare cu elemente din A.
2
Pentru notiunea de dimensiune, vezi Denitia 1.5.10, pagina 26.
1.1.23. Exemplu. n spatiul vectorial (1
2
[A] . R), pentru A = 1. A,
:jc:
R
A =c 1 + / A; c. / R
este multimea tuturor combinatiilor liniare cu polinoamele 1 si A si este multimea tuturor polinoamelor
de grad cel mult 1 n A (inclusiv constantele, privite ca polinoame).
1.1.24. Observatie. Multimea :jc:
K
(A) se modic a la modicarea corpului de scalari: R
3
este spatiu
vectorial att peste corpul R ct si peste corpul Q, dar structura lor ca spatii vectoriale este diferit a:
aceeasi multime de vectori genereaz a alte multimi de combinatii liniare
__
3. 1. 0
_
:jc:
R
((1. 0. 0) . (0. 1. 0))
__
3. 1. 0
_
, :jc:
Q
((1. 0. 0) . (0. 1. 0))
1.1.25. Denitie. (Dependent a si independent a liniar a) Multimea de vectori
_
r
j
; i = 1. j
_
se numeste
liniar dependenta (sau mul time legata) dac a cel putin unul dintre vectori se poate scrie ca o combinatie
liniar a a celorlalti vectori. Dac a nici unul nu poate scris ca o combinatie liniar a a celorlalti vectori,
atunci multimea de vectori se numeste liniar independenta (sau multime liber a).
1.1.26. Exemplu. Multimea de vectori din R
4
(1. 2. 2. 1) . (1. 3. 4. 0) . (2. 5. 2. 1)
este liniar dependent a pentru c a
(1. 2. 2. 1) + (1. 3. 4. 0) = (2. 5. 2. 1) .
Multimea de vectori din R
4
(1. 2. 2. 1) . (1. 3. 4. 0) . (3. 5. 2. 1)
este liniar independent a pentru c a (de exemplu) rangul matricii care are drept coloane vectorii multimii
este egal cu num arul vectorilor (justicarea rationamentului va dat a n continuare) (rangul matricii
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 3
2 3 5
2 4 2
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
este 3).
1.1.27. Observatie. (Denitii echivalente ale independentei liniare)
Familia (r
i
)
i =1,j
este liniar independent a dac a si numai dac a are loc una dintre armatiile:
(1) \c
i
K. i = 1. j.
j
i=1
c
i
r
i
= 0 = c
1
= = c
j
= 0 (unic) (relatia
j
i=1
c
i
r
i
= 0 are loc numai
pentru scalari nuli);
(2) \c
i
K. i = 1. j. ((i
0
1. . j . c
i
0
,= 0) =
j
i=1
c
i
r
i
,= 0) (pentru orice alegere nenul a de
scalari, combinatia liniar a este nenul a)
Demonstratie. Cele dou a armatii se obtin una din cealalt a din relatia logic a (j ) = (| |j)
(se recomand a recapitularea capitolului de Logic a) ; echivalenta cu denitia are loc pentru c a, dac a m acar
un vector este combinatie liniar a de ceilalti vectori, atunci exist a scalarii c
i
K. i = 1. :. nu toti nuli,
astfel nct
a
i=1
c
i
r
i
= 0.
Procedur a: Studiul dependentei liniare a unei familii de vectori
Fie o multime de vectori
_
r
i
; i = 1. j
_
n spatiul vectorial (V. K).
Pasul 1. Se consider a relatia:
j
i=1
c
i
r
i
= 0.
care este privit a ca o ecuatie vectorial a n necunoscutele c
1
, ,c
j
.
Pasul 2. Se rezolv a ecuatia de la Pasul 1, n sensul c a se a a toate solutiile ecuatiei (de fapt, pentru stabilirea
naturii familiei de vectori este sucient s a se r aspund a la ntrebarea: Exist a si alte solutii n afar a
de solutia identic nul a (c
i
= 0, i = 1. j)?". De obicei acest pas nseamn a rezolvarea (eventual
cu discutie dup a parametrii, dac a familia de vectori depinde de parametri) unui sistem liniar de
ecuatii folosind tehnicile de liceu sau Metoda pivotului.
Pasul 3. n functie de rezultatele obtinute la Pasul 2, se nalizeaz a studiul cu concluzia adecvat a:
dac a solutia nul a este unic a, multimea este liniar independent a;
dac a solutia nul a nu este unic a, multimea este liniar dependent a si eventual se scoate n evident a
si o dependent a (se nlocuieste o solutie nenul a n ecuatia de la Pasul 1).
(solutia nul a veric a ntotdeauna sistemul de pasul 1; n situatia de independent a liniar a,
esential este s a se justice faptul c a nu exist a alte solutii)
1.1.28. Exemplu. S a se studieze natura multimii de vectori:
1
(:) = (:. 1. 1) .
2
(:) = (1. :. 1) .
3
(:) = (1. 1. :) . : R
n spatiul (R
3
. R).
Se consider a ecuatia (vectorial a)
c
1
1
(:) + c
2
2
(:) + c
3
3
(:) = 0.
cu necunoscutele c
1
, c
2
, c
3
, care prin nlocuire devine:
c
1
(:. 1. 1) + c
2
(1. :. 1) + c
3
(1. 1. :) = (0. 0. 0) .
adic a (:c
1
+ c
2
+ c
3
. c
1
+ :c
2
+ c
3
. c
1
+ c
2
+ :c
3
) = (0. 0. 0). Se obtine sistemul algebric liniar omogen:
_
_
:c
1
+ c
2
+ c
3
= 0
c
1
+ :c
2
+ c
3
= 0
c
1
+ c
2
+ :c
3
= 0
a c arui multime de solutii este dependent a de parametrul : si este:
o (:) =
_
_
(0. 0. 0) . : R 2. 1
(c /. c. /) ; c. / R . : = 1
(c. c. c) ; c R . : = 2
n concluzie:
pentru : R 2. 1 multimea de vectori este liniar independent a.
pentru : = 2 multimea de vectori este liniar dependent a iar o dependent a liniar a este
1
(2) +
2
(2) +
3
(2) = 0.
pentru : = 1 multimea de vectori este liniar dependent a iar o dependent a liniar a este 2
1
(1) +
2
(1) +
3
(1) = 0.
Se observ a c a se obtin informatii de dou a tipuri:
de tip calitativ (despre natura multimii de vectori)
de tip cantitativ (n cazul dependentei liniare se obtine o relatie de dependent a ntre vectori).
1.1.29. Denitie. (Sistem de generatori) Fiind dat a multimea X _ V, se spune c a multimea de vectori
_
r
i
; i = 1. j
_
genereaza mul timea X dac a X _ :jc:
_
(r
i
)
i=1,j
_
. Multimea de vectori
_
r
i
; i = 1. j
_
se mai
numeste sistem de generatori pentru mul timea X. Dac a multimea X nu este specicat a, se subntelege c a
X = V.
1.1.30. Exemplu. n spatiul vectorial (1
2
[A] . R), pentru A = 1. A,
:jc:
R
A =c 1 + / A; c. / R
este multimea tuturor combinatiilor liniare cu polinoamele 1 si A si deci A genereaz a multimea tuturor
polinoamelor de grad cel mult 1 n A.
Diferente dintre termenii folositi. Expresiile vector, vector de pozitie sau punct, desi sunt
uzual folosite pentru a desemna un element al unui spatiu vectorial, n sens strict au alt a semnicatie.
Expresia punct se refer a la un element al multimii V si desemneaz a un loc in spatiu. Multimea V
este privit a ca spatiu an - o structur a abstract a care nu va studiat a n acest curs. Cu puncte se pot
face doar sc aderi, iar rezultatul sc aderii dintre dou a puncte este un vector.
Expresia vector se refer a la un obiect care este caracterizat de dou a puncte, unul numit origine iar
cel alalt vrf.
Singura expresie adecvat a structurii de spatiu vectorial este cea de vector de pozitie si se refer a la
un vector cu originea n originea sistemului de axe si cu vrful n punct.
Exemplu:
Punctele 1 = (2. 5) si Q = (6. 2) sunt identicate cu vectorii de pozitie

C1 si

CQ.
Operatia 1 Q are ca rezultat nu vectorul

Q1 (care are ca origine Q si vrf 1) ci vectorul

C1, cu
1 = 1 Q = (4. 3). Desi vectorii

Q1 si

C1 sunt congruenti, au alte origini si doar unul dintre ei (si
anume

C1) este vector de pozitie; cel alalt, vectorul

Q1, nu este element al spatiului vectorial.
Schimbarea nmultirii cu scalari poate conduce la schimbarea propriet atilor spatiului. Se
consider a multimea R[A] a functiilor rationale (fractii de polinoame cu coecienti reali).
Multimea R[A] este corp mpreun a cu adunarea si nmultirea fractiilor de polinoame cu coecienti
reali.
Structura (R[A] . R[A]) este spatiu vectorial peste el nsusi (iar n acest caz nmultirea cu scalari este
chiar nmultirea obitnuit a a fractiilor de polinoame (dup a cum se va vedea n sectiunea 1.5, spatiul vectorial
este 1dimensional)
Se consider a o alt a nmultire cu scalari":
(c(A) . (A)) c
_
A
2
_
(A) = c + , : R[A] R[A] R[A]
Deoarece (c + ,) (A
2
) = c(A
2
) + , (A
2
) si (c,) (A
2
) = c(A
2
) , (A
2
) si 1 R[A] cu 1 (A
2
) = 1,
toate axiomele sunt satisf acute.
Structura (R[A] . R[A]) are dimensiune 1 (iar o baz a este polinomul 1), deoarece (A) = (A)1. \
R[A].
Structura (R[A] . R[A]) cu +" ca nmultire cu scalari:
Se consider a un vector (A) =
j (A)
(A)
cu j si polinoame.
j (A) =
a
I=0
c
I
A
I
=
[
n
2
]
i=0
c
2i
A
2i
+
[
n1
2
]
)=0
c
2)+1
A
2)+1
= j
1
_
A
2
_
+ j
2
_
A
2
_
A.
unde:
j
1
(A) =
[
n
2
]
i=0
c
2i
A
i
. j
2
(A) =
[
n1
2
]
)=0
c
2)+1
A
)
.
Pentru ecare polinom se grupeaz a exponentii pari si impari ai lui A:
(A) =
j (A)
(A)
=
j
1
(A
2
) + j
2
(A
2
) A
1
(A
2
) +
2
(A
2
) A
=
(j
1
(A
2
) + j
2
(A
2
) A) (
1
(A
2
)
2
(A
2
) A)
2
1
(A
2
)
2
2
(A
2
) A
2
=
=
j
1
(A
2
)
1
(A
2
) j
1
(A
2
)
2
(A
2
) A + j
2
(A
2
)
1
(A
2
) A j
2
(A
2
)
2
(A
2
) A
2
2
1
(A
2
)
2
2
(A
2
) A
2
=
=
j
1
(A
2
)
1
(A
2
) j
2
(A
2
)
2
(A
2
) A
2
2
1
(A
2
)
2
2
(A
2
) A
2
+
j
1
(A
2
)
2
(A
2
) + j
2
(A
2
)
1
(A
2
)
2
1
(A
2
)
2
2
(A
2
) A
2
A
Se observ a c a polinomul (A) =
j (A)
(A)
se scrie ca o combinatie liniar a a polinoamelor 1 si A cu
coecientii (scalarii)
c
1
(A) =
j
1
(A)
1
(A) j
2
(A)
2
(A) A
2
1
(A)
2
2
(A) A
si
c
2
(A) =
j
1
(A)
2
(A) + j
2
(A)
1
(A)
2
1
(A)
2
2
(A) A
.
n sensul c a
= c
1
+ 1 + c
2
+ A.
ceea ce arat a c a 1. A este sistem de generatori. Cum familia 1. A este liniar independent a (exercitiu),
rezult a c a structurile (R[A]. R[A]. +. ) si (R[A]. R[A]. +. +) sunt diferite, datorit a operatiei diferite de
nmultire cu scalari.
1.1.1. Lungimi si unghiuri. Mention am pe scurt notiunile
3
care conecteaz a spatiile vectoriale cu
Geometria Euclidian a, cu mentiunea c a se va reveni pe larg la acest subiect ntrun capitol separat 3, pag.
119.
Pentru doi vectori r, R
a
, expresia
r. = r =
a
i=1
r
i
i
este numit a produsul lor scalar.
Doi vectori sunt numiti perpendiculari [se scrie r l ] dac a r. = 0.
Lungimea unui vector este |r| =
_
r. r =
_
a
i=1
r
2
i
.
Un vector este numit unitar sau versor dac a || = 1. Versorul unui vector nenul este

||
.
Dac a doi vectori sunt perpendiculari, atunci are loc Teorema lui Pitagora: l n = | + n|
2
=
||
2
+|n|
2
Dem:
a
i=1
i
n
i
= 0 = | + n|
2
=
a
i=1
(
i
+ n
i
)
2
=
a
i=1
(
2
i
+ n
2
i
+ 2
i
n
i
) =
a
i=1
2
i
+
a
i=1
n
2
i
+ 2
a
i=1
i
n
i
=
a
i=1
2
i
+
a
i=1
n
2
i
= ||
2
+|n|
2
.
Obs: | n|
2
=
a
i=1
(
i
n
i
)
2
=
a
i=1
(
2
i
+ n
2
i
2
i
n
i
) =
a
i=1
2
i
+
a
i=1
n
2
i
2
a
i=1
i
n
i
=
a
i=1
2
i
+
a
i=1
n
2
i
=
||
2
+|n|
2
= | + n|
2
.
[Paralelogramul format de cei doi vectori este chiar dreptunghi, asa c a cele dou a diagonale sunt egale]
Pentru doi vectori nenuli oarecare, cosinusul unghiului format de cei doi vectori este cos (. n) =
. n
|| |n|
.
1.2. Propriet ati
1.2.1. Propozitie. (Reguli de calcul ntr-un spatiu vectorial)
(1) \c. , K. \r. V, au loc relatiile:
c (r ) = c r c , (c ,) r = c r , r;
3
Este vorba despre notiunile "default", adic a cele care sunt presupuse valide dac a nu se specic a altfel.
1.2. PROPRIET
A TI 19
(2) \c K. c 0
V
= 0
V
;
(3) \r V. 0
K
r = 0
V
;
(4) \r V. (1
K
) r = r;
(5) c r = 0
V
=c = 0
K
sau r = 0
V
.
Demonstratie. Fie c. , K. r. V alesi arbitrar;
(1) c r = c ((r ) + ) = c (r ) +c = c (r ) = c r c ; cr = ((c ,) + ,) r =
(c ,) r + ,r = cr ,r = (c ,) r;
(2) c 0
V
= c (r r) = c r c r = 0
V
.
(3) 0
K
r = (c c) r = c r c r = 0
V
.
(4) 0
V
= 0
K
r = (1
K
1
K
) r = (1
K
+ (1
K
)) r = 1
K
r+(1
K
) r = (1
K
) r = (1
K
r) = r.
(5) c r = 0
V
si c ,= 0 = c
1
K si c
1
cr = c
1
0
V
= r = 0.
Tem a: S a se studieze aceast a Propozitie ca un exercitiu teoretic.

1.2.2. Observatie. :jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
este subspatiu liniar.
Demonstratie. Fie
1
.
2
:jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
si c K = c
1
i
. c
2
i
K, i = 1. :, astfel nct
)
=
a
i=1
c
)
i
r
i
. , = 1. 2; atunci
1
+
2
=
a
i=1
(c
1
i
+ c
2
i
) r
i
:jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
iar c
1
=
a
i=1
(cc
1
i
) r
i

:jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_

1.2.3. Observatie. Fie V
0
un subspatiu vectorial al spatiului (V. K). Atunci,
\: N. \r
i
V
0
. \c
i
K. i = 1. :.
a
i=1
c
i
r
i
V
0
.
(orice subspatiu contine toate combinatiile liniare ale elementelor lui)
Demonstratie. Prin inductie dup a : N: pentru : = 1, din axioma 2 a subspatiului vectorial rezult a
c a pentru orice r
1
V
0
si pentru orice scalar c
1
K, are loc c
1
r
1
V
0
. S a presupunem c a proprietatea
are loc pentru : N si e : + 1 vectori si scalari alesi arbitrar r
i
V
0
, c
i
K. i = 1. : + 1. Atunci are
loc:
a+1
i=1
c
i
r
i
=
a
i=1
c
i
r
i
+ c
a+1
r
a+1
a+1
i=1
c
i
r
i
V
0
(proprietatea pentru :)
c
a+1
r
a+1
V
0
(proprietatea pentru : = 1)
_
_
=
a+1
i=1
c
i
r
i
V
0
.

1.2.4. Observatie. :jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
=

V
0
subspatiu
V
0
(x
i
)
i=1;n
V
0
(este cel mai mic subspatiu liniar care contine familia
(r
i
)
i=1,a
).
Demonstratie. :jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
_

V
0
subspatiu
V
0
(x
i
)
i=1;n
V
0
pentru c a orice subspatiu care contine familia (r
i
)
i=1,a
contine si toate combinatiile liniare ale acestei familii (Observatia (1.2.3)); incluziunea invers a rezult a din
Propozitia (1.2.2): :jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
este subspatiu vectorial si cum contine familia (r
i
)
i=1,a
urmeaz a c a
face parte dintre subspatiile care particip a la intersectie, asa c a are loc :jc:
_
(r
i
)
i=1,a
_
_

V
0
subspatiu
V
0
(x
i
)
i=1;n
V
0
pentru c a intersectia este inclus a n orice multime care particip a la intersectie.
1.3. Exemple de spatii vectoriale
1.3.1. Exemplu. Spatiul K
a
de siruri ordonate cu : componente din corpul K. Elementele multimii
K
a
sunt de forma (r
1
. r
2
. . r
a
), adunarea si nmultirea cu un scalar se face pe componente. Exemple
importante se obtin pentru K = R, K = C, K = Q si pentru corpuri nite.
1.3.2. Exemplu. Fie A ,= O si e T (A) = , () : A R; ,
1
(R
+
) este nit a [A este o multime
nevid a oarecare iar T (A) este multimea functiilor denite pe A, cu valori reale, si ale c arei valori sunt
nenule ntrun num ar nit de cazuri]. T (A) cu operatiile algebrice uzuale dintre functii este spatiu
vectorial.[Cazuri particulare interesante] A = 1. . :; A = N.
1.3.3. Exemplu. Spatiul vectorial al matricilor de : linii si : coloane, cu coecienti peste un corp xat.
Spatiul este /
na
(K), vectorii sunt matrice, adunarea vectorilor este adunarea matricilor, nmultirea
unui vector cu un scalar este nmultirea matricilor cu un scalar.
1.3.4. Exemplu. Spatiul vectorial al sirurilor oarecare de numere reale. Spatiul este notat R
N
, un vector
este un sir de numere reale nteles ca succesiunea ordonat a si innit a a elementelor sirului. Adunarea
vectorilor este adunarea termen cu termen a sirurilor
(c
a
)
aN
+ (/
a
)
aN
= (c
a
+ /
a
)
aN
(este un nou sir al c arui termen general se obtine prin adunarea termenilor generali ai celor dou a siruri
date) iar nmultirea unui vector cu un scalar este nmultirea sirului cu un scalar
c(c
a
)
aN
= (cc
a
)
aN
.
1.3.5. Exemplu. Multimea sirurilor (c
a
)
aN
cu proprietatea c a seria
o
a=0
c
2
a
este convergent a [deci cu
proprietatea c a limita lim
ao
a
I=0
c
2
I
este nit a]
1.4. EXERCI TII 21
1.3.6. Exemplu. Spatiul vectorial al sirurilor Cauchy de numere rationale (un sir (c
a
)
aN
_ Q este
Cauchy dac a \ 0, :
.
N, \:. : _ :
.
, [c
a
c
n
[ < ), cu operatiile denite ca la exemplul anterior.
1.3.7. Exemplu. Spatiul polinoamelor n nedeterminata t cu coecienti reali, notat R[t]. Dac a j(t) =
c
0
+ c
1
t + + c
a
t
a
si (t) = /
0
+ /
1
t + + /
a
t
a
sunt dou a polinoame din R[t], denitiile
j(t) + (t) = (c
0
+ /
0
) + (c
1
+ /
1
)t + + (c
a
+ /
a
)t
a
cj(t) = cc
0
+ cc
1
t + + cc
a
t
a
0 = 0
dau o structur a de spatiu vectorial.
1.3.8. Exemplu. Spatiul vectorial al polinoamelor n nedeterminata t, cu coecienti reali, de grad cel
mult :, notat R
a
[t].
1.3.9. Exemplu. Spatiul vectorial al tuturor functiilor , () : R R de clas a C
1
si care satisfac ecuatia
diferential a ,
t
(t) + c, (t) = 0, \t R.
1.3.10. Exemplu. Spatiul vectorial real al tuturor functiilor indenit derivabile 1
o
(R. R).
1.3.11. Exemplu. Spatiul vectorial real al tuturor functiilor care au domeniul [c. /] si codomeniul R,
notat T ([c. /] . R).
1.3.12. Exemplu. Spatiul vectorial real al tuturor functiilor din T ([c. /] . R) care sunt lipschitziene
(functii , () : [c. /] R pentru care exist a /
)
0 astfel nct [, (r) , ()[ 6 /
)
[r [, \r. [c. /]),
notat /([c. /] . R).
1.4. Exercitii
1.4.1. Exemplu. Familia de vectori (1. 1. 1), (1. 2. 3), (3. 2. 1) genereaz a spatiul R
3
.
1.4.2. Exercitiu. Fie (V. R) un spatiu vectorial real oarecare. Se denesc operatiile:
+ : (V V) (V V) V V
denit a prin
(r
1
.
1
) + (r
2
.
2
) = (r
1
+ r
2
.
1
+
2
)
si
: C (V V) (V V)
denit a prin
(c + i,) (r. ) = (cr ,. ,r + c) .
S a se arate c a (V V. C) cu operatiile de mai sus este un spatiu vectorial complex (acest spatiu se numeste
complexicatul spatiului real (V. R) )
1.4.3. Exercitiu. S a se arate c a multimea functiilor nederivabile pe [c. /] nu este spatiu vectorial.
1.4.4. Exercitiu. S a se arate c a reuniunea a dou a subspatii vectoriale nu este neap arat un subspatiu
vectorial.
1.4.5. Exercitiu. S a se arate c a multimea \
0
= r R
a
; r = 0 este un subspatiu vectorial, unde
/
na
(R).
1.4.6. Exercitiu. Fie subspatiile = (0. c. /. 0) ; c. / R, 1 = (0. 0. c. /) ; c. / R. S a se determine
+ 1.
1.4.7. Exercitiu. Dac a operatorul liniar l () : R
a
R
a
are proprietatea c a l
2
() +l () +1 () = C(),
atunci operatorul este bijectiv.
1.5. Reprezent ari n spatii vectoriale
1.5.1. Propozitie. (Denitii echivalente ale bazei) Fie 1 o multime de vectori n (V. K). Sunt echivalente
armatiile:
(1) 1 este liniar independent a si maximal a (n sensul c a orice multime liniar independent a care include
1 este chiar egal a cu 1);
(2) 1 este sistem de generatori minimal (n sensul c a orice sistem de generatori inclus n 1 este chiar
egal cu 1);
(3) 1 este sistem de generatori si multime liniar independent a.
Demonstratie. Se va demonstra dup a schema: (1)=(2)=(3)=(1).
(1)=(2)
Se stie c a 1 este liniar independent a si maximal a;
["maximal a n raport cu caracteristica de familie liniar independent a" nseamn a: dac a 1 _ 1
1
si 1
1
liniar independent a, atunci 1 = 1
1
]
["minimal a n raport cu caracteristica de sistem de generatori" nseamn a: dac a 1
0
_ 1 si 1
0
sistem
de generatori, atunci 1 = 1
0
]
Pentru nceput se va studia caracteristica multimii de a sistem de generatori.
Presupunem prin reducere la absurd c a 1 nu ar sistem de generatori; atunci
0
V :jc:(1)
iar noua multime 1
1
= 1 '
0
este liniar independent a (dac a n-ar , atunci
0
ar combinatie liniar a
1.5. REPREZENT
ARI N SPA TII VECTORIALE 23

de elementele lui 1) si include strict multimea 1, contradictie cu maximalitatea lui 1 (ca multime liniar
independent a). Deci multimea 1 este sistem de generatori.
Presupunem prin reducere la absurd c a 1 ca sistem de generatori nu este minimal. Atunci exist a 1
0
inclus strict n 1 si care este sistem de generatori. Fie
1
11
0
;
1
este combinatie liniar a a elementelor
din 1
0
(n care
1
nu se a a) deci 1 nu este multime liniar independent a, contradictie.
(2)=(3)
Cum 1 este sistem de generatori, s a presupunem prin reducere la absurd c a multimea 1 n-ar
liniar independent a, adic a presupunem c a ar exista un vector
2
1 care s a e combinatie liniar a de
ceilalti vectori; atunci noua multime 1
2
ar strict inclus a n 1 si ar p astra proprietatea de sistem
de generatori (pentru c a ecare vector poate scris ca o combinatie liniar a de vectorii din 1, iar n
combinatiile liniare la care particip a si
2
acesta poate nlocuit cu o combinatie liniar a din 1
2
,
obtinnduse combinatii liniare numai cu elementele lui 1
2
), contradictie.
(3)=(1)
Cum 1 este liniar independent a, dac a n-ar maximal a (ca multime liniar independent a) ar exista o
multime 1
t
liniar independent a si care contine 1. Atunci
t
1
t
1 nu este combinatie liniar a de vectorii
din 1 (pentru c a altfel 1
t
n-ar liniar independent a) ceea ce este o contradictie cu faptul c a 1 este sistem
de generatori.
1.5.2. Denitie. Se numeste baza orice multime de vectori care satisface una dintre conditiile echivalente
din Propozitia anterioar a. Dac a pentru o baz a xat a se tine cont si de ordinea vectorilor n baz a, atunci
n locul cuvntului baza se va folosi cuvntul reper.
1.5.3. Denitie. Un spatiu vectorial se va numi de tip nit dac a admite o baz a nit a si se va numi de
tip innit n caz contrar.
1.5.4. Teorem a. (Sucienta maximalit atii ntrun sistem de generatori) Dac a familia nit a o
este sistem de generatori pentru V n care subfamilia 1
0
este liniar independent a, atunci exist a o baz a 1
a lui V astfel nct
1
0
_ 1 _ o.
(demonstratia va ar ata c a, dac a familia nit a o este sistem de generatori, atunci maximalitatea lui 1 n
o ca familie liniar independent a implic a maximalitatea lui 1 n V ca familie liniar independent a)
Demonstratie. Se construieste inductiv o familie 1 cu caracteristicile:
familia 1 este liniar independent a,
1
0
_ 1 _ o
familia 1 este maximal a fat a de propriet atile de mai sus.
Constructia familiei 1 se face astfel:
Initial se consider a 1 1
0
(care este liniar independent a si este sau nu maximal a n o cu aceast a
proprietate).
1.1. Dac a 1 este maximal a n o, atunci procedura se opreste.
1.2. Dac a 1 nu este maximal a n o, exist a un vector r o 1 care poate ad augat la 1 cu p astrarea
caracteristicii de liniar independent a.
2. Se adaug a la familia 1 un vector r de tipul descris la 1.2 (1 1 ' r)
3. Se repet a procedura pentru noua familie.
Datorit a nitudinii familiei o, procedura se opreste dup a un num ar nit de pasi.
Din procedur a se obtine o familie liniar independent a notat a 1, care include 1
0
, este inclus a n o si
este maximal a n o ca familie liniar independent a, n sensul c a dac a 1 _ 1
1
_ o si 1
1
familie liniar
independent a, atunci 1 = 1
1
.
Din alegerea lui 1 urmeaz a c a num arul de elemente din 1 este mai mic sau egal cu :.
Familia 1 este baz a a spatiului:
Se presupune prin reducere la absurd c a 1 nu ar baz a; atunci r
0
V astfel nct r
0
, :jc:(1); dar
o este sistem de generatori asa c a r
0
este combinatie liniar a de / elemente
1
, ,
I
din o, r
0
=
I
i=1
c
i
i
.
Dac a toate elementele
i
. i = 1. / ar n :jc:(1), ar urma c a si r
0
:jc:(1), asa c a printre elementele
i
o. i = 1. / exist a m acar unul care nu este n :jc:(1) si care se noteaz a
0
; atunci 1
t
Def
= 1'
0
_ o
este liniar independent a si contine strict pe 1, ceea ce contrazice constructia (maximalitatea) lui 1 n
o.
1.5.5. Corolar. Din orice sistem nit de generatori se poate extrage o baz a.
Demonstratie. Fie o sistem nit de generatori; exist a m acar un vector nenul (dac a toti ar nuli,
n-ar mai sistem de generatori), care se noteaz a cu
0
. Au loc:
0
este familie liniar independent a
0
o
si se aplic a teorema precedent a = 1 baz a astfel nct
0
1 o.
1.5. REPREZENT

1.5.6. Teorem a. (Teorema schimbului, Steinitz) Fie
1
. .
v
o familie liniar independent a si
e n
1
. . n
a
un sistem de generatori. Atunci : _ : si, eventual cu o renumerotare a vectorilor,
1
. .
v
. n
v+1
. . n
a
este sistem de generatori (orice familie nit a liniar independent a de : vectori
poate nlocui anumiti : vectori din orice sistem nit de generatori, cu p astrarea calit atii de sistem de
generatori).
Demonstratie. Inductie dup a num arul vectorilor din familia liniar independent a, , = 1. :: Pentru
, = 1, c
i
K. i = 1. : astfel nct
1
=
a
i=1
c
i
n
i
;
dac a toti scalarii c
i
ar nuli atunci
1
ar nul ceea ce contrazice independenta liniar a a familiei
1
. .
v
; deci m acar un scalar este nenul si, printro eventual a renumeroatare a sistemului de genera-
tori, se poate presupune c a c
1
,= 0; se poate scrie n
1
ca o combinatie liniar a de vectorii
1
. n
2
. . n
a
:
(1.5.1) n
1
=
1
c
1
i=2
c
i
c
1
n
i
.
Fie V oarecare; ,
i
K. i = 1. :, astfel nct =
a
i=1
,
i
n
i
dar din (1.5.1) urmeaz a:
=
a
i=1
,
i
n
i
= ,
1
n
1
+
a
i=2
,
i
n
i
= ,
1
_
1
c
1
i=2
c
i
c
1
n
i
_
+
a
i=2
,
i
n
i
=
=
o
1
c
1
1
+
a
i=2
_
,
i
c
i
o
1
c
1
_
n
i
.
deci este combinatie liniar a de
1
. n
2
. . n
a
, adic a
1
. n
2
. . n
a
este un sistem de generatori.
S a presupunem armatia adev arat a pentru , = : 1 _ :.
Dac a : 1 = :, atunci ar urma o contradictie cu faptul c a mai exist a un vector,
v
astfel nct
1
. .
v
este liniar independent a. Contradictia apare pentru c a, n situatia : 1 = :,
1
. .
v1
ar sistem de generatori, familie liniar independent a, iar ca familie liniar independent a nu este maximal a
(i se mai poate ad auga vectorul
v
f ar a a pierde caracteristica de liniar independent a.
Asadar : 1 < : iar
1
. .
v1
. n
v
. . n
a
este sistem de generatori =
,
i
K.
v
=
v1
i=1
,
i
i
+
a
i=v
,
i
n
i
;
dac a toti scalarii ,
i
K. i = :. : ar nuli, atunci
v
=
v1
i=1
,
i
i
contradictie cu independenta liniar a a
familiei
1
. .
v
; deci i
0
:. . : astfel nct ,
i
0
,= 0; se presupune printr-o renumerotare c a
,
v
,= 0 si atunci n
v
poate scris ca o combinatie liniar a de vectorii
1
. .
v1
.
v
. . n
a
:
(1.5.2) n
v
=
1
,
v
v1
i=1
,
i
,
v
i=v+1
,
i
,
v
n
i
;
din faptul c a
1
. .
v1
. n
v
. . n
a
este sistem de generatori si din (1.5.2) urmeaz a c a
1
. .
v
. n
v+1
. . n
a
este sistem de generatori: \ V.

i
K. i = 1. :.
=
v1
i=1
i
+
a
i=v
i
n
i
=
v1
i=1
i
+
v
n
v
+
a
i=v+1
i
n
i
=
=
v1
i=1
i
+
v
_
1
o
r
v1
i=1
o
i
o
r
i=v+1
o
i
o
r
n
i
_
+
a
i=v+1
i
n
i
=
=
v1
i=1
_
o
i
r
o
r
_
i
+

r
o
r
v
+
a
i=v+1
_
o
i
r
o
r
_
n
i
.
ceea ce nseamn a c a orice vector al spatiului este combinatie liniar a de vectorii familiei
1
. .
v
. n
v+1
. . n
a
,
adic a
1
. .
v
. n
v+1
. . n
a
este sistem de generatori.
1.5.7. Corolar. ntrun spatiu vectorial de tip nit, orice familie liniar independent a de vectori poate
completat a pn a la o baz a.
Demonstratie. Familia liniar independent a poate considerat a ca ind inclus a ntr-un sistem nit
de generatori (spatiul ind de tip nit, exist a un sistem de generatori nit; cu Teorema Steinitz se obtine
un sistem de generatori care contine familia liniar independent a initial a). Se aplic a Teorema 1.5.4 si se
obtine o baz a care contine familia liniar independent a initial a (si care poate considerat a "o completare
pn a la o baz a" a familiei liniar independente).
1.5.8. Corolar. ntr-un spatiu de tip nit, num arul de vectori al oric arei familii nite liniar independente
este mai mic sau egal dect num arul de vectori al oric arui sistem nit de generatori.
Demonstratie. Se consider a o familie liniar independent a 1
0
si un sistem de generatori o
0
. Din
Teorema (1.5.6) se obtine un nou sistem de generatori o cu acelasi num ar de elemente ca si o
0
, si care
include 1
0
. Deoarece 1
0
_ o rezult a c a num arul de elemente din 1
0
este mai mic dect num arul de
elemente din o, deci si din o
0
.
1.5.9. Corolar. ntrun spatiu vectorial de tip nit, orice dou a baze au acelasi num ar de vectori.
Demonstratie. Cele dou a baze pot privite n acelasi timp ca familii liniar independente si ca sisteme
de generatori, si din corolarul precedent urmeaz a c a cele dou a numere sunt ecare mai mic sau egal dect
cel alalt, adic a egale.
1.5.10. Denitie. Num arul de elemente al oric arei baze din spatiul de tip nit (V. K) se numeste dimen-
siunea spa tiului si se noteaz a cu dim
K
V.
1.5.11. Propozitie. Fiind xat a o baz a ntr-un spatiu vectorial de tip nit, orice vector al spatiului se
poate scrie ca o combinatie liniar a de vectorii bazei. Mai mult, scalarii care particip a la combinatia liniar a
sunt unic determinati de baz a.
1.5. REPREZENT

Demonstratie. Fie 1 = n
1
. . n
a
o baz a si e V.
Pentru c a 1 este sistem de generatori, vectorul este combinatie liniar a de vectorii bazei (ceea ce
demonstreaz a existenta scalarilor).
Mai mult, combinatia liniar a este unic a:
Presupunem c a ar exista dou a combinatii liniare: c
i
. ,
i
K, i = 1. :, =
a
i=1
c
i
n
i
=
a
i=1
,
i
n
i
. Atunci
are loc
a
i=1
c
i
n
i
=
a
i=1
,
i
n
i
=
a
i=1
(,
i
c
i
) n
i
= 0.
si cum 1 este liniar independent a, urmeaz a c a c
i
= ,
i
. \i = 1. :, ceea ce nseamn a c a scalarii din
combinatia liniar a sunt determinati unic de baz a.
1.5.12. Denitie. Fiind xate: (V. K), baza (reperul) 1 si vectorul V, scalarii din propozitia ante-
rioar a se numesc coordonatele vectorului .
n continuare, pentru ecare vector al spatiului se va nota reprezentarea vectorului n baza 1 (coor-
donatele vectorului n baza 1) cu []
1
. Scrierea
[]
1
=
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
a
_
_
(unde scalarii c
i
sunt unicii scalari care particip a la scrierea vectorului dat ca o combinatie liniar a de
vectorii bazei) poate considerat a forma matricial a a reprezent arii vectorului n baza 1, dat a de relatia:
=
a
i=1
c
i
i
.
scrierea lor f acndu-se (prin conventie) pe vertical a iar ordinea scalarilor ind unic determinat a de ordinea
vectorilor n baz a. Trebuie remarcat c a reprezentarea unui vector depinde de baza xat a, n sensul c a
schimbarea bazei atrage schimbarea reprezent arii, cu toate c a vectorul nu se schimb a (acelasi obiect xat
se vede diferit din diferite puncte de vedere). Modul n care se petrece aceast a schimbare si leg atura dintre
diferite reprezent ari ale aceluiasi obiect este studiat a n sectiunile urm atoare.
1.5.13. Propozitie. Orice spatiu vectorial de tip nit (V. K) cu dim
K
V = : este izomorf cu (K
a
. K)
1.1.14.
Demonstratie. Fie (V. K) spatiu vectorial de tip nit si e 1 o baz a xat a n (V. K). Se consider a
aplicatia ,() : V K
a
. denit a prin ,() = []
1
. Aplicatia ,() este liniar a:
[
1
]
1
=
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
a
_
_
.
1
=
a
i=1
c
i
i
. [
2
]
1
=
_
_
c
t
1
c
t
2
.
.
.
c
t
a
_
_
.
2
=
a
i=1
c
t
i
i
=
1
+
2
=
a
i=1
c
i
i
+
a
i=1
c
t
i
i
=
a
i=1
(c
i
+ c
t
i
)
i
=
[
1
+
2
]
1
=
_
_
c
1
+ c
t
1
c
2
+ c
t
2
.
.
.
c
a
+ c
t
a
_
_
=
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
a
_
_
+
_
_
c
t
1
c
t
2
.
.
.
c
t
a
_
_
= [
1
]
1
+ [
2
]
1
deci ,(
1
+
2
) = ,(
1
) + ,(
2
) (din unicitatea reprezent arii ntr-o baz a). Analog, pentru c K are loc
c
1
=
a
i=1
(cc
i
)
i
=[c
1
]
1
=
_
_
cc
1
cc
2
.
.
.
cc
a
_
_
= c
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
a
_
_
= c[
1
]
1
deci ,(c
1
) = c ,(
1
), adic a aplicatia este liniar a.
Aplicatia este bijectiv a: injectivitatea rezult a din proprietatea de liniar independent a a bazei (deci din
unicitatea coordonatelor) iar surjectivitatea din proprietatea de sistem de generatori a bazei.
1.6. Exemple de baze standard
n continuare se vor da exemple de baze standard (canonice) pentru diferite spatii vectoriale. n ecare
spatiu vectorial se poate lucra cu o innitate de baze; ca o conventie general a, dac a nu se precizeaz a o baz a
pentru spatiul n care se lucreaz a, se va presupune implicit c a se lucreaz a cu baza standard (canonic a).
1.6.1. Exemplu. Baza standard pentru R
a
: multimea 1 = e
1
. . . . . e
a
, unde vectorii c
)
, , = 1. : au
ecare : componente, c
1
= (1. 0. . 0), c
2
= (0. 1. 0. . 0), , c
a
= (0. . 0. 1); n general c
)
=
(o
1)
. . o
))
. . o
a)
), , = 1. : (o
i)
este simbolul lui Kroneker).
2
este (1. 0) . (0. 1).
3
este (1. 0. 0) . (0. 1. 0) . (0. 0. 1).
1.7. REPREZENTAREA VECTORILOR 29
a
[t] (multimea polinoamelor cu coecienti reali de grad cel mult
:) este multimea 1 = 1. t
1
. . . . . t
a
.
1.6.5. Exemplu. Baza standard pentru R[t] (multimea tuturor polinoamelor) este multimea 1 = 1. t
1
. . . . . t
a
. . . ..
1.6.6. Exemplu. Baza standard pentru /
na
(R) (multimea matricilor de : linii si : coloane, cu elemente
numere reale) este multimea 1 = 1
11
. . . . . 1
na
de matrici 1
i)
/
na
(R) cu proprietatea c a locul (i. ,)
este ocupat de valoarea 1 iar celelalte locuri sunt ocupate de valoarea 0.
1.6.7. Exemplu. Baza standard pentru /
3,2
(R) este multimea 1 = 1
11
. 1
12
. 1
21
. 1
22
. 1
31
. 1
32
a
matricilor 1
11
=
_
_
1 0
0 0
0 0
_
_
, 1
12
=
_
_
0 1
0 0
0 0
_
_
, 1
21
=
_
_
0 0
1 0
0 0
_
_
, 1
22
=
_
_
0 0
0 1
0 0
_
_
, 1
31
=
_
_
0 0
0 0
1 0
_
_
, 1
32
=
_
_
0 0
0 0
0 1
_
_
.
1.7. Reprezentarea vectorilor
Fie V spatiu vectorial de tip nit peste corpul K si e 1 = (c
1
. ... c
a
) un reper al s au. Coordonatele
vectorilor reperului n raport cu reperul sunt:
[c
1
]
1
=
_
_
1
0
0
.
.
.
0
_
_
. [c
2
]
1
=
_
_
0
1
0
.
.
.
0
_
_
. . [c
a
]
1
=
_
_
0
0
.
.
.
0
1
_
_
.
1.7.1. Observatie. ntre vectorii n, n
1
, n
2
si scalarii c, , are loc relatia
n = cn
1
+ ,n
2
.
dac a si numai dac a ntre coordonatele (reprezent arile) vectorilor n aceeasi baz a are loc relatia
[n]
1
= c[n
1
]
1
+ , [n
2
]
1
.
Demonstratie. Evident
Fie reperul 1 = (c
1
. ... c
a
) si n =
a
i=1
c
i
c
i
, n
1
=
a
i=1
,
i
c
i
, n
2
=
a
i=1
i
c
i
. Coordonatele vectorilor sunt:
[n]
1
=
_
_
c
1
.
.
.
c
a
_
_
, [n
1
]
1
=
_
_
,
1
.
.
.
,
a
_
_
, [n
2
]
1
=
_
1
.
.
.
a
_
_
.
Dac a ntre vectori are loc relatia n = cn
1
+ ,n
2
, atunci:
a
i=1
c
i
c
i
= c
a
i=1
,
i
c
i
+ ,
a
i=1
i
c
i
, relatie care (din unicitatea reprezent arii ntro baz a) este echivalent a
cu c
i
= c,
i
+ ,
i
, \i = 1. :, adic a:
_
_
c
1
.
.
.
c
a
_
_
= c
_
_
,
1
.
.
.
,
a
_
_
+ ,
_
1
.
.
.
a
_
_
.
1.7.2. Observatie. Fie reperul 1 = (c
1
. ... c
a
) xat si e 1
1
= (
1
. ...
n
) o familie oarecare ordonat a de
vectori (este important a ordinea vectorilor n ambele familii). Coordonatele vectorilor considerati sunt, n
reperul 1, urm atoarele:
[
1
]
1
=
_
_
c
11
c
21
c
31
.
.
.
c
a1
_
_
. [
2
]
1
=
_
_
c
12
c
22
c
32
.
.
.
c
a2
_
_
. .... [
n
]
1
=
_
_
c
1n
c
2n
c
3n
.
.
.
c
an
_
_
.
)
=
a
i=1
c
i)
c
i
. \, = 1. :
Se noteaz a cu [` (1
1
)]
1
( /
an
(K)) matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor familiei
1
1
n baza 1,
[` (1
1
)]
1
=
_
_
c
11
c
21
c
31
.
.
.
c
a1
c
12
c
22
c
32
.
.
.
c
a2

.
.
.

c
1n
c
2n
c
3n
.
.
.
c
an
_
_
.
Urm atoarele caracteristici ale familiei 1
1
pot studiate cu ajutorul acestei matrici:
(1) Vectorii sunt considerati membri ai spatiului aritmetic :dimensional (adic a num arul de linii din
matrice);
(2) Num arul vectorilor este egal cu : (num arul coloanelor);
(3) Familia 1
1
este liniar independent a dac a si numai dac a rang [` (1
1
)]
1
= : (o consecint a este c a
familia 1
1
nu poate liniar independent a dac a num arul ei de vectori este mai mare ca dimensiunea
spatiului);
[rangul nu poate mai mare ca :; rangul este mai mic dect :, dac a si numai dac a (m acar)
o coloan a este combinatie liniar a a celorlalte coloane, adic a vectorii sunt liniar dependenti]
(4) Familia 1
1
este sistem de generatori dac a si numai dac a rang [` (1
1
)]
1
= : (o consecint a este c a
1
1
nu poate sistem de generatori dac a num arul ei de vectori este mai mic dect dimensiunea
spatiului);
[familia de vectori este sistem de generatori dac a si numai dac a sistemul liniar neomogen
[` (1
1
)]
1
r = []
1
este compatibil pentru orice vector ; dac a rangul matricii [` (1
1
)]
1
este
mai mic strict dect :, familiei 1
1
i se poate ad auga un vector astfel nct rangul noii familii s a
e strict mai mare, iar pentru un asemenea vector rangul matricii extinse este strict mai mare ca
rangul matricii, deci sistemul atasat este incompatibil]
(5) Familia 1
1
este baz a dac a si numai dac a : = : si rang [` (1
1
)]
1
= :.
[Din punctele anterioare]
n ipoteza c a familia 1
1
este reper, se pune problema reprezent arii vectorilor n noul reper si a g asirii
leg aturii dintre vechea reprezentare si noua reprezentare. Reprezentarea noului reper n vechiul reper este
(matricial):
[` (1
1
)]
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c
11
c
21
c
31
.
.
.
c
a1
c
12
c
22
c
32
.
.
.
c
a2

.
.
.

c
1a
c
2a
c
3a
.
.
.
c
aa
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Aceast a matrice este format a din reprezentarile vectorilor noului reper (pe coloane) n vechiul reper.
n noua reprezentare, vectorii reperului 1
1
vor avea coordonatele
[
1
]
1
1
=
_
_
1
0
0
.
.
.
0
_
_
. [
2
]
1
1
=
_
_
0
1
0
.
.
.
0
_
_
. .... [
a
]
1
1
=
_
_
0
0
.
.
.
0
1
_
_
.
iar vectorii reperului vechi vor avea coordonatele
[c
1
]
1
1
=
_
_
c
t
11
c
t
21
c
t
31
.
.
.
c
t
a1
_
_
. [c
2
]
1
1
=
_
_
c
t
12
c
t
22
c
t
32
.
.
.
c
t
a2
_
_
. .... [c
a
]
1
1
=
_
_
c
t
1a
c
t
2a
c
t
3a
.
.
.
c
t
aa
_
_
.
c
i
=
a
)=1
c
t
)i
)
S a not am cu [` (1)]
1
1
matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor vechiului reper (1) n noul
reper (1
1
),
[` (1)]
1
1
=
_
_
c
t
11
c
t
21
c
t
31
.
.
.
c
t
a1
c
t
12
c
t
22
c
t
32
.
.
.
c
t
a2

.
.
.

c
t
1a
c
t
2a
c
t
3a
.
.
.
c
t
aa
_
_
.
Fie r un vector oarecare al spatiului; coordonatele lui n reperul 1 sunt
[r]
1
=
_
_
r
1
r
2
r
3
.
.
.
r
a
_
_
.
iar n reperul 1
1
sunt
[r]
1
1
=
_
_
r
t
1
r
t
2
r
t
3
.
.
.
r
t
a
_
_
.
Leg atura dintre cele dou a reprezent ari ale aceluiasi vector este dat a de relatiile:
r =
a
)=1
r
t
)
)
=
a
)=1
r
t
)
_
a
i=1
c
i)
c
i
_
=
a
)=1
_
a
i=1
r
t
)
c
i)
c
i
_
=
=
a
i=1
_
a
)=1
r
t
)
c
i)
c
i
_
=
a
i=1
_
a
)=1
r
t
)
c
i)
_
c
i
;
dar r =
a
i=1
r
i
c
i
, deci r
i
=
a
)=1
r
t
)
c
i)
, \i = 1. : (din unicitatea reprezent arii ntr-o baz a). Scrierea matricial a
a acestei relatii este:
_
_
r
1
r
2
r
3
.
.
.
r
a
_
_
=
_
_
a
)=1
r
t
)
c
1)
a
)=1
r
t
)
c
2)
a
)=1
r
t
)
c
3)
.
.
.
a
)=1
r
t
)
c
a)
_
_
=
_
_
c
11
c
12
c
13
c
1a
c
21
c
22
c
23
. . . c
2a
c
31
c
32
c
33
c
3a
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
a1
c
a2
c
a3
c
aa
_
_
_
_
r
t
1
r
t
2
r
t
3
.
.
.
r
t
3
_
_
.
deci are loc relatia:
[r]
1
= [` (1
1
)]
1
[r]
1
1
( Se mai spune c a [` (1
1
)]
1
este matricea de trecere de la 1
1
la 1) Se observ a c a matricea de trecere
de la noua baz a la vechea baz a are drept coloane coordonatele n baza nou a pentru vectorii bazei vechi.
Analog, are loc si relatia
[r]
1
1
= [` (1)]
1
1
[r]
1
(Se mai spune c a [` (1
1
)]
1
este matricea de trecere de la 1 la 1
1
) ceea ce nseamn a c a, pentru orice
vector r, are loc
[` (1)]
1
1
[r]
1
= ([` (1
1
)]
1
)
1
[r]
1
.
adic a [` (1)]
1
1
= [` (1
1
)]
1
1
. Schematic, aceste leg aturi pot reprezentate n felul urm ator:
1
1
[` (1
1
)]
1
[` (1
1
)]
1
1
1
Dac a se dau dou a repere 1
1
si 1
2
, amndou a raportate la reperul de referint a 1, trecerea de la 1
1
la
1
2
se face pivotnd pe reperul de referint a: e [` (1)]
1
matricea care are drept coloane coordonatele
vectorilor reperului 1 n baza 1 si [` (1
1
)]
1
matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor
reperului 1
1
n baza 1. Atunci
[r]
1
= [` (1)]
1
1
[r]
1
. [r]
1
= [` (1)]
1
[r]
1
[r]
1
1
= [` (1
1
)]
1
1
[r]
1
. [r]
1
= [` (1
1
)]
1
[r]
1
1
si atunci au loc relatiile:
[r]
1
= [` (1)]
1
1
[r]
1
=
_
[` (1)]
1
1
[` (1
1
)]
1
_
[r]
1
1
deci are loc schema desf asurat a
1
[` (1)]
1
[` (1)]
1
1
1
[` (1
1
)]
1
1
[` (1
1
)]
1
1
1
si schema restrns a
1
[` (1
1
)]
1
1
[` (1)]
1
[` (1)]
1
1
[` (1
1
)]
1
1
1
O metod a practic a de realizare sistematic a a calculelor necesare este metoda eliminarii a lui Gauss.
Metoda elimin arii a lui Gauss este generalizarea metodei reducerii pentru rezolvarea sistemelor de
ecuatii liniare din ciclul gimnazial. Fiind dat un sistem liniar de ecuatii, metoda alege o necunoscut a
si o ecuatie (astfel nct coecientul necunoscutei din ecuatia aleas a s a e nenul) si elimin a necunoscuta
aleas a din toate celelalte ecuatii, folosind nmultirea ecuatiilor cu numere convenabile si adunarea ntre ele
a ecuatiilor (transform ari elementare). Metoda se bazeaz a pe principiile de lucru cu relatii de echivalent a
(egalitatea) folosite pentru ecuatii, date de compatibilitatea dintre relatia de echivalent a si structura de
spatiu vectorial; acestea sunt:
Multiplicarea ambilor termeni ai unei egalit ati cu acelasi scalar nenul nu modic a solutiile ecuatiei.
Adunarea aceleiasi cantit ati la ambii termeni nu modic a solutiile ecuatiei.
nlocuirea unei cantit ati dintr-o ecuatie cu o cantitate egal a nu modic a solutiile ecuatiei.
Aceste principii pot folosite pentru formularea unei proceduri sistematice de g asire a solutiilor unui
sistem de ecuatii liniare. n continuare va descris a aceast a procedur a.
Fie sistemul:
_
_
c
11
r
1
+ c
12
r
2
+ c
1)
r
)
+ c
1n
r
n
= /
1
c
21
r
1
+ c
22
r
2
+ c
2)
r
)
+ c
2n
r
n
= /
2

c
i1
r
1
+ c
i2
r
2
+ c
i)
r
)
+ c
in
r
n
= /
i

c
a1
r
1
+ c
a2
r
2
+ c
a)
r
)
+ c
an
r
n
= /
a
n care coecientul c
i)
este nenul. Se alege s a se elimine necunoscuta r
)
din toate ecuatiile n afar a de
ecuatia i (cu alte cuvinte coecientii necunoscutei r
)
s a devin a nuli n toate ecuatiile n afar a de ecuatia
i) iar pentru ecuatia i coecientul s a devin a 1. Pentru aceasta se fac urm atoarele operatii:
se mparte linia i la c
i)
iar rezultatul se scrie n locul liniei i;
pentru ecare ecuatie / = 1. :, / ,= i, se adun a la ecuatia / ecuatia i nmultit a cu c
I)
;
se scrie rezultatul n locul liniei /.
n urma acestor operatii, noul sistem va contine necunoscuta r
)
numai n ecuatia i; calculele se sis-
tematizeaz a astfel: elementul c
i)
din vechiul sistem se va numi PIVOT iar noii coecienti ai sistemului
se vor obtine din vechii coecienti urmnd REGULA PIVOTULUI:
(1) Locurile de indici (|. ,)
|=1,a |,=i
(coloana pivotului) sunt ocupate de elemente nule iar locul (i. ,)
(locul pivotului) este ocupat de valoarea 1.
(2) Locurile de indici (i. /)
I=1,n I,=)
(linia pivotului) sunt ocupate de
o
ik
o
ij
(linia pivotului se mparte la
pivot).
(3) Celelalte locuri (/. |)
I=1,n I,=)
|=1,a |,=i
(nici pe linia i si nici pe coloana ,) sunt ocupate cu
REGULA DREPTUNGHIULUI:
coloana , coloana |
linia i
c
i)
c
i|
[ [
linia / c
I)
c
I|
Pentru ecare c
I|
, se ataseaz a dreptunghiul de vrfuri c
i)
, c
i|
, c
I)
, c
I|
(generat de pivot si de
elementul ales); noul element care ocup a locul (/. |) este obtinut cu formula: produsul pe diagonala
care contine pivotul minus produsul pe diagonala care nu contine pivotul si totul mp artit la pivot.
Formula este:
c
t
I|
=
c
i)
c
I|
c
I)
c
i|
c
i)
.
unde c
t
I|
nseamn a noul ocupant al locului (/. |).
Toate calculele se vor pune ntr-un tabel iar semnicatia acestor calcule, din punct de vedere al coor-
donatelor vectorilor, este:
Prima coloan a din stnga reprezint a, la ecare pas, vectorii bazei si ordinea vectorilor n baz a.
Prima linie reprezint a vectorii care particip a la transformare, si ale c aror coordonate sunt aate
la ecare pas.
Coloanele (numerice) sunt coordonatele vectorilor din prima linie (dintr-un spatiu vectorial real
de dimensiune :), reprezentati pentru tabelul initial ntr-o baz a initial a notat a (c
i
)
i=1,a
, iar pentru
tabelele ulterioare n baze intermediare.
Alegerea pivotului c
i)
nseamn a nlocuirea n baz a a vectorului de baz a de rang i cu vectorul
reprezentat de coloana ,.
- La ecare alegere de pivot se schimb a baza si coordonatele vectorilor care sunt capete de coloan a, dar
este vorba despre aceeasi vectori reprezentati altfel.
Tabelul initial (cu toate am anuntele necesare) arat a n felul urm ator:
1

)

n
c
1
c
i
c
a
/
c
1
c
11
c
1)
c
1n
1 0 0 /
1
c
2
c
21
c
2)
c
2n
0 0 0 /
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
i
c
i1

c
i)
| c
in
0 1 0 /
i
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
a
c
a1
c
a)
c
an
0 0 1 /
a
iar al doilea tabel se va obtine din primul cu regula pivotului:
1

)

n
c
1
c
i
c
a
/
c
1
c
t
11
0 c
t
1n
1
o
1j
o
ij
0 /
t
1
c
2
c
t
21
0 c
t
2n
0
o
2j
o
ij
0 /
t
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
i1
c
t
(i1)1
0 c
t
(i1)n
0
o
(i1)j
o
ij
0 /
t
i1
)
o
i1
o
ij
1
o
im
o
ij
0
1
o
ij
0
b
i
o
ij
c
i+1
c
t
(i+1)1
0 c
t
(i+1)n
0
o
(i+1)j
o
ij
0 /
t
i+1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
a
c
t
a1
0 c
t
an
0
o
nj
o
ij
1 /
t
a
Cu aceast a metod a se pot rezolva sistemele liniare (neomogene)
Ar = b
n modul urm ator:
(1) Se formeaz a tabelul initial.
(2) Se aplic a metoda pivotului pn a cnd nu se mai poate aplica pentru nici un element.
(3) Se scrie rezultatul astfel: cu o eventual a renumerotare de necunoscute (coloane) si ecuatii (linii),
tabelul nal este de forma
I
.
.
. A
t
12
b
t
1

