AFECTIVITATEA

1. Definiţie: Procesele psihice care reflectă relaţiile dintre subiect şi obiect sub forma de trăiri, uneori
atitudinale, poartă denumirea de procese afective. Întodeuna această trăire poate îmbrăca forma de bucurie,
satisfacţie, plăcere, iubire etc. sau de tristeţe, insatisfacţie, dezamăgire etc.
Specificul proceselor afective constă în faptul că în cazul lor omul reacţionează cu întreaga sa fiinţă.
Afectivitatea este o trăire internă specifică fiecărui individ, pentru că ea depinde de semnificaţia pe care acesta o
acordă situaţiilor în care este pus. Ea apare ca o tensiune a întregului organism, pentru că este trăită atât în plan
organic, cât şi în plan psihic şi comportamental.
2. Caracteristicile principale ale proceselor afective sunt:
- Durata
- Intensitatea
- Polaritatea
- Mobilitatea
- Expresivitatea.
Durata proceselor emoţionale se referă la întinderea, persistenţa trăirilor afective, a emoţiilor sau a
sentimentelor.

Intensitatea este forţa, tăria şi profunzimea trăirilor afective. Se disting trăiri afective foarte
intense, intense sau altele mai puţin intense în funcţie de valoarea afectivă a obiectului, de
semnificaţia lui în raport cu trebuinţele subiectului dar şi în funcţie de capacitatea afectivă a
subiectului.

Polaritatea constă în tendinţa proceselor afective de a se situa fie în jurul polului pozitiv fie în jurul celui
negativ; polaritatea se exprimă în caracterul plăcut sau neplăcut, stenic sau astenic, destins sau încordat al
proceselor afective.

Mobilitatea exprimă fie trecerea rapidă în interiorul aceleiaşi trăiri emoţionale de la o fază la alta, fie
trecerea de la o stare afectivă la alta atunci când situaţia o cere. Mobilitatea nu este fluctuaţia stărilor afective care
presupune tot trecerea de la o stare la alta dar fără nici un motiv ci ca indicator al slăbiciunii sau imaturităţii.

Expresivitatea, adică exteriorizarea trăirilor emoţionale, se pune în evidenţă prin:

- mimica ( ansamblul modificărilor expresive ale feţei)
- pantomimica ( ansamblul reacţiilor întregului corp: ţinuta, gesturile, mersul);
- schimbarea vocii (ca intensitate, ritm, timbru, intonaţie
- modificări de natură vegetativă (ritmul respiraţiei mai rapid sau mai lent, accelerarea bătăilor inimii
(se pot produce fenomene de vasodilataţie sau vasoconstricţie), schimbă compoziţia chimică a sângelui sau
hormonilor – paloare, înroşire, tremurături, lacrimi, transpiraţie, gol în stomac).

3. Rolul expresiilor emoţionale

a. rol de comunicare
b. rol de influenţare a conduitei altora în vederea atingerii unui scop (utilizarea socială a expresiilor
emoţionale)
c. rol de autoreglare
d. rol de contagiune (ex. stări afective colective)
e. rol de accentuare sau de diminuare a însăşi trăirii afective

4. Clasificarea trăirilor afective

În funcţie de relaţia dintre activitatea scoarţei cerebrale şi cea a subscoarţei cerebrale ( Vasile
Pavelcu) există trei categorii de procese afective :
 A) Procese afective primare

a) tonul afectiv al proceselor cognitive – reacţiile emoţionale ce însoţesc şi colorează afectiv

orice act de cunoaştere (ne place sau nu ne place)

b) trăirile afective de provenienţă organică – cauzate de buna sau proasta funcţionare a

organelor interne

c) afectele-procese afective simple, primitive, implusive şi puternice, foarte intense, violente,

de scurtă durată cu apariţie bruscă şi desfăşurare năvalnică;

B) Procesele afective complexe

a) emoţiile curente- forme afective de scurtă durată, active, intense provocate de însuşirile
separate ale obiectelor, au caracter situativ, desfăşurare tumultuoasă sau calmă, orientare
bine determinată spre un obiect sau o persoană.

b) emoţiile superioare – sunt legate nu atât de obiecte sau persoane ci de o activitate pe care
o desfăşoară individul.

c) dispoziţiile afective- sunt stări difuze cu intensitate variabilă şi durabilitate relativă;

repetarea dispoziţiilor pot duce în timp la conturarea trăsăturilor de caracter;

C) Procesele afective superioare

a) sentimentele-trăiri afective intense, de lungă durată, relativ stabile, specific umane,

condiţionate social-istoric;

b) pasiunile- sunt sentimente cu o orientare, intensitate, grad de stabilitate şi generalitate

foarte mare, antrenând întreaga personalitate;

“Omul este un animal suspendat intr-o plasa

de semificatii pe care el insusi si-o tese si
aceasta plasa este cultura” Clifford Geertz (1973)