COJA, I.

CRITERIUL ADEVARULUI IN DEFINI IA LIMBAJULUI in vol. ,rTradifie qi inovafie in studiul limbii romf,ne" (2004), G. Pani Dindelegan (coord.) editura Universitltii Bucuresti.
t
I

Limba ca sistem Functiile limbajului

CRITERIUI EDEVARUTUI

lll

EFI

IIITIA tI II BAJUI.UI
ION COJA
Faar/tatea de Litere
Universitatea Bucuresti

cosmos gi in microcosnios

Toate bune gi frumoase gi mai ales bine cunoscute in_.legiturd cu acest subjecq caruia graviteazd majoritatea subiectelor examenurui de ieoria r;.uii ln unur t , facultate. Numai cd ne punem intrebarea urmltoare: in ce nrisurd acest caiacie, a" r.,bine stn:crurar. bine sistemlizal cstc un atribut speriiic Iinrbejului? er* orr*'o.'j#l bine sistenratizatd a ereraenteror o caracteristicd iar intdjniti in..aite lingvistic? Rdspunsur credem cd nu poate fi decar unur singur: rJimpot.iuri-iLn,.,,,,. domeniile care, prin cunoa$tere cdt de c6t aprofundatd. sinLr prezinte rdnduiaid stricti, atdt in lLrmea creatd de om, a culturii "r*;;i.::J:t 9i a civiliiaiiei, .at gi iil,ururq

jurul

,;;;,";;;1: "

1.

Limba ca sistent

Cea rnai rrare parte a lingvisticii din ultimele trei sferturi de veac, adicd a lingvisticii de dupd Ferdinand de Saussure, a fost preocupati si demonstreze catacterul de sisten'l al

linrbii. acest atribut fiind identificat ca insigi esenla graiului omenesc. alituri, fire5te, de trpartenenla lirnbii la domeniul mai vast ceva al semnelor. Limba ca sistem de senne, iatd ideea,,majorS" a leslitului Cours de linguistique gdnirale, idee prin care autorul a intrat in rAndul celor nrai in'lportante figuri ale gdndirii teoretice din secolul al XX-lea. Nu avem nimic de obiectat, ideea ci linrba este un domeniu al semnelor e chiar anterioarl ntarelui
lingvist, c[ruia ii rinrdne meritul impundtor de a fi vdzut necesitatea constituirii unei gtiin]e dupi cum s-a numit aceasta in cele din urm5, o gtiinld in cadrul clreia ling'r'istica, gtiin!i a semnelor rostite, este sortitd a fi doar un capitol, capitolul de departe cel mai important insd. La fel, este evident 9i caracterul de sistem, de intreg ale cdrui pirli conrponente, luate fiecare in parte, reprezinti prea pu{in in raport cu valoarea lor reald, aceasti realitate decur_eAnd din importanfa pe care o au relaliile de inter-condilionare, de determinare reciprocS, r,izibile la tot pasul in structura limbajului, valoarea fiecdrui element component fiind o mlrinre relaiivi, riguros controlalt de pozilia in sistem, de vecinitatea cu alte elemente, raportarea la alte unitbli fiind obligatorie pentru definirea, inlelegerea 9i func{ionarea fiecerei entitati lingvistice, a limbii ca sistem de semne, de valori. Bunioari, exemplificAnd Ia nivelul cel mai accesibil, al cuvintelor, dacd vom incerca si definim ,,vaioarea" cuvintului arbore, von't avea de spus ce este in sine un arbore, il puiern 9i arhta conlocutorilor nogtri, ddnd exemple de arbori, il putem 9i desena, cum a fecut-o Saussure in r,estitul siu Carrrs. Putenr face gi fotogrdfii ilustrative. Dar totu$i, pentru a ne asigura de corecta intelegere a valorii cuvdniului, va trebui sd convocim gi alli termeni, alte cuvinte, spre a ne in{elege cAnd spunem despre cet'a cA este copac sau pom2 arbust sau tulE gi nu arbore. in schimb, la foarte multe cuvinte nu le putem da nicicum o definitie in sine, ci numai una relatir'5, printr-o totalA raportare la alte cuvinte cu care se ,.invecineazi" in sistem, fibd csenliale si definitorii numai diferenlele; deosebirile, astfel cI despre un 'Colonet nu rom puG;Tpnne J6iAt Ci este gradul militai imeiillt-iirferior generaluiui 9i jmediat supenor ,,lent - colonelului". Nu pot desena un colonel spunAnd ci aga arati un ,tblonel. La fel lrr: pot desena cum aratd un vdr sau un nepot sau unchi. Persoana care L'pentnr mine este unchi, pentru virul meu este tatd, iar pentru alt unchi este fiu! Cum sd
a semnelor, senriotica,
{nsemne 5i ,,si

Repet: dimpotrivi, ne-ar fi greu sd nuninr acel domeniu in care dezordinea arbitrariul 5i a.leatoriul lac regea, adici anureazi orice r-ege, o.;.. a"t.nnii-0.., orr., cauzalitate gi prediclie a evenimentelor. sigur, daci il raportlir ia alre procedee imiotice linrbajul se impune prin v'astitate qi rigoare. Dar nu gi dacl il cornpara, .u ioo,*ni;r. extralingvistice, ne-semiotice, care 1in de realitatea omenescului ruu a. lurrl.u ii i-a fost dat omului sI se desflgoare. Dovada cea mai bund este insugi cuvantul "are (qi ion..p,ul; sistem, mult mai vechi dec6t ideea cd llmbq ar fi, gi ea, tot un sisiem. ca ataiea ol,.l.. sa zrcem, corpul omenesc, domeniul viului. -Aqadar in incercarea de a defini esen{a limbajurui omenesc, a graiului, a statutului nosrru de fiinle cuvintdtoare, caracterul de sisten oi lirnbrlrlui nu eite reuj"tor in nici un fel cit de cit specific gi nu are ce ciura in definitia limbii.

