2% pentru Asociatia ROST

Publicaie lunar editat de Asociaia ROST

Cum ne putei ajuta | Numrul curent | Abonamente | Redacia | Lmuriri | Contact | Arhiva Cauta numarul 9, noiembrie 2003

Modelul pseudodemocratiei originale

Dumitru Stniloae: viata de dup moarte a teologiei

Centenar Pr. Dumitru Staniloae Arestarea si condamnarea lui Dumitru Staniloae

Un mare teolog se naste a doua oar dup ce a murit. ntr-adevr, bibliografia despre opera lui Dumintru Stniloae sporeste n fiecare an, o dat cu recunoasterea valorii sale pe plan international, dublat ori strnit de traduceri n limbile majore de circulatie. Amintesc doar c Dogmatica sa a fost tradus integral n german si partial n englez si francez. Alte proiecte snt pe punctul de a demara sau n plin desfsurare. Dintre cele mai importante titluri despre scrierile sale, aprute n ultimii ani citez: Ioan I. Ic jr. (ed.), Persoan si

comuniune: Prinos de cinstire Printelui Profesor Academician Dumitru Stniloae la mplinirea vrstei de 90 de ani, Sibiu, 1993; Dumitru Staniloae, viata de dupa moarte a Maciej Bielawski, The Philocalical Vision of the World in the Teology of Dumitru Stniloae, 1997; Emil Bartos, Deification in Eastern teologiei Orthodox Theology. An Evaluation and Critique of the Theology of Ortodoxie si romanism Dumitru Stniloae, 1999; Charles Miller, The Gift of the World. An in publicistica lui Introduction to the Theology of Dumitru Stniloae, Edinburgh, 2000; Dumitru Staniloae Silviu Eugen Rogobete, O ontologie a iubirii. Subiect si Realitate personal suprem n gndirea Printelui Dumitru Stniloae, Iasi, 2001. Majoritatea acestor studii, remarcabile, apartin unor autori strini,

La moartea Parintelui neortodocsi, ori snt teze de doctorat realizate de tineri teologi romni n strintate. Merit pus ntrebarea: Staniloae din ce cauz opera unui teolog romn este att de putin ori, atunci cnd este att de provincial si lamentabil analizat si fructificat n mediile universitare romnesti? Un cuvant de folos catre tineri Lucian Turcescu, emigrant romn post 89, profesor asociat la Catholic Studies Program and Religious Studies Departement al Universittii St. Francis Xavier, Antigonish, din Canada, a reunit ntr-un volum de 250 de pagini, intitulat Dumitru Stniloae. Tradition and Modernity in Theology (The Center for the Romanian Studies, 2002), o serie de studii consacrate gndirii celui mai important teolog romn ortodox al NATO si Romania secolului XX, studii semnate de specialisti din cteva tri. Volumul ofer o imagine cvasicomplet si n relatie a securitatii sau acelasi timp fenomenologic a gndirii lui D. Stniloae, constituindu-se ntr-o sintez a tuturor monografiilor specializate anterioare. Primul capitol, The Church Fathers, Our Contemporaries, vizeaz a insecuritatii? identificarea rdcinilor patristice ale gndirii lui Stniloae, lund n discutie trei aspecte: traditia filocalic; Rusia n cautarea recuperarea dogmatic a Printilor si raportul teologiei lui Stniloae cu opera lui Dionisie pseudounei noi identitati Areopagitul, pe care teologul romn a tradus-o integral. externe Studiul lui Bielawsky, Staniloae's Conception and Redaction of the Philokalia, un rezumat al tezei de Partidele romanesti doctorat, publicat n 1997, retraseaz cu acribie istoria Filocaliilor crestine, de la faimoasa culegere de inainte de alegeri pasaje origeniene, ntocmit n secolul al IV-lea de Vasile cel Mare si Grigore din Nazianz, trecnd apoi prin Filocaliile ntocmite de Nicodim Haghioritul si Macarie (Venetia n 1782), Paisie Velicikovski (1793), Teofan Retrasul (1857) si Ignatie Briancianinov (1857) si ajungnd pn la Filocalia romneasc ntocmit si conservatorul realizat de Dumitru Stniloae n peste patruzeci de ani (1946-1991). Dou idei merit subliniate: Filocalia teologului romn, desi respect spiritul Filocaliilor precedente, propune un alt canon, mult lrgit. Cu volumul Traditia conservatoare VIII, aprut n 1979, el epuizeaz practic continutul Filocaliei lui Nicodim, cu cteva modificri de structur si de continut. Totusi proiectul nu se opreste aici. n anii urmtori (1980-1981) apar nc dou volume, IX si X, Ion Bulei cu texte din Ioan Scrarul, Dorotei din Gaza si Isaac al Ninivei, iar pese zece ani, nainte de a muri, apar recuperarea nc dou, cuprinznd extraordinara corespondent de zidire spiritual a lui Varsanufie si Ioan, plus textele conservatorismului lui Isaia Eremitul (vol. XI si XII). Retrasnd acest itinerariu se poate vedea limpede c proiectul Filocaliei lui

