Imnul Aromniei

Torna ! Torna ! Fratre ! Venii aromni, venii acas, Cei ce suntem de neam latin, Venii aromni la vatra noastr, Demult ne-ateapt Constantin. i Iustinian privete-n deprtare S vad cnd vom fi sosit, Din neagra, venica uitare, Nu crede c noi am pierit. Noi ridicatam centrul lumii, Constantinopolul, cndva, Ca venic s-i pzeasc fii, i cu Hristos deasupra sa. Iar falnicele-a-lor armate, Ale romeilor mprai, Erau mai mult din noi formate, Cci traci eram i cretinai. Venii aromni, venii acas, Ioni, Petru, pentru ea luptar, Venii la casa noastr strmoeasc, Ce-apoi dumanii ne-o luar. Ne-au prigonit, ne-au dat afar, N-au neles ce-nseamn libertate, N-au neles ce-nseamn ar, Se-aude: Torna ! Torna ! Fratre ! Ne-ntreab pruncii, unde-i ara, De unde suntem, din ce neam, De ce umblm prin toat marea, i nu ajungem la liman. Avem o ar ca-n poveti, Se-ntinde-ntre cinci mri, Iar prin munii armneti, Spre toi balcanicii avem crri. Azi tu deteapt-te-aromne, i limba neamului i-o nva, Aa cum bine Belemace spune, n Dimndarea printeasc. Azi tu deteapt-te-aromne, i vino repede acas, Pe-ale noastre plaiuri strbune, S fim acum cu toi la mas. i: Torna ! Torna ! Fratre ! La vechea noastr glie, S fim n unitate, n patrie pe venicie. Doamne, sunt oameni n aceast lume, Ce nu-neleg ce-nseamn dor de ar, C esteun venic legmnt anume, ntre pmnt i o naiune multimilenar. E dreptul sfnt la libertate, Al fiecrui pmntean, Ne-a artat-o i Spartacus, frate, Din neamul nostru dunrean. Privii Lumina unui Filip-Rege, Ce se-aprinde-n toat zarea, E Soarele de la Aigai, E cel care ne-arat calea. De nu cunoatei bine drumul, V-arat i-Alexandru-mprat, Cel mare, cel viteaz, doar unul, Ce pe strmoii notrii ia-ndrumat. Macedoneni, greci sau iliri, Toi ce latina au iubit, i fie traci, turci ori bulgari, Suntem acelai neam slvit. Cci noi cu toii suntem frai, De nu tiai voi bine, Iar cu romnii din Carpai, Frai gemeni din vechime. Suntem condui de Dumnezeu, Solicitm dreptate, Se-aude-n lume vuiet greu, E: Torna ! Torna ! Fratre !