2,

Economie gi redundanti

ll
..:

lic" rceste cuvinte

ceva

in sine l

--Defini$a sistemului, a bunei rdnduieli in orr'ce domeniu, include economia de efort gi .-mrjloac.e. Ai.eagta este o lege, gi ea-universarE, care guvemeaza deopotriva compoJamentur nostru lingvistic ai forma orbitei dupd care se rotegte pamdntul gi toate corpurile cereqti, guverneazi o mullime de detalii biologice sau anatomice g.a.m.d. in, lingvistici, Andr6 Iuartinet a identificat efectul tendinlei spre minim eforr i.r cele doui pri'nuil ,prori..", sintagmatic qi paradigmatic. Economla sintagnaticd este cea care ne indiamnd Ia enunfuri cat mal scurte, mai succinte. la cuvinte scufie etc., economisind astfel efort articulator la Em.i{dtor.9i eforrul de aten{ie la.Receptor.. in plan. paradigrnatic, la nivelul compe;ntei, al codului lingvisric, a econonrisi inseamni afie"i;^ memoria, a nu supiasolicita p'terea noastr6' atat de limitat4 de a memora multe cuvinte. prea multe. De aici tendinia de a folosi cuvinte polisemantice..de a da.denumiri perifrasiice, de a deriva gi compune cuvinte noi, care, deci, si nu fie chiar noi... intre iele doui tentalii arbitieazd nevoia de a comunica, Aceast[ nevoie ne determini si avem un nunrir cat mai mare de termeni gi sd oferim Receptorului un enunl cdt mai dezvoltat, asigurAndu-ne cd acel enunf nu va fi lmbiglu, ci se va inielege.bine.ce avem de spus. ,,ne-cizia', se ia in functie de frecvenfi, Dacd rrecvenga cu care apeldm la un concept nou este mici, atunci este mai econonric sd nu-i ddm o denumire noui..un semnificinr nou se poate impune memoriei, fEri s-o oboseascI' dach este sprijinit de o frecvenfd mare, ridicati. Fiind des forosit, nour semnificant va fi ugor de memorat, iar enunturile in care apare noul semnificant vor fi astfel mai scurte, ceci vor inlocui perifraza prin cuvant. (vezi Andrd Martinet, Eldntents de linguistique ginirale.) A'em pe de o parte tendinta de a economisi cat mai mult, al cirei punct final, asimptotic urmdrit, este tacerea, renunlarea la cuvant. De cealalti parte, impunltoare gi generatoare de consecinle pozitive, neuoia de un

".";;;i.;,;;'u'uu.o

652
651

j) ,.i s,:rlrn jj ica:ili, cu ajuioruri clirrrra voct. ciezanrbigrr iz"aie crr u l tlrril c :;zi li.:l'erul pc c:rtre l-am inirr)dils-"nc"'oia tie conrrrrriclre. ss cLi\1enea a fi arlintit;i ir; discrriia dcsl-,re si:iclrr. riitr prrralralrrl ;ntcrior. in [-inbn ronfini, vo]. I. Sertil pu5cariLr )e explici foarte convin-{Atcr cititoriici sii id;:ea de sisicr:r. compa:.ind linrha-iul r:u o bjbliotcci-r. Orice biblioteci. dennd de ace.st nume, uzeazi de anumile criterii pentru a dispurr. tartilc irrrr-.rn rrrLrn,ir l'el;i nu in altrrl. Accstr crircrii le ajdla. cand ai nevc,re,.r gdselti nrai u$or cartea pe care o cauti. Adicl si economiseyti djn efortul clutirii. Or, cste evident ci nurnai ciind ai urr numdrrelativ mare de c54i incepi sE ai probleme cdnd cauli o ca11e anun're. La fel - 9i nu nrai e nevoie sb mai dentonstrim asta, caracterul de sistem at limhii este irnpus de nunrirui rrare de semne, de unitati, care intri in inventarul lingvistic. Iar numirul acestor unitdli nir poate fi decdt expresia rrnor nevoi de comunicare sporite. Nuntdrui mare de unitlli iingvistice poate fi stapdnit de mintea noastri, de nrcnrorja ncasrr6. de conrpetenta noastre numai daci aceste unitdti sLtnt aranjate ,.cu cap", cu cr noimi oarecare. intr"o dispunere clreia cel mai potrivit este sai-t spunem sistem. Onrul uz-eazi 5i cle semne de alti naftrra. vizuale sau tactile^ dar acestea nu sunt ordon.rte inlr-un sistcrn dc valon inler-dcpendente. $i asra pentru cA rru c neloie 5i rru e neioie pentru ci nr-amdrul acestor semne non-lingvistice este foarte mic. ln plus, au un rnarcat caracler nlturai, nrolivat cieci, aproape irinlscut.
rrrr)ralr

cil

rnei ltl.tre d,t sr:mnr:. rle senrnifica{i(

f ie c l;irr,,

u rti

nei i'utin ccrcet3tA pdni astazi. 3. O idee incl qi mai in_eenioasi este motiyara relalivi, prin derivare 5j compunere. Aici intri qi polisemia. existind de cele mai mrilte ori o noimi!, o explii:31ie, o nrotivare a faptului cI anunite sensuri gi nu altele se adunI sub eticheta aceluiagi semnificant. Buniroarh sensurile pe care le are in romdnd cuvdntul /mrDi sunt in rlod vizibii derivate unul dintr-altul, adici ,,fomrula senrantici" a cuvintului polisemarrlic /nr6d este motivat5. Dacd iudm aminte la faptul ci fiecare cuvint prinrar, nernotivat, arbitrar, de