0
.
.
. 0 b
t
2
n care necunoscutele (ecuatiile) corespunz atoare matricii identitate I sunt necunoscutele (ecuati-
ile) principale, ecuatiile corespunz atoare liniilor de zerouri sunt ecuatiile care decid compatibil-
itatea sistemului (
_
_
_
b
t
2
= 0 =sistem compatibil
b
t
2
,= 0 = sistem incompatibil
), necunoscutele corespunz atoare coloanelor
matricii A
t
12
sunt necunoscutele secundare ale sistemului iar solutia sistemului (dac a este compat-
ibil) se scrie sub forma
x
1
= b
t
1
A
t
12
x
S
.
1.7.3. Exemplu. S a se rezolve sistemele:
(1)
_
_
4r
1
+ 3r
2
+ 3r
3
= 14
3r
1
+ 2r
2
+ 5r
3
= 13
2r
1
+ r
2
+ 8r
3
= 13
(Solutia este:
_
_
_
_
_
2
1
1
_
_
_
_
_
)
(2)
_
_
4r
1
+ 3r
2
+ 3r
3
= 6
3r
1
+ 2r
2
+ r
3
= 8
11r
1
+ 8r
2
+ 7r
3
= 20
(Solutia este:
_
_
_
_
_
3c + 12
5c 14
c
_
_
_
_
_
, c R)
(3)
_
_
r
1
+ r
2
+ r
3
= 10
2r
1
+ r
2
+ r
3
= 16
3r
1
+ 2r
2
+ 2r
3
= 24
(Nu are solutie)
1.7.4. Solutie. (1) Metoda pivotului aplicat a acestui sistem are urm atoarea form a:
x
1
x
2
x
3
[ b
4 3 3 [ 14
3 2 5 [ 13
2 1 8 [ 13
[
1
3
4
3
4
[
7
2
0
1
4
11
4
[
5
2
0
1
2
13
2
[ 6
[
1 0 9 [ 11
0 1 11 [ 10
0 0 1 [ 1
[
1 0 0 [ 2
0 1 0 [ 1
0 0 1 [ 1
.
Solutia sistemului se citeste pe coloana / a ultimului tabel si este
_
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
2
1
1
_
_
_
_
_
.
Matricial, operatiile pentru ecare pivot sunt urm atoarele (folosind matrici elementare):
_
_
_
_
_
_
1
4
0 0
3
4
1 0
2
4
0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 3 3 14
3 2 5 13
2 1 8 13
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
1
3
4
3
4
7
2
0
1
4
11
4
5
2
0
1
2
13
2
6
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
1 3 0
0 4 0
0
4
2
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
3
4
3
4
7
2
0
1
4
11
4
5
2
0
1
2
13
2
6
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 9 11
0 1 11 10
0 0 1 1
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
1 0 9
0 1 11
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 9 11
0 1 11 10
0 0 1 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0 2
0 1 0 1
0 0 1 1
_
_
_
_
_
.
Identitatea matricial a obtinut a pornind de la matricea initial a
_
_
_
_
_
4 3 3 14
3 2 5 13
2 1 8 13
_
_
_
_
_
si terminnd
cu matricea nal a
_
_
_
_
_
1 0 0 2
0 1 0 1
0 0 1 1
_
_
_
_
_
(folosind matrici elementare) este:
_
_
_
_
_
1 0 9
0 1 11
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 0
0 4 0
0
4
2
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
4
0 0
3
4
1 0
2
4
0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 3 3 14
3 2 5 13
2 1 8 13
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0 2
0 1 0 1
0 0 1 1
_
_
_
_
_
.
(2) Metoda pivotului aplicat a acestui sistem are urm atoarea form a:
r
1
r
2
r
3
[ /
4 3 3 [ 6
3 2 1 [ 8
11 8 7 [ 20
[
1
3
4
3
4
[
3
2
0
1
4

5
4
[
7
2
0
1
4

5
4
[
7
2
[
1 0 3 [ 12
0 1 5 [ 14
0 0 0 [ 0
.
Se observ a c a algoritmul nu mai poate continuat deoarece n ultimul tabel ultima linie
(corespunz atoare necunoscutelor) este nul a. Deoarece si elementul corespunz ator coloanei / este
nul, rezult a c a sistemul este compatibil 1 nedeterminat.
Solutia sistemului este
_
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
12 + 3c
14 5c
c
_
_
_
_
_
; c R
_
_
_
_
_
_
_
_
1
4
0 0
3
4
1 0
11
4
0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 3 3 6
3 2 1 8
11 8 7 20
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
1
3
4
3
4
3
2
0
1
4

5
4
7
2
0
1
4

5
4
7
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 0
0 4 0
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
3
4
3
4
3
2
0
1
4

5
4
7
2
0
1
4

5
4
7
2
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 3 12
0 1 5 14
0 0 0 0
_
_
_
_
_
Identitatea matricial a obtinut a pornind de la matricea initial a si terminnd cu matricea nal a
_
_
_
_
_
1 3 0
0 4 0
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
4
0 0
3
4
1 0
11
4
0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 3 3 6
3 2 1 8
11 8 7 20
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 3 12
0 1 5 14
0 0 0 0
_
_
_
_
_
.
(3) Metoda pivotului aplicat a acestui sistem are urm atoarea form a:
r
1
r
2
r
3
[ /
1 1 1 [ 10
2 1 1 [ 16
3 2 2 [ 24
[
1 1 1 [ 10
0 1 1 [ 4
0 1 1 [ 6
[
1 0 0 [ 6
0 1 1 [ 4
0 0 0 [ 2
= Sistemul este incompatibil.
_
_
_
_
_
1 0 0
2 1 0
3 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 10
2 1 1 16
3 2 2 24
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 1 1 10
0 1 1 4
0 1 1 6
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 0
0 1 0
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 10
0 1 1 4
0 1 1 6
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0 6
0 1 1 4
0 0 0 2
_
_
_
_
_
Identitatea matricial a obtinut a pornind de la matricea initial a si terminnd cu matricea nal a
_
_
_
_
_
1 1 0
0 1 0
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0
2 1 0
3 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 10
2 1 1 16
3 2 2 24
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0 6
0 1 1 4
0 0 0 2
_
_
_
_
_
Inversarea unei matrici se poate face folosind aceeasi schem a, cu tabelul initial si nal n forma:
A I

I A
1
1.7.5. Exemplu. S a se inverseze matricea
_
_
_
_
_
2 3 1
1 2 1
1 1 2
_
_
_
_
_
1.7.6. Solutie. Tabelul pentru aplicarea metodei pivotului este urm atorul:
2 3 1 [ 1 0 0
1 2 1 [ 0 1 0
1 1 2 [ 0 0 1
[
1
3
2

1
2
[
1
2
0 0
0
1
2

1
2
[
1
2
1 0
0
1
2

3
2
[
1
2
0 1
[
1 0 1 [ 2 3 0
0 1 1 [ 1 2 0
0 0 2 [ 1 1 1
[
1 0 0 [
3
2

5
2
1
2
0 1 0 [
1
2
3
2

1
2
0 0 1 [
1
2

1
2

1
2
Ultimele trei linii si ultimele trei coloane dau matricea invers a:
_
_
_
_
_
2 3 1
1 2 1
1 1 2
_
_
_
_
_
1
=
_
_
_
_
_
_
3
2

5
2
1
2
1
2
3
2

1
2
1
2

1
2

1
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1,2 0 0
1,2 1 0
1,2 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1 1 0 0
1 2 1 0 1 0
1 1 2 0 0 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
1
3
2

1
2
1
2
0 0
0
1
2

1
2

1
2
1 0
0
1
2

3
2

1
2
0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 0
0 2 0
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
3
2

1
2
1
2
0 0
0
1
2

1
2

1
2
1 0
0
1
2

3
2

1
2
0 1
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 1 2 3 0
0 1 1 1 2 0
0 0 2 1 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 1,2
0 1 1,2
0 0 1,2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 1 2 3 0
0 1 1 1 2 0
0 0 2 1 1 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
1 0 0
3
2

5
2
1
2
0 1 0
1
2
3
2

1
2
0 0 1
1
2

1
2

1
2
_
_
_
_
_
_
Proba:
_
_
_
_
_
2 3 1
1 2 1
1 1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
3
2

5
2
1
2
1
2
3
2

1
2
1
2

1
2

1
2
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
Folosind aceast a metod a si acest mod de organizare a calculelor se pot efectua majoritatea cerintelor
specice algebrei liniare, cu p astrarea semnicatiilor reprezent arilor n bazele initiale, intermediare si nale.
Suportul teoretic este oferit de
1.7.7. Teorem a. (Lema substitutiei) Fie (V. K) spatiu vectorial de tip nit, V
1
subspatiul generat
de sistemul ordonat de vectori liniar independenti 1 = (c
1
. . c
n
), iar =
n
i=1
c
i
c
i
\
1
. Dac a c
)
,= 0
atunci 1
t
= (c
1
. c
)1
. . c
)+1
. . c
n
) este un nou reper al lui V
1
iar leg atura dintre vechile coordonate
[r]
1
=
_
1
.
.
.
n
_
_
(n reperul 1) si noile coordonate [r]
1
0
=
_
t
1
.
.
.
t
n
_
_
(n reperul 1
t
) ale unui vector oarecare
r \
1
este
t
)
=

)
c
)
.
t
i
=

i
c
)

)
c
i
c
)
. Reciproc, dac a 1
t
este liniar independent, atunci c
)
,= 0.
Demonstratie. Cum c
)
,= 0, din relatia =
n
i=1
c
i
c
i
se poate obtine c
)
ca o combinatie liniar a de si
de ceilalti vectori din 1: c
)
=

c
)

n
i=1,i,=)
c
i
c
)
c
i
=1
t
este sistem de generatori pentru V
1
, pentru c a 1 este
sistem de generatori iar orice combinatie liniar a care contine c
)
poate nlocuit a cu o combinatie linar a
de 1
t
. Familia 1
t
este chiar reper, deoarece are acelasi num ar de vectori ca si 1, asa c a este minimal a ca
sistem de generatori.
O justicare alternativ a:
Fie `
i
astfel nct
n
i=1,i,=)
`
i
c
i
+`
)
= 0 =
n
i=1,i,=)
`
i
c
i
+
n
i=1
`
)
c
i
c
i
= 0 =
n
i=1,i,=)
(`
i
+ `
)
c
i
) c
i
+`
)
c
)
c
)
= 0 =
_
_
_
`
)
c
)
= 0 (:i c
)
,= 0)
`
i
+ `
)
c
i
= 0. i ,= ,
= `
i
= 0, \i
= 1
t
este baz a n V
1
Mai mult, r =
n
i=1
i
c
i
=
n
i=1,i,=)
i
c
i
+
)
c
)
=
n
i=1,i,=)
i
c
i
+
)
_

c
)

n
i=1,i,=)
c
i
c
)
c
i
_
=
n
i=1,i,=)
_
)
c
i
c
)
_
c
i
+
)

c
)
= noile coordonate sunt
t
i
=
i
)
c
i
c
)
. i ,= ,.
t
)
=

)
c
)
.
1.7.8. Exemplu. S a se studieze natura sistemului de vectori:
1
=
_
_
_
_
_
1
0
1
_
_
_
_
_
.
2
=
_
_
_
_
_
2
1
3
_
_
_
_
_
.
3
=
_
_
_
_
_
1
1
1
_
_
_
_
_
.
4
=
_
_
_
_
_
1
2
0
_
_
_
_
_
1.7.9. Solutie. Se consider a sistemul vectorial n necunoscutele c
1
, c
2
, c
3
, c
4
: c
1
1
+ c
2
2
+ c
3
3
+
c
4
4
= 0. Trebuie aate toate valorile scalarilor c
1
, c
2
, c
3
, c
4
care veric a sistemul vectorial. Prin
nlocuirea n sistemul vectorial a reprezent arilor vectorilor (date n baza canonic a) se obtine o nou a form a:
c
1
[
1
]
1
+ c
2
[
2
]
1
+ c
3
[
3
]
1
+ c
4
[
4
]
1
= [0]
1
=
= c
1
_
_
_
_
_
1
0
1
_
_
_
_
_
+ c
2
_
_
_
_
_
2
1
3
_
_
_
_
_
+ c
3
_
_
_
_
_
1
1
1
_
_
_
_
_
+ c
4
_
_
_
_
_
1
2
0
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
care este echivalent a cu un sistem liniar
omogen n necunoscutele c
1
, c
2
, c
3
, c
4
:
_
_
c
1
+ 2c
2
+ c
3
c
4
= 0
c
2
+ c
3
+ 2c
4
= 0
c
1
+ 3c
2
+ c
3
= 0
Se rezolv a acest sistem folosind metoda pivotului si cu p astrarea semnicatiilor de spatiu vectorial
(bazele n care sunt reprezentati vectorii):
[ v
1
v
2
v
3
v
4
[ e
1
e
2
e
3
[ b
[ [ [
e
1
[ 1 | 2 1 1 [ 1 0 0 [ 0
e
2
[ 0 1 1 2 [ 0 1 0 [ 0
e
3
[ 1 3 1 0 [ 0 0 1 [ 0
[ [ [
v
1
[ 1 2 1 1 [ 1 0 0 [ 0
e
2
[ 0 1 | 1 2 [ 0 1 0 [ 0
e
3
[ 0 5 2 1 [ 1 0 1 [ 0
[ [ [
v
1
[ 1 0 1 5 [ 1 2 0 [ 0
v
2
[ 0 1 1 2 [ 0 1 0 [ 0
e
3
[ 0 0 3 | 11 [ 1 5 1 [ 0
[ [ [
v
1
[ 1 0 0
4
3
[
2
3

1
3

1
3
[ 0
v
2
[ 0 1 0
5
3
[
1
3

2
3
1
3
[ 0
v
3
[ 0 0 1
11
3
[
1
3
5
3

1
3
[ 0
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 1 1 0 0
0 1 1 2 0 1 0
1 3 1 0 0 0 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 2 1 1 1 0 0
0 1 1 2 0 1 0
0 5 2 1 1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 0
0 1 0
0 5 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 1 1 0 0
0 1 1 2 0 1 0
0 5 2 1 1 0 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 1 5 1 2 0
0 1 1 2 0 1 0
0 0 3 11 1 5 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0
1
3
0 1
1
3
0 0
1
3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 1 5 1 2 0
0 1 1 2 0 1 0
0 0 3 11 1 5 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
1 0 0
4
3
2
3

1
3

1
3
0 1 0
5
3
1
3

2
3
1
3
0 0 1
11
3

1
3
5
3

1
3
_
_
_
_
_
_
Vericare:
_
_
_
_
_
1 2 1
0 1 1
1 3 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2
3

1
3

1
3
1
3

2
3
1
3
1
3
5
3

1
3
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
1.8. OPERA TII CU SUBSPA TII 45
1.7.10. Exemplu. Fie vectorii:
1
=
_
_
_
_
_
0
2
1
_
_
_
_
_
.
2
(:) =
_
_
_
_
_
1
:
1
_
_
_
_
_
.
3
(:) =
_
_
_
_
_
:
0
1
_
_
_
_
_
. : R.
S a se discute n functie de parametrul : natura familiei de vectori.
1.7.11. Solutie. Se consider a sistemul vectorial n necunoscutele c
1
, c
2
, c
3
: c
1
1
+c
2
2
(:)+c
3
3
(:) = 0
si cu parametrul :.
1.7.12. Observatie. Prezentarea de fat a a metodei elimin arii a lui Gauss (metodei pivotului) nu este
complet a: nu sa specicat modul de abordare complet pentru situatiile cnd pivotul nu poate ales
pe diagonala principal a, nu sau prezentat aspecte legate de abordarea numeric a a problemei (situatiile
cnd calculele implicate se efectueaz a cu aproximatii), nu sa prezentat efectuarea acestor calcule folosind
software matematic specializat (Computer Algebra Systems), nu sau prezentat aplicatii ale acestei metode
n alte zone de interes. Sper am c a toate aceste omisiuni vor acoperite de alte cursuri si/sau texte.
1.8. Operatii cu subspatii
1.8.1. Propozitie. Intersectia oric arei familii de subspatii este subspatiu (si este multime nevid a).
Demonstratie. Dac a (V. K) este spatiu vectorial iar (\
i
)
i1
sunt subspatii ale lui (V. K), atunci pentru
\
0
:=

i1
\
i
au loc:
\i 1, 0 \
i
=0 \
0
(=\
0
,= O);
1. r, \
0
=\i 1 r, \
i
=\i 1, r + \
i
=r + \
0
2. r \
0
, c K =\i 1 r \
i
si c K = \i 1 cr \
i
=cr \
0
.
1.8.2. Exemplu. Se consider a vectorii:
1
= (2. 2. 2),
2
= (2. 2. 1),
3
= (3. 3. 2),
4
= (2. 5. 1) si
subspatiile V
1
= :jc:(
1
.
2
), V
2
= :jc:(
3
.
4
). S a se descrie intersectia V
1
V
2
.
Rezolvare:
V
1
V
2
= este simultan combinatie liniar a de
1
,
2
si de
3
,
4
asa c a se obtine:
= c
1
1
+ c
2
2
= c
3
3
+ c
4
4
, de unde se obtine sistemul:
_
_
2c
1
+ 2c
2
= 3c
3
+ 2c
4
2c
1
+ 2c
2
= 3c
3
+ 5c
4
2c
1
c
2
= 2c
3
+ c
4
, cu solutia:
_
_
c
1
=
7
12
c.
c
2
=
7
6
c.
c
3
=
1
2
c.
c
4
= c R.
Un vector al intersectiei este:
=
7
12
c(2. 2. 2) +
7
6
c(2. 2. 1) = c
_
7
2
.
7
2
. 0
_
sau
=
1
2
c(3. 3. 2) + c(2. 5. 1) = c
_
7
2
.
7
2
. 0
_
.
Intersectia celor dou a subspatii este:
V
1
V
2
=
_
c
_
7
2
.
7
2
. 0
_
; c R
_
= c(1. 1. 0) ; c R .
Observatii:
Sistemul
_
_
2c
1
+ 2c
2
= 3
2c
1
+ 2c
2
= 3
2c
1
c
2
= 2
nu are solutie, asa c a
3
, V
1
.
Sistemul
_
_
2c
1
+ 2c
2
= 2
2c
1
+ 2c
2
= 5
2c
1
c
2
= 1
4
, V
1
.
_
_
2 = 3c
3
+ 2c
4
2 = 3c
3
+ 5c
4
2 = 2c
3
+ c
4
1
, V
2
.
_
_
2 = 3c
3
+ 2c
4
2 = 3c
3
+ 5c
4
1 = 2c
3
+ c
4
2
, V
2
.
Deoarece nu se precizeaz a reperul n care sunt exprimati vectorii, se subntelege c a reprezentarea initial a
se face n reperul 1 = (c
1
. c
2
. c
3
), unde c
1
= (1. 0. 0), c
2
= (0. 1. 0), c
3
= (0. 0. 1). n reperul 1 obiectele
care apar se reprezint a astfel:
[c
1
]
1
=
_
_
1
0
0
_
_
, [c
2
]
1
=
_
_
0
1
0
_
_
, [c
3
]
1
=
_
_
0
0
1
_
_
, [
1
]
1
=
_
_
2
2
2
_
_
, [
2
]
1
=
_
_
2
2
1
_
_
, [
3
]
1
=
_
_
3
3
2
_
_
,
[
4
]
1
=
_
_
2
5
1
_
_
, []
1
= c
_
_
7
2
7
2
0
_
_
.
Familia 1
1
= (
1
.
2
) este liniar independent a (pentru c a matricea
_
_
2 2
2 2
2 1
_
_
are rangul 2) si genereaz a
V
1
, asa c a 1
1
este reper n V
1
, dimensiunea lui V
1
este 2, iar obiectele din V
1
se reprezint a astfel:
[
1
]
1
1
=
_
_
1
0
_
_
, [
2
]
1
1
=
_
_
0
1
_
_
, @[
3
]
1
1
, @[
4
]
1
1
, []
1
1
= c
_
_
7
12
7
6
_
_
(vectorul este reprezentabil n
reperul 1
1
pentru c a, ind n intersectie, face parte din V
1
).
Figure 2. Intersectia a dou a subspatii
Familia 1
2
= (
3
.
4
) este reper n V
2
, dimensiunea lui V
2
este 2, iar obiectele din V
2
se reprezint a
astfel: [
3
]
1
2
=
_
_
1
0
_
_
, [
4
]
1
2
=
_
_
0
1
_
_
, @[
1
]
1
2
, @[
2
]
1
2
, []
1
2
= c
_
_

1
2
1
_
_
(vectorul este reprezentabil
n reperul 1
2
pentru c a, ind n intersectie, face parte din V
2
).
n poz a se a a urm atoarele obiecte (descrise din punct de vedere al Geometriei Analitice si al Algebrei
Liniare):
Punctele: C(0. 0. 0), 11 (2. 2. 2), 12 (2. 2. 1), 13 (3. 3. 2), 14 (2. 5. 1);
Vectorii de pozitie:

C11,

C12,

C13,

C14 (vectorii
1
,
2
,
3
,
4
);
Planele: (111) : r + = 0 (subspatiul V
1
, de dimensiune 2), (112) : r + 3. = 0 (subspatiul
V
2
, de dimensiune 2);
Dreapta de intersectie a planelor (111) si (112), (1112) : r = (0. 0. 0)+: (1. 1. 0) (subspatiul V
1
V
2
=
c(1. 1. 0) ; c R, de dimensiune 1).
Poza a fost obtinut a cu produsul software "Archimedes Geo3D, version 1.3.6", www.raumgeometrie.de.
1.8.3. Denitie. Se numeste suma unei familii (V
i
)
i=1,I
de subspa tii multimea
I
i=1
V
i
Def
=
_
I
i=1
i
;
i
V
i
. \i = 1. /
_
.
1.8.4. Propozitie. Suma unei familii de subspatii este un subspatiu.
Demonstratie. r
)
i=1
V
i
. , = 1. 2 = \i = 1. /,
)
i
V
i
. , = 1. 2 astfel nct r
)
=
I
i=1
)
i
=
r
1
+ r
2
=
I
i=1
(
1
i
+
2
i
)
I
i=1
V
i
.
Analog, pentru c K. cr
1
=
I
i=1
(c
1
i
)
I
i=1
V
i
.
1.8.5. Propozitie. Suma subspatiilor coincide cu subspatiul generat de reuniunea subspatiilor
I
i=1
V
i
= :jc:
_
I
_
i=1
V
i
_
(este cel mai mic subspatiu care contine reuniunea familiei).
Demonstratie. Fie r
I
i=1
V
i
= \i 1,
i
V
i

I
i=1
V
i
, astfel nct r =
I
i=1
i
= r
:jc:
_
I
i=1
V
i
_
.
Reciproc, e r :jc:
_
I
i=1
V
i
_
= : N
+
, c
)
K, , = 1. :,
)

I
i=1
V
i
, , = 1. :, astfel nct r
=
n
)=1
c
)
)
.
Pentru ecare , = 1. :, i
)
1,
)
= n
i
j
V
i
j
= c
)
n
i
j
V
i
j
si atunci r =
n
)=1
_
c
)
n
i
j
_
i1
V
i
[pentru
doi indici ,
1
, ,
2
diferiti sau mai multi se poate ca indicii i
)
1
si i
)
2
s a coincid a iar n aceast a situatie
c
)
1
n
i
j
1
+ c
)
2
n
i
j
2
V
i
j
1
].
1.8.6. Propozitie. max
i=1,I
(dimV
i
) _ dim
_
I
i=1
V
i
_
_
I
i=1
dim(V
i
).
Demonstratie. Pentru prima inegalitate, are loc \i = 1. /. V
i

I
i=1
V
i
= \i = 1. /. dimV
i
_
dim
_
I
i=1
V
i
_
= max
i=1,I
(dimV
i
) _ dim
_
I
i=1
V
i
_
.
Pentru a doua inegalitate, e cte o baz a n ecare subspatiu si e familia obtinut a prin reunirea
lor; aceast a nou a familie este sistem de generatori n
I
i=1
V
i
iar num arul ei de vectori este
I
i=1
dim(V
i
);
cum orice baz a a subspatiului are cel mult tot attia vectori cti are un sistem de generatori, rezult a c a
dim
_
I
i=1
V
i
_
_
I
i=1
dim(V
i
).
1.8.7. Propozitie. (Denitii echivalente pentru suma direct a a dou a subspatii) Fie V
1
si V
2
dou a subspatii si V
1
+V
2
suma lor. Urm atoarele armatii sunt echivalente:
(1) Orice vector al sumei admite o unic a descompunere ntr-o sum a dintre un vector din V
1
si un
vector din V
2
.
(2) Intersectia celor dou a subspatii este subspatiul nul.
(3) Dimensiunea sumei subspatiilor este egal a cu suma dimensiunilor subspatiilor.
Demonstratie. Se va demonstra echivalenta armatiilor 1. si 2., 2. si 3.
1.=2. Fie suma V
1
+ V
2
cu proprietatea 1. si e r V
1
V
2
. Pentru V
1
+ V
2

i
V
i
, i = 1. 2
asa ca =
1
+
2
= (
1
r) + (r +
2
) cu
1
r V
1
si r +
2
V
2
deci descompunerea este unic a dac a
si numai dac a \r V
1
V
2
. r = 0.
2.=3. Fie cte o baz a (c
i
)
i=1,I
1
. (,
)
)
)=1,I
2
n ecare subspatiu.
= Se presupune c a V
1
V
2
= 0. Atunci familia (c
i
)
i=1,I
1
' (,
)
)
)=1,I
2
este baz a n V
1
+V
2
.
Familia este sistem de generatori; demonstr am c a este si liniar independent a.
Fie o combinatie liniar a nul a
I
1
i=1
c
i
c
i
+
I
2
)=1
,
)
,
)
= 0 =
=r =
I
1
i=1
c
i
c
i
=
I
2
)=1
,
)
,
)
\
1
\
2
= 0
si cum (c
i
)
i=1,I
1
, (,
)
)
)=1,I
2
sunt baze n V
1
, respectiv V
2
urmeaz a c a toti scalarii sunt nuli, adic a familia
este liniar independent a si deci baz a n V
1
+V
2
. Dimensiunea subspatiului V
1
+V
2
este dat a de num arul
de vectori ai unei baze, asa c a dim(V
1
+V
2
) = /
1
+ /
2
.
= Presupunem c a dim(V
1
+V
2
) = dimV
1
+ dimV
2
si, prin reducere la absurd, c a ar exista 0 ,=
r V
1
V
2
.
Consider am cte o baz a n ecare subspatiu; familia format a din reuniunea celor dou a baze este sistem
de generatori, dar nu mai este liniar independent a, pentru c a vectorul nenul r admite dou a reprezent ari
distincte n cele dou a subspatii, asa c a reprezentarea oric arui vector al sumei poate modicat a prin
adunarea reprezent arii lui r n V
1
si sc aderea reprezent arii lui r n V
2
. Extragerea din ea a unei baze
conduce la micsorarea strict a a num arului de vectori, deci dim(V
1
+V
2
) < dimV
1
+ dimV
2
. contradictie
cu ipoteza. Deci intersectia contine numai elementul nul.
1.8.8. Denitie. Suma V
1
+ V
2
a dou a subspatii V
1
si V
2
se numeste directa dac a este satisf acut a una
dintre conditiile echivalente din propozitia 1.8.7. Suma direct a a dou a subspatii se noteaz a cu V
1
V
2
.
1.8.9. Denitie. Dou a subspatii V
1
si V
2
se numesc suplementare
4
n V dac a V = V
1
V
2
.
4
Terminologia folosit a difer a cu scoala c areia i apartine autorul. Scoala AngloSaxon a foloseste expresia "complemen-
tary subspaces", iar scoala Francez a foloseste expresia "sousespaces supplmentaires"; mai mult, diferentele se pare c a se
p astreaz a si n traduceri (un text n Englez a tradus din Francez a foloseste expresia "supplementary subspaces"). Dac a se
iau n calcul si alte scoli (cum ar cea Rus a sau cea German a), expresia folosit a poate conduce la diverse confuzii care se
p astreaz a chiar n aceeasi limb a.
1.8.10. Propozitie. Dac a V
1
este subspatiu al lui V atunci exist a un subspatiu V
2
astfel nct V = V
1
V
2
.
Demonstratie. Fie o baz a (c
i
)
i=1,I
1
a lui V
1
care se completeaz a la o baz a a lui V cu vectorii (,
)
)
)=1,I
2
.
Atunci familia (c
i
)
i=1,I
1
'(,
)
)
)=1,I
2
este baz a n V iar subspatiul V
2
= :jc:
_
(,
)
)
)=1,I
2
_
este un suplement
al lui V
1
n V:
r V
1
V
2
= vectorul r se exprim a n acelasi timp ca o combinatie liniar a de vectorii ec arei
subfamilii,
r =
I
1
i=1
c
i
c
i
=
I
2
)=1
,
)
,
)
deci
I
1
i=1
c
i
c
i
I
2
)=1
,
)
,
)
= 0
si cum expresia de mai sus este o combinatie liniar a nul a a familiei (c
i
)
i=1,I
1
' (,
)
)
)=1,I
2
care este baz a,
toti scalarii sunt nuli, adic a orice element al intersectiei este nul, adic a suma spatiilor este direct a.
1.8.11. Observatie. Din demonstratie se observ a c a, datorit a faptului c a o familie liniar independent a
poate completat a pn a la o baz a n mai multe feluri, suplementul unui subspatiu (propriu)
5
nu este unic.
1.8.12. Exemplu. Dac a V
1
= c(1. 0) ; c R, atunci familia (1. 0) poate completat a pn a la o
baz a n R
2
cu ecare dintre vectorii (0. 1), (1. 1), (1. 1) si atunci se obtine c a ecare dintre subspatiile
V
2
= c(0. 1) ; c R, V
3
= c(1. 1) ; c R, V
4
= c(1. 1) ; c R este cte un suplement al lui
V
1
n R
2
: R
2
= V
1
V
2
= V
1
V
3
= V
1
V
4
.
1.8.13. Observatie. Dac a V
1
este subspatiu n V astfel nct dimV
1
= / si dimV = :, atunci orice
suplement al lui V
1
n V are dimensiunea :/. Dimensiunea suplementului se mai numeste codimensiunea
lui V
1
.
1.8.14. Teorem a. [Denitii echivalente pentru suma direct a a mai multor subspatii] Fie (V
i
)
i=1,I
si V =
I
i=1
V
i
. Urm atoarele armatii sunt echivalente:
(1) Fiecare vector r al sumei se descompune n mod unic sub forma: r =
I
i=1
i
.
i
V
i
. i = 1. /.
(2) \, = 1. /. V
)

_
I
i=1,i,=)
V
i
_
= 0 .
(3)
I
i=1
dimV
i
= dimV.
(4) Pentru i = 1. /, \1
i
baz a n V
i
,
I
i=1
1
i
este o familie liniar independent a.
5
Spatiul vectorial (V; K) are dou a subspatii improprii: 0 (subspatiul nul) si V (tot spatiul). Fiecare subspatiu impropriu
are suplement unic, si anume cel alalt subspatiu impropriu.
Demonstratie. Se va demonstra 1 =2, 2 =1, 2 =3 si 3 =2.
1 =2 = |2 =|1
Se presupune prin reducere la absurd c a exist a , = 1. / astfel nct V
)

_
I
i=1,i,=)
V
i
_
,= 0.
Atunci r V
)

_
I
i=1,i,=)
V
i
_
0 =r V
)
si r
I
i=1,i,=)
V
i
si r ,= 0.
Atunci r =
I
i=1,i,=)
t
i
,
i
V
i
, i ,= , si pentru un vector oarecare al sumei
I
i=1
V
i
are loc:
=
I
i=1
i
=
I
i=1,i,=)
i
+
)
=
_
I
i=1,i,=)
i
r
_
+(
)
+ r) =
_
I
i=1,i,=)
i=1,i,=)
t
i
_
+(
)
+ r) =
I
i=1,i,=)
(
i
t
i
)+
(
)
+ r), care este o alt a descompunere pentru r, distinct a de prima din cauz a c a r ,= 0, contradictie cu
unicitatea descompunerii.
2 =1=|1 =|2
Dac a prin reducere la absurd dou a descompuneri ar coincide,
I
i=1
i
=
I
i=1
t
i
, atunci
I
i=1
(
i
t
i
) = 0;
dac a , astfel nct
)

t
)
,= 0. atunci
t
)

)
=
I
i=1,i,=)
(
i
t
i
) ,= 0 = ,. \
)

_
I
i=1,i,=)
\
i
_
,= 0
contradictie. Asadar \, = 1. /,
)

t
)
= 0 adic a cele dou a descompuneri coincid.
2=3
Fie cte o baz a n ecare subspatiu; reuniunea bazelor este sistem de generatori al sumei, iar din conditia
2 rezult a independenta liniar a a reuniunii de baze: dac a reuniunea de baze n-ar liniar independent a,
atunci ar exista un indice , si un vector n V
)
care s a e sum a de vectori din celelalte subspatii, adic a
V
)

_
I
i=1,i,=)
V
i
_
,= 0 contradictie. Urmeaz a c a are loc 3.
3=2
Reuniunea bazelor este sistem de generatori al sumei si din 3 urmeaz a c a este si liniar independent a
(ca ind minimal a), asa c a dac a are loc V
)

_
I
i=1,i,=)
V
i
_
,= 0 atunci pentru 0 ,= r V
)

_
I
i=1,i,=)
V
i
_
si pentru oarecare o scriere a lui n reuniunea bazelor ar putea modicat a prin intermediul lui r n
alt a scriere distinct a de prima, folosind cele dou a reprezent ari ale lui r n V
)
si n
I
i=1,i,=)
V
i
:
r =
I
j
0
i=1
,
)
0
i
c
)
0
i
=
I
)=1,),=)
0
_
I
j
i=1
,
)
i
c
)
i
_
. =
I
)=1
_
I
j
i=1
c
)
i
c
)
i
_
=
I
j
0
i=1
c
)
0
i
c
)
0
i
+
I
)=1,),=)
0
_
I
j
i=1
c
)
i
c
)
i
_
=
I
j
0
i=1
_
c
)
0
i
,
)
0
i
_
c
)
0
i
+
I
)=1,),=)
0
_
I
j
i=1
_
c
)
i
+ ,
)
i
_
c
)
i
_
, adic a reuniunea familiei de baze nar liniar independent a, contradictie.
"3 =4"
Se presupune c a dimensiunea sumei este egal a cu suma dimensiunilor.
Fiecare baz a 1
i
are acelasi num ar de vectori ca si dimV
i
.
I
i=1
1
i
este sistem de generatori n V.
Num arul de vectori din
I
i=1
1
i
este mai mic sau egal cu suma dimensiunilor [pentru c a bazele pot s a nu
e disjuncte], iar dac a ar strict mai mic, atunci si dimV ar strict mai mic a [contradictie]
Dac a
I
i=1
1
i
nu este liniar independent a, atunci de asemenea se obtine acceasi contradictie [dimV ar
strict mai mic a dect suma dimensiunilor]
n concluzie,
I
i=1
1
i
este liniar independent a [si cum este si sistem de generatori pentru V, este chiar o
baz a]
"4 =3"
Se presupune c a pentru orice alegere a unei baze 1
i
n V
i
,
I
i=1
1
i
este liniar independent a.
Dac a bazele sunt disjuncte dou a cte dou a, se obtine dimV =
I
i=1
dimV
i
.
Dac a prin absurd dou a baze 1
i
1
si 1
i
2
nu ar disjuncte, asta ar nsemna c a 1
i
1
1
i
2
este o baz a a lui
V
i
1
V
i
2
.
V
i
1
V
i
2
_ V
i
1
; dac a orice baz a a lui V
i
1
ar avea vectori din aceast a intersectie, atunci V
i
1
V
i
2
= V
i
1
???
de completat
1.8.15. Denitie. Suma unei familii de subspatii (V
i
)
i=1,I
se numeste directa dac a este satisf acut a una
dintre conditiile echivalente din teorema 1.8.14 de mai sus. Se foloseste notatia
I
i=1
V
i
(care nseamn a c a
suma subspatiilor
I
i=1
V
i
este direct a).
1.8.16. Teorem a. (Formula lui Grassmann) Pentru orice dou a subspatii V
1
si V
2
are loc:
dimV
1
+ dimV
2
= dim(V
1
+V
2
) + dim(V
1
V
2
) .
Demonstratie. Fie
V
t
1
suplementul direct al lui V
1
V
2
n V
1
: V
1
= (V
1
V
2
) V
t
1
=
_
_
_
(V
1
V
2
) V
t
1
= 0.
V
t
1
_ V
1
.
V
t
2
suplementul direct al lui V
1
V
2
n V
2
: V
2
= (V
1
V
2
) V
t
2
=
_
_
_
(V
1
V
2
) V
t
2
= 0.
V
t
2
_ V
2
.
De unde rezult a:
_
_
V
t
1
V
2
= V
1
V
t
1
. .
=V
0
1
V
2
= (V
1
V
2
) V
t
1
= 0
V
t
2
V
1
= V
2
V
t
2
. .
=V
0
2
V
1
= (V
1
V
2
) V
t
2
= 0 .
Ar at am c a are loc relatia: V
1
+V
2
= (V
1
V
2
) +V
t
1
+V
t
2
= (V
1
V
2
) V
t
1
V
t
2
(suma este direct a),
prin aplicarea conditiilor echivalente din Teorema 1.8.14.
Trebuie demonstrate relatiile:
1.9. LATICEA SUBSPA TIILOR 53
+ (V
1
V
2
) (V
t
1
+V
t
2
) = 0
r (V
1
V
2
) (V
t
1
+V
t
2
) =r V
1
. r V
2
. r V
t
1
+V
t
2
=
r V
1
. r V
2
. r = n
1
+ n
2
. n
i
V
t
i
=n
1
V
t
1
V
1
si
n
1
= r n
2
V
2
=n
1
V
1
V
2
V
t
1
= 0 =n
1
= 0;
analog n
2
= 0 deci r = 0.
+ V
t
1
((V
1
V
2
) +V
t
2
) = V
t
1
V
2
= 0.
+ V
t
2
((V
1
V
2
) +V
t
1
) = V
t
2
V
1
= 0.
Asadar descompunerea sumei V
1
+V
2
= (V
1
V
2
) V
t
1
V
t
2
este direct a si atunci are loc relatia dintre
dimensiuni:
dim(V
1
+V
2
) = dim(V
1
V
2
) + dimV
t
1
+ dimV
t
2
;
cum dimV
t
i
= dimV
i
dim(V
1
V
2
) urmeaz a c a
dim(V
1
+V
2
) = dimV
1
+ dimV
2
dim(V
1
V
2
) .
ceea ce ncheie demonstratia.
1.9. Laticea subspatiilor
Se consider a un spatiu liniar nitdimensional (V. K), cu dimV =:, si multimea tuturor subspatiilor
liniare ale sale, notat a o1(V) _ T (V).
Se consider a pe o1(V) operatiile:
Intersectie ""; propriet ati ale intersectiei:
[o1(V) este parte stabil a a lui T (V) n raport cu intersectia] \
W
1
,W
2
S1(V)
, W
1
W
2
o1(V)
[intersectia este idempotent a] \
WS1(V)
, W W= W
[intersectia este comutativ a] \
W
1
,W
2
S1(V)
, W
1
W
2
= W
2
W
1
[intersectia este asociativ a] \
W
1
,W
2
,W
3
S1(V)
, (W
1
W
2
) W
3
= W
1
(W
2
W
3
)
[intersectia are element neutru, V] \
WS1(V)
, V W= W
[m arginire cu 0
V
] \
WS1(V)
, 0
V
W=0
V
[nu exist a invers n raport cu intersectia]

Sum a "+"; propriet ati ale sumei:
[o1(V) este parte stabil a a lui T (V) n raport cu suma] \
W
1
,W
2
S1(V)
, W
1
+W
2
o1(V)
[suma este idempotent a] \
WS1(V)
, W+W= W
[suma este comutativ a] \
W
1
,W
2
S1(V)
, W
1
+W
2
= W
2
+W
1
[suma este asociativ a] \
W
1
,W
2
,W
3
S1(V)
, (W
1
+W
2
) +W
3
= W
1
+ (W
2
+W
3
)
[suma are element neutru, 0
V
] \
WS1(V)
, 0
V
+W= W
[m arginire cu V] \
WS1(V)
, V +W= V
[nu exist a invers n raport cu suma]
Propriet ati de ntlnire ale intersectiei si sumei:
[absorbtie] W
0
(W
0
+W) = W
0
+ (W
0
W) = W
0
[operatiile nu sunt distributive una fat a de cealalt a]
W
1
,W
2
W
3
S1(V)
, W
1
(W
2
+W
3
) ,= (W
1
W
2
) + (W
1
W
3
)
de exemplu pentru 3 drepte distincte care trec prin origine si care fac parte din acelasi plan
W
1
(W
2
+W
3
) = W
1
iar (W
1
W
2
) + (W
1
W
3
) = 0
V
W
1
,W
2
W
3
S1(V)
, W
1
+ (W
2
W
3
) ,= (W
1
+W
2
) (W
1
+W
3
)
de exemplu pentru 3 drepte distincte care trec prin origine si care fac parte din acelasi plan
W
1
+ (W
2
W
3
) = W
1
iar (W
1
+W
2
) (W
1
+W
3
) = W
1
+W
2
= W
1
+W
3
= planul care le contine.
[suplementul unui element, care nu este unic] \
WS1(V)
,
W
0
S1(V)
, W+W
t
= V si W W
t
= 0
V
.
Se consider a pe o1(V) relatia "_" [incluziune].
Incluziunea are urm atoarele propriet ati:
[reexivitate] \
WS1(V)
, W_ W
[antisimetrie] \
W
1
,W
2
S1(V)
, W
1
_ W
2
si W
2
_ W
1
= W
1
= W
2
[tranzitivitate] \
W
1
,W
2
,W
3
S1(V)
, W
1
_ W
2
si W
2
_ W
3
= W
1
_ W
3
.
Incluziunea este o relatie de ordine partial a [exist a elemente care nu pot comparate]
| (W
1
_ W
2
) = W
2
_ W
1
SAU (W
1
si W
2
sunt incomparabile)
Propriet ati de ntlnire ale incluziunii, intersectiei si sumei:
[consistenta incluziunii fat a de intersectie] W
1
_ W
2
== W
1
W
2
= W
1
[consistenta incluziunii fat a de sum a] W
1
_ W
2
== W
1
+W
2
= W
2
\
W
0
S1(V)
, \
WS1(V)
, functia W W
0
W este (nestrict) cresc atoare (izoton a) [dac a W
1
si W
2
sunt
comparabile si W
1
_ W
2
, atunci, pentru orice W
0
, W
1
W
0
si W
2
W
0
sunt de asemenea comparabile
iar relatia de incluziune se p astreaz a: W
1
W
0
_ W
2
W
0
]
\
W
0
S1(V)
, \
WS1(V)
, functia WW
0
+Weste cresc atoare (izoton a) [dac a W
1
si W
2
sunt comparabile
si W
1
_ W
2
, atunci, pentru orice W
0
, W
1
+W
0
si W
2
+W
0
sunt de asemenea comparabile iar relatia de
incluziune se p astreaz a: W
1
+W
0
_ W
2
+W
0
]
[incluziuni de distributivitate care pot stricte, datorit a lipsei de distributivitate]
(W
1
W
2
) + (W
1
W
3
) _ W
1
(W
2
+W
3
)
W
1
+ (W
2
W
3
) _ (W
1
+W
2
) (W
1
+W
3
)
[o1(V) este modular a] \
W
1
,W
2
,W
3
S1(V)
cu W
1
_ W
3
, are loc: W
1
+ (W
2
W
3
) = (W
1
+W
2
) W
3
Dem:
1.9. LATICEA SUBSPA TIILOR 55
"_"
W
1
_ W
3
si
W
1
_ W
1
+W
2
_
_
=W
1
_ W
3
(W
1
+W
2
)
si
W
2
W
3
_ W
2
_ W
1
+W
2
si
W
2
W
3
_ W
3
_
_
=W
2
W
3
_ W
3
(W
1
+W
2
)
_
_
= W
1
+ (W
2
W
3
) _ W
3

(W
1
+W
2
)
"_"
r W
3
(W
1
+W
2
) =
_
_
r W
3
si
r W
1
+W
2
_
_
=
_
_
r W
3
si r
1
W
1
. r
2
W
2
.
r = r
1
+ r
2
_
_
=
_
_
r
2
W
2
W
3
(+)
si
r
1
W
1
_
_
= r = r
1
+ r
2
W
1
+ (W
2
W
3
)
(+) deoarece r
2
W
2
si r
2
= r r
1
W
3
, pentru c a r W
3
iar r
1
W
1
_ W
3
Def: O submultime a lui o1(V) se numeste "lant" dac a este total ordonat a [nu contine elemente
incomparabile]; dac a lantul este nit cu / elemente, / 1 se numeste "lungimea lantului".
Def: Pentru un element W o1(V), se numeste "n altimea lui W" marginea superioar a a lungimilor
tuturor lanturilor dintre 0
V
si W. Elementele de n altime 1 se numesc "atomi" sau "puncte"
Obs: Orice submultime a unui lant este tot lant.
Obs: Orice lant din o1(V) este de lungime nit a, de cel mult 1 (dimensiunea spatiului V)
Obs: Orice lant din o1(V), de lungime / este izomorf cu multimea 1. . / [n sensul c a exist a o
functie bijectiv a ntre lant si 1. . / si care p astreaz a ordinea: ,(i) _ ,(,) == i _ ,]
Def: Dac a W
1
_ W
2
, multimea [W
1
. W
2
] = Wo1(V) ; W
1
_ W_ W
2
se numeste "intervalul
dintre W
1
si W
2
". Se spune c a "W
2
acoper a W
1
" [sau c a "W
2
este imediat superior lui W
1
"] dac a
[W
1
. W
2
] = W
1
. W
2
[intervalul dintre ele nu contine dect capetele] [n aceast a situatie, intervalul se
numeste "prim"].
Obs: o1(V) este un interval: o1(V) = [0
V
. V].
Obs: Un interval poate avea un num ar innit de elemente [de exemplu, dac a Weste un plan, intervalul
[0
V
. W] contine toate dreptele planului]
Obs: Elementele unui interval nu sunt neap arat comparabile [exemplul anterior, sau [0
V
. V] =
o1(V)]
Def: Dou a intervale se numesc "transpuse" dac a pot exprimate n forma [W
1
W
2
. W
1
] si [W
2
. W
1
+W
2
],
pentru o alegere adecvat a a subspatiilor W
1
si W
2
.
Def: Dou a intervale se numesc "proiective" dac a exist a unsir nit de intervale dou a cte dou a transpuse.
Obs: dimensiunea ca subspatiu liniar a unui element din o1(V) este o functie d () : o1(V)
0. 1. . 1 care are propriet atile:
* W
1
W
2
(incluziune strict a) = d (W
1
) < d (W
2
)
* dac a W
2
este imediat superior lui W
1
, atunci d (W
2
) = d (W
1
) + 1
Functia d () induce pe o1(V) o structur a de "multime partial ordonat a graduat a", care satisface
"conditia JordanDedekind": "Toate lanturile maximale cu aceleasi capete au aceeasi lungime nit a"
Def: O functie () : o1(V) R se numeste "valuare" dac a (W
1
) + (W
2
) = (W
1
+W
2
) +
(W
1
W
2
). Valuarea se numeste "isoton a" [cresc atoare] dac a W
1
_ W
2
= (W
1
) _ (W
2
) si se
numeste pozitiv a [strict cresc atoare] dac a W
1
W
2
= (W
1
) < (W
2
).
Obs: Dat a ind o valuare () strict cresc atoare, se deneste valoarea unui interval [W
1
. W
2
] ca ind
([W
1
. W
2
]) = (W
2
) (W
1
).
Obs: d () este o valuare strict cresc atoare.
Multimea o1(V) are un num ar innit de elemente (de exemplu are o innitate de subspatii liniare de
dimensiune 1).
Obs: Dac a W
1
,= W
2
si ambele sunt imediat superioare lui W
0
, atunci W
1
+W
2
este imediat superior
att pentru W
1
ct si pentru W
2
. Dual, dac a W
0
este imediat superior att pentru W
1
ct si pentru W
2
,
atunci att W
1
ct si W
2
sunt imediat superioare pentru W
1
W
2
.
Obs: Functiile ,
W
1
() : [W
2
. W
1
+W
2
] [W
1
W
2
. W
1
] denit a prin ,
W
1
(W) = W W
1
si
W
2
() :
[W
1
W
2
. W
1
] [W
2
. W
1
+W
2
] denit a prin
W
2
(U) = U +W sunt izomorsme inverse unul altuia.
Mai mult, intervalele [W
1
W
2
. W
1
] si [W
1
. W
1
+W
2
] sunt transportate n intervale izomorfe transpuse,
de
W
2
(), respectiv de ,
W
1
().
Obs: Intervalele proiective sunt izomorfe.
Obs: Orice subspatiu W este suma dreptelor pe care le include.
Obs: Sublaticea generat a de dou a subspatii W
1
si W
2
este W
1
. W
2
. W
1
W
2
. W
1
+W
2
.
Obs: Sublaticea generat a de trei subspatii
Obs: Dac a dou a subspatii W
1
si W
2
sunt comparabile (n sensul c a W
1
_ W
2
sau W
2
_ W
1
), si dac a
exist a un subspatiu W
0
asa ca W
0
W
1
= W
0
W
2
si W
0
+W
1
= W
0
+W
2
, atunci W
1
= W
2
.
Obs: n ecare interval [W
1
. W
2
] _ o1(V), pentru ecare element al intervalului exist a un suplement
relativ la interval. Pentru W[W
1
. W
2
], suplementul lui Wrelativ la [W
1
. W
2
] este subspatiul (W
t
W
2
)+
W
1
.
Obs: Dat a ind o valuare () strict cresc atoare, niciun interval nu poate proiectiv cu un subinterval
propriu al s au.
1.10. SPA TIUL FACTOR 57
Obs: Dat a ind o valuare () strict cresc atoare, toate intervalele proiective au aceeasi valoare.
Obs: Orice valuare asociaz a o unic a valoare ec arei clase de intervale proiective prime.
Obs: Dac a j (W) este num arul de intervale prime ale unui lant ntre 0
V
si W, atunci j () este o
valuare.
Obs: Orice combinatie liniar a de valu ari este o valuare.
Obs: structura unei valu ari: (W) = (0
V
) +
`
j
j (W), unde, pentru ecare clas a de intervale
proiective prime, `
j
este o valoare atasat a clasei iar j () este num arul de intervale prime proiective cu
clasa respectiv a, n orice lant maximal dintre 0
V
si W.
1.10. Spatiul factor
1.10.1. Spatiul factor atasat unui subspatiu xat.
1.10.1. Observatie. Fie (V. K) un spatiu vectorial si V
0
un subspatiu al s au; V
0
ind subspatiu, este si
subgrup al grupului V. Se consider a pe V relatia
n v (mod V
0
)
Def
= n V
0
.
Aceast a relatie este o relatie de echivalent a pe V.
Demonstratie. Reexivitate: \ V, v (mod V
0
), pentru c a = 0 V
0
Simetrie: n v (mod V
0
) =n V
0
subspatiu liniar = n = (n ) V
0
= v n(mod V
0
).
Tranzitivitate: n v (mod V
0
) si v n(mod V
0
) = n si n V
0
= n n = (n ) +
( n) V
0
=n v n(mod V
0
).
Relatia de echivalent a v (mod V
0
) genereaz a pe V clase de echivalen ta n raport cu V
0
(modulo
V
0
); se va nota cu r (mod V
0
) multimea tuturor elementelor lui V care sunt echivalente cu r modulo V
0
:
r (mod V
0
) = V; r v (mod V
0
) = r +V
0
= r +
0
;
0
V
0
.
Pe parcursul acestei subsectiuni, toate clasele vor modulo V
0
(si se va renunta la mentionarea de
ecare dat a a acestui fapt).
Dimensiunea unei clase de echivalent a modulo V
0
este considerat a prin denitie egal a cu dimensiunea
subspatiului V
0
.
Dou a clase de echivalent a modulo V
0
pot numai s a coincid a sau s a e disjuncte:
Demonstratie. O , = r == .
0
r ==
0
. n
0
V
0
, .
0
= r +
0
= + n
0
.
Fie r =
1
V
0
, = r +
1
= = + (n
0
0
+
1
) = r _ .
Se obtine analog si c a _ r, asa c a dou a clase de echivalent a modulo V
0
e sunt disjuncte e egale.
Familia tuturor claselor de echivalent a modulo V
0
formeaz a o partitie a lui V:
Demonstratie. r V = r r [orice element apartine m acar unei clase de echivalent a modulo V
0
],
si cum nu poate apartine mai multor clase de echivalent a, apartine exact uneia.
1.10.2. Denitie. Se numeste mul time factor (mul time ct) modulo V
0
multimea tuturor claselor de
echivalent a modulo V
0
; se noteaz a
V,V
0
= r (mod V
0
) ; r V
(este o multime de clase de echivalent a, deci o multime de multimi)
1.10.3. Observatie. Pentru ecare r V xat, functia
a
() : V
0
( r (mod V
0
)) denit a prin
a
() =
r + este bijectiv a.
Demonstratie. Injectivitatea: e
1
,
2
V
0
astfel nct
a
(
1
) =
a
(
2
) =r +
1
= r +
2
=
1
=
2
.
Surjectivitatea: r (mod V
0
) =
j
V
0
, = r +
j
=
a
(
j
) = r +
j
= .
1.10.4. Propozitie. Pe multimea V,V
0
se poate deni o stuctur a de spatiu vectorial, cu operatiile:
Adunarea claselor modulo V
0
: ( r (mod V
0
)) + ( (mod V
0
))
Def
=
[
r + (mod V
0
)
nmultirea claselor modulo V
0
cu un scalar: c( r (mod V
0
)) = cr (mod V
0
)
Demonstratie. Toate clasele sunt modulo V
0
.
Adunarea r +
Def
=
[
r + este o operatie bine denit a (nu depinde de reprezentanti) ntre clasele de
echivalent a pentru c a, dac a r = r
1
si =
1
, atunci r r
1
si
1
V
0
= (r + ) (r
1
+
1
) V
0
deci
[
r + =
\
r
1
+
1
. Asociativitatea rezult a din asociativitatea operatiei pe V: ( r + ) + . =
[
r + + . =
\
(r + ) + . =
\
r + ( + .) = r +
[
+ . = r + ( + .); elementul neutru este

0(= V
0
) iar opusul este
r =

r.
nmultirea unei clase de echivalent a cu un scalar: c r = cr este o operatia bine denit a pentru c a,
dac a r = r
1
atunci r r
1
V
0
deci c(r r
1
) V
0
, adic a cr = cr
1
.
(V,V
0
. K) este spatiu vectorial, deoarece au loc si propriet atile:
(c + ,) r =
\
(c + ,)r =
\
cr + ,r = cr +

,r = c r + , r;
c( r + ) = c
[
r + =
\
c(r + ) =
\
cr + c = cr + c;
c(, r) = c
,r =
\
c(,r) =
\
(c,)r = (c,) r;1 r =

1 r = r. Deci (V,V
0
. K) este spatiu vectorial (cu
operatiile ntre clase de echivalent a denite mai sus)
1.10.5. Observatie. Functia c() : V (V,V
0
) denit a prin c(r) = r este morsm (surjectiv) de spatii
vectoriale iar ker c() = V
0
.
1.10. SPA TIUL FACTOR 59
Demonstratie. c(r + ) =
[
r + = r + = c(r) + c() iar c(cr) = cr = c r = c(r) deci functia
este morsm de spatii vectoriale.
Nucleul operatorului este ker c() = r V; c(r) =
0 V,V
0
si este chiar V
0
:
r
0
V
0
=c(r
0
) = r
0
=
0 =V
0
_ ker c()
c(r) =
0 = r =
0 =r V
0
.
1.10.6. Denitie. Spatiul vectorial construit mai sus se numeste spa tiul vectorial factor (ct) al spa tiului
V n raport cu subspa tiul V
0
.
1.10.7. Teorem a. (Dimensiunea spatiului factor) Fie (V. K) un spatiu vectorial de tip nit si V
0
un
subspatiu al s au. Atunci
dim(V,V
0
) = dimV dimV
0
.
Demonstratie. Se alege o baz a r
1
. . r
I
n V
0
si se completeaz a pn a la o baz a r
1
. . r
I
.
1
. .
v
n V. Se consider a familia
1
. .
v
n V,V
0
; r
1
. . r
I
.
1
. .
v
este baz a n V asa c a \ V c
i
. ,
)
K
astfel nct =
I
i=1
c
i
r
i
. .
V
0
+
v
i=1
,
)
)
, adic a =
v
i=1
,
)

)
deci
1
. .
v
formeaz a sistem de generatori n V,V
0
.
Fie ,
)
K astfel nct
v
i=1
,
)

)
=

0 =
v
i=1
,
)
)
V
0
; dac a 0 ,=
0
=
v
i=1
,
)
)
V
0
, atunci din faptul c a
0
este reprezentabil si ca o combinatie liniar a de r
i
ar urma c a vectorii r
1
. . r
I
.
1
. .
v
accept a o
combinatie liniar a nul a cu coecienti nenuli, contradictie cu calitatea de baz a; asadar
0
este nul si cum
1
. .
v
sunt liniar independenti n V urmeaz a c a toti scalarii sunt nuli. Asadar
1
. .
v
este o baz a
n spatiul factor V,V
0
si dimV,V
0
= :, adic a dimV,V
0
= dimV dimV
0
.
1.10.2. Familia claselor de echivalent a. O clas a de echivalent a ^ r = r+V
0
se mai numeste mul time
plata n V de baza V
0
si reprezentant r, sau o transla tie a lui V
0
.
O multime plat a poate avea mai multi reprezentanti, dar o singur a baz a:
r +V
1
= +V
2
=r ( +V
2
) =r +V
2
= +V
2
=r +V
2
= r +V
1
=V
1
= V
2
Se noteaz a cu /(V) =