romanesc

Andreea Marin si lumea n care traim Stiri diverse

lui Isaia Eremitul (vol. XI si XII). Retrasnd acest itinerariu se poate vedea limpede c proiectul Filocaliei lui Stniloae n-a avut niciodat o limit precis, el continund practic pn n pragul mortii traductorului. Dac acesta ar mai fi trit, Filocalia romneasc s-ar fi mbogtit, snt sigur, cu alte volume (Bielawsky nu trage aceast concluzie, dar ea mi se pare intrinsec analizei pe care o desfsoar). A doua ideea fort: Filocalia lui Stniloae propune un exercitiu spiritual implicit, nsotit de numeroase comentarii de ghidaj. Traductorul nu lucreaz pur si simplu stiintific, oprindu-se la litera textului, ci se implic n mesajul spiritual transmis de autorii respectivi. Comentariile/scoliile lui Stniloae ajut cititorul modern s se orienteze nu doar n continutul profan al textului ci s intre n comuniune direct, euharistic, se poate spune, cu mesajul duhovincesc al unei lumi de care sntem mai mult sau mai putin nstrinati.

Andrew Louth, eminent patrolog englez, tradus cu cteva lucrri n Romnia, se opreste asupra Teologiei dogmatice ortodoxe, prima dogmatic modern de anvergur nrdcinat n viziunea teologic si spiritual/mistic a Printilor. Deja Vladimir Lossky artase, n celebra sa Teologie mistic ortodox, c Evul Mediu din sens opozitia dogm/teologie versus mistic/spiritualitate este o fals opozitie, post-patristic. Stniloae opus urmeaz aceeasi idee, distantndu-se de maestrul su de la Atena, Andrutsos, a crui Dogmatic abstract, de sorginte scolastic o tradusese n limba romn la sfrsitul anilor 30. Cu toate acestea, arat A. Louth, Stniloae pune de mai multe ori, n mod eronat, pe seama Printilor, anumite doctrine historia sustematice care, n realitate, nu apar dect o dat cu teologia modern. Un caz priveste functiile de Profet, Preot si mprat ale lui Hristos. Stniloae pretinde c aceast triplet de atribute (valabil pentru Moise, la Puterea politica si Philon din Alexandria, de pild n.m. C.B.) ar fi garantat explicit de ctre Printi, fr a oferi, de altmineri, Biserica Ortodoxa Romna. Consideratii nici o referint n acest sens. Or, afirm Louth, tripla functie a lui Hristos este sistematizat abia de Calvin, n Institues! Stniloae comite un alt anacronism n legtur cu cele sapte taine, justificate, si ele, printr-o istorice referire nentemeiat la Printi. Or ideea celor sapte taine, de sorginte occidental, catolic, intr n traditia ortodox abia n secolul al XIII-lea, dup Conciliul de la Lyon (1274). mpratul Mihail al VIII in memoriam Paleologul impune clerului oriental conceptia sistematic si unitar despre taine, care nu apare niciunde, ca atare, la Printi. n concluzie, desi fundamental patristic, Dogmatica lui Stniloae plteste totusi tribut Elisabeta Rizea sau dogmaticilor scolastice cu care polemizeaz implicit sau explicit. Iar folosirea Printilor nu este tot timpul arma redutabila: justificat si oportun. memoria tragica Gheorghe Drgulin ncheie prima sectiune cu un articol despre influenta lui Dionisie asupra viziunii ecleziologice si marianice a lui Stniloae, artnd felul cum teologul romn stie s valorizeze argumentul patristic n diferite controverse teologice moderne. Articolul, destul de inconsistent ca substant, deschide totusi cteva perspective de cercetare, propunnd triada Dionisie pseudo-Areopagitul, Maxim Mrturisitorul Sfintul Andrei, si Grigore Palama drept triada formatoare a teologiei mistice a lui Stniloae (fr s insist, amintesc doar Apostolul lupilor c prefata lui Stniloae la Ambigua lui Maxim, scris de pe pozitia unui antiorigenist primar, are o valoare istoric-teologic foarte redus; m ntreb asadar ce Maxim trebuie s