,\'lcnliortiirrr gi contponenltt cea nrai irnpor'llntat I cct,t i( rtlltr;l rrrotiv,rTca al15gl1111 tra in:ioiclte in rlod lratLtlr:l sp,rirtlrrr tr..,rle rlLrglrrrik'lt()ir:ii'a, corr.tg'tre',:1 cleseoti ittfornt;riii altrrirrtieri irirprrsibil ric cor'liircri. nf,f:rtc irrlcrrJrllii ::rir:l ;lcr:e.rrt 11q il recapi(-\rilor rare nu stiirlirtcst lirntra !lt curc lr lirsl,-oJilri:lii pirlij'tlili. n,1il, d;to,iii irto:iali,:i rrlteori in{elegerr |tc e lrar inrporf.irjl d,: i,rtr:!rr; diriI ur; arllililt rr)s:ii iriil u linriri. llecullosculi. Sd mentioniur;;i irnprejr:rar-ea in{oilatia est(r c!,;Ipori.0tti liugvisll,.]r cea

!ttiottlli:t.

li

(i

..ales" intre a fi r. izual, tactii sau sonor, in functic de cele trei simlrrri capabile sA irrresistleze nriitrrillitatea sennificantului; r'dzul. pipEitul gi auzul. Pr,:n6nd auzul qi semnificantii acustici ia temelia l!rnbe.jLrlui, orrui a ilcLrt cea mai buni aiegere. NLr cred rI este nt.,o;: sa rnri demr'rrstrrrn tle ce era de prcterat semnifiialrtlll sunttr in ccnrprmtie cu ceilalti doi sentnificanti posibili, pe care, de aitt'el. ornul nici nu i-a abandonat cu totul, dar se lb)osegte dl senrne vizLrnle;i tactile numai in niod e,cazir:na|, la periferia conrpol tanit'rluiui sir-i setnioti;. ?. Despre a;a-zisa ntoti't'are absolutri nu avenl nimic de adiugat. Chiar daci ea nu duce la rezuliaie identice in toate iciiomLirile, inrportantd este intenlia motivlrii gi ea
trebuie identificat6 gi irrregistratd ca a1are, indiferent de rezultat. Poate ci ar trebui flcuti o distinctie mai mare intre sernnele de tip interjectional 9i cele de tip onomatopeic. Ele se succed in tirnp;i sunt net diferite prin natura Jor, inte{ecliile sunt sponlane, nernijlocitc si P_rim.q.e. Onomatcpeele, ca $i cuvjntele cLr sirntrolisni fonetid, surri rnai recente, ulterioare gi au la baza lor un calcul mental accesibil nunai onrului, sinqura fiinti care incearch, prin aceste onontttopee. sd imite alte trinie 5i. prin inritare.:i ic desemnezel O idce, si recunoa$tem. destul de ingenioasd 9i eminamente omeneasci.

3. ,,Liguistique par ce qu'arbitraireo'(Ferdinand de Saussure) S-ar pirea. deci, ci Ferdinand de Saussure leagi esenfa lirntrajuiui gi de acest caririter, arbilrar. al senrnului lingvistic. Avem serioase indoieli in aceastl privin![. Omul, ca fiinii raiionalii. irrcearci si fie adecvat, adici motivat in tot ceea ce face, fiind vorba gi de o adecvare a mijloacelor la scopul unrdril. in nici un caz limbajLll nu putem spune c5-5i proiune si fie arbitrar. Ci el ajunge si fie gi arbitrar, dupd ce, lbarte probabil, a inceput prin a fi moiivat ;i 'in numeroase caztiri este gi pAni azi motivat. Ba chiar se poate spune ci intr-o proporiie cor'6rgitoare limbajul este nlotil at. IaiS citer a dovezi (exemple): 1. h4ai iniai este molivatA natura sonorS, fonicb a limba.jului. Limbajul a avut de

mrjoritafea cuvintelor sunt rnotivrtel (Cu amendanrennrJ ci^ in principiu, cuvintele nernoti\'ile. prinrare, au o frecvenlS nrult nrai mare.) 4. Iot de motivarea lingvisticd line gi dubla aniculare a limbajuiui gi, in principiu, ceea ce numirn, in lingvistica romdneascl, stratificarea !imbajului. Fiecare unitate Iingvisticd este o combirralie de unitA{i de rang inferior: nrai multe foneme fcrmeazi o unitate liligvistici semnificativi (niorfern), mai multe norfeine alcdtuiesc un cuvdnt, nrri multe cuvinte alcltuiesc o sintagmi, mai multe sintagme o propozilie, mai multe propozifii o frazi. mai rnulte fraze un text... Articularea limbajului replezinta modui ingenios in care omul s-a piiceput sb valorifice latalitatea linearitdiii discursului, a sernnificantului. ./rceastd ingeniozitate a mers pind la a face semn $i din ordinea in care se succed sernneie: PaaI frappe Fierre St Pierre frappe Pflil\. Ctlnd vii la Universitate" Ii interseclia dintre stracla Academiei fi Ed_ear Quinet sunt trei semne de circulalie. ln orice ordine le-li citi, nesajul ior, mesaj insumat, rirnAne acelagi, astfel cd autorii codului rutier nu au avul de stabilit nici o regulA in aceasti privinti. Cu alte cuvinte, acest cod rutier are nunrrj ..lcxic", nu aie
deloc .,sintaxA", adicd mesajul respectiv nu are linearitate, nu este articulat. Ca principiu credem cd se cuvine a trece sub iillui de iri\cnirr al i;rotiririi linp,visticc tot ceea ce este expresia unei idei creatoare de solirtii. expresia ingeniozitalii ;i inleligenlci umane, tot ceea ce dovedegte calitatea vorbitorilor de a fi fiinte ralionlle. inteligenre Ei creative. Accept6nd acest unghi de vedere, insupi caracterui de sisteni al limtrajului Cevirrc expresia motivirii. a ca;;acitdtii oinului de a pune c noirni, o justificare in 1ct ce face. $i credem ci lirnbajul rr,leriti a fi studiat mai ales din aceasti perspectivi. ca expresie sau chiar irnplinire a ceea ce omul are nrai specific: inteligenra. La ce rezultat ajLrngem dacd vom cerceta din tceasti perspectivh cuvintele nemotivate, cele prin care am convenit c5-,si gisegte expresie ,,principiui" numit de Saussure arbitrarul semnului lingvistic? Putetn pleca de la observalia c[ pentru anunrite enunluri, a cdror expresie este arbitrari, nu nc-ar fi imposibii sI ne imaginrim o exprcsic motivate: Pbarfi de cicil saLr Nu e bine cefaci! oi Nu nui sintt binc.linunfrrrile dc nrai sus, rostite cu intona{ia pi gesticulalia (mimica) potrivita, pot li inrclese gi de cinevr carr nu gtie deloc romdnegte. l:le au cornuni implicarea subiecrivilSlii I:milritr"rrului, a unel atitudini sau stiri a acestuia, cr:ei ce le apropie rnult de nivelul interjcclional al ccnruniclrii, ile acel

