AFECTIVITATEA

1. 2. 3. 4. Definitia si cauzele starilor afective. Dispozitii afective, afecte, emotii, sentimente si pasiuni. Modificari organice care insotesc afectele si emotiile. Expresiile emotionale.

1. Procesele afective sunt fenoneme psihice complexe alcatuite dintr-o traire subiectiva insotita de: a. Modificari organice mai mult sau mai putin extinse; b. Evaluarea cognitiva a acestei stari si a situatiei care a determinat-o; c. Expresiile emotionale prin care se exteriorizeaza aceasta stare subiectiva. Starea psihica pe care o avem intr-o anumita situatie depinde de relatia dintre dorintele, trebuintele, asteptarile noastre si faptele obiective care pot fi sau nu in concordanta cu aceste trebuinte. Concordanta dintre trebuinte si situatia obiectiva produce stari afective pozitive, neconcordanta dintre ele produce stari afective negative. Aceeasi situatie obiectiva poate sa produca stari afective diferite unor personae diferite. Nu are importanta situatia in sine ci semnificatia pe care o are pentru persoana respective (ex. In urma unui esec unii se descurajeaza, altii care au incredere in capacitatile lor se ambitioneaza si vor sa demonstreze ca sunt capabili sa obtina rezultate mai bune). 2. Procesele emotionale se clasifica in functie de intensitatea si durata lor in: a. Dispozitii afective; b. Afecte; c. Emotii; d. Sentimente; e. Pasiuni. Unii oameni sunt aproape tot timpul veseli, optimisti, glumesc mult, altii de multe ori sunt nervosa, nemultumiti, se cearta cu cei din jur. Unele persoane sunt in cea mai mare parte a timpului calme, echilibrate, altele sunt mai triste, pesimiste. Starea afectiva in care se afla o persoana o perioada mai lunga de timp se numeste dipozitie afectiva. Dispozitia afectiva depinde de temperament dar este influentata si de starea de sanatate cat si de situatia de viata in care se afla persoana respectiva. Astfel, cel cu temperament sangvinic are mai frecvent stari afective pozitive, cei flegmatici sunt mai calmi, mai echilibrati, cei melancolici tind sa fie mai depresivi, iar colericii sunt iritabili. Unele boli cronice duc la modificari ale dispozitiei afective, astfel tuberculoza s-a stabilitit ca produce iritabilitate, hipertiroidismul nervozitate, iar hipotiroidismul apatie. Unele evenimente de viata pot modifica dispozitia afectiva pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. Afectele (emotii-soc) sunt izbucniri emotionale deosebit de puternice dar de durata scurta. provocate de evenimente neobisnuite si de o mare importanta pentru individ. Dintre afecte fac parte mania, groaza, disperarea, reactia de panica, explozia de bucurie etc. Afectele sunt frecvente la varsta copilariei. La varsta adulta, la persoanele echilibrate psihic afectele apar numai in situatii deosebite, ele sunt mai frecvente la adultii imaturi afectiv. Emotiile propriu-zise sunt stari afective care au o durata mai lunga si intensitate mai redusa decat starile de afect. Emotiile au intotdeauna o cauza precisa care poate fi legata de o

situatie prezenta, de o amintire sau de imaginarea unei situatii viitoare. Emotiile pot avea un caracter pozitiv sau negativ (emotii pozitive: bucurie, fericire, satisfactie, simpatie, admiratie, entuziasm; emotii negative: neplacerea, tristetea, antipatia, gelozia, rusinea). Emotiile influenteaza activitatea. Astfel, emotiile pozitive au un efect favorabil asupra activitatii si de aceea, aceste emotii se numesc emotii stenice. Emotiile negative ingreuneaza activitatea pentru ca reduce intr-o anumita masura capacitatea de orientare a atentiei, capacitatea de memorare, invatare. Aceste emotii se numesc emotii astenice. Sentimentele sunt stari afective de intensitate moderata si durata lunga care se manifesta fata de anumite persoane , situatii sau activitati (ex. prietenie, dragoste, ura, recunostinta). Sentimentele, spre deosebire de emotii nu sunt legate de situatii. Ele se mentin luni sau ani de zile, uneori toata viata. Sentimentele se mentin chiar daca persoana fata de care avem acel sentiment nu este prezenta sau chiar daca uneori produce emotii contrare. Pasiunile sunt sentimente mai intense care implica un puternic impuls spre activitate. Pasiunea il stapaneste pe om astfel incat, acesta de multe ori isi neglijeaza indatoririle sale pentru pasiunea sa. Exemplu: pasiunea pentr profesie, pentru arta, pentru jocurile de noroc, sport. 3. Afectele si unele emotii puternice sunt insotite de modificari organice. Cele mai frecvente modificari organice sunt tremurul, transpiratia, cresterea presiunii arteriale si a pulsului, scaderea secretiei salivare, modificarea compozitiei sangelui creste glicemia, scade adrenalina, creste tensiunea musculara. Aceste modificari se manifesta deodata si formeaza un sindrom care se numeste alerta sau raspuns de lupta sau fuga. Rolul acestui sindrom este de a determina producerea unei mari cantitati de energie care permite individului sa fuga din situatia periculoasa sau sa-l atace pe cel care il ameninta. Gradul de alerta, adica intensitatea modificarilor fiziologice determina cantitatea de energie de care dispunem la un moment dat si astfel influenteaza performanta pe care o putem atinge. Daca suntem plictisiti, nepasatori, atunci starea de alerta si implicit cantitatea de energie sunt reduse si rezultatele activitatii vor fi slabe. Daca starea de alerta devine mai intensa atunci vom avea mai multa energie si rezultatele se imbunatatesc. Daca starea de alerta devine foarte intensa atunci apar multe modificari organice si cantitatea de energie mobilizata este exagerat de mare. Din aceasta cauza nu ne putem concentra, nu intelegem intrebarile care ni se pun, nu putem rezolva nici problemele simple si rezultatele vor fi cu mult sub posibilitatile noastre. 4. Starile afective pot fi cunoscute de cei din jur deoarece sunt comunicate printr-o serie de semnale nonverbale, adica prin asa numitele expresii emotionale. Expersiile emotionale ale starilor afective fundamentale (frica, furia, bucuria) sunt innascute. Ele exista chiar si la copiii nascuti surzi sau orbi. Toate expresiile emotionale pot fi inhibate voluntar (putem disimula frica sau furia) sau pot si simulate (putem san e prefacem ca suntem fericiti). Din punct de vedere psihologic se pune problema, daca pentru mentinerea echilibrului psihic, este mai buna exteriorizarea sau ascunderea starilor afective. Din cercetarile efectuate rezulta ca exteriorizarea starilor afective (intr-o forma civilizata) are efecte positive asupra echilibrului psihic. Ascunderea starilor afective intense si neplacute duce la cresterea tensiunii psihice, ceea ce poate avea consecinte negative asupra sanatatii.