V
0
subspatiu n V
(V,V
0
) familia tuturor mul timilor plate n V (n raport cu toate
subspatiile V
0
)
Prin denitie, se consider a dimensiunea familiei /(V) egal a cu dimensiunea spatiului (V. K).
Dac a dimensiunea lui (V. K) este :, atunci familia /(V) este format a din multimi plate de dimensiune
ntre 0 si ::
Se utilizeaz a urm atoarele interpret ari geometrice:
Elementele lui V corespund/coincid cu vectorii lor de pozitie
Multimile plate de dimensiune 0 sunt clase echivalent a modulo 0 (subspatiul nul), de forma .
Multimile plate de dimensiune 1 sunt clase echivalent a modulo orice subspatiu 1dimensional (drepte).
Multimile plate de dimensiune 2 sunt clase echivalent a modulo orice subspatiu 2dimensional (plane).
Dou a multimi plate r +V
1
si +V
2
se numesc paralele dac a V
1
_ V
2
sau V
2
_ V
1
.
CAPITOLUL 2
Operatori liniari
2.1. Exemple de operatori liniari
2.1.1. Exemplu. Operatorul de derivare, peste spatiul vectorial al functiilor de o variabil a indenit
derivabile:
1() : C
o
(R) C
o
(R), 1(, ()) = ,
t
().
Operatorul de derivare este liniar:
1((, + q) ()) = (, + q)
t
() = ,
t
() + q
t
();
1((c,) ()) = (c,)
t
() = c,
t
().
2.1.2. Exemplu. Operatorul de integrare, peste spatiul vectorial al functiilor integrabile:
1 () : 1 1, 1 (, ()) (t) =
t
_
o
, (t) dt. Operatorul este liniar, datorit a propriet atilor integralei.
2.1.3. Exemplu. Fie spatiile vectoriale (R
3
. R) si (1
2
[A] . R) (1
a
[A] este multimea tuturor polinoamelor
de grad cel mult :, n nedeterminata A si cu coecienti reali). Functia l () : 1
2
[A] R
3
denit a
prin l (1 ()) = r
1()
R
3
(pentru un polinom 1 (A) = cA
2
+ /A + c 1
2
[A] se ataseaz a vectorul
r
1()
= (c. /. c)) este morsm de spatii vectoriale.
2.2. Propriet ati
2.2.1. Propozitie. (Propriet ati ale operatorilor liniari) Fie l () : V
1
V
2
Atunci au loc:
(1) l () liniar =\c. , K, \r
1
. r
2
V
1
, l (cr
1
+ ,r
2
) = cl (r
1
) + ,l (r
2
)
(2) l () liniar =
(a) l (0
V
1
) = 0
V
2
;
(b) \ subspatiu V
0
1
V
1
, l (V
0
1
) = l () ; V
0
1
este subspatiu n V
2
;
(c) \ subspatiu V
0
2
V
2
, l
1
(V
0
2
) = V
1
; l () V
0
2
este subspatiu n V
1
.
Not a: la punctele 2.b si 2.c se folosesc notiunile de imagine direct a si de preimagine a unei
multimi printro functie; a se consulta Denitia 7.2.18 si Observatia 7.2.19.
Demonstratie. Fie l () : V
1
V
2
(1) "=" Fie l () operator liniar, r
1
, r
2
V si c, , K.
Atunci l (cr
1
+ ,r
2
)
aditivitate
= l (cr
1
) + l (,r
2
)
omogenitate
= cl (r
1
) + ,l (r
2
).
"=" Fie l () o functie care satisface relatia:
61
62 2. OPERATORI LINIARI
\c. , K, \r
1
. r
2
V
1
, l (cr
1
+ ,r
2
) = cl (r
1
) + ,l (r
2
);
pentru c = , = 1, se obtine l (r
1
+ r
2
) = l (r
1
) + l (r
2
) [aditivitate],
pentru , = 0, se obtine l (cr
1
) = cl (r
1
) [omogenitate],
adic a functia l () este operator liniar.
(2) Dac a l () este liniar, atunci:
(a)
l (0
V
1
) = l (r r) = l (r) l (r) = 0
V
2
(b) Fie c. , 1,
1
.
2
l (V
0
1
) = r
1
. r
2
V
0
1
astfel nct l (r
i
) =
i
;
V
0
1
subspatiu =cr
1
+ ,r
2
V
0
1
l () operator liniar
_
_
_
=l (cr
1
+ ,r
2
) = cl (r
1
) + ,l (r
2
) = c
1
+ ,
2
l (\
t
1
) .
(c) Fie c. , K, r
1
. r
2
l
1
(V
0
2
) = l (r
1
), l (r
2
) V
0
2
=
=l (cr
1
+ ,r
2
) = cl (r
1
) + ,l (r
2
) V
0
2
= cr
1
+ ,r
2
l
1
(V
0
2
).
2.2.2. Denitie. Subspatiul l (V

1
) (al codomeniului) se numeste imaginea operatorului si se noteaz a
Iml (); subspatiul l
1
(0) (al domeniului) se numeste nucleul operatorului si se noteaz a ker l ().
2.2.3. Teorem a. Pentru orice operator l () : V
1
V
2
, are loc: dimV
1
= dim(ker l ())+dim(Iml ());
Demonstratie. Se consider a o baz a n
1
= l (n
1
) . . n
I
= l (n
I
) n Iml ().
Se consider a o baz a
1
. .
j
n ker l ().
Atunci familia 1 = n
1
. . n
I
'
1
. .
j
este baz a n V
1
:
Fie r V
1
= l (r) Iml () = c
1
, , c
I
scalari astfel nct l (r) =
I
i=1
c
i
n
i
=
I
i=1
c
i
l (n
i
) =
l
_
I
i=1
c
i
n
i
_
Fie V
1
n =
I
i=1
c
i
n
i
si e r = (r n) + n. Atunci l (r n) = l (r) l (n) = l (r) l (r) = 0,
asa c a r n ker l () =,
1
, ,
j
scalari astfel nct r n =
j
)=1
,
)
)
.
n nal se obtine c a r =
j
)=1
,
)
)
+
I
i=1
c
i
n
i
asa c a un vector oarecare din V
1
este combinatie liniar a de
familia 1.
Dac a ar mai o combinatie r =
j
)=1
,
)
)
+
I
i=1
c
i
n
i
=
j
)=1
,
t
)
)
+
I
i=1
c
t
i
n
i
, atunci
j
)=1
_
,
)
,
t
)
_
)
=
I
i=1
(c
t
i
c
i
) n
i
=
2.2. PROPRIET
A TI 63
= 0 = l
_
j
)=1
_
,
)
,
t
)
_
)
_
= l
_
I
i=1
(c
t
i
c
i
) n
i
_
= 0 =
I
i=1
(c
t
i
c
i
) n
i
= c
t
i
= c
i
, \i = 1. /
= ,
)
= ,
t
)
, \, = 1. j asa c a reprezentarea vectorului r este unic a iar 1 este baz a n V
1
. Deoarece
/ = dimIml (), j = dimker l () iar [1[ = / + j, rezult a enuntul.
??? De studiat l
1
(Iml ()).
2.2.4. Observatie. Dac a ntre spatiile V
1
si V
2
exist a un operator bijectiv, atunci dimensiunile spatiilor
sunt egale.
Demonstratie. Dac a un operator l () : V
1
V
2
este bijectiv, atunci ker l () = 0 (din in-
jectivitate) iar Iml () = V
2
(din surjectivitate); din Teorema anterioar a 2.2.3 se obtine c a dimV
1
=
dim(ker l ()) + dim(Iml ()) = dimV
2
.
Urm atoarele dou a propozitii arat a c a inversarea si compunerea func tiilor pastreaza caracteristica de
morsm de spa tii vectoriale.
2.2.5. Propozitie. Fie (V
1
. K), (V
2
. K) dou a spatii vectoriale peste acelasi corp si e l () : V
1
V
2
morsm bijectiv. Atunci functia l
1
() : V
2
V
1
este morsm bijectiv (inversa unui morsm inversabil
este morsm) (inversa unui operator liniar inversabil este operator liniar).
Demonstratie. Se stie c a au loc
l (n + ) = l (n) + l () . l (cn) = cl (n) .
Fie r. V
2
=pentru l
1
(r) = n. l
1
() = . are loc l (n) = r, l () = si l (n + ) = l (n)+l ()
= l (n + ) = r + = l
1
(r + ) = n + = l
1
(r + ) = l
1
(r) + l
1
() deci operatorul invers
este aditiv.
Fie c K, r V
2
, l
1
(r) = = l () = r si are loc l (c) = cl () = l (c) = cr =
c = l
1
(cr) = cl
1
(r) = l
1
(cr).
2.2.6. Propozitie. Fie l
1
() : V
1
V
2
, l
2
() : V
2
V
3
morsme peste spatii vectoriale cu acelasi corp
K de scalari. Atunci l () : V
1
V
3
denit prin l () = l
2
(l
1
()), \ V
1
este morsm de spatii
vectoriale (calitatea de morsm se p astreaz a prin operatia de compunere).
Demonstratie. Fie
1
.
2
V
1
; are loc l (
1
+
2
) = l
2
(l
1
(
1
+
2
))
aditivitatea
=
lui l
1
(.)
l
2
(l
1
(
1
) + l
1
(
2
))
aditivitatea
=
lui l
2
(.)
l
2
(l
1
(
1
)) + l
2
(l
1
(
2
)) = l (
1
) + l (
2
). Omogenitatea se demonstreaz a analog.
2.2.7. Observatie. Dac a domeniul si codomeniul operatorului coincid iar l () : V V, atunci se
poate discuta despre puterile operatorului l (), n sensul: l
2
() = (l l) (), l
a
() = (l l)
. .
()
a cvi
.
Identitatea pe V, 1 () : V V, 1 () = este operator liniar.
2.2.8. Observatie. Dac a j (r) =
a
I=0
c
I
r
I
este un polinom oarecare (cu coecienti reali sau complecsi),
atunci se poate vorbi despre imaginea operatorului prin polinomul j () (sau polinom de operator), care
este un nou operator liniar (din aplicarea Propozitiei 2.2.6) si este de forma: j (l ()) =
a
I=0
c
I
l
I
(), unde
l
0
() = 1 () (operatorul identitate pe V).
2.2.9. Observatie. Dac a j () si () sunt dou a polinoame oarecare, atunci j (l ()) (l ()) = (l ())
j (l ()). Asta nseamn a c a, desi n general compunerea operatorilor (sau compunerea functiilor) nu este
comutativ a, n cazul particular al operatorilor care sunt polinoame de acelasi operator acestia comut a.
Demonstratia se bazeaz a pe observatia c a orice dou a puteri ale aceluiasi operator comut a, adic a relatii de
forma
_
l
I
l
)
_
() =
_
l
)
l
I
_
() = l
I+)
() si este l asat a exercitiu.
2.2.10. Observatie. Relatia
~
= ( Denitia (1.1.14)) este o rela tie de echivalen ta ntre spa tii vectoriale
peste acela si corp (este reexiv a, simetric a si tranzitiv a) (aceast a relatie este denit a pe o multime de
spatii vectoriale si cu ajutorul ei se pot stabili clase de echivalent a).
Demonstratie. Reexivitatea rezult a din faptul c a operatorul identitate l () : V
1
V
1
, l () =
este liniar si bijectiv, deci V
1
~
= V
1
. Simetria rezult a din Propozitia (2.2.5), pentru c a dac a V
1
~
= V
2
, atunci
l () : V
1
V
2
morsm bijectiv = l
1
() : V
2
V
1
morsm bijectiv = V
2
~
= V
1
. Tranzitivitatea
rezult a din Propozitia (2.2.6) pentru c a, dac a V
1
~
= V
2
si V
2
~
= V
3
atunci exist a izomorsmele l () : V
1

V
2
si \ () : V
2
V
3
iar noua functia (\ l) () : V
1
V
3
p astreaz a prin compunere si proprietatea de
liniaritate si pe cea de bijectivitate, deci V
1
~
= V
3
.
2.2.11. Observatie. Multimea 1
K
(V
1
. V
2
) admite mpreun a cu operatiile obisnuite ntre functii
(l
1
() + l
2
()) (r)
Def
= l
1
(r) + l
2
(r) .
(cl
1
()) (r)
Def
= cl
1
(r) .
o structur a de spatiu vectorial peste corpul K (Deci n particular si dualul algebric (??) este spatiu vectorial
peste corpul K).
Demonstratie. (1
K
(V
1
. V
2
) . +) este evident grup (din propriet atile adun arii pe V
2
) si are ca element
neutru operatorul identic nul O() : V
1
V
2
, O() = 0. Celelalte axiome sunt satisf acute evident.
2.3. REPREZENTAREA OPERATORILOR 65
2.3. Reprezentarea operatorilor
2.3.1. Observatie. Fie l () : V
1
V
2
si 1
o
= (c
1
. ... c
a
) un reper n domeniul operatorului. Atunci
operatorul liniar este unic determinat de (l (c
1
) . . l (c
a
)) (orice operator este unic determinat de
valorile pe care le ia ntrun reper al domeniului). Demonstratia revine la observatia c a r V
1
=
c
i
K, r =
a
i=1
c
i
c
i
= l (r) = l
_
a
i=1
c
i
c
i
_
=
a
i=1
c
i
l (c
i
).
Fie l () : V
1
V
2
un operator liniar ntre dou a spatii vectoriale de tip nit, peste acelasi corp K.
S a presupunem c a spatiile vectoriale sunt de dimensiune :. respectiv : si s a alegem cte un reper n
ecare spatiu, 1
o
= (c
1
. ... c
a
) n domeniul de denitie si 1
c
= (,
1
. ... ,
n
) n codomeniul operatorului.
Fie
l (c
)
) =
n
i=1
c
i)
,
i
V
2
. , = 1. : (reprezentarea vectorial a)
[l (c
)
)]
1
c
=
_
_
c
1)
c
2)
.
.
.
c
n)
_
_
(reprezentarea n coordonate)
reprezent arile imaginilor vectorilor bazei domeniului de denitie n baza codomeniului.
Matricea astfel obtinut a [l ()]
1
d
1
c
= [c
i)
]
i=1,a
)=1,n
=
_
[l (c
1
)]
1
c
[l (c
)
)]
1
c
[l (c
a
)]
1
c
(matricea
care are drept coloane reprezent arile n codomeniu ale imaginilor reperului din domeniu) se numeste
matricea asociata lui l () n bazele 1
o
si 1
c
.
Reciproc, pentru ecare matrice /
na
(R) si pentru ecare alegere de baze n domeniu si n
codomeniu exist a cte un operator liniar asociat, denit prin formula de mai sus. Cu alte cuvinte, functia
l () : R
a
R
n
denit a prin l (r) = r este operator liniar (exercitiu!).
Dac a r V
1
iar scrierea lui r n baza 1
o
este [r]
1
d
=
_
_
r
1
.
.
.
r
a
_
_
, atunci
l (r) = l
_
a
)=1
r
)
c
)
_
=
a
)=1
r
)
l (c
)
) =
a
)=1
r
)
n
i=1
c
i)
,
i
=
=
a
)=1
n
i=1
c
i)
r
)
,
i
=
n
i=1
_
a
)=1
c
i)
r
)
_
,
i
deci scrierea lui l (r) n baza 1
c
este
[l (r)]
1
c
=
_
_
a
)=1
c
1)
r
)
a
)=1
c
2)
r
)
.
.
.
a
)=1
c
n)
r
)
_
_
=
_
_
c
11
c
12
c
1a
c
21
c
22
c
2a
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
c
n1
c
n2
c
na
_
_
r
1
r
2
.
.
.
r
a
_
_
=
_
[l (c
1
)]
1
c
[l (c
)
)]
1
c
[l (c
a
)]
1
c
[r]
1
d
;
[l (r)]
1
c
= [l ()]
1
d
1
c
[r]
1
d
.
Matricea de reprezentare a operatorului [l ()]
1
d
1
c
este unic a deoarece pentru dou a matrici si 1 are
loc armatia: dac a \r R
a
, r = 1r, atunci = 1.
2.3.2. Propozitie. Operatorul l () este bijectiv dac a si numai dac a matricea atasat a lui pentru o alegere
oarecare a bazelor din domeniu si codomeniu este inversabil a.
Demonstratie. = Dac a l () este bijectiv, atunci din Observatia 2.2.4 cele dou a spatii au aceeasi
dimensiune (deci matricea atasat a este p atratic a) si pentru ecare V
2
sistemul r = are o unic a
solutie (unicitatea din injectivitate iar existenta din surjectivitate). Se presupune prin reducere la absurd
c a matricea n-ar inversabil a; ar urma det = 0, adic a matricea are coloanele liniar dependente. Se
consider a o combinatie liniar a nenul a de coloanele matricii a c arei valoare s a e vectorul nul; matricial
nseamn a o solutie nenul a a sistemului r = 0, care odat a cu solutia r accept a si solutii de forma cr,
c K. Aceasta este o contradictie cu faptul c a sistemul r = 0 are o unic a solutie, contradictie care
provine din ipoteza c a matricea n-ar inversabil a. Deci exist a
1
.
= Dac a matricea este inversabil a, atunci, p astrnd aceeasi baz a n ecare spatiu, operatorul liniar
\ () : V
2
V
1
denit prin \ () =
1
este chiar functia invers a pentru l (), adic a l () este inversabil
deci bijectiv.
2.3.3. Denitie. Se numeste rangul operatorului l () rangul matricii atasate lui pentru o alegere oarecare
a bazelor.
2.3.4. Observatie. (1) Un operator este injectiv dac a si numai dac a rangul s au este egal cu dimen-
siunea domeniului de denitie.
(2) Un operator este surjectiv dac a si numai dac a rangul s au este egal cu dimensiunea codomeniului.
2.4. TEOREME DE IZOMORFISM 67
2.3.5. Observatie. Schimbarea reprezent arii operatorilor la schimbarea bazei se face astfel:
[l (r)]
1
c
= [l ()]
1
d
1
c
[r]
1
d
. [l (r)]
1
0
c
= [l ()]
1
0
d
1
0
c
[r]
1
0
d
.
[r]
1
0
d
= [` (1
o
)]
1
0
d
[r]
1
d
. [l (r)]
1
0
c
= [` (1
c
)]
1
0
c
[l (r)]
1
c
.
deci
[l (r)]
1
c
= [` (1
c
)]
1
1
0
c
[l (r)]
1
0
c
= [l ()]
1
d
1
c
[r]
1
d
=
[l (r)]
1
0
c
= [` (1
c
)]
1
0
c
[l ()]
1
d
1
c
[r]
1
d
=
= [` (1
c
)]
1
0
c
[l ()]
1
d
1
c
[r]
1
d
[` (1
o
)]
1
1
0
d
[r]
1
0
d
.
2.3.1. Reprezentarea functionalelor. Fiind xat a o baz a 1
o
=
1
. .
a
n (V. K) si o baz a
1
c
= n n (K. K), orice functional a liniar a , () : V K (care este un tip particular de operator) admite
o unic a reprezentare:
, () = ,
_
a
i=1
c
i
i
_
=
a
i=1
c
i
, (
i
) .
deci valoarea functionalei n este unic determinat a de valorile functionalei n vectorii bazei si de coordo-
natele vectorului. n scriere matricial a, are loc:
[, ()]
1
c
=
_
, (
1
) , (
2
) , (
a
)
_
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
a
_
_
=
=
_
, (
1
) , (
2
) , (
a
)
_
[]
1
d
.
Mai mult, dac a pentru o baz a xat a n V se noteaz a cu
i
() : V K coordonata i a ec arui vector n
baza xat a (baza n K nu se schimb a), familia de functionale (
i
())
i=1,a
este o baz a n V
t
. Aceast a baz a
se numeste baza dual a bazei 1
o
din V. Urmeaz a c a pentru spatii vectoriale de tip nit spatiul este izomorf
cu dualul s au.
2.4. Teoreme de izomorsm
2.4.1. Teorem a. (Teorema fundamental a de izomorsm) Fie l () : V
1
V
2
un morsm ntre
dou a spatii vectoriale. Atunci spatiile vectoriale V
1
, ker l () si Iml () sunt izomorfe.
Demonstratie. Se deneste
~
l () : V
1
, ker l () Iml () prin
~
l ( r) = l (r);
~
l () este bine denit (denitia nu depinde de reprezentanti) pentru c a dac a r = atunci r
ker l (), adic a l (r) = l ().
~
l () este morsm de spatii vectoriale: aditivitatea
~
l ( r
1
+ r
2
) =
~
l
_
\
r
1
+ r
2
_
= l (r
1
+ r
2
) =
l (r
1
) + l (r
2
) =
~
l ( r
1
) +
~
l ( r
2
);
omogenitatea
~
l (c r) =
~
l ( cr) = l (cr) = cl (r) = c
~
l ( r).
~
l () este surjectiv: Iml () = r
j
V
1
, l (r
j
) = =
~
l (r
j
) = .
~
l () este injectiv:
~
l ( r
1
) =
~
l ( r
2
) = l (r
1
) = l (r
2
) = r
1
r
2
ker l () = r
1
= r
2
.
Deci
~
l () este izomorsm de spatii vectoriale
2.4.2. Teorem a. (Teorema I de izomorsm) Fie (V. K) un spatiu vectorial, V
1
si V
2
subspatii vecto-
riale astfel nct V _ V
1
_ V
2
. Atunci spatiile vectoriale ((V,V
2
) , (V
1
,V
2
)) si V,V
1
sunt izomorfe.
Demonstratie. Se noteaz a cu r = r +V
2
clasa lui r n raport cu V
2
(deci elementul lui V,V
2
) si cu
r = r+V
1
clasa lui r n raport cu V
1
(deci elementul lui V,V
1
); se deneste functia c(.) : (V,V
2
) (V,V
1
)
prin c( r) = r. c() este bine denit a pentru c a r
1
= r
2
= r
1
r
2
V
2
= r
1
r
2
V
1
= r
1
= r
2
.
c() este morsm de spatii vectoriale pentru c a c( r
1
+ r
2
) = c
_
\
r
1
+ r
2
_
=
^
r
1
+ r
2
= r
1
+ r
2
=
c( r
1
) + c( r
2
) si c(c r) = c( cr) = cr = c r = cc( r).
Imc(.) = V,V
1
(functia este evident surjectiv a) iar nucleul ei este V
1
,V
2
: r ker c(.) =c( r) =
0 =
r =
0 =r V
1
deci r ker c(.) dac a si numai dac a r = r +V
2
si r V
1
adic a r V
1
,V
2
_ V,V
2
.
Se aplic a Teorema fundamental a de izomorsm si se obtine c a
(V,V
2
)
ker c(.)
si Imc(.) sunt izomorfe, adic a
((V,V
2
) , (V
1
,V
2
)) si V,V
1
sunt izomorfe
2.4.3. Teorem a. (Teorema II de izomorsm) Fie (V. K) un spatiu vectorial, V
1
si V
2
subspatii
vectoriale ale lui V. Atunci spatiile vectoriale V
1
, (V
1
V
2
) si (V
1
+V
2
) ,V
2
sunt izomorfe.
Demonstratie. Se deneste functia c() : V
1
(V
1
+V
2
) ,V
2
prin c(r) = r = r +V
2
.
Functia este morsm de spatii vectoriale: c(r + ) =
[
r + = r + = c(r) + c() si c(cr) = cr =
c r = cc(r). r ker c(.) =r V
1
si r =
0 (=r V
2
) deci ker c(.) = V
1
V
2
.
Fie (V
1
+V
2
) ,V
2
= r
1
V
1
, r
2
V
2
, = r
1
+ r
2
+ V
2
= r
1
+ V
2
= r
1
= c(r
1
) = =
functia este surjectiv a.
Din Teorema fundamental a de izomorsm urmeaz a c a spatiile V
1
, ker c(.) si Imc(.) sunt izomorfe,
adic a spatiile vectoriale V
1
, (V
1
V
2
) si (V
1
+V
2
) ,V
2
sunt izomorfe.
2.4.4. Corolar. Fie (V. K) un spatiu vectorial, V
1
si V
2
subspatii vectoriale ale lui V. Atunci
dimV
1
+ dimV
2
= dim(V
1
+V
2
) + dim(V
1
V
2
) .
Demonstratie. Din Teorema II de izomorsm se stie c a spatiile vectoriale V
1
, (V
1
V
2
) si (V
1
+V
2
) ,V
2
sunt izomorfe, deci au aceeasi dimensiune. Deci
dim(V
1
, (V
1
V
2
)) = dim((V
1
+V
2
) ,V
2
)
2.4. TEOREME DE IZOMORFISM 69
si din corolarul anterior
dim(V
1
, (V
1
V
2
)) = dimV
1
dim(V
1
V
2
)
iar
dim((V
1
+V
2
) ,V
2
) = dim(V
1
+V
2
) dimV
2
asa c a
dimV
1
dim(V
1
V
2
) = dim(V
1
+V
2
) dimV
2
.
2.4.5. Corolar. Fie (V

1
. K), (V
2
. K) dou a spatii vectoriale de tip nit si l () : V
1
V
2
un morsm de
spatii vectoriale. Atunci au loc armatiile:
(1) dimV
1
= dim(ker l ()) + dim(Iml ());
(2) l () injectiv = dimV
1
= dim(Iml ());
(3) l () surjectiv = dimV
2
= dim(Iml ()).
Demonstratie. 1. Se foloseste Teorema 2.4.1 si Teorema 1.10.7.
Spatiile vectoriale V
1
, ker l () si Iml () sunt izomorfe, asa c a dimensiunile lor sunt egale:
dim(V
1
, ker l ()) = dim(Iml ()). Cum dim(V
1
, ker l ()) = dim(V
1
) dim(ker l ()), se obtine:
dim(V
1
) dim(ker l ()) = dim(Iml ()) =dim(V
1
) = dim(ker l ()) + dim(Iml ()).
2. l () injectiv =ker l () = 0 == dim(ker l ()) = 0 si din 1. == dim(V
1
) = dim(Iml ()).
3. l () surjectiv = Iml () = V
2
== dimV
2
= dim(Iml ()) (ultima echivalent a are loc deoarece
Iml () este totdeauna un subspatiu inclus n V
2
; dac a n plus dimensiunile sunt egale, atunci Iml () si
V
2
sunt chiar egale).
2.4.6. Teorem a. (Teorema lui Sard a ctului, variant a nitdimensional a) Fie A, 1 , 2 spatii vectoriale
peste acelasi corp K si e operatorii liniari o () : A 1 si 1 () : A 2. Dac a o () este surjectiv iar
ker o () _ ker 1 (), atunci operatorul liniar unic 1() : 1 2 astfel nct 1 = 1 o.
Demonstratie. Fie operatorii
^
o () : A, ker o () 1 si

^
1 () : A, ker 1 () 2 deniti prin:
^
o (^ r) = o (r) si

^
1
_
^ r
_
= 1 (r).
Operatorii
^
o () si

^
1 () sunt bine deniti (Exercitiu!).
Operatorii
^
o () si

^
1 () sunt liniari (Exercitiu!).
Operatorii
^
o () si

^
1 () sunt injectivi (Exercitiu!).
^
o () este surjectiv (pentru c a o () este surjectiv) (Exercitiu!).
=
^
o () bijectiv =
^
o
1
() : 1 A, ker o () bijectiv liniar.
Fie functia: 1 () : A, ker o () A, ker 1 () dent a prin 1 (^ r) =
^ r.
1 () este bine denit (Exercitiu!).
1 () este liniar (Exercitiu!).
Denim 1() : 1 2 prin: 1() =
_
^
1 1
^
o
1
_
(). Atunci
(1 o) (r) = 1(o (r)) =

^
1
_
1
_
^
o
1
(o (r))
__
=

^
1 (1 (^ r)) =

^
1
_
^ r
_
= 1 (r).
2.4.7. Observatie. Reciproc, dac a A, 1 , 2 spatii vectoriale peste acelasi corp K iar o () : A 1 si
1 () : A 2 sunt operatori liniari astfel nct operatorul liniar 1() : 1 2 cu 1 = 1 o, atunci
este evident c a are loc ker o () _ ker 1 () (Exercitiu!).
2.5. Introducere n Teoria Spectral a
2.5.1. Denitie. Fie (V. K) un spatiu vectorial, V
0
_ V un subspatiu vectorial si l () : V V un
operator liniar. Subspatiul V
0
se numeste invariant relativ la operatorul l () dac a
l (V
0
) _ V
0
.
2.5.2. Observatie. Dac a un operator pe un spatiu de dimensiune : admite un subspatiu invariant de
dimensiune :, atunci matricea corespunz atoare unei alegeri de baz a a spatiului pentru care primii :vectori
sunt baz a a subspatiului este de forma
_
_
A
11
A
12
A
21
A
22
_
_
=
_
_
A
11
A
12
0 A
22
_
_
/
a,a
(cu A
21
= 0 /
an,n
).
[Dac a baza este ordonat a astfel nct baza subspatiului invariant este pe ultimele locuri, atunci matricea
operatorului va avea 0 pe locul
12
]
Demonstratie. l (,
)
) =
n
i=1
c
i)
,
i
(l (,
)
)) =
_
_
c
i1
c
i2
.
.
.
c
in
0
.
.
.
0
_
_
,\, = 1. :.
2.5.3. Observatie. Dac a spatiul se poate reprezenta ca o sum a direct a de subspatii invariante, atunci
matricea operatorului ntr-o baz a corespunz atoare sumei directe este
_
_
A
11
0 0
0 A
22
0

.
.
.

0 0 A
II
_
_
2.5. INTRODUCERE N TEORIA SPECTRAL
A 71
Demonstratie. Pentru dou a subspatii, e V = V
1
V
2
si e o baz a atasat a acestei sume directe:
,
1
. . ,
I
1
. q
1
. . q
I
2
;
atunci ultimele /
2
coordonate ale lui l (,
)
) sunt nule (pentru c a se exprim a numai cu baza lui \
1
) iar
primele /
1
coordonate ale lui l (q
)
) sunt nule (pentru c a se exprim a numai cu baza lui \
2
). Se obtine o
form a matricial a pseudodiagonala de forma
_
_
A
11
0
0 A
22
_
_
.
Pentru mai multe subspatii forma pseudodiagonal a se obtine prin inductie.
2.5.4. Observatie. Dac a un subspatiu este invariant pentru un operator liniar, de aici nu rezult a c a un
suplement al subspatiului ar si el invariant pentru operator. Mai mult, este posibil ca niciun suplement
al subspatiului s a nu e invariant pentru operator.
2.5.5. Denitie. Subspatiile invariante de dimensiune 1 se mai numesc direc tii invariante. Orice vector
nenul al unei directii invariante se numeste vector propriu. (un vector nenul se numeste vector propriu al
operatorului, dac a operatorul transform a vectorul ntr-un vector coliniar cu el).
2.5.6. Observatie. Vectorii r si l (r) sunt coliniari dac a si numai dac a exist a un scalar ` astfel nct
l (r) = `r.
Scalarul se numeste valoare proprie corespunzatoare vectorului propriu.
2.5.7. Observatie. Valoarea proprie corespunz atoare unui vector propriu este unic a (unui vector propriu
nu i pot corespunde mai multe valori proprii distincte)
Demonstratie. Dac a l (r) = `
1
r si l (r) = `
2
r cu `
1
,= `
2
, atunci `
1
r = `
2
r = (`
1
`
2
) r = 0 =
r = 0 contradictie cu conditia ca vectorul propriu s a e nenul.
2.5.8. Observatie. Dac a un vector propriu corespunde unei valori proprii, atunci orice vector coliniar cu
el corespunde aceleiasi valori proprii.
Demonstratie. Fie l (r) = `r si vectorul cr; atunci l (cr) = `(cr) asa c a si vectorul cr este
vector propriu si are ca valoare proprie tot `.
2.5.9. Observatie. Dac a ntro familie de vectori proprii vectorii corespund la valori proprii distincte
dou a cte dou a, atunci familia este liniar independent a.
Demonstratie. Fie
1
. .
n
vectori proprii si e `
1
. . `
n
valorile proprii. Prin inductie, dac a
: = 1,
1
,= 0 deci familia
1
este liniar independent a. Pentru : = 2, dac a c
1
1
+ c
2
2
= 0. atunci
0 = l (0) = l (c
1
1
+ c
2
2
) = c
1
l (
1
) + c
2
l (
2
) = c
1
`
1
1
+ c
2
`
2
2
.
Dac a `
2
= 0, atunci se obtine:
c
1
1
+ c
2
2
= 0.
c
1
`
1
1
+ c
2
`
2
2
= c
1
`
1
1
= 0
`
1
,= 0
1
,= 0
_
_
=
c
1
1
+ c
2
2
= 0.
c
1
= 0
2
,= 0
_
_
=c
2
= 0.
Dac a `
2
,= 0, atunci:
c
1
1
+ c
2
2
= 0
c
1
`
1
1
+ c
2
`
2
2
= 0
c
1
,= 0
_
_
A
2
=
c
1
`
2
1
+ c
2
`
2
2
= 0
c
1
`
1
1
+ c
2
`
2
2
= 0
c
1
,= 0
_
_
sc adere
= c
1
(`
1
`
2
)
1
= 0 = `
1
= `
2
con-
tradictie.
n general, dac a armatia este adev arat a pentru :1 vectori proprii corespunz atori la valori proprii
distincte, atunci pentru : vectori proprii are loc:
c
1
1
+ + c
n
n
= 0 =c
1
`
1
1
+ + c
n
`
n
n
= 0;
dac a `
n
= 0, c
1
`
1
1
+ + c
n1
`
n1
n1
= 0 si se aplic a ipoteza de inductie;
dac a `
n
,= 0, se nmulteste prima egalitate cu `
n
si se scad cele dou a egalit ati.
Se obtine: c
1
(`
1
`
n
)
1
+ +c
n1
(`
n1
`
n
)
n1
= 0; se aplic a ipoteza de inductie pentru cei
:1 vectori proprii r amasi = c
)
(`
)
`
n
) = 0 = c
)
= 0
2.5.10. Observatie. Orice operator are cel mult : valori proprii distincte dou a cte dou a.
Demonstratie. La ecare valoare proprie distinct a corespunde m acar un vector propriu iar familia
acestor vectori proprii este liniar independent a, deci num arul de vectori nu poate dep asi dimensiunea
spatiului.
2.5.11. Observatie. Dac a doi vectori proprii au aceeasi valoare proprie, atunci nu sunt neap arat coliniari
(nu fac parte neap arat din aceeasi directie invariant a).
2.5.12. Observatie. Fie ` o valoare proprie xat a. Multimea V
A
= V; l () = ` a vectorilor
proprii corespunz atori valorii proprii ` formeaz a un subspatiu vectorial.
Demonstratie. l (r
1
) = `r
1
si l (r
2
) = `r
2
=l (c
1
r
1
+ c
2
r
2
) = `(c
1
r
1
+ c
2
r
2
) deci orice combi-
natie liniar a de vectori proprii corespunz atori valorii proprii ` este vector propriu corespunz ator aceleiasi
valori proprii.
A 73
2.5.13. Denitie. Subspatiul V
A
= V; l () = ` se numeste subspa tiul propriu al operatorului
l () corespunzator valorii proprii `. Dimensiunea acestui subspatiu se numeste multiplicitatea geometrica
a valorii proprii `.
2.5.14. Observatie. Subspatiul V
A
poate privit ca nucleul operatorului liniar `
A
() : V V, `
A
() =
l () `.
Demonstratie. V
A
= V; l () = ` = V; l () ` = 0 =
= V; `
A
() = 0 = `
1
A
(0) = ker `
A
().
2.5.15. Observatie. Pentru operatorul l () : V V se xeaz a aceeasi baz a 1 si n domeniul de denitie
si n codomeniu. Relatia l () = ` scris a n baza 1 n care operatorul are matricea este
[]
1
= `[]
1
=[]
1
= `1
a
[]
1
=( `1
a
) []
1
= 0.
care este un sistem liniar omogen n necunoscutele coordonatele vectorului si cu parametrul `. Conditia
necesar a si sucient a pentru a admite solutii nenule este ca determinantul matricii sistemului s a e nul,
adic a
det ( `1
a
) = 0.
2.5.16. Denitie. 1. Ecuatia det ( `1
a
) = 0 (n necunoscuta `) se numeste ecua tia caracteristica a
operatorului l () / matricii .
2. Polinomul ` det ( `1
a
) se numeste polinomul caracteristic al operatorului l () / matricii
si este un polinom de grad : (care este dimensiunea spatiului).
3. Valorile proprii ale operatorului/matricii sunt r ad acinile polinomului caracteristic. Ordinul de
multiplicitate al unei valori proprii ca r ad acin a a polinomului caracteristic se numeste multiplicitatea
algebrica a valorii proprii.
4. Multimea r ad acinilor polinomului caracteristic (adic a multimea valorilor proprii ale operatorului)
se numeste spectrul operatorului.
2.5.17. Observatie. Se poate folosi si forma det (`1
a
) = (1)
a
det ( `1
a
), dar formele care se
obtin sunt mai complicate, din cauza semnelor de care trebuie tinut cont.
2.5.18. Observatie. Polinomul caracteristic nu depinde de baza n care a fost reprezentat operatorul.
Demonstratie. Leg atura dintre matricile aceluiasi operator n dou a baze distincte este 1 = 1
1
1.
unde 1 este matricea de trecere dintre cele dou a baze; are loc
det (1
1
1 `1) = det (1
1
1 `1
1
1) = det (1
1
( `1) 1) =
= det 1
1
det ( `1) det 1 = det ( `1) .
2.5.19. Observatie. Rezultatul se refer a la o aceeasi baz a si pentru domeniu, si pentru codomeniu.
2.5.20. Exemplu. 1. Dac a matricea atasat a operatorului este diagonal a, adic a = dicq (d
1
. . d
a
),
atunci polinomul caracteristic este `
a
i=1
(d
i
`).
2. Dac a matricea atasat a operatorului este superior semitriunghiulara (adic a elementele de sub di-
agonala principal a sunt nule), atunci polinomul caracteristic este `
a
i=1
(c
ii
`) (c
ii
sunt elementele
diagonalei principale).
3. Dac a matricea atasat a operatorului are form a psudodiagonal a (Observatia 2.5.3)
=
_
_
A
11
0 0
0 A
22
0

.
.
.

0 0 A
jj
_
_
cu
ii
/
I
i
I
i
si
j
i=1
/
i
= :, atunci det ( `1
a
) =
j
i=1
det ( `1
I
i
)
(unde matricile unitate au dimensiunile corespunz atoare) (adic a polinomul caracteristic este produsul
polinoamelor caracteristice ale operatorilor atasati submatricilor)
2.5.21. Observatie. Rezolvarea ecuatiei caracteristice conduce la urm atoarele situatii posibile:
(1) Toate r ad acinile polinomului apartin corpului de scalari si sunt distincte dou a cte dou a. n acest
caz, exist a o baz a format a din vectori proprii corespunz atori valorilor proprii, toate subspatiile
proprii sunt de dimensiune 1 iar matricea operatorului n aceast a baz a este diagonal a, pe diagonal a
andu-se exact valorile proprii, n ordinea dat a de asezarea vectorilor proprii n baz a.
(2) Toate r ad acinile polinomului apartin corpului de scalari dar nu sunt distincte dou a cte dou a. n
acest caz se pune ntrebarea dac a dimensinea subspatiului propriu (numit a dimensiunea geomet-
rica a valorii proprii ) atasat unei valori proprii multiple este egal a sau nu cu ordinul de multi-
plicitate (ca r ad acin a a polinomului caracteristic) al valorii proprii (numit dimensiunea algebrica
a valorii proprii ). Vor exista n continuare dou a subcazuri:
(a) Toate r ad acinile polinomului apartin corpului de scalari dar nu sunt distincte dou a cte dou a
si pentru ecare valoare proprie multipl a, dimensiunile ei (geometric a si algebric a) sunt egale.
(b) Toate r ad acinile polinomului apartin corpului de scalari dar nu sunt distincte dou a cte dou a
si exist a m acar o valoare proprie multipl a pentru care dimensiunile ei nu sunt egale.
A 75
(3) Ecuatia caracteristic a nu are toate r ad acinile n corpul K.
Se urm areste obtinerea formei canonice Jordan pentru operatori liniari reali. Prima dicultate este
c a, desi operatorii sunt reali, n general valorile proprii pot s a nu e reale n general se stie doar c a
sunt complexe, iar n acest caz si vectorii proprii sunt tot cu componente complexe asa c a nu apartin
spatiului vectorial real. Pentru abordarea acestei dicult ati se va alege o cale indirect a: se va porni de la
operatori oarecare (pe spatii vectoriale complexe) (cu alte cuvinte operatorul liniar real va considerat
ca operator liniar pe o extensie complex a a spatiului) iar n acest context se va obtine forma canonic a
Jordan (prin reducere la reprezentarea unor operatori de un tip special, numiti nilpotenti); se va da o
reprezentare a operatorilor nilpotenti apoi se va ncheia prin reprezentarea operatorilor pe spatii vectoriale
reale (rezultatele obtinute n context complex vor traduse n contextul initial printro procedur a numit a
decomplexicare).
Se consider a (V. C) un spatiu vectorial de dimensiune nit a peste corpul numerelor complexe. Fie l () :
V V un operator si e matricea operatorului ntr-o baz a; e ecuatia caracteristic a det ( `I
a
) =
0 =
I
i=1
(` `
i
)
a
i
.
2.5.22. Denitie. Operatorul l () : V V se numeste diagonalizabil dac a exist a o baz a a spatiului V
n care matricea atasat a operatorului s a e o matrice diagonal a.
2.5.23. Observatie. Operatorul care ntro baz a 1 are matricea este diagonalizabil == 1 matrice
inversabil a (matricea de trecere de la baza 1 la noua baz a 1
t
) astfel nct 1
1
1 este o matrice diagonal a.
2.5.24. Teorem a. Operatorul l () : V V este diagonalizabil == exist a o baz a pentru V format a
din vectori proprii ai lui l ().
Demonstratie. "="
Se presupune c a n baza 1 =
1
. .
a
matricea operatorului este notat a 1 si este diagonal a, adic a
1 =
_
_
d
1
0 0
0
.
.
.
0
0 0 d
a
_
_
.
n coordonate, [
I
]
1
=
_
_
o
1I
.
.
.
o
aI
_
_
(coloana / a matricii unitate, 1 pe locul / si 0 n rest) iar
[l (
I
)]
1
=
_
_
d
1
0 0
0
.
.
.
0
0 0 d
a
_
_
_
_
o
1I
.
.
.
o
aI
_
_
= d
I
[
I
]
1
asa c a vectorial l (
I
) = d
I

I
, ceea ce nseamn a c a
I
este vector propriu atasat valorii proprii d
I
.
Cu alte cuvinte, baza n care operatorul are matrice diagonal a este o baz a format a din vectori proprii
ai operatorului l (), iar scalarii corespunz atori de pe diagonal a sunt valorile proprii la care corespund
vectorii proprii.
"="
Dac a baza 1 =
1
. .
a
este o baz a de vectori proprii, atunci are loc \/ = 1. :, l (
I
) = `
I
I
si
pentru c a 1 este baz a se poate trece la forma matricial a [
I
]
1
=
_
_
o
1I
.
.
.
o
aI
_
_
si [l (
I
)]
1
=
_
_
`
I
o
1I
.
.
.
`
I
o
aI
_
_
.
Dac a =
a
I=1
c
I
I
este un vector oarecare reprezentat n baza 1, atunci []
1
=
_
_
c
1
.
.
.
c
a
_
_
iar
l () = l
_
a
I=1
c
I
I
_
=
a
I=1
c
I
l (
I
) =
a
I=1
c
I
`
I
I
, asa c a
[l ()]
1
=
_
_
c
1
`
1
.
.
.
c
a
`
a
_
_
=
_
_
`
1
0 0
0
.
.
.
0
0 0 `
a
_
_
_
_
c
1
.
.
.
c
a
_
_
,
asa c a matricea operatorului n baza 1 este diagonal a.
Cu alte cuvinte, dac a se poate g asi o baz a format a din vectori proprii, atunci n aceast a baz a operatorul
are matrice diagonal a iar diagonala este format a din valorile proprii la care corespund vectorii proprii din
baz a.
2.5.25. Exemplu. Operatorul care n baza standard are matricea =
_
_
4 0 1
1 6 2
5 0 0
_
_
, are:
Polinomul caracteristic: ` det
_
_
4 ` 0 1
1 6 ` 2
5 0 0 `
_
_
= `
3
2`
2
+ 29` + 30
Ecuatia caracteristic a: `
3
2`
2
+ 29` + 30 = 0
R ad acinile ecuatiei caracteristice (valorile proprii): `
1
= 5, `
2
= 6, `
3
= 1
Vectorii proprii atasati valorii proprii `
1
= 5 au drept coordonate solutiile sistemului
_
_
4 `
1
0 1
1 6 `
1
2
5 0 0 `
1
_
_
_
_
c
1
c
2
c
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, adic a
A 77
_
_
(1) c
1
+ 0 c
2
+ 1 c
3
= 0
(1) c
1
+ (11) c
2
+ (2) c
3
= 0
5 c
1
+ 0 c
2
+ (5) c
3
= 0
=
_
_
c
1
= c
c
2
=
3
11
c
c
3
= c
, V
A
1
=
_
_
c
_
_
1
3
11
1
_
_
; c R
_
_
2
= 6 sunt V
A
2
=
_
_
c
_
_
0
1
0
_
_
; c R
_
_
3
= 1 sunt V
A
3
=
_
_
c
_
1
5
9
25
1
_
_
; c R
_
_
Se stie c a vectorii proprii corepondenti la valori proprii distincte sunt liniari independenti din 2.5.9,
asa c a dac a se alege cte un vector pentru ecare valoare proprie, se obtin 3 vectori proprii iar familia va
liniar independent a; cum este si maximal a (spatiul n care se lucreaz a este de dimensiune 3), este baz a.
Dac a baza este
_
_
_
_
1
3
11
1
_
_
.
_
_
0
1
0
_
_
.
_
1
5
9
25
1
_
_
_
_
, matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor
este 1 =
_
_
1 0
1
5
3
11
1
9
25
1 0 1
_
_
, inversa ei este 1
1
=
_
_
5
6
0
1
6
4
55
1
19
55
5
6
0
5
6
_
_
iar
1
1
1 =
_
_
5
6
0
1
6
4
55
1
19
55
5
6
0
5
6
_
_
_
_
4 0 1
1 6 2
5 0 0
_
_
_
_
1 0
1
5
3
11
1
9
25
1 0 1
_
_
=
_
_
5 0 0
0 6 0
0 0 1
_
_
, adic a form a diag-
onal a.
Dac a vectorii proprii ar fost asezati n alt a ordine, 1 =
_
_
_
1
5
9
25
1
_
_
.
_
_
1
3
11
1
_
_
.
_
_
0
1
0
_
_
_
_
, atunci 1 =
_
1
5
1 0
9
25

3
11
1
1 1 0
_
_
, 1
1
=
_
5
6
0
5
6
5
6
0
1
6
4
55
1
19
55
_
_
iar 1
1
1 =
_
5
6
0
5
6
5
6
0
1
6
4
55
1
19
55
_
_
_
_
4 0 1
1 6 2
5 0 0
_
_
_
1
5
1 0
9
25

3
11
1
1 1 0
_
_
=
_
_
1 0 0
0 5 0
0 0 6
_
_
(tot form a diagonal a, dar cu ordinea n care apar valorile proprii pe diagonala principal a
schimbat a)
Dac a sar ales alti vectori proprii, 1 =
_
_
_
_
11
3
11
_
_
.
_
_
0
5
0
_
_
.
_
_
5
9
25
_
_
_
_
, 1 =
_
_
11 0 5
3 5 9
11 0 25
_
_
, 1
1
=
_
_
5
66
0
1
66
4
275
1
5
19
275
1
30
0
1
30
_
_
iar
1
1
1 =
_
_
5
66
0
1
66
4
275
1
5
19
275
1
30
0
1
30
_
_
_
_
4 0 1
1 6 2
5 0 0
_
_
_
_
11 0 5
3 5 9
11 0 25
_
_
=
_
_
5 0 0
0 6 0
0 0 1
_
_
(aceeasi form a di-
agonal a)
2.5.26. Teorem a. (Teorema Hamilton-Cayley) Fie l () un operator cu matricea ntr-o baz a oare-
care si cu polinomul caracteristic j (`) = det ( `I). Atunci au loc j () = 0 /
aa
(C) (matricea
nul a) si j (l ()) = O() (operatorul nul).
Demonstratie. Fie matricea `1; matricea este inversabil a dac a si numai dac a ` , o () iar n
acest caz se consider a inversa matricii:
( `1)
1
=
1
det ( `1)
1
A
=
1
1 (`)
1
A
.
unde 1
A
este matricea cu elementele
)i
(complementii algebrici ai matricii ( `1)), care sunt polinoame
de grad cel mult : 1 n `. Atunci se poate scrie
1
A
= 1
0
+ 1
1
` + + 1
a1
`
a1
.
unde 1
I
sunt matrici p atrate de ordin :. Urmeaz a c a are loc
1 (`) 1 = ( `1) 1
A
si rescriem aceast a relatie dup a puterile lui `; not am 1 (`) = c
0
+c
1
`+ +c
a
`
a
iar egalitatea anterioar a
devine:
(c
0
+ c
1
` + + c
a
`
a
) 1 = ( `1)
_
1
0
+ 1
1
` + + 1
a1
`
a1
_
.
se face nmultirea n membrul drept si ordonarea dup a puterile lui ` astfel:
c
0
1 + c
1
1` + + c
a
1`
a
= 1
0
+ (1
1
1
0
) ` + (1
2
1
1
) `
2
+ +
+(1
a1
1
a2
) `
a2
+ (1
a1
) `
a
;
A 79
deoarece n cei doi membri ai egalit atii avem dou a polinoame care sunt egale, coecientii lor sunt egali.
Urmeaz a c a au loc egalit atile (pe care le adun am nmultite convenabil, pentru a reduce termenii din
dreapta):
c
0
1 = 1
0
c
1
1 = 1
1
1
0
[ (la stnga)
c
2
1 = 1
2
1
1
[
2
(la stnga)
= [
c
a1
1 = 1
a1
1
a2
[
a1
(la stnga)
c
a
1 = 1
a1
[
a
(la stnga)
deci
c
0
1 = 1
0
c
1
=
2
1
1
1
0
c
2
2
=
3
1
2
2
1
1
=
c
a1
a1
=
a
1
a1
a1
1
a2
c
a
a
=
a
1
a1
si prin adunarea egalit atilor rezult a
c
0
1 + c
1
+ c
2
2
+ c
a1
a1
+ c
a
a
= 0.
adic a 1 () = 0 (matricea nul a) si evident 1 (l ()) = O() (operatorul nul)
2.5.27. Observatie. (Cel mai mare divizor comun al unor polinoame) Proprietatea care va
folosit a la forma canonic a Jordan este proprietatea 2.5.3, care poate v azut a n variante particulare n
2.5.1 si n 2.5.2.
Pentru dou a polinoame j
1
(r) si j
2
(r) (cu coecienti reali sau complecsi), cel mai mare divizor comun
al lor este un nou polinom d (r) (cu coecienti din acelasi corp) care divide cele dou a polinoame si este
de grad maxim cu aceast a proprietate. Existenta polinomului d (r) si aarea lui poate obtinut a prin
factorizare (metod a limitat a deoarece n general nu se poate aa efectiv factorizarea unui polinom) sau
cu algoritmul lui Euclid de aare a celui mai mare divizor comun pentru polinoame, ca ind ultimul rest
diferit de zero; unicitatea lui d (r) se poate obtine cu conditia suplimentar a ca polinomul s a aib a coecientul
dominant
1
1. Cteva dintre propriet atile polinomului d (r) = c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
()) sunt:
dac a d
1
(r) [j
1
(r) si d
1
(r) [j
2
(r) atunci d
1
(r) [d (r) (dac a un polinom este divizor comun al poli-
noamelor j
1
(r) si j
2
(r), atunci l divide si pe cel mai mare divizor comun al lor)
1
Coecientul dominant este coecientul pe care l are monomul cu grad maxim al polinomului. Polinoamele cu coecient
dominant 1 se mai numesc polinoame monice (monic polynomials).
c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
()) = c.:.:.d.c. (j
2
() . j
1
()) (o alt a formulare ar : prin algoritmul Euclid
se obtine acelasi rezultat, indiferent de pozitia polinoamelor)
dac a c.:.:.d.c. (j
1
() . ()) = 1
2
atunci c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
()) = c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
() ())
d (r) este polinomul de grad minim cu proprietatea: exist a polinoamele /
1
(r) si /
2
(r) astfel nct
are loc
(2.5.1) d () = /
1
() j
1
() + /
2
() j
2
() ;
pentru trei sau mai multe polinoame, cel mai mare divizor comun se deneste recursiv:
c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
() . j
3
()) =
= c.:.:.d.c. (c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
()) . j
3
()) .
iar proprietatea 2.5.1 poate extins a la 3 polinoame astfel:
(2.5.2)
c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
() . j
3
()) =
= c.:.:.d.c. (c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
()) . j
3
()) =
= /
t
1
() c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
()) + /
t
2
() j
3
() =
= /
t
1
() (/
tt
1
() j
1
() + /
t
2
() j
2
()) + /
t
2
() j
3
() =
= /
2
() j
1
() + /
2
() j
2
() + /
3
() j
3
() .
pentru un num ar oarecare / de polinoame, cel mai mare divizor comun al lor se deneste similar:
c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
() . . j
I
()) =
= c.:.:.d.c. (c.:.:.d.c. (j
1
() . . j
I1
()) . j
I
())
iar proprietatea 2.5.2 se extinde pentru / polinoame astfel: /
i
() polinoame, i = 1. / astfel nct
(2.5.3) c.:.:.d.c. (j
1
() . j
2
() . . j
I
()) =
I
i=1
/
i
() j
i
() .
2.5.28. Denitie. Un operator ` () se numeste nilpotent dac a exist a : N astfel nct `
v
() = O()
(operatorul nul).
2.5.29. Observatie. Dac a ` () este un operator nilpotent, , ,= 0 este un vector nenul iar / + 1 =
min :; `
c
(,) = 0, atunci familia
_
,. ` (,) . . `
I
(,)
_
este liniar independent a.
Demonstratie.
I
i=0
c
i
`
i
(,) = 0 [ `
I
() =c
0
`
I
(,) = 0 =c
0
= 0;
analog prin compunere cu `
I)
() se obtine c a \, = 1. /, c
)
= 0.
2
Polinoamele p
1
() si q () astfel nct c:m:m:d:c: (p
1
() ; q ()) = 1 se numesc relativ prime ntre ele.
A 81
2.5.30. Teorem a. (Reducerea unui operator complex la operatori nilpotenti) Pentru ecare `
i
,
se consider a V
A
i
= ker ((l `
i
1)
a
i
()). Atunci au loc armatiile:
(1) V
A
i
sunt subspatii invariante ale lui l ().
(2) V =
I
i=1
V
A
i
.
(3) Restrictia, notat a l
)
(), a operatorului l () la ecare subspatiu V
A
j
, l
)
() : V
A
j
V
A
j
. l
)
(r) =
l (r) . \r V
A
j
este de forma l
)
() = (`
)
+ `
)
1) (), cu `
)
() operator nilpotent pe V
A
j
si 1 ()
operatorul unitate pe V
A
j
.
Demonstratie.
(1) Fie V
A
i
; atunci are loc (l `
i
I
a
)
a
i
() = 0. Atunci
(l `
i
I
a
)
a
i
(l ()) = (l `
i
I
a
)
a
i
((l `
i
I
a
+ `
i
I
a
) ()) =
= (l `
i
I
a
) ((l `
i
I
a
)
a
i
()) + `
i
(l `
i
I
a
)
a
i
() =
= (l `
i
I
a
) (0) +`
i
0 = 0 =l () l
A
i
deci V
A
i
este subspatiu invariant al operatorului l.
(2) Are loc
1 (`) =
I
i=1
(` `
i
)
a
i
.
si dac a pentru , = 1. / se consider a polinoamele
1
)
(`) = (` `
)
)
a
j
. Q
)
(`) =
I
i=1,i,=)
(` `
i
)
a
i
.
atunci
c.:.:.d.c. (Q
1
(`) . . Q
I
(`)) = 1
deci din Observatia 2.5.27 si proprietatea 2.5.3 exist a polinoamele /
i
(`) astfel nct s a aib a loc
I
)=1
/
)
(`) Q
)
(`) = 1;
mai mult, are loc
1 (`) = 1
)
(`) Q
)
(`) . \, = 1. /;
scriind aceste relatii pentru polinoamele de operatori atasate rezult a din Teorema Hamilton-Cayley
c a
0 =1 (l ()) = 1
)
(l ()) Q
)
(l ())
=1
)
(l ()) ((Q
)
(l ())) ()) = 0. \ V.
=(Q
)
(l ())) () V
A
j
. \ V
si
I
)=1
/
)
(l ()) Q
)
(l ()) = 1 () .
adic a, tinnd cont de (Observatia 2.2.9) faptul c a /
)
(l ()) Q
)
(l ()) = Q
)
(l ()) /
)
(l ()),
I
)=1
/
)
(l ()) ((Q
)
(l ())) ()) =
=
I
)=1
(Q
)
(l ())) ((/
)
(l ())) ()) = . \ V;
cum (Q
)
(l ())) () V
A
j
si V
A
j
este invariant la l () . rezult a c a
(Q
)
(l ())) ((/
)
(l ())) ()) V
A
j
.
asa c a orice vector al spatiului se descompune n sum a de elemente din V
A
j
. , = 1. /. deci are loc
V =
I
i=1
V
A
i
.
Suma este direct a: Fie
)
V
A
j
astfel nct
I
)=1
)
= 0; atunci au loc
1
i
(l ()) (
i
) = 0
si
Q
i
(l ()) (
)
) = 0. \, = 1. /. , ,= i =
Q
i
(l ()) (
i
) = Q
i
(l ())
_
|=1,),=i
|
_
= 0;
cum polinoamele 1
i
(`) si Q
i
(`) sunt relativ prime ntre ele, din 2.5.1 exist a polinoamele 1
1
(`)
si 1
2
(`) astfel nct
1
1
(`) 1
i
(`) + 1
2
(`) Q
i
(`) = 1.
adic a
0 = 1
1
(l ()) ((1
i
(l ())) (
i
)) + 1
2
(l ()) ((Q
i
(l ())) (
i
)) =
i
.
adic a descompunerea este unic a.
(3) Se noteaz a l
)
() : V
A
j
V
A
j
l
)
() = l () . \ V
A
j
restrictia operatorului l () la subspatiul
V
A
j
. Din denitia spatiului V
A
j
. are loc (l `
)
1)
a
j
() = 0. \ V
A
j
deci (l
)
`
)
1)
a
j
() = 0.
\ V
A
j
. Are loc l
)
() = (l
)
`
)
1) () + `
)
1 () . iar operatorul l
)
`
)
1 este nilpotent.
A 83
2.5.31. Teorem a. (Forma canonic a Jordan a operatorilor nilpotenti) Fie ` () un operator nilpo-
tent pe un spatiu vectorial V. Atunci exist a o baz a a spatiului n care matricea operatorului este un bloc
Jordan atasat scalarului nul.
Demonstratie. ` () nilpotent = !: N astfel nct ker `
v
() = V si ker `
v1
() & V (cel mai mic
exponent pentru care operatorul este identic nul),
:
Not
= min
I
_
dim`
I
() = dimV = :
_
(existenta rezult a din faptul c a operatorul este nilpotent iar unicitatea prin reducere la absurd); mai mult,
are loc r ker `
I
() = `
I
(r) = 0 = `
_
`
I
(r)
_
= 0 = r ker `
I+1
() deci:
ker ` () ker `
2
() ker `
I
()
(nucleele puterilor lui ` () formeaz a un lant, care este nit si de la rangul : ncolo toti termenii sunt egali
cu spatiul) (puterile operatorului sunt operatorul nul de la rangul :, inclusiv). Rezult a c a lantul este:
0 = ker `
0
() ker `
1
() ker `
2
()
ker `
v1
()
,=
ker `
v
() = V
si e
:
I
Not
= dimker `
I
() . / = 0. : =
0 = :
0
_ :
1
_ :
2
_ _ :
v1
< :
v
= :.
Mai mult, dac a se consider a sirul diferentelor dimensiunilor,
I
Not
= :
I
:
I1
. / = 1. :.
are loc
v
_
v1
_
v2
_ _
2
_
1
(va rezulta din demonstratie, n continuare). Pentru ecare / = 1. :, are loc
ker `
I
() = ker `
I1
() Q
I
.
cu Q
1
= ker ` () iar
I
= dimQ
I
,
V = ker `
v
() = ker `
v1
() Q
v
.
cu
dimQ
v
=
v
= :
v
:
v1
Not
= j
1
.
Se alege o baz a n Q
v
. ,
1
. ,
j
1
; vectorii ,
1
. ,
j
1
sunt liniar independenti si, mai mult, au proprietatea
c a dac a c
i
sunt astfel nct
j
1
i=1
c
i
,
i
ker `
v1
() .
atunci c
i
= 0 (pentru c a dac a ar exista scalarii c
i
astfel nct
j
1
i=1
c
i
,
i
=
0
ker `
v1
() 0. atunci ker `
v1
() Q
v
,= 0
contradictie). Deci
V = ker `
v
() = ker `
v1
() oj ,
1
. ,
j
1
.
Se observ a c a vectorii
` (,
1
) . ` (,
j
1
)
sunt n ker `
v1
() (pentru c a ,
i
ker `
v
() = `
v
(,
i
) = 0 = `
v1
(` (,
)
)) = 0 = ` (,
)
) `
v1
());
mai mult,
j
1
i=1
c
i
` (,
i
) ker `
v2
() =
`
v2
_
j
1
i=1
c
i
` (,
i
)
_
= `
v1
_
j
1
i=1
c
i
,
i
_
= 0 =
=
j
1
i=1
c
i
,
i
ker `
v1
() = c
i
= 0.
(deci n particular sunt liniar independenti) vectorii ` (,
1
) . ` (,
j
1
) sunt n ker `
v1
() si nu sunt n
ker `
v2
() deci
` (,
1
) . ` (,
j
1
) Q
v1
.
dimker `
v1
() = :
v1
= :
v2
+
v1
.
v1
_ j
1
(deci are loc si
v1
_
v
)
si
V = ker `
v
() = ker `
v1
() oj ,
1
. ,
j
1
=
= ker `
v2
() Q
v1
oj ,
1
. ,
j
1
.
Fie
j
2
Not
=
v1
j
1
si e
,
j
1
+1
. ,
j
1
+j
2
completarea sistemului liniar independent ` (,
1
) . . ` (,
j
1
) pn a la o baz a a lui Q
v1
; sistemul de vectori
` (,
1
) . . ` (,
j
1
) . ,
j
1
+1
. ,
j
1
+j
2
A 85
este o baz a n Q
v1
si are loc:
V = ker `
v
() = ker `
v1
() oj ,
1
. ,
j
1
=
= ker `
v2
() Q
v1
oj ,
1
. ,
j
1
=
= ker `
v2
() oj ` (,
1
) . . ` (,
j
1
) . ,
j
1
+1
. ,
j
1
+j
2
oj ,
1
. ,
j
1
.
Se aplic a operatorul ` () bazei din Q
v1
:
`
2
(,
1
) . . `
2
(,
j
1
) . ` (,
j
1
+1
) . ` (,
j
1
+j
2
)
este un sistem de j
1
+ j
2
vectori, care este liniar independent n Q
v2
(deci j
1
+ j
2
=
v1
_
v2
) si care
se completeaz a pn a la o baz a n Q
v2
cu
j
3
Not
=
v2
v1
=
v2
j
1
j
2
vectori. n nal se obtine structura:
,
1
. ,
j
1
baz a n Q
v
` (,
1
) . . ` (,
j
1
) . ,
j
1
+1
. ,
j
1
+j
2
baz a n Q
v1
`
2
(,
1
) . . `
2
(,
j
1
) . ` (,
j
1
+1
) . . ` (,
j
1
+j
2
) . ,
j
1
+j
2
+1
. . ,
j
1
+j
2
+j
3
baz a n Q
v2
,
.................................................................................
`
v1
(,
1
) . . `
v1
(,
j
1
) . `
v2
(,
j
1
+1
) . . `
v2
(,
j
1
+j
2
) . .
. ,
j
1
++j
r1
+1
. . ,
j
1
++j
r1
+j
r
baz a n Q
1
= ker ` ().
Fiecare coloan a a tabloului este cte o familie liniar independent a care determin a cte un subspatiu invari-
ant al operatorului ` (); primele j
1
subspatii sunt de dimensiune :. urm atoarele j
2
sunt de dimensiune
: 1, etc; ultimele j
v
subspatii sunt de dimensiune 1. Mai mult, ultima linie este format a din vectori
proprii (toti atasati valorii proprii nule). ntregul spatiu este sum a direct a de aceste subspatii pe vertical a;
pentru spatiul format de prima coloan a, se alege ca baz a
`
v1
(,
1
) . `
v2
(,
1
) . . ` (,
1
) . ,
1
(n aceast a ordine); n aceast a baz a restrictia operatorului la acest subspatiu este dat a de valorile opera-
torului n vectorii bazei:
,
1
\ = ker `
v
=`
v
(,
1
) = 0
`
_
`
v1
(,
1
)
_
= `
v
(,
1
) =
_
_
0
0
.
.
.
0
0
_
_
`
_
`
v2
(,
1
)
_
= `
v1
(,
1
) =
_
_
1
0
.
.
.
0
0
_
_
......................................................
` (,
1
) =
_
_
0
.
.
.
0
1
0
_
_
= `[
cj ia
(r) =
_
_
0
0
.
.
.
0
0
1
0
.
.
.
0
0

0
.
.
.
0
1
0
_
_
r
Not
= J
0
(:) r;
se obtine n nal urm atoarea structur a pentru matricea operatorului:
j
1
cel.
de
ord. :
j
2
cel.
de
ord. : 1
.
.
.
j
v
cel.
de
ord. 1
_
_
J
0
(:)
.
.
.
J
0
(:)
0 0
0
J
0
(: 1)
.
.
.
J
0
(: 1)
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0
J
0
(1)
.
.
.
J
0
(1)
_
_

2.5.32. Denitie. Se numeste celula Jordan de ordin : ata sata scalarului ` o matrice : : de forma:
A 87
J
A
(:) =
_
_
` 1 0
0 `
.
.
.
0

.
.
.
1
0 0 `
_
_
.
2.5.33. Denitie. Se numeste bloc Jordan de ordin (:
1
. . :
I
) ata sat scalarului ` o matrice (:
1
+ + :
I
)
(:
1
+ + :
I
) de forma:
J
A
(:
1
. :
I
) =
_
_
J
A
(:
1
) 0 0
0 J
A
(:
2
) 0

.
.
.