genul cnsd, bun, a scrie, soare, stea, ca.p elc., este polisen-rarltic, dar este gi punctul de plecare penlru formarea unei farniiii de cLrvinte relativ nunreroase, putetn conchide ci

654
i

653

nivel care poate fi satisflcut, acoperit gi epuiz-at prin semne nrotivate, motivate absolut. in schimb, pentru enunlul Sutnrt urtghiurilor este aceeasi la loatc trirutghiurile sau Soarele rdsnrc in fecare zi ditt olt /oc ne este inrposibil sd ne imaginim cum am putea obline un grad oarecarc de niotivare absoluti, in ce fel ne-ar putea ajuta intonafia sau ntjrlica (gestica) spontana in transmiterea acestor inforrnatii. Nu ne ajutd nici sinesteziile. nici intonafia qi nici gesticula\ia. La fel cLrnr nici pentru cuvintele. sd ;:icem, casd, coprtc, stradd, birou, profesor, elev, albnstru, tnvan, dulap, nu ue este la indeminl sa nc imaginhnr un semnificant motival, capabil, prin surretele grupate Ia un loc, sd sugereze cit de cAt senrnifica{ii(le) in cauzd. Aceste semnificalii au in comun tocnrai absenla oricirei irnplicdri a subiectivitAtii Emilhtorului. Avem dreptul sd conchidem cE sernnele itngvtstice arbitrare ar,r aphrut sau a fosl necesar ca ele sE apard pentru a face fatd aceshri tip cle semnificatii, atunci cAnd nevoile de comunicare au impus gdsirea unei denumiri gi pentm asemenea concepie, pentru asemenea mesaje cu totul ,,depersonalizate". Neputin{a de a proceda in aceste cazuri prin ,,descoperirea" sau inventarea semnificantului motivat potrivit, deci neputinfa de a proceda in continuare prin folosirea unor serxle lingvistice motiyate, ar fi putut ar,ea (sic!) ca rezultat 9i renunlarea .la aceasti incercare, ornul mulpmindu-se si comunice exclusiv in limitele propriei subiectivitili, uz6nd de entrrrluri numai pentru a se exprima pe sine, situalie in care semnele lingvistice notivate aleau
$anse bune

sau lirnc{iile care i-au

si fie suficiente qi sl acopere necesarul de semnificanli. Daci iucrurile nu au rdmas la acest stadiu $i l-au depdgit, asta cred ci se datoreazd

unei cauze evidente, de care am mai pornenit: nevoia, necesitatea de a comunica despre aceastl lume exterioari omului, de dincolo de hotarul trdirii sale personale. Ceea ce numim, tle obicei, nevoi sporite de comunicare inseamni la un moment dat gi o trecere dincolo de tine insuli, ceea ce a insemnat a trece dincolo de zidul motivarii, in altl stare a materiei semiotice sonore. Solulia a fost gi de data aceasta extrem de ingenioasi pi exclusiv umanA: conven{ia. 1'ermen destul de impropriu, dar toti:gi, dintre cei existenli, cel ntai apropiat ca sens de ceea ce s-a petrecut 1a un moment dat in istoria limbajului, cind intre
oameni apare aceasti noud relalie de solidaritate: a da un (acelagi) inleles unui complex de sunete care, in sine, nu poate insernna (sugera) nimic! Este r.'orba de o solidaritate de grup, care sfdrgegre prin a dir.ide unranitatea in grupuri lingvistice. in limbi. Aceast?i veritabilA revolulie senriotici, pi'in care omul ajunge inci o datd gi in modul cel mai evident si se singularizeze printre celelalte fiinle, are drept cauzi incercarea (sau nevoia) omului de a comunica prin enuriluri din categoria ami.ntiti: Suna unghiurilor este aceeasi Ia loole trimghinrile, Soarcle risare in Jiecare zi tlin al! loc etc. Sd ne facem mai conrozi gi sA ddm un nume celor doud tipuri de enunturi. Propunem denumirea enun!uri intelectuale, rafionale, respectiv enunluri emofionale, sensuale, folosind cei doi termeni cu gdndul la celebrul adagiu nihil est iu intellectu quod non fui! antea in sersr. Aceasta este Fi ordinea in care cele doud tipuri de enunluri au apirut in timp: mai intdi enunfurile emolionale, ,,sensuale" (utiliz6nd semne lingvistice intelectuale (fa1a1 arbitrare).

cu nolivare absoluti), nrai apoi

enunlLrrile

4. Functiile limbajului Funcliile limbajului nu pot fi absente dintr-o disculie^despre ,.esen{a" llnbajului, discutie care igi pune problema definiliei corecte a acestuia. In general, orice lucru, ortce

