Nevroza: o tulburare de care sintem constienti si pe care o resimtim in mod dureros Data publicarii: 03/01/2007 Aceasta nu atinge functiile

esentiale ale personalitatii. Tocmai de aceea, spre deosebire de psihotic, nevrozatul nu pierde contactul cu realul si ramine relativ adaptat la mediul sau si la viata sociala. In numarul de astazi al "Ghidului pentru Sanatate ", puteti citi despre nevroza anxioasa. In numerele viitoare, cei interesati pot afla mai multe despre nevroza obsesiva si nevroza de esec. "Nevroza reprezinta o tulburare mintala care nu atinge functiile esentiale ale personalitatii si de care subiectul este foarte constient. O nevroza se traduce in mod obisnuit printr-un sentiment de teama, prin constanta judecatii, prin pasional si imaginar, prin perturbatii ale vietii sexuale si sociale. Totusi, spre deosebire de psihotic, nevrozatul nu pierde contactul cu realul si ramine relativ adaptat la mediul sau si la viata sociala", spune dr. Gabriel Crumpei, medic psihiatru in Policlinica nr. 1 Iasi.

Nevrozele sint tulburari patologice functionale ale creierului cu ecou negativ in intregul organism. Nevroza este o tulburare de care subiectul este constient si o resimte in mod dureros. Nevroza poate fi considerata intr-un fel o modalitate de aparare impotriva temerilor, a urii, a agresivitatii. De obicei, nevrozele sint de trei feluri: nevroza anxioasa, nevroza obsesionala sa nevroza de esec. Nevroza astenica se caracterizeaza prin cefalee, insomnie, oboseala, lipsa de energie, imposibilitatea concentrarii, intr-un cuvint familiar, stare de "astenie". Nevroza anxioasa "Persoanele afectate de acest tip de nevroza sint persoane nelinistite. Nelinistea se poate materializa intr-o tensiune fizica adesea excesiva, dar si in ginduri cu diferite tematici. Spre exemplu, cel care sufera de o nevroza anxioasa va fi tentat sa se gindeasca la tot ce este mai rau atunci cind o persoana apropiata intirzie. Prin urmare, ei sint cei care isi fac griji prea intense si frecvente raportate la riscurile vietii cotidiene. Au un adevarat radar pentru riscuri: sint vigilenti fata de tot ceea ce ar putea lua o turnura neplacuta pentru a controla chiar si situatiile cu risc redus (fapte putin probabile sau putin grave). In cazul lor, intilnim o tensiune excesiva in situatii minore. Spre exemplu, vor ajunge cu o jumatate de ora inainte la gara (in conditiile in care au deja biletul cumparat), pentru a nu pierde trenul. Astfel de persoane vor fi mereu atente sa plateasca la timp facturile, in caz contrar vor resimti situatia ca fiind catastrofala", explica dr. Crumpei.

Permanent in alerta La aceste persoane, gindurile care produc anxietate nu se opresc. Astfel, ele sint mereu in alerta, permanent cu "ochii in patru". Anxietatea devine maladie si se transforma in anxietate generalizata fiind insotita de simptome cum ar fi: * hiperactivitatea sistemului vegetativ: palpitatii, transpiratii, bufeuri, nevoia de a urina des, "nod in git"; * tensiune musculara : zvicnituri, contracturi dureroase (spate, umeri, maxilare) care dau adesea senzatia de oboseala; * scrutarea vigilenta a ceea ce este in jur: senzatia de a fi permanent la pinda, intr-o continua excitatie, dificultati de concentrare, perturbari ale somnului, iritabilitate. Avantaje si dezavantaje In cazul acestui tip de nevroza, exista avantaje, dar si multe dezavantaje: prudenta, tendinta de a controla totul, tensiunea exagerata, suferinta. Convingerile unei persoane anxioase si a uneia care nu este anxioasa se deosebesc doar prin frecventa si intensitatea lor. De exemplu, o persoana care nu este anxioasa va fixa centura de siguranta fara vreo anxietate deosebita, fara a tremura de teama unui accident la fiecare intersectie. Sau, in privinta riscurilor al caror control ne scapa: o boala grea, accidentul sau moartea cuiva apropiat, refuzam sa ne gindim la ele cita vreme nu sintem pusi in acea situatie. "Anxietatea este o emotie fireasca. De exemplu, in fata unor situatii ce comporta un anumit risc: examene, sustinerea unui discurs in fata unei adunari, prezentarea la un interviu in vederea angajarii. Nu e placut pentru nici unul dintre noi sa incercam astfel de emotii si atunci vom incerca sa le diminuam, cautind diferite solutii (unii se inchid in ei si fumeaza, altii vorbesc foarte mult). Cei mai anxiosi se vor pregati temeinic pentru ca nimic sa nu le scape de sub control, sa nu fie luati pe nepregatite. Persoanele mult prea anxioase insa vor evita dezagreabilul anxietatii prin neprezentare", adauga dr. Crumpei. In cazul in care aveti in preajma astfel de persoane si daca vreti ca relatiile cu ele sa fie bune, este bine sa le aratati ca se pot baza pe dumneavoastra (sa nu intirziati, sa nu ii luati prin surprindere, daca este sef puteti sa ii faceti o nota informativa inainte de sedinta), sa practicati un umor binevoitor, sa nu ii ironizati, sa ii ajutati sa vada ca nu se va produce o catastrofa daca intirzie la gara sau daca nu vor plati la timp factura etc. Si, mai ales sa ii determinati sa se trateze. 6,5% din populatia lumii sufera sau a suferit de anxietate

