2. IMPOZITELE INDIRECTE 2.1 Caracterizarea generala a impozitelor indirecte 2.2 Taxele de consumatie 2.3 Taxele vamale 2.

4 Monopolurile fiscale 2.5 Taxele de inregistrare si de timbru 7.1 Caracterizarea generala a impozitelor indirecte Alaturi de impozitele directe orice tara apeleaza si la cele indirecte care imbraca forma impozitelor pe cheltuieli (pe consum). Pentru a pune in evidenta continutul si necesitatea impozitarii indirecte se impune compararea diferentelor ce exista, atat din punct de vedere stiintific, cat si juridic-administrativ, intre cele cele doua mari categorii de impozite: directe si indirecte. Din punct de vedere stiintific, o prima deosebire reiese din aceea ca, daca in cazul impozitelor directe obiectul acestora il reprezinta existenta venitului/averii, in cazul celor indirecte obiectul impunerii il constituie cheltuirea/consumul venitului/averii. O a doua diferenta intre cele doua tipuri de impozitare rezida in incidenta si repercursiunea lor, adica a modului in care impozitele afecteaza pe cineva si ceva. Impozitele directe au o incidenta directa, adica platitorul este aceeasi persoana cu suportatorul si nu pot fi repercutate (de regula) asupra altor persoane. In cazul impozitelor indirecte, incidenta (sarcina fiscala) este indirecta, acest lucru fiind prevazut prin lege. Din punct de vedere juridic-administrativ se distinge o alta diferenta importanta intre cele doua categorii de impozite. Astfel, in cazul impozitarii directe a venitului sau averii exista asa numitul rol nominativ (o pozitie, un fisier in memoria calculatorului); orice platitor are o pozitie deschisa la fisc. Acest lucru nu se regaseste insa si la impozitele indirecte unde nu se cunoaste dinainte contribuabilul. Printre avantajele impozitelor directe putem aminti echitatea fiscala si faptul ca asigura statului venituri relativ stabile. Impozitarea directa are marele dezavantaj al perceperii lente, la mari intervale de timp a impozitului. De asemenea, impozitarea directa este vizibila si, mai ales, iritabila pentru contribuabili si, nu independent de acestea, prezinta un randament destul de scazut. Impozitarea indirecta prezinta marele avantaj al randamentului, deoarece se impun nu un profit, un venit, o avere ci o circulatie, o vanzare, o cumparare, un consum. Un alt avantaj este

rapiditatea perceperii impozitului si in acelasi timp este si mai putin costisitoare decat impozitarea directa. Marele inconvenient al impunerii indirecte il reprezinta inechitatea fiscala, pe de o parte, ca urmare a proportionalitatii cotei de impunere, iar, pe de alta parte, din cauza faptului ca nu tine seama de situatia personala a platitorului. Principalele categorii de impozite indirecte sunt:

taxele de consumatie; taxele vamale; monopolurile fiscale; taxele de inregistrare si de timbru.

2.2 Taxele de consumatie Cea mai raspandita forma de asezare a impozitelor indirecte o reprezinta taxele de consumatie. Poarta denumirea de taxe dintr-o simpla obisnuinta, in fond acestea sunt impozite in sensul ca sunt obligatorii, nu presupun o contraprestatie si sunt fara o destinatie speciala. Taxele de consumatie se aseaza in doua moduri: fie ca taxa generala pe consum taxa pe valoarea adaugata -, fie ca un impozit (taxa) special asezat numai pe vanzarea anumitor bunuri accizele. 2.2.1 Taxa pe valoarea adaugata (TVA) Forma sub care exista in prezent taxa generala de consumatie este taxa pe valoarea adaugata (TVA). Taxa pe valoarea adaugata (impozitul unic incasat fractionat cum mai este denumit) se calculeaza asupra cresterii de valoare, adaugata de fiecare agent economic care participa la ciclul realizarii unui produs sau la executarea unei lucrari care intra sub incidenta acestui impozit. Platitori de TVA sunt toti agentii economici care vand produse, executa lucrari sau presteaza servicii. Obiectul impozabil este reprezentat de valoarea bunurilor, a lucrarilor si a serviciilor la preturile de facturare. Materia impozabila este suma globala a vanzarii. Suportatorul este consumatorul final. Pentru a determina sumele de plata catre autoritatea publica orice agent economic infiinteaza cel putin patru conturi: TVA colectata, TVA deductibila, TVA de plata, TVA de recuperat.