,,ceva", nu poate

fi

definit ce ,,este", fbrd a !ine seamA de rostul acelui ,,ceva", de funclia 655

emite (comunica) er:unluri centrate pe lumea ".""i; exterioard fiinfei noastre. sr,,,.urp;"i."r*, noasrri puse in posrura de obiect, iarnu desubiect al cunoagrerii, al :-._1tj:"?,L._!'rt^ cercetdtor. prin Interesulur nostru astfel de enunfuri omul a fEcut din limbaj ceva cu totul deosebit de ceea ce s-ar putea numi totugi comunicarea intre animare.

nostru-lingvistic, in insigi ideea de rimbi, irr funcfionarea codurui etc., etc. bunoagterea lumii in aspecte ale acesteia care nu aveau nimic sau prea putin de naturi emofionald (suma unghiurilor unui triunghi... pare si fi avut o.rrt ,or de moderator ar rimbafurui, ) al limbajului a$a cum ir cunoagtem noi. Mai exact spus, ...rJa, ,,', ,"r a#i, ,

irnpune prin deduc{ie, lbri si o mai comentim, dra sn o mai verificdnr. cu alte cuvinte, cunoa$terea este funclia pe care o punem la baza rimbajurui, pentru a explica existenla semnelor lingvistice arbitrare rolLil conventiei in

trebuir s5-i faci fa15. Avem la dispozitie mai nulte teorii gi nrodere cu privire ra functiire rimbajuiur. Nu e nevoie sd ne declarrm vreo p'eferinJa pentru e.rcerenla uneia dintre teorii pentir a merge rlai departe. Daci ne propunem si identiflcdm funcfiile care au legaiur5 ct, esenta Irmbajului, cu existenra acestuia, expric6nd-o gi justificAnd-o ." .irariil ,uu .uu.. sine qua non, din c6te vor fi fiind ere, gase sau fla doman Jakobson)";i,. numai trei (ra Karr Biihler gi alfii), doue funclii par r fi rmios;bir ae ignorat; funcgia expresivi (iau ernotiva) 9i funcfia.referen{iald (sau cognitivr), fiecare dintreile corespunzdnd uneia dintre cele doul fipuri de.enunfuri: funcfia i*pr.siua produ; ;r;;fu ,,emolionale,,, iar funclia cognitivi (referen!iald) enunluri .,interectuare'r Anterior arn ajuns io .on.iuriu-iiu'ip*ro .a enunfurile inlelectuare (sunt cere care) au fdcut neceslrd aparilia unor r.r"""iirgr,.tr.. care nu mai puteau fi motivate, ci numai arbitrare. N,lai murt ca oricare iun.1i.,'run.1io cognitiv,, referenliald esre^cea:1.,irpu:: legitura conventionaii, aceasta fiindsingura posibii6. intre un semnificat ,,interectuar" 9i un semnificant sonor, la acest niver de intelectualitate sunetele, prin natura ror, neavand nici o gansd de a fi expresive. Agaciar, tendinF sau nevoia de a comunica pe subiecte ripsite de od." I.gehi* ;u-p.rrounu EmilEtorului gi a Receprorului, an;lani ra co-ncepre ieferitoare ru ruil.u inr*;irarour., c.eea ce inseamnl nevoia (sau tendin!a) de a ingeiege aceasta Iume. este necesiiatea care determini trecerea dincoro de zidur motir.irii, ini-Jatta stare a ,,materiei,, semiotice. pare gi chiar este un paradox ci incercarea de a alla inleresul rumii in care triim i-a ftcut pe oamenr si apeleze la semnificanti. care, in sine, nu puteau avea nici un inleles, nici o noimi, nici o justificare, nici.o motivare. Acegti semnifican{i numai prin convenlie puteau fi inlelepi, oam.enii ajungand sd- acorde u.auqr in1.r"., aceragi semnificat, unor emisiuni sonore care, artminteri, adici la nivelul enunf,urilor emolionale, erau iipsite de orrce relevanld. convenlia, ca gen de legdturi ,o.iulh, .rt. extrem de imporlantl pi de cuprinzitoare,.este chiar consritutivi plhtu societatea orneneascd. Nu cumva inceputurile conventiei.se produc prin aparilia sernnelor lingvistice in sine ne-motivate, arbirlre, dar acceptate gr puse in circulatie ca semne? caz in care aparifia acestor semne arbitrare, pentru prima oarl in istoria universului, capita o importantd copleqitoare, crevenind model 5i schenri mEntali de comportament extiaringvistic. semnallm'u..uria

rirnbajLrl ornenesc? sau, in art fer spLrs,.r.demid de esenra $i de necesitarea aparitiei rimbajului este regafa una (cer pLrtin u,ia;.rintr. funcliile limbajuiui, exanrinarea acestora putend sd ne dLrcala inielegerea nt'cesitilii anLrmite cireia limbajul

ciror necesitd[i

*:1rT.l
fati

re face

exislen[a: ,,funcfia (rrecersiratea) creeazi organul,,. Aradar

ipot.ra'..

,.