0 0 J
A
(:
I
)
_
_
.
2.5.34. Denitie. Se numeste matrice Jordan ata sata scalarilor (`
1
. . `
c
) si scalarilor
_
:
A
i
1
. :
A
i
I
i
_
,
i = 1. : o matrice de forma:
J =
_
_
J
A
1
_
:
A
1
1
. . :
A
1
I
1
_
0 0
0 J
A
2
_
:
A
2
1
. . :
A
2
I
2
_
0

.
.
.

0 0 J
A
s
_
:
A
s
1
. . :
A
s
I
s
_
_
_
.
2.5.1. Decomplexicarea formei canonice complexe. Cnd corpul de scalari este real, atunci
valorile proprii sunt n general complexe, deci nu fac parte din corpul de scalari; mai mult, vectorii proprii
atasati la valori proprii complexe sunt de coordonate complexe. Pentru a se obtine o form a pseudodiagonal a
si n aceast a situatie se aplic a urm atoarea tehnic a:
Fie ` = c + i, C R. , 0 o valoare proprie complex a cu ordinul de multiplicitate :. Atunci
` = c i, este valoare proprie complex a cu acelasi ordin de multiplicitate si celor dou a valori proprii
trebuie s a li se ataseze un spatiu invariant real de dimensiune 2:. Acelasi operator v azut ca operator
peste un spatiu vectorial complex admite o baz a Jordan n care pentru ` corespund : vectori proprii
liniar independenti ,
1
. . ,
n
de coordonate complexe; atunci vectorii

,
1
. .

,
n
formeaz a baz a Jordan
pentru

`
= ` =(Re + i Im) = (Re ` + i Im`) (Re + Im)
= =

` = este vector propriu pentru

`
Baza Jordan atasat a valorii proprii ` este dat a de relatiile:
,
1
1
= `,
1
1
. . ,
q
1
= `,
q
1
,
1
2
= ,
1
1
+ `,
1
2
. . ,
q
2
= ,
q
1
+ `,
q
2
.........................................................
,
1
a
1
= ,
1
a
1
1
+ `,
1
a
1
. . ,
q
a
q
= ,
q
a
q
1
+ `,
q
a
q
Vectorii

,
I
)
sunt liniar independenti si formeaz a o baz a Jordan pentru

`. Pornind de la baza Jordan
atasat a celor dou a valori proprii complexe conjugate descris a mai sus se construieste o baz a n spatiul
real prin nlocuirea ec arei perechi de vectori complecsi conjugati ,
I
)
.

,
I
)
cu perechea de vectori reali
q
)
I
=
1
2
_
,
)
I
+

,
)
I
_
. /
)
I
=
1
2i
_
,
)
I

,
)
I
_
. Din relatiile
,
)
I
= ,
)
I1
+ `,
)
I
.
,
)
I
=

,
)
I1
+

`
,
)
I
si din relatiile
`, +

`
, = (Re (`) + i Im(`)) (Re (,) + i Im(,)) +

+(Re (`) i Im(`)) (Re (,) i Im(,)) =
= 2 Re (`) Re (,) 2 Im(`) Im(,) = 2 (Re (`) q Im(`) /) .
`,
, = (Re (`) + i Im(`)) (Re (,) + i Im(,))

(Re (`) i Im(`)) (Re (,) i Im(,)) =
= 2i Re (`) Im(,) + 2i Im(`) Re (,)
rezult a
q
)
I
= q
)
I1
+ Re (`) q
)
I
Im(`) /
)
I
.
/
)
I
= /
)
I1
+ Re (`) q
)
I
+ Im(`) /
)
I
asa c a nlocuirile ec arei perechi de celule complexe (pentru ` = c + i,) sunt:
_
_
` 0
0

`
_
_
_
_
c ,
, c
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
` 1 0 0
0 ` 0 0
0 0

` 1
0 0 0

`
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c , 1 0
, c 0 1
0 0 c ,
0 0 , c
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A 89
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
` 1 0 0 0 0
0 ` 1 0 0 0
0 0 ` 0 0 0
0 0 0

` 1 0
0 0 0 0

` 1
0 0 0 0 0

`
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c , 1 0 0 0
, c 0 1 0 0
0 0 c , 1 0
0 0 , c 0 1
0 0 0 0 c ,
0 0 0 0 , c
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.................................
2.5.2. Algoritm pentru aducerea unui operator la forma canonic a Jordan.
(1) Se g aseste matricea atasat a operatorului n baza initial a (standard)
(2) Se rezolv a (n C) ecuatia caracteristic a det ( `1) = 0 si se retin toate r ad acinile `
)
C,
, = 1. /, cu ordinele lor de multiplicitate :
)
,
I
)=1
:
)
= :.
Pentru ecare r ad acin a `
)
(de multiplicitate :
)
) obtinut a la pasul 2.:
(3) Se calculeaz a spatiul V
A
j
= ker (l `
)
1)
a
j
().
(4) Se calculeaz a restrictia l
)
() a operatorului l () la subspatiul V
A
j
, l
)
() : V
A
j
V
A
j
. l
)
(r) =
l (r) . \r V
A
j
.
(5) Se calculeaz a operatorul nilpotent `
)
() : V
A
j
V
A
j
, denit prin: `
)
(r) = l
)
(r) `
)
1 (r) =
(l
)
`
)
1) (r), \r V
A
j
.
(6) Se calculeaz a sirul de nuclee:
0 = ker `
0
)
() _ ker `
)
() _ ker `
2
)
() _ _ ker `
v
j
1
)
() _ ker `
v
j
)
() = V
A
j
.
se calculeaz a
:
)
= min
I
_
dimker `
I
)
() = dimV
A
j
= :
)
_
si pentru ecare / = 1. :
)
, se consider a descompunerea
ker `
I
)
() = ker `
I1
)
() Q
)
I
;
(7) Se calculeaz a :
)
I
= dimker `
I
)
(), / = 0. :
)
(8) Se calculeaz a
)
I
= dimQ
)
I
= :
)
I
:
)
I1
. / = 1. :
)
(9) Se calculeaz a
j
)
1
= :
)
v
j
:
)
v
j
1
=
)
v
j
,
j
)
2
=
)
v
j
1
j
)
1
,
j
)
3
=
)
v
j
2
)
v
j
1
=
)
v
j
2
j
)
1
j
)
2

(10) Se alege o baz a n Q
)
v
j
, notat a ,
)
1
. ,
)
j
j
1
; se consider a vectorii
,
)
j
j
1
+1
. ,
)
j
j
1
+j
j
2
care completeaz a sistemul liniar independent `
)
_
,
)
1
_
. . `
)
_
,
)
j
j
1
_
pn a la o baz a a lui Q
)
v
j
1
;
se continu a acest procedeu pn a se obtine structura:
,
)
1
. ,
)
j
j
1
baz a n Q
)
v
A 91
`
)
_
,
)
1
_
. . `
_
,
)
j
j
1
_
. ,
)
j
j
1
+1
. ,
)
j
j
1
+j
j
2
baz a n Q
)
v
j
1
`
2
)
_
,
)
1
_
. . `
2
)
_
,
)
j
j
1
_
. `
)
_
,
)
j
j
1
+1
_
. . `
)
_
,
)
j
j
1
+j
j
2
_
. ,
)
j
j
1
+j
j
2
+1
. . ,
)
j
j
1
+j
j
2
+j
j
3
baz a n Q
)
v2
,
.................................................................................
`
v
j
1
)
_
,
)
1
_
. . `
v
j
1
)
_
,
)
j
j
1
_
. `
v
j
2
)
_
,
)
j
j
1
+1
_
. . `
v
j
2
)
_
,
)
j
j
1
+j
j
2
_
. .
. ,
)
j
j
1
++j
j
r
j
1
+1
. . ,
)
j
j
1
++j
j
r
j
1
+j
j
r
j
baz a n Q
)
1
= ker `
)
().
Baza Jordan se obtine prin ordonarea vectorilor de mai sus n felul urm ator: se aleg vectorii pe
coloan a, de jos n sus pentru ecare vector, de la exponentul maxim al operatorului la exponentul
minim de exemplu, pentru prima coloan a (primul vector, ,
)
1
):
`
v
j
1
)
_
,
)
1
_
. `
v
j
2
)
_
,
)
1
_
. . `
)
_
,
)
1
_
. ,
)
1
(11) n nal se obtine n aceast a baz a (de fapt reper, pentru c a ordinea vectorilor n baz a este impor-
tant a) j
)
1
celule de ordin :
)
, j
)
2
celule de ordin :
)
1, etc.
2.5.3. Exemple.
2.5.35. Exemplu (O valoare proprie cu ordin de multiplicitate 4). Fie l () : R
4
R
4
cu matricea n
baza canonic a =
_
_
1 1 1 0
1 3 0 1
1 0 1 1
0 1 1 1
_
_
; s a se determine forma canonic a Jordan si o baz a n care este
atins a aceast a form a.
Pasul 1: matricea operatorului este =
_
_
1 1 1 0
1 3 0 1
1 0 1 1
0 1 1 1
_
_
.
Pasul 2: Valorile proprii ale matricii (din ecuatia caracteristic a):
det ( `1
4
) =
1 ` 1 1 0
1 3 ` 0 1
1 0 1 ` 1
0 1 1 1 `
= (` 1)
4
= 0 =`
1
= 1, :
1
= 4.
***
Cu Scientic WorkPlace 5.5 se calculeaz a astfel: ComputeMatricesDeterminant de unde se obtine
valoarea determinantului:
dctc::i:c:t : 6`
2
4` 4`
3
+ `
4
+ 1
ComputeFactor de unde se obtine: = (` 1)
4
Se poate calcula direct folosind: ComputeMatricesEigenvalues, de unde se obtine:
eigenvalues: 1 ` (care nu spune multiplicitatea valorii proprii).
[Pot apare confuzii generate de standardul folosit pentru reprezentarea vectorilor ca linie sau coloan a]
***
Pasul 3: Calcul am dimensiunea subspatiului propriu asociat valorii proprii ` = 1:
Se consider a operatorul (l ` 1
R
4)
4
() = (l 1
R
4)
4
(); matricea lui este ( 1
4
)
4
.
1
4
=
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
Not.
= 1.
A 93
( 1
4
)
2
=
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
2
=
_
_
2 2 2 2
2 2 2 2
2 2 2 2
2 2 2 2
_
_
= 1
2
.
( 1
4
)
3
=
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
3
=
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
_
_
= 1
3
.
( 1
4
)
4
=
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
4
=
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
_
_
= 1
4
.
Deci V
A
1
= ker (l `
1
1)
a
1
() = ker (l 1
R
4)
4
() = R
4
.
Pasul 4: Restrictia l
1
A
1
, l
1
() : V
A
1
V
A
1
. l
1
(r) = l (r),
\r V
A
1
este: l
1
() : R
4
R
4
. l
1
(r) = l (r) (l
1
() coincide cu l ()).
Pasul 5: Operatorul nilpotent `
1
() : R
4
R
4
, denit prin `
1
(r) = l
1
(r) `
1
1
4
(r) are matricea
1 =
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
.
Pasul 6: Se calculeaz a sirul de nuclee:
0 = ker `
0
1
() _ ker `
1
() _ ker `
2
1
() _ _ ker `
v
1
1
1
() _ ker `
v
1
1
() = V
A
1
:
Operatorul: Are matricea: Are nucleul: de dimensiune:
`
0
1
() 1
4
0 0 = :
1
0
`
1
() 1 :jc:
_
_
_
_
2
1
1
0
_
_
.
_
_
1
0
0
1
_
_
_
_
2 = :
1
1
`
2
1
() 1
2
:jc:
_
_
_
_
1
1
0
0
_
_
.
_
_
1
0
1
0
_
_
.
_
_
1
0
0
1
_
_
_
_
3 = :
1
2
`
3
1
() 1
3
R
4
4 = :
1
3
Nucleul operatorului `
1
() este multimea solutiilor sistemului:
_
_
0 1 1 0
1 2 0 1
1 0 2 1
0 1 1 0
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
=
_
_
0
0
0
0
_
_
, adic a toti vectorii de forma:
_
_
2c + /
c
c
/
_
_
2
1
_
_
2 2 2 2
2 2 2 2
2 2 2 2
2 2 2 2
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
=
_
_
0
0
0
0
_
_
_
_
c / + c
c
/
c
_
_
.
Se calculeaz a
:
1
= min
I
_
dimker `
I
1
() = dimV
A
1
= :
1
= 4
_
de unde se obtine :
1
= 3 si pentru ecare / = 1. :
1
se consider a descompunerea
ker `
I
1
() = ker `
I1
1
() Q
1
I
;
Se a a subspatiile Q
1
I
:
0 = ker `
0
1
() _ ker `
1
() _ ker `
2
1
()
|
ker `
1
() Q
1
2
_ ker `
3
1
()
|
ker `
2
1
() Q
1
3
= R
4
A 95
1r = 0 =
_
_
r
2
+ r
3
= 0
r
1
+ 2r
2
+ r
4
= 0
r
1
r
3
+ r
4
= 0
r
2
r
3
= 0
=r =
_
_
c
/
/
c 2/
_
_
, c. / R =
ker \ =
_
_
c
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0
0
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
+ /
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
1
1
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
[c. / R
_
_
=dimker \ = 2
ker \
2
= r R
4
[\
2
(r) = 0 = r R
4
[1
2
r = 0
1
2
r = 0 =r =
_
_
c
,
c , +
_
_
. c. ,. R =
=ker \
2
=
_
_
c
_
_
1
0
0
1
_
_
+ ,
_
_
0
1
0
1
_
_
+
_
_
0
0
1
1
_
_
[c. ,. R
_
_
1
2
r = 0 =r R
4
=ker \
3
= R
4
.
Avem sirul de subspatii
_
_
c
_
_
1
0
0
1
_
_
+ /
_
_
0
1
1
2
_
_
; c. / R
_
_
c
_
_
1
0
0
1
_
_
+ ,
_
_
0
1
0
1
_
_
+
_
_
0
0
1
1
_
_
; c. ,. R
_
_
R
4
de dimensiuni d
1
= 2 < d
2
= 3 < d
3
= 4.
Cum /
1
= d
3
d
2
= 1 alegem un vector
1
R
4
ker \
2
astfel ca ker \
2
/(
1
) = R
4
. altfel spus
complet am subspatiul ker \
2
pn a la spatiul R
4
cu subspatiul liniar generat de vectorul
1
.
Lu am
1
=
_
_
1
0
0
0
_
_
. \ (
1
) =
_
_
0
1
1
0
_
_
ker \
2
.
\
2
(
1
) =
_
_
2
2
2
2
_
_
ker \ .
/
2
= d
2
d
1
= 1 si alegem un vector
2
ker \ astfel ca \
2
(
1
) .
2
s a e baz a in ker \ = lu am
2
= (1. 0. 0. 1) .
Avem R
4
= ker \
3
|
1
ker \
2
|
\ (
1
)
ker \
|
\
2
(
1
) .
2
si atunci 1 =
_
c
1
= \
2
(
1
). c
2
=
\ (
1
)
\ (
1
).
\
2
(
1
),
2
c
3
=
2
. c
4
=
2
_
.
Num arul de celule Jordan este 2 = dimker \.
Matricea de trecere de la baza canonica la baza 1 este:
C =
_
_
2 0 1 1
2 1 0 0
2 1 0 0
2 0 0 1
_
_
=C
1
=
_
_
0
1
4
1
4
0
0
1
2

1
2
0
1 1 1 1
0
1
2

1
2
1
_
_
iar forma Jordan este:
J = C
1
C =
_
_
0
1
4
1
4
0
0
1
2

1
2
0
1 1 1 1
0
1
2

1
2
1
_
_
_
_
1 1 1 0
1 3 0 1
1 0 1 1
0 1 1 1
_
_
_
_
2 0 1 1
2 1 0 0
2 1 0 0
2 0 0 1
_
_
=
_
_
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
Se observ a structura de celule Jordan:
_
_
1 1 0 [ 0
0 1 1 [ 0
0 0 1 [ 0
[
0 0 0 [ 1
_
_
.
A 97
2.5.36. Exemplu. (Dou a valori proprii de multiplicitate 2) [Problema 2.23, pag. 50, [15]] Fie l () :
R
4
R
4
cu matricea n baza canonic a =
_
_
0 2 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
_
_
; s a se determine forma canonic a Jordan si
o baz a n care este atins a aceast a form a.
Pasul 1: matricea operatorului este =
_
_
0 2 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
_
_
.
Pasul 2: Valorile proprii ale matricii (din ecuatia caracteristic a):
det ( `1
4
) =
` 2 0 1
1 ` 0 0
0 1 ` 0
0 0 1 `
= `
4
2`
2
+ 1 = (` 1)
2
(` + 1)
2
=`
1
= 1, :
1
= 2, `
2
= 1, :
2
= 2
Pasul 3: Se calculeaz a dimensiunea subspatiului propriu asociat valorii proprii `
1
= 1:
Se consider a operatorul (l `
1
1
R
4)
2
() = (l 1
R
4)
2
(); matricea lui este ( 1
4
)
2
.
1
4
=
_
_
1 2 0 1
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
_
_
Not.
= 1 (matricea are rangul 3).
( 1
4
)
2
=
_
_
1 2 0 1
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
_
_
2
=
_
_
3 4 1 2
2 3 0 1
1 2 1 0
0 1 2 1
_
_
= 1
2
(matricea are rangul 2) (dac a se
continu a ridicarea la putere a matricii 1, rangul nu se mai micsoreaz a).
Subspatiul V
A
1
= ker (l `
1
1)
a
1
() = ker (l 1
R
4)
2
_
_
3 4 1 2
2 3 0 1
1 2 1 0
0 1 2 1
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
=
_
_
0
0
0
0
_
_
, adic a
_
_
r
1
= 3c + 2/.
r
2
= 2c + /
r
3
= c
r
4
= /
_
_
cu
1
=
_
_
3
2
1
0
_
_
,
2
=
_
_
2
1
0
1
_
_
, se obtine: V
A
1
= :jc:(
1
.
2
), iar familia 1
1
=
1
.
2
este baz a a lui
V
A
1
.
Pasul 4: Se determin a restrictia l
1
A
1
, l
1
() : V
A
1
V
A
1
.
l
1
(r) = l (r), \r V
A
1
:
l (
1
) =
1
=
_
_
0 2 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
_
_
_
_
3
2
1
0
_
_
=
_
_
4
3
2
1
_
_
= 2
1
+ (1)
2
=[l (
1
)]
1
1
=
_
_
2
1
_
_
(Scalarii 2 si 1 se a a din sistemul l (
1
) = c
1
+ /
2
)
l (
2
) =
2
=
_
_
0 2 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
_
_
_
_
2
1
0
1
_
_
=
_
_
3
2
1
0
_
_
= 1
1
+ 0
2
=[l (
2
)]
1
1
=
_
_
1
0
_
_
2
) = c
1
+ /
2
)
Se obtine l
1
() : V
A
1
V
A
1
. [l
1
(r)]
1
1
=
_
_
2 1
1 0
_
_
[r]
1
1
n baza 1
1
=
1
.
2
a lui V
A
1
.
1
() : V
A
1
V
A
1
(atasat valorii proprii `
1
) este restrictia la V
A
1
a
operatorului (l `
1
1
4
) () (sau operatorul (l
1
`
1
1
2
) () n V
A
1
).
n baza 1
1
operatorul `
1
() are matricea
_
_
2 1
1 0
_
_
1
_
_
1 0
0 1
_
_
=
_
_
1 1
1 1
_
_
.
Se observ a c a matricea este nilpotent a:
_
_
1 1
1 1
_
_
2
=
_
_
0 0
0 0
_
_
.
0 = ker `
0
1
() _ ker `
1
() _ ker `
2
1
() _ _ ker `
v
1
1
1
() _ ker `
v
1
1
() = V
A
1
:
`
0
1
() 1
2
0 0 = :
1
0
`
1
()
_
_
1 1
1 1
_
_
:jc:
_
_
_
_
_
1
1
_
_
_
_
_
1 = :
1
1
`
2
1
()
_
_
0 0
0 0
_
_
:jc:
_
_
_
_
_
1
1
_
_
.
_
_
1
0
_
_
_
_
_
2 = :
1
2
1
A 99
_
_
1 1
1 1
_
_
_
_
r
1
r
2
_
_
=
_
_
0
0
_
_
_
_
r
1
= c
r
2
= c
_
_
Se calculeaz a
:
1
= min
I
_
dimker `
I
1
() = dimV
A
1
= :
1
= 2
_
de unde se obtine :
1
1
ker `
I
1
() = ker `
I1
1
() Q
1
I
;
1
I
:
0 = ker `
0
1
() _ ker `
1
() _ ker `
2
1
()
|
ker `
1
() Q
1
2
= R
2
Se completeaz a familia
_
_
_
_
_
1
1
_
_
_
_
_
(care este baz a n ker `
1
()) pn a la o baz a n ker `
2
1
() = R
2
, de
exemplu cu vectorul [n
2
]
1
1
=
_
_
1
0
_
_
(poate ales orice vector din ker `
2
1
() ker `
1
()).
[n
1
]
1
1
= [`
1
(n
2
)]
1
1
=
_
_
1 1
1 1
_
_
_
_
1
0
_
_
=
_
_
1
1
_
_
ker `
1
().
Obs: dac a sar ales, de exemplu,
_
_
1
1
_
_
, atunci `
1
_
_
_
_
1
1
_
_
_
_
=
_
_
1 1
1 1
_
_
_
_
1
1
_
_
=
_
_
2
2
_
_
, care
este din ker `
1
(), dar nu chiar acelasi vector
_
_
1
1
_
_
, ci o combinatie liniar a.
Baza Jordan n V
A
1
pentru operatorul `
1
() este 1
+
1
= n
1
. n
2
, n care:
`
1
(n
1
) = 0 =[`
1
(n
1
)]
1
1
=
_
_
0
0
_
_
`
1
(n
2
) = n
1
=[`
1
(n
2
)]
1
1
=
_
_
1
0
_
_
Se obtine [`
1
(r)]
1
1
=
_
_
0 1
0 0
_
_
[r]
1
1
, adic a 1
+
1
este baza Jordan a operatorului `
1
() iar
_
_
0 1
0 0
_
_
este forma canonic a Jordan a operatorului `
1
().
Se repet a pasii anteriori pentru urm atoarea valoare proprie, `
2
= 1 cu ordin de multiplicitate :
2
= 2:
Pasul 3: Se calculeaz a dimensiunea subspatiului propriu asociat valorii proprii `
2
= 1:
Se consider a operatorul (l `
2
1
R
4)
2
() = (l + 1
R
4)
2
(); matricea lui este ( + 1
4
)
2
.
+ 1
4
=
_
_
1 2 0 1
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
_
_
Not.
= C (matricea are rangul 3).
( + 1
4
)
2
=
_
_
1 2 0 1
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
_
_
2
=
_
_
3 4 1 2
2 3 0 1
1 2 1 0
0 1 2 1
_
_
= C
2
(matricea are rangul 2) (dac a se continu a
ridicarea la putere a matricii 1, rangul nu se mai micsoreaz a).
Subspatiul V
A
2
= ker (l `
2
1)
a
1
() = ker (l + 1
R
4)
2
_
_
3 4 1 2
2 3 0 1
1 2 1 0
0 1 2 1
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
=
_
_
0
0
0
0
_
_
, adic a
_
_
r
1
= 3c + 2/.
r
2
= 2c /
r
3
= c
r
4
= /
_
_
cu
3
=
_
_
3
2
1
0
_
_
,
4
=
_
_
2
1
0
1
_
_
, se obtine: V
A
2
= :jc:(
3
.
4
); familia 1
2
=
3
.
4
este baz a n V
A
2
.
Pasul 4: Se determin a restrictia l
2
A
2
, l
2
() : V
A
2
V
A
2
.
l
2
(r) = l (r), \r V
A
2
:
l (
3
) =
3
=
_
_
0 2 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
_
_
_
_
3
2
1
0
_
_
=
_
_
4
3
2
1
_
_
= 2
1
+
2
=[l (
3
)]
1
2
=
_
_
2
1
_
_
3
) = c
3
+ /
4
)
l (
4
) =
4
=
_
_
0 2 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
_
_
_
_
2
1
0
1
_
_
=
_
_
3
2
1
0
_
_
=
1
+ 0
2
=[l (
4
)]
1
2
=
_
_
1
0
_
_
4
) = c
3
+ /
4
)
Se obtine l
2
() : V
A
2
V
A
2
. [l
2
(r)]
1
2
=
_
_
2 1
1 0
_
_
[r]
1
2
n baza 1
2
=
3
.
4
a lui V
A
2
.
2
() : V
A
2
V
A
2
(atasat valorii proprii `
2
) este restrictia la V
A
2
a
operatorului (l `
2
1
4
) () (sau operatorul (l
2
`
2
1
2
) () n V
A
2
).
A 101
n baza 1
2
operatorul `
2
() are matricea
_
_
2 1
1 0
_
_
+ 1
_
_
1 0
0 1
_
_
=
_
_
1 1
1 1
_
_
.
Se observ a c a matricea este nilpotent a:
_
_
1 1
1 1
_
_
2
=
_
_
0 0
0 0
_
_
.
0 = ker `
0
2
() _ ker `
2
() _ ker `
2
2
() _ _ ker `
v
1
1
2
() _ ker `
v
1
2
() = V
A
2
:
`
0
2
() 1
2
0 0 = :
1
0
`
2
()
_
_
1 1
1 1
_
_
:jc:
_
_
_
_
_
1
1
_
_
_
_
_
1 = :
1
1
`
2
2
()
_
_
0 0
0 0
_
_
:jc:
_
_
_
_
_
1
1
_
_
.
_
_
1
0
_
_
_
_
_
2 = :
1
2
2
_
_
1 1
1 1
_
_
_
_
r
1
r
2
_
_
=
_
_
0
0
_
_
_
_
r
1
= c
r
2
= c
_
_
Se calculeaz a
:
2
= min
I
_
dimker `
I
2
() = dimV
A
2
= :
2
= 2
_
de unde se obtine :
2
2
ker `
I
2
() = ker `
I1
2
() Q
2
I
;
2
I
:
0 = ker `
0
2
() _ ker `
2
() _ ker `
2
2
()
|
ker `
2
() Q
2
2
= R
2
Se completeaz a familia
_
_
_
_
_
1
1
_
_
_
_
_
(care este baz a n ker `
2
()) pn a la o baz a n ker `
2
2
() = R
2
, de
exemplu cu vectorul [n
4
]
1
2
=
_
_
1
0
_
_
(poate ales orice vector din ker `
2
2
() ker `
2
()).
[n
3
]
1
2
= [`
2
(n
4
)]
1
2
=
_
_
1 1
1 1
_
_
_
_
1
0
_
_
=
_
_
1
1
_
_
ker `
2
().
Baza Jordan n V
A
2
pentru operatorul `
2
() este 1
+
2
= n
3
. n
4
, n care:
`
2
(n
3
) = 0 =[`
2
(n
3
)]
1
2
=
_
_
0
0
_
_
`
2
(n
4
) = n
3
=[`
2
(n
4
)]
1
2
=
_
_
1
0
_
_
Se obtine [`
2
(r)]
1
2
=
_
_
0 1
0 0
_
_
[r]
1
2
, adic a 1
+
2
este baza Jordan a operatorului `
2
() iar
_
_
0 1
0 0
_
_
este forma canonic a Jordan a operatorului `
2
().
Se asambleaz a n baza initial a din R
4
rezultatele obtinute pentru cele dou a valori proprii:
Pentru `
1
:
1
=
_
_
3
2
1
0
_
_
,
2
=
_
_
2
1
0
1
_
_
, 1
1
=
1
.
2
baz a a lui V
A
1
, [n
1
]
1
1
=
_
_
1
1
_
_
, [n
2
]
1
1
=
_
_
1
0
_
_
, 1
+
1
=
n
1
. n
2
baza Jordan n V
A
1
Pentru `
2
:
3
=
_
_
3
2
1
0
_
_
,
4
=
_
_
2
1
0
1
_
_
, 1
2
=
3
.
4
este baz a n V
A
2
, [n
3
]
1
2
=
_
_
1
1
_
_
, [n
4
]
1
2
=
_
_
1
0
_
_
,
1
+
2
= n
3
. n
4
baza Jordan n V
A
2
Baza Jordan a operatorului initial l () este:
n
1
= 1
1
1
2
=
_
_
3
2
1
0
_
_
2
1
0
1
_
_
=
_
_
1
1
1
1
_
_
n
2
= 1
1
+ 0
2
=
_
_
3
2
1
0
_
_
n
3
= (1)
3
+ 1
4
=
_
_
3
2
1
0
_
_
+
_
_
2
1
0
1
_
_
=
_
_
1
1
1
1
_
_
A 103
n
4
= 1
3
+ 0
4
=
_
_
3
2
1
0
_
_
Matricea de trecere:
_
_
1 3 1 3
1 2 1 2
1 1 1 1
1 0 1 0
_
_
, inversa:
_
1
4
0
3
4
1
2
1
4
1
4

1
4

1
4
1
4
0
3
4
1
2
1
4

1
4

1
4
1
4
_
_
,
Proba:
_
1
4
0
3
4
1
2
1
4
1
4

1
4

1
4
1
4
0
3
4
1
2
1
4

1
4

1
4
1
4
_
_
_
_
0 2 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
_
_
_
_
1 3 1 3
1 2 1 2
1 1 1 1
1 0 1 0
_
_
=
_
_
1 1 0 0
0 1 0 0
0 0 1 1
0 0 0 1
_
_
Alt mod de a scrie relatia:
_
_
1 3 1 3
1 2 1 2
1 1 1 1
1 0 1 0
_
_
_
_
1 1 0 0
0 1 0 0
0 0 1 1
0 0 0 1
_
_
_
1
4
0
3
4
1
2
1
4
1
4

1
4

1
4
1
4
0
3
4
1
2
1
4

1
4

1
4
1
4
_
_
=
_
_
0 2 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
_
_
Utilizare n ecuatii diferentiale:
_
_
_ r
1
= 2r
2
r
4
_ r
2
= r
1
_ r
3
= r
2
_ r
4
= r
3
Forma matricial a:
_
_
_ r
1
_ r
2
_ r
3
_ r
4
_
_
=
_
_
0 2 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
= cu forma canonic a Jordan:
_
_
_ r
1
_ r
2
_ r
3
_ r
4
_
_
=
_
_
1 3 1 3
1 2 1 2
1 1 1 1
1 0 1 0
_
_
_
_
1 1 0 0
0 1 0 0
0 0 1 1
0 0 0 1
_
_
_
1
4
0
3
4
1
2
1
4
1
4

1
4

1
4
1
4
0
3
4
1
2
1
4

1
4

1
4
1
4
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
=
_
1
4
0
3
4
1
2
1
4
1
4

1
4

1
4
1
4
0
3
4
1
2
1
4

1
4

1
4
1
4
_
_
_
_
_ r
1
_ r
2
_ r
3
_ r
4
_
_
=
_
_
1 1 0 0
0 1 0 0
0 0 1 1
0 0 0 1
_
_
_
1
4
0
3
4
1
2
1
4
1
4

1
4

1
4
1
4
0
3
4
1
2
1
4

1
4

1
4
1
4
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
Schimbare de variabile:
_
4
_
_
=
_
1
4
0
3
4
1
2
1
4
1
4

1
4

1
4
1
4
0
3
4
1
2
1
4

1
4

1
4
1
4
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
=
=
_
_
_
1
_
2
_
3
_
4
_
_
=
_
1
4
0
3
4
1
2
1
4
1
4

1
4

1
4
1
4
0
3
4
1
2
1
4

1
4

1
4
1
4
_
_
_
_
_ r
1
_ r
2
_ r
3
_ r
4
_
_
= sistemul initial devine:
_
_
_
1
_
2
_
3
_
4
_
_
=
_
_
1 1 0 0
0 1 0 0
0 0 1 1
0 0 0 1
_
_
_
4
_
_
=
_
1
+
2
4
_
_
=
= decuplare dup a valorile proprii:
_
_
_
1
_
2
_
_
=
_
_

1
+
2
2
_
_
si
_
_
_
3
_
4
_
_
=
_
_

4
4
_
_
Se rezolv a sistemele:
_
_
_
1
_
2
_
_
=
_
_

1
+
2
2
_
_
=
2
= /
2
c
t
, _
1
=
1
+
2
=
1
+ /
2
c
t
= _
1
c
t
1
c
t
= /
2
=
=(
1
c
t
)
t
t
= /
2
=
1
c
t
= /
2
t + /
1
=
1
= (/
2
t + /
1
) c
t
_
_
_
3
_
4
_
_
=
_
_

4
4
_
_
=
4
= /
4
c
t
= _
3
=
3
+ /
4
c
t
= _
3
c
t
+
3
c
t
= /
4
=
=(
3
c
t
)
t
t
= /
4
=
3
c
t
= /
4
t + /
3
=
3
= (/
4
t + /
3
) c
t
Se obtine solutia n form a matricial a:
_
4
_
_
=
_
_
(/
2
t + /
1
) c
t
/
2
c
t
(/
4
t + /
3
) c
t
/
4
c
t
_
_
=
_
_
c
t
t c
t
0 0
0 c
t
0 0
0 0 c
t
t c
t
0 0 0 c
t
_
_
_
_
/
1
/
2
/
3
/
4
_
_
A 105
dar
_
4
_
_
=
_
1
4
0
3
4
1
2
1
4
1
4

1
4

1
4
1
4
0
3
4
1
2
1
4

1
4

1
4
1
4
_
_
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
, de unde:
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
=
_
_
1 3 1 3
1 2 1 2
1 1 1 1
1 0 1 0
_
_
_
4
_
_
, asa c a se obtine:
_
_
r
1
r
2
r
3
r
4
_
_
=
_
_
1 3 1 3
1 2 1 2
1 1 1 1
1 0 1 0
_
_
_
_
c
t
t c
t
0 0
0 c
t
0 0
0 0 c
t
t c
t
0 0 0 c
t
_
_
_
_
/
1
/
2
/
3
/
4
_
_
=
=
_
_
/
1
c
t
+ /
4
(3c
t
tc
t
) + /
2
(3c
t
+ tc
t
) /
3
c
t
/
1
c
t
/
4
(2c
t
tc
t
) + /
2
(2c
t
+ tc
t
) + /
3
c
t
/
2
(c
t
+ tc
t
) + /
1
c
t
/
3
c
t
+ /
4
(c
t
tc
t
)
/
1
c
t
+ /
3
c
t
+ t/
2
c
t
+ t/
4
c
t
_
_
J
Jt
(2c
t
tc
t
) = c
t
(t 3)
J
Jt
(2c
t
+ tc
t
) = c
t
(t + 3)
2.5.37. Exemplu (Dou a valori proprii, una cu multiplicitate 2). Fie operatorul l () care n baza standard
are matricea =
_
_
1 1 1
3 4 3
4 7 6
_
_
/
33
(R). S a se aduc a la forma canonic a Jordan si s a se g aseasc a
baza Jordan.
Valorile proprii ale matricii sunt solutiile ecuatiei caracteristice: det ( `1
3
) = 0 =(` 1) (` 2)
2
=
0
Pentru `
1
= 1, subspatiul vectorilor proprii corespunz ator este \
1
= r R
3
; ( `1
3
) r = 0 =
c(0. 1. 1) ; c R iar dimensiunea algebric a a valorii proprii si dimensiunea geometric a sunt ambele 1.
Pentru `
2
= 2, subspatiul vectorilor proprii corespunz ator este \
2
= c(1. 0. 1) ; c R si se observ a
c a dimensiunea algebric a a valorii proprii este 2 iar dimensiunea geometric a este 1, asa c a operatorul nu
este diagonalizabil.
Se consider a operatorul `
2
() care n baza standard are matricea 1
2
= 21
3
=
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
.
Nucleul lui `
2
() este ker `
2
() = \
2
= c(1. 0. 1) ; c R
Operatorul `
2
2
() are matricea 1
2
2
=
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
2
=
_
_
0 0 0
9 18 9
9 18 9
_
_
si nucleul ker `
2
2
() = c(1. 0. 1) + , (0. 1. 2) ; c. , R.
Operatorul `
3
2
() are matricea 1
3
2
=
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
3
=
_
_
0 0 0
27 54 27
27 54 27
_
_
iar nucleul lui este ker `
3
2
() = ker `
2
2
(), asa c a sirul de nuclee
ker `
2
() _ ker `
2
2
() = ker `
3
2
() se stabilizeaz a la exponentul 2.
0 _ ker `
2
() _ ker `
2
2
() = ker `
3
2
()
[[
ker `
2
()
.
2
(
0
)
Q
2
2
0
Se alege un suplement Q
2
2
al lui ker `
2
() n ker `
2
2
(), de exemplu Q
2
2
= , (0. 1. 2) ; , R si o
baz a n Q
2
2
, de exemplu
0
= (0. 1. 2).
Atunci `
2
(
0
) =
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
_
_
0
1
2
_
_
=
_
_
1
0
1
_
_
ker `
2
()
2.6. FUNC TIONALE BILINARE SI P
ATRATICE. FORMA CANONIC
A 107
baza Jordan este (0. 1. 1) . (1. 0. 1) . (0. 1. 2), matricile de trecere dintre baza standard si noua baz a
sunt C =
_
_
0 1 0
1 0 1
1 1 2
_
_
si C
1
=
_
_
0 1 0
1 0 1
1 1 2
_
_
1
=
_
_
1 2 1
1 0 0
1 1 1
_
_
.
Matricea operatorului n baza Jordan este
C
1
C =
_
_
1 2 1
1 0 0
1 1 1
_
_
_
_
1 1 1
3 4 3
4 7 6
_
_
_
_
0 1 0
1 0 1
1 1 2
_
_
=
_
_
1 0 0
0 2 1
0 0 2
_
_
n noua baz a, matricea este de tip Jordan format a din dou a blocuri
_
_
1 [ 0 0

0 [ 2 1
0 [ 0 2
_
_
Se observ a:
operatorul `
2
() are matricea
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
operatorul `
2
() nu este operator nilpotent;
operatorul `
2
() este invariant la nucleul maximal ker `
2
2
() care are baza (1. 0. 1) . (0. 1. 2),
pentru c a:
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
_
_
1
0
1
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
= 0 (1. 0. 1) + 0 (0. 1. 2) si
_
_
1 1 1
3 6 3
4 7 4
_
_
_
_
0
1
2
_
_
=
_
_
1
0
1
_
_
= 1 (1. 0. 1) + 0 (0. 1. 2).
Se poate vorbi despre restrictia operatorului `
2
() la ker `
2
2
(), `
v
2
() : ker `
2
2
() ker `
2
2
() iar
matricea operatorului `
2
() n baza (1. 0. 1) . (0. 1. 2) este
_
_
0 1
0 0
_
_
.
Operatorul `
v
2
() este nilpotent, pentru c a
_
_
0 1
0 0
_
_
2
=
_
_
0 0
0 0
_
_
.
2.6. Functionale bilinare si p atratice. Forma canonic a
2.6.1. Denitie. Fie (V
1
. K) si (V
2
. K) dou a spatii vectoriale peste acelasi corp de scalari. Se numeste
func tionala biliniara orice functie 1(. ) : V
1
V
2
K liniar a n ecare variabil a. Dac a n plus V
1
=
V
2
= V si are loc relatia 1(r. ) = 1(. r) . \(r. ) VV, atunci se spune c a functionala biliniar a este
simetric a.
2.6.2. Denitie. Fie 1
I
=
_
c
I
1
. . c
I
a
k
_
baze xate ale spatiilor (V
I
. K), / = 1. 2 si 1(. ) : V
1
V
2
K
o functional a biliniar a. Matricea A
1
(1
1
. 1
2
) =
_
1
_
c
1
i
. c
2
)
__
i=1,a
1
)=1,a
2
se numeste matrice asociat a functionalei
biliniare corespunz atoare bazelor 1
1
. 1
2
.
2.6.3. Propozitie. Fie 1
I
=
_
c
I
1
. . c
I
a
k
_
baze xate ale spatiilor (V
I
. K), / = 1. 2. O functional a
biliniar a 1(. ) : V
1
V
2
K este unic si complet determinat a de matricea A
1
(1
1
. 1
2
) asociat a. n
acest caz avem 1(r. ) = [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) []
1
2
.
Demonstratie. Vectorii r V
1
si V
2
se reprezint a unic n bazele alese prin [r]
1
1
=
_
1
.
.
.
a
1
_
_
,
[]
1
2
=
_
_
j
1
.
.
.
j
a
2
_
_
si din liniaritatea n ecare variabil a rezult a:
1(r. ) = 1
_
a
1
i=1
i
c
1
i
.
a
2
)=1
j
)
c
2
)
_
=
a
2
)=1
1
_
a
1
i=1
i
c
1
i
. c
2
)
_
j
)
=
=
_
1
_
a
1
i=1
i
c
1
i
. c
2
1
_
1
_
a
1
i=1
i
c
1
i
. c
2
a
2
_ _
_
_
j
1
.
.
.
j
a
2
_
_
=
=
_
a
1
i=1
i
1(c
1
i
. c
2
1
)
a
1
i=1
i
1
_
c
1
i
. c
2
a
2
_
_
_
_
j
1
.
.
.
j
a
2
_
_
=
=
_

1

a
1
_
_
_
1(c
1
1
. c
2
1
) 1
_
c
1
1
. c
2
a
2
_

1
_
c
1
a
1
. c
2
1
_
1
_
c
1
a
1
. c
2
a
2
_
_
_
_
_
j
1
.
.
.
j
a
2
_
_
=
= [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) []
1
2
. Relatia 1(r. ) =
a
1
i=1
a
2
)=1
i
j
)
1
_
c
1
i
. c
2
)
_
exprim a evident dependenta
reprezent arii de cele dou a baze. Unicitatea reprezent arii este evident a.
2.6.4. Observatie. Dac a se consider a operatorul liniar l () : V
2
K
a
1
denit prin l () = A
1
(1
1
. 1
2
)
[]
1
2
si functionala liniar a ,
a
() : V
1
K cu a K
a
1
xat (,
a
() (V
1
)
t
) denit a prin ,
a
(r) = [r]
T
1
1
a,
functionala biliniar a poate privit a ca o compunere: 1(r. ) = ,
l(j)
(r).
2.6.5. Propozitie. Fie spatiile (V
I
. K), / = 1. 2 si 1(. ) : V
1
V
2
K o functional a biliniar a.
Pentru bazele 1
I
(vechea baz a) si 1
I
(noua baz a) al spatiului V
I
, cu / = 1. 2, avem A
1
(1
1
. 1
2
) =
(/(1
1
))
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) (/(1
2
))
1
2
. Am notat cu (/(1
I
))
1
k
matricele de trecere (coloanele sunt reprezen-
t arile vectorilor noii baze n vechea baz a), / = 1. 2.
A 109
Demonstratie. Leg atura dintre coordonatele n vechea baz a si coordonatele n noua baz a este dat a
de [r]
1
1
= (/(1
1
))
1
1
[r]
1
1
pentru r V
1
si []
1
2
= (/(1
2
))
1
2
[]
1
2
pentru V
2
. Atunci
1(r. ) = [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) []
1
2
=
=
_
(/(1
1
))
1
1
[r]
1
1
_
T
A
1
(1
1
. 1
2
)
_
(/(1
2
))
1
2
[]
1
2
_
=
= [r]
T
1
1
_
(/(1
1
))
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) (/(1
2
))
1
2
_
[]
1
2
.
Folosind unicitatea reprezent arii 1(r. ) = [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) []
1
2
obtinem relatia din enunt.
2.6.6. Observatie. Este interesant de remarcat c a membrul drept depinde de vechile baze 1
1
si 1
2
dar
membrul stng nu depinde (adic a indiferent de unde s-ar porni, se ajunge n acelasi loc). Mai mult, rangul
matricei ce reprezint a o functional a biliniar a nu depinde de bazele alese pentru reprezentare.
2.6.7. Observatie. Matricea A
1
(1. 1) a unei functionale biliniare simetrice 1(. ) : V V K ntr-o
baz a 1 arbitrar a este simetric a [adic a A
1
(1. 1) = (A
1
(1. 1))
t
matricea este egal a cu transpusa ei].
Reciproca este adev arat a.
2.6.8. Observatie. Oric arei functionale 1(. ) : V V K biliniare i se poate asocia o functional a
biliniar a simetric a 1
c
(. ) : V V K prin 1
c
(r. ) =
1
2
[1(r. ) + 1(. r)].
2.6.9. Denitie. Pentru o functional a biliniar a simetric a, se numeste nucleu multimea
ker 1(. ) = r V; 1(r. ) = 0. \ V
Dac a ker 1(. ) = 0 functionala biliniar a simetric a se numeste nedegenerat a.
2.6.10. Observatie. Nucleul unei functionale biliniare simetrice este subspatiu vectorial.
2.6.11. Propozitie. O functional a biliniar a simetric a este nedegenerat a dac a si numai dac a matricea
atasat a pentru o alegere de baze este inversabil a.
Demonstratie. Fie 1
1
. 1
2
dou a baze arbitrare ale spatiului V pe care este denit a functionala biliniar a
simetric a 1(. ). Atunci avem 1(r. ) = [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) []
1
2
. A
1
(1
1
. 1
2
) este nesingular a dac a si
numai dac a sistemul [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) = [0]
1
1
are ca unic a solutie vectorul r = 0 (sistemul este de tip
Cramer ce admite numai solutia banal a). Fie r V o solutie a sistemului [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) = [0]
1
. Rezult a
1(r. ) = 0. \ V si prin urmare r ker 1(. ). Reciproc dac a r ker 1(. ) prin particularizarea
vectorului obtinem c a r este o solutie a sistemului [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) = [0]
1
1
. Am demonstrat c a
ker 1(. ) =
_
r V; [r]
T
1
1
A
1
(1
1
. 1
2
) = [0]
1
1
_
. Concluzia devine banal a.
2.6.12. Denitie. Se numeste functional a p atratic a o functie Q() : V K, denit a pe spatiul vectorial
(V. K), pentru care exist a o functional a biliniar a simetric a 1(. ) : V V K astfel nct Q(r) =
1(r. r), \r V. Dac a este dat a functionala p atratic a Q(), atunci functionala biliniar a 1(r. )
Def
=
1
2
[Q(r + ) Q(r) Q()], unde 1(. ) : VV K, se numeste functionala biliniar a simetric a polar a.
2.6.13. Observatie. Asocierea functional a p atratic a functionala biliniar a simetric a precizat a n denitie
este o bijectie. Forma matricial a g asit a pentru functionale biliniare se particularizeaz a si n cazul functio-
nalelor p atratice: Q(r) = [r]
T
1
A
Q
(1) [r]
1
=
a
i,)=1
1(c
i
. c
)
) r
i
r
)
unde am denit matricea A
Q
(1) =
A
1
(1. 1), care este o matrice simetric a.
2.6.14. Denitie. Fie Q() : V R o functional a p atratic a real a.
(1) Q() este pozitiv denit a dac a Q(r) 0. \r V. r ,= 0.
(2) Q() este negativ denit a dac a Q(r) < 0. \r V. r ,= 0.
(3) Q() este semipozitiv denit a dac a Q(r) > 0. \r V.
(4) Q() este seminegativ denit a dac a Q(r) 6 0. \r V.
(5) Q() este nedenit a dac a r. V. Q(r) 0 si Q() < 0.
Dac a reusim s a punem n evident a o baz a 1 a spatiului V pe care este denit a functional a p atratic a
Q() cu proprietatea c a matricea A
Q
(1) este diagonal a atunci spunem c a am adus forma patratica la
forma canonica. Citirea propriet atilor din denitia precedent a se face pe forma canonic a, prin studierea
semnului elementelor de pe diagonala matricei A
Q
(1). O problem a important a este aceea a existentei unei
baze cu propriet atile cerute. R aspunsul la aceast a prim a problem a este armativ. O a doua problem a
este construirea efectiv a a unei astfel de baze. Se cunosc mai multe metode dintre care detaliem n
continuare dou a. Prima dintre ele pune accentul pe manipularea formei algebrice Q(r) =
a
i,)=1
c
i)
)
,
iar a doua pe forma matriceal a Q(r) = [r]
T
1
A
Q
(1) [r]
1
. Avem doua fete ale aceleiasi medalii deoarece
A
Q
(1) = (c
i)
)
i,)=1,a
si [r]
1
=
_

1

a
_
T
. Am considerat : = dimV si 1 o baz a xat a. Vom folosi
si n continuare notatiile.
2.6.15. Teorem a. (Metoda Gauss de aducere la forma canonic a) Fie Q() : V R, Q(r) =
a
i,)=1
c
i)
)
= [r]
T
1
A
Q
(1) [r]
1
o functional a p atratic a, unde [r]
1
=
_
1
.
.
.
a
_
_
si A
Q
(1) = (c
i)
)
i,)=1,a
.
Atunci exist a o baz a 1 a lui V n care matricea functionalei este diagonal a.
Demonstratie. Demonstratia o vom face prin inductie n raport cu dimensiunea spatiului vectorial
V.
Dac a dimV = 1 forma p atratic a are forma canonic a, cu 1 = 1.
Consider am armatia adev arat a pentru dimV = / si o vom proba pentru dimV = / + 1. n mod
necesar se realizeaz a unul dintre urm atoarele dou a cazuri:
A 111
(1) i 1. . / + 1 astfel nct c
ii
,= 0
(2) \i 1. . / + 1 . c
ii
= 0.
n cazul 2 se disting dou a siuatii: prima n care functionala p atratic a este identic nul a si a doua n
exist a c
i
0
)
0
,= 0. n prima situatie A
Q
(1) e matricea nul a, forma p atratic a este adus a la forma canonic a,
iar 1 = 1. A doua situatie se reduce la cazul 1 prin transformarea de coordonate:
_
i
0
= j
i
0
+ j
)
0
)
0
= j
i
0
j
)
0
I
= j
I
. \/ 1. . / + 1 i
0
. ,
0
care este specic a unei schimb ari de baz a. Transformarea provoac a aparitia unui element nenul pe locul
c
i
0
i
0
:
Q(r) =
I+1
i,)=1
c
i)
)
=
I+1
i,)=1
c
t
i)
j
i
j
)
, cu c
t
i
0
i
0
= 2c
i
0
)
0
,= 0
deci prin aceast a transformare cazul 2. este redus la cazul 1 (exist a si alte posibilit ati de reducere a cazului
2. la cazul 1). Baza 1
1
n care [r]
1
1
=
_
j
1
j
I+1
_
T
se deduce din
(/(1
1
))
1
= (,
i)
) . ,
i)
=
_
_
1 pentru i = ,; i. , , ,
0
1 pentru i ,= ,; i. , i
0
. ,
0
1 pentru i = , = ,
0
0 n rest.
.
relatie care a asigurat leg atura [r]
1
= (/(1
1
))
1
1
[r]
1
1
. Baza 1
1
va lua locul bazei 1 pentru continuarea
rationamentului.
n cazul 1 not am cu i
0
unul din indicii pentru care c
i
0
i
0
,= 0. Atunci Q(r) =
I+1
i,)=1
c
i)
)
=
= c
i
0
i
0
2
i
0
+
i
0
_
I+1
)=1,),=i
0
c
i
0
)
)
+
I+1
)=1,),=i
0
c
)i
0
)
_
+
I+1
i,)=1,i,),=i
0
c
i)
)
=
= c
i
0
i
0
_
_
2
i
0
+ 2
i
0
_
I+1
)=1,),=i
0
o
i
0
j
o
i
0
i
0
)
_
+
_
I+1
)=1,),=i
0
o
i
0
j
o
i
0
i
0
)
_
2
_
_
c
i
0
i
0
_
I+1
)=1,),=i
0
o
i
0
j
o
i
0
i
0
)
_
2
+
I+1
i,)=1,i,),=i
0
c
i)
)
=
= c
i
0
i
0
_
i
0
+
I+1
)=1,),=i
0
o
i
0
j
o
i
0
i
0
)
_
2
+
I+1
i,)=1,i,),=i
0
_
c
i)

o
i
0
i
o
i
0
j
o
i
0
i
0
_
)
.
Fie transformarea de coordonate:
_
_
j
i
0
=
i
0
+
I+1
)=1,),=i
0
o
i
0
j
o
i
0
i
0
)
j
i
=
i
, pentru i ,= i
0
.
(determinantul matricei transform arii este nenul asa c a transformarea este o schimbare de baz a). Atunci
Q(r) = c
i
0
i
0
j
2
i
0
+
I+1
i,)=1,i,),=i
0
c
t
i)
j
i
j
)
adic a matricea atasat a functionalei liniare are elementele liniei si coloanei i
0
nule (n afara locului (i
0
. i
0
),
ocupat de c
i
0
i
0
). Baza 1
1
= (c
1
i
)
i=1,I+1
n care [r]
1
1
=
_
j
1
j
I+1
_
T
se deduce din
(/(1
1
))
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
o
i
0
1
o
i
0
i
0
o
i
0
2
o
i
0
i
0
1
o
i
0
;k+1
o
i
0
i
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
relatie care a asigurat leg atura [r]
1
= (/(1
1
))
1
[r]
1
1
. Spatiul V se descompune n sum a (direct a)
dintre dou a subspatii, primul corespunz ator coordonatei i
0
(spatiu 1-dimensional) si al doilea corespun-
z ator celorlalte coordonate (spatiu /-dimensional). Conform ipotezei de inductie pentru subspatiul vec-
torial :jc:
_
(c
1
i
)
i=1,I+1,i,=i
0
_
, de dimensiune /, exist a baza (,
i
)
i=1,I+1,i,=i
0
pentru care
I+1
i,)=1,i,),=i
0
c
t
i)
j
i
j
)
=
I+1
i=1,i,=i
0
c
tt
ii
2
i
. Alegem ,
i
0
= c
1
i
0
si 1 = (,
i
)
i=1,I+1
. Rezult a
Q(r) =
I+1
i=1
c
tt
ii
2
i
= [r]
T
1
A
Q
(1) [r]
1
unde [r]
1
=
_

1

I+1
_
T
cu A
Q
(1) matrice diagonal a.
2.6.16. Exemplu. S a se discute dup a parametrul ` natura functionalei p atratice Q(r) =
2
1
+6
2
2
+3
2
3
+
4
1
2
+ 6`
1
3
.
2.6.17. Solutie. Se aduce functionala p atratic a la forma canonic a folosind Metoda Gauss: Q(r) =
2
1
+
6
2
2
+ 3
2
3
+ 4
1
2
+ 6`
1
3
=
=
2
1
+ 2
1
(2
2
+ 3`
3
) + (2
2
+ 3`
3
)
2
(2
2
+ 3`
3
)
2
+ 6
2
2
+ 3
2
3
=
= (
1
+ 2
2
+ 3`
3
)
2
4
2
2
9`
2
2
3
12`
2
3
+ 6
2
2
+ 3
2
3
=
= (
1
+ 2
2
+ 3`
3
)
2
+ 2
2
2
+ (3 9`
2
)
2
3
12`
2
3
=
= (
1
+ 2
2
+ 3`
3
)
2
+ 2 (
2
2
2 3`
2
3
+ 9`
2
2
3
) 18`
2
2
3
+ (3 9`
2
)
2
3
=
= (
1
+ 2
2
+ 3`
3
)
2
+ 2 (
2
3`
3
)
2
+ 3 (1 9`
2
)
2
3
=
A 113
`
1
3
1
3
+
1 9`
2
0 + + + 0
Q(r) nedef
semi
poz def
poz def
semi
poz def
nedef
Transformarea de coordonate este:
_
1
=
1
+ 2
2
+ 3`
3
2
=
2
3`
3
3
=
3
(matricea atasat a transform arii este nesin-
gular a pentru orice `). Scris a echivalent avem [r]
1
= (/(1))
1
[r]
1
unde [r]
1
=
_
3
_
_
. [r]
1
=
_
3
_
_
.
iar (/(1))
1
=
_
_
_
_
_
1 2 9`
0 1 3`
0 0 1
_
_
_
_
_
. Alegem ,
1
= c
1
, ,
2
= 2c
1
+ c
2
, ,
3
= 9`c
1
+ 3`c
2
+ c
3
. Am notat
cu 1 = (c
1
. c
2
. c
3
) si 1 = (,
1
. ,
2
. ,
3
) baza initial a si respectiv cea corespunz atoare formei canonice.
2.6.18. Teorem a. (Metoda Jacobi de aducere la forma canonic a) Fie baza initial a 1 = c
1
. . c
a
n V, [r]
1
=
_
_
r
1
.
.
.
r
a
_
_
si o functional a p atratic a Q() : V R, Q(r) =
a
i,)=1
c
i)
r
i
r
)
= [r]
T
1
A
1
[r]
1
o
functional a p atratic a, unde A
1
este matricea functionalei p atratice,
1
= (c
i)
)
i,)=1,a
.
Dac a determinantii
0
= 1 si
I
= det (c
i)
)
i,)=1,I
pentru / = 1. : sunt toti nenuli,
Atunci exist a o baz a 1 a lui V n care
Q(r) =
a
I=1
I1
I

2
I
.
unde [r]
1
=
_
1
.
.
.
a
_
_
.
Demonstratie. Fie functionala biliniar a simetric a atasat a functionalei p atratice Q(), 1(r. ) =
1
2
[Q(r + ) Q(r) Q()] = [r]
T
1
A
1
[]
1
.
Are loc: c
i)
= 1(c
i
. c
)
) = 1(c
)
. c
i
)
C aut am o baz a 1 = (,
1
. . ,
a
) astfel nct pentru ecare / 1. . . . . :, ,
I
=
I
)=1
)I
c
)
.
Dezvoltat, forma c autat a este (matricea atasat a este triunghiular a):
_
_
,
1
=
11
c
1
.
,
2
=
12
c
1
+
22
c
2
.
,
3
=
13
c
1
+
23
c
2
+
33
c
3
.