Mecanismul prin care se determina TVA datorata bugetului statului il prezentam in continuare succint. In contul TVA colectata se inregistreaza TVA incasata la vanzarea produsului sau lucrarii. In contul TVA deductibila se inregistreaza TVA platita la cumpararea de catre agentul economic a valorilor materiale, la receptionarea lucrarilor care i s-au facut sau la plata prestatiilor in favoarea sa. Aceasta TVA deductibila exprima un drept (o creanta) al platitorului fata de stat. Scazand din TVA colectata TVA deductibila rezulta ceea ce are de platit agentul economic statului (TVA de plata). Daca aceasta diferenta este negativa, adica TVA colectata este mai mica decat TVA deductibila, atunci inseama ca agentul economic are de recuperat de la stat acesta suma. Se observa usor ca agentul economic nu este afectat de TVA, acesta doar il plateste. Cel care il suporta efectiv este consumatorul final. In ceea ce priveste comertul exterior, nu se plateste TVA pentru exporturi, iar la importuri exista taxa de compensare. Pentru exporturile facute statul restituie firmei TVA deductibila (platita in amonte). In activitatile de export datorita detaxarii marfurile acestea devin mai competitive prin pret. TVA perceput la import are rolul de a compensa pierderile la export care apar datorita detaxarii. Daca marfurile s-ar livra la intern incasarile statului ar creste. De asemenea, prin acest TVA la importuri are loc si o egalizare a sanselor pentru firmele nationale in raport cu cele straine, pentru ca daca nu ar exista TVA de import marfurile externe ar fi mai competitive prin pret decat cele nationale. TVA are o mare elasticitate fata de procesele economice in sensul ca, daca afacerile se dezvolta si TVA colectata, respectiv TVA de plata vor fi mai mari. Daca vanzarile stagneaza si cuantumul TVA va fi mai mic si in consecinta si incasarile statului. Astfel, TVA ca de altfel toate impozitele indirecte "copiaza" mersul economiei. TVA este un impozit cu un randament fiscal ridicat, insa ca orice impozit indirect este inechitabil. Acest lucru se traduce prin aceea ca devine regresiv in raport cu cresterea veniturilor si nici nu se preteaza la un minim neimpozabil. Astfel, TVA afecteaza mai pronuntat persoanele cu venituri mici si pe cele care isi afecteaza o mare parte a veniturilor lor pentru cheltuieli de consum (de multe ori independent de vointa lor fiind vorba de cheltuieli de stricta necesitate). In tara noastra TVA a fost introdus in urma ca catava ani, din urmatoarele considerente:

necesitatea inlocuirii formulei anacronice a fostului impozit pe circulatia marfurilor; pentru cresterea resurselor statului; din ratiuni de compatibilizare cu sistemele fiscale din tarile europene.

Actualmente cota unica de TVA in Romania este de 19%. 2.2.2 Accizele Distinct de TVA in toate statele exista taxe speciale de consumatie care "lovesc" numai anumite produse. Accizele sunt aceste taxe speciale de consumatie si se aseaza, de regula, pe vanzarea acestor grupe aparte de produse.

In prezent, aceste grupe speciale de produse care fac obiectul accizelor sunt reprezentate, in principal, de bunurile care dauneaza sanatatii si de produsele considerate de lux. Spre exemplu, in tara noastra se platesc accize pentru urmatoarele grupe de produse:

alcoolul etilic alimentar, derivatele sale si orice alte bauturi alcoolice; produsele petroliere (exceptie face pacura); produsele din tutun; alte produse si grupe de produse: cafea, bijuterii (cu exceptia verighetelor), autoturisme, parfumuri, blanuri naturale, articole din cristal, ape minerale, armele de vanatoare si de uz individual. Prezentam selectiv, cateva produse accizate in alte tari:

Franta: vinul, cidru, berea, apele minerale; Germania: tutunul, cafeaua, ceaiul, uleiurile minerale; Marea Britanie: spirtul, berea, tutunul, uleiurile minerale

Scopul accizelor este unul fiscal, desigur, si anume formarea de resurse la dispozitia statului. Cel putin la fel de importanta este insa si motivatia de ordin social a accizelor, prin faptul ca aceste pot fi folosite ca si parghii fiscale pentru controlarea consumurilor, in sensul descurajarii acelora care, spre exemplu, dauneaza sanatatii. Platitorii accizelor sunt agentii economici care importa produsul respectiv pentru vanzare, producatorii sau vanzatorii acestuia. Ca si in cazul TVA, suportatorul este insa, cel care cumpara produsul respectiv, adica consumatorul final. Acciza se calculeaza de regula in doua moduri, in functie de cum este exprimata cota de impunere pentru fiecare produs accizat in parte. Astfel, cota de impunere poate fi:

fie o cota fixa in lei sau in euro pe unitatea de masura specifica (de exemplu pe litru, pe gradul de concentratie, pe cifra octanica etc); fie o cota procentuala care se aplica asupra bazei de impozitare.

2.3 Taxele vamale Taxele vamale sunt un impozit indirect care apar ca urmare a interventiei statului in comertul international. Aceasta interventie a statului in economie se realizeaza pe doua cai: direct si indirect. Pe cale directa statul poate interveni, fie prin masuri cantitative asupra importurilor sau exporturilor (este vorba de contingentari, prohibitii etc), fie prin reglementarea schimburilor. Interventia directa ridica probleme destul de delicate, deoarece poate conturba relatiile dintre state si poate avea efecte paguboase asupra raporturilor economice in perioadele urmatoare.

Interventia indirecta se realizeaza prin taxele vamale, adica prin impozitarea schimburilor internationale. Ceea ce se impune este valoarea in vama a produselor care fac obiectul tranzactiei externe. Cota de impunere, adica nivelul taxei vamale, este prevazuta prin lege. Deoarece taxele vamale sunt multiple ca numar, ca mod de asezare si fiecare avand efecte diferite, pentru a elabora o politica vamala corespunzatoare intereselor generale ale statului se impune o clasificare a lor. Multimea taxelor vamale poate fi ordonata dupa cel putin patru criterii: a. b. c. d. in functie de sensul fluxurilor comerciale; dupa modul de fixare; dupa modul de percepere al taxei; dupa scopul instituirii taxelor vamale.

a)In functie de sensul fluxurilor comerciale regasim:

taxe vamale de import; taxe vamale de export; taxe vamale de tranzit.

Taxele vamale cu ponderea cea mai mare sunt cele de import si acestea se platesc de catre importatori o data cu depunerea documentelor ce atesta efectuarea tranzactiei. Aceasta taxa vamala se adauga la pretul de cumparare, sporind astfel pretul la care se vor vinde aceste produse in interiorul tarii importatoare. In final taxa va fi suportata de consumatorul individual, ca de altfel, in cazul tuturor impozitelor indirecte. Taxele de export se intalnesc rar, deoarece statele sunt interesate in general in incurajarea exporturilor. Ratiunea lor este una fiscala si se intalneste in tarile care au nevoie stringenta de venituri si le pot obtine in principal doar prin taxarea exporturilor (spre exemplu in tarile care exporta masiv bogatii naturale: minereuri, cafea, cacao etc). Un alt scop al acestor taxe vamale ar fi acela al descurajarii exporturilor de materii prime neprelucrate. Taxele vamale de tranzit sunt introduse doar cu scop fiscal, deoarece nu afecteaza nici productia, nici consumul, dar fiind utilizat teritoriul national, statul impune taxa. Sunt practicate in cazuri foarte rare deoarece statele sunt interesate in general in tranzitarea teritoriului lor, obtinand diverse beneficii de pe urma acestui lucru. b)Dupa modul de fixare taxele vamale pot fi:

taxe vamale autonome; taxe vamale conventionale; taxe vamale autonom-conventionale; taxe vamale asimilate.