Anxietatea este una dintre cele mai raspindite tulburari ale afectivitatii, deoarece lumea in care traim este una a violentei, indatoririlor si declinului valorilor morale. Devenim din ce in ce mai dependenti de munca, adormim la ore tirzii, ne trezim prea devreme, lucram multe ore peste programul obisnuit, nu ne odihnim si relaxam atit cit ar trebui si mincam junk food in fuga, atunci cind ne permite timpul. Cauzele anxietatii se datoreaza in primul rind schimbarilor radicale ce au loc in viata noastra si evenimentelor care ne induc stari de neliniste si stres, dar aceasta dereglare poate aparea si fara sa existe un anumit factor sau o relatie cauza-efect. Anxietatea este starea de teama, neliniste, agitatie, nesiguranta si nervozitate. Simptomele anxietatii includ stari de hipertensiune, neajutorare, inadaptabilitate, tristete si ingrijorare, fiind manifestate la nivelul corpului prin palpitatii (ritm alert al batailor inimii), tremurat, transpiratie la nivelul palmelor si insomnie. Se estimeaza ca aproximativ 6,5% din populatia lumii sufera sau a suferit de anxietate diagnosticata medical, dar sint mult mai multi cei care sufera simptome suparatoare de stres sau anxietate. Antidepresivele * cel mai eficient tratament * nu dau dependenta (unele) * actioneaza si asupra depresiei * nu dau somnolenta (unele) * actioneaza in timp (sint necesare mai multe saptamini), uneori la inceput sporesc anxietatea, alteori nu au efect, elimina simptomul, dar nu si cauza. Anxiolitice * efect rapid * simplu de intrebuintat * bine tolerate * efect linistitor * au reactii adverse ca : insomnie, tulburari de memorie (temporare), eficienta redusa in anxietatile grave.

* anxioliticele pot aduce o ameliorare in momentele cele mai dificile, dar nu constituie in nici un caz un tratament de fond si nu trebuie urmat vreme indelungata. Psihoterapia permite, in general, vindecarea unei nevroze. Nevroza obsesionala: oamenii care au nevoie sa prevada si sa organizeze totul Data publicarii: 10/01/2007 Nevroza reprezinta o tulburare mintala care nu atinge functiile esentiale ale personalitatii si de care subiectul este foarte constient. O nevroza se traduce in mod obisnuit printr-un sentiment de teama, prin constanta judecatii, prin pasional si imaginar, prin perturbatii ale vietii sexuale si sociale. Totusi, spre deosebire de psihotic, nevrozatul nu pierde contactul cu realul si ramine relativ adaptat la mediul sau si la viata sociala", spune dr. Gabriel Crumpei, medic psihiatru in Policlinica nr. 1 Iasi. Nevrozele sint tulburari patologice functionale ale creierului cu ecou negativ in intregul organism . Nevroza este o tulburare de care subiectul este constient si o resimte in mod dureros. Nevroza poate fi considerata intr-un fel o modalitate de aparare impotriva temerilor, a urii, a agresivitatii. De obicei, nevrozele sint de trei feluri: nevroza anxioasa, nevroza obsesionala si nevroza de esec. Perfectionistii considera esec orice situatie in care lucrurile nu sint 100% perfecte Persoanele care sufera de nevroza obsesionala sint perfectioniste, sint atente la detaliile marunte - isi obosesc interlocutorii prin faptul ca incearca sa le demonstreze ca felul lor de a proceda este cel mai potrivit. Sint foarte atente la reguli si la organizare, adesea in detrimentul rezultatului final. Le este foarte greu sa isi exteriorizeze emotiile pozitive, adesea sint formali, glaciali, timizi.

"Sint persoane incapatinate, staruie cu inversunare ca lucrurile sa fie facute dupa cum considera ei si respectindu-se regulile. Sint nehotariti, le este greu sa ia decizii din teama de a nu comite vreo greseala, tergiverseaza lucrurile si gindesc exagerat de mult. Sint exigenti cu altii si cu sine, considerind esec orice situatie in care lucrurile nu sint 100% perfecte. Traiesc cu sentimentul ca nu pot avea incredere in ceilalti si au tendinta de a executa ei toate activitatile pentru a fi siguri de reusita. Au nevoie sa prevada si sa organizeze totul. Rigoarea lor morala este greu de zdruncinat, sint extrem de constiinciosi si scrupulosi", detaliaza dr. Crumpei. "Nevroza gospodinei" In aceasta categorie se detaseaza si un tip aparte de nevroza si anume "nevroza gospodinei" (nici o scama pe jos, nici un fir de praf etc). Exista si o maladie care decurge din acest tip de personalitate: sindromul obsesiv compulsiv. Acesti pacienti se simt

obligati sa se supuna unor adevarate ritualuri de aranjare a lucrurilor, de spalare repetata, de verificari prea multe si prea amanuntite, acestea fiind singurele cai de diminuare a anxietatii. Ei au si ginduri obsedante, involuntare legate de curatenie , perfectiune, culpabilitate, accidente (exemplu: o mama care se teme ca isi va arunca copilul pe geam, desi nu exista nici un motiv de ingrijorare, nu este psihotica, nu are halucinatii). "Daca aveti astfel de persoane in preajma, este recomandat sa le aratati ca le apreciati simtul ordinii si al rigorii, sa ii respectati nevoia de a prevedea si de a organiza totul (evitati sa ii luati prin surprindere), cind merge prea departe aduceti-i critici precise si motivate (eventual pe puncte sau cu calcule), aratati-i ca se poate baza pe dumneavoastra, sa-i faceti sa descopere bucuriile destinderii, sa-i incredintati sarcini pe masura sa in care defectele sale sa fie calitati. Nu este recomandabil sa-i ironizati pe tema maladiilor lor (se vor retrage si mai mult in carapace), sa va lasati antrenati prea departe in sistemul lor pentru ca, incercind sa va impuna regulile, ei devin niste mici tirani. Nu este recomandabil nici sa-i coplesiti cu prea multa afectiune, recunostinta, daruri. Ei sint oamenii care au o preocupare exagerata pentru simetrie si reciprocitate, iar in situatiile in care dumneavoastra ii coplesiti cu afectiune sau admiratie, se simt obligati sa raspunda in acelasi mod, insa nu sint capabili sa o faca si atunci se vor simti stingheri", adauga dr. Crumpei. Tratamentul pentru astfel de probleme include antidepresive serotoninergice si terapie de restructurare a personalitatii. Nevroza de esec Acesta este un tip aparte de nevroza. Spre sfirsitul anilor '50 a inceput sa se remarce o mare rata de abandon scolar in universitati. Acest fapt i-a determinat pe psihologi sa se aplece asupra fenomenului si sa constate ca este vorba de o intreaga simptomatologie. Nu este vorba doar de cei care abandoneaza studiile, desi pina atunci au avut rezultate bune, ci este vorba despre un mod particular de a privi succesul. Astfel, daca ne uitam in jur, putem remarca faptul ca exista oameni care, dupa ce au avut o mare reusita, dupa ce probabil cea mai mare dorinta a lor s-a indeplinit, se imbolnavesc brusc. Sau, cel mai la indemina exemplu este cel al oamenilor care cistiga la loterie si apoi ajung in inchisoare sau divorteaza ori au alte probleme. "Se pare ca aceste persoane pot sa tolereze o dorinta atit timp cit ea este inofensiva, atit cit ea exista doar in stadiul de fantasma. Odata ce se apropie de realizarea dorintei, se simt amenintati si se autopedepsesc, privind aici autopedeapsa ca si esec. Este adevarat ca e dificil de decelat nevroza de esec de celelalte nevroze, pentru ca, in general, nevroticii au tendinta (inconstienta) de a esua", spune dr. Crumpei.

Pentru a clarifica acest concept si a arata cum poate succesul sa provoace culpabilizare, vom da un exemplu. O femeie de 35 de ani, sigura pe sine, inteligenta, care isi cunoaste bine profesia, eleganta, care impune respect. Cu toate acestea, pina la momentul in care a inceput terapia a schimbat 8 locuri de munca. In terapie a iesit la iveala ca a avut o mama perfectionista care considera ca o incurajeaza daca ii spune da, e bine, dar tu stii ca se poate si mai bine (asta in conditiile in care venea de la scoala cu nota 10). Pacienta a povestit ca, in preajma treptei a doua, mama care era mult mai speriata decit ea de acel examen i-a spus : "poate ca ar fi bine sa dai la o scoala de meserii. Oricum nu vei reusi sa faci o facultate si atunci e mai bine sa ai o meserie. Si daca vei face o facultate, nu te vad profesind cu succes" (urma sa spuna si : "cu succesul pe care il am eu", mama fiind doctor in fizica, cu multe lucrari publicate). D-na R. a fost foarte dezamagita de neincrederea mamei, dar a reusit sa treaca peste aceasta durere si sa isi ia examenele cu succes. Nu a uitat insa ce i-a spus mama. Astfel incit a ajuns ca, la maturitate, de cite ori se apropia de succes sa nu poata suporta (asta in mod inconstient) sa isi contrazica mama in predictiile pe care aceasta le-a facut. Prin urmare, de cite ori se afla in fata unui succes care era evident ca va urma, intra in conflict cu sefii, cu colegii de munca sau se imbolnavea si nu putea sa predea la timp lucrarile pe care le avea. "Psihoterapia poate sa fie o solutie in aceste cazuri, dar pina cind persoana se hotaraste sa abordeze un astfel de demers, cei din jurul sau ii pot usura suferinta intelegind-o si adoptind comportamentele aratate mai sus", incheie dr. Crumpei.