vedem la rdcina teologiei sale?). Halloween-ul, o sarbatoare de care nu A doua sectiunea a volumului, despre ecleziologie si ecumenism, cuprinde urmtoarele trei texte: avem nevoie Eucharistic Ecclesiology or Open Sobornicity? de Lucian Turcescu; Dumitru Staniloae on Christian Unity de Ronald Roberson; Dumitru Staniloaes Theology of Ministry de Danut Mnstireanu. Lucian Turcescu analizeaz pozitia lui Stniloae n raport cu ecleziologia euharistic a lui N. Afanasiev si ecleziologiile cumuniunii ale lui Schmemann si Zizioulas. Dorind s depseasc obstacolul petrin (suprematia juridic a Patimile unui preot lui Petru) Afanasiev pune acentul, n ecleziologia sa, pe importanta Bisericii locale (adunare euharistic), aroman care a dotat cu toate atributele Bisericii universale (sfintenie, unitate, catolicitate si apostolicitate). Afanasiev si indraznit sa vorbeasca ntemeiaz ecleziologia pe imaginea utopic/romantic a crestinismului timpuriu, cnd Bisericile locale, romaneste desi autonome si independente, ar fi format o unitate perfect (reconstituire nesustinut de mrturiile antice). Ecleziologia lui Afanasiev a fost imediat corectat de Zizioulas, care ncearc s transceand opozitia Biserica local-Biseric universal prin intermediul pneumatologiei. Pentru episcopul grec, ecleziologia este un capitol al pneumatologiei (episodul fondator al Cincizecimii). Dup prezentarea temeinic si extrem de captivant a contextului polemic post-belic, Turcescu ajunge la pozitia lui Stniloae, care poate fi definit prin expresia sobornicitate deschis, definit n concordant cu proto-ecleziologiile din Pstorul lui Hermas, Grigore din Nazianz si Ioan Gur de Aur: sobornicitatea deschis este unitatea unor persoane, adic unitatea n comuniune si diversitate a fiilor lui Dumnezeu, ntre care nu poate exista dect relatie de iubire neautoritar. Foarte interesant este compararea unittii n diversitate a Bisericii cu unitatea oglindit n multiplicitatea de sensuri a Scripturii. O asemenea viziune l apropie, fr voia sa, pe Stniloae, de viziunea origenian asupra Marelui Cod al Bibliei, unic si polisemantic n acelasi timp. Turcescu explic foarte bine, n final, diferenta dintre alteritatea centripet a membrilor Bisericii si alteritatea centrifug a ereziilor, care distrug unitatea pneumatologic. Ronald Roberson, autor al unei crti despre Bisericile din Rsrit, contribuie decisiv la conturarea ecleziologiei practice a lui Stniloae (a scris, de altfel, o tez despre subiect, sustinut n 1988). Relatiile dintre Biserica Ortodox si Bisericile catolic si protestant snt evaluate pesimist de teologul romn. Dup el, pneumatologia inadecvat a catolicilor ar sta la originea institutionalizrii monarhice, n vreme ce slaba hristologie a protestantilor ar genera individualismul haotic. Pe de alt parte, Stniloae salut desfiintarea de ctre comunisti a Bisericii greco-catolice, creat prin constrngere, si realipirea ei la snul Bisericii Mam (id est, Ortodox). n ce priveste realizarea unittii ecleziale, el refuz ideea intercomuniunii ecumenice. n schimb, i ncurajeaz pe teologii ortodocsi s articuleze mai clar conceptul de catolicitate ca sobornicitate ntr-un mod care s vad n diversele traditii crestine aspecte complementare si revelatorii ale aceleiasi taine. Justificat, Roberson respinge n finalul studiului su criticile aduse de Stniloae catolicismului si protestantismului, critici fcute adesea n necunostint de cauz, fr verificarea surselor de prim mn. Cu elegant ns, telogul american justific lacunele teologului romn, punndu-le pe seama opresiunii regimului comunist si a imposibilittii de a avea o informatie corect la zi. Dnut Mnstireanu