,
I
=
I
)=1
)I
c
)

,
a
=
I
)=1
)a
c
)
.
Pentru obtinerea formei canonice se xeaz a conditiile:
_
_
_
1(c
i
. ,
I
) = 0. pentru i = 1. . (/ 1)
1(c
I
. ,
I
) = 1
n aceste conditii Q(r) = 1(r. r) = [r]
T
1
A
1
[r]
1
=
a
I=1
II
2
I
. Am folosit
A
1
= (/(1))
T
1
A
1
(/(1))
1
=
=
_
11
0 0
12

22
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1a

2a

aa
_
1
_
11

12

1a
0
22

2a
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0
aa
_
_
=
_
11
0 0
0
22
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0
aa
_
_
.
Pentru / = 1:
1(c
1
. ,
1
) = 1 ==
11
1(c
1
. c
1
) = 1 =
11
=
1
1(c
1
. c
1
)
[1(c
1
. c
1
) =
1
,= 0]
Pentru / = 2:
_
_
_
1(c
1
. ,
2
) = 0
1(c
2
. ,
2
) = 1
=
_
_
_

12
1(c
1
. c
1
) +
22
1(c
1
. c
2
) = 0
12
1(c
2
. c
1
) +
22
1(c
2
. c
2
) = 1
Sistemul are determinantul
2
,= 0 deci este Cramer
n general sistemul de ordin / este:
_
_
_
1(c
i
. ,
I
) = 0. i = 1. (/ 1)
1(c
I
. ,
I
) = 1
=
_
_
1
_
c
i
.
I
)=1
)I
c
)
_
= 0. i = 1. (/ 1)
1
_
c
I
.
I
)=1
)I
c
)
_
= 1
=
=
_
_
I
)=1
)I
1(c
i
. c
)
) = 0. i = 1. (/ 1)
I
)=1
)I
1(c
I
. c
)
) = 1
sistem care este Cramer si care are determinantul
I
,= 0. Coecientii
iI
se obtin n mod unic ca
solutii ale acestui sistem Cramer.
A 115
Necunoscuta
II
se obtine din formulele Cramer ca ind raportul dintre doi determinanti, la numitor
ind
I
iar la num ar ator determinantul obtinut din
I
prin nlocuirea ultimei coloane cu coloana terme-
nilor liberi, adic a
_
_
0
.
.
.
0
1
_
_
de dimensiune /. Prin dezvoltare dup a ultima coloan a se obtine determinantul
I1
, asa c a
II
=

I1
I
.
2.6.19. Exemplu. S a se discute dup a parametrul ` natura functionalei p atratice Q(r) = r
2
1
+6r
2
2
+3r
2
3
+
4r
1
r
2
+ 6`r
1
r
3
.
2.6.20. Solutie. Matricea functionalei p atratice este: =
_
_
1 2 3`
2 6 0
3` 0 3
_
_
.
Functionala biliniar a atasat a este:
1(r. ) =
1
2
[Q(r + ) Q(r) Q()] = r
t
[forma matricial a]
= r
1
1
+ 6r
2
2
+ 3r
3
3
+ 2r
1
2
+ 2r
2
1
+ 3`r
1
3
+ 3`r
3
1
[forma algebric a]
Baza initial a este cea standard. Se caut a noua baz a de forma:
_
_
,
1
=
11
c
1
.
,
2
=
12
c
1
+
22
c
2
.
,
3
=
13
c
1
+
23
c
2
+
33
c
3
.
astfel nct pentru ecare / = 1. 2. 3 s a e satisf acut sistemul:
_
_
_
1(c
i
. ,
I
) = 0. i = 1. (/ 1)
1(c
I
. ,
I
) = 1
Se aduce functionala p atratic a la forma canonic a folosind Metoda Jacobi.
0
= 1,
1
= 1,
2
=
1 2
2 6
= 2,
3
=
1 2 3`
2 6 0
3` 0 3
= 6 (1 9`
2
). Pentru `
_
1
3
_
metoda nu poate aplicat a. Pentru
` ,
_
1
3
_
Q(r) =
1
1
2
1
+
1
2
2
2
+
2
6(19A
2
)
2
3
. Baza 1 a fost c autat a astfel nct (/(1))
1
=
_
_
_
_
_
11

12

13
0
22

23
0 0
33
_
_
_
_
_
s a satisfac a urm atoarele conditii:
(1)
11
= 1, cu solutia
11
= 1.
(2)
_
_
_

12
+ 2
22
= 0
2
12
+ 6
22
= 1
, cu solutia
_
_
_

12
= 1
22
=
1
2
.
(3)
_
13
+ 2
23
+ 3`
33
= 0
2
13
+ 6
23
= 0
3`
13
+ 3
33
= 1
, cu solutia
_
11
=
3A
9A
2
1
12
=
A
9A
2
1
13
=
1
3(9A
2
1)
.
Alegem ,
1
= c
1
, ,
2
= c
1
+
1
2
c
2
, ,
3
=
3A
9A
2
1
c
1
+
A
9A
2
1
c
2
+
1
3(9A
2
1)
c
3
. Am notat cu 1 = (c
1
. c
2
. c
3
)
si 1 = (,
1
. ,
2
. ,
3
) baza initial a si respectiv cea corespunz atoare formei canonice. Natura formei p atratice
este precizat a n tabelul urm ator:
`
1
3
1
3
+
1 9`
2
0 + + + 0
Q(r) nedef ? poz def ? nedef
Studiul complet include si decizia pentru valorile
1
3
si se ia folosind alt a metod a (de exemplu Gauss).
2.6.21. Teorem a. (Teorema de inertie Sylvester) Num arul de coecienti strict pozitivi, strict negativi
si nuli din forma canonic a a functionalei p atratice nu depinde de metoda folosit a pentru aducerea la forma
canonic a.
Demonstratie. Fie Q(r) =
j
1
i=1
c
+
i

2
i

q
1
)=1
c
)

2
)
=
j
2
i=1
,
+
i
o
2
i

q
2
)=1
,
)
o
2
)
dou a scrieri ale functionalei
p atratice n form a canonic a n bazele 1
1
= ,
1
1
. . ,
1
a
si 1
2
= ,
2
1
. . ,
2
a
, unde pentru scrierea
,, primii j
)
coecienti sunt strict pozitivi, urm atorii
)
coecienti sunt negativi si ultimii : (j
)
+
)
)
coecienti sunt nuli. Am impus aceste conditii pentru a nlesni scrierea. Conditiile pot usor ridicate.
A 117
Fie V
1
= :jc:
_
,
1
1
. . ,
1
j
1
_
. V
2
= :jc:
_
,
2
j
2
+1
. ,
2
a
_
; atunci V
1
V
2
= []
1
1
=
_
1
.
.
.
j
1
0
.
.
.
0
0
.
.
.
0
_
_
iar
[]
1
2
=
_
_
0
.
.
.
0
o
j
2
+1
.
.
.
o
j
2
+q
2
o
j
2
+q
2
+1
.
.
.
o
a
_
_
, deci are loc:
Q() =
j
1
i=1
c
+
i

2
i
_ 0 si c
+
i
0. \i = 1. j
1
Q() =
q
2
)=1
,
)
o
2
)
_ 0 si ,
)
0. \, = 1.
2
_
_
=Q() = 0, deci = 0, adic a V
1
V
2
= 0.
=dim(V
1
+V
2
) = dimV
1
+ dimV
2
= j
1
+ (: j
2
) _ : =j
1
_ j
2
; analog urmeaz a c a j
2
_ j
1
, ceea
ce nseamn a c a j
1
= j
2
. Egalitatea
1
=
2
se demonstreaz a analog.
2.6.22. Observatie. Dac a matricea cu componente reale este simetric a ( =
t
), atunci valorile ei
proprii sunt reale iar vectorii ei proprii sunt vectori cu componente reale.
Demonstratie. Fie ` C o valoare proprie si n un vector propriu asociat (cu componente complexe).
Dac a n =
_
_
.
1
.
.
.
.
a
_
_
C
a
, atunci n =
_
_
.
1
.
.
.
.
a
_
_
(vectorul de componente conjugatele complexe ale vechilor
componente), n
t
=
_
.
1
.
a
_
iar n
t
n =
_
.
1
.
a
_
_
_
.
1
.
.
.
.
a
_
_
= .
1
.
1
+ .
a
.
a
, care este un num ar real pozitiv.
Are loc n = `n si prin transpunere
Din n = `n prin transpunere = (n)
t
= (`n)
t
=n
t
t
= `n
t
=n
t
= `n
t
Din n
t
= `n
t
prin conjugare complex a = (n
t
) = (`n
t
) = n
t
=

` n
t
Se obtine:
n
t
n = ( n
t
) n =

` n
t
n
si
n
t
n = n
t
(n) = n
t
(`n) = ` n
t
n
asa c a

` n
t
n = ` n
t
n
Cum n
t
n este un num ar real strict pozitiv, se obtine ` =

`, adic a ` este num ar real (partea lui
imaginar a este nul a).
Cum det ( `1) = 0 este o ecutie polinomial a de ordin :, rezult a c a o matrice simetric a are : valori
proprii reale (nu neap arat distincte).
Din faptul c a ( `1) n = 0 este un sistem liniar omogen nedeterminat n necunoscuta n, rezult a c a
solutiile lui sunt de componente reale, adic a vectorii proprii sunt de componente reale.
CAPITOLUL 3
Spatii vectoriale cu produs scalar
3.0.23. Denitie. Fie V un spatiu vectorial real. O aplicatie . : VV R se numeste produs scalar
real dac a
ps1: [simetrie] \r. V. r. = . r ;
ps2: [aditivitate] \r. . . V. r + . . = r. . +. . ;
ps3: [omogenitate] \r. V. \c R. cr. = cr. ;
ps4: [denire pozitiv a si nedegenarare] \r V. r. r _ 0 si r. r = 0 =r = 0.
Dac a pe spatiul vectorial V s-a denit un produs scalar real atunci spunem c a V este un spa tiu euclidian.
n acest context se numeste:
lungimea unui vector (sau norma euclidiana) r V num arul real |r| =
_
r. r,
masura unghiului a doi vectori r. V num arul real ^(r. ) [0. :] ce veric a relatia cos ^(r. ) =
a,j)
|a||j|
.
Doi vectori r. V se numesc ortogonali dac a r. = 0 si not am acest fapt prin r l .
3.0.24. Exemplu. Pe R
a
produsul scalar standard este r. =
a
i=1
r
i
i
= r
T
[de fapt, r. =
[r]
T
1
[]
1
= []
T
1
[r]
1
].
3.0.25. Exemplu. Pentru spatiul vectorial T (A) cu A nit a, functia , () . q () =

aA
, (r) q (r) este
un produs scalar [datorit a denitiei multimii T (A), suma este nit a deci nu sunt probleme de existent a].
3.0.26. Observatie. Dac a V este spatiu vectorial real cu produs scalar n care exist a m acar 2 vectori
liniar independenti, atunci:
\r, V n
a,j
V astfel nct n
a,j
. n
a,j
= 1 si n
a,j
. r = 0.
[Dac a spatiul vectorial real este m acar de dimensiune 2, atunci pentru ecare 2 vectori exist a m acar
un vector care este ortogonal cu diferenta lor]
Demonstratie. Fie c, / V liniar independenti.
Dac a r = , atunci n =
c
_
c. c
satisface enuntul.
Dac a r ,= se consider a multimea c(r ) ; c R (subspatiul liniar generat de vectorul r );
e . V c(r ) ; c R (un asemenea vector exist a, pentru c a n V exist a m acar 2 vectori liniar
independenti).
119
120 3. SPA TII VECTORIALE CU PRODUS SCALAR
Se caut a un vector = . + c(r ) astfel nct . r = 0 == . + c(r ) . r = 0 ==
.. r + cr . r = 0 == c =
.. r
r . r
= = .
.. r
r . r
(r ); au loc:
,= 0 si n =

.
satisface enuntul.
3.0.27. Observatie. Un produs scalar real pe (V. R) este orice functional a biliniar a simetric a a c arei
functional a p atratic a atasat a este strict pozitiv denit a. ntr-un spatiu vectorial real xat se poate alege
n mai multe moduri o functional a biliniar a simetric a a c arei functional a p atratic a atasat a este strict
pozitiv denit a. M asur arile geometrice rezultate vor dependente de aceast a alegere, asa c a lungimea
unui vector, unghiul dintre doi vectori, distanta dintre doi vectori nu vor denite univoc.
3.0.28. Denitie. Fie V un spatiu vectorial complex. O aplicatie . : V V C se numeste produs
scalar complex dac a
ps1: [hermiticsimetrie] \r. V. r. = . r;
ps2: [aditivitate] \r. . . V. r + . . = r. . +. .;
ps3: [omogenitate] \r. V. \c C. cr. = cr. ;
ps4: [denire pozitiv a si nedegenarare] \r V. r. r _ 0 si r. r = 0 =r = 0.
Dac a pe spatiul vectorial complex V s-a denit un produs scalar complex atunci spunem c a V este un
spa tiu unitar.
3.0.29. Exemplu. Pe C
a
produsul scalar standard este r. =
a
i=1
r
i

i
= r
+
, cu r
+
= r
T
(adjuncta sau
adjuncta hermitic a
1
) [De fapt, r. = [r]
+
1
[]
1
].
3.0.30. Observatie. Dac a pe C
2
sar utiliza produsul scalar real r. = r
1
1
+ r
2
2
[f ar a conjugare
complex a] atunci sar obtine vectori nenuli de lungime nul a: (1. i) . (1. i) = 1 1 = 0.
3.0.31. Exemplu. Pe spatiul vectorial /
na
(K), cu K = R sau C, se poate deni produsul scalar Frobe-
nius: . 1 = 1: (1
+
) =
a
|=1
_
n
I=1
c
|I
/
|I
_
[vezi Denitia 7.6.5 si demonstratia la Observatia 7.6.6]; acest
produs scalar
3.0.32. Observatie. Din simetria si aditivitatea produsului scalar real se obtine:
r + . r + r. r . = 2 r. [sau r + . r + = r. r + 2 r. +. ]
Din hermiticsimetria si aditivitatea produsului scalar complex se obtine:
r + . r + r. r . = r. +r. = 2 Re (r. ).
1
Exprimarea "matrice adjunct a" se poate referi la dou a situatii care nu au leg atur a ntre ele: adjunct a n sens de "matrice
transpus a de conjugate complexe" sau "transpusa matricii cofactorilor" (care apare la inversarea unei matrici p atratice) (vezi
si denitiile 7.5.5 si 7.5.6). Este o situatie nefericit a n care aceeasi denumire este folosit a pentru dou a situatii distincte, iar
distinctia va trebui f acut a din context.
3. SPA TII VECTORIALE CU PRODUS SCALAR 121
Demonstratie. Pentru produsul scalar real:
r + . r + r. r. = r. r + +. r + r. r. = r + . r+r + . r. r
. =
= r. r +. r +r. +. r. r . = 2 r. .
Pentru produsul scalar complex:
r + . r + r. r. = r. r + +. r + r. r. = r + . r+r + . r. r
. =
= r. r +. r + r. +. r. r . = r. r + . r + r. + . r. r . =
r. +r. .
Indiferent dac a spatiul vectorial este un spatiu euclidian sau un spatiu unitar:
se numeste lungimea unui vector r V num arul real |r| =
_
r. r.
Din 3.0.32 se obtin relatiile:
[pentru produs scalar real] |r + |
2
= |r|
2
+ 2 r. +||
2
si |r |
2
= |r|
2
2 r. +||
2
.
[pentru produs scalar complex] |r + |
2
= |r|
2
+2 Re (r. )+||
2
si |r |
2
= |r|
2
2 Re (r. )+
||
2
.
Doi vectori r. V se numesc ortogonali dac a r. = 0 si not am acest fapt prin r l .
3.0.33. Observatie. Produsul scalar complex are n a doua variabil a propriet atile:
r. + . = + .. r = . r +.. r = . r +.. r = r. +r. . [aditivitate]
r. c = c. r = c. r = c. r = cr. [conjugatomogenitate]
Asta nseamn a c a pentru ecare r V, functia r. este aditiv a si conjugatomogen a [se mai
numeste conjugatliniaritate]
Produsul scalar complex este liniar n prima variabil a si conjugatliniar n a doua variabil a [se mai
numeste functional a sesquiliniar a
2
]
Un produs scalar complex pe (V. C) este orice functional a sesquiliniar a a c arei functional a hermitic
p atratic a atasat a este strict pozitiv denit a. O functional a sesquiliniar a a c arei functional a hermitic
p atratic a atasat a este strict pozitiv denit a se poate alege n mai multe moduri ntr-un spatiu vectorial
complex xat. M asur arile geometrice rezultate vor dependente de aceast a alegere, asa c a lungimea unui
vector, distanta dintre doi vectori nu vor denite univoc.
3.0.34. Denitie. Dou a spatii vectoriale (peste acelasi corp) cu produse scalare (V
1
. .
1
) si (V
2
. .
2
)
se numesc izometric izomorfe dac a exist a o bijectie l () : V
1
V
2
cu propriet atile:
1. l () 1(V
1
. V
2
) (l () este morsm de spatii vectoriale)
2
Prexul "sesqui" se refer a la "o dat a si jum atate" sau
3
2
.
2. r.
1
= l (r) . l ()
2
(este izometrie) sau
2. r. r
1
= l (r) . l (r)
2
(conditia 2. poate nlocui conditia 2. din cauza observatiei 3.0.32)
3.0.35. Observatie. (r.
1
= l (r) . l ()
2
) == (r. r
1
= l (r) . l (r)
2
)
Demonstratie. "=" se consider a r =
"=" se foloseste r + . r + r. r . = 2 r.
3.0.36. Observatie. Exist a spatii vectoriale A si exist a produse scalare denite pe A .
1
si .
2
astfel nct structurile (A. .
1
) si (A. .
2
) nu sunt izomorfe [ca o conditie necesar a, spatiul vectorial
A trebuie s a e de tip innit] [J. Rtz]
3.0.37. Observatie. ntrun spatiu vectorial cu produs scalar (real sau complex) \r V, n. r = . r
= n = .
Demonstratie. Se alege r = n si se obtine n . n = 0 == n = 0 == n = .
3.0.38. Observatie. n R
2
cu produsul scalar standard, operatorul l (r) =
_
_
0 1
1 0
_
_
_
_
r
1
r
2
_
_
are pro-
prietatea:
l (r) . r = (r
2
. r
1
) . (r
1
. r
2
) = 0.
3.0.39. Teorem a. (1) ntrun spatiu vectorial cu produs scalar (real sau complex), pentru un oper-
ator l () : V V, \r. V, l (r) . = 0 = l () = C() [operatorul nul].
(2) ntrun spatiu vectorial cu produs scalar complex, pentru un operator l () : V V, \ V,
l () . = 0 = l () = C() [operatorul nul].
(3) Proprietatea 2. n general nu are loc pe un spatiu vectorial cu produs scalar real.
Demonstratie. 1. Se foloseste Obs. 3.0.37: \r. V, l (r) . = 0 = l (r) = 0. \r V =
l () = C()
2. Fie = cr + , cu r. V si c C. Atunci:
0 = l () . = l (cr + ) . cr + = cl (r) + l () . cr + =
= cl (r) . cr +cl (r) . +l () . cr +l () . = [c[
2
l (r) . r +cl (r) . + cl () . r +
l () . =
= cl (r) . + cl () . r
pentru c = 1, l (r) . +l () . r = 0
pentru c = i, i l (r) . i l () . r = 0 = l (r) . l () . r = 0
=\r. V, l (r) . = 0 si din punctul 1. = l () = C().
3. Un exemplu este cel de mai sus.
3. SPA TII VECTORIALE CU PRODUS SCALAR 123
3.0.40. Propozitie. Dac a V este un spatiu euclidian sau un spatiu unitar atunci au loc
(1) \r. V. [r. [ 6 |r| || (inegalitatea CauchyBuniakovskiSchwarz), iar [r. [ = |r| ||
= vectorii r si sunt liniar dependenti (i.e. sunt coliniari);
(2) Functia || : V [0. ) are propriet atile:
(a) |r| _ 0. \r V. |r| = 0 =r = 0.
(b) |cr| = [c[ |r| . \r V. \c - scalar.
(c) |r + | _ |r| +|| . \r. V (inegalitatea triunghiului).
[orice functie cu aceste propriet ati se numeste norma pe V;
(3) |r |
2
= |r|
2
+||
2
2 Re r. , iar pentru r l avem |r + |
2
= |r|
2
+||
2
(teorema lui
Pitagora).
Demonstratie. 1. Evident inegalitatea CauchyBuniakovski este adev arat a pentru r. = 0.
Pentru un spatiu euclidian:
r + `. r + ` _ 0. \` R. \r. V = r. r + 2`r. + `
2
. _ 0. \` R. \r. V
= = 4
_
r.
2
r. r .
_
_ 0. \r. V.
Se observ a c a dac a r
0
si
0
sunt astfel nct = 0, atunci ecuatia de gradul 2 n ` are o solutie dubl a
`
0
si deci are loc: r
0
. r
0
+ 2`
0
r
0
.
0
+`
2
0
0
.
0
= 0, adic a r
0
+ `
0
0
. r
0
+ `
0
0
= 0 de unde rezult a
c a r
0
+ `
0
0
= 0, adic a vectorii r
0
si
0
sunt liniar dependenti.
Pentru un spatiu unitar:
r + `. r + ` _ 0. \` C. \r. V = r. r +`r. +`r. +[`[
2
. _ 0. \` C. \r. V
Se alege ` = t
a,j)
[a,j)[
, cu t R arbitrar = r. r + 2t [r. [ + t
2
. _ 0. \t R. \r. V
= = 4
_
[r. [
2
r. r .
_
_ 0. \r. V.
Se observ a c a dac a r
0
si
0
sunt astfel nct = 0, atunci ecuatia de gradul 2 n t are o solutie
dubl a t
0
si pentru `
0
= t
0
a,j)
[a,j)[
deci are loc: r
0
. r
0
+ `
0
r
0
.
0
+ `
0
r
0
.
0
+ `
2
0
0
.
0
= 0, adic a
r
0
+ `
0
0
. r
0
+ `
0
0
= 0 de unde rezult a c a r
0
+`
0
0
= 0, adic a vectorii r
0
si
0
sunt liniar dependenti.
r. r + `r. + `r. +[`[
2
. = r. r + `r. + `
_
r. +

`.
_
2. Functionala p atratic a atasat a formei biliniare ce deneste produsul scalar este |r| =
_
r. r.
Trebuie vericate propriet atile:
a. |r| _ 0. \r V. |r| = 0 =r = 0.
b. |cr| = [c[ |r| . \r V. \c - scalar.
c. |r + | _ |r| +|| . \r. V (inegalitatea triunghiului).
Primele dou a conditii sunt imediate. Folosind r. + . r = 2 Re r. _ 2 [r. [ _ 2 |r| ||,
inegalitatea triunghiului rezult a
|r + |
2
= r + . r + = |r|
2
+||
2
+ 2 Re r. _
_ |r|
2
+||
2
+ 2 |r| || = (|r| +||)
2
.
3.0.41. Observatie. ntr-un spatiu euclidian din inegalitatea CauchyBuniakovskiSchwarz urmeaz a c a

<a,j
|a||j|
[1. 1] .
[Relatii ntrun paralelogram]
3.0.42. Observatie. cos (r. ) =
<a,j
|a||j|
si |r |
2
= |r|
2
2 r. + ||
2
= |r |
2
= |r|
2
2 cos (r. ) |r| || +||

2
(Teorema cosinusului; Teorema Pitagora generalizat a)
3.0.43. Observatie. Are loc identitatea paralelogramului
|r + |
2
+|r |
2
= 2
_
|r|
2
+||
2
_
. \r. V.
Demonstratie. |r + |
2
+|r |
2
= r + . r + +r . r =
= 2 |r|
2
+ 2 ||
2
+ 2 Re r. 2 Re r. = 2 |r|
2
+ 2 ||
2
.
3.0.44. Observatie. Paralelogramul format de vectorii r, este dreptunghi == |r + | = |r |.
Demonstratie. |r + | = |r | == |r + |
2
= |r |
2
== |r|
2
2 r. + ||
2
=
|r|
2
+ 2 r. +||
2
== 4 r. = 0 == r l .
3.0.45. Observatie. Pentru j [1. ), functiile |r|
j
=
_
a
I=1
[r
I
[
j
_
1j
sunt norme.
Dac a j ,= 2, norma |r|
j
nu provine de la un produs scalar (nu exist a niciun produs scalar a c arui
norm a atasat a s a e ||
j
cu j ,= 2).
[Demonstratia se bazeaz a pe observatia c a orice norm a care provine de la un produs scalar satisface
regula paralelogramului; normele ||
j
cu j ,= 2 nu satisfac identitatea paralelogramului demonstratie
prin contraexemple]. Are loc o armatie mai tare:
O norm a provine de la un produs scalar dac a si numai dac a satisface identitatea paralelogramului.
3.0.46. Observatie (Identit ati polare; reconstructia produsului scalar din norm a). Dac a V este un spatiu
vectorial real normat iar norma provine de la un produs scalar, atunci produsul scalar (real) de la care
provine norma este:
r. =
1
4
_
|r + |
2
|r |
2
_
;
3.1. ORTOGONALITATE 125
Dac a V este un spatiu vectorial complex normat iar norma provine de la un produs scalar, atunci
produsul scalar (complex) de la care provine norma este:
r. =
1
4
_
|r + |
2
|r |
2
+ i |r + i|
2
i |r i|
2
_
.
3.0.47. Observatie. Dac a r, ,= 0 atunci vectorii r + si r sunt ortogonali == |r| = ||.
Demonstratie. (r + ) l (r ) == r + . r = 0 == |r|
2
||
2
= 0 == |r| =
||.
3.0.48. Observatie (Determinantul Gram este p atratul ariei paralelogramului format de vectori).
r. r r.
. r .
=
|r|
2
||
2
sin
2
(r. ).
3.0.49. Denitie. Pentru orice doi vectori se numeste distan ta dintre vectori lungimea diferentei:
d (r. ) = |r | .
3.0.50. Observatie. Distanta dintre doi vectori are propriet atile:
(1) d (r. ) _ 0; d (r. ) = 0 =r = .
(2) d (r. ) = d (. r), \r. V.
(3) d (r. ) _ d (r. .) + d (.. ), \r. . . V.
3.0.51. Observatie (Caracterizare a mijlocului/mediei). Dac a r, , : V satisfac:
|:r| = | :| =
1
2
|r | .
atunci : =
r +
2
.
Demonstratie. |r |
2
+|(r :) (:)|
2
= |(r :) + (:)|
2
+|(r :) (:)|
2
=
[aplic regula paralelogramului pentru vectorii (r :) si (:)]
= 2
_
|r :|
2
+|:|
2
_
= |r |
2
= |(r :) (:)|
2
= 0 = r : = : = : =
r +
2
.
3.1. Ortogonalitate
Ne vom limita prezentarea la spatii euclidiene.
3.1.1. Observatie. Dac a vectorii (r
i
)
i=1,I
sunt ortogonali doi cte doi, atunci are loc Teorema lui Pitagora
generalizat a:
_
_
_
_
_
I
i=1
r
i
_
_
_
_
_
2
=
I
i=1
|r
i
|
2
.
Demonstratie.
_
_
_
_
I
i=1
r
i
_
_
_
_
2
=
_
I
i=1
r
i
.
I
)=1
r
)
_
=
I
i=1
I
)=1
r
i
. r
)
=
I
i=1
r
i
. r
i
=
I
i=1
|r
i
|
2
.
3.1.2. Observatie (Variant a a Teoremei Pitagora generalizat a). Dac a vectorii (r
i
)
i=1,I
sunt ortogonali
doi cte doi iar c
1
, , c
I
scalari, atunci are loc:
_
_
_
_
_
I
i=1
c
i
r
i
_
_
_
_
_
2
=
I
i=1
[c
i
[
2
|r
i
|
2
.
3.1.3. Observatie. Orice familie de vectori nenuli si ortogonali doi cte doi este liniar independent a.
3.1.4. Denitie. O familie de vectori
i
i1
dintrun spatiu euclidian se numeste familie ortogonal a dac a
i
.
)
= 0, \i ,= ,. i. , 1.
Dac a, n plus, |
i
| = 1, \i 1 familia se numeste ortonormat a.
O baz a se numeste ortonormala dac a este familie ortonormat a.
3.1.5. Observatie. Coordonatele unui vector ntro baz a ortogonal a satisfac relatia: r
I
=
r.
I
|
I
|
2
;
Coordonatele unui vector ntro baz a ortonormal a satisfac relatia: r
I
= r.
I
.
3.1.6. Denitie. Dou a submultimi , 1 ale lui V se numesc ortogonale si se noteaz a cu l 1 dac a
\r , \ 1. r l .
Se numeste complement ortogonal al unei multimi de vectori si se noteaz a
l
= :jc:
_

1l
1
_
=
V; . r = 0. \r .
3.1.7. Propozitie. ntrun spatiu euclidian V sunt adev arate armatiile:
(1) l 1 si r 1 =r = 0;
(2) :jc:c
i
[i 1 l 1 =c
i
l . \i 1. \ 1;
(3)
l
este subspatiu vectorial si l
l
;
(4) Dac a este subspatiu vectorial a lui V atunci dim
l
= dimV dim si V =
l
;
(5) Dac a si 1 sunt subspatii vectoriale ale lui V pentru care dim + dim1 = dimV si l 1
atunci V = 1. 1 =
l
si = 1
l
;
(6) Dac a este subspatiu vectorial a lui V atunci
_
l
_
l
= ; n general,
_
l
_
l
= :jc:();
(7) _ 1 =1
l
_
l
si
l
= (:jc:())
l
.
Demonstratie. (1) r 1 =r. r = 0 =r = 0.
(2) = Fie r :jc:c
i
[i 1 arbitrar. Atunci r =

)J1
)
c
)
(unde J este o multime nit a de
indici) si r. =

)J1
)
c
)
. = 0, \ 1.
= Se obtine prin particularizarea vectorului din :jc:c
i
[i 1.
3.1. ORTOGONALITATE 127
(3) Fie r.
l
. Atunci r =

)J
1
-nit a
)
/
)
si =

)J
2
-nit a
)
/
)
unde pentru ecare c avem
\, J
1
, c. /
)
= 0 si \, J
2
, c. /
)
= 0. Rezult a astfel c a r + =

)J
1
'J
2
-nit a
)
/
)

l
si
cr =

)J
1
-nit a
(c
)
) /
)

l
pentru orice scalar c R.
(4) Fie (c
1
. c
2
. .... c
j
) o baz a a subspatiului vectorial A pe care o complet am la o baz a 1 = (c
1
. c
2
. .... c
n
)
a spatiului vectorial V. Fie
l
_ V arbitrar si =
n
i=1
i
c
i
descompunerea lui n baza 1.
Sistemul
c
1
. = c
2
. = ... = c
j
. = 0.
care caracterizeaz a relatia l
l
conform celui de al doilea punct al propozitiei, se scrie
_
_
c
1
. c
1

1
+c
1
. c
2

2
+ ... +c
1
. c
j

j
+ ... +c
1
. c
n

n
= 0
c
2
. c
1

1
+c
2
. c
2

2
+ ... +c
2
. c
j

j
+ ... +c
2
. c
n

n
= 0
...
c
j
. c
1

1
+c
j
. c
2

2
+ ... +c
j
. c
j

j
+ ... +c
j
. c
n

n
= 0
.
Deoarece matricea functionalei biliniare ce deneste produsul scalar asociat a bazei c
1
. c
2
. .... c
j
este nesingular a sistemul este compatibil de :j ori nedeterminat. Vom avea dim
l
= :j =
dimV dim.
(5) Folosind prima armatie avem 1 = 0 si din dim+dim1 = dimV rezult a c a V = 1.
Deoarece 1 este un subspatiu vectorial a lui
l
cu dim1 = dimV dim = dim
l
rezult a c a
1 =
l
.
(6) Este o consecint a a punctelor precedente.
(7) Este o consecint a a punctelor precedente.
3.1.8. Observatie. r A si r l A = r. r = 0 = r = 0.
3.1.9. Observatie. Evident A
l
= r; r l A.
3.1.10. Observatie. 1. Dou a subspatii vectoriale sunt ortogonale dac a si numai dac a ecare vector al
unei baze din primul subspatiu este ortogonal pe ecare vector al unei baze din cel de-al doilea subspatiu.
2. Suma a dou a subspatii vectoriale ortogonale este direct a. Suma unei familii oarecare de subspatii
vectoriale ortogonale dou a cte dou a este direct a.
3. Un sistem ortogonal de vectori, ce nu contine vectorul nul, este format cu vectori liniar independenti.
Dimensiunea spatiului dimV este num arul maxim de vectori, nenuli, ortogonali;
3.1.11. Teorem a. (Teorema de ortogonalizare GramSchmidt) Fie V este un spatiu euclidian cu dimV =
:. Fie 1 = (c
i
)
i=1,a
o baz a si e V
I
= :jc:(c
1
. . c
I
). Exist a o baz a 1 = (,
i
)
i=1,a
cu propriet atile:
(1) \/ 1. . . . . : . :jc:(,
1
. . ,
I
) = V
I
.
(2) \/ 1. . . . . : 1 . ,
I+1
l V
I
.
Demonstratie. Fie n
1
=
1
; n
2
este un vector din V
2
care este ortogonal pe n
1
: n
2
= c
2
1
n
1
+
2
.
n
1
. n
2
= 0 = n
1
. c
2
1
n
1
+
2
= 0 = c
2
1
n
1
. n
1
+n
1
.
2
= 0
= c
2
1
=
&
1
,
2
)
&
1
,&
1
)
= n
2
=
2
&
1
,
2
)
|&
1
|
2
n
1
n
3
este un vector din \
3
ortogonal cu n
1
si cu n
2
:
n
3
= c
3
1
n
1
+ c
3
2
n
2
+
3
.
_
_
_
n
1
. n
3
= 0
n
2
. n
3
= 0
=
_
_
_
c
3
1
=
&
1
,
3
)
|&
1
|
2
c
3
2
=
&
2
,
3
)
|&
2
|
2
Prin inductie se a a la fel toti vectorii n
i
. i = 1. :. Mai mult, pentru c a pentru ecare i, n
i
si
i
sunt n
pozitia de perpendicular a, respectiv oblic a fat a de subspatiul generat de
1
. .
i1
. urmeaz a c a are loc
|n
i
| _ |
i
|.
Inductia se organizeaz a dup a dimensiunea spatiului.
Dac a 1 = (c) este o baz a a spatiului euclidian V, cu c ,= 0, atunci evident 1 = 1 este un sistem
ortogonal.
Pentru / 1. . . . . : 1 arbitrar, dac a 1 = (c
1
. c
2
. . . . . c
I+1
) este o baz a a spatiului euclidian V
atunci vom ar ata c a exist a 1 = ,
1
. ,
2
. . . . . ,
I+1
o baz a ortogonal a a spatiului V.
Conform ipotezei de inductie exist a ,
1
. ,
2
. . . . . ,
I
sistem ortogonal, format cu vectori nenuli, pentru
care :jc:c
1
. c
2
. . . . . c
I
= :jc:,
1
. ,
2
. . . . . ,
I
.
Fie ,
I+1
= c
I+1
)=1
)
,
)
, unde scalarii
1
. . . . .
a
se determin a din conditiile ,
I+1
. ,
)
= 0, \, = 1. /.
Obtinem ,
I+1
= c
I+1
)=1
c
k+1
,)
j
)
)
j
,)
j
)
,
)
.
Evident 1 = ,
1
. ,
2
. . . . . ,
I+1
este un sistem ortogonal, format cu vectori nenuli. Rezult a 1 este liniar
independent. Se poate usor verica c a 1 este si sistem de generatori pentru V (:jc:(1) = V = :jc:(1)).
Mai mult, pentru c a pentru ecare i 2. . . . . :, ,
i
si c
i
sunt n pozitia de perpendicular a, respectiv
oblic a fat a de subspatiul generat de c
1
. . c
i1
. urmeaz a c a are loc |,
i
| _ |c
i
|.
3.1.12. Observatie. Am demonstrat c a orice spatiu euclidian admite o baz a ortogonal a, baz a ce poate
ortonormal a.
3.2. Proiectia unui vector pe un subspatiu
Fie V
0
un subspatiu vectorial, ,
1
. . ,
I
o baz a notat a 1
0
a lui V
0
si un vector oarecare, n general
care nu apartine lui V
0
. Exist a o proiectie astfel nct V = j (V) ker j () si n plus V = j (V) l ker j ().
Vectorul se descompune ntr-un vector din V
0
care este "proiectia ortogonal a a lui pe V
0
" notat a Pr
V
0
.
si un vector ortogonal pe V
0
, care este perpendiculara din pe V
0
si care este Pr
V
0
. Se cere s a se
g aseasc a efectiv aceast a descompunere.
3.2. PROIEC TIA UNUI VECTOR PE UN SUBSPA TIU 129
Au loc:
_
_
_
Pr
V
0
_
l V
0
Pr
V
0
V
0
=
_
_
_
Pr
V
0
. ,
)
_
= 0. \, = 1. /
Pr
V
0
=
I
i=1
c
i
,
i
.
Se a a coecientii c
i
din conditia ca vectorul Pr
V
0
s a e ortogonal pe V
0
, adic a pe ecare dintre ,
i
.
_
Pr
\
0
. ,
)
_
= 0. \, = 1. / =
_

I
i=1
c
i
,
i
. ,
)
_
= 0. \, = 1. / =
I
i=1
c
i
,
i
. ,
)
= . ,
)
. \, = 1. /.
Ultima relatie este un sistem liniar neomogen n necunoscutele c
1
. . c
I
si care are matricea
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
1
. ,
1
,
1
. ,
2
,
1
. ,
I
,
2
. ,
1
,
2
. ,
2
,
2
. ,
I

,
I
. ,
1
,
I
. ,
2
,
I
. ,
I
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Aceast a matrice este nesingular a pentru c a reprezint a matricea n baza ,
1
. . ,
I
a restrictiei functionalei
pozitiv denite care determin a produsul scalar la subspatiul V
0
. Deci sistemul este compatibil determinat
si admite o unic a solutie
_
_
^ c
1
.
.
.
^ c
I
_
_
, care este chiar reprezentarea n baza ,
1
. . ,
I
(a subspatiului vectorial
V
0
, de dimensiune /) a proiectiei ortogonale a vectorului pe subspatiul V
0
:
_
Pr
V
0
_
1
0
=
_
_
^ c
1
.
.
.
^ c
I
_
_
( V
0
) .
_
Pr
V
0
_
1
=
I
i=1
^ c
i
[,
i
]
1
( V
0
V) .
Vectorul Pr
V
0
se va reprezenta n baza canonic a astfel:
_
Pr
V
0
_
1
=
I
i=1
^ c
i
[,
i
]
1
[]
1
.
3.2.1. Observatie. Are loc Teorema lui Pitagora:
||
2
=
_
_
_
_
Pr
V
0
_
_
_
_
2
+
_
_
_
_
Pr
V
0
_
_
_
_
2
.
pentru c a vectorii Pr
V
0
si Pr
V
0
sunt perpendiculari.
3.2.2. Observatie. Lungimea perpendicularei este mai mic a sau egal a dect lungimea oric arei oblice.
Demonstratie. Orice oblic a este de forma
0
, cu
0
V
0
. Din faptul c a Pr
V
0
este ortogonal
pe V
0
urmeaz a c a este ortogonal pe ecare vector din V
0
, deci pe
0
. Atunci au loc relatiile:

0
=
_
Pr
V
0
_
+
_
Pr
V
0

0
_
Pr
V
0

0
V
0
_
Pr
V
0
_
l
_
Pr
V
0

0
_
_
_
T. P.
= |
0
|
2
=
_
_
_
_
Pr
V
0

0
_
_
_
_
2
+
_
_
_
_
Pr
V
0
_
_
_
_
2
=
=
_
_
_
_
Pr
V
0
_
_
_
_
_ |
0
|
adic a lungimea oric arei oblice este mai mare dect lungimea perpendicularei
3.2.3. Teorem a. Pentru ecare V si pentru ecare V
0
subspatiu al lui V, functia , () : V R,
denit a prin , (n) = |n | are un unic minim pe V
0
.
Demonstratie. Evalu am min
&V
0
, (n). Dac a V
0
, atunci minimul este nul, este atins chiar n si este
unic; pentru , V
0
si n V
0
, n este o oblic a din si deci este mai lung a dect perpendiculara din
|n | _
_
_
_
_
Pr
V
0

_
_
_
_
.
deci
\n V
0
. , (n) _ ,
_
Pr
V
0
_
asa c a
min
&V
0
, (n) = ,
_
Pr
V
0
_
= |n| .
adic a pentru xat si n V
0
, valoarea minim a a expresiei |n | este chiar lungimea perpendicularei
din pe V
0
si este atins a ntr-un singur punct din V
0
, care este chiar piciorul perpendicularei din pe
V
0
.
3.2.4. Denitie. Se numeste distan ta de la un subspa tiu \
0
la un vector si se noteaz a d (. V
0
) =
_
_
_
_
Pr
V
0
_
_
_
_
.
3.3. Metoda celor mai mici p atrate
Pentru prezentarea acestei metode se va adopta o terminologie care provine din Statistic a / Biostatistic a
/ Econometrie, cu precizarea leg aturilor cu Algebra Liniar a.
3.3. METODA CELOR MAI MICI P
ATRATE 131
Estim ari
1 variabila "r aspuns/dependent a/prezis a"
^
1 = A
i
^
,
A matricea "datelor observate/variabilelor explicative" [: j]
A =
_
A
1
A
2
A
j
_
[A
)
este coloana , a matricii A]
j num arul de variabile explicative [coloane ale matricii A]
A
)
o coloan a [contine : observatii pentru aceeasi variabil a]
: num arul de observatii
A
i
observatia i [linia i a matricii A]
r
i)
observatia i asupra variabilei explicative ,
, parametri necunoscuti , =
_
_
,
1
.
.
.
,
j
_
_
^
, =
_
_
^
,
1
.
.
.
^
,
j
_
_
o eroare aleatoare care reprezint a discrepanta aproxim arii ^
= 1 A , =
_
1
.
.
.
a
_
_
;
i
=
i
A
i
, ^
i
=
i
A
i
^
,
Datele sunt prezentate tabelar:
Observatia R aspunsul Predictori
Num arul 1 termenul liber A
1
A
2
A
j
1
1
1 r
11
r
12
r
1j
2
2
1 r
21
r
22
r
2j
3
3
1 r
31
r
32
r
3j
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
:
a
1 r
a1
r
a2
r
aj
Se ncearc a explicarea r aspunsului observat n termeni de predictori observati
3
; pentru asta se foloseste
o matrice A [descris a mai sus] care contine observatiile. Desi liniile si coloanele matricii A sunt vectori,
semnicatiile lor sunt distincte, asa c a aceleasi operatii algebrice vor nsemna altceva.
3
Trebuie notat a diferenta dintre "ceea ce se observ a c a se ntmpl a" si "ceea ce se ntmpl a" este o diferent a conceptual a
care se pare c a a fost inclus a n modelare pentru prima dat a n cadrul Mecanicii Cuantice [diferenta dintre realitate si
observarea realit atii]
3.3.1. Operatii cu coloane. Coloanele A
)
=
_
_
r
1)
r
2)
r
3)
.
.
.
r
a)
_
_
, pentru ecare ,, contin instante diferite ale
aceluiasi obiect (valori diferite de acelasi tip si m asurate la fel); sunt realiz ari diferite ale aceleiasi variabile
explicative ,.
Coloanele pot privite ca observatii imperfecte ale aceleiasi "valori perfecte" (care poate sau nu s a e
unic a).
Matricea de observatii este o "linie de coloane":
A =
_
_
1 r
11
r
12
r
1j
1 r
21
r
22
r
2j
1 r
31
r
32
r
3j
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 r
a1
r
a2
r
aj
_
_
=
_
X
0
A
1
A
2
A
j
_
; A
0
=
_
_
1
.
.
.
1
_
_
Not
= i.
A
T
=
_
_
A
T
0
A
T
1
.
.
.
A
T
j
_
_
A
T
A =
_
_
A
T
0
A
T
1
.
.
.
A
T
j
_
_
_
X
0
A
1
A
2
A
j
_
=
_
A
T
)
1
A
)
2
)
1
,)
2
=0,j
Conceptual, atta vreme ct 1 va "explicat" n termeni de A
)
[de fapt 1 va proiectat pe subspatiul
generat de A
)
], vectorii 1 si A
)
trebuie s a fac a parte din acelasi spatiu [de dimensiune (mai mare sau)
egal a cu num arul de observatii, :]
Mai nti trebuie s a e mai multe observatii dect variabile explicative: j + 1 < :
Se noteaz a cu o
c
"spatiul coloanelor"; 1 , A
)
o
c
, , = 0. j iar ojc:A
)
; , = 0. j _ o
c
Propriet ati ale vectorului :dimensional i:
i
T
1a
i
a1
=
_
1 1
_
_
1
.
.
.
1
_
_
= : [scalar]
ATRATE 133
i
a1
i
T
1a
=
_
_
1
.
.
.
1
_
_
1 1
_
=
_
_
1 1
1
.
.
.
1
1 1
_
_
aa de 1
[matrice p atratic a de dimensiune : cu elemente 1]
A
)
=
1
:
a
i=1
r
i)
[scalar, media vectorului A
)
]
a
i=1
r
i)
= i
T
A
)
= :

A
)
=

A
)
=
1
:
_
i
T
A
)
_
si i
T
A
)
= :

A
)
_
A
)
.
.
.
A
)
_
_
= i

A
)
= i
1
:
_
i
T
A
)
_
=
1
:
i i
T
A
)
[vector : dimensional cu scalarul

A
)
pe ecare
component a]
_
_
r
1)

A
)
r
2)

A
)
r
3)

A
)
.
.
.
r
a)

A
)
_
_
= A
)
i

A
)
=
_
1
a
1
:
i i
T
_
A
)
= `
0
A
)
[vectorul :dimensional al deviatiilor de
la medie ale vectorului A
)
]
[poate scris si ca A
)

A
)
dac a se foloseste o conventie folosit a n diverse limbaje de programare,
si anume c a adunarea unui vector cu un scalar nseamn a adunarea scalarului la ecare component a a
vectorului]
Matricea `
0
= 1
a
1
:
i i
T
transform a un vector ntrun nou vector ale c arui componente sunt vechile
componente din care se scade media vechilor componente) [operatorul de deviatie de la medie]
Propriet ati ale operatiilor cu i si cu `
0
:
`
0
este folosit mai ales n calcularea sumelor de p atrate ale deviatiilor
`
0
=
_
_
1
1
:

1
:
1
:
.
.
.

