Principiile fundamentale ale dreptului CONTRACTULUI PENTRU ANGAJATORI

INTRODUCERE
Un contract este un acord legal obligatoriu între două sau mai multe persoane. Legea contractului
numeşte "părţile", aceste persoane.
Odată ce un contract a fost creat pe fiecare parte a contractului este obligat prin lege să efectueze
lui sau ei o parte din afacere şi dacă nu reuşesc să facă astfel încât acestea sunt spus să fie "în
încălcare a contractului".
Un contract punct de vedere juridic trebuie să aibă trei caracteristici principale:
• un acord de a face ceva;
• intenţia de a face un acord cu caracter obligatoriu din punct de vedere; şi
• un schimb de ceva care este de valoare.
Deoarece instanţele de judecată pot execute un contract, legea impune unele restricţii privind
capacitatea de unii oameni, de exemplu, minorii şi persoanele în conformitate cu un handicap
mental de a intra într-un contract.
Anumite contracte pot îndeplini toate criteriile pentru un contract valabil şi obligatorii, dar
conducerea de către una dintre părţi în procesul de acord poate avea efectul de a face acord
invalid. Aceste aspecte includ declaraţii false, violenţă şi influenţa nejustificată.
Contracte pot avea termeni expliciţi şi termeni impliciţi şi este important la elaborarea unui
contract de muncă să fie conştienţi de orice termeni impliciţi care se vor aplica indiferent de
termenii contractului. Termenii unui contract care se elimine clauzele contractuale care sunt
implicate de statute diferite cum ar fi legile de siguranţă nu va fi executorie.
ACORD
Oferta
Procesul de a face un contract începe cu o ofertă. Legea contractului descrie o oferta ca o
indicaţie de către o persoană care ei sunt dispuşi să încheie un contract (ofertantul), cu o altă
persoană (la destinatar), în anumite condiţii. În dreptul muncii, aceasta va fi oferta de o poziţie de
către viitorul angajator la angajat potenţiali.
O ofertă are o semnificaţie juridică după ce a fost făcut în cauză, prin acceptarea ofertei poate
face un contract legal obligatoriu. Retragerea ofertei odată ce aceasta a fost acceptată nu poate fi
posibilă fără consecinţe juridice, cum ar fi compensaţii pentru orice pierdere persoana poate avea
suferit ca urmare a acceptării ofertei şi acţionând pe ea.
Este important să distingem o ofertă de la ceea ce legea numeşte "invitaţia de a trata" o.
"Invitaţia de a trata" O apare atunci când o persoană îşi exprimă dorinţa de a intra în discuţii sau
negocieri ca spre deosebire de o ofertă reală de a fi legat printr-un contract. Bunuri destinate
vânzării într-un magazin sunt o invitaţie pentru a trata şi atunci când prezent bani pentru bunuri
la ghişeul unui magazin vă fac o ofertă de achiziţionare a bunurilor pe care vânzătorul poate
accepta sau respinge.
În dreptul muncii o reclamă de locuri de muncă în ziarul ar fi considerat a fi o invitaţie pentru a
trata ca spre deosebire de o ofertă. Oferta se va face atunci când solicitanţii au fost evaluate şi
angajatorul oferă în mod formal de locuri de muncă la una dintre ele. Acest lucru poate fi verbală
sau scrisă, dar scrise oferte sunt întotdeauna de preferat.
Acceptare
Acordul are loc atunci când o ofertă este acceptată şi această acceptare a fost comunicată
ofertantului. Odată ce o oferta a fost acceptată acesta devine obligatoriu din punct de vedere.
S-ar putea fi formalităţi, cum ar fi semnarea documentelor de acceptare, dar informal asemenea,
este posibil. Folosind exemplul de bunuri destinate vânzării într-un magazin, acordul este
încheiat în cazul în care vânzătorul ia bani de dumneavoastră şi vă permite să ia bunurile.
În ocuparea forţei de muncă acceptarea legii va avea loc atunci când angajatul potenţial acceptă
oferta verbală sau scrisă şi acest lucru este comunicată angajatorului.
Counter oferte
Acceptarea nu poate fi simplă. Uneori, o ofertă poate fi întâlnit cu ceea ce legea numeşte "contra-
ofertei" o.
În dreptul ocuparea forţei de muncă o ofertă contra ar putea fi o cerere de viitorului angajat
pentru plati suplimentare sau alte beneficii legate de ocuparea forţei de muncă. În cazul în care