Taxele vamale autonome se aplica la importurile din tarile cu care nu exista acorduri privind "clauza natiunii celei mai favorizate".

Taxele vamale conventionale au un nivel mai redus decat cele autonome si se aplica asupra relatiilor comerciale intre tarile care fac parte din anumite uniuni vamale. Se mai numesc si taxe vamale preferentiale. Taxele vamale asimilate sunt temporare, ele fiind introduse cu ocazia preluarii sistemului vamal al unei alte tari. c)Dupa modul de percepere al taxei intalnim:

taxe vamale ad valorem; taxe vamale specifice; taxe vamale mixte.

Taxele vamale ad-valorem presupun utilizare unei cote procentuale definite care se aplica asupra bazei de impozitare (valoarea in vama). Acest tip de taxe vamale sunt cel mai intalnite. Utilizarea lor are avantajul simplitatii, dar prezinta neajunsul fiscal al variatiei randamentului, ca urmare a modificarilor frecvente a preturilor pietele mondiale. Taxele vamale specifice sunt stabilite ca suma fixa pe unitatea de masura a utilitatii importate. d)Dupa scopul instituirii taxelor vamale regasim:

taxe vamale cu scop fiscal; taxe vamale cu scop protectionist; taxe vamale cu scop preferential; taxe de sanctiune.

Taxele vamale preferentiale sunt determinate de negocierile intre guverne si constau intro reducere reciproca a taxelor vamale. Taxele vamale de sanctiune pot imbraca urmatoarele forme:

taxe anti-dumping (=pret mondial - pretul de dumping); taxe compensatorii se aplica la produsele importate care beneficiaza in tara de origine de subventii ilegale; taxe de retorsiune se aplica atunci cand un un stat partener in relatii comerciale isi ridica taxele vamale, fara a se fi cazut de comun acord asupra acestui lucru sau fara o consultare reciproca prealabila.

Asezare taxelor vamale porneste de la declaratia vamala de import. Fiecare declaratie de import este insotita de licenta care atesta legalitatea tranzactiei, factura, documentele de transport international, certificatul care atesta originea marfurilor si alte documente. Baza o reprezinta factura deoarece pornind de la aceasta se calculeaza valoarea in vama.

Valoarea in vama cuprinde pretul extern transformat in moneda nationala la cursul oficial al zilei, la care se adauga cheltuielile de transport, cheltuielile de asigurare si alte cheltuieli efectuate pentru transportul marfii pana la vama. Asupra acestei valori in vama se aplica taxa vamala. Dupa achitarea acesteia se primeste in scris "liberul de vama" si operatia de vamuire s-a incheiat. Vamuirea se face de obicei la punctele vamale de frontiera, dar se poate face si la vamile de interior cu respectarea anumitor conditii privind garantarea efectuarii platii taxelor. Ansamblul taxelor vamale ale unei tari se constituie in tariful vamal. Tariful vamal stabileste modul concret de aplicare al taxelor vamale pe fiecare produs in parte. Practic este reprezentat de o lista vamala care cuprinde toate produsele ce fac obiectul comertului international si contine precizari precise privind modul de percepere al taxelor vamale. 2.4 Monopolurile fiscale Prin monopol fiscal se intelege dreptul statului de a produce si/sau comercializa, in regim de exclusivitate, anumite produse. Veniturile realizate stat din monopolurile fiscale sunt reprezentate de profitul obtinut din activitatea de productie sau comercializare in regim exclusiv si de taxa cuprinsa in pretul de vanzare incasat de la consumatori. Practic, acest impozit (taxa) fixat asupra pretul de vanzare si care se include in acesta, se numeste monopol fiscal. 2.5 Taxele de inregistrare si de timbru Aceste taxe sunt obligatorii numai in cazul in care cetateanul solicita un serviciu din partea statului. In prezent exista o multitudine de astfel de taxe si cateva dintre ele le vom prezenta mai jos. Taxele judecatoresti si notariale sunt printre cele mai des intalnite si se platesc pentru diferite procese. Taxele notariale reprezinta o taxa datorata bugetului statului pentru diferite inregistrari. Pe langa taxele de inregistrare mai exista si sase tipuri de taxe de timbru: timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric si al artelor plastice, care alimenteaza diferite fonduri publice destinate sustinerii unor activitatidin domeniul culturii etc. Deosebit de taxele de inregistrare si de timbru mai exista si diverse tarife, ca de exemplu:

tarifele pentru servicii prestate de Oficiul National de Cadastru; tarifele pentru servicii prestate de Oficiul de Autorizare si Control in Turism etc.

Impozitele si taxele constituie componente tot mai importante ale vietii economice, prin intermediul carora statul si procura resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice, de a caror realizare depinde ndeplinirea functiilor sale. Impozitele indirecte se percep de la toti cei care consuma bunuri din categoria celor impuse sau beneficiaza de anumite servicii, indiferent de veniturile, averea sau situatia personala a acestora. Fiind percepute n cote proportionale asupra valorii marfurilor vandute si a serviciilor prestate ori n sume fixe pe unitatea de masura, impozitele indirecte creeaza impresia falsa ca ar fi suportate n aceeasi masura de toate paturile sociale, ca ar asigura o repartitie echitabila a sarcinilor fiscale. Chiar daca cota impozitului indirect perceput la vanzarea unei anumite marfi este mica, indiferent daca cumparatorul acesteia este muncitor, taran, industrias sau comerciant, raportat nsa la ntregul venit, impozitul indirect capata un caracter regresiv. Asadar, cu cat o persoana realizeaza venituri mai mici, cu atat suporta pe calea impozitului pe consum, o sarcina fiscala mai mare. Toate impozitele directe si indirecte contribuie la scaderea nivelului de trai al populatiei, dar n mod diferit. Astfel, n timp ce impozitele directe duc la scaderea veniturilor nominale ale diferitelor categorii sociale, impozitele indirecte micsoreaza, n schimb, puterea de cumparare. n tarile dezvoltate, de regula, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic decat al impozitelor directe. n tarile n curs de dezvoltare, nsa, ponderea impozitelor indirecte o devanseaza pe cea a impozitelor directe, n totalul veniturilor fiscale ale statului datorita: randamentului scazut al impozitelor pe venit si a celo 23423w222x r pe avere; comoditatii si costului relativ redus al perceperii acestora (reclama, cheltuieli modice de asezare, percepere si urmarire); caracterului lor mai voalat - fiind cuprinse n pretul de vanzare a bunurilor si serviciilor, nemultumirea cumparatorilor se ndreapta asupra agentului economic si nu asupra statului, care l-a instituit.

La impozitele indirecte nu este vorba de o constrangere politica, ca n cazul impozitelor directe, ci de una de ordin economic. n perioadele cand economia nregistreaza un curs ascendent, impozitele indirecte au un randament fiscal ridicat, n schimb n perioada de criza si de presiune, cand productia si

consumul cresc mai lent ncasarile din impozitele indirecte urmeaza aceeasi evolutie, pericicland echilibrul bugetar. n Romania, n perioada 1998 - 2002 se observa o tendinta de crestere a impozitelor indirecte atat n marime absoluta cat si relativa, dupa cum se constata din graficul de mai jos.

Cresterea n marime absoluta se datoreaza atat cresterii nivelului preturilor, cat si inflatiei, situata la cota ridicata. Cresterea relativa a impozitelor indirecte se datoreaza faptului ca veniturile manifesta o tendinta de scadere si deci trebuie acoperite necesitatile financiare ale statului prin impozite indirecte astfel: de la 59,27 %, n anul 1998, la 78,79%, n anul 2000, scazand apoi la 65,57%, n anul 2001.

Ponderea impozitelor indirecte n total impozite indirecte se prezinta n tabelul de mai jos conform legii anuale bugetare (n perioada 1999 - 2002): Impozite indirecte TVA Accize Taxe Vamale Alte impozite indirecte 1998 57,92% 23,12% 15,71% 3,25% 1999 51,86% 28,29% 16,14% 3,71% 2000 51,72% 33,56% 11,46% 3,56% 2001 49,67% 31,54% 10,37% 8,42% 2002prognozat 50,81% 31,27% 7,78% 10,14%