5i

comportarirentul

o"

La aceste fiinte

656

relalia'dintre ,,semnificat,' qi ..sernnificant'' lipsesc semnele arbitrare, lipsegte -conr,en1ia, nu dob6ndi* prin ,,educatie"- La fel' nu avem. semne eite natLrrale, inndscuti, decAt un inventar nu avem combina{ie de semni (lirnbaj articulat)' nu q"Y.gm
oolisemanttce,

::';#.;f,;;;;.;,;

qistem! 'I'oate aceste atribute, care deosebesc graiul omenesc reper justificativ: nevoile I;';ji,rur.irr" necuvAntbtoarel-oi,"au ace.agi explicafie., acelaqi a descrie, de a de conrunicare p. .or" i" procluce la onr incercarea de ii ipecifice incercare rragte enunguri care incearcd sd fie conforme

;;;-;"

.r"iii. iiru,"r"ti#., i"-.*. ,iil"i.

lurne. jar aceasta adecvare se nume$te cu ]umea, cU realltatea, sa fie adecvate la aceastl ailevirului, nevoia de adevir este cea care a modelat adevir. Pe scurt, ciutarea

Aceaste

citeva procedoc prin care se poate vcrillca initicrca 5i nrcrrlirrcrcr t:orrtactulLri clintre Ernilirtor qi l{eceptor. La fel, furrclil nrctalingvistic;'i. Chiar rl:rcir cxistri reguli nrorfosintactice cu referire la verbl diccndi, la vcrbelc ,,rostirii-'(vc'z.i lirnbir Iltinii), slrnt tolu$i prea puline aceste amprente p9 care aceasti lLrrrctie le-n putut proiecta in prolirnzrmca structurilor lingvistice. ln plus, aceastii lirrrclie portc ti concepLrtit 5i ca un caz parlicular, mai ciudat, frizAnd paradoxalul, al funcliei refererrliale. cogrritive. I-a lel gi funcfia poetici, degi importanti qi deloc rar manifesti, ea nu poate fi imaginati dec.lt ca o excrescenld a organismului lingvistic deja constituit ca atare. Nici funcfia conatill nu
poate produce consecinlele awle in vedere. ProcedAnd in felul amintit, pred cd ajungern la concluzia cd numai doud lirnclii puteau fi atAt de importante incdt sd determine consecinle dintre cele mai profunde: functia expresivi (emotivi) gi funclia referenliali (cognitivi). Sunt funcliile care se manil-esh cel nrai des, am putea spune cd sunt nelipsite in orice act de comunicare a unei infomralii. Funcfia expresivl se referd, cum bine se ttie, la capacitatea pe care o avern: ca Ernildtori, s[

linrbajul in datele esen{iale ale acestuia'

oui..lii.

Frazadentaisussun6frumos,ademenitor.$i,dacdvafiluatdinserios.l.ast6rnimulte iu cateva voi inc.r* se raspund ac,.rm.in mod preventiy. o buni parte din obieclii' perspeclivi i. "iiaa. sc pot ivi dintr-o perspecriva behaviorisrd asupra limbiL.ocum qi fiecare desigtrr tunc1ie ai* totuSi iirnitate la anumite cazuri. La fel llri.ii. i,Juirr,;rr,in..,a. pln anunrite'enunfuri, inclusiv funclia cognitivd,.referenliala sigur se actualizeazr rlumal a reacliona la stimuli, inclusir' la stimulii cd iimbajul nu este, o.r.ori, i..at o formS-de cum existd lvlai sunt 9i alte tipuri.de reac{ie' nelingvistici' la fel il;;i;;;;.;;t ne soliciti. totul alt statut decet acela de stimul avand cu ins6 gi enunlufl llngvrsrlce .ui. ,. piodr. a tuncliilor, a conste, in inrerac{iunea li*i]*irr,;^ rimb"ajului tocmai in aceasrapentru oricine cz funclia cauzelor, o indeplinegte pe care scopurilor unnirrte g.u.r.J. Ert. evident mult.de funclia i_[":"i"r"".i cand'rosrim enu nltl Bund.'ziua, donnrule profesor /.difer5. eler" suzta enunful, rostit de acelagi pe care, cateva mlnure mai tarziu, o indeplinegte care se pune insA este una unglriurilor esle oceettr;, Ia toate triunghiurile' Problemamodelator pentru limbaj' a a avut rcl sau singur5: care tlintre aceste funciii ars o-,?rrni"", acele atribute exclusiv omeneqti ale limbajului de a c6uta 9i de a-l da, sl inainte de o .auta raspun, la aceasia intrebare.decisivi, care.a propus obiectia a fost formulati de lingvistica ('i filosofia) ,o; pr"u*nin,, o obieclie. qi real, om de rdnd, fbri prea multe nrrnifestdri irr,ri"ir^l"ir. ,. o*ut'tuniinn-'l;i ;;rl .*, filo1fca' nu meditalie gi.specula{ie nevoi metafizice, pentru care viala nu inseamnd fiin1e' ini*t..n,ut* in scopul inlelegerii lumii gi apropriei
inseamniL o incordare u

pui.riio, nu inseanrnd ciutarea ade'irului.

,,,uffi*r, c[

qau c.oncluriile astfel inregistrate extrspolandu'le cercetarea prop.er p*r".;;;;;;i,1. valaL'ile- Desigur'.ar.fi groza! ca-lmmanuel la intreaga spelI umana, t;;ll;;;l'* ;tinim" pentru ca) exponent al omenirii, ca individ rePrezentativ ii."i ,ahria f fe"ut i*..ptut realitatea, sa fo{am inlelesurile' Dar cali ialsificlm speta urnana, ibri ca in f.hi;;;;rt ade-vdr" pe seama

s-a reprogat filosofilor, inclusiv lui Kant - cu cel mai adevdrat, cu au inlocuit cercetarea omului real, a omului statistjc

