oarecele i pisica - Grigore Alexandrescu

Un oarece de neam, i anume Raton, Ce fusese crescut sub pat la pension, i care n sfrit, dup un nobil plan, Petrecea retirat ntr-un vechi parmazan, ntlni ntr-o zi pe chir Pisicovici, Cotoi care avea bun nume-ntre pisici. Cum c domnul Raton ndat s-a gndit S o ia la picior, nu e de ndoit. Dar smeritul cotoi, cu ochii n pmnt, Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfnt, ncepu a striga: "De ce fugi, domnul meu? Nu cumva i fac ru? Nu cumva te gonesc? Binele oricesc ct de mult l doresc i ct mi eti de scump, o tie Dumnezeu! Cunosc ce ruti v-au fcut fraii mei, i c avei cuvnt s v plngei de ei; Dar nu sunt cum crezi; cci chiar asupra lor Veneam s v slujesc, de vrei un ajutor. Eu carne nu mnnc; ba nc socotesc, De va vrea Dumnezeu, s m clugresc." La st frumos cuvnt, Raton nduplecat, Vznd c Dumnezeu de martor e luat, i ceru iertciuni i-l pofti a veni Cu neamul oricesc a se-mprieteni. i duse pe la toi, i l nfi Ca un prieten bun ce norocul le d. S fi vzut la ei jocuri i veselii! Cci oarecii cred mult la fizionomii, -a acestui strin atta de cinstit Nu le nfia nimic de bnuit. Dar ntr-o zi, cnd toi i deter un bal, Dup ce refuz i limbi i cacaval, Zicnd c e n post i nu poate mnca, Pe prietenii si ceru a-mbria. Ce fel de-mbriri! Ce fel de srutat! Pe ci gura punea, ndat i jertfea; nct abia doi-trei cu fuga au scpat. Cotoiul cel smerit E omul ipocrit.