1
:
1
:
1
1
:
_
_
aa
[elementele pe diagonal a sunt 1
1
:
, iar n afara diagonalei sunt
1
:
]
det `
0
= 0 [de exemplu se adun a toate liniile la linia 1; se obtine linia 1 nul a] asa c a :c:/ (`
0
) < :
`
0
= (`
0
)
T
[`
0
este matrice simetric a]
`
0
i = 0 [vector :dimensional].
Dem: `
0
i =
_
1
a
1
:
i i
T
_
i = i
1
:
i i
T
i = i
1
:
i : = i i = 0 [vector :dimensional].
i
T
`
0
= 0
T
= scalarul zero 0 = 0
T
A
)
=
_
i
T
`
0
_
A
)
= i
T
(`
0
A
)
) [suma deviatiilor de
la medie este zero]
`
0
`
0
= `
0
(`
0
este idempotent a)
Dem:
`
0
`
0
=
_
1
a
1
:
i i
T
_
_
1
a
1
:
i i
T
_
=
= 1
a
1
:
i i
T
1
:
i i
T
+
_
1
:
i i
T
__
1
:
i i
T
_
=
= 1
a
1
:
i i
T
1
:
i i
T
+
1
:
2
i
_
i
T
i
_
=a
i
T
=
= 1
a
1
:
i i
T
1
:
i i
T
+
1
:
i i
T
= `
0
.
Pentru coloana ,:
a
i=1
_
r
i)

A
)
_
2
= A
T
)
`
0
A
)
Dem:
a
i=1
_
r
i)

A
)
_
2
=
_
A
)

A
)
_
T
_
A
)

A
)
_
= (`
0
A
)
)
T
(`
0
A
)
) = A
T
)
`
0
`
0
A
)
= A
T
)
`
0
A
)
Pentru dou a coloane distincte ,
1
si ,
2
:
a
i=1
_
r
i)
1

A
)
1
_ _
r
i)
1

A
)
2
_
= A
T
)
1
`
0
A
)
2
Dem:
a
i=1
_
r
i)
1

A
)
1
_ _
r
i)
2

A
)
2
_
=
_
A
)
1

A
)
1
_
T
_
A
)
2

A
)
2
_
= (`
0
A
)
1
)
T
(`
0
A
)
2
) =
A
T
)
1
`
0
`
0
A
)
2
= A
T
)
1
`
0
A
)
2
Matricea de observatii premultiplicat a cu `
0
d a o nou a matrice n care din ecare coloan a se
scade media coloanei:
Dem: `
0
A = `
0
_
A
1
A
2
A
j
_
=
_
`
0
A
1
`
0
A
2
`
0
A
j
_
=
=
_
A
1

A
1
A
2

A
2
A
j

A
j
_
Premultiplicarea cu `
0
micsoreaz a rangul initial al matricii A, deoarece :c:/ (`
0
A) _ min (:c:/ (`
0
) . :c:/ (A))
iar :c:/ (`
0
) < :.
(`
0
A)
T
(`
0
A) = A
T
`
0
A este matricea de covariante (pe coloane)
3.3.2. Operatii cu linii. Liniile sunt: A
i
=
_
1 r
i1
r
i2
r
ij
_
(pot considerate c a reprezint a
un individ)
A
i
, i = 1. : este dintrun spatiu de dimensiune j + 1 (de indivizi) (: indivizi de dimensiune j + 1)
care fac parte dintrun spatiu al liniilor notat o
|
.
A
T
i
=
_
_
1
r
i1
.
.
.
r
ij
_
_
ATRATE 135
A
T
i
A
i
=
_
_
1
r
i1
r
i2
.
.
.
r
ij
_
_
1 r
i1
r
i2
r
ij
_
=
_
_
1 r
i1
r
i2
r
ij
r
i1
r
2
i1
r
i1
r
i2
r
i1
r
ij
r
i2
r
i2
r
i1
r
2
i2
r
i2
r
ij
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
r
ij
r
ij
r
i1
r
ij
r
i2
r
2
ij
_
_
matricea de observatii A =
_
_
1 r
11
r
12
r
1j
1 r
21
r
22
r
2j
1 r
31
r
32
r
3j
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 r
a1
r
a2
r
aj
_
_
=
_
_
A
1
A
2
.
.
.
A
a
_
_
(coloan a de linii);
A
T
=
_
A
T
1
A
T
2
A
T
a
_
A
T
A =
_
A
T
1
A
T
2
A
T
a
_
_
_
A
1
A
2
.
.
.
A
a
_
_
=
a
i=1
A
T
i
A
i
dim(ojc:A
)
; , = 0. j) [_ o
c
] = dim(ojc:A
i
; i = 1. :) [_ o
|
]
o observatie complet a este linia C
i
=
_

i
A
i
_
;
1 =
_
3
.
.
.
a
_
_
, , =
_
_
,
0
,
1
,
2
.
.
.
,
j
_
_
, =
_
3
.
.
.
a
_
_
si:
1 = ,
0
1 + ,
1
A
1
+ ,
2
A
2
+ + ,
j
A
j
+ =
_
A
1
A
2
A
j
_
, + =
= A , + =
_
_
A
1
A
2
.
.
.
A
a
_
_
, + =
_
_
A
1
,
A
2
,
.
.
.
A
a
,
_
_
+
1 A, =
_
1 A
_
_
_
1
,
_
_
=
Cnd modelul este privit din perspectiva coloanelor, se obtine cte o unitate de m asur a distinct a pentru
ecare ,
)
, asa c a interpretarea coecientilor , ca scalari este fortat a (interpretare de combinatie liniar a)
Eroarea este 1 (,) =
T
= (1 A,)
T
(1 A,)
_
=
_
1
T
,
T
A
T
_
(1 A,) = 1
T
1 1
T
A, ,
T
A
T
1 + ,
T
A
T
A, = 1
T
1 21
T
A, + ,
T
A
T
A,

produsul 1
T
1a
A
a(j+1)
,
(j+1)1
dimensiune 1
. .
are dimensiune 1 asa c a este egal cu transpusul lui: 1
T
A, = ,
T
A
T
1
_
= 1
T
1 21
T
A, + ,
T
A
T
A,
1 A, =
_

i
1 A
i
_
_
1
,
0
,
_
_
= [C
i
]
i=1,a
_
1
,
0
,
_
_
(1 A,)
T
(1 A,) =
_
_
_
_
_
C
_
_
1
,
0
,
_
_
_
_
_
_
_
T
_
_
_
_
_
C
_
_
1
,
0
,
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
1
,
0
,
_
_
T
C
T
C
_
_
1
,
0
,
_
_
, cu
,
0
0. 1
Pentru ,
0
= 1:
(1 A,)
T
(1 A,) =
_
_
1
1
,
_
_
T
C
T
C
_
_
1
1
,
_
_
=
_
_
1
1
,
_
_
T
C
T
C
_
_
1
1
,
_
_
Se rezolv a problema de minimizare: min
o
1 (,) = 1
_
^
,
_
(iar
^
, este solutia problemei)
^
, este astfel nct c l A
^
, ==
_
1 A
^
,
_
l A
^
, ==
_
1 A
^
,
_
T
A
^
, = 0 == 1
T
A
^
,
^
,
T
A
T
A
^
, = 0 ==
_
1
T
A
^
,
T
A
T
A
_
^
, = 0
O posibil a solutie este 1
T
A
^
,
T
A
T
A = 0 == A
T
1 = A
T
A
^
,
O formul a de update [[19], ( 66)]: la cele : cazuri existente se adaug a un nou caz (o nou a linie)
A
(a+1)
.
_
_
A
T
A
_
A
T
(a+1)
A
(a+1)
_
1
=
_
A
T
A
_
1
(
_
1
1 A
(a+1)
(A
T
A)
1
A
T
(a+1)
_
_
A
T
A
_
1
A
T
(a+1)
A
(a+1)
_
A
T
A
_
1
A
T
)
=
_
r
1)
r
2)
r
3)
r
a)
_
A
T
=
_
_
1
T
A
T
1
A
T
2
.
.
.
A
T
j
_
_
=
_
_
1 1 1 1
r
11
r
21
r
31
r
a1
r
12
r
22
r
32
r
a2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
r
1j
r
2j
r
3j
r
aj
_
_
,
ATRATE 137
A
T
(j+1)a
A
a(j+1)
(j+1)(j+1)
=
_
_
1 1 1 1
r
11
r
21
r
31
r
a1
r
12
r
22
r
32
r
a2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
r
1j
r
2j
r
3j
r
aj
_
_
1 r
11
r
12
r
1j
1 r
21
r
22
r
2j
1 r
31
r
32
r
3j
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 r
a1
r
a2
r
aj
_
_
=
_
_
:
a
i=1
r
i1
a
i=1
r
i2

a
i=1
r
ij
a
i=1
r
i1
a
i=1
r
2
i1
a
i=1
r
i1
r
i2

a
i=1
r
i1
r
ij
a
i=1
r
i2
a
i=1
r
i2
r
i1
a
i=1
r
2
i2

a
i=1
r
i2
r
ij
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
i=1
r
ij
a
i=1
r
ij
r
i1
a
i=1
r
ij
r
i2

a
i=1
r
ij
r
ij
_
_
=
=
_
_
1
T
A
T
1
A
T
2
.
.
.
A
T
j
_
_
1 A
1
A
2
A
j
_
=
_
_
1
T
1 1
T
A
1
1
T
A
2
1
T
A
j
A
T
1
1 A
T
1
A
1
A
T
1
A
2
A
T
1
A
j
A
T
2
1 A
T
2
A
1
A
T
2
A
2
A
T
2
A
j
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
A
T
j
1 A
T
j
A
1
A
T
j
A
2
A
T
j
A
j
_
_
=
=
_
A
T
1
A
T
2
A
T
3
A
T
a
_
_
_
A
1
A
2
A
3
.
.
.
A
a
_
_
=
a
i=1
A
T
i
A
i
^
, =
_
A
T
A
_
1
A
T
1 (n ipoteza c a matricea A
T
A este inversabil a)
A
T
)
1
A
)
2
= A
T
)
2
A
)
1
este produsul scalar
Ranguri:
:c:/ (1) _ min :c:/ () . :c:/ (1)
:c:/
_
A
T
A
_
= :c:/
_
AA
T
_
= :c:/ (A)
Exemplu:
A =
_
_
1972 737.1 1185.9
1973 812.0 1326.4
1974 808.1 1434.2
1975 976.4 1549.2
1976 1084.3 1718.0
1977 1204.4 1918.3
1978 1346.5 2163.9
1979 1507.2 2417.8
1980 1667.2 2633.1
_
_
T
=
=
_
_
1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980
737.1 812.0 808.1 976.4 1084.3 1204.4 1346.5 1507.2 1667.2
1185.9 1326.4 1434.2 1549.2 1718.0 1918.3 2163.9 2417.8 2633.1
_
_
A
T
A =
_
_
35141 244 2.005 10
7
3.231 2 10
7
2.005 10
7
1.2300 10
7
1.9744 10
7
3.2312 10
7
1.9744 10
7
3.1715 10
7
_
_
det
_
_
35141 244 2.005 10
7
3.231 2 10
7
2.005 10
7
1.2300 10
7
1.9744 10
7
3.2312 10
7
1.9744 10
7
3.1715 10
7
_
_
= 4.6064 10
17
,= 0 (inversabil a)
_
_
35141 244 2.005 10
7
3.231 2 10
7
2.005 10
7
1.2300 10
7
1.9744 10
7
3.2312 10
7
1.9744 10
7
3.1715 10
7
_
_
1
=
_
_
5.8389 10
7
4.5206 10
6
3.4091 10
6
4.5206 10
6
1.5291 10
4
9.9802 10
5
3.4091 10
6
9.9802 10
5
6.5636 10
5
_
_
1 =
_
_
4.50
6.44
7.83
6.25
5.50
5.46
7.46
10.28
11.77
_
_
, =
_
A
T
A
_
1
A
T
1 =
_
_
6.9004 10
4
2.943 5 10
2
2.2791 10
2
_
_
Semnicatie:
variabila explicat a (Discount Rate) este explicat a folosind variabilele explicative Year, Consumption,
GNP;
Se obtine explicatia:
1i:con:t1ctc = (6.9004 10
4
) 1 cc: +(2.943 5 10
2
) Co::n:jtio:+(2.2791 10
2
) G`1
[Nu se discut a adecvarea economic a, calitatea explic arii, etc]
3.4. Tipuri speciale de operatori
3.4.1. Operatori de proiectie.
3.4. TIPURI SPECIALE DE OPERATORI 139
3.4.1. Denitie. Fie V = V
1
V
2
; pentru ecare r V, !r
1
V
1
si !r
2
V
2
astfel nct r = r
1
+r
2
.
r
1
se va numi proiec tia lui r pe \
1
n direc tia V
2
.
3.4.2. Denitie. Un operator liniar j () : V V se numeste proiec tie (proiector) dac a j (j (r)) =
j (r) . \r V [proprietate de idempotent a].
3.4.3. Teorem a. Pentru un operator j () care este proiectie are loc: V = j (V) ker j ().
Demonstratie. Fie V = = j () + j (), cu j () j (V) si j ( j ()) =
= j () j
2
() = j () j () = 0 deci j () ker (j (.)); asadar V = j (V) + ker j (.). Suma este
direct a pentru c a j (V) ker j () = 0 = j () si n, = j (n) = 0 = j () = j
2
(n) = j (n) = deci
j (\ ) ker j () = 0
3.4.4. Denitie. O proiectie se numeste ortogonala dac a n plus are loc j (\ ) l ker j ().
3.4.2. Operator adjunct.
3.4.5. Denitie. Fie dou a spatii vectoriale de tip nit cu produse scalare X si Y, si un operator liniar
l () : X Y ntre cele dou a structuri. Se numeste operatorul adjunct operatorului l () operatorul liniar
l
+
() : Y X cu proprietatea:
l (r) .
Y
= r. l
+
()
X
. \r X. \ Y.
3.4.6. Observatie. Existenta operatorului adjunct:
Se consider a cte o baz a ortonormal a 1
X
, 1
Y
n ecare dintre spatiile X, Y, si matricea atasat a
operatorului l () n aceste baze.
Se consider a matricea
+
=

T
, care se numeste matricea adjuncta [sau Hermiticadjunct a] a matricii
[matricea adjunct a este matricea obtinut a prin transpunerea matricii initiale si conjugarea complex a a
ec arui element al matricii]
Operatorul liniar de la Y la X care n aceleasi alegeri de baze are matricea
+
este chiar operatorul
adjunct [l
+
() : Y X, [l
+
()]
1
X
=
+
[]
1
Y
]
n cazul n care spatiile X si Y sunt de tip real, matricea adjunct a este chiar matricea transpus a.
3.4.7. Observatie (Propriet ati ale matricii adjuncte
+
).
( + 1)
+
=
+
+ 1
+
(c)
+
= c
+
(1)
+
= 1
+
+
(
+
)
+
=
Dac a este p atratic a, atunci:
det
+
= det
[determinantul matricii adjuncte este
conjugatul complex al determinantului matricii]
[Propriet ati ale operatorului adjunct l
+
()]
(l
1
+ l
2
)
+
() = l
+
1
() + l
+
2
()
(cl)
+
() = cl
+
()
(l
1
l
2
)
+
() = (l
+
2
l
+
1
) ()
(l
+
)
+
() = l ()
3.4.8. Observatie (Leg aturi dintre nucleele si imaginile operatorilor).
1. ker l
+
() = (Iml ())
l
2. ker l () = (Iml
+
())
l
3. Iml () = (ker l
+
())
l
4. Iml
+
() = (ker l ())
l
Demonstratie. Se observ a mai nti c a toate multimile care apar sunt subspatii vectoriale ale spatiilor
corespunz atoare:
ker l () si Iml
+
() sunt subspatii n X, iar ker l
+
() si Iml () sunt subspatii n Y.
Se mai observ a si c a, dac a A
0
este subspatiu n X, atunci
_
A
l
0
_
l
= A
0
.
Cu aceste observatii se constat a c a armatiile 1. si 3. se obtin una din alta prin ortogonalitate, la fel
ca si 2. si 4.
Folosind c a (l
+
)
+
() = l (), se constat a c a armatia 2. este armatia 1. pentru operatorul adjunct.
R amne de demonstrat armatia 1.
(Iml ())
l
== l Iml () == \r A, . l (r)
Y
= 0 == \r A, l
+
() . r
X
= 0 ==
l
+
() = 0 == ker l
+
().
3.4.3. Operatori izometrici, unitari, ortogonali.
3.4.9. Denitie. Un operator liniar l () : X Y se numeste izometrie dac a
\r X. |l (r)|
Y
= |r|
X
.
[p astreaz a lungimile]
3.4.10. Observatie. O izometrie este functie injectiv a [deoarece l (r) = 0 = |r|
X
= 0 = r = 0 asa c a
nucleul operatorului este 0]
3.4.11. Observatie. Conditia de izometrie este echivalent a cu p astrarea produsului scalar:
l (r
1
) . l (r
2
)
Y
= r
1
. r
2
X
. \r
1
. r
2
X.
Demonstratie. |l (r
1
r
2
)|
Y
= |r
1
r
2
|
X
=
= r
1
r
2
. r
1
r
2
= l (r
1
r
2
) . l (r
1
r
2
) = l (r
1
) l (r
2
) . l (r
1
) l (r
2
) =
= r
1
. r
1
r
1
. r
2
r
2
. r
1
+ r
2
. r
2
= l (r
1
) . l (r
1
) l (r
1
) . l (r
2
) l (r
2
) . l (r
1
) +
l (r
2
) . l (r
2
) =
= r
1
. r
2
= l (r
1
) . l (r
2
) [deci din noua conditie rezult a conditia din denitie]
Din noua conditie rezult a conditia de denitie cu r
1
= r
2
.
3.4.12. Observatie. Un operator l () : X Y este izometric dac a si numai dac a l
+
l = 1
X
.
Demonstratie. l
+
l = 1
X
=
= \r X, r. r = (l
+
l) (r) . r = l (r) . l (r) = |r| = |l (r)|.
Reciproc, dac a operatorul este izometric, atunci cu observatia anterioar a r
1
. r
2
= l (r
1
) . l (r
2
) =
(l
+
l) (r
1
) . r
2
, \r
1
. r
2
X =
=(l
+
l) (r
1
) = r
1
, \r
1
X = l
+
l = 1
X
.
3.4.13. Observatie. Reformulare: o matrice este izometric a dac a si numai dac a coloanele ei formeaz a o
familie ortonormat a.
3.4.14. Observatie. Dac a o functie (nu neap arat liniar a) , () : X Y satisface conditiile: , (0) = 0 si
|r
1
r
2
| = |, (r
1
) , (r
2
)| [este izometric a: p astreaz a distantele], \r
1
. r
2
X, atunci , () este liniar a.
Mai mult, functia , () este si izometrie.
Demonstratie. Liniaritatea:
a) Aditivitatea:
Fie r
1
, r
2
X; din relatia
_
_
_
_
r
1
+ r
2
2
r
1
_
_
_
_
=
_
_
_
_
r
2
r
1
+ r
2
2
_
_
_
_
=
1
2
|r
1
r
2
|,
folosind |r
1
r
2
| = |, (r
1
) , (r
2
)|,
se obtine:
_
_
_
_
,
_
r
1
+ r
2
2
_
, (r
1
)
_
_
_
_
=
_
_
_
_
, (r
2
) ,
_
r
1
+ r
2
2
__
_
_
_
=
1
2
|, (r
1
) , (r
2
)|.
Din "Caracterizarea mijlocului" rezult a ,
_
r
1
+ r
2
2
_
=
, (r
1
) + , (r
2
)
2
(ecuatia functional a Jensen).
Pentru r
2
= 0 = ,
_
r
1
2
_
=
1
2
, (r
1
)
=
, (r
1
) + , (r
2
)
2
= ,
_
r
1
+ r
2
2
_
=
1
2
, (r
1
+ r
2
) =, (r
1
+ r
2
) = , (r
1
) + , (r
2
) (aditivitate)
b) Omogenitate:
Din aditivitate rezult a , (cr) = c, (r) pentru orice c Q (pentru orice scalar rational).
Fie c R si e (c
a
)
aN
un sir de numere rationale care tinde la c.
Are loc:
|, (cr) c, (r)| _ |, (cr) , (c
a
r)| +|, (c
a
r) c, (r)| = |cr c
a
r| +|c
a
, (r) c, (r)| =
= [c c
a
[ |r|+[c c
a
[ |, (r)| = [c c
a
[ (|r| +|, (r)|), \: N. Pentru c a c
a
csi (|r| +|, (r)|)
este un num ar xat, se obtine c a , (cr) = c, (r) (omogenitate)
2. Din relatia initial a cu r
2
= 0 se obtine |r| = |, (r)| si cum , () este operator liniar rezult a c a este
si izometrie.
3.4.15. Observatie. O functie (nu neap arat liniar a) , () : X X care satisface |r
1
r
2
| = |, (r
1
) , (r
2
)|
se mai numeste mi scare rigida si este de forma , (r) = , (0) + 1 (r), cu 1 () operator izometric.
3.4.16. Denitie. Un operator liniar l () : X Y se numeste unitar dac a este izometric si inversabil.
Dac a, n plus, spatiile sunt reale, atunci operatorul se mai numeste si ortogonal.
3.4.17. Observatie. O izometrie (ntre spatii de tip nit) este operator unitar dac a si numai dac a dimX =
dimY.
Demonstratie. Dac a este izometrie atunci este injectiv, si cum dimensiunile spatiilor sunt egale, este
chiar bijectiv.
Reciproc, dac a izometria este inversabil a, atunci dimensiunile spatiilor trebuie s a e egale.
3.4.18. Observatie. Cteva propriet ati ale operatorilor unitari:
Dac a l () este unitar, atunci l
1
() = l
+
().
Dac a l () este unitar, atunci l
1
() = l
+
() este si el tot unitar.
Operatorii unitari sunt acei operatori care transform a o baz a ortonormal a ntr-o alt a baz a ortonormal a.
Compunerea a doi operatori unitari (cnd compunerea are sens) este tot operator unitar.
Determinantul matricii unui operator unitar este de modul complex 1 [[det [ = 1; n general, deter-
minantul matricii unui operator unitar este un num ar complex; dac a operatorul este ortogonal, atunci
determinantul este num ar real si det = 1]
3.4.19. Propozitie. Dac a = (c
i)
)
i,)=1,a
este matricea operatorului unitar corespunz atoare bazei canon-
ice (c
i
)
i=1,a
, atunci are loc
T
=
T
= 1
a
_
operatorul este inversabil si
1
=
T
_
.
[coloanele matricii formeaz a o familie ortonormal a]
Demonstratie. Din denitie rezult a c a
o
i)
= c
i
. c
)
= l (c
i
) . l (c
)
) =
= col
i
() . col
)
() =
lin
i
_
T
_
. col
)
()
_
=
T
= 1
a
.
3.4.20. Observatie.
|l (r)| = |r| (conserv a norma);
|l (r) l ()| = |r | (conserv a distanta);
cos (l (r) . l ()) = cos (r. ) (conserv a unghiul).
3.4.21. Propozitie. Orice valoare proprie a unui operator unitar este num ar real sau complex de modul
unitar [chiar dac a operatorul este ortogonal, valorile proprii pot complexe].
Demonstratie. l (r
1
) . l (r
2
) = `r
1
. `r
2
= `
`r
1
. r
2
= r
1
. r
2
. \r
1
. r
2
vectori proprii atasati
valorii proprii ` = `
` = 1. adic a [`[ = 1
3.4.22. Observatie. Exist a o baz a ortonormal a format a din vectori proprii n care matricea este de tip
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
cos c
1
sin c
1
sin c
1
cos c
1
.
.
.
cos c
n
sin c
n
sin c
n
cos c
n
1
.
.
.
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Geometric, aceast a structur a nseamn a rotatii (f ar a omotetii) n planele ortogonale corespunz atoare valo-
rilor proprii complexe; directiile corespunz atoare valorilor proprii reale combinate dou a cte dou a formeaz a
plane ortogonale n care se realizeaz a rotatii de 0
sau de 180
, la care pentru cazul impar se adaug a o

simetrie sau o identitate pe ultima directie.
3.4.23. Exemplu. Fie operatorul l
c
() : R
2
R
2
, denit prin l
c
(r) =
_
_
cos c sin c
sin c cos c
_
_
_
_
r
1
r
2
_
_
.
Operatorul l
c
() este o rotatie n plan de unghi c [n sens trigonometric]
Cazuri particulare: l
2
() de matrice
_
_
0 1
1 0
_
_
[rotatie de 90
], l
4
() de matrice
_
_
_
2
2

_
2
2 _
2
2
_
2
2
_
_
[rotatie de 45
]
l
c
(r) =
_
_
cos c sin c
sin c cos c
_
_
_
_
r
1
r
2
_
_
=
_
_
r
1
cos c r
2
sin c
r
2
cos c + r
1
sin c
_
_
.
Operatorul este izometrie [p astreaz a lungimile]:
_
_
_
_
_
_
_
_
r
1
cos c r
2
sin c
r
2
cos c + r
1
sin c
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
(r
1
cos c r
2
sin c)
2
+ (r
2
cos c + r
1
sin c)
2
=
=
_
r
2
1
cos
2
c + r
2
2
sin
2
c 2r
1
r
2
sin ccos c + r
2
2
cos
2
c + r
2
1
sin
2
c + 2r
1
r
2
sin ccos c =
=
_
r
2
1
+ r
2
2
= |r|, deci |l
c
(r)| = |r|.
Familia
1
.
2
[de vectori format a din coloanele matricii] este ortonormal a:
1
=
_
_
cos c
sin c
_
_
,
2
=
_
_
sin c
cos c
_
_
,
1
.
1
=
2
.
2
= cos
2
c + sin
2
c = 1,
1
.
2
= sin ccos c + sin ccos c = 0.
Operatorul este inversabil [deci este operator unitar; deoarece matricea are numai elemente reale, este
operator ortogonal]:
_
_
cos c sin c
sin c cos c
_
_
1
=
_
_
cos c sin c
sin c cos c
_
_
=
_
_
cos (c) sin (c)
sin (c) cos (c)
_
_
=l
1
c
() = l
c
().
Polinomul caracteristic este 1 (`) = det
_
_
cos c ` sin c
sin c cos c `
_
_
= (cos c `)
2
+ sin
2
c = `
2
2 sin ccos c` + 1, cu r ad acinile complexe `

1
= cos c + i sin c. `
2
= cos c i sin c, ambele de modul
complex 1.
Dac a un operator l () : R
2
R
2
este ortogonal iar matricea are determinant 1, atunci este o rotatie:
Fie =
_
_
c /
c d
_
_
matricea operatorului;
Determinantul trebuie s a e 1, asa c a cd /c = 1.
Coloanele trebuie s a e ortogonale, asa c a c/ + cd = 0
Coloanele trebuie s a e de lungime 1, asa c a c
2
+ c
2
= 1, /
2
+ d
2
= 1
Matricea invers a este matricea transpus a, asa c a
_
_
c /
c d
_
_
_
_
c c
/ d
_
_
=
_
_
c
2
+ /
2
cc + /d
cc + /d c
2
+ d
2
_
_
=
_
_
1 0
0 1
_
_
Din
_
_
c /
c d
_
_
1
=
_
_
d /
c c
_
_
se obtine c = /, c = d = =
_
_
c /
/ c
_
_
, cu c
2
+ /
2
= 1. Se
consider a c astfel nct cos c = c si atunci sin c = /, iar forma general a este =
_
_
cos c sin c
sin c cos c
_
_
.
Obs: n cazul n care determinantul este 1, atunci din
_
_
c /
c d
_
_
1
=
_
_
d /
c c
_
_
se obtine
c = d, / = c = =
_
_
c /
/ c
_
_
, cu c
2
/
2
= 1. Se consider a , astfel nct cos , = c = sin, = / =
=
_
_
cos , sin ,
sin , cos ,
_
_
.
3.4.4. Operator normal.
3.4.24. Denitie. Operatorul liniar l () se numeste normal dac a
(l l
+
) () = (l
+
l) ()
(operatorul comut a cu adjunctul s au) [pentru ca operatiile de compunere s a aib a sens, operatorul trebuie
s a aib a ca domeniu si codomeniu acelasi spatiu].
3.4.25. Propozitie. Orice vector propriu al unui operator normal, atasat valorii proprii `, este vector
propriu al operatorului adjunct, atasat valorii proprii

`.
Demonstratie. Pentru r ,= 0 vector propriu al operatorului [l (r) = `r], are loc
l (l
+
(r)) = l
+
(l (r)) = l
+
(`r) = `l
+
(r) .
ceea ce nseamn a c a si l
+
(r) este vector propriu al operatorului l () . atasat valorii proprii `. adic a
operatorul l
+
() transform a vectorii proprii ai operatorului l () corespunz atori valorii proprii ` tot n
vectori proprii de acelasi tip.
Mai mult, pentru orice doi vectori proprii r si are loc
l
+
(r) . = r. l () = r. ` =
`r.
_
.
adic a l
+
(r) =

`r
3.4.26. Teorem a. (Structura unui operator normal real) Exist a o baz a ortonormal a de vectori
proprii n care matricea operatorului este de forma
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
o
1
t
1
t
1
o
1
.
.
.
o
n
t
n
t
n
o
n
`
n+1
.
.
.
`
v
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
n care `
)
= o
)
+ it
)
. , = 1. : sunt valorile proprii complexe iar `
n+1
. `
a
sunt cele reale, num arul de
aparitii al ec arei valori proprii ind egal cu ordinul ei de multiplicitate.
3.4.27. Observatie. Operatorul normal reprezint a o transformare format a din rotatii cu omotetii n :
plane ortogonale dou a cte dou a si (numai) omotetii n celelalte : : directii ortogonale.
3.4.28. Observatie. Matricea
_
_
o
)
t
)
t
)
o
)
_
_
=
_
o
2
)
+ t
2
)
_
_
_
o
j
_
o
2
j
+t
2
j
t
j
_
o
2
j
+t
2
j
t
j
_
o
2
j
+t
2
j
o
j
_
o
2
j
+t
2
j
_
_
_
reprezint a o omotetie de coecient
_
o
2
)
+ t
2
)
si o rotatie de unghi arccos
_
t
j
_
o
2
j
+t
2
j
_
.
3.4.5. Operator autoadjunct.
3.4.29. Denitie. Operatorul liniar l () : V V se numeste autoadjunct dac a
l () = l
+
() .
3.4.30. Propozitie. Matricea unui operator liniar autoadjunct ntr-o baz a ortonormat a a unui spatiu real
este simetric a.
Demonstratie. Fie r =
a
i=1
r
i
c
i
. =
a
)=1
)
c
)
si = (c
i)
)
i,)=1,a
. Au loc:
l (c
i
) =
a
I=1
c
Ii
c
I
. deci
l (r) . =
_
l
_
a
i=1
r
i
c
i
_
.
a
)=1
)
c
)
_
=
a
i=1
a
)=1
r
i
)
l (c
i
) . c
)
=
=
a
i=1
a
)=1
r
i
)
_
a
I=1
c
Ii
c
I
. c
)
_
=
a
i=1
a
)=1
r
i
)
c
)i
si analog,
r. l () =
_
a
i=1
r
i
c
i
. l
_
a
)=1
)
c
)
__
=
a
i=1
a
)=1
r
i
)
c
i
. l (c
)
) =
=
a
i=1
a
)=1
r
i
)
_
c
i
.
a
I=1
c
I)
c
I
_
=
a
i=1
a
)=1
r
i
)
c
i)
si din relatia
l (r) . = r. l
+
() . \r. R
a
urmeaz a c a c
i)
= c
)i
. adic a matricea este simetric a ( =
T
)
3.4.31. Teorem a. Valorile proprii ale unui operator real simetric sunt reale.
Demonstratie. = ` prin nmultire la stnga cu =
T
=
T
` = `
T
= ` prin conjugare complex a = =

` si apoi dup a nmultire la stnga cu
T
=
T
=
` =

`
T

dar
_

T
_
T
=
T
T
_

T
_
T
=
T
= `||
2
=

`||
2
=` =

`
3.4.32. Teorem a. Vectorii proprii asociati la valori proprii distincte ale unui operator real simetric sunt
ortogonali doi cte doi.
Demonstratie.
1
= `
1
1
=
T
2

1
= `
1
T
2

1
2
= `
2
2
=
T
1

2
= `
2
T
1

2
T
2

1
=
_
T
1

2
_
T
T
2

1
=
T
1

2
`
1
,= `
2
_
_
=
T
1

2
= 0
3.4.33. Observatie. Exist a o baz a ortonormal a format a din vectori proprii n care matricea unui operator
simetric este diagonal a de valori proprii (pentru c a un operator simetric este un operator normal f ar a valori
proprii complexe). Geometric, operatorul simetric reprezint a omotetii pe directii ortogonale.
3.4.6. Operator antiautoadjunct.
3.4.34. Denitie. Operatorul liniar l () se numeste antiautoadjunct dac a
l () = l
+
() .
3.4.35. Propozitie. Un operator antiautoadjunct are numai valori proprii pur imaginare.
Demonstratie. Din l
+
() = l () rezult a c a

` = `. adic a partea real a a valorii proprii este
nul a
3.4.36. Observatie. Celulele matricii n baza canonic a Jordan real a cap at a forma special a
_
_
0 t
)
t
)
0
_
_
,
care din punct de vedere geometric nseamn a omotetii si rotatii de 90
n plane ortogonale dou a cte dou a.

3.5. Modelul Leontief
Modelul
4
din aceast a sectiune a fost dezvoltat de Wassily Leontief la sfrsitul deceniului 3, secolul
XX si a fost motivul pentru care Wassily Leontief a primit Premiul Nobel n Stiinte Economice n 1973.
Printre numele alternative folosite pentru a semnaliza utilizarea acestui model, se num ar a: "Modelul
InputOutput", "Analiza InputOutput", "Analiz a Interindustrial a", "Balanta leg aturilor dintre ramuri",
etc. Toate aceste nume se refer a la diverse variante statice si/sau dinamice care au n comun anumite
caracteristici. n continuare vor prezentate exemple si rezultate de Algebr a Liniar a folosite n unele
dintre aceste variante.
3.5.1. Exemplu (Un model Leontief nchis). [preluat dup a [2]]
Trei rme (de servicii de tmpl arie (T), instalatii electrice (E) si instalatii sanitare (S)) stabilesc de
comun acord s a fac a schimb de servicii pe o perioad a determinat a (10 s apt amni). Activitatea necesar a
este prezentat a n tabel:
servicii
efectuate de:
T E S
s apt amni T 2 1 6
de activitate E 4 5 1
la: S 4 4 3
10 10 10
Din motive legate de legislatie, taxe si impozite, ecare este obligat s a declare, s a primeasc a si s a
pl ateasc a sume rezonabile corespunz atoare activit atilor desf asurate. Valoarea/pretul cte unei s apt amni
de activitate pentru ecare trebuie s a e n jur de 1000Euro, iar rmele cad de acord s asi ajusteze valorile
asa nct ecare s a pl ateasc a exact ct primeste (sistem de barter schimb n natur a n trei: de fapt,
ecare pl ateste cu serviciul pe carel ofer a serviciile pe care le primeste). Not am cu j
T
, j
1
, j
S
pretul
primit de ecare rm a pentru o s apt amn a de servicii.
4
Aceast a sectiune foloseste foarte mult cartea [6], n care pot g asite multe dintre detaliile care lipsesc din aceast a prezentare.
3.5. MODELUL LEONTIEF 149
Conditia de echilibru cere ca totalul primit de ecare s a e egal cu totalul pl atit de ecare. Se obtine
sistemul:
_
_
2j
T
+ j
1
+ 6j
S
= 10j
T
.
4j
T
+ 5j
1
+ 1j
S
= 10j
1
.
4j
T
+ 4j
1
+ 3j
S
= 10j
S
.
Prima ecuatie se refer a la T iar interpretarea ei este: n perioada dat a rma T este pl atit a pentru
activitatea ei 10j
T
(membrul drept) si are de plat a 2 s apt amni de activitate c atre ea ns asi la pretul j
T
,
1 s apt amn a de activitate c atre E la pretul j
1
si 6 s apt amni de activitate c atre S la pretul j
S
, care dau
un total de 2j
T
+ j
1
+ 6j
S
(membrul stng).
Solutia sistemului este:
_
_
j
T
=
31
32
j
1
.
j
1
= j
1
.
j
S
=
9
8
j
1
.
Printre solutiile posibile se num ar a:
j
1
= 1000 =
_
_
j
T
=
31
32
1000 = 968.75
j
1
= 1000
j
S
=
9
8
1000 = 1125
1
T
= 1000 =
_
_
j
T
= 1000
j
1
= 1032.3
j
S
= 1161.3
Sistemul se poate scrie ca
_
_
2
10
1
10
6
10
4
10
5
10
1
10
4
10
4
10
3
10
_
_
_
_
j
T
j
1
j
S
_
_
=
_
_
j
T
j
1
j
S
_
_
.
Matricea 1 =
_
_
2
10
1
10
6
10
4
10
5
10
1
10
4
10
4
10
3
10
_
_
sa obtinut prin mp artirea ec arei coloane la suma ei si este un
exemplu de matrice inputoutput sau matrice de schimb.
Modelul Leontief utilizeaz a date observationale referitoare la o anumit a regiune geograc a (stat, regiune,
continent, mondial, etc). Activitatea regiunii este descompus a n industrii sau activita ti industriale dis-
tincte, care ntro perioad a xat a de timp produc si consum a bunuri. Aceeasi industrie produce bunuri
prin consumul de bunuri produse celelalte industrii, inclusiv ea ns asi. Aceast a informatie despre productie
si consum a aceleiasi liste de industrii (indexat a de la 1 la :) este strns a ntrun tabel de tranzactii in-
terindustriale. Linia i
0
se refer a la industria i
0
si descrie descompunerea/distributia cantit atii productiei
industriei i
0
din punct de vedere al industriilor care consum a aceast a productie, asa c a elementul pe locul
(i
0
. ,) este cantitatea de produs nit (output) produs de industria i
0
si consumat de industria ,. Coloana
,
0
descrie cantit atile consumate de industria ,
0
, descompuse/distribuite dup a industriile produc atoare.
Fiecare industrie poate consuma o parte din ceea ce produce, iar cantit atile respective au indici (i
0
. i
0
).
Sursa: Fig 1.1, pag. 3, [6]
Se observ a c a productia unei industrii este descompus a pentru nceput n dou a categorii, dup a motivul
pentru care este achizitionat a cantitatea respectiv a: "Final Demand" [consum care nu conduce la productia
altor bunuri] si "Producers as consumers" [consum care conduce la productia altor bunuri]. Mai departe,
ecare dintre aceste dou a categorii este descompus a n alte componente.
Un exemplu de organizare a datelor (date referitoare la 2005 pentru leg aturile InputOutput dintre
regiunile Japoneze) poate g asit la adresa:
http://www.meti.go.jp/english/statistics/tyo/tiikiio/index.html
Din documentele disponibile la aceast a adres a se poate remarca, de exemplu, c a datele referitoare
la 2005 au fost asamblate pentru prezentare n martie 2010 (ceea ce ar trebui s a e o sugestie despre
complexitatea si necesarul de efort al unei asemenea sarcini, n viata real a).
3.5.2. Denitie. O matrice p atratic a cu elemente pozitive se numeste productiva dac a
0
,=
0 astfel
nct
,=

0
.
(relatia n
,=
ntre doi vectori n si va numit a inegalitate tare ntre vectori si nseamn a c a ecare
coordonat a a vectorului n este strict mai mare dect coordonata corespunz atoare a vectorului )
3.5.3. Teorem a. Valoarea absolut a a oric arei valori proprii a unei matrici productive este strict subuni-
tar a.
3.5. MODELUL LEONTIEF 151
Demonstratie.
= ` =`
i
=
a
)=1
c
i)
)
=[`[ [
i
[ _
a
)=1
c
i)
[
)
[ =
[`[
0
i
0
i
_
a
)=1
c
i)
0
)
0
j
=
=[`[
0
i
0
i
_ max
)
0
j
)=1
c
i)
0
)
< max
)
0
j

0
i
=
[`[
0
i
0
i
< max
)
0
j

0
i
\i = 1. : =
dac a se alege n locul lui i indicele n care membrul drept atinge maximul, e acesta :, relatia devine:
[`[
0
v
0
v
<
0
v
0
v
=[`[ < 1.
3.5.4. Teorem a. Dac a este productiv a, atunci exist a (1 )

1
si este cu elemente pozitive (nestrict).
Demonstratie. Are loc relatia
(1 )
_
1 + +
2
+
n
_
= 1
n+1
si din teorema precedent a urmeaz a c a lim
no
n+1
= 0 (matricea nul a), deci prin trecere la limit a relatia
devine
(1 )
_
1 + +
2
+
n
+
_
= 1.
deci exist a (1 )
1
= 1 + +
2
+
n
+ .
3.5.5. Exemplu. Modelul lui Leontie
r + = r.
unde este o matrice productiv a care reprezint a matricea coecientilor tehnologici (coecientul din pro-
ductia de bun , consumat pentru producerea unei unit ati de bun i) , r este un vector coloan a al nivelurilor
de productie iar este vectorul coloan a al cererii nale. Relatia se mai scrie
= (1 ) r
si din teoremele anterioare (1 )
1
si are loc
r = (1 )
1
= (1 + +
2
+
n
+ ) =
= + +
2
+
n
+ .
relatie interpretabil a astfel: pentru obtinerea unei productii nale nete trebuie produs a cantitatea
intermediar a necesar a producerii lui . pentru care trebuie produs
2
necesar lui . . Productia
total a r a fost descompus a n productie nal a si n productii intermediare
n
date de matricile de
consumuri intermediare
n
.
Problema caracteriz arii matricilor productive admite si o reciproc a:
3.5.6. Teorem a. Dac a pentru matricea p atratic a pozitiv a matricea (1 )
1
exist a si este pozitiv a,
atunci este productiv a.
Demonstratie. Fie
,=
0 = r = (1 )
1

,=
0 = r r =
,=
0 = r
,=
r = este
productiv a
3.5.7. Observatie. Transpusa unei matrici productive este tot productiv a.
3.5.8. Teorem a. (Perron-Frobenius) Fie o matrice real a pozitiv a. Atunci:
(1) Dac a toate elementele matricii sunt strict pozitive, atunci exist a o valoare proprie de modul
maximal care este real a, strict pozitiv a si c areia i se poate asocia un vector propriu cu toate
elementele strict pozitive;
(2) Dac a este nenul a, are o valoare proprie real a strict pozitiv a, de modul maximal, c areia i se
poate asocia un vector propriu (nenul) de elemente pozitive (sau nule).
Demonstratie. (1) Fie `
A
o valoare proprie de modul maximal si e un vector propriu asociat
valorii proprii `
A
. Are loc = `
A
. adic a pe coordonate
a
)=1
c
i)
)
= `
A
i
. \i = 1. :. deci
[`
A
[ [
i
[ _
a
)=1
[c
i)
)
[ _
a
)=1
[c
i)
[ [
)
[ . \i = 1. :;
e j =
_
_
[
1
[
.
.
.
[
a
[
_
_
= [[ ; cum c
i)
0. are loc
[`
A
[ j _ j;
presupunem prin reducere la absurd c a / 1. . : astfel nct
[`
A
[ [
I
[ <
a
)=1
c
I)
[
)
[
si e . = ( [`
A
[ 1) j; are loc . 0 = .
,=
0 si j
,=
0 = 0.
.
,=
j
,=
0;
3.6. SPA TII VECTORIALE PESTE CORPUL NUMERELOR COMPLEXE 153
dar
. = ( [`
A
[ 1) j =
2
[`
A
[ j
deci
2
j = . +[`
A
[ j
,=
j +[`
A
[ j = ( +[`
A
[) j;
cu 1 =
1
.+[A
M
[

,=
0. are loc
1j
,=
j
si deci are loc prin recurent a
1
I
j
,=
j;
din faptul c a `
A
este valoare proprie de modul maximal, urmeaz a c a 1 are toate valorile proprii
de modul subunitar, deci lim
no
1
n
= 0 (matricea nul a de ordin :); prin trecere la limit a, rezult a
c a 0
,=
j contradictie cu existenta indicelui /, asa c a are loc
[`
A
[ j = j
(2) Se aplic a 1. pentru matricea +l. cu l matricea de ordin : care are toate elementele 1. dup a
care se trece la limit a
3.6. Spatii vectoriale peste corpul numerelor complexe

Scopul acestei sectiuni este s a rezume caracteristicile spatiilor vectoriale de tip nit peste C, reprezen-
tate ca (C
a
. C). Peste tot n aceast a sectiune bara orizontal a deasupra unui obiect se refer a la conjugatul
complex [sau la enumerare: 1. : reprezint a toate numerele de la 1 la :].
Dac a . = (.
1
. . .
a
) C
a
, atunci . = ( .
1
. . .
a
) [vectorul conjugat este conjugatul componentelor]
Dac a n. C
a
, atunci n + = n +
Dac a c C si . C
a
, atunci c. = c .
Produsul scalar nu poate extins la C n aceeasi form a deoarece (1. i) (1. i) = 1 1 + i i = 0, asa c a
dac a sar folosi aceeasi form a de produs scalar ca pe R sar obtine vectori nenuli de lungime nul a.
Forma folosit a este n. =
a
i=1
n
i

i
(functional a sesquiliniar a), pentru care
n + . n = n. n +. n
n. + n = n. +n. n
cn. = cn.
n. c = cn.
n. = . n
|n|
2
= n. n =
a
i=1
n
i
n
i
R
+
si |n| = 0 == n = 0.
Matrici cu elemente complexe:
Dac a = (c
i)
)
i=1,n,)=1,a
atunci

= ( c
i)
)
i=1,n,)=1,a
[conjugata complex a a matricii este matricea care
are drept componente conjugatele complexe ale componentelor matricii initiale]
+ 1 =

+

1 [conjugarea complex a a sumei este suma conjugatelor complexe]
c = c

[conjugarea complex a a produsului cu un scalar este produsul cu scalarul conjugat complex
al matricei conjugat a complex]
= [conjugata complex a a conjugatei complexe este matricea initial a]
T
=
T
[conjugata complex a a transpusei este transpusa conjugatei complexe]
+
=

T
se numeste adjuncta matricii
o matrice se numeste hermitic a (autoadjunct a) dac a =
+
Dac a este matrice cu componente reale, atunci
+
=
T
( + 1)
+
=
+
+ 1
+
(c)
+
= c
+
(
+
)
+
=
n. = n
T

n. = n.
+
CAPITOLUL 4
Spatii ane
[23], [34]
4.1. Denitii
4.1.1. Denitie. Fie un spatiu vectorial (V. K). Multimea A este numit a spatiu an peste V dac a exist a
o functie (notat a aditiv) + : A V A astfel nct (1. ) 1 + A are propriet atile:
(1) 1 +
0 = 1
(2) 1 + ( + n) = (1 +) + n
(3) \1. Q A, !
1,Q
V, 1 +
1,Q
= Q [vectorul
1,Q
este notat

1Q]
(A. V. K)
Un spatiu an este o actiune tranzitiv a a grupului aditiv al spatiului vectorial
Dimensiunea spatiului an este prin denitie dimensiunea spatiului vectorial atasat.
Observatii:
Semnul "+" poate avea semnicatii diferite:
c + , adunarea a doi scalari din K
+ n adunarea a doi vectori din V
1 + functia care deneste structura an a [adunarea dintre un punct si un vector de pozitie]
n contextul grupurilor, functiile care satisfac 1. si 2. sunt numite "actiuni" iar cele care satisfac
si 3. sunt numite "actiuni tranzitive"
Aplicatia A Q
1Q V este o bijectie.
Spatiul an standard atasat unui spatiu vectorial este A = V with vector addition as the ane
mapping.
the set V has elements
as a vector space, an element is a vector
as an ane space, an element is a point
the vector

0 is the origin of the ane space [?]
any point 1 may be seen as the "position vector"

C1, with C =
0.
the relation 1 +
1Q = Q may be seen as

C1 +
1Q =
CQ
for each point 1, the set

1Q of all vectors with origin in 1 is a vector space.
155
156 4. SPA TII AFINE
4.1.2. Denitie. [Ane subspace] [linear subvarieties] [linear varieties] If (V
0
. K) is a vector subspace of
(V. K) and B _ A, then (B. V
0
. K) is an ane subspace of (A. V. K) if: \1 B, \ V
0
, 1 + B and
\1. Q B,

1Q V
0
.
ane straight lines: Ane subspace of dimension 1
ane plane: Ane subspace of dimension 2
ane hyperplane: Ane subspace of dimension A 1
Notation: \1 A, \V
0
vector subspace of V, 1 + [V
0
] = Q A; Q = 1 +. V
0
[B is the
linear variety through 1 directed by V
0
] [V
0
is the direction of B]
4.1.3. Denitie. [The linear variety generated by a nite number of points]
For 1
1
, , 1
a
A, the linear variety generated by the points, denoted by 1
1
. . 1
a
, is the smallest
linear variety containing the points.
The dimension of the linear subspace
_
1
1
1
2
. .
1
1
1
v
_
is the dimension of the linear variety. When
the dimension of
_
1
1
1
2
. .
1
1
1
v
_
is maximal, which means : 1, the set of points is called anely
independent.
4.1.4. Denitie. [The sum of two linear varieties] 1
1
+ 1
2
is the smallest linear variety containing both
varieties.
4.1.5. Denitie. Two linear varieties 1 +[V
1
] and Q+[V
2
] are called "parallel" when V
1
_ V
2
or V
2
_ V
1
4.1.6. Denitie. [Ane Frames] An ane frame on (A. V. K) is a set = 1. (c
1
. . c
a
), where 1 A
(is called "origin") and (c
1
. . c
a
) is an ordered basis of (V. K).
4.1.7. Denitie. [Ane coordinates] Given (A. V. K) and , \Q A !
1
. .
a
K,

1Q =
a
i=1
i
c
i
Notation: [Q]
1
= (
1
. .
a
)
4.1.8. Denitie. Barycenter: Given : points 1
1
, 1
2
, , 1
v
, the barycenter G is:
G = 1
1
+
1
:
_
1
1
1
1
+
1
1
1
2
+ +
1
1
1
v
_
For two points, G is the midpoint G = 1
1
+
1
2
_
1
1
1
1
+
1
1
1
2
_
4.1.9. Denitie. Collinear points? 1, Q, 1 are collinear when the linear variety generated by them,
1. Q. 1 has dimension 1 (it is a straight line). The linear subspace
_
1Q.
11
_
has dimension 1.
4.1.10. Denitie. Simple ratio: Consider three collinear points , 1, C A. The simple ratio ` =
(. 1. C) is the unique scalar ` such that

1 = `
C
4.1. DEFINI TII 157
4.1.1. Properties. Prop: [Properties of ane spaces]
1 + = 1 + n = = n [we may cancel/reduce points] [for any xed 1 A, the function
V 1 + A is injective]
Proof: Denote by Q = 1 + = 1 + n. Then the vectors both satisfy condition 3, which means
that and n satisfy the property of

1Q. Since the vector

1Q is unique, we have = n.
1 + = Q + = 1 = Q [we may cancel/reduce vectors] [for any xed V, the function
A 1 1 + A is injective]
Proof: From 2., 1 = 1 +
0 = 1 +( ) = (1 +) +() = (Q+) +() = Q+( ) =

Q+
0 = Q

1Q =
0 == 1 = Q [the null vector is any vector which has the same origin and endpoint]
Proof: From 3., if 1 = Q then 1 +
11 = 1 and since

11 is unique and

0 also satises the
relation,

11 =
0.
If

1Q =
0, then 1 +
0 = Q and from 1. 1 = Q.

1Q =
Q1 [the negative vector means the vector with the opposed direction]
Proof: since 1 +
1Q = Q and Q +
Q1 = 1, it follows 1 +
_
1Q+
Q1
_
= 1 which means
that

1Q+
Q1 =
0.

1Q +
Q1 =

11 [Chasles identity] [vector addition satises the parallelogram law] [Axiom [A
1] in [23], page 98]
Proof: 1 +
1Q = Q, Q +
Q1 = 1, 1 +
11 = 1 =
_
1 +
1Q
_
+
Q1 = Q +
Q1 = 1 =
1 +
_
1Q+
Q1
_
= 1 =

1Q+
Q1 =
11.
\1 A, \ V, !Q A,

1Q = [surjectivity]
Proof: For Q = 1 +, we have

1Q = .

1Q =
11 =Q = 1 [injectivity]
Proof: 1 +
1Q = Q, 1 +
11 = 1; if

1Q =
11 then 1 +
1Q = 1 +
11 = Q = 1.
Previous surjectivity and injectivity for the mapping 1
1Q are the axiom [A 2] in [23], page

98.

1Q =
1o =
11 =
Qo [parallels between parallels are equal]

Proof:
1 +
1Q = Q
1 +
1o = o
1 +
11 = 1
Q+
Qo = o
11 =
1Q+
Q1 =
Q1 +
1o =
Qo.
Prop: If (B. V
0
. K) is an ane subspace of (A. V. K), then \1 B, 1 + [V
0
] = B.
Proof:
P: Consider B = 1 + [V
0
]. Then:
Q 1 + [V
0
] ==

1Q [V
0
]
Q 1 + [V
0
] =Q+ [V
0
] = 1 + [V
0
]
Q. 1 1 + [V
0
] =
Q1 [V
0
]
P: For 1
1
, , 1
a
A, 1
1
. . 1
a
= 1
1
+
_
1
1
1
2
. .
1
1
1
v
_
Proof:
1
1
+
_
1
1
1
2
. .
1
1
1
v
_
is a linear variety which contains all the points 1
I
and which is contained in
each linear variety which contains the points.
the dimension of
_
1
1
1
2
. .
1
1
1
v
_
is the dimension of the linear variety; when this dimension is
maximal (: 1) the points are called anely independent.
P: [Intersection of two linear varieties]
(1 + [V
1
]) (Q+ [V
2
]) ,= O ==

1Q V
1
+V
2
Proof: 1 (1 + [V
1
]) (Q+ [V
2
]) ==
==
1
V
1
such that 1 = 1 +
1
and
2
V
2
such that 1 = Q+
2
==
==

11 V
1
and

Q1 V
2
=
1Q =
11 +
1Q V
1
+V
2
Conversely, if

1Q V
1
+V
2
then
1
V
1
and
2
V
2
such that

1Q =
1
+
2
=
=Q = 1 +
1Q = 1 +
1
+
2
so that 1 +
1
= Q+ (
2
) (1 + [V
1
]) (Q+ [V
2
])
P:
1 (1 + [V
1
]) (Q+ [V
2
]) =(1 + [V
1
]) (Q+ [V
2
]) = 1 + [V
1
V
2
]
Proof: Since 1 (1 + [V
1
]) (Q+ [V
2
]), we have 1 +[V
1
] = 1+[V
1
] and Q+[V
2
] = 1+[V
2
] .so that
(1 + [V
1
]) (Q+ [V
2
]) = (1 + [V
1
]) (1 + [V
2
]) = 1 + [V
1
V
2
]
P:
(1 + [V
1
]) + (Q+ [V
2
]) = 1 +
_
V
1
+V
2
+
_
1Q
__
Proof:
P: [Grassmann Formulas]
Consider 1
1
= 1 + [V
1
], 1
2
= Q+ [V
2
]
If 1
1
1
2
,= O, then dim(1
1
+ 1
2
) = dim1
1
+ dim1
2
dim(1
1
1
2
)
If 1
1
1
2
= O, then dim(1
1
+ 1
2
) = dim1
1
+ dim1
2
dim(V
1
V
2
) + 1
Proof:
P:
If 1
1
[[1
2
and 1
1
1
2
,= O,then 1
1
_ 1
2
or 1
2
_ 1
1
4.1. DEFINI TII 159
Proof:
P: [Parallels between parallels are equal]
Consider two parallel straight lines : and : cut by two parallel straight lines :
t
and :
t
. Denote their
intersections = :
t
:, 1 = :
t
:, C = : :
t
, 1 = : :
t
. Then

1 =
C1 and

C =
11.
Proof:
Change of an ane frame: Consider two frames = 1. (c
1
. . c
a
) and
t
= 1
t
. (,
1
. . ,
a
).
[1
t
]
1
=
_
_
_
_
_
j
1
.
.
.
j
a
_
_
_
_
_
, [,
)
]
1
=
_
_
_
_
_
c
1)
.
.
.
c
a)
_
_
_
_
_
A A, [A]
1
=
_
_
_
_
_
r
1
.
.
.
r
a
_
_
_
_
_
, [A]
1
0
=
_
_
_
_
_
1
.
.
.
a
_
_
_
_
_
1A =
a
i=1
r
i
c
i
1
t
A =
a
)=1
)
,
)
11
t
=
a
i=1
j
i
c
i
,
)
=
a
i=1
c
i)
c
i
1
t
A =
a
)=1
)
,
)
=
a
)=1
)
_
a
i=1
c
i)
c
i
_
=
a
)=1
a
i=1
)
c
i)
c
i
=
a
i=1
_
a
)=1
)
c
i)
_
c
i
1
t
A =
1
t
1 +
1A =
a
i=1
j
i
c
i
+
a
i=1
r
i
c
i
=
a
i=1
(r
i
j
i
) c
i
=\i = 1. :, r
i
j
i
=
a
)=1
c
i)
)
=
=
_
_
_
_
_
r
1
.
.
.
r
a
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c
11
c
1a
c
21
c
2a

c
a1
c
aa
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
.
.
.
a
_
_
_
_
_
+
_
_
_
_
_
j
1
.
.
.
j
a
_
_
_
_
_
[A]
1
= [A]
1
0
+ [1
t
]
1
Equations of a linear variety
Consider:
an ane space (A. V. K) with ane frame = 1. (c
1
. . c
a
),
a linear variety 1 = Q+[V
0
], with Q = (
1
. .
a
) and (
1
. .
v
) a basis of V
0
, and
)
=
a
i=1
c
i)
c
i
,
, = 1. :;
[
)
]
1
=
_
_
_
_
_
c
1)
.
.
.
c
a)
_
_
_
_
_
, , = 1. :
We have A = (r
1
. . r
a
) 1 == `
)
K s.t. r
i
=
i
+
v
)=1
`
)
c
i)
, \i = 1. :
[A]
1
= [Q]
1
+
v
)=1
`
)
[
)
]
1
Equation of a Straight Line:
[A]
1
= [Q]
1
+ `[]
1
Lines:
[]
1
=
_
_
_
_
_
c
1
.
.
.
c
a
_
_
_
_
_
, [1]
1
=
_
_
_
_
_
/
1
.
.
.
/
a
_
_
_
_
_
For ` = 1, Q = and [1]
1
= []
1
+ []
1
=[]
1
= [1]
1
[]
1
So, for the line: [A]
1
= []
1
+ `([1]
1
[]
1
), we have:
The segment 1 = A A; [A]
1
= []
1
+ `([1]
1
[]
1
) . ` [0. 1]
The line 1 = A A; [A]
1
= []
1
+ `([1]
1
[]
1
) . ` R
The halfline [1 = A A; [A]
1
= []
1
+ `([1]
1
[]
1
) . ` [0. )
The halfline [1 = A A; [A]
1
= []
1
+ `([1]
1
[]
1
) . ` (. 1]
Ex: =
_
_
_
_
_
1
2
1
_
_
_
_
_
, 1 =
_
_
_
_
_
3
3
2
_
_
_
_
_
,
r = 2` + 1
= ` + 2
. = ` + 1
=
r = 3 2.
= 3 .
. = .
Barycenter: Given : points 1
1
, 1
2
, , 1
v
, the barycenter G is:
G = 1
1
+
1
:
_
1
1
1
1
+
1
1
1
2
+ +
1
1
1
v
_
Remark:
1
:
_
1
1
1
2
+ +
1
1
1
v
_
=
1
1
G =
1
1
1
2
+ +
1
1
1
v
= :
1
1
G =
=
1
1
G +
_
1
1
G
1
1
1
2
_
+
_
1
1
G
1
1
1
v
_
= 0 =
=
1
1
G +
_
1
2
1
1
+
1
1
G
_
+
_
1
v
1
1
+
1
1
G
_
= 0 =
=
1
1
G +
1
2
G +
1
v
G = 0 or

G1
1
+
G1
2
+ +
G1
v
= 0
P: The barycenter is the unique point A such that

A1
1
+
A1
2
+ +
A1
v
= 0
4.1. DEFINI TII 161
Proof:
1. G satises the relation:
G +
G1
)
= 1
)
For , = 2. :,

G1
)
=
G1
1
+
1
1
1
)
G1
1
+
G1
2
+ +
G1
v
=
G1
1
+
_
G1
1
+
1
1
1
2
_
+ +
_
G1
1
+
1
1
1
v
_
=
= :
G1
1
+
1
1
1
2
+ +
1
1
1
v
= :
G1
1
+ :
1
1
G =
2. G is unique:
If

1
1
G +
1
2
G +
1
v
G = 0 and

A1
1
+
A1
2
+ +
A1
v
= 0, then, by adding them:
_
A1
1
+
1
1
G
_
+
_
A1
2
+
1
2
G
_
+ +
_
A1
v
+
1
v
G
_
= 0 =
=:
AG = 0 =
AG = 0
Remark: we also have G = 1
i
+
1
:
_
1
i
1
1
+ +
1
i
1
v
_
For two points, G is the midpoint G = 1
1
+
1
2
_
1
1
1
1
+
1
1
1
2
_
If [1
)
]
1
=
_
_
_
_
_
j
1)
.
.
.
j
a)
_
_
_
_
_
, then G =
_
_
_
_
_
q
1
.
.
.
q
a
_
_
_
_
_
, with q
i
=
1
:
v
)=1
j
i)
Remark: Consider three collinear points , 1, C A.