discut conceptia lui Stniloae despre taina preotiei. Stniloae insist asupra preotiei oficiale, ca ministeriu, acordnd o atentie minim preotiei universale, a tuturor credinciosilor (despre aceast preotie congener oricrui credincios a se vedea superbul tratat al lui Ioan Gur de Aur, printre altele). n acest fel, Ortodoxia ntretine, n mod autoritar si arbitrar, ideea unei caste clericale alese, deosebit printr-un har special de casta profan a laicilor. Atunci cnd critic vederile catolice sau protestante asupra ministeriului preotiei, Stniloae are n minte o reprezentare anacronic, total depsit, fr legtur cu situatia real de la sfrsitul secolului XX. A treia sectiune a volumului, The Modernity of Stniloaes Theology se deschide cu un eseu al lui Costa de Beauregard, autorul unei crti de convorbiri cu D. Stniloae, intitulat Ose comprendre que je taime (1983). Teologul francez, profesor la Institutul Saint Serge din Paris, institut a crui splendoare a apus de mult, si structureaz textul sub form de flashuri tematice, lund drept puncte de meditatie cteva teme: spatiul sacru; raportul antropologie-cosmologie; finitudine si infinit; simbolismul crucii. Eseul se distinge de restul contributiilor prin aura de ezoterism cvasiermetic, printr-un lirism stnjenitor, care poart amprenta Olivier Clment, prin lipsa de continut si emfaz usor lacrimogen. Silviu Rogobete propune o comparatie a epistemologiilor lui Stniloae si Lossky. Desi apartinnd aceleiasi confesiuni crestine, desi hrniti amndoi de aceiasi traditie patristic, totusi teologiile celor doi colosi ai Ortodoxiei secolului XX difer substantial. S. Rogobete arat cum interpretnd unilateral traditiei ortodoxe ca preponderent apofatic, Lossky reduce totul la experienta mistic. Privit prin acest tunel epistemologic, Dumnezeu nu poate fi dect preeminent antinomic, n vreme ce fiinta uman nu se poate nvrednici dect de o definitie n termeni negativi: ireductibilitatea la natur. Epistemologia lui Stniloae este mult mai relaxat; teologul romn citeste traditia ortodox ca pe un continuum apofatic-catafatic, ceea ce permite o viziune echilibrat, bipolar, care valorizeaz att ratiunea, ct si experienta persoanei. Fiinta uman are posiblitti nemrginite ntru cunoasterea divinittii, ea fiind n acelasi timp ireductibil la natur (cazul antropologiei losskyene), dar si realizarea a naturii. Emil Bartos, profesor de teologie sistematic si comparativ la Facultatea Emanuel din Oradea, autor al unei teze despre Stlinoae sub conducerea lui K. Ware, abordeaz una din temele majore ale teologei si misticii ortodoxe: ndumnezeirea persoanei umane (theosis). D. Stniloae l are, si aici, ca precursor pe uitatul Nichifor Crainic, al crui curs de mistic era celebru n perioda interbelic. Bartos arat c D. Stniloae preia principalele aspecte ale theozei sau entheozei din traditia patristic (mai ales capadocian), dar le intergreaz ntr-o sintez personal. Dup Stniloae, teologia nssi detine aceast capacitate de ndumnezeire, ntruct ea nu este simplu discurs despre Dumnezeu (de altfel, acest sens apare destul de trziu n crestinism), ci este experiere, dinamic a contemplatiei. n sens patristic (la Grigore din Nazianz, Evagrie Ponticul, Vasile cel Mare), teologia nseamn strict theoria/contemplarea Sfintei Treimi. Caracterul contemplativ, experimential al teologiei fondeaz dogma, iar dogma se sustine prin experiere. Stniloae, arat Bartos, descriind procesul tainic al ndumnezeirii (n limitele limbajului discursiv), red teologiei dubla sa dimensiune, dogmatic si mistic. Una din problemele spinoase ale Ortodoxiei rmne ns armonizarea ntre doctrina si practica theozei la nivel cotidian. Pe drept cuvnt, E. Bartos denunt un optimism excesiv si, n fond, pgubitor care se degaj din acest contemplativism teoretic fr nici o angajare precis si concret. Volumul coordonat exemplar de Lucian Turcescu prezint asadar mai multe fatete ale gndirii lui Stniloae (el are ca introducere un fragment din cartea Lidiei Stniloae despre tatl ei, aprut la editura Humanitas). Aceste fatete snt ns organizate pe trei axe principale: traditia patristic, ecleziologia si mistica. Prima concluzie, asupra creia as dori s insist, vizeaz formatia de patrolog a lui Stniloae. Toti marii teologi ai secolului XX au un raport, direct sau indirect, cu traditia patristic: Urs von Balthasar, Karl Rahner, V. Florensky, V. Lossky, O. Cullmann, Jean Danilou sau Henri de Lubac. Stniloae nu face excepte de la regul. As spune chiar, cu riscul de a soca putin, c el este un mare teolog n msura n care este un adevrat patrolog. N-am ales ntmpltor adjectivele mare si adevrat. Patrologia e o stiint extrem de dificil, cu responsabilitti enorme, mai ales din partea teologilor. Autorii vechi trebuie studiati plecnd, desigur, de la manuscrisele cele mai fiabile n afara prejudectilor sedimentate de-a lungul secolelor, ideologiile mioape, urii confesionale. Or, vrem, nu vrem, sntem obligati s recunoastem c D. Stniloae nu i-a citit ntotdeauna fr prejudecti pe Printii Bisericii (pe Origen l desfiinteaz pe o sut de pagini, declarnd senin c nu l-a citit). De asemenea, simpatiile lui patristice nu trebuie considerate liter de lege: Chiril al Alexandriei a fost un ambitios ranchiunier, iar Atanasie un sovin mai degrab politician dect teolog. O perspectiv destul de strmt, conventional-dogmatic, nu i-a permis lui D. Stniloae accesul ctre cea mai superb realizare a crestinismului antic, m refer la opera polifonic si de o adncime colosal a lui Origen. De asemenea, multe din traducerile sale nu snt utilizabile, fie datorit impreciziei si contrasensurilor, fie datorit unei limbi nglbenite stilistic. Unii autori din volumul de fat atrag atentia asupra numeroaselor aspecte discutabile din opera lui D. Stniloae. Ei o fac mereu respectuos, cu destindere si mai ales cu temeinicie. Numai o asemenea abordare, just, exact, cinstit, fr debordri encomiastice si tmeri extatice, foloseste n mod real nu numai cititorilor de astzi ai lui D. Stniloae, dar n primul rnd memoriei sale. A doua idee se refer la derapajele ecleziologiei sale concrete. Nu se poate trece cu vederea faptul c D. Stniloae a dus ani de-a rndul o campanie de denigrare a Bisericii greco-catolice ntr-o perioad cnd aceasta nu avea dreptul s existe. Snt momente n istorie cnd polemica trebuie s atipeasc. ntre 1949 si 1989 nici un cuvnt nu trebuia scris mpotriva unei Biserici decimate si prigonite de comunisti. Ar fi necuviincios si nesntos s trecem cu vederea aceast lips accidental de cavalerism din partea celui mai important teolog ortodox romn cu privire la chestiunea uniat. Din aceast perspectiv, si din aceea

a polemicilor anticatolice si antiprotestante, merit s ne ntrebm cui se adreseaz, n fapt, ecleziologia iubirii a lui D. Stniloae? Desigur, gigantismul operei si personalittii sale nu va suferi de pe urma acestor mici ntmpinri. Visez de zece ani o monografie despre Printele Stniloae, scris de un homme de coeur et de bonne volont, o carte despre omul si teologul pe care Heidegger l pretuia si despre care J. Moltmann scrie, n Prefata la traducerea german a Dogmaticii, c este cel mai influent si creator teolog ortodox contemporan. Pn atunci, i voi degusta crtile bucurndu-m de onoarea de a-i fi compatriot.

Cristian Bdilit*, Rouen, 9 octombrie 2003

*Cristian Badilita, patrolog, eseist, traducator; doctor in istoria crestinismului timpuriu al universitatii Paris IV-Sorbonne