PSIHOZELE ENDOGENE IV

(Psihozele delirante cronice sistematizate, simple sau halucinatorii) PARANOIA

Domeniul psihozelor
Psihozele nu constotuie un grup psihopatologic unitar. Din punct de vedere clinoco-psihiatric, ele sunt differentiate in raport cu factorii etiologici care le produc. In sensul acesta, distingem psihoze exogene determinate de cauze externe care actioaneaza asupram sistemului nervos ( traumatisme, infectii, intoxocatii,tumori cerebrale, tulburari metabolice sau endocrine) si psihoze endogene cauzate de factori constitutionali, de predispozitii interne, probabil genetice (psihoxele affective, psihozele din grupa schizofreniei,psihozele schizoaffective, delirurile cornice sistematizate simple sau halucinatorii). Psihozele constituie cea mai complexa forma de manifestare psihopatologica, afectand, personaliatatea individului in totalitatea ei. Prin natura si gravitatea sa, psihoza ne apareca o fataliatate, ca un destin pathologic al omului. Ea confera persoanei o anumita ,, maniera de a fi un stil de viata, o forma de exitenta durabila,esenta unei personalitati aparte cu un echilibru precar. (P. Wiener) PARANOIA Caracteristicile psihopatologice Paranoia este un delir cronic sistematizat,de regula monotematic, care domina gandirea, actiunile, comportamentul si personalitatea individului, cu o apartenta formal constructive logica a judecatii. Paranoia nu duce la alterarea personalitati bolnavului.

Formele principale de paranoia din punct de vedere psihopatologic: a)paranoia primara, cu un delir sistematizat dar fara o slabire intelectuala a bolnavului, caracterizata prin existenta unei ,,idei fixe; b)paranoia secundara, acuta sau cu o evolutie periodica, avand o tematica deliranta, de regula indusa. Tendintele caracteristice ,, personaliatatii paranoice sunt reprezentate prin urmatoarele aspect psihopatologice cu character constant si specific (GenilPerrin): a)orgoliul: supraestimarea propriei persoane (egocentrism, hipertrofia Eului); b)neincrederea: stare de neliniste si susceptibilitate, indoiala, sentimental penibil de a nu fi inteles de ceilalti, de a se simti izolat intre oameni. c)falsitatea judecatii consta in faptul ca logica paranoicilor este gresita, falsa prin sensul ei interior, desi este construita in corect din puinct de vedere formal, ca apartenenta a formularii judecatii, impiedicand individual de a avea o conceptie exacta atat despre lumea externa, cat si despre sine insusi. In sfera costiintei bolnavului au acces numai notiuni partial selectionate si sistematizate, trunchiate sau incomplete datorita acestei psihorigiditati a gandirii. d)inadaptabiliatea este rezultanta sociala a atitudinii sale mintale, a tendintelor sale profunde. Paranoicul prezinta o tulburare psihopatologica de personalitate specifica, reprezentata prin pierderea sau schimbarea identitatii propriului Eu. Formele clinice ale paranoiei: Din punct de vedere clinico-psihiatric, Genil-Perrin distingem urmatoarele forme clinice ale psihozei paranoice: 1.Grupa revendicatorilor in aceasta grupa intra urmatoarele tipuri de paranoici:persecutorii, cverulentii(certaretii sau scandalagii) si pamfletarii. 2.Grupa ipohondriacilor- ipohondricii sunt persoane ,, vaporoase, bolnavi imaginari.
2

Gilbert-Ballet distinge urmatoarele forme clinico-psihiatrice, in cadrul aceastei grupe: a)mica ipohondrie preocupare exagerata a individuluiin fata unor suferinte minore ale sanatatii sale, manifestandu-se ca oa tentie si nelinistete exaggerate, dar poate fi corectata de o explicare logica prin psihoprofilaxie b)fobia ipohondrica- cand idea ipohondrica devine obsesie, cu character de fobie angoasanata, tenace, nepermitand rationamentul logic decat in intervalul interparoxistic; c)marea ipohondrie forma in care idea ipohondrica se precizeaza, se sistematizeaza, neputand fi combatuta cu nici un fel de argument, dar neatigand gradul de absurditate al delirului. d)ipohondria deliranta- cu cartacter de absurditate, este un delir ipohondric net si definitive. e)ipohondria interpretative si revendicativa- forma accentuate a precedentei, bolnavul este activin a-si cultiva preocuparile deliranate in relatie cu boala sa, numeroasele sale boli de care crede ca sufera in mod real. f)ipohondricul autoterapeut- persoana care nu are incredere in nimeni, cu exceptia propriei persoanei. 3.Grupa invetatorilor si autodidactilor a) paranoicii inventatori ocupa un rol important. b)paranoicii autodidacti completeaza forma precedenta. 4.Grupa reformatorilor- vin foarte frecvent in conflict cu ordinea stabilita in domeniul social, moral, religios, politic, acesti indivizi urmaresc ,,reforma societatii, a moravurilor. Reformatorul social se prezinta sub forma a trei tipuri special: regicidal(justitiarul tiraniei), anarhistul ( distrugatorul ordinii sociale), utopistul ( cel care incearca sa edifice o noua ordine sociala).
3

Reformatorii mistici se palseaza intr-un registru parallel celui care actioneaza reformatorii sociali; nu toti misticii trebuie asimilati personalitatilor paranoice, parnoicii mistici sunt persoane cu un delir sistematizat, cu tems misticoreligioasa,acesti bolnavi sunt inclinati catre mesianism si urmaresc sa introduca si sa impuna noi forme de releigie si noi idoli. 5. Grupa erotomaniilor si a gelosilor se pot cristaliza in jurul unor tematici sexual sau erotice, realizand tabloul psihopatologic al unei erotomanii sau gelozii morbide.