sumele contra oferta la ceva diferit de ceea ce a fost iniţial oferit contra-ofertei este considerată
ca o respingere a ofertei iniţiale şi oferta iniţială este efectiv anulat.
Oferta contra devine noua oferta si apoi este de până la persoana care a facut oferta iniţială de a
decide dacă doresc să accepte oferta contra.
Acest proces se poate produce un număr de ori în timpul negocierilor şi pentru a evita orice
neînţelegere, este important ca o evidenţă exactă în scris a ofertelor şi a contra-ofertelor şi
răspunsurile să fie păstrate.
CONSIDERARE
Examinarea este de obicei descrisă ca o formă de beneficii şi detrimentul asteptau ca parte a
contractului şi care trece între părţi, care indică faptul că părţile destinate acordul să fie
obligatoriu din punct de vedere, spre deosebire de un aranjament unilateral în care o persoană
devine un beneficiu la altor cheltuieli, cum ar fi un cadou.
Un contract nu este obligatoriu din punct de vedere excepţia cazului în care a existat o anumită
formă de consideraţie.
Folosind exemplul de bunuri destinate vânzării într-un magazin luarea în considerare este de bani
plătită pentru bunurile şi mărfurile ei înşişi.
În dreptul muncii considerare ar fi pachetul de remuneraţia plătită angajatului şi acordul
angajatului de a efectua de locuri de muncă în conformitate cu fişa postului.
Intenţia de a intra într-un contract
Pentru un contract care urmează să fie executorii din punct de vedere părţile trebuie să aibă
intenţionează ca acordul ar da naştere unor obligaţii legale.
Folosind exemplul de bunuri destinate vânzării într-un magazin, este uşor pentru a vedea element
de intenţie. Este larg înţeles că atunci când se schimbă banii mâinile în care mărfurile sunt a ta de
a folosi după cum doriţi şi vânzătorul are dreptul de a păstra banii.
Capacitatea de a intra într-un contract
Cu anumite excepţii, orice persoană peste 18 ani (sau companie) poate intra într-un contract.
Minori
Există reguli speciale care se aplică persoanelor mai puţin de 18 ani. În general, un minor poate
face un contract legal obligatoriu pentru bunuri sau servicii care sunt de obicei sau adecvate
pentru modul lor de viaţă, cum ar fi hrană, îmbrăcăminte, servicii pentru beneficiul instituţionale
sau de învăţământ, cum ar fi coaching-ul de sport, etc
Minorii sunt capabili de a încheia contracte de muncă, cu toate acestea, cele mai multe state au
legi ale învăţământului care fac ilegal să angajeze copii de vârstă şcolară, în orice moment din zi
sau din noapte în cazul în care această le împiedică să meargă la şcoală.
În acest stadiu, nu există legi care limitează dreptul fermierilor de a angaja copiii lor.
Cele mai multe state şi teritorii au rate pentru juniori la fel ca şi australian Fair Pay şi Condiţii
Standard.
Există reguli speciale cu privire la ucenicie şi stagii.
Persoanele cu handicap
Oamenii cu o incapacitate mentală poate intra într-un contract, dar pot aplica, de asemenea, la o
instanţă pentru contractul care urmează să fie retrase din circuitul agricol şi va reuşi, de obicei, în
cazul în care Curtea este satisfăcută că ei nu au înţeles adevărata natură a contractului atunci
când a fost făcut şi cealaltă parte la contract ar fi trebuit să fie conştient de acest fapt.
Cele mai multe premii speciale conţin dispoziţii care permit sprijinit salariale pentru cote reduse
să fie plătit pentru persoanele cu handicap, împreună cu obligaţiile pe angajatorului de a face
ajustările necesare la locul de muncă. Australian Fair Pay şi condiţii standard prevede, de
asemenea, tarife speciale pentru persoanele cu handicap.
Persoanele cu educaţie redusă sunt în măsură să încheie contracte, dar este important ca în astfel
de împrejurări pentru cealaltă parte (e) pentru a fi sigur că persoana care înţelege natura
contractului şi termenii săi înainte de a semna ca acest lucru poate fi un motiv pentru contract
care urmează să fie retrase din circuitul agricol.
În contextul de drept al muncii, este deosebit de important să ne amintim că este
responsabilitatea angajatorului de a asigura că toţi angajaţii înţeleg conţinutul de toate
documentele oficiale care trebuie prin lege să fie pus la dispoziţia angajaţilor ca parte a
