Dumitru Andreea cls a6-a B

O zi din viata unei cutii de conserva Este o minunata zi de primavara. Soarele stralucea pe cer ca o flacara necontenita. O doamna draguta, gateste in bucataria sa. O supa cu rosii este incompleta deoarece lipseste ingredientul final. Femeia merge grabita la magazinul de alaturi pentru a cumpara o cutie de pasta de tomate pentru supa sa. Iata o conserva fericita. Singura pe raft, este nerabdatoare sa fie cumparata. Femeia, o ia, o pune in cos si merge sa plateasca. Conserva crede ca va trai cele mai frumoase aventuri: sa calatoreasca in jurul lumii sau chiar in jurul planetelor. Conserva a fost adusa acasa, desfacuta si pusa in supa. Dupa desfacere, conserva a fost aruncata la gunoi. Acum era probabil cel mai trist obiect din lume. A doua zi, gunoiul, a fost scos si gunoierii l-au luat si l-au dus la rampa. Acolo, este pus intr-o gramada si cutia asteapta sa fie topita. O macara uriasa i-a tot gunoiul si-l duce la reciclare unde va fi topita. Din ea, acum, a iesit o cutie de conserva de peste.

Dumitru Andreea cls a6-a B

In jurul lumii pentru ECOLOGIE

In vara anului 2011, mii de ambalaje au fost aruncate, pe jos, la gunoi sau chiar lasate in locuri publice, fara rusine. Oamenii care au facut acestea, nu au patit nimic, evident. Oamenii nu, dar un ambalaj a prins viata. Nu stiu cum, dar asa este. Si eu l-am vazut in zbor, dar nu am pus mana pe el, pentru ca era foarte murdar. Vreti sa stiti cum a ajuns asa murdar? Poate mai intai vreti sa aflati ca acest ambalaj a facut ocolul pamantului in aproape trei zile. La ora 12 fix, din Bucuresti, de la groapa de gunoi a sectorului doi, si-a luat zborul un ambalaj de chipsuri. Acesta a zburat aproximativ treizeci de minute, iar apoi a ajuns in Galati. Poate va intrebati cum asa repede, dar vantul, era foarte furios din cauza ca oamenii nu recicleaza obiectele nefolositoare, ci le arunca sau le dau foc, asa ca vantul sufla cu o forta nemaipomenita. Deodata in zbor ambalajul a deschis doi ochi. Nu se stie cum, dar asa este. Am auzit ca avea doi ochi mari, caprui, poate cat doua masline sau chiar mai mari. Oricum, ambalajul, a ajuns in Galati. Acolo a intalnit o fetita care l-a pus in gunoi. In tomberon si-a facut niste prieteni: o cutie de conserva, o sticla de suc, o jumatate d mar si scheletul unui peste. Cand tomberonul a fost ridicat de catre gunoieri, jumatatea de mar , a cazut si s-a rostogolit pana la marginea unei localitati, unde un copil orfan, l-a mancat fiind foarte flamand. Acesti prieteni ramasi in tomberonul din masina de gunoi, au inceput sa-si povesteasca fiecare viata. Pana la urma au fost de acord ca scheletul pestelui a avut cea mai urata viata. Acesta a stat intr-un magazin doua saptamani, apoi a fost vandut la oferta, apoi a stat o luna jumatate intr-un congelator, de unde a iesit stricat si a fost mancat de o pisica. De acolo a stat inca trei zile pe pamant si apoi a fost aruncat la gunoi. Cat despre jumatatea de mar, nu mai stim nimic. Cand au ajuns la groapa de gunoi, scheletul de peste si ambalajul si-au luat talpasita. Amndoi au fost de acord sa mearga pe acelasi drum, pentru a avea aceeasi viata. Au mers ei doua minute si au vazut un om. Acesta mergea pe langa o bicicleta. Cele doua gunoaie s-au prins de spitele unei roti si au pornit la drum. La scurt timp, omul s-a suit pe bicicleta si a pedalat cam treizeci de minute. Dupa acest timp, omul a ajuns la o casa, unde, a lasat doua pungute jos pentru a-si parca bicicleta. Gunoaiele nu au stat pe ganduri si s-au suit in pungute. Omul a intrat in casa, iar dupa zece minute a iesit iarasi si a plecat la gara. In drum spre gara, omul s-a oprit la oficiul postal pentru a trimite punga cu scheletul de peste intr-o tara straina, apoi omul a continuat drumul spre gara, luand primul tren spre Bulgaria. Acolo a mers la un bijutier pentru a lasa punga cu ambalajul nostru in ea. Ambalajul a coborat neobservat pe tejghea, unde a si ramas pe ganduri nestiind ce sa faca. Vanzatorul a mers in spate pentru a lasa punguta, iar cand s-a intors, a vazut ambalajul. Usa fiind deschisa, a crezut ca a intrat din cauza vantului, asa ca a luat ambalajul si l-a aruncat in ghena de gunoi. Acolo, fiind singur a iesit afara pe o gaura. Apoi,

Dumitru Andreea cls a6-a B

iarasi a inceput sa bata vantul si in mai putin de o ora a ajuns in insulele Galapagos, dar pana acolo, nu vreti sa stiti cum a calatorit printre nori cu avionul? Sau haideti sa mai sarim peste. La marginea insulelor Galapagos, ambalajului nostru ii era rau de mare, dar a rezistat, mai cu greutate a fost cand a trebuit sa sara de la etajul zece al unui hotel, fiindca era alergat de un bebelus. Cu alte cuvinte in douazeci si patru de ore, ambalajul nostru a zburat cu primul avion din Antarctica in America de Nord, iar apoi cu urmatorul avion spre Romania si a ajuns a se relaxa pe un sezlong la soare, in timp ce oamenii din jurul lui, ajutati de niste bete speciale, curatau plaja. Asa ca aveti grija de planeta, daca nu vreti sa fiti uramariti de fantoma ambalajului, pe viata!

-Sfarsit-