1 = (. 1. C)
C
1 = +
1 = + (. 1. C)
C
If (. 1. C) = `, then:
(. C. 1) =
1
`
(1. . C) =
`
` 1
(1. C. ) =
` 1
`
(C. . 1) =
1
1 `
(C. 1. ) = 1 `
The line segment 1 =
_
A A; A = + `
1. ` [0. 1]
_
C 1 == 0 < (. C. 1) < 1
C 1 == (C. . 1) < 0
P: Consider three noncollinear points , 1, C A, and G their barycenter (centroid/geometric
center). Then the straight line joining and G meets 1C in the midpoint
t
of the points 1, C.
Moreover, (. G.
t
) =
2
3
. [
t
is called "median"]
Proof:
Thales Theorem: Consider three parallel straight lines :, :, t that meet two concurrent straight lines
in ,
t
(on :), in 1, 1
t
(on :), in C, C
t
(on t). Then (. 1. C) = (
t
. 1
t
. C
t
).
Proof:
Menelaus Theorem: If a straight line meets the sides of a triangle 1C at 1, Q, 1, respectively, then
(1. . 1) (Q. 1. C) (1. C. ) = 1.
Proof:
Cevas Theorem: Consider a triangle 1C and three points on its edges 1
[1C], 1
1
[C],
1
C
[1]. The straight lines 1
, 11
1
, C1
C
are concurrent in a point 1 == (1
. 1. C) (1
1
. C. )
(1
C
. . 1) = 1.
Proof:
Pappus Theorem:
Proof:
Desargue Theorem:
Proof:
?Rouths Theorem:
Proof:
?van Obels Theorem:
Proof:
Bib:
Partea 2
Produse software pentru Algebra Liniar a
CAPITOLUL 5
Geogebra
165
CAPITOLUL 6
CARMetal
Produsul software CARMetal, versiunea 3.7.5, disponibil la adresa http://db-maths.nuxit.net/CaRMetal/,
a fost folosit pentru a genera unele dintre vizualiz arile incluse n text.
167
Partea 3
Anexe si complet ari
7
Recapitul ari
Logic a binar a
Logica matematic a binar a se ocup a de operatii cu enunturi logice si de evaluarea valorii lor de adev ar;
se consider a numai enunturi logice cu o valoare de adev ar din dou a posibile. Desi aceast a conventie este
restrictiv a, nu este scopul prezent arii de fat a s a includ a alte situatii, cum ar enunturile logice "Eu mint",
sau "Acest enunt este fals". Prezentarea de mai jos se refer a doar la acele enunturi c arora li se poate atasa
o valoare de adev ar. Nu sunt incluse comenzile (enunturile imperative), interogatiile, exclamatiile, ci doar
enunturile de tip declarativ.
7.0.11. Denitie. (OPERA TII CU ENUN TURI LOGICE):
(1) NEGA TIA LOGIC
A (NON):
j |j
0 1
1 0
Ex:
j: "2 + 3 = 5" = |j: "2 + 3 ,= 5".
j: "Ioana are o cas a" = |j: " Ioana nu are o cas a".
(2) CONJUNC TIA LOGIC
A ( SI):
j j .
0 0 0
0 1 0
1 0 0
1 1 1
Ex:
j: "Ioana are o cas a", : "Ioana are o asigurare de cas a" = j . : "Ioana are o cas a si o
asigurare de cas a"
j: "2 este num ar natural", : "2 este num ar ntreg" = j . : "2 este si num ar natural si
ntreg"
n limbaj formal: (2 N) . (2 Z) =2 N Z (2 face parte din intersectia multimilor)
171
172 7. RECAPITUL
ARI
(3) DISJUNC TIA LOGIC
A (SAU) (SAU INCLUSIV):

j j .
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 1
Ex:
j: "Ioana are o cas a", : "Ioana are o masin a" = j . : "Ioana are o cas a sau o masin a"
(4) (SAU EXCLUSIV):
j j
_
.
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 0
Este mai rar folosit si poate descris cu ajutorul celorlalti conectori.
Ex:
j: "Ioana are o cas a", : "Ioana are o masin a" = j
_
.: "Ioana are e o cas a, e o masin a (dar
nu ambele)"
(5) IMPLICA TIA LOGIC
A (Dac aAtunci):
(a) Din adev ar implic a numai adev ar
(b) Din fals implic a orice.
Din denitie rezult a urm atoarea tabl a de adev ar pentru implicatia logic a:
j j
0 0 1
0 1 1
1 0 0
1 1 1
Pentru structura j , se mai folosesc denumirile: j: "ipotez a", : "concluzie".
Ex:
j: "Ioana are o cas a", : "Ioana are o masin a" = j : "Dac a Ioana are o cas a, atunci are
o masin a".
LOGIC
A BINAR
A 173
(6) ECHIVALEN T
A LOGIC
A (Dac asinumaidac a):

j j
0 0 1
0 1 0
1 0 0
1 1 1
Echivalenta logic a poate denit a folosind ceilalti conectori: j = (j ) . ( j)
Ex:
j: "Ioana are o masin a", : "Ioana are carnet de conducere" = j : "Ioana are o masin a
dac a si numai dac a are carnet de conducere"
7.0.12. Denitie. [Tautologie] Un enunt logic este numit "tautologie" dac a este adev arat indiferent de
valoarea de adev ar a enunturilor componente.
Ex: j: "Ioana are o masin a" = j.|j: "Ioana are o masin a sau nu" este o tautologie.
7.0.13. Denitie. [Enunturi echivalente] Dou a enunturi logice se numesc "echivalente" dac a j este
o tautologie.
7.0.14. Denitie. [Enunturi mai puternice] Se spune despre un enunt logic j c a "este mai tare dect" un
enunt logic dac a j este tautologie si j nu este tautologie.
Ex: Pentru orice dou a enunturi j, , enuntul j . este mai tare dect enuntul .
Exercitiu: S a se decid a dac a pentru enunturile "(j . ) :" si "j :" se poate arma c a unul dintre
ele este mai puternic dect cel alalt.
7.0.15. Denitie. [Contradictie] Un enunt logic este numit "contradictie" dac a este fals indiferent de
valoarea de adev ar a enunturilor componente.
Ex: j: "Ioana are o masin a" = j.|j: "Ioana are o masin a si nu are" este o contradictie.
Toate enunturile logice pot exprimate folosind enunturi descriptive si conectorii logici |, ., .. Se vor
prezenta pe scurt propriet atile acestor conectori logici si leg aturile dintre ei si alte operatii logice.
7.0.16. Observatie. (PROPRIET
A TI ALE CONECTORILOR |, ., .) (Pot vericate cu

table de adev ar):
(1) | (|j) = j (principiul tertului exclus)
Dem: tabl a de adev ar
174 7. RECAPITUL
ARI
(2) j . = . j (comutativitate)
(3) j . ( . :) = (j . ) . : (asociativitate)
(4) j . 1 = 1 (proprietatea de ultim element)
(5) j . 0 = j (proprietatea de element neutru)
(6) j . j = j (idempotent a)
(7) j . = . j (comutativitate)
(8) j . j = j (idempotent a)
(9) j . ( . :) = (j . ) . : (asociativitate)
(10) j . 0 = 0 (proprietatea de prim element)
(11) j . 1 = j (proprietatea de element neutru)
(12) | (j . ) =|j.| (Regulile lui DeMorgan)
Ex: S a se ae negatia enuntului logic "n vacant a merg la mare sau la munte". Se noteaz a j:
"n vacant a merg la mare" si : "n vacant a merg la munte"; enuntul initial este j . . Negatia
este | (j . ) =|j.|, care poate tradus a: "n vacant a nu merg nici la mare si nici la munte".
(13) | (j . ) =|j.|
(14) j . ( . :) = (j . ) . (j . :) (distributivitatea conjunctiei fat a de disjunctie)
(15) j . ( . :) = (j . ) . (j . :)
LOGIC
A BINAR
A 175
7.0.17. Teorem a. [Reducerea disjunctiei exclusive la |, ., .]
j
_
. = (j . ) .| (j . ) = (j.|) . (.|j) .
Demonstratie. Tabl a de adev ar.
7.0.18. Teorem a. [Reducerea echivalentei la implicatie]
j = (j ) . ( j) .
Demonstratie. Tabl a de adev ar.
7.0.19. Teorem a. (Reducerea implicatiei logice la operatii elementare)
j =|j . .
Demonstratie. Prin tabl a de adev ar.
7.0.20. Teorem a. (Negarea implicatiei logice)
| (j ) = j.|.
Demonstratie. | (j ) =| (|j . ) =| (|j) .| = j.|.
Ex: j: "Mie foame", : "M annc" = j : "Dac a mie foame, m annc" = | (j ) = j.|:
"Mie foame si nu m annc".
Un r aspuns frecvent ntlnit la ntrebarea "Cum se neag a "Dac a mie foame, m annc"?" este :: "Dac a
nu mie foame, nu m annc".
Se observ a c a : = (|j) (|) iar tabla de adev ar arat a c a cele dou a enunturi logice spun altceva:
j j | (j ) (|j) (|)
0 0 1 0 1
0 1 1 0 0
1 0 0 1 1
1 1 1 0 1
Se mai observ a c a : = (|j) (|) = (||j) . (|) = j.| = j asa c a : spune, de fapt, acelasi
lucru ca si enuntul: "Dac a m annc, mie foame".
7.0.21. Teorem a. (Principiul demonstratiei prin reducere la absurd)
j = (|) (|j).
Demonstratie. j =|j . = .|j =| (|) .|j = (|) (|j).
176 7. RECAPITUL
ARI
7.1. Predicate logice
7.1.1. Denitie. Se numeste predicat logic orice functie j () : 1 1 (multimea propozitiilor) (orice
functie care are drept codomeniu multimea propozitiilor) (domeniul poate privit ca multimea de para-
metri ai predicatului)
Predicatele logice pot privite si ca reformul ari ale unor constructii de tip "dac aatunci": a spune "un
p atrat este un dreptunghic" este acelasi lucru cu "dac a r este un p atrat, atunci r este un dreptunghi" sau
"orice p atrat este un dreptunghi". Formularea "r este un dreptunghi" este un predicat j (r) unde r este
o gur a geometric a.
7.1.2. Denitie. Armatia "pentru orice valoare posibil a a lui r, are loc j (r)" se formalizeaz a prin
"\r. j (r)" iar semnul "\" se numeste "cuanticator logic universal".
7.1.3. Denitie. Armatia "exist a o valoare posibil a a lui r, pentru care are loc j (r)" se formalizeaz a
prin "r. j (r)" iar semnul "" se numeste "cuanticator logic existential".
7.1.4. Denitie. Armatia "exist a o unic a valoare posibil a a lui r, pentru care are loc j (r)" se formal-
izeaz a prin "!r. j (r)" si are semnicatia
!r. j (r) = (r. j (r)) . ((j (r
1
) . j (r
2
)) r
1
= r
2
) .
Negatii ale enunturilor logice obtinute din predicate cu cuanticatori:
| (\r. j (r)) = r. |j (r) .
| (r. j (r)) = \r. |j (r)
7.1.5. Exemplu. Negatia enuntului logic: Toti oamenii sunt muritori este: "Exist a oameni nemuritori",
deoarece structura este | (\r j (r)) = r|j (r).
7.1.6. Exemplu. Negatia enuntului logic: Orice e nervos, tip a" este "exist a oameni nervosi si care nu
tip a", deoarece structura este | (\r (j (r) (r))) = r (j (r) .| (r)).
7.1.7. Observatie. Cuanticatorii logici (existential si universal) nu comut a:
\r
a
j (r. ) ,= \rj (r. )
7.2. Multimi
Printre caracteristicile secolelor XIX si XX n matematic a se num ar a si denitivarea constructiei
matematicii ca sistem axiomatic. Una dintre constat ari este c a, axiomatic vorbind, totul porneste de
7.2. MUL TIMI 177
la notiunea de multime. Notiunea ns asi de multime nu poate denit a. De altfel, pentru orice stiint a se
ridic a ntrebarea: Ce notiuni foloseste acea stiint a dar nu le poate deni riguros?. Pentru matematic a,
r aspunsul este: Notiunea de multime. n general, r aspunsurile posibile pentru aceast a ntrebare sunt
consecinte ale ciclului de rezultate teoretice obtinute de Kurt Gdel n prima jum atate a secolului XX,
despre incompletitudinea unui sistem axiomatic. n esent a si f ar a a se intra n mai multe detalii, sa
stabilit c a orice sistem axiomatic este incomplet sau contradictoriu; asta nseamn a, printre altele, c a orice
stiint a necontradictorie trebuie s a se astepte la probleme indecidabile si s a aib a maturitatea de a le dep asi.
7.2.1. Operatii cu multimi. Operatiile cu multimi vor prezentate pentru o multime nevid a xat a
si submultimi ale ei. Multimea f ar a elemente este notat a O (multimea vid a).
7.2.1. Denitie. Operatiile de baz a cu multimi sunt: reuniune, intersectie, complementar a. Relatia dintre
o multime si elementele ei este cea de apartenent a. Relatia de baz a ntre multimi este incluziunea.
Reuniune: ' 1 = r ; r . r 1
Intersectie: 1 = r ; r . r 1
Complementar a: C
= r ; r . r ,
Incluziune: _ 1 == (\r . r 1)
Egalitate: = 1 == ( _ 1 . 1 _ )
Multimea p artilor: T () = ; _
7.2.2. Observatie. Fie , 1, C T (). Prin C se va ntelege complementara multimii fat a de .
Operatiile cu multimi au urm atoarele propriet ati:
(1) ' = (idempotenta reuniunii);
(2) ' = (proprietatea de ultim element a reuniunii);
(3) = (idempotenta intersectiei);
(4) = (proprietatea de element neutru a intersectiei);
(5) ' O = (proprietatea de element neutru a reuniunii);
(6) O = O (proprietatea de prim element a intersectiei);
(7) ' 1 = 1 ' (comutativitatea reuniunii);
(8) 1 = 1 (comutativitatea reuniunii);
(9) ' (1 ' C) = ( ' 1) ' C = ' 1 ' C (asociativitatea reuniunii);
(10) (1 C) = ( 1) C = 1 C (asociativitatea intersectiei);
(11) ' (1 C) = ( ' 1) ( ' C) (distributivitatea reuniunii fat a de intersectie);
(12) (1 ' C) = ( 1) ' ( C) (distributivitatea intersectiei fat a de reuniune);
178 7. RECAPITUL
ARI
(13) ' ( 1) = ;
(14) ( ' 1) = ;
(15) ' C = ;
(16) C = O;
(17) CC = ;
(18) C ( ' 1) = C C1; C
_
i1
i
_
=

i1
C
i
(relatiile lui DeMorgan);
(19) C ( 1) = C ' C1; C
_
i1
i
_
=

i1
C
i
(relatiile lui DeMorgan);
(20) 1 = C1 (diferenta a dou a multimi);
7.2.3. Denitie. Multimile si 1 se numesc disjuncte dac a 1 = O.
7.2.4. Denitie. Se numeste produs cartezian a dou a multimi si 1 multimea:
1 = (c. /); c . / 1.
7.2.5. Observatie. Alte propriet ati:
(1) (1 ' C) = ( 1) C;
(2) (1 C) = ( 1) ' ( C);
(3) ( ' 1) C = ( C) ' (1 C);
(4) ( 1) C = (1 C) = ( C) 1;
(5) (1 ' C) = ( 1) ' ( C);
(6) (1 C) = ( 1) ( C);
(7) (1 C) = ( 1) ( C);
7.2.2. Relatii.
7.2.6. Denitie. Fie A, 1 dou a multimi. Se numeste rela tie (coresponden ta) binara ntre mul timile A
si 1 orice triplet 1 = (A. 1. G
1
), unde G
1
este o submultime a produsului cartezian, G
1
_ A 1 . A
se numeste domeniul de deni tie al rela tiei, 1 se numeste codomeniul rela tiei iar G
1
se numeste gracul
relatiei. Multimea
1
1
= r A; 1. (r. ) G
1
_ A
se numeste domeniul (efectiv) al relatiei 1. Multimea
Im
1
= 1 ; r A. (r. ) G
1
_ 1
7.2. MUL TIMI 179
se numeste imaginea rela tiei. Relatia 1
1
= (1. A. G
1
1) denit a prin
G
1
1 = (. r) ; (r. ) G
1
_ 1 A
se numeste rela tia inversa rela tiei 1. Relatia
A
= (A. A. G
X
) denit a prin G
X
= (r. r) ; r A _
A A se numeste rela tia identitate pe A.
7.2.7. Denitie. Fie A, 1 , 2 trei multimi si relatiile 1
1
= (A. 1. G
1
1
), 1
2
= (1. 2. G
1
2
). Relatia
1 = (A. 2. G
1
) denit a prin:
G
1
= (r. .) ; r A. . 2si 1 a.. (r. ) G
1
1
si (. .) G
1
2
se numeste compunerea rela tiilor 1

1
si 1
2
si se noteaz a 1
2
1
1
(1
2
1
1
= 1).
7.2.8. Observatie. Operatia de compunere a relatiilor este asociativ a dar nu este comutativ a.
7.2.9. Denitie. 1 = (A. A. G
1
) se numeste rela tie de preordine dac a are propriet atile:
(1) Reexivitate: G
X
_ G
1
(\r A, (r. r) G
1
);
(2) Tranzitivitate: (r. ), (. .) G
1
= (r. .) G
1
.
7.2.10. Denitie. 1 = (A. A. G
1
) se numeste rela tie de echivalen ta dac a este relatie de preordine
si are n plus proprietatea de simetrie: G
1
1 _ G
1
((r. ) G
1
= (. r) G
1
). Multimea ^ r =
A; (r. ) G
1
se numeste clasa de echivalen ta a lui r n raport cu rela tia 1. Mul timea claselor de
echivalen ta (mul timea ct a lui A n raport cu 1) se noteaz a cu A,1.
7.2.11. Observatie. Dac a 1 este o relatie de echivalent a pe A si ^ r este clasa de echivalent a a unui
element, atunci:
(1) r ^ r, \r A;
(2) (r. ) 1 = ^ r = ^ ;
(3) (r. ) , 1 = ^ r ^ = O.
7.2.12. Denitie. 1 = (A. A. G
1
) se numeste rela tie de ordine (preferin ta) dac a este relatie de preordine
si n plus are proprietatea de antisimetrie: G
1
G
1
1 = G
X
((r. ) G
1
si (. r) G
1
= r = ).
Relatia de ordine se numeste totala dac a \r. A, (r. ) G
1
sau (. r) G
1
(G
1
' G
1
1 = A A)
si se numeste par tiala dac a nu este total a. Perechea (A. 1) se numeste mul time ordonata (de rela tia de
ordine 1). O multime ordonat a se numeste inductiv ordonata dac a orice submultime total ordonat a a sa
este majorat a.
7.2.13. Observatie. (Lema lui Zorn) Orice multime inductiv ordonat a are un element maximal.
180 7. RECAPITUL
ARI
7.2.14. Observatie. Dac a 1 este relatie de ordine pe A, atunci 1
1
este tot relatie de ordine pe A (se
mai numeste rela tia de ordine duala rela tiei 1).
Demonstratie. Reexivitatea: r A = (r. r) G
1
= (r. r) G
1
1;
Tranzitivitatea: Fie (r. ) G
1
1 si (. .) G
1
1 = (. r) G
1
si (.. ) G
1
= (.. r) G
1
=
(r. .) G
1
1;
Antisimetria: (r. ) G
1
1 si (. r) G
1
1 = (r. ) G
1
si (. r) G
1
= r =
7.2.15. Denitie. Fie A o multime ordonat a si T (A).
se numeste majorata (minorata) dac a c A astfel nct (r. c) G
1
((c. r) G
1
) \r .
Elementul c se numeste majorant (minorant) al mul timii .
Dac a multimea majorantilor (minorantilor) lui este minorat a (majorat a) atunci minorantul
majorantilor (majorantul minorantilor) este unic si se numeste supremul (inmul) mul timii (se
noteaz a sup , respectiv inf ).
c A se numeste maximal (minimal) dac a \r A, (c. r) 1 ((r. c) 1) =r = c.
Dac a = A este majorat a (minorat a), atunci majorantul (minorantul) este unic si se numeste
ultim element (prim element).
7.2.3. Functii.
7.2.16. Denitie. O relatie 1 = (A. 1. G
1
) se numeste de tip func tie (func tionala) dac a are propriet atile:
(1) \r A, 1 , (r. ) G
1
;
(2) (r.
1
) G
1
si (r.
2
) G
1
=
1
=
2
.
7.2.17. Observatie. Dou a relatii sunt egale dac a cele dou a triplete sunt egale, adic a dac a domeniile,
codomeniile si gracele sunt egale.
7.2.18. Denitie. Fie , () : A 1 o functie. Pentru _ A, multimea
, () = , (r) ; r _ 1
se numeste imaginea directa a mul timii prin func tia , () iar pentru 1 _ 1 multimea
,
1
(1) = r; , (r) 1 _ A
se numeste preimaginea mul timii 1 prin func tia , ().
7.2.19. Observatie. Fie , () : A 1 o functie. Au loc urm atoarele armatii:
7.2. MUL TIMI 181
(1)
\ T (A) . \1 T (1 ) . , () _ 1 = _ ,
1
(1)
(2)
\ T (A) . ,
_
,
1
()
_
_ _ ,
1
(, ())
(3)
\ T (A) . \1 T (1 ) . ,
_
,
1
(1)
_
= , () 1
(4)
\(1
i
)
i1
_ T (1 ) . ,
1
_
_
i1
1
i
_
=
_
i1
,
1
(1
i
)
(5)
\(1
i
)
i1
_ T (1 ) . ,
1
_
i1
1
i
_
=
i1
,
1
(1
i
)
(6)
\1 T (1 ) . ,
1
(C1) = C,
1
(1)
(7)
\(
i
)
i1
_ T (A) . ,
_
_
i1
i
_
=
_
i1
, (
i
)
(8)
\(
i
)
i1
_ T (A) . ,
_
i1
i
_
_
i1
, (
i
)
Demonstratie. Exercitiu.
7.2.4. Operatii cu functii. Ca regul a general a, cu dou a (sau mai multe) functii se pot efectua oper-
atii algebrice n anumite conditii iar rezultatul operatiei este o nou a functie. Conditiile sunt urm atoarele:
Functiile trebuie s a aib a acelasi codomeniu; operatiile algebrice care pot efectuate cu functii
sunt corespondentele operatiilor algebrice care pot efectuate cu elementele codomeniului co-
mun. Rezultatul operatiei dintre functii este o nou a functie care are drept codomeniu codomeniul
comun al celor dou a functii. Dac a functiile au drept codomenii multimi diferite, operatia nu se
poate efectua (eventual se poate face mai nti, n conditii specice, o operatie de transformare a
codomeniilor)
Dac a functiile au acelasi domeniu de denitie atunci rezultatul operatiei dintre functii este o
nou a functie care are drept domeniu de denitie domeniul de denitie comun al functiilor. Dac a
domeniile de denitie sunt diferite, se poate eventual deni rezultatul operatiei ca o functie care
are drept domeniu de denitie partea comun a a domeniilor de denitie ale functiilor participante
la operatie (intersectia domeniilor); dac a nu au parte comun a, operatia nu poate denit a.
182 7. RECAPITUL
ARI
Exemple:
Dac a , () . q () : 1 R sunt dou a functii cu codomeniul real denite pe aceeasi multime 1, cu aceste
dou a functii se pot efectua operatiile care pot efectuate cu numere reale: adunare, nmultire, sc adere,
mp artire. Se obtin urm atoarele functiirezultat:
Func tiasuma : () : 1 R, : () := (, + q) (), denit a prin :(r) = ,(r) + q(r) \r 1.
Func tiaprodus j () : 1 R, j () := (,q) (), denit a prin j(r) = ,(r)q(r) \r 1.
Func tiadiferen ta (, q) () : 1 R, denit a prin (, q)(r) := ,(r) q(r) \r 1
Func tiact /() : 1
1
R, denit a prin /(r) :=
)(a)
j(a)
\r 1
1
pe multimea 1
1
= r 1[q(r) ,=
0.
Existenta unei structuri de ordine pe codomeniul comun al functiilor permite extinderea relatiei de
ordine si la functii; dac a , () . q () : 1 R sunt dou a functii cu codomeniul real denite pe aceeasi
multime 1, atunci se spune c a , () _ q () dac a are loc , (r) _ q (r) \r 1; se obtine astfel o relatie
de ordine ntre functii, care pierde din caracteristicile initiale ale relatiei dintre elemente (noua relatie
nu mai este total a, n sensul c a pentru dou a functii se poate ntmpla s a nu e comparabile, chiar dac a
elementele codomeniului sunt toate comparabile). De asemenea, se extind la functii notiunile de maxim,
minim, modul:
/() : 1 R, /(r) := max(,(r). q(r)) (maximul a dou a functii), / () : 1 R, /(r) := min(,(r). q(r))
(minimul a dou a functii), [,[ () : 1 R, [,[ (r) := [, (r)[ (modulul unei functii).
7.3. Multimi uzuale de numere
Multimea Denitia Denumirea
N 1. 2. . :. naturale
Z 0. 1. 1. 2. 2. . :. :. ntregi
Q
_
o
b
; c Z. / N
+
_
rationale
R Se va deni ulterior reale
C c + /i; c. / R complexe
N
,=
Z
,=
Q
,=
R
,=
C
3 Z N,
3
2
Q Z,
_
2 R Q.
Demonstratie: Presupunem prin reducere la absurd c a
_
2 Q. Atunci exist a c. / N astfel nct
_
2 =
c
/
= 2/
2
= c
2
= c este multiplu de 2 = c = 2/ = 2/
2
= 4/
2
= /
2
= 2/
2
= / este multiplu de 2 =
fractia
c
/
se poate simplica prin 2. Deci, dac a
_
2 ar rational, atunci ar o fractie simplicabil a prin 2
de oricte ori, ceea ce este o contradictie
7.3. MUL TIMI UZUALE DE NUMERE 183
7.3.1. Structura zecimal a a numerelor. Fractii zecimale:
Fractii Cu num ar nit de zecimale 1. 2
zecimale Cu num ar innit de zecimale periodice simple 0. (3)
periodice mixte 0. 2 (3)
neperiodice :
Fie c 0. 1. . 9. Atunci num arul r = 0. (c) =
c
9
:
Dem:
r = 0. (c) = 0. cccccccc =
1
10
(c. (c)) =
1
10
(c + 0. (c)) =
=
1
10
(c + r) = 10r = c + r = 9r = c = r =
c
9
.
Analog, 0. (c
1
c
I
) =
c
1
c
I
10
I
1
=
c
1
c
I
99 9
. .
I ori
Numerele irationale se reprezint a ca fractii zecimale neperiodice: structura lor zecimal a nu se repet a.
Cteva numere irationale:
: = 3. 141592653589793238462643383279502 884197169399375105820974944592307816406286208998628034825342117068
c = 2. 718281828459045235360287471352662497757247093699959574966967627724076630353547594571382178525166427
ln 2 = 0. 693147180559945309417232121458176568075500134360 2552541206800094933936219696947156058633269964186875
7.3.2. Multimea numerelor reale.
Pe multimea numerelor rationale se consider a multimea sirurilor Cauchy. Dou a siruri Cauchy
rationale (j
a
)
aN
si (
a
)
aN
sunt echivalente dac a siruldiferent a (j
a
a
)
aN
tinde la 0, lim
ao
(j
a
a
) =
0. Un num ar real este o clas a de echivalent a format a din toate sirurile Cauchy de numere rationale
echivalente cu un sir Cauchy xat. Detaliile acestei constructii fac parte din cursul de Analiz a.
Structura (R. +) este grup abelian cu element nul 0.
Structura (Z. +) este subgrup n structura (R. +);
Structura (Z. +) este grup ciclic, n sensul c a este generat a de un singur element, elementul
1 (sau 1).
Structura (Z. +) este cel mai mic subgrup n (R. +) care contine 1.
7.3.3. Multimea numerelor complexe. Informatiile si rezultatele din aceast a subsectiune sunt
rezumate din [1]
1
si din [17].
Se consider a multimea R
2
mpreun a cu operatiile:
adunare: (r
1
.
1
) +
c
(r
2
.
2
) = (r
1
+ r
2
.
1
+
2
)
nmultire: (r
1
.
1
)
c
(r
2
.
2
) = (r
1
r
2
2
. r
1
2
+ r
2
1
)
1
Lucrarea poate consultat a att pentru detalii de demonstatii ct si pentru exemple de exercitii de liceu (inclusiv la nivel
de olimpiad a).
184 7. RECAPITUL
ARI
[se face distinctie ntre operatiile de adunare si nmultire pe R, notate + respectiv , si noile operatii,
notate +
c
si
c
]
7.3.1. Observatie (Propriet ati ale operatiilor de adunare si nmultire). (1) Dou a elemente (r
1
.
1
)
si (r
2
.
2
) sunt egale == r
1
= r
2
si
1
=
2
.
(2) Adunarea +
c
:
(a) este comutativ a,
(b) este asociativ a,
(c) are elementul (0. 0) ca element neutru,
(d) orice element (r. ) are invers fat a de adunare (opus), care este elementul (r. ).
(3) nmultirea
c
:
(a) este comutativ a,
(b) este asociativ a,
(c) are elementul (1. 0) ca element neutru,
(d) orice element . = (r. ) ,= (0. 0) are invers fat a de nmultire, care este elementul .
1
=
_
r
r
2
+
2
.

r
2
+
2
_
.
(4) nmultirea este distributiv a fat a de adunare.
(5) Structura C =(R
2
. +
c
.
c
) este un corp comutativ (este identicat ca si "corp al numerelor com-
plexe").
(6) Multimea R0 _ R
2
este parte stabil a a lui R
2
n raport cu ecare dintre operatiile de adunare
+
c
si de nmultire
c
. Structura (R 0. +
c
.
c
) este subcorp pentru structura (R
2
. +
c
.
c
).
(7) Se consider a structurile (R. +. ) (structura obisnuit a de numere reale) si (R 0. +
c
.
c
). Functia
, () : R R 0 denit a prin , (r) = (r. 0) este bijectiv a si este morsm de corpuri (deci
izomorsm de corpuri), adic a are propriet atile:
(a) , (r) +
c
, () = , (r + ),
(b) , (r)
c
, () = , (r )
Din acest motiv, "se identic a" elementul (r. 0) cu r R ["(r. 0) = r"]
(8) Elementul (0. 1) se numeste "unitatea imaginar a" si se noteaz a cu i [(0. 1) = i]
2
(9) Se observ a c a (. 0)
c
(0. 1) = ( 0 0 1. 1 + 0 0) = (0. ), si atunci se poate scrie
c
i = (0. )
[elementul (0. ) se numeste "num ar pur imaginar"]
(10) Distinctia dintre operatiile + si +
c
respectiv si
c
se va face din context (nu va mai f acut a prin
simboluri distincte).
(11) Un num ar complex este (r. ) = (r. 0) +
c
(0. ) = r+
c
i
c
(forma algebric a a num arului complex)
2
Se pare c a notatia i pentru
_
1 a fost folosit a pentru prima dat a de matematicianul elvetian Leonhard Euler n 1777.
(a) . = (r. ) = r + i
(b) Elementul r este numit "partea real a a num arul complex ." [r = Re (.)]
(c) Elementul este numit "partea imaginar a a num arului complex ." [ = Im(.)]
(12) Propriet ati ale unit atii imaginare i:
(a) i
0
= 1, i
1
= i,
(b) (0. 1) (0. 1) = (0 0 1 1. 0 1 + 1 0) = (1. 0) =i
2
= 1
(i) se mai spune si c a i este solutie complex a a ecuatiei polinomiale r
2
+ 1 = 0
(ii) se mai scrie si c a i =
_
1, dar n folosirea acestei scrieri trebuie f acut a o distinctie
legat a de semnul "
_
", si anume c a o dat a cu aceast a notatie apare si un concept nou:
"radical complex", care este diferit de "radical real".
(iii) Denitia radicalului real este: Dat ind c R
+
, se numeste radical [real] un num ar
/ R
+
astfel nct /
2
= c.
[unicitate] Se constat a c a pentru ecare c R
+
nu pot exista mai multi radicali reali
distincti [radicalul real este unic], deoarece dac a c = /
2
1
= /
2
2
atunci (/
1
/
2
) (/
1
+ /
2
) =
0 si cum numerele /
1
si /
2
sunt ambele reale pozitive, /
1
+ /
2
_ 0 si /
1
+ /
2
= 0 ==
/
1
= /
2
= 0, asa c a /
1
+ /
2
0 deci /
1
= /
2
este singura posibilitate.
(c) i
3
= i, i
4
= 1, i
1
=
1
i
= i
3
= i.
(d) pentru : N
+
, i
4a
= 1, i
4a+1
= i, i
4a+2
= 1, i
4a+3
= i, i
a
= (i)
a
.
(13) Propriet ati ale puterilor ntregi ale numerelor complexe:
(a) pentru . = 0 si : N
+
, 0
a
= 0.
(b) pentru . ,= 0, .
0
= 1, .
1
= ., pentru : N
+
, .
a
= . .
. .
a ori
,
1
.
= .
1
, .
a
= (.
1
)
a
.
(c) \:. : Z, .
a
.
n
= .
a+n
,
.
a
.
n
= .
an
, (.
a
)
n
= .
an
, (.
1
.
2
)
a
= .
a
1
.
a
2
,
_
.
1
.
2
_
a
=
.
a
1
.
a
2
.
7.3.2. Denitie. Dac a . = c + /i este un num ar complex, num arul . = c /i se numeste conjugatul
complex al lui ..
7.3.3. Observatie (Propriet ati al conjugatului complex). (1) ( .) = .
(2) . R ==. = .
(3) \. C, . . R
+
(4) .
1
+ .
2
= .
1
+ .
2
(5) .
1
.
2
= .
1
.
2
(6) \. ,= 0, .
1
= .
1
(7) \.
2
,= 0,
_
.
1
.
2
_
=
.
1
.
2
(8) Re (.) =
. + .
2
, Im(.) =
. .
2i
.
186 7. RECAPITUL
ARI
7.3.4. Denitie. Dac a . = c + /i este un num ar complex, modulul lui este: [.[ =
_
c
2
+ /
2
7.3.5. Observatie (Propriet ati ale modulului unui num ar complex). (1) [.[ R
+
; [.[ = 0 ==
. = 0.
(2) [ .[ = [.[ = [.[
(3) . . = [.[
2
(4) [.
1
.
2
[ = [.
1
[ [.
2
[
(5) [.
1
[ = [.[
1
(6)
.
1
.
2
=
[.
1
[
[.
2
[
(7) Re (.), Im(.) [[.[ . [.[]
(8) [.[ _ [Re (.)[ + [Im(.)[ [n membrul stng modulul este complex iar n membrul drept modulele
sunt reale]
(9) [.
1
+ .
2
[ _ [.
1
[ +[.
2
[
(10) [[.
1
[ [.
2
[[ _ [.
1
.
2
[
7.3.6. Denitie. Pentru . = c + /i C, perechea (c. /) se numeste imaginea geometrica a numarului
complex ..
7.3.7. Observatie (Interpret ari n termeni geometrici). (1) Multimea R
2
a tuturor perechilor (c. /)
se numeste planul complex.
(2) Axele de coordonate se numesc axa reala si axa imaginara.
(3) Num arul complex . poate identicat cu vectorul de pozitie al punctului (c. /).
(4) Modulul [.[ este lungimea vectorului de pozitie [se mai numeste raza polara a punctului (c. /)].
(5) Adunarea numerelor complexe corespunde adun arii vectorilor de pozitie.
(6) nmultirea cu un num ar real a unui num ar complex corespunde nmultirii cu un scalar a vectorului
de pozitie.
(7) Unghiul dintre axa real a pozitiv a si vectorul de pozitie al punctului (c. /) ,= (0. 0) d a argumentul
num arului complex (nenul). Determinarea acestui unghi se face folosind functii trigonometrice
si inversele lor, si are de dep asit dou a dicult ati: prima este legat a de periodicitatea functiilor
trigonometrice iar a doua este legat a de domeniul/codomeniul functiilor inverse ale celor trigono-
metrice [desi functia tangent a tan () este denit a pe domeniul R
2/ + 1
2
:; / Z, pentru a
inversabil a trebuie considerat a doar pe
_
:
2
.
:
2
_
].
(a) Prima dicultate este rezolvat a prin introducerea a dou a notiuni: :q (.) (argumentul num aru-
lui complex) si arg (.) (valoarea principal a a argumentului num arului complex), legate n-
tre ele de relatia :q (.) = arg (.) + 2/:; / Z, care mai este folosit a si n forma
:q (.) = arg (.) + 2/:, / Z [importanta distinctiei dintre :q () si arg () se va vedea
ulterior, la extinderea n complex a functiilor uzuale reale]
(b) A doua dicultate este rezolvat a prin denirea atent a a valorii principale a argumentului,
pentru ecare situatie important a: se folosesc functiile tan () : (:. :) R si arctan () :
R (:. :) iar functia arg () : C 0 (:. :] este denit a astfel:
arg (c + /i) =
_
_
arctan
_
/
c
_
. c 0. / R
arctan
_
/
c
_
+ :. c < 0. / 0
arctan
_
/
c
_
:. c < 0. / < 0
:
2
. c = 0. / 0
:
2
. c = 0. / < 0
:. c < 0. / = 0.
(8) Modulul : = [.[ si argumentul , = arg (.) al num arului complex (perechea (:. ,)) se numesc
coordonatele polare ale numarului complex.
(9) Date ind coordonatele polare : si , ale num arului complex ., forma algebric a . = c + /i se
g aseste cu formulele:
_
_
_
c = : cos ,.
/ = : sin ,.
(10) Forma trigonometric a a unui num ar complex . = c+/i este . = [.[(cos , + i sin ,) [= [.[ (cos arg (.) + i sin arg (.)) = [.[ (cos :q (.) + i sin :q (.))],
iar printre motivele pentru care aceast a form a alternativ a este util a sunt formule cum ar :
(a) .
1
= :
1
(cos ,
1
+ i sin ,
1
), .
2
= :
2
(cos ,
2
+ i sin ,
2
) =.
1
.
2
= :
1
:
2
(cos (,
1
+ ,
2
) + i sin (,
1
+ ,
2
))
[de fapt arg (.
1
+ .
2
) = arg (.
1
) + arg (.
2
) . arg (.
1
) + arg (.
2
) :. arg (.
1
) + arg (.
2
) + :
(:. :]]
(b) [Formula lui DeMoivre]: . = : (cos , + i sin ,) =.
a
= :
a
(cos :, + i sin :,)
(c) .
1
= :
1
(cos ,
1
+ i sin ,
1
), .
2
= :
2
(cos ,
2
+ i sin ,
2
) =
.
1
.
2
=
:
1
:
2
(cos (,
1
,
2
) + i sin (,
1
,
2
))
(11) Radical complex:
(a) [R ad acina complex a de ordin : a unui num ar complex]: . = : (cos , + i sin ,) =
n
_
. =
n
_
:
_
cos
, + 2/:
:
+ i sin
, + 2/:
:
_
, / = 0. : 1
(b) [R ad acina complex a de ordin : a unit atii]:
n
_
1 =
_
cos
2/:
:
+ i sin
2/:
:
_
, / = 0. : 1
(c) [R ad acina complex a de ordin 2 dintrun num ar complex]: . = c+/i = c[/[ i =
_
_
[.[ + Re (.)
2

_
[.[ Re (.)
2
_
2
.
7.3.8. Observatie. Desi multimea numerelor complexe este g asit a ca ind similar a altor multimi/structuri,
similarit atile nu sunt "perfecte", n sensul c a, de exemplu, nmultirea unui num ar complex cu un num ar
188 7. RECAPITUL
ARI
complex nusi g aseste corespondent (canonic) n planul complex [exist a interpret ari n contexte particu-
lare]. Aceast a observatie ar trebui s a ndemne la precautii atunci cnd sunt folosite reprezent ari considerate
similare cu C (cum ar multimea R
2
sau planul complex).
c
i,
= cos , + i sin ,
Forma exponential a:
. = [.[ c
i,
7.4. Cardinalitatea multimilor uzuale de numere
7.4.1. Denitie. O multime se numeste numarabila dac a exist a o bijectie ntre ea si multimea numerelor
naturale. (Denitie echivalent a: o multime se numeste num arabil a dac a poate pus a sub forma unui sir
n care orice termen s a poat a atins dup a un num ar nit de pasi)
N este o multime num arabil a, pentru c a poate pus a sub forma:
N = 0. 1. 2. . :. , n care ecare termen poate atins dup a un num ar nit de pasi (se
construieste un sir care contine toate elementele multimii si n care indicele ec arui element este
nit)
7.4.2. Observatie. Pot construite modalit ati proaste de num arare: dac a aceleasi elemente ale sirului
sunt puse astfel nct mai nti se num ar a toate numerele pare si apoi toate numerele impare, la cele impare
nu se ajunge dup a un num ar nit de pasi, deci desi multimea este num arabil a, procedeul de num arare este
gresit.
Z este o multime num arabil a: elementele multimii pot puse sub forma unui sir, astfel:
c
0
= 0. c
1
= 1. c
2
= 1. c
3
= 2. c
4
= 2.
Z = 0. 1. 1. 2. 2. . :. :.
(se alterneaz a numerele ntregi negative cu cele ntregi pozitive).
Multimea Q este num arabil a: Un procedeu adecvat de num arare este cel al lui Cantor:
Este clar c a dac a se reuseste num ararea adecvat a a numerelor rationale pozitive, procedeul
poate folosit si pentru num ararea adecvat a a numerelor rationale negative si folosind procedeul
de num arare a numerelor ntregi (alternarea numerelor pozitive cu cele negative) se obtine o
num arare adecvat a a multimii Q.
Procedeul de num arare al lui Cantor (pentru numerele rationale pozitive):
Se organizeaz a numerele rationale pozitive ntrun tabel n care linia i este ocupat a de fractiile
cu num ar atorul i iar coloana , de fractiile cu numitorul ,; se obtine un tablou cu un num ar innit
de linii si de coloane, dar cu diagonalele secundare nite.
7.4. CARDINALITATEA MUL TIMILOR UZUALE DE NUMERE 189
1
1
1
2
1
2
6
1
3

1
:

3
2
1
5
2
2
2
3

2
:

4
3
1
3
2
3
3

3
:

:
1
:
2
:
3

:
:

Diagonalele sunt:
1
1
1
2
1
2
3
2
1
6
1
3
5
2
2
4
3
1

Num ararea pe aceste diagonale secundare duce la atingerea ec arui termen dup a un num ar
nit de pasi.
Multimea R nu este num arabil a:
Demonstratie:
Demonstr am c a intervalul [0. 1] ( R) nu este num arabil, prin reducere la absurd: presupunem
c a ar num arabil. Atunci ar exista un sir astfel nct [0. 1] = r
1
. r
2
. . r
a
. .
Construim sirul de intervale nchise (1
I
)
IN
astfel:
1) section am intervalul [0. 1] n trei intervale [0. 1] =
_
0.
1
3
'
_
1
3
.
2
3
'
_
2
3
. 1
nchise si de lungimi
egale iar dintre acestea alegem ca 1
1
un interval care nu contine r
1
. Deci dup a alegere se obtine
intervalul 1
1
cu propriet atile:
a) 1
1
= [c
1
. /
1
] [0. 1] (1
1
este un interval nchis, inclus n [0. 1]).
b) /
1
c
1
=
1
3
.
c) r
1
, 1
1
.
2) Pentru ecare / 1 aplic am intervalului 1
I1
procedura de la pasul 1) (cu intervalul 1
I1
n locul intervalui [0. 1]) pentru a obtine intervalul 1
I
cu urm atoarele propriet ati:
a) 1
I
= [c
I
. /
I
] 1
I1
(1
I
este un interval nchis, inclus n 1
I1
)
b) /
I
c
I
=
b
k1
o
k1
3
.
c) r
I
, 1
I
.
Se obtine astfel sirul de intervale (1
I
)
I0
cu urm atoarele propriet ati:
a) toate elementele sirului sunt intervale nchise, incluse n [0. 1] iar sirul este descresc ator (n
sensul c a 1
I
1
I1
)
b) lungimea intervalului 1
I
este
1
3
k
.
c) r
)
, 1
I
\, = 1. /
Din aceste propriet ati se observ a c a marginile intervalelor formeaz a dou a siruri (c
I
)
I0
cresc a-
tor si (/
I
)
I0
descresc ator, toate elementele sirului (c
I
)
I0
ind mai mici dect toate elementele
190 7. RECAPITUL
ARI
sirului (/
I
)
I0
. Pentru c a cele dou a siruri sunt monotone si m arginite, sunt convergente la limitele
notate c, respectiv / si are loc c _ /. Se obtine c a intersectia

I0
1
I
= [c. /] (deci, n particular,
nevid a) iar orice element al acestei intersectii nu poate membru al sirului (r
a
)
a0
(din con-
structia sirului de intervale). Asadar a fost g asit m acar un element din [0. 1] care nu este element
al sirului, contradictie cu presupunerea c a [0. 1] sar putea scrie sub forma unui sir, n care ecare
termen s a poat a atins dup a un num ar nit de pasi.
Rezult a c a multimea R nu este num arabil a.
Multimea tuturor sirurilor innite de 0 si 1 este nenum arabil a.
Demonstatie:
Presupunem c a multimea poate pus a sub forma unui sir :
1
= (:
a
1
)
aN
, :
2
= (:
a
2
)
aN
, de
siruri de 0 si 1. Se construieste sirul : = (:
a
)
aN
astfel: :
a
=
_
_
_
0, dac a :
a
a
= 1
1, dac a :
a
a
= 0
. Sirul : este un
nou sir de 0 si 1, contradictie.
Not a: (R. Q) este spatiu vectorial de dimensiune egal a cu cardinalitatea lui R.
7.5. Notiuni generale despre matrici
7.5.1. Denitie. Se numeste matrice (engl. matrix, pl. matrices) o functie care are ca domeniu de denitie
un produs cartezian 1 J si care asociaz a ec arei perechi (i. ,) 1 J cte o expresie (matematic a) (orice
reprezentare dreptunghiular a de expresii matematice).
7.5.2. Observatie. Multimile 1 si J sunt privite traditional ca multimi nite de indici (pot considerate
si innite; cnd va cazul, se va face distinctia n context); reprezentarea acestor functii se face tabelar,
dar exist a si alte conventii.
Prin conventie multimea 1 indexeaz a liniile iar J indexeaz a coloanele.
O matrice cu : linii si : coloane se mai numeste matrice de tip (:. :).
Matricile de tip (:. 1) sau (1. :) se mai numesc vectori (coloan a, respectiv linie).
Pentru ecare alegere posibil a a indicilor de linie si de coloan a (i. ,) se mai numeste loc (pozitie,
celul a) al (a) matricii; valoarea care se a a pe un loc se mai numeste intrare (trebuie f acut a distinctie
ntre locul (i. ,) si elementul c
i)
care ocup a locul, adic a ntre argument si valoarea din codomeniu atasat a
argumentului).
Operatiile cu matrici care vor descrise n continuare nu au ntodeauna sens pentru expresii matematice
oarecare; de obicei, diverse operatii se efectueaz a numai asupra unor anumite tipuri de matrici iar diferenta
se face din context.
7.5. NO TIUNI GENERALE DESPRE MATRICI 191
7.5.3. Denitie. Se numeste submatrice a unei matrici restrictia matricii la o submultime de indici: dac a
= (c
i)
)
i1,)J
si 1
0
_ 1, J
0
_ J, atunci
0
= (c
i)
)
i1
0
,)J
0
este o submatrice a lui (orice restrictie a
functiei care deneste matricea). Exemplu: (i[,) este submatricea obtinut a din matricea initial a prin
ndep artarea liniei i si coloanei ,.
Operatii standard cu matrici: Adunare, sc adere, nmultire a dou a matrici (n cazul particular al n-
multirii unei matrici linie cu o matrice coloan a, operatia se mai numeste si produs scalar), nmultirea unei
matrici cu o expresie.
Fie = (c
i)
)
i=1,a,)=1,n
o matrice;
7.5.4. Denitie.
T
= (c
)i
)
i=1,a,)=1,n
se numeste transpusa lui (engl. transpose of ) (este matricea
care are drept coloane liniile matricii ).
7.5.5. Denitie. Pentru matrici cu elemente numere complexe, adjuncta hermitica (transpusa hermitica,
transpusa conjugata, etc.) (engl. Hermitian transpose, conjugate transpose, adjoint, Hermitian adjoint,
etc) a unei matrici este matricea care se obtine din matricea initial a prin transpunere si trecere la conjugata
complex a pentru elementele matricii initiale.
7.5.6. Denitie. Adjuncta (adjuncta clasica) (engl. adjugate, classical adjoint) (a) unei matrici este
transpusa matricii cofactorilor.
7.5.7. Denitie. Cofactorul (engl. cofactor) locului (i. ,) al matricii este num arul
i)
= (1)
i+)
det (i[,).
1
=
1
det
d,nqctc
7.5.8. Denitie. 1
a
= (o
i)
)
i=1,a,)=1,a
se numeste matrice identitate (engl. identity matrix);
0
a,n
= (0)
i=1,a,)=1,n
se numeste matrice nula (engl. null matrix);
matrice patratica ( engl. square matrix): : = : (num arul de linii si de coloane este egal);
diagonala principala a unei matrici p atratice: locurile (i. i), i = 1. :; prin extindere, diagonala princi-
pal a a unei matrici oarecare este format a din locurile (i. i), i = 1. min (:. :)
matrice simetrica ( engl. symmetric matrix): =
T
(nu poate dect p atratic a);
Matrice diagonala (engl. diagonal matrix): (d
i
o
i)
)
i=1,a,)=1,a
(elemente oarecare pe diagonala princi-
pal a, zero n rest);
matrice superior(inferior) triunghiulara ( engl.upper(lower) triangular matrix): o matrice p atratic a
pentru care elementele sub (peste) diagonala principal a sunt nule;
matrice strict superior (inferior) triunghiulara ( engl. strictly upper (lower) triangular matrix): o
matrice p atratic a pentru care elementele sub (peste) diagonala principal a sunt nule, inclusiv diagonala
principal a.
192 7. RECAPITUL
ARI
Matrice ortonormala pe coloane (engl. column orthonormal matrix):
T
= 1
Matrice ortonormala (engl. orthonormal matrix):
p atratic a si
T
= 1
Rangul unei matrici (engl. rank of a matrix): dimensiunea maxim a a unei submatrici p atratice a
matricii, care are determinantul nenul (num arul maxim de coloane care, privite ca vectori coloan a ntrun
spatiu vectorial, formeaz a un sistem liniar independent).
Matrice inversa a lui (engl. the inverse matrix of ): o matrice 1 care satisface relatiile: 1 =
1 = 1.
Matrice patratica inversabila (nesingulara) (engl. nonsingular matrix): matrice de rang maxim (echiv.
matrice pentru care exist a o matrice invers a);
Matrice de rang maxim (engl. full rank): matrice pentru care 1c:q = min :. :;
Urma unei matrici patratice (engl. trace of matrix ): suma elementelor de pe diagonala principal a
a unei matrici p atratice.
7.5.9. Observatie. (1) superior triunghiular a =
T
inferior tringhiular a.
(2) Dac a o matrice /
a,a
(R) este strict superior (inferior) triunghiular a, atunci
a
= 0.
7.5.10. Observatie. Dac a exist a matricea invers a, este unic a; de obicei se noteaz a cu
1
.
Demonstratie. Din 1
1
= 1
1
= 1 si 1
2
= 1
2
= 1 rezult a c a 1
1
si 1
2
au aceleasi dimensiuni
iar 1
1
= 1
1
1 = 1
1
(1
2
) = (1
1
) 1
2
= 11
2
= 1
2
.
7.5.11. Denitie. 1
a
este o matrice coloan a de dimensiune : si cu toate elementele egale cu 1.
c
a
i)
este matricea p atratic a de dimensiune : care are pe locul (i. ,) valoarea 1 si 0 n rest
7.5.12. Observatie. Se observ a c a
c
a
i)
c
a
I|
=
_
_
_
0 dac a , ,= /
c
a
i|
dac a , = /.
1
a
i)
(c) = 1
a
+ cc
a
i)
se numeste matrice elementara (transformare elementara), pentru i ,= ,; nmultirea la
stnga a unei matrici (nu neap arat p atratice, de dimensiune (:. :)) cu matricea elementar a 1
a
i)
(c) are ca
rezultat o nou a matrice (tot de dimensiune (:. :)), ale c arei linii corespund cu liniile vechii matrici, mai
putin linia i care este nlocuit a cu valoarea obtinut a prin adunarea la vechea linie i a liniei , nmultit a cu
c (|i:ic
i
+c |i:ic
)
|i:ic
i
). 1
a
i)
(c) este rezultatul operatiei elementare (ntre linii): se adun a la linia
i linia , nmultit a cu c si rezultatul se scrie pe linia i (operatie de atribuire).
7.5.13. Exemplu. 1
4
24
(c) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 c
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
;
1
4
24
(c) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 a
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
14
a
15
a
21
a
22
a
23
a
24
a
25
a
31
a
32
a
33
a
34
a
35
a
41
a
42
a
43
a
44
a
45
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
14
a
15
a
21
+ aa
41
a
22
+ aa
42
a
23
+ aa
43
a
24
+ aa
44
a
25
+ aa
45
a
31
a
32
a
33
a
34
a
35
a
41
a
42
a
43
a
44
a
45
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
n
i)
(c) este rezultatul operatiei elementare (ntre coloane): se adun a la coloana , coloana i nmultit a
cu c.
1
4
32
(c) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 c 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
;
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
14
a
21
a
22
a
23
a
24
a
31
a
32
a
33
a
34
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 a 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
+ aa
13
a
13
a
14
a
21
a
22
+ aa
23
a
23
a
24
a
31
a
32
+ aa
33
a
33
a
34
_
_
_
_
_
_
7.5.14. Observatie. Propriet ati ale matricilor elementare:
(1) det 1
a
i)
(c) = 1,
(2) 1
a
i)
(c) 1
a
i)
(/) =
_
1
a
+ cc
a
i)
_ _
1
a
+ /c
a
i)
_
= 1
a
+ (c + /) c
a
i)
= 1
a
i)
(c + /) (produsul a dou a matrici
elementare este tot o matrice elementar a) (proprietate de parte stabil a),
(3) 1
a
i)
(0) = 1
a
este element neutru
1
a
i)
(c) 1
a
i)
(c) = 1
a
i)
(0) = 1
a
(1
a
i)
(c) este nesingular a cu inversa 1
a
i)
(c)) (cu alte cuvinte, trans-
form arile elementare sunt reversibile).
(4)
_
_
1 0
1a
0
a1
1
a
i)
(c)
_
_
= 1
a+1
i+1)+1
(c)
7.5.15. Denitie. Se numeste matrice de transformare orice produs nit de matrice elementare.
7.5.16. Denitie. Q
a
i)
, i < , (matrice de permutare) (permutation matrix) este matricea obtinut a din
matricea unitate 1
a
prin permutarea ntre ele a liniei i si a liniei , (poate privit a si ca matricea obtinut a
din matricea unitate prin permutarea ntre ele a coloanelor i si ,).
194 7. RECAPITUL
ARI
7.5.17. Observatie. Q
a
i)
este matricea care are aceleasi linii ca matricea initial a , dar liniiile i si ,
sunt schimbate ntre ele.
a
i)
este matricea care are aceleasi coloane ca matricea initial a, dar coloanele i si
, sunt schimbate ntre ele.
7.5.19. Denitie. 1
a
i)
, i < , este este matricea obtinut a din matricea unitate 1
a
prin permutarea ntre
ele a liniei i si a liniei ,, linia , ind cu semn schimbat (elementul de sub diagonala principal a este 1)
(poate privit a si ca matricea obtinut a din matricea unitate prin permutarea ntre ele a coloanelor i si ,,
cu elementul de sub diagonala principal a de valoare 1).
a
i)
= 1
a
i)
(1) 1
a
)i
(1) 1
a
i)
(1) 1
a
(deci Q
a
i)
este matrice de transformare), adic a se fac
succesiv urm atoarele operatii asupra matricii identitate:
(1) se scade din linia i linia , si se pune rezultatul n locul liniei i,
(2) se adun a la linia , linia i si se pune rezultatul n locul liniei ,,
(3) se scade din linia i linia , si se pune rezultatul n locul liniei i.
7.5.21. Observatie. 1
a
i)
= 1
a
)i
(1) 1
a
i)
(1) 1
a
)i
(1)(deci 1
a
i)
este matrice de transformare), adic a se fac
succesiv urm atoarele operatii asupra matricii identitate:
(1) se scade din linia , linia i si se pune rezultatul n locul liniei ,,
(2) se adun a la linia i linia , si se pune rezultatul n locul liniei i,
(3) se scade din linia , linia i si se pune rezultatul n locul liniei ,.
7.5.22. Exemplu. Q
a
23
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
;
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
a
41
a
42
a
43
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
31
a
32
a
33
a
21
a
22
a
23
a
41
a
42
a
43
_
_
_
_
_
_
_
_
_
;
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
14
a
21
a
22
a
23
a
24
a
31
a
32
a
33
a
34
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
a
11
a
13
a
12
a
14
a
21
a
23
a
22
a
24
a
31
a
33
a
32
a
34
_
_
_
_
_
_
;
1
4
23
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
;
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
a
41
a
42
a
43
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
31
a
32
a
33
a
21
a
22
a
23
a
41
a
42
a
43
_
_
_
_
_
_
_
_
_
;
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
14
a
21
a
22
a
23
a
24
a
31
a
32
a
33
a
34
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
a
11
a
13
a
12
a
14
a
21
a
23
a
22
a
24
a
31
a
33
a
32
a
34
_
_
_
_
_
_
;
7.5.23. Observatie. Exist a o matrice de transformare care transform a
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c
1
c
2
.
.
.
c
a
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,= 0
R
n n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(= c
a
1
).
7.5.24. Teorem a. Fie = (c
i)
)
i=1,a,)=1,n
o matrice nenul a. Atunci exist a : N [1. min :. :] si o
matrice de transformare l (de dimensiune :) astfel nct l =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 :: 0 1 b
1)
1
+1
:: :: :: :: :: :: :: :: :: :: b
1n
0 :: 0 0 :: 0 1 b
2)
2
+1
:: :: :: :: :: :: :: b
2n
0 :: 0 0 :: 0 0 :: 0 1 b
3)
3
+1
:: :: :: :: b
3n
:: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: ::
0 :: 0 0 :: 0 0 :: 0 0 :: 0 1 b
v)
r
+1
:: b
vn
0 :: 0 0 :: 0 0 :: 0 0 :: 0 0 :: :: 0
:: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: :: ::
0 :: 0 0 :: 0 0 :: 0 0 :: 0 0 :: :: 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
cu 1 _ ,
1
< < ,
v
; o matrice de forma de mai sus se numeste matrice scara (e salon) (de fapt, form a
n scar a pe linie a matricii initiale) (engl. row echelon form); se caracterizeaz a prin urm atoarele: primele
,
1
1 coloane sunt identic nule, submatricea format a din coloanele ,
1
+ 1 pn a la ,
2
1 si liniile 2 pn a
la : este submatrice nul a, etc (elementele unitare, deci nenule de pe locurile (1. ,
1
), , (:. ,
v
) formeaz a o
pseudodiagonal a (scar a), iar elementele la stnga si sub aceast a pseudodiagonal a sunt nule) (num arul de
zerouri de la nceputul ec arei linii creste strict odat a cu indicele de linie).
196 7. RECAPITUL
ARI
Demonstratie. Prin inductie dup a dimensiunile matricii: presupunem rezultatul adev arat pentru
orice matrice de tip (:
0
. :
0
) cu :
0
< :, :
0
< :; e ,
1
prima coloan a a matricii care are m acar un
element nenul. Exist a o transformare elementar a care aduce elementul nenul pe linia 1, anuleaz a toate
celelalte elemente ale coloanei ,
1
si transform a elementul nenul n 1. Submatricea obtinut a prin nl aturarea
coloanelor 1,
1
si liniei 1 este de dimensiuni (: 1. :,
1
) si conform ipotezei de inductie poate adus a
la o form a esalon qed.
7.5.25. Observatie. matricea si orice matrice esalon a ei au acelasi rang.
7.5.26. Observatie. O alt a form a de tip esalon este forma e salon redusa pe linie (reduced row echelon
form), care are urm atoarele propriet ati:
(1) Num arul de zerouri de la nceputul ec arei linii creste odat a cu indicele liniei.
(2) Primul element nenul al ec arei linii este egal cu 1.
(3) Fiecare coloan a care contine prima valoare nenul a a unei linii are celelalte elemente nule.
7.6. Operatii cu matrici
7.6.1. Denitie. Produs matricial (product of matrices) pentru matrici compatibile din punct de vedere
al produsului matricial, i.e. num arul de coloane al primei matrici este egal cu num arul de linii al celei dea
doua matrici (engl. commensurate matrices):
= (c
i)
)
i=1,a,)=1,n
. 1 = (/
)|
)
)=1,a,|=1,j
. C = 1.
C = (c
i|
)
i=1,a,|=1,j
. c
i|
=
n
)=1
c
i)
/
)|
. \i = 1. :. | = 1. j
7.6.2. Denitie. Multiplicare cu un scalar (engl. scalar multiplication):
= (c
i)
)
i=1,a,)=1,n
. ` C. C = `. C = (c
i)
)
i=1,a,)=1,n
c
i)
= `c
i)
. \i = 1. :. , = 1. :
7.6.3. Denitie. Suma matriciala (engl. sum of matrices):
= (c
i)
)
i=1,a,)=1,n
. 1 = (/
i)
)
i=1,a,)=1,n
. C = + 1
C = (c
i)
)
i=1,a,)=1,n
. c
i)
= c
i)
+ /
i)
. \i = 1. :. , = 1. :
7.6.4. Denitie. Transpunere (engl. transpose):
= (c
i)
)
i=1,a,)=1,n
. C =
t
=
T
=
t
C = (c
i)
)
i=1,a,)=1,n
. c
i)
= c
)i
. \i = 1. :. , = 1. :
7.7. ALTE OPERA TII CU MATRICI 197
7.6.5. Denitie. Urma (Trace) unei matrici p atratice:
1: () =
a
i=1
c
ii
7.6.6. Observatie. Dac a /
a,n
(R) si 1 /
n,a
(R), atunci 1: (1) = 1: (1).
Demonstratie. Pentru = (c
i)
)
i=1,a,)=1,n
, 1 = (/
i)
)
i=1,n,)=1,a
,
1 = (c
i)
)
i=1,a,)=1,a
, cu c
i)
=
n
I=1
c
iI
/
I)
, iar
1 = (d
i)
)
i=1,n,)=1,n
, cu d
i)
=
a
I=1
c
Ii
/
)I
;
1: (1) =
a
|=1
c
||
=
a
|=1
_
n
I=1
c
|I
/
I|
_
=
n
I=1
_
a
|=1
c
|I
/
I|
_
=
n
I=1
d
II
= 1: (1)
7.6.7. Denitie. Se numeste determinantul matricii p atratice , num arul
det () =

oS
n
(o)
a
I=1
c
Io(I)
7.6.8. Observatie. det =
a
I=1
c
iI
o
iI
(dezvoltarea determinantului dup a linia i)=
a
I=1
c
I)
o
I)
(dezvoltarea
determinantului dup a coloana ,), unde:
7.6.9. Denitie. complementul algebric al locului (pozi tiei) (i. /) este: o
iI
= (1)
i+I
d
iI
7.6.10. Denitie. minorul locului (pozi tiei) (i. /) se noteaz a d
iI
si este determinantul submatricii obtinute
prin eliminarea liniei i si coloanei /.
7.6.11. Denitie. Se numeste permanentul matricii p atratice , num arul
1c::c:c:t () =

oS
n
a
I=1
c
Io(I)
7.7. Alte operatii cu matrici
7.7.1. Denitie. Produs ntre elementele matricilor (engl. element product)
. + 1 = C. c
i)
= c
i)
/
i)
. \i = 1. :. , = 1. :
7.7.2. Denitie. mpar tire ntre elementele matricilor (engl. element division):
. 1 = C. c
i)
=
c
i)
/
i)
. \i = 1. :. , = 1. :
7.7.3. Denitie. Condi tie logica (engl. logical condition):
. _ 1 = C. c
i)
=
_
_
_
1. c
i)
_ /
i)
0. c
i)
,_ /
i)
. \i = 1. :. , = 1. :
198 7. RECAPITUL
ARI
7.8. Matrici partitionate
7.8.1. Denitie. Produs Kronecker (produs direct): 1 = (c
i)
1) (rezultatul este o matrice obtinut a
astfel: ecare loc al matricii este ocupat de elementul de pe locul (i. ,) nmultit cu matricea 1)
7.8.2. Denitie. Sum a direct a (engl. direct sum): 1 =
_
_
0
0 1
_
_
7.8.3. Observatie. (produsul a dou a matrici partitionate) Pentru =
_
_