negocierilor intreprinderi (acorduri de locul de muncă). Dacă este necesar, aceste documente ar
trebui să fie citit în întregime la angajat.
Termeni expliciţi şi TERMENI IMPLICITE
Atunci când un contract este scris în jos şi au semnat termenii acestuia va fi clar pentru ambele
părţi cu condiţia ca acestea le-au citit. Cu toate acestea, toate contractele conţin termeni care sunt
implicate de lege. De exemplu, folosind exemplul de bunuri destinate vânzării într-un magazin,
există un termen implicat în contractul de vânzare că produsele sunt adecvate pentru scopul
pentru care sunt destinate şi de o anumită calitate. Clauzele contractuale care sunt contrare nu au
acest efect.
În dreptul unui loc de muncă este, de exemplu, un termen sugerat faptul că angajaţii vor pune de
afaceri a angajatorului înainte de propriile lor interese.
Este posibil pentru termeni verbale pentru a forma o parte dintr-un contract şi pentru acest
motiv, este important ca atunci când a scris un contract de muncă ce include toate problemele
care au fost convenite ca parte a discuţiilor care au dus la contract.
REPREZENTAREA INCORECTĂ, lipsirea de libertate sau a influenţei nejustificate
Declaraţii false în contextul dreptului contractului este furnizarea de informaţii false de către o
parte celeilalte părţi înainte de semnarea contractului se face pe care apoi le determină să intre în
contract. Contracte care sunt introduse într-ca urmare a unei declaraţii false pot fi retrase din
circuitul agricol.
Este important să se distingă de informaţii false de fapt dintr-o declaraţie de aviz sau o
promisiune.
Dolul apare în contextul dreptului contractual atunci când o persoană foloseşte o poziţie de
putere sau de influenţă a spune sau face ceva care determină o persoană să intre într-un contract
atunci când acestea nu ar face acest lucru altfel.
Lipsirea de libertate în cadrul legii contractului este în general înţeleasă ca fiind acţiune sau
ameninţarea de acţiune de către o persoană menită a constrânge o altă persoană să devină parte la
contract.
Atât dolului şi violenţei pot fi motive pentru anularea unui contract.
Constrângere în dreptul muncii şi violenţei sunt interzise, de asemenea, desfăşurarea în
conformitate cu legislaţia WorkChoices în cadrul negocierilor intreprinderi (locul de muncă
făcând acord) şi sancţiuni pot fi impuse în temeiul actului.
FORMALITĂŢI
Unele contracte trebuie prin lege să fie în scris, înainte ca acestea vor fi aplicabile, de exemplu,
contractele de vânzare de terenuri, contractele de credit de consum şi acorduri formale la locul de
muncă. Alte contracte va fi executorie, chiar dacă acestea sunt verbale şi nu există nici o
înregistrare scrisă.
Cu toate acestea, este recomandabil ca toate contractele să fie în scris, astfel încât părţile pot fi
clar despre ceea ce a fost agreat şi în cazul unui litigiu, va fi mult mai uşor pentru a dovedi ceea
ce sa convenit.
Aceasta se aplică în mod egal în contextul dreptului muncii. Neînţelegerile şi litigiile cu privire
la drepturile şi condiţiile de angajare poate fi redusă în cazul în care un simplu contract de drept
comun de muncă care este folosit în mod clar obligaţiile şi drepturile detalii. În plus, toate
ofertele şi contra-ofertelor, care apar ca parte a procesului de angajament ar trebui să fie în scris.
Există template-uri pentru contracte de drept comun de muncă pe oamenii pe site-ul lactate, la
www.thepeopleindairy.org.au / angajament-recompensa / contracte-şi-agreements.htm care pot fi
utilizate pentru a crea un proiect de document pentru a lua pentru a vă consilier juridic
REZILIEREA
Reziliere a contractelor este un domeniu complex al legii.
Încetarea contractelor de muncă a fost în mare parte tratate de stat şi de legile federale
industriale, pentru un număr de ani. Statului federal şi tribunale industriale relaţiile s-au dezvoltat
un ansamblu complet de drept în zonele înconjurătoare ale concedierii abuzive şi redundanţă.
Mai multe detalii privind încetarea raporturilor de muncă pot fi găsite pe site-ul Oamenii din
lactate, la www.thepeopleindairy.org.au / angajament-recompensa / termination.htm