deosebit de important in exprimarea poziliei Emilitorului. Alte procedee: foiosirea diminutivelor gi augmentativelor, preferinla pentru un anumit termen din seria de sinonime aflati la dispozilia vorbitorului q.a. Daci comparim enunfurile (l) o venit unchiuletul nrcu Si (2) a venit uttchiul meu, o persoond la care lin foarte rnult, trebuie precizat cd numai in enunful (l) se nranifesti funcfia expresivd, prin diminutivul unchiuleyul, din care Receptorul inlelege pldcerea pe care i-o face Emilitorului sosirea unchiului. In enunpl (2) aceastd simpatie nu mai este exprimate, exteriorizati ca reacfie Ia propria informalie pusd in circulafie, ci este declarat[ !i prezentate numai ca informagie, ca relatare. Cu privire Ia funclia referenliaid (cognitivi) s-a fEcut ooservalia cd este singttra funclie care antreneazl judecata de valoare a conformitilii cu realitatea, adici produce enunfuri supuse la criteriul adevdrului. Ne intrebdm agadar daci enungrile din aceastl categorie au fost atdt de importante, adici atit de frecvente incdt au putut modela linrbajul, determin6nd mai int6i apari;ia semnelor Iingvistice arbitrare, apoi ttn numir tot mai mare de semne, imposibil de memorat qi folosit fEri a le ,.aranja" intr-un sistem q.a.m.d.
5, Limba ca principiu de chsificare, Propozilia (l) Actualul rege al Fran1ei este de$tept, rostitd azi, in primivara anului 2004, este purtAtoarea unui neadevir. Ea poate fi corectati prin propozilia (.2) FranlaJiind republicd, nu arc rege. Cu totul alta este situalia enunfirlui(3) Strdlucirea soareluiintrece strfrlttcirea lunii. Acest enunt pare corecl, purtetor de adevdr. Dacd l-am traduce in germand, am constata insd ci substantivul care denulnegte astrul nocturn este de gen masculin pentiu nemli, iar substantivul care denume$te astrul cel rnai luminos de pe firmament este feminin! De unde gi intrebarea: cum este corect, cum este adevirat? Adevdrat (corect) este probabil mesajul ce ni-l transrnite limba maghiari, care nu face deosebire intre substantive masculine gi feminine. Daca conchidem cl intr-adevlr este gregit, ne-adevdrat, ne-conform cu realitatea sd atribui un gen, masculin sau feminin, cctrpurilor cereqti, vom observa ci aceastd gregeall nu poate fi corectati, printf-un enun! care sd elinine informatia eronale. Deducem din aceasti imprejurare ci adevdrul (sau ne-adevdrul) se poate exprima in doui feluri: (a) prin enunfuri, prin frazare,.gi e vorba de

marcdm pozilia noastri fafd de informatia pe care o contine enunful nostru. Este semnificativ cd intonalia (procedeu ce line dd zona motivirii lingvistice) are un rol

Li

de resimt dintre oameni, dintre semenii lui Immanuel Kant' "nevoia fost atdt de.pr91upa16.' deobsedantl pentru cireia am emis mai *, ipoi"u cieaar fi de.rtniiali lingvistice, aparilia,semnelor oameni incir u O.t.*inii.i.gt.r.u nurnarului limbajului,.dubla articulare etc. Aceast6 ipotezi lingvistice nemotivate, ,iu.,nlti.ur* care pe iare il,vom da intrebhrii' probleme'i pe unneazd sd fie verificatd f in 'A'pun'ut funcliile limbajului a avut cel mai important ne_am Dus_o imedlat oupa'ace* iui, dintre

rol moieiator Pentru limbaj' prin eliminare' Bunloard func{ia fatici Rdspunsul p. cur. ii putem.da "u.ql9t*u de p.iifiri.a, incapabila s[ pioduci alte efecte decit un inventar este. in mod evident,
651

658

L*

adevdrLrri a clror rdspundere o poarfi emil[torul 9i (b) prin ins59i structura limbii, prin insegi ,,regulile" codului lingvistic. ,,intr-o istorie a itiintelor, a cuno$tinlelor 9i concepliilor

despre rea)itate ar trebui nrdtat, macar sub titlu de curiozitate, cI 9i filogenetic 9i ontogenetic lirnba este prima conceplie asupra realitdlii la^care ajung oarnenii, conceplie oonlinuti in categoliile lirnbii. in organizarea acestora etc. Invildnd sd vorbeasci, oamenii invaJi de fapl qi si in{eleagd realitatea, linrba fiind prirna care ii ajutd si dep69e:rscd infEligarea aparentd, senzoriall, a acesteia. Caplti nofiuni despre obiecte, deduc existenla unor insupiri, acfiuni gi relalii ale acestor 0t iecte (adjective, adverbe, verbe, conjunclii 9i prepozitii, substantive etc.)."' CAnd Ferdinand de Saussure spunea cd limbajul ,.este un principiu de clasificare", termenul clasificare este aplicabil in primui rdnd asupra lumii inconjur[toare, care ni se i'fili5eazd ca o revdrsare neslArgitA de obiecte de tot fe.lul, infinite la numdr. Acestei lumi omul'ii di coeren{d prin cuvdnt, prin cuvintele care, de regula, denumesc nu obiecte, ci clase, muitinri de obiecte. Adunarea sub umbrela aceluiagi senlnificant a mai multor judecati. obiecte se face pe baza unui cliteliu de echivalare, ceea ce inseamnl implicit o o incercare de a ne confornta realitilii: nfir, pnri etc. Termenul clasificare din un adeyir, enunful saussurian, mai poate fi infeles cu referire Ia limbajul insuqi, ale clnli elemente sunt gi ele clasificate. identificarea acestor clase constituind preocuparea de baz6 a gr6mdticilor: substantive, verbe, adjective etc., subiect, predicat, atribut etc. S-ar putea u;or iemonstra ci ideea, conceplia dupi care surit clasificate 9i ordonate, sistematizate elementele lirnbajului esie, in ultimd instan{h, o idee, o conceplie, un model dupi care insdpi lumea inconjurltoare capitd coerenle, sens, noiml. Ci acest,,sens" diferA de la o limb6 la alta, ci deci limbile nu sunt in acelapi fel ,.adevirate" nu are prea male imporhnle. cAnd Conteazd incercarea, intenlia, iar ,,inten1ia" nomothetulu;, a onomaturgului, afunci inchipuie un grai, este ca acesta s5 fie conform cu realitatea, sd fie arlevirat! Dacd siructura limbii este (sau incearcd sh fie) conformd cu realitatea, cu structura acesteia, aceasta nu se datoreaze unei actiuni conttiente a vorbitorilor. Insul vorbitor are Dar. acceS congtient nuntai la enunluri, la adevdrurile care pol fi comunicate prin frazare. iati, existh qi adevdruri implicite, conlinute nu in enunluri, ci in structuri, i1r-modul de organizare. AdicI nu Ia nirelul enunfurilor rostite, la nilelul parole, ci la nivelul-langue liiba, nivel social, supraindividual, abstract, general. cum a ajuns limba sd fie in sine, la acest niyel, purt?itoare de adevir? La aceastd intrebare s-ar cuveni sA meditem mai mult atunci cend i'. propunem si ddm Iimbajului definilia cea mai potrivitA. NIai deslu;it spus, faptul c5 nivelLil limbii - langue este purtelor de adevir, cd incearcd sd dea Yorbitorilor o imagine adecvati realitAlii, poate fi explicat numai intr-un singur fel: prin numdrul (freJvenla) mare de enunpri ,,intelectuale", care, la nivelul individului, la nivelul vorbire - liarole au incercat sb patrund[ inlelesul lumii, s-o descrie, s-o priceapd' Este un truism si afirmi c5 limba ,,este un cod, un nrijloc de comunicare, ceea ce este adevarat pe plan sincronic. Pe plan diacronic insi,'comunicarea precedd limba, a cdrei confisuratie eite-un rezultat il actiunii de comunicare. Daci considerim lirnba ca o sumI
de cdsensuri (irnplicate gi respectate de-orice frazare), aparilia acestora n-o putemexplica decAt prin comunicare gi in comunicare"?. in alli termeni, nivelul langue al limbajului ar fi rezultitul sedimentdrii unor conserlsuri aplrute la nivelul enunlarii, al vorbirii - parole. Al unor consensuri repetate qi frecvente care au sfar$it prin a deveni un soi de amprente mentald. Nevoia de a deosebi intre nominativ $i acuzativ, intre subiectul 9i obiectul unei