11

12
21

22
_
_
, 1 =
_
_
1
11
1
12
1
21
1
22
_
_
obtinem
1 =
_
_

11
1
11
+
12
1
21

11
1
12
+
12
1
22
21
1
11
+
22
1
21

21
1
12
+
22
1
22
_
_
Demonstratie. Pentru = (c
i)
)
i=1,a,)=1,n
, 1 = (/
)I
)
)=1,n,I=1,j
; produsul este C = (c
iI
)
i=1,a,I=1,j
,
unde c
iI
=
n
)=1
c
i)
/
)I
. Partitionarea matricii este:
_
_

11
=
_
c
11
i)
_
i=1,a
1
,)=1,n
1
.
12
=
_
c
12
i)
_
i=1,a
1
,)=n
1
+1,n
.
21
=
_
c
21
i)
_
i=a
1
+1,a,)=1,n
1
.
22
=
_
c
22
i)
_
i=a
1
+1,a,)=n
1
+1,n
_
_
Analog se descrie partitionarea matricii 1:
_
_
1
11
=
_
/
11
)I
_
)=1,n
1
,I=1,j
1
. 1
12
=
_
/
12
)I
_
i=1,n
1
,)=j
1
+1,j
.
1
21
=
_
/
21
)I
_
)=n
1
+1,n,I=1,j
1
. 1
22
=
_
/
22
)I
_
)=n
1
+1,n,I=j
1
+1,j
_
_
Din c
iI
=
n
)=1
c
i)
/
)I
=
n
1
)=1
c
i)
/
)I
+
n
I=n
1
+1
c
i)
/
)I
rezult a:
+ (c
iI
)
i=1,a
1
,I=1,j
1
=
_
n
1
)=1
c
i)
/
)I
+
n
)=n
1
+1
c
i)
/
)I
_
i=1,a
1
,I=1,j
1
=
=
_
n
1
)=1
c
11
i)
/
11
)I
+
n
)=n
1
+1
c
12
i)
/
21
)I
_
i=1,a
1
,I=1,j
1
=(c
iI
)
i=1,a
1
,I=1,j
1
=
11
1
11
+
12
1
21
+ (c
iI
)
i=1,a
1
,I=j
1
+1,j
=
_
n
1
)=1
c
i)
/
)I
+
n
)=n
1
+1
c
i)
/
)I
_
i=1,a
1
,I=j
1
+1,j
=
=
_
n
1
)=1
c
11
i)
/
12
)I
+
n
)=n
1
+1
c
12
i)
/
22
)I
_
i=1,a
1
,I=j
1
+1,j
=(c
iI
)
i=1,a
1
,I=j
1
+1,j
=
11
1
12
+
12
1
22
+ (c
iI
)
i=a
1
+1,a,I=1,j
1
=
_
n
1
)=1
c
i)
/
)I
+
n
)=n
1
+1
c
i)
/
)I
_
i=a
1
+1,a,I=1,j
1
=
=
_
n
1
)=1
c
21
i)
/
11
)I
+
n
)=n
1
+1
c
22
i)
/
21
)I
_
i=a
1
+1,a,I=1,j
1
=(c
iI
)
i=a
1
+1,a,I=1,j
1
=
21
1
11
+
22
1
21
+ (c
iI
)
i=a
1
+1,a,I=j
1
+1,j
=
_
n
1
)=1
c
i)
/
)I
+
n
)=n
1
+1
c
i)
/
)I
_
i=a
1
+1,a,I=j
1
+1,j
=
=
_
n
1
)=1
c
21
i)
/
12
)I
+
n
)=n
1
+1
c
22
i)
/
22
)I
_
i=a
1
+1,a,I=j
1
+1,j
=(c
iI
)
i=a
1
+1,a,I=j
1
+1,j
=
21
1
12
+
22
1
22
7.8. MATRICI PARTI TIONATE 199
Am demonstrat c a 1 =
_
_

11
1
11
+
12
1
21

11
1
12
+
12
1
22
21
1
11
+
22
1
21

21
1
12
+
22
1
22
_
_

7.8.4. Observatie. Consider am
_
_

11

12
21

22
_
_
_
_

22

12
21

11
_
_
=
_
_

11
22
12
21

12
11
11
12
21
22
22
21

22
11
21
12
_
_
Dac a
11
si
12
comut a are loc:
_
_

11

12
21

22
_
_
_
_

22

12
21

11
_
_
=
_
_

11
22
12
21
0
21
22
22
21

22
11
21
12
_
_
Dac a
21
si
22
comut a avem:
_
_

11

12
21

22
_
_
_
_

22

12
21

11
_
_
=
_
_

11
22
12
21

12
11
11
12
0
22
11
21
12
_
_
7.8.5. Observatie. det
_
_

11
0
21
1
_
_
= det
11
, det
_
_
1 0
21

11
_
_
= det
11
.
Demonstratie. Se dezvolt a determinantul dup a coloanele (respectiv liniile) corespunz atoare matricii
unitate; cnd sau terminat, ceea ce r amne este det
11

_
_

11
0
0
22
_
_
= det
11
det
22
.
Demonstratie. Se observ a c a are loc relatia:
_
_

11
0
0 1
_
_
_
_
1 0
0
22
_
_
=
_
_

11
0
0
22
_
_
si prin trecere la determinanti se obtine c a
det
_
_

11
0
0
22
_
_
= det
_
_

11
0
0 1
_
_
det
_
_
1 0
0
22
_
_
= det
11
det
22
.

_
_

11
0
21

22
_
_
= det
11
det
22
.
200 7. RECAPITUL
ARI
Demonstratie. Se observ a c a
_
_

11
0
21

22
_
_
=
_
_

11
0
21
1
_
_
_
_
1 0
0
22
_
_
.
asa c a
det
_
_

11
0
21

22
_
_
= det
_
_

11
0
21
1
_
_
det
_
_
1 0
0
22
_
_
= det
11
det
22
.

_
_
1
12
21

22
_
_
= det (
22
21
12
).
Demonstratie. Se observ a c a
det
_
_
1
12
0
22
21
12
_
_
= det
_
_
1 0
21
1
_
_
det
_
_
1
12
21

22
_
_
= det
_
_
1
12
21

22
_
_
si se obtine det
_
_
1
12
21

22
_
_
=
det (
22
21
12
)
7.8.9. Observatie. Dac a =
_
_

11

12
21

22
_
_
si
11
sunt p atratice inversabile, are loc: det = det
11
det
_
22
21
1
11

12
_
Demonstratie.
_
_

11

12
21

22
_
_
=
_
_

11
0
0 1
_
_
_
_
1
1
11

12
21

22
_
_
=
=det
_
_

11

12
21

22
_
_
= det
11
det
_
22
21
1
11

12
_

7.8.10. Observatie. Pentru o matrice
_
_
1
a
1
1
C 1
_
_
, se obtine prin transform ari elementare
_
_
1 1
0 1 C1
_
_
.
a
2
i=1
a
1
I=1
1
(a
1
+i,I)
(c
iI
) =
_
_
1
a
1
0
C 1
aa
1
_
_
. Rezult a
_
_
1
a
1
0
C 1
aa
1
_
_
_
_
1
a
1
1
C 1
_
_
=
_
_
1
a
1
1
C + C 1 C1
_
_
=
_
_
1 1
0 1 C1
_
_

7.8.11. Exemplu.
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
a
31
0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
1 0 a
13
a
14
0 1 a
23
a
24
a
31
a
32
a
33
a
34
a
41
a
42
a
43
a
44
_
_
=
7.8. MATRICI PARTI TIONATE 201
=
_
_
1 0 a
13
a
14
0 1 a
23
a
24
0 a
32
a
33
a
13
a
31
a
34
a
31
a
14
a
41
a
42
a
43
a
44
_
_
;
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 a
32
1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
1 0 a
13
a
14
0 1 a
23
a
24
0 a
32
a
33
a
13
a
31
a
34
a
31
a
14
a
41
a
42
a
43
a
44
_
_
=
=
_
_
1 0 a
13
a
14
0 1 a
23
a
24
0 0 a
33
a
13
a
31
a
23
a
32
a
34
a
31
a
14
a
32
a
24
a
41
a
42
a
43
a
44
_
_
;
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
a
41
0 0 1
_
_
_
_
1 0 a
13
a
14
0 1 a
23
a
24
0 0 a
33
a
13
a
31
a
23
a
32
a
34
a
31
a
14
a
32
a
24
a
41
a
42
a
43
a
44
_
_
=
=
_
_
1 0 a
13
a
14
0 1 a
23
a
24
0 0 a
33
a
13
a
31
a
23
a
32
a
34
a
31
a
14
a
32
a
24
0 a
42
a
43
a
13
a
41
a
44
a
14
a
41
_
_
;
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 a
42
0 1
_
_
_
_
1 0 a
13
a
14
0 1 a
23
a
24
0 0 a
33
a
13
a
31
a
23
a
32
a
34
a
31
a
14
a
32
a
24
0 a
42
a
43
a
13
a
41
a
44
a
14
a
41
_
_
=
=
_
_
1 0 a
13
a
14
0 1 a
23
a
24
0 0 a
33
a
13
a
31
a
23
a
32
a
34
a
31
a
14
a
32
a
24
0 0 a
43
a
13
a
41
a
23
a
42
a
44
a
14
a
41
a
24
a
42
_
_
:
Se observ a c a:
_
_
a
33
a
13
a
31
a
23
a
32
a
34
a
31
a
14
a
32
a
24
a
43
a
13
a
41
a
23
a
42
a
44
a
14
a
41
a
24
a
42
_
_
=
_
_
a
33
a
34
a
43
a
44
_
_
_
_
a
31
a
32
a
41
a
42
_
_
_
_
a
13
a
14
a
23
a
24
_
_
:
Forma transform arii:
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 a
42
0 1
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
a
41
0 0 1
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 a
32
1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
a
31
0 1 0
0 0 0 1
_
_
=
202 7. RECAPITUL
ARI
=
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
a
31
a
32
1 0
a
41
a
42
0 1
_
_
7.8.12. Observatie. Dac a =
_
_

11

12
21

22
_
_
, C =
22
21
1
11

12
si
11
sunt p atratice si nesingulare,
atunci se obtine
1
=
_
_

1
11
+
1
11

12
C
1
21
1
11

1
11

12
C
1
C
1
21
1
11
C
1
_
_
.
Demonstratie. Fie 1 =
_
_
1
11
1
12
1
21
1
22
_
_
= 1. Obtinem
_
_
1
11
=
11
_
1
11
+
1
11

12
C
1
21
1
11
_
12
C
1
21
= 1
1
12
=
11
1
11

12
C
1
+
12
C
1
=
12
C
1
+
12
C
1
= 0
1
21
=
21
_
1
11
+
1
11

12
C
1
21
1
11
_
22
C
1
21
1
11
= 0
1
22
=
21
1
11

12
C
1
+
22
C
1
=
_
21
1
11

12
+
22
_
C
1
= 1
pentru 1 =
_
_

1
11
+
1
11

12
C
1
21
1
11

1
11

12
C
1
C
1
21
1
11
C
1
_
_
.
Rezult a 1 = 1 =
_
_
1 0
0 1
_
_
si
1
= 1.
7.8.13. Observatie. = (
1

2
) =
T
=
_
_

T
1
T
2
_
_
=
_
_

11

12
21

22
_
_
=
T
=
_
_

T
11

T
21
T
12

T
22
_
_
7.9. Inversa MoorePenrose a unei matrici oarecare. Descompunerea n valori singulare
(SVD)
7.9.1. Denitie. Dac a /
(n,I)
(R),
/
(I,n)
(R) se numeste inversa generalizata a lui n sens
MoorePenrose dac a satisface urm atoarele conditii:
(1)
=
(2)
(3)
si
sunt simetrice
7.9.2. Observatie. Inversa MoorePenrose este unic a.
7.9. DESCOMPUNEREA N VALORI SINGULARE (SVD) 203
Demonstratie. Fie 1
care satisface si ea (i), (ii), (iii). Atunci:
= (
)
T
=
T
(
)
T
= (1
)
T
(
)
T
=
T
(1
)
T
T
(
)
T
=
T
(1
)
T
(
)
T
T
(1
)
T
=
T
(1
)
T
=
= (1
)
T
= 1
= 1
)
T
= 1
)
T
T
= 1
)
T
T
= 1
(1
)
T
(
)
T
T
=
1
(1
)
T
T
(
)
T
T
= 1
(1
)
T
(
)
T
=
= 1
(1
)
T
T
= 1
(1
)
T
= 1
= 1
.
7.9.3. Observatie. Fie /
(n,I)
(R); atunci
T
(I,n)

(n,I)
/
(I,I)
(R) este simetric a si pozitiv semi-
denit a.
Demonstratie. /
(n,I)
(R), r R
I
(vector coloan a) =r R
n
(vector coloan a) si (r)
T
r =<
r. r _ 0 = r
T
_
_
r _ 0 adic a
T
/
(I,I)
(R) este pozitiv semidenit a; pentru c a
_
_
T
=
T
_
T
_
T
=
T
, rezult a c a matricea
T
este si simetric a.
7.9.4. Observatie. Dac a produsul dintre o matrice si transpusa ei este matricea nul a atunci matricea
este nul a.
Demonstratie. Diagonala pricipal a a produsului este suma p atratelor elementelor ec arei linii din
matricea initial a.
7.9.5. Teorem a. (Aarea SVD si a inversei generalizate) Orice matrice /
(n,I)
(R) de rang : poate
descompus a ntrun produs
(n,I)
= l
(n,v)
1
(v,v)
\
T
(v,I)
(eng. SVD=Singular Value Decomposition), unde:
(1) 1 este matrice diagonal a (:. :) cu elementele pe diagonala principal a strict pozitive descresc atoare
(d
11
_ d
22
_ _ d
vv
0)
(2) l si \ sunt matrici ale c aror coloane sunt vectori ortonormali, de dimensiuni respectiv (:. :) si
(/. :) (i.e. l
T
(v,n)
l
(n,v)
= \
T
(v,I)
\
(I,v)
= 1
v
(v,v)
iar l
(n,v)
l
T
(v,n)
= 1
n
, l
T
(v,n)
l
(n,v)
= 1
v
).
(3) Mai mult, inversa generalizat a n sens MoorePenrose a matricii este
(I,n)
= \
(I,v)
1
1
(v,v)
l
T
(v,n)
, unde
\ /
(I,v)
, 1 /
(v,v)
, l /
(n,v)
.
Demonstratie. Fie /
(n,I)
(R); atunci
T
(I,n)

(n,I)
/
(I,I)
(R) este simetric a si pozitiv semi-
denit a. \ /
(I,I)
(R) astfel nct
\
T
_
_
\
este diagonal a (admite o baz a ortonormal a format a din vectori proprii n care matricea atasat a este diag-
onal a) (mai mult, se poate presupune c a pe diagonala principal a valorile proprii, care sunt toate pozitive,
sunt ordonate descresc ator), deci \
T
_
_
\ = G. Fie : rangul matricii
T
(i.e. matricea
T
are
exact : valori proprii strict pozitive iar celelalte sunt nule); atunci G = dicq (q
ii
)
i=1,I
iar q
11
_ _ q
vv

204 7. RECAPITUL
ARI
0 = q
v+1v+1
= = q
II
; deci G =
_
_
G
1
0
0 0
_
_
, \ =
_
\
1
(I,v)
\
2
(I,Iv)
_
,
_
_
1
v
0
(v,Iv)
0
(Iv,I)
1
Iv
_
_
= 1
I
= \
T
\ =
_
_
\
T
1
(v,I)
\
T
2
(Iv,I)
_
_
_
\
1
(I,v)
\
2
(I,Iv)
_
=
=
_
_
\
T
1
\
1
(v,v)
\
T
1
\
2
(v,Iv)
\
T
2
\
1
(Iv,v)
\
T
2
\
2
(Iv,Iv)
_
_
(asa c a \
T
1
\
1
(v,v)
= 1
v
),
1
I
= \\
T
=
_
\
1
(I,v)
\
2
(I,Iv)
_
_
_
\
T
1
(v,I)
\
T
2
(Iv,I)
_
_
= \
1
(I,v)
\
T
1
(v,I)
+ \
2
(I,Iv)
\
T
2
(Iv,I)
(asa c a \
1
(I,v)
\
T
1
(v,I)
= 1
I
\
2
(I,Iv)
\
T
2
(Iv,I)
),
iar
_
_
\
T
1
\
T
2
_
_
_
_
[\
1
\
2
] =
_
_
G
1
0
0 0
_
_
=
_
_
\
T
1
_
_
(v,I)
\
T
2
_
_
(Iv,I)
_
_
[\
1
\
2
] =
_
_
G
1
0
0 0
_
_
=
_
_
\
T
1
_
_
\
1
(v,v)
\
T
1
_
_
\
2
(v,Iv)
\
T
2
_
_
\
1
(Iv,v)
\
T
2
_
_
\
2
(Iv,Iv)
_
_
=
_
_
G
1
(v,v)
0
(v,Iv)
0
(Iv,I)
0
(Iv,Iv)
_
_
=
_
_
\
T
1
_
_
\
1
(v,v)
= G
1
(v,v)
\
T
1
_
_
\
2
(v,Iv)
= 0
(v,Iv)
\
T
2
_
_
\
1
(Iv,v)
= 0
(Iv,I)
\
T
2
_
_
\
2
(Iv,Iv)
= 0
(Iv,Iv)
; n particular \
T
2
_
_
\
2
(Iv,Iv)
= 0
(Iv,Iv)
, i.e. (\
2
)
T
\
2
(Iv,Iv)
= 0
(Iv,Iv)
=
\
2
= 0
(n,Iv)
(produsul dintre matrice si transpusa ei este matricea nul a = matricea este nul a)
Se denesc:
1
(v,v)
=
_
G
1
(i.e. 1 =
_
_
q
ii
_
i=1,v
este matrice diagonal a care are ca elemente valori strict pozitive si
descresc atoare).
\ = \
1
(I,v)
l
(n,v)
= \ 1
1
Din rationamentele de mai sus rezult a:
\
T
\ = \
T
1
\
1
= 1
v
,
7.9. DESCOMPUNEREA N VALORI SINGULARE (SVD) 205
l
T
l = (\ 1
1
)
T
l = (1
1
)
T
\
T
T
\ 1
1
=
= 1
1
_
\
T
1

T
\
1
_
1
1
= 1
1
G
1
1
1
= dicq
_
_
q
ii
q
ii
_
q
ii
_
i=1,v
= 1
v
,
l1\
T
= (\ 1
1
) 1\
T
1
= \
1
\
T
1
=
_
1
I
\
2
(I,Iv)
\
T
2
(Iv,I)
_
=
=
=0
(m;kr)
..
\
2
(I,Iv)
\
T
2
(Iv,I)
= 0
(n,Iv)
\
T
2
(Iv,I)
= 0
(n,I)
= care stabileste descompunerea.
Matricea \ 1
1
l
T
satisface:
1)
_
\ 1
1
l
T
_
=
_
l1\
T
_ _
\ 1
1
l
T
_ _
l1\
T
_
=
= l1
_
\
T
\
_
1
1
_
l
T
l
_
1\
T
= l11
v
1
1
1
v
1\
T
= l1\
T
=
2)
_
\ 1
1
l
T
_ _
l1\
T
_ _
\ 1
1
l
T
_
= \ 1
1
_
l
T
l
_
1
_
\
T
\
_
1
1
l
T
=
= \ 1
1
1
v
11
v
1
1
l
T
= \ 1
1
l
T
=
3)
_
l1\
T
_ _
\ 1
1
l
T
_
= l1
_
\
T
\
_
1
1
l
T
= l11
v
1
1
l
T
= ll
T
=
__
l1\
T
_ _
\ 1
1
l
T
__
T
=
_
ll
T
_
T
= ll
T
(matricea este simetric a)
3)
_
\ 1
1
l
T
_ _
l1\
T
_
= \ 1
1
1
v
1\
T
= \ \
T
=
__
\ 1
1
l
T
_ _
l1\
T
__
T
=
_
\ \
T
_
T
= \ \
T
(matricea este simetric a)
Din 1), 2), 3), 3) rezult a c a \ 1
1
l
T
satisface relatiile care denesc inversa MoorePenrose; cum
matricea care satisface aceste relatii este unic a, rezult a
= \ 1
1
l
T
.
7.9.6. Observatie. Dac a este simetric a, atunci l este linie de vectori proprii ai lui corespunz atori
la valori proprii nenule, asa c a
T
l = l1
1
, cu 1
1
matrice diagonal a (:. :) cu valori proprii nenule, n
ordine descresc atoare. n acest caz, \ =
T
l1
1
= l1
1
1
1
. Cum elementele matricilor 1 si 1
1
sunt
identice mai putin eventual semnul, coloanele matricilor l si \ sunt e egale (pentru r ad acini pozitive) e
cu semn invers (pentru r ad acini negative). Asadar, dac a este pozitiv semidenit a, are o descompunere
SVD = l1l
T
cu l cu coloane ortogonale iar 1 pozitiv diagonal a.
7.9.7. Observatie. Dac a este p atratic a si nesingular a, are loc:
=
1
(inversa generalizat a n sens
MoorePenrose coincide cu inversa obisnuit a a matricii)
Demonstratie. p atratic a si nesingular a =
1
=
= [
1
la stnga =
= 1; analog
= [
1
la dreapta =
= 1 deci
satisface relatiile care denesc

1
, care este unica
matrice care satisface relatiile; rezult a c a
=
1
.
7.9.8. Observatie. Sistemul de ecuatii
(n,I)
r
(I,1)
=
(n,1)
are o solutie =
(n,1)
=
(n,I)
(I,n)

(n,1)
; mai mult,
multimea plan a a tuturor solutiilor este multimea vectorilor r
(I,1)
=
(I,n)

(n,1)
+ [1
I

(I,n)

(n,I)
] .
(I,1)
\. R
I
.
Demonstratie. r = [
la stnga =
r =
[ la stnga =
r =
= r =
deci dac a sistemul este compatibil atunci =
.
206 7. RECAPITUL
ARI
Reciproc, dac a =
atunci r =
este solutie a sistemului: (
) =
= , deci
sistemul este compatibil.
Mai mult, pentru . R
I
, are loc: (
+ [1
].) =
+[1
]. = +.
. =
+ . . = .
7.9.9. Observatie.
si
sunt idempotente.
Demonstratie.
= [
la dreapta = (
)
2
=
= [
la stnga = (
)
2
=

7.10. Structuri algebrice
7.10.1. Denitie. Fiind dat a o multime nevid a `, este numit a lege de compozi tie pe ` orice functie
,(. ) : ` ` `. [orice functie care asociaz a oric arei perechi de elemente din ` un element din `]
[functia ,(. ) mai este numit a operatie algebric a sau operatie binar a]
Legile de compozitie pot notate cu diverse simboluri: r + , r , r, r + (notatie aditiv a), r
(notatie multiplicativ a), etc. Orice exprimare prescurtat a despre o lege de compozitie va subntelege toate
elementele din denitie.
7.10.2. Denitie. Fiind dat a o multime nevid a `, o submultime a sa H si o lege de compozitie ,(. )
pe `, multimea H este numit a parte stabila a lui ` n raport cu ,(. ) dac a: \r. H, ,(r. ) H.
[rezultatul operatiei dintre dou a elemente din H nu p ar aseste multimea H]
7.10.3. Denitie. O operatie binar a + este numit a asociativa dac a: \r. . . `, (r + ) + . = r + ( + .)
[expresia r + + . are acelasi rezultat, indiferent de ordinea n care se fac operatiile]
7.10.4. Denitie. O operatie binar a este numit a comutativa dac a \r. `, r + = + r.
7.10.5. Denitie. Un element c ` este numit neutru pentru legea + dac a: \r `, r + c = c + r = r.
Despre o lege + se spune c a are element neutru pe ` dac a: c `, \r `, r + c = c + r = r.
7.10.6. Observatie. O lege de compozitie, dac a are element neutru, atunci acesta este unic. [o lege nu
poate avea mai multe elemente neutre]
Demonstratie. Se presupune c a pentru legea + ar exista dou a elemente neutre, c si ,. Atunci:
I. [c este element neutru] \r `, r + c = c + r = r si
II. [, este element neutru]\r `, r + , = , + r = r.
Din I., cu r = , se obtine: , + c = c + , = ,, iar
din II., cu r = c se obtine: c + , = , + c = c
7.10. STRUCTURI ALGEBRICE 207
Din cele dou a relatii se obtine:
c = c + , = ,, asa c a, dac a ar exista dou a elemente neutre, acestea ar egale.
7.10.7. Denitie. Fie + o lege asociativ a si cu element neutru pe `. Un element r ` este numit
simetrizabil n raport cu legea + dac a: r
t
`, r + r
t
= r
t
+ r = c. [elementul r
t
mai este numit si
simetricul lui r n raport cu + si este dependent de r se schimb a la schimbarea lui r]
7.10.8. Observatie. Simetricul unui element r n raport cu legea +, dac a exist a, este unic. [un element
nu poate avea mai multe simetrice]
Demonstratie. Din denitie, legea + este asociativ a si cu element neutru.
Se presupune c a pentru r ` ar exista dou a simetrice n raport cu legea +:
r + r
t
= r
t
+ r = c si
r + r
tt
= r
tt
+ r = c. Atunci:
r
t
= r
t
+ c = r
t
+ (r + r
tt
) = (r
t
+ r) + r
tt
= c + r
tt
= r
tt
,
asa c a cele dou a elemente simetrice sunt egale.
7.10.9. Observatie. Fie r ` un element simetrizabil. Atunci si simetricul lui r, r
t
`, este
simetrizabil, iar simetricul lui este r: (r
t
)
t
= r.
Demonstratie. Dac a ar exista, elementul (r
t
)
t
ar trebui s a satisfac a relatia: (r
t
)
t
+ r
t
= r
t
+ (r
t
)
t
= c
[I].
Din denitia simetrizabilit atii lui r se stie c a elementul r
t
exist a si satisface relatia: r + r
t
= r
t
+ r = c
[II].
Din relatia [II], se constat a c a, dac a n [I] se nlocuieste (r
t
)
t
cu r, relatia este satisf acut a.
Deci exist a un element (si anume r) care satisface denitia simetrizabilit atii lui r
t
. Cum acest element
este unic, se obtine c a (r
t
)
t
= r.
7.10.10. Observatie. Fie r. ` dou a elemente simetrizabile. Atunci si elementul r + ` este tot
simetrizabil, iar simetricul lui este (r + )
t
=
t
+ r
t
.
Demonstratie. Dac a elementul (r + ) ` ar simetrizabil, ar trebui s a existe un element (r + )
t
care s a satisfac a relatia:
(r + ) + (r + )
t
= (r + )
t
+ (r + ) = c.
Dac a n aceast a relatie se nlocuieste (r + )
t
cu (
t
+ r
t
), se constat a:
(r + ) + (
t
+ r
t
) = ((r + ) +
t
) + r
t
= (r + ( +
t
)) + r
t
= (r + c) + r
t
= r + r
t
= c,
(
t
+ r
t
) + (r + ) =
t
+ (r
t
+ (r + )) =
t
+ ((r
t
+ r) + ) =
t
+ (c + ) =
t
+ = c,
208 7. RECAPITUL
ARI
asa c a elementul (
t
+ r
t
) satisface relatia din denitia simetrizabilit atii lui (r + ).
Din unicitate se obtine c a (r + )
t
= (
t
+ r
t
).
7.10.11. Denitie. Se consider a o lege + pe multimea `. Perechea (`. +) este numit a monoid dac a
legea + este asociativ a si cu element neutru.
7.10.12. Denitie. Se consider a o lege + pe multimea `. Perechea (`. +) este numit a grup dac a (`. +)
este monoid n care orice element este simetrizabil.
7.10.13. Observatie (Reguli de calcul ntrun grup). ntrun grup (`. +) urm atoarele reguli sunt ade-
v arate:
(1) r + = r + . = = . [simplicare la stnga]
(2) + r = . + r = = . [simplicare la dreapta]
(3) Ecuatia c + r = / are solutia r = c
t
+ /, care este unic a.
(4) Ecuatia r + c = / are solutia r = / + c
t
, care este unic a.
Demonstratie. 1.
2.
3.
4.
7.10.14. Denitie. Se consider a un grup (`. +). O submultime a lui `, O , = H _ ` este numit a subgrup
al lui ` dac a H este parte stabil a a lui ` si H contine, odat a cu un element r, si simetricul acestuia:
(1) \r. H, r + H;
(2) \r H, r
t
H.
7.10.15. Observatie. Dac a H este subgrup al lui (`. +), atunci:
(1) c H;
(2) (H. +[
1
) este grup.
Demonstratie. 1.
2.
7.10.16. Denitie. Se consider a dou a grupuri (`. +) si (`. ). O functie , () : ` ` este numit a:
(1) Morsm de grupuri (de la (`. +) la (`. )), dac a \r. `, , (r + ) = , (r) , () [functia
"transport a" rezultatul operatiilor din domeniu n rezultatul operatiilor din codomeniu].
(2) Izomorsm de grupuri, dac a , () este morsm si este bijectiv a [functia "transport a biunivoc"
rezultatul operatiilor din domeniu n rezultatul operatiilor din codomeniu].
Dac a ` = ` si + = , atunci un morsm (izomorsm) mai este numit si endomorsm
(automorsm).
7.10.17. Observatie. Dac a , () este morsm de la (`. +) la (`. ), atunci:
(1) , (c
A
) = c
.
[c
A
este elementul neutru al grupului (`. +) iar c
.
este elementul neutru al grupului
(`. )]
(2) , (r
t
) = (, (r))
t
[n membrul stng simetricul este n (`. +) iar n membrul drept simetricul este
n (`. )]
(3) Dac a , () este izomorsm de la (`. +) la (`. ), atunci ,
1
() este izomorsm de la (`. ) la
(`. +).
Demonstratie. 1.
2.
3.
7.10.18. Denitie. Se consider a multimea mpreun a cu dou a legi de compozitie abstracte, notate aditiv
si multiplicativ. Tripletul (. +. ) este numit inel dac a:
(1) (. +) este grup comutativ (abelian);
(2) (. ) este monoid;
(3) \r. . . , r ( + .) = r + r ., ( + .) r = r + . r
[nmultirea este distributiv a la stnga si la dreapta fat a de adunare]
[elementul neutru fat a de operatia notat a aditiv este notat 0]
[elementul neutru fat a de operatia notat a multiplicativ este notat 1]
[simetricul unui element r fat a de operatia notat a aditiv este notat r si este numit opusul
lui r]
[c / nseamn a c + (/)]
[simetricul (cnd exist a, al) unui element r fat a de operatia notat a multiplicativ este notat
r
1
si este numit inversul lui r]
[se evit a scrierea
1
r
ca nlocuitoare pentru r
1
, deoarece constructiile cu fractii sunt mai
specice si reduc din generalitatea contextului]
[nu sau mai ad augat paranteze suplimentare pentru a stabili ordinea operatiilor, deoarece se
consider a conventia c a operatia notat a multiplicativ se efectueaz a prima]
[se consider a si conventia c a r = r ]
210 7. RECAPITUL
ARI
Elementele din care sunt simetrizabile n raport cu operatia notat a multiplicativ mai sunt numite si
unita ti ale inelului.
Dac a operatia este comutativ a, inelul (. +. ) este numit comutativ.
Dou a elemente r. sunt numite divizori ai lui 0 dac a: r ,= 0 si ,= 0 si r = 0.
Un element 0 ,= r este numit divizor al lui 0 dac a , ,= 0 astfel nct r = 0.
Despre un element r se spune c a nu este divizor al lui 0 dac a \
+
, r ,= 0 [altfel spus:
r = 0 = = 0] [cu r se poate simplica, desi nu este neap arat inversabil].
Un inel (. +. ) cu cel putin dou a elemente si f ar a divizori ai lui 0 este numit domeniu de integritate.
7.10.19. Observatie (Reguli de calcul ntrun inel). ntrun inel (. +. ) au loc:
(1) r + = r + . = = ., + r = . + r = = . [se poate face opera tia de reducere n ambii
membrii, cu orice element];
(2) Ecuatiile c + r = / si r + c = / au ecare solutia unic a r = / c;
(3) r0 = 0r = 0
(4) 1 ,= 0
(5) (r) = r () = r si (r) () = r [regula semnelor]
(6) r ( .) = r r. si ( .) r = r .r
(7) Dac a (. +. ) este domeniu de integritate, atunci:
r = r. si r ,= 0 = = . [se poate simplica la stnga cu un element nenul, chiar dac a acesta
nu este inversabil]
r = .r si r ,= 0 = = . [se poate simplica la drepta cu un element nenul, chiar dac a acesta
nu este inversabil]
7.10.20. Denitie. Se consider a dou a inele (. +. ) si (1. +
t
.
t
). O functie , () : 1 este numit a
morsm de inele dac a:
(1) , (r + ) = , (r) +
t
, (),
(2) , (r ) = , (r)
t
, ()
(3) , (1) = 1
t
.
Dac a, n plus, functia , () este si bijectiv a, atunci , () este numit a izomorsm.
7.10.21. Observatie. Dac a , () este morsm de inele, atunci:
(1) , (0) = 0
t
,
(2) , (r) = , (r)
(3) Dac a r este inversabil n (. +. ), atunci si , (r) este inversabil n (
t
. +
t
.
t
) si (, (r))
1
0
= , (r
1
).
7.10.22. Observatie. n cazul izomorsmului de inele, dac a
t
are m acar un element care nu este divizor
al lui 0, atunci axioma 3. este o consecint a a axiomelor 1. si 2. din denitia morsmului de inele.
Demonstratie. Fie r
t

t
care nu este divizor al lui 0. Atunci r , r
t
= , (r) si:
, (1)
t
r
t
= , (1)
t
, (r) = , (1 r) = , (r) = r
t
= 1
t
t
r
t
= , (1) = 1
t
[pentru c a r
t
nu este divizor al
lui 0]
7.10.23. Denitie. Un inel (1. +. ) este numit corp dac a 0 ,= 1 si orice element nenul admite invers:
\r 1, r ,= 0, r
1
1.
7.10.24. Observatie. Corpurile nu au divizori ai lui 0.
7.10.25. Observatie. Dac a (1. +. ) este corp, atunci (1
+
. ) este grup [1
+
este o notatie pentru multimea
1 0], numit grupul multiplicativ al corpului (1. +. ).
7.10.26. Denitie. Se consider a dou a corpuri (1. +. ) si (1
t
. +
t
.
t
) si o functie , () : 1 1
t
. Functia
, () este numit a (izo)morsm de corpuri dac a este morsm (bijectiv) de inele.
7.10.27. Observatie. Pe o multime pot considerate diferite legi de compozitie, n raport cu care
structurile algebrice obtinute (pentru aceeasi multime) s a e diferite.
8
Tipuri de subiecte din anii anteriori
Subiectele similare/de acelasi tip sunt numerotate la fel
8.1. Subiecte cu rezolvare clasic a
Subiectul I 2 puncte.
Se dau vectorii /
1
= (1. 2. 3), /
2
= (0. 1. 1), /
3
= (2. 1. 4), /
4
= (:. 0. 2), unde : R, si A =
:jc:
R
(/
2
. /
3
. /
4
).
(1j) a) Ar atati c a A este subspatiu vectorial n (R
3
. R) si determinati dimensiunea sa.
(1j) b) Folosind metoda de pivotare GaussJordan s a se determine coordonatele vectorului /
1
ntrun
reper al lui (A. R) format doar din vectorii /
2
, /
3
, /
4
, n situatia n care : =
7
3
.
Subiectul I 2 puncte.
n spatiul vectorial (R
3
. R) se consider a vectorii:
1
= (1. 2. 2),
2
= (1. 2. 0),
3
= (1. 0. 1),
4
= (1. 4. 1),
5
= (2. 0. 1) si subspatiile A
1
si A
2
,
unde A
1
este generat de
2
.
3
.
4
iar A
2
este generat de
1
.
5
. S a se determine:
(0. 5j) a) Cte o baz a pentru A
1
si A
2
.
(0. 5j) b) Subspatiul 1 = A
1
A
2
si dimensiunea sa.
(1j) c) Subspatiul A = A
1
+ A
2
, dimensiunea sa si s a se verice teorema dimensiunii (Grassman).
Subiectul II 2 puncte.
Se consider a functionala p atratic a denit a pe (R
3
. R)
\ (r) = , (r. r) = 2r
2
1
+ r
2
3
4r
1
r
2
2r
2
r
3
(0. 5j) a) Scrieti matricea functionalei p atratice corespunz atoare reperului canonic (bazei canonice).
(0. 5j) b) Determinati functionala biliniar a polar a a functionalei p atratice.
(1j) c) Determinati forma canonic a a functionalei p atratice si natura functionalei p atratice.
Subiectul II 2 puncte.
Se consider a functionala p atratic a denit a pe (R
3
. R)
\ (r) = , (r. r) = r
2
1
+ r
2
3
2r
1
r
2
4r
2
r
3
213
214 8. TIPURI DE SUBIECTE DIN ANII ANTERIORI
(0. 5j) a) Determinati matricea functionalei p atratice corespunz atoare reperului canonic (bazei canonice)
din (R
3
. R).
(0. 5j) b) Determinati functionala biliniar a polar a a functionalei p atratice.
(1j) c) Determinati forma canonic a a functionalei p atratice precum si baza formei canonice.
Subiectul III 2 puncte
3
. R) se consider a A multimea tuturor combinatiilor liniare ale vectorilor
1
=
(1. 2. 3),
2
= (4. 3. 1).
(1j) a) S a se determine o baz a ortogonal a a lui A.
(1j) b) S a se determine proiectia vectorului = (2. 3. 1) pe A.
Subiectul III 2 puncte
4
. R) se consider a vectorii r = (1. 0. 1. 1), c
1
= (3. 0. 1. 1), c
2
= (8. 1. 5. 4),
c
3
= (4. 1. 1. 0) si subspatiul A = :jc:(c
1
. c
2
. c
3
). S a se determine:
(1j) a) proiectia ortogonal a a vectorului r pe subspatiul A;
(1j) b) complementul ortogonal A
l
al subspatiului A si dimensiunea sa.
8.2. Subiecte scurte si/sau tip gril a
Subiectul IV (10 0. 3 = 3puncte)
(0. 3j) 1) Deniti subspatiul propriu asociat valorii proprii ` a operatorului liniar l : A A.
(0. 3j) 1) Ce nseamn a c a functionala p atratic a \ : A R este negativ denit a?
(0. 3j) 1) Deniti distanta pe spatiul vectorial real A.
(0. 3j) 1) Deniti complementul ortogonal al unui subspatiu vectorial.
(0. 3j) 2) n spatiul (R
3
. R) se consider a vectorii
1
= (2. 1. 1),
2
= (1. 3. 1),
3
= (1. 4. 0),
4
=
(2. 6. 2).
Atunci:
1
.
2
.
4
sistem liniar independent.
1
.
4
sistem liniar dependent.
2
.
3
sistem liniar dependent.

1
.
2
sistem liniar independent.
1
.
2
.
3
.
4
reper n
(R
3
. R).
(a) (b) (c) (d) (e) (0. 3j) 3) Fie A, 1 subspatii liniare ale spatiului liniar (R
4
. R). Atunci:
(a) dim(A + 1 ) = dimA dim1 + dim(A 1 );
(b) dim(A + 1 ) = dimA + dim1 + dim(A 1 )
(c) dimA + dim1 = dim(A + 1 )
(d) dimA + dim1 = dim(A 1 ) + dim(A + 1 )
(e) dimA = 2 dim(A + 1 ) dim1 11.
(0. 3j) 3) Fie A, 1 subspatii liniare ale spatiului (R
2
. R). Atunci:
8.2. SUBIECTE SCURTE SI/SAU TIP GRIL
A 215
(a) dim(A 1 ) = dim(A + 1 ) dimA dim1 ;
(b) dimA + dim1 = dim(A + 1 ) + dim(A 1 )
(c) dim(A 1 ) = dimA + dim1 + dim(A + 1 )
(d) dimA + dim1 = dim(A + 1 )
(e) 2 dimA = dim(A + 1 ) 2 dim1 .
(0. 3j) 4) Fie l : R
3
R
3
un operator liniar. Atunci:
(a) 3 dimIml dimker l = dimIml 3 dimker l;
(b) dimker l = 2 dimIml
(c) dimker l + dimIml = 5
(d) 3 dimker l dimIml = dimker l 3 dimIml;
(e) dimker l + dimIml = 3.
(0. 3j) 5) Fie l : R
3
R
3
un operator liniar. Atunci r R
3
(0. 0. 0) este vector propriu dac a:
(a) ` R
+
, astfel nct l (r) = 2`r;
(b) \` R, l (`r) = `
2
r;
(c) \` R, l (2`r + r) = 2`r;
(d) \` R, l (`r + r) = `r;
(e) ` R, astfel nct l (2r) ,= 2`r.
(0. 3j) 6) Fie l : R
3
R
3
un operator liniar a c arui matrice n reperul canonic al lui (R
3
. R) este .
Atunci:
(a) Dac a =
_
_
2 0 0
0 2 1
0 0 2
_
_
, atunci l are forma canonic a Jordan;
(b) dac a =
_
_
2 1 1
0 2 0
0 0 2
_
_
(c) dac a =
_
_
0 0 1
0 2 0
3 0 2
_
_
, atunci l are forma diagonal a.
(d) dac a =
_
_
2 1 0
0 2 1
0 0 2
_
_
216 8. TIPURI DE SUBIECTE DIN ANII ANTERIORI
(e) dac a =
_
_
1 0 0
0 2 0
0 0 2
_
_
, atunci l nu este diagonalizabil.
8.3. Probleme din diverse materiale bibliograce
Din [3]:
Capitolul 1 [Spatii Vectoriale]
Capitolul 2 [Spatii liniare euclidiene]
Capitolul 3 [Operatori liniari]
Din [8]:
Capitolul 2 [Spatii vectoriale],
Capitolul 3 [Aplicatii Liniare],
Capitolul 4 [Sisteme de ecuatii liniare. Vectori si valori proprii],
Capitolul 6 [Forme biliniare. Forme p atratice]
Din [10]: Capitolul 2,
Sectiunea 2.3 [Sisteme de ecuatii algebrice liniare]
Sectiunea 2.4 [Spatii vectoriale]
Sectiunea 2.5 [Operatori Liniari]
Sectiunea 2.6 [Forme liniare. Forme p atratice]
Din [15]:
Capitolul I [Spatii vectoriale]
Capitolul II [Operatori (Transform ari) Liniari]
Capitolul III [Forme biliniare si p atratice]
Din [27]:
Capitolul 3 [Spatii vectoriale]
Capitolul 4 [Aplicatii liniare si matrice]
Capitolul 5 [Valori si vectori proprii]
Capitolul 6 [Spatii euclidiene]
Capitolul 7 [Forme p atratice]
8.4. Structura lucr arii semestriale
Lucrarea semestrial a va avea loc la seminar, si va contine urm atoarele tipuri de subiecte:
g asirea formei canonice Jordan si a bazei Jordan pentru un operator.
8.4. STRUCTURA LUCR
ARII SEMESTRIALE 217

discutarea naturii unei functionale p atratice dup a un parametru
studierea unei functionale liniare
alte subiecte.
Bibliograe
[1] Andreescu, Titu; Andrica, Dorin; "Complex Numbers from A to...Z", Birkhuser, Boston, 2006.
[2] Anton, Howard; Rorres, Chris: "Elementary Linear Algebra Applications version", Tenth edition, 2010, Wiley.
[3] B adin, Luiza; C arpusc a, Mihaela; Ciurea, Grigore; Serban, Radu: "Algebr a Liniar a Culegere de Probleme", Editura
ASE, 1999.
[4] Bellman, Richard: Introducere n analiza matricial a, (traducere din limba englez a), Editura Tehnic a, Bucuresti,
1969. (Titlul original: Introduction to Matrix Analysis, McGraw-Hill Book Company, Inc., 1960)
[5] Benz, Walter: "Classical Geometries in Modern Contexts - Geometry of Real Inner Product Spaces" - Second Edition,
Springer, 2005.
[6] Blair, Peter, D.; Miller, Ronald, E.: "InputOutput Analysis: Foundations and Extensions", Cambridge University
Press, 2009.
[7] Bourbaki, N.: Elements de mathematique, Paris, Acta Sci. Ind. Herman, Cie, 1953.
[8] Busneag, Dumitru; Chirtes, Florentina; Piciu, Dana: "Probleme de Algebr a Liniar a", Craiova, 2002.
[9] Burlacu, V., Cenus a, Gh., S acuiu, I., Toma, M.: Curs de Matematici, Academia de Studii Economice, Facultatea de
Planicare si Cibernetic a Economic a, remultiplicare, uz intern, Bucuresti, 1982.
[10] Chirit a, Stan: "Probleme de Matematici superioare", Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1989.
[11] Chitescu, I.: Spatii de functii, Editura stiintic a si enciclopedic a, Bucuresti, 1983.
[12] Colojoar a, I.: Analiza matematic a Editura didactic a si pedagogic a, Bucuresti, 1983.
[13] Cr aciun, V. C.: Exercitii si probleme de analiz a matematic a, Tipograa Universit atii Bucuresti, 1984.
[14] Cristescu, R.: Analiza functional a, Editura stiintic a si enciclopedic a, Bucuresti, 1983.
[15] Dr agusin, C., Dr agusin, L., Radu, C.: Aplicatii de algebr a, geometrie si matematici speciale, Editura Didactic a
si Pedagogic a, Bucuresti, 1991.
[16] Glazman, I. M., Liubici, I. U.: Analiza liniar a pe spatii nit dimensionale, Editura stiintic a si Enciclopedic a,
Bucuresti, 1980.
[17] Halanay, Aristide; Olaru, Valter Vasile; Turbatu, Stelian: "Analiz a Matematic a", Editura Didactic a si Pedagogic a,
Bucuresti, 1983.
[18] Holmes, Richard, B.: Geometric Functional Analysis and its Applications
[19] Greene, William H.: "Econometric Analysis", sixth edition, Prentice Hall, 2003.
[20] Guerrien, B.: Algebre lineare pour economistes, Economica, Paris, 1991.
[21] Ion D. Ion; Radu, N.: Algebr a, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1991.
[22] Kurosh, A.: Cours dalgebre superieure, Editions MIR, Moscou, 1980.
[23] Leung, KamTim: "LINEAR ALGEBRA AND GEOMETRY", HONG KONG UNIVERSITY PRESS, 1974.
[24] Ling, San; Xing, Chaoping: "Coding Theory A First Course", Cambridge University Press, 2004.
[25] McFadden, Daniel: Curs Economics 240B (Econometrics), Second Half, 2001 (class website, PDF)
219
220 BIBLIOGRAFIE
[26] Monk, J., D.: Mathematical Logic, Springer-Verlag, 1976.
[27] Pavel, Matei: "Algebr a liniar a si Geometrie analitic a culegere de probleme", UTCB, 2007.
[28] R adulescu, M., R adulescu, S.: Teoreme si probleme de Analiz a Matematic a, Editura didactic a si Pedagogic a,
Bucuresti, 1982.
[29] Rockafellar, R.,Tyrrel: Convex Analysis, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1970.
[30] Roman, Steven: "Advanced Linear Algebra", Third Edition, Springer, 2008.
[31] Saporta, G., Stef anescu, M. V.: Analiza datelor si informatic a cu aplicatii la studii de piat a si sondaje de
opinie-, Editura economic a, 1996.
[32] Sabac, I. Gh.: Matematici speciale, vol I, II, Editura didactic a si pedagogic a, Bucuresti, 1981.
[33] Silov, G. E.: Analiz a matematic a (Spatii nit dimensionale), Editura stiintic a si enciclopedic a, Bucuresti, 1983.
[34] Tarrida, Agust, Revents: "Ane Maps, Euclidean Motions and Quadrics", Springer, 2011.
[35] Treil, Sergei: "Linear Algebra Done Wrong", http://www.math.brown.edu/~treil/papers/LADW/book.pdf, last ac-
cessed on 18.12.2011.

Algebra Liniara Ex.

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Algebra Liniara Ex.

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Elemente de Algebr a Liniar a.

Adirea Ciberneticii, sala 2625, Office hours:

Tem a: S a se studieze aceast a Propozitie ca un exercitiu teoretic.

20 1. SPA TII SI SUBSPA TII VECTORIALE

ARI N SPA TII VECTORIALE 23

ARI N SPA TII VECTORIALE 25

este sistem de generatori: \ V.

ARI N SPA TII VECTORIALE 27

[nu exist a invers n raport cu intersectia]

2.2.2. Denitie. Subspatiul l (V

2.4.5. Corolar. Fie (V

2.5. INTRODUCERE N TEORIA SPECTRAL

, = (Re (`) + i Im(`)) (Re (,) + i Im(,)) +

, = (Re (`) + i Im(`)) (Re (,) + i Im(,))

ATRATICE. FORMA CANONIC

ATRATICE. FORMA CANONIC

ATRATICE. FORMA CANONIC

ATRATICE. FORMA CANONIC

ATRATICE. FORMA CANONIC

ATRATICE. FORMA CANONIC

3.0.41. Observatie. ntr-un spatiu euclidian din inegalitatea CauchyBuniakovskiSchwarz urmeaz a c a

2 cos (r. ) |r| || +||

136 3. SPA TII VECTORIALE CU PRODUS SCALAR

, la care pentru cazul impar se adaug a o

2 sin ccos c` + 1, cu r ad acinile complexe `

= ` prin conjugare complex a = =

n plane ortogonale dou a cte dou a.

3.5.4. Teorem a. Dac a este productiv a, atunci exist a (1 )

3.6. Spatii vectoriale peste corpul numerelor complexe

= [conjugata complex a a conjugatei complexe este matricea initial a]

0 = 1 +( ) = (1 +) +() = (Q+) +() = Q+( ) =

1Q are the axiom [A 2] in [23], page

Qo [parallels between parallels are equal]

A (SAU) (SAU INCLUSIV):

A (Dac asinumaidac a):

A TI ALE CONECTORILOR |, ., .) (Pot vericate cu

se numeste compunerea rela tiilor 1

7.8.7. Observatie. det

7.8.8. Observatie. det

care satisface si ea (i), (ii), (iii). Atunci:

satisface relatiile care denesc

deci dac a sistemul este compatibil atunci =

este solutie a sistemului: (

sistem liniar dependent.

ARII SEMESTRIALE 217

You might also like