Legea contractului este, în principiu similar în ţările de drept comun. Diferenţa cea mai
interesantă se referă la problema de executare a contractelor de către părţi terţe care nu sunt de
fapt părţi la contract, dar sunt persoane în folosul cui contract a fost incheiat. Legislaţia engleză
exclude astfel de drepturi, cu excepţia într-un statut ocazional. Indian Contractul Codul din 1872,
în general, ea permite, la fel ca şi legea de stat american. În toate ţările, acum legislaţie
protejează consumatorii împotriva puterii marilor corporaţii comerciale şi reglementează
funcţionarea operaţiunilor de credit.

UCC vs drept comun

Legea comune şi UCC sau uniforme Codul Comercial sunt legi care se referă la Statistici Unite
ale Americii. UCC a fost publicat în principal, să armonizeze legislaţia în toate cele 50 de state
din SUA. Se poate întâlni multe diferenţe între aceste două legi.

Legea comună se ocupă în principal cu imobiliare, servicii, asigurare, active necorporale şi

contractele de muncă. Pe de altă parte, UCC este în principal în cauză cu vânzarea de bunuri şi
valori mobiliare.

În Legea comună, în cazul în care orice modificare se face că ar duce la respingerea sau contra-
ofertei de oferta. În UCC, modificări minore nu au niciun impact şi oferta iniţială nu se anulate.

În cazul în care Common Law nu permite revocarea din contractele pe opţiuni, ofertele făcute de
către o firmă este irevocabilă, dacă afacere este făcută în scris în UCC. În timp ce contractele în
Legea comună poate fi modificat numai cu luarea in considerare suplimentare, acesta poate fi
modificat fără nici o contraprestaţie suplimentară în UCC.

În termeni de asemenea, există o diferenţă între Common Law şi UCC. În comună legi, termenii
include cantitatea, pret, timp de performanţă, de natura muncii şi identitatea de oferta. Pe de altă
parte, cantitatea este scopul principal al termenului în UCC.

În cazul în care Statutul Limitarea este de patru-şase ani în dreptul comun, ea este de patru ani în
UCC.

Contractul în Common Law este descărcată numai din cauza imposibilităţii ca nebunie / moartea
a părţilor implicate sau de distrugere a obiectului. Dimpotrivă, contractul este descărcat ca pe
UCC numai din cauza impracticabilitate.
Când efectului relativ al contractului este necesar ca să dea în judecată potrivit dreptului comun,
nu este necesar ca pe UCC. Mai mult decât atât, comună Legea nu permite daunele punitive, în
caz de fraudă. Ca pe UCC, un cumpărător de bună credinţă devine titlu bun în caz de orice
fraudă.

Rezumatul

1. În Legea comună, în cazul în care orice modificare se face că ar duce la respingerea sau
contra-ofertei de oferta. În UCC, modificări minore nu au niciun impact şi oferta iniţială nu se
anulate.

2. În comună legi, termenii include cantitatea, pret, timp de performanţă, de natura muncii şi
identitatea de oferta. Pe de altă parte, cantitatea este scopul principal al termenului în UCC.

3. În cazul în care Common Law nu permite revocarea din contractele pe opţiuni, ofertele făcute
de către o firmă este irevocabilă, dacă afacere este făcută în scris în UCC.

4. În cazul în care Statutul Limitarea este de patru-şase ani în dreptul comun, ea este de patru ani
în UCC.