Woodrow Wilson a fost presedintele Statelor Unite ale Americii intre 1913 si 1921, castigand alegerile ca si democrat.

A fost singurul presedinte american care a fost doctor, detinand diploma in istorie si stiinte politice. In 1886 W. Wilson a scris eseul sau despre administratie, Studiul administratiei publice. In aceasta lucrare el analizeaza importanta administratiei pentru stat si felul in care aceasta ar trebui privita. El face referire la trecut, in contextul contemporaneitatii sale, la sfarsitul sec. XIX: Cu greu putem gasi o singura sarcina a statului care sa fi fost odata simpla, iar acum sa nu fie complexa; statul avea odata doar o mina de stapini; acum are zeci de sefi. Majoritatile pe vremuri se supuneau statului; acum il conduc. Acolo unde un stat ar fi urmat odata capriciile unei curti acum trebuie sa asculte opiniile unei natiuni. W. Wilson face referire la democratie, asa cum o gasim in Statele Unite ale sec. XIX. Daca vocea sa ar avea un ton, probabil am gasi o unda de regret in ea, melancolie dupa vremurile in care lucrurile erau simple. Dar sa vedem ce insemna democratia, in acele vremuri. Democratia reprezinta conducerea de catre popor (gr. demos + kratia), fiind o forma de guvernamant ce dateaza din Antichitate, cand cetatile-stat erau conduse de Adunarea Generala. Aceasta era echivalentul Parlamentului contemporan, in care oamenii se adunau o data sau de doua ori pe luna intr-o piata publica si discutau problemele polisului. In ciuda formei utopice pe care ne-o putem imagina vorbind despre democratia antica, multe lucruri erau diferite fata de ceea ce intelegem noi, acum, despre democratie: cetatenia era un statut ce apartinea doar barbatilor peste 18 ani si liberi, fiind refuzat femeilor, copiilor, scalvilor si metecilor; libertatea era un drept ce apartinea doar cetatenilor; viata politica era parte integranta a vietii paticulare, imbinandu-se cu aceasta; orice cetatean avea datoria morala de a detine o functie publica timp de un an, o data in viata. Toate acestea, reprezentau coordonate ale omului vituos si deci, fericit. Sistemele democratice moderne isi au radacinile, insa, spre sfarsitul sec. XVIII inceputul sec. XIX si sunt influentate de gandirea liberala. Liberalismul se naste in sec. XVIII, din dorinta de a promova drepturile si libertatile individuale; conform curentului liberal, fiecare om se naste cu drepturi inalienabile, precum dreptul la viata, dreptul la libertate, dreptul la proprietate si egalitate in fata legii. Din acest tip de gandire provine separatia individului de societate, aparand astfel sferele diferite ale statului si societatii civile. Avand in vedere momentul scrierii eseului sau de catre W. Wilson, coroborat cu istoria independenta a SUA de aproximativ un secol, in acel moment, putem lua in considerare varianta suprapunerii istorice a regimurilor cu cele din Anglia. Astfel, atunci cand Wilson zice odata, el nu se poate referi decat la fostele regimuri monarhice ale Angliei: SUA a fost sub stapanirea reginei pana in 1776 cand si-a castigat independenta si a devenit o democratie independenta (vedem astfel cum SUA nu au avut niciodata un regim nedemocratic propriu, fiind singurul stat

care s-a dezvoltat doar in democratie, acest regim atingand mereu cotele cele mai apropiate de ideal, aici). O gandire liberala timpurie apare in Anglia inca din 1215, o data cu prima schita de Constitutie: Magna Charta Libertatum. Cu toate ca inca departe de democratie, limitand puterea monarhului doar in interesul aristocratiei, Magna Charta este un pas important inspre liberalizare, mai ales intr-o epoca a absolutismului si a tiraniei monahilor. In ea se prevede dreptul cetateanului la libertate si securitate: nici un om liber nu trebuie arestat, inchis sub paza, deposedat de bunurile personale, injosit, prigonit sau pedepsit cu alte mijloace decit cele prevazute de lege. La sfarsitul sec. XIII, in timpul domniei lui Eduard I, sunt convocate primele Parlamente autorizate. Parlamentul englez capata drepturi legale de activitate abia in 1689, o data cu Declaratia Drepturilor Omului. Insa Parlamentului i-au mai trebuit inca doua secole pentru democratizare. Anglia adopta parlamentarismul, ca forma de conducere si influenta politica. Dupa cum scria sir John Dalberg-Acton, lectia data de democratia ateniana ne invata ca conducerea intregului popor, conducerea de intrega clasa numeroasa si atotputernica este la fel de rea ca monarhia absoluta. Sir Dalberg-Acton este contemporan cu W. Wilson si prin vorbele mai sus citate isi exprima parerea legata de conducerea de catre demos, care nu e nicidecum benefica. Chiar daca Wilson isi scrie eseul in perspectiva sefului unui stat democratic si vorbeste despre majoritatile care conduc statul si opiniile unei natiuni, SUA mai avea inca de parcurs multi pasi pana la a ajunge o adevarata democratie, un ideal de sistem politic, asa cum este vazut in multe cazuri in zilele noastre. In acel moment, in SUA natiunea conducatoare era formata la fel ca si in Atena antica din barbatii majori si liberi. Femeile nu aveau drept de vot, urmand a si-l castiga abia in 1918 in Anglia si 1920 in SUA. De altfel, multa vreme s-a considerat ca femeile nu sunt oameni, mentalitate existenta si astazi in tari precum Afganistanul, Pakistanul, Kongo, Somalia sau India. De asemenea, SUA secolului al XIX-lea a fost o societate sclavagista, urmand ca sclavia sa fie abolita abia in 1868 in mod definitiv. Si Atena antica (de asemenea, democratie) era o societate sclavagista. Vedem astfel cum, cu sau fara intentie, SUA preia, la inceput, in totalitate modelul democratiei antice, cu bune si rele. Observam, in cele descrise mai sus, cum s-a dezvoltat gandirea liberala engleza si democratia americana. Chiar daca in momentul scrierii eseului Studiul administratiei publice societatea americana era mai democratica decat fusese oricand inainte ea sau Anglia, chiar daca se resimteau urmele schimbarii dupa abolirea sclavagismului si a proaspat castigatei

independente fata de patria-mama, multe schimbari aproape revolutionare urmau sa mai vina, vorbele lui Woodrow Wilson ramanand actuale pana astazi, cel putin in contextul SUA.