nu pot fi numite limbi. Agadar, nevoile sporite de comunicare, pe care le-am identificat drept cauzi (cea rnai probabili) a modeldrii limbajului caracterizat, in mod specific, prin semnificanfi arbitrari nemotivali, prin (dubla) articulare, prin structurare pi sistematizare, aceste nevoi sporite de comunicare nu pot explicate decdt prin nevoia omului de a inlelege tot mai addnc Ai mai cuprinzdtor lumea in care trdim. De unde aceasti nevoie ? - iatd o intrebare cu care iegim din cadrul nostru obiqnuig deplgindu-ne condilia. Condilia de gr[mdtic. Nu gi cea de om, Drept care dace limbajul nu poate lipsi din definilia omului, nici din definilia limbii nu poate lipsi nevoia de adevlr. menirea limbajutui de a fi instrumentul adevirului, instrurnc;rt ,ddtdtor de invdldturd Si discriminator al naturii lucrurilor" (Cratylos), atAt la nivelul parole, cdt gi (mai ales) la nivelul langue, nivel indeobgte ignorat de lingvigti ca sediu al adevdrului. Acel adevdr la care suntem constrdnqi (,,ars obligatoria") sb ajungem in calitatea de vorbitori ai unui grai
omenesc,

acfiuni este qreu si o lcgi dc toate funcfiile lirnbajLrlui, de toate enLrnfurile posibile. Nevoia de a distinge intre un ,,obiecl" cunoscut (onu[) Si unul necunoscut(un on) se impune prin enunfuri numai de un anumit fel. Le-ant nunlt enunfuri intelectuale, din raliuni etjnrologice, avAnd in vedere.originea comuni a accstor doui cuvinte: iniellectus $i a tnyelege (< intellegere). pentru a deserrna voca{ia omului de a inleleee, de a cluta inlelesul, noima, sensul, rafiunea de a fi a lumii in care trdie$te gi a propnei persoane. Si aidoma lui Dumnezeu, aceT Dieu invisible (care) a crdtle nrcndevisible,dar adev[rat5 nu este lumea vizibilS, ci cealaltS, nevizuti, a esentelor metafizice, la fel gi ontul, in spatele enunfurilor audibile gi vizibile, al aspectului parole-vorbire, a creat aspectul invizibil IangueJimbi, nrai adevdrat, mai real, mai in)portant decit nivelul material, sensibil al limbajului. E lucru cert - certitudine pe care o am fhri sd fi cercetat cit de c6t subiectul. cd in graiul fiinlelor necuventltoare (!) nu existh dec6t enunfuri, decit vorbire - perole. in spatele emisiunilor sonore produse de aceste fiin{e nu existd nici un principiu de clasificare a acestor semnale, nu existi aspectul langue - limb6. drept care nici aceste produclii sonore

NOTE: ' Vezi lon

Coja, Limba -fenomen social,in,,Revista de filozofie" nr. 9, I 967, p. I 032.

'Yezi idem,p. 1033.

LE CRITERE DE LA VERITE ET LA DEI.-INITION DE LA I,A-F{GI]E (Risumd) Le fair que les strucrures linguisriques (le nivertr hngue du langrgc, dans Ja tcnninologie saussurienne);ont capables dc nous foumir des renseignements inrplicites t /maisessentiels sut la rdalit6, une veritable vision du monde, ne peut avoir qu'une scule cxplication: la plupart dcs inonccs (au niveau parole du language) sont des dnoncds < intellectuels l, cnoncis congus avec I'intenlion de dire la vdrit6 sur le monde, sur la r6alite au milieu de la quelle nous vivons. Motifde coclure que le niveau largue a dt6 moddl6 par la haute frequence des dnoncds < intellectuels ), par I'exercice inlense de la fonction r6l6rentielle (cognitive) du langage, comme expression du besoin humain de savoir et de
comprendre.

659

660