Noi, doi, ce multă vreme am fost înşelaţi !

[Walt Whitman ]

Noi, doi, ce multă vreme am fost înşelaţi !

Revenind de unde am plecat, schimbaţi, dispărem în grabă.

Natura găseşte întotdeauna o ieşire.

Suntem Natură. Multă vreme am fost absenţi,

dar, acum, ne-am întors.

Devenim plante, trunchiuri, frunzişuri,

rădăcini, scoarţă de copaci,

Suntem stânci, ne tolănim pe pământ ;

Suntem stejari, creştem în luminişuri unul

lângă altul ;

Suntem amândoi în turme de sălbăticiuni, fireşti

ca oricare dintre ele, păscând împreună ;

Suntem doi peşti şi înotăm în mare împreună ;

Suntem ceea ce sunt florile de salcâm, lăsând,

dimineaţa şi seara, miresme pe cărări ;

Suntem, de asemenea, obişnuitele necurăţenii ale

animalelor, suntem legume, minerale ;

Suntem doi ulii de pradă, ne rotim sus şi privim în jos ;

Suntem doi sori strălucitori, noi care ne mişcăm

ca aştrii pe orbită, noi care suntem ca două comete ;

Suntem rătăcitori prin pădure, în patru labe

şi cu colţii scoşi, sărind pe pradă ;

Suntem doi nori care, dimineaţa şi seara,

plutim în înălţimi ;

Suntem două mări ce îşi amestecă apele, două

zglobii valuri rostogolindu-se unul

peste altul, înfăşurându-ne unul în altul ;

Suntem atmosfera, transparentă, primitoare,

accesibilă, impenetrabilă ;

Suntem zăpadă, ploaie, frig, întuneric, suntem

amândoi fii ai planetei şi în

acelaşi timp demiurgi ai ei.

Ne-am rotit şi ne-am rotit, până am

ajuns iarăşi acasă.

Am lăsat totul pe drum în afară de

libertate ;

Am părăsit totul în afară de propria

noastră bucurie.