Ceea ce caracterizeaza mai nti de toate personalitatea lui Eminescu este o asa de covrsitoare inteligenta, ajutata de o memorie careia

nimic din cele ce-si ntiparise vreodata nu-i mai scapa (nici chiar n epoca alienatiei declarate), nct lumea n care traia el dupa firea lui si fara nici o sila era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si le nsusise si le avea pururea la ndemna. n aceeas proportie tot ce era caz individual, ntmplare externa, conventie sociala, avere sau neavere, rang sau nivelare obsteasca si chiar soarta externa a persoanei sale ca persoana i erau indiferente. A vorbi de mizeria materiala a lui Eminescu nsemneaza a ntrebuinta o expresie nepotrivita cu individualitatea lui si pe care el cel dinti ar fi respins-o. Ct i-a trebuit lui Eminescu ca sa traiasca n acceptiunea materiala a cuvntului, a avut el totdeauna. Grijile existentei nu l-au cuprins niciodata n vremea puterii lui intelectuale; cnd nu cstiga singur, l sustinea tatal sau si-l ajutau amicii. Iar recunoasterile publice le-a despretuit totdeauna.

Ceea ce caracterizeaza mai nti de toate personalitatea lui Eminescu este o asa de covrsitoare inteligenta, ajutata de o memorie careia nimic din cele ce-si ntiparise vreodata nu-i mai scapa (nici chiar n epoca alienatiei declarate), nct lumea n care traia el dupa firea lui si fara nici o sila era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si le nsusise si le avea pururea la ndemna. n aceeas proportie tot ce era caz individual, ntmplare externa, conventie sociala, avere sau neavere, rang sau nivelare obsteasca si chiar soarta externa a persoanei sale ca persoana i erau indiferente. A vorbi de mizeria materiala a lui Eminescu nsemneaza a ntrebuinta o expresie nepotrivita cu individualitatea lui si pe care el cel dinti ar fi respins-o. Ct i-a trebuit lui Eminescu ca sa traiasca n acceptiunea materiala a cuvntului, a avut el totdeauna. Grijile existentei nu l-au cuprins niciodata n vremea puterii lui intelectuale; cnd nu cstiga singur, l sustinea tatal sau si-l ajutau amicii. Iar recunoasterile publice le-a despretuit totdeauna.

Ceea ce caracterizeaza mai nti de toate personalitatea lui Eminescu este o asa de covrsitoare inteligenta, ajutata de o memorie careia nimic din cele ce-si ntiparise vreodata nu-i mai scapa (nici chiar n epoca alienatiei declarate), nct lumea n care traia el dupa firea lui si fara nici o sila era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si le nsusise si le avea pururea la ndemna. n aceeas proportie tot ce era caz individual, ntmplare externa, conventie sociala, avere sau neavere, rang sau nivelare obsteasca si chiar soarta externa a persoanei sale ca persoana i erau indiferente. A vorbi de mizeria materiala a lui Eminescu nsemneaza a ntrebuinta o expresie nepotrivita cu individualitatea lui si pe care el cel dinti ar fi respins-o. Ct i-a trebuit lui Eminescu ca sa traiasca n acceptiunea materiala a cuvntului, a avut el totdeauna. Grijile existentei nu l-au cuprins niciodata n vremea puterii lui intelectuale; cnd nu cstiga singur, l sustinea tatal sau si-l ajutau amicii. Iar recunoasterile publice le-a despretuit totdeauna.

Ceea ce caracterizeaza mai nti de toate personalitatea lui Eminescu este o asa de covrsitoare inteligenta, ajutata de o memorie careia nimic din cele ce-si ntiparise vreodata nu-i mai scapa (nici chiar n epoca alienatiei declarate), nct lumea n care traia el dupa firea lui si fara nici o sila era aproape exclusiv lumea ideilor

generale ce si le nsusise si le avea pururea la ndemna. n aceeas proportie tot ce era caz individual, ntmplare externa, conventie sociala, avere sau neavere, rang sau nivelare obsteasca si chiar soarta externa a persoanei sale ca persoana i erau indiferente. A vorbi de mizeria materiala a lui Eminescu nsemneaza a ntrebuinta o expresie nepotrivita cu individualitatea lui si pe care el cel dinti ar fi respins-o. Ct i-a trebuit lui Eminescu ca sa traiasca n acceptiunea materiala a cuvntului, a avut el totdeauna. Grijile existentei nu l-au cuprins niciodata n vremea puterii lui intelectuale; cnd nu cstiga singur, l sustinea tatal sau si-l ajutau amicii. Iar recunoasterile publice le-a despretuit totdeauna.