''In ditionarul de simboluri Jean Chevalier si Alain Gheerbrant definesc jocul pornind de la jocul sacru al zeilor: la origine , jocul

se leaga de sacru, ca orice alta activitate omeneasca si din asta deriva jocurile cele mai profunde , mai spontane , Chiar si atunci cand urmaresc simpla placere , jocurile aduc stralucirea victoriei , cel putin de partea invingatorului. Asadar jocul este o activitate prin care omul incearca sa se aproprie de conditia divina prin imitatie. In acelasi timp trebuie subliniat aspectul benefic al jocului prin experientele pe care le ofera si prin placerile , bucuriile date deopotriva copiilor si adultilor. Arghezi este unul dintre scriitorii care a transpus artistic bucuria si fascinatia jocului , asa cum sunt traite de copii si de adultii din preajma. Universul Boabei si al faramei (G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent) cuprinde operele argheziene ce au caracter ludic si se adreseaza in primul rand celor mici.In aceasta sfera a creatiei se gaseste si poezia Prefata ce deschide placheta Tara piticilor . Opera poate fi structurata in doua parti , prima stand sub semnul jocului.Dand o forma ludica textului , Arghezi prezinta , in esenta , tema creatiei si conditia creatorului.Opera literara rezulta in urma efortului creator colectiv: Ne-am apucat / Doi parinti si doi copii/Din cartea cu jucarii Actul artistic este explicat in registrul colocvial ce confera caracter ludic textului si apropie poezia de universul copilului.Efortul creator uneori extenuant , este descris dinamic printr-o succesiune de verbe : Ochii ni s-au cam inchis/Mana ne-a cam amortit . Jocul presupune pariu, competitie si reconpensarea castigatorului; In poezie ele descriu motive literare ce sustin arhitectura textului: Si facuram . Cateva sute , mar cretesc . La Arghezi , poezia pentru copii indeamna la regasirea inocentei copilariei prin sentimentele traite si prin valorile procurate : Nu cumva ca sa jignesc/Pe tovarasii de coate : Metafora tovarasii de coate semnifica idea ca poezia este rezultatul unei stradanii a tuturor. Este un sentiment impartasit de catre toti cei care creeaza. Partea a doua a poeziei pastreaza caracterul ludic dat , ca si in prima parte , de prozodia specifica poeziei pentru copii: masura scurta , ritm alert , lexic.Insa tonul devine mai grav , fara a abandona bucuria jocului,deci redescoperirea copilariei prin lectura. Eul liric indeamna pe un ton jucaus Esti prea mare fa-te mic , Mergi nitel de-a busile pentru ca Asta Domnule Confrate, / Da alean si sanatate . Poezia Prefata devine , din aceasta perspectiva o incurajare pentru a regasi in fiecare din noi inocenta si fascinatia de a trai , de a oferi si primi bucurii.