i Foia enciclopedica si beletristica cu ilustratiuni. Sang ) Be in dovcare anu de el ot aoe ie B78 PRET’a (Poe Gaya. cottienenda tote dle | 25 mata | e Pare Ja janioy) oon a_i Pentru Romania din, salen ARONU PUMNULU. Desvoltarea popére~ Jor mai alesn aterna dela tara si genialitaten fii- lor sei; péte fi unu po- poru intre giurstari favoritére, inse daca nu va avé nici unn fiin do- tatu dela natura eu t lentu stralucitu si devo- tatu causei inaintarei, niei cd se pote inchipui deseepiaren acelni p poru lipsity de barbati talentuosi; — ér din contra comn-ed si intr’o s6rte apesata si nefavo- itére pote sé.se descepte sisé inuinteze poporulu daca are fii. ingeniosi aceea a doveditu sin tiunea romana, caren fiindu necontenita espu- sa asupririlor si maltra- tarilor, totusi va des- ceptatn sia innintatuin cultura maiasia dicandu Aront Pumnulu. Cancelari'a redaetiunel Strat’a Ini Leopoldu Nr. 18. | 1 0 primescu si opurite { anuala, ee nie sae paliea 5 i . frumésa, Je sibanit eure | : i + i : ' fara nici unu sprigionu materialu, ci urmandn calea apostolilor sei, si-a ocupata loculu euvenitu in cereulw natiunilor inaintatére, — Unu astufelu de bar- batu ingeniosu si apos- tolu devotatu culturei natiunale a fostu, dorere =a fostu si nu mai este Aronu Pumnulu, pre care In rapicrud’a morte in 12/24 januariu a, o. inea in etaten cea mai fi naseutn in 27 noemvre 1818 pe pamentulu romanticu si santita prin suvenirile ~ istorice alu tierei Oltu- lui, in satulu Cuciulata langa Fagarasiu. — Parintii sei, ca mai a toturor barