c

55
plasate nu cu mult mai jos de acestea), ci i o varietate impresionant

de poziii, atitudini, p
reri, argumente etc.
Într-o formulare, de acum mult mediatizat
, dar de mare substan

tiinific
, Gaston Richard postula c
reconcilierea contradiciei dintre scopu-c
rile sociale generale i cele individuale se constituie în rolul capital al dreptu-
lui i al sistemului legislativ. Acest rol este cu atât mai important, cu cât so-
cietatea nu este un organism perfect, nu funcioneaz
f
r
defeciuni. Din
contr
, prin îns
i esena ei uman
societatea relev
imperfeciuni, contradic-
ii, limite etc., care creeaz
condiii pentru acte deviante, pentru aciuni crimi-c
nale, care pun în pericol existena acesteia. Tocmai aceste imperfeciuni,
susine A. Bayet, sunt de natur
s
influeneze conduite umane antisociale,
conduite care, sancionate, intr
, îns
, sub incidena unor interpret
ri proprii
care, într-un fel, negativeaz
rolul de control social al dreptului63.
Organizarea social
, întemeiat
pe norme i sanciuni, constituie
îns
i premisa esenial
a existenei societ
ii i a perpetu
rii sale. Raiunea
social
a dreptului, i aceast
relaie, potrivit interpret
rilor unuia dintre
fondatoriisociologiei care ± întâmpl
tor sau nu acord
o atenie deosebit

dreptului ± const
în generarea i exercitarea constrângerilor, cu valoare
sancionar
. Rolul social al dreptului const
, deci, în veghe permanent

asupra raporturilor sociale i reglarea comportamentelor umane în cadrul
relaiilor i interrelaiilor statornicite între membrii societ
ii
(E. Durkheim64). Sociologul francez face i un pas decisiv (dup
unii
sociologi i juri ti) în configurarea rolului de control social pe care îl
exercit
dreptul, teoretizând natura i articulaiilec
c


(propriu societ
ii bazate pe solidaritatea mecanic
) i ale


 (care se relev
în societ
ile constituite în temeiul solidarit
iic
organice). Cu toate acestea, îns
, contribuiile teoretice ale lui Durkheim
sunt privite fie cu rezerve de c
tre unii exegei ai operei sale, fie critic.
ÄCaracterul coercitiv al faptelor sociale, puterea de constrângere pe
care o exercit
întotdeauna asupra noastr
i prin care se dovede te îns
i
realitatea lor obiectiv
± releva E. Sperantia ± e unul din considerentele care
au atras cele mai multe discuii´65. Astfel, ideea de constrângere este Äplin

de ambiguit
i´ (Roger Lacombe), deoarece: Ä1) pu i într-o anumit

__________________
63 Acesta susine c
Ä« infractorul nefiind responsabil, sanciunea ce
se aplic
este zadarnic
i absurd
´ (è
 
 
  , Paris, Librairie
Felix Alcan, 1905, p. 128).
64 Criteriul esenial al socialului îl privea prin prisma constrângerilor,
orientând, astfel, demersul s
u explicativ în sociologie spre spaiul dreptului
(Apund: Ion Vl
du,

  p. 178-179).
65 Eugeniu Sperantia,

 , vol. I, p. 469.
56
situaie, suntem„



 s
ne conducem într-un anumit mod, sub
ameninarea c
astfel n-o s
putem izbuti; 2) c
lcând anumite reguli pe care
societatea ni le impune prin prestigiul ei, suferim o sanciune, adic
o
pedeaps
sau m
car un blam; 3) curentele de opinii sau de sentimente care
domin
uneori ne pot cuceri i pe noi, ne pot târî, determinându-ne la
anumite atitudini sau aciuni pe care alt
dat
nu le-am fi voit. Avem
impresia, în acest din urm
caz, c
voina noastr
este st
pânit
, e forat
,
deci e„




(subl. în text ± n.n.) de o putere superioar
. Suntem
constrân i, în cazul acesta [...], a a cum piatra e constrâns
de fora
gravitaiei. Constrângerea, în cazul al treilea, e de aceea i esen
ca aceea pe
care o suferim din partea naturii fizice, dar nu este caracteristic
faptului
social. Primul mod de constrângere e de aceea i natur
cu cele pe care ni le
impune orice cuno tin
practic
a raporturilor dintre scopuri i mijloace:
dac
nu m
feresc de ploaie, voi fi udat i dac
nu beau, nu-mi potolesc
setea. Singur cazul al doilea (constrângerea prin prestigiu) constituie o
constrângere cu adev
rat social
, dar dac
la acestea ne m
rginim pentru a
caracteriza faptul social, atunci înseamn
c
, de fapt, nota distinctiv
a
societ
ii nu e constrângerea îns
i, ci ea e, la rândul s
u, reductibil
la
prestigiu sau, mai corect, la autoritate´66.
Indiferent îns
de criticile sau de rezervele exprimate vizând perspec-
tivele conturate, cele teoretice datorate lui Durkheim, deschiderile asupra
definirii rolului de control social atribuit nu pot fi refuzate.
Importante contribuii în abordarea dreptului ca mijloc de control
social aduc i T. Parson, W. Evan, L. M. Friedman, V. Aubert, E. Popa,
D. Banciu etc.
În orizont aplicativ, rolul de instrument în slujba controlului
social pe care îl are dreptul, se exercit
pe dou
planuri importante:
1. ca funcie normativ
; i
2. ca funcie de transfer a sistemelor normelor juridice în reali-
tatea social
.
‰

c
„c


cc
cc
c

c

 
c„c cc„
c

c„
c
 

c


c
 „c
c c


c
 „, iarc

c
„c c




cc c


c
 „c
c
c „
cc

c
c  
c
„

c„ 
 

c
   c c
c

c c c„

c
 c
c

c

c
Ca rezultat al socializ
rii, individul simte o mare atracie fa
de
norme i valori, pe care încearc
s
i le apropie i s
le respecte,
pentru a avea acces la grupul din care face parte i pentru a primi recu-
__________________
66I b i d e m , p. 469-470.

57
noa terea (acceptarea) membrilor acestuia. Societatea, la rândul ei,
evalueaz
indivizii în raport de acest tip de comportament i a teapt

de la ace tia conduite în concordan
cu normele i exigenele
grupurilor sau colectivit
ilor sociale67.
Lipsa de adeziune (sau refuzul adeziunii) la grup, la modelul s
u nor-
mativ se traduce în nonconformitate, în devian
. În unele situaii noncon-
formitatea este încurajat
de anumite disfuncii sau limite în sistemul
normativ sau în transpunerea acestuia în realit
ile sociale. Între acestea, se
înscriu:c
c
 (Änondrept´, în definiia lui Jean Carbonnier) în
unele din raporturile interumane, care se manifest
în mai multe moduri:
autolimitarea sferei de aciune (de ex. dreptul de azil politic sau
inviolabilitatea domiciliului), autoneutralizarea efectului normei de drept
(lipsa probei sau a dovezii anihileaz
sanciunea) i rezistena faptului la
drept (fapte care nu intr
în incidena dreptului)68;cc c   
„„cc
crealitatea social
este mai dinamic
i devanseaz
c
valabilitatea actelor normative; ineficacitatea unor legi prin rezistena
opiniei publice fa
de coninutul i aplicarea lor etc.;c
c


(m
suri legislative care aduc atingere unor straturi sociale ± Leg
tura lui
Mihai Viteazu, pentru
r
nime; legislaia din perioada de dup
1946 cu
privire la etatiz
rile forate etc.);c
c

 (în genere, sistemele
legislative din regimurile politice totalitare)69.
Dincolo îns
de aceste situaii, rolul de instrument al controlului
social pe care îl are dreptul nu poate fi pus la îndoial
. Atât prin sistemul
normelor juridice pe care le elaboreaz
i prin care urm
re te instituirea
unor comportamente individuale i de grup conforme acestuia, cât i prin
finalit
ile sale practice, dreptul urm
re te s
contribuie la progresul
societ
ii (ca obiectiv general i generos deopotriv
). Contribuia sa se
materializeaz
în ap
rarea i promovarea valorilor socio-umane; ap
rarea
demnit
ii omului, a drepturilor i libert
ilor sale fundamentale; asigu-
rarea funcion
rii i funcionalit
ii sistemului social, îndeosebi a raportu-
rilor interindividuale; prevenirea sau sancionarea faptelor antisociale;
soluionarea conflictelor i restabilirea p
cii sociale, prin realizarea
justiiei; punerea în oper
a unui proiect social a teptat i necesar70.
__________________
67 Sorin R
dulescu, Dan Banciu,
 
 
 
 
 
Bucure ti, Casa de Editur
i Pres
Äansa´ SRL, 1996, p. 14-15.
68
  






(Antologie de texte de Ion Alua
i Ion Dr
gan), Bucure ti, Editura Politic
, 1971, p. 741-742.c
69
 , p. 743-744; cf. Dan Banciu,


 

 

 , Bucure ti, Editura Hyperion XXI, 1982, p. 40-44.

70 Ion Craioveanu,

 
 


 
 , Bucure ti,
Editura Ministerului de Interne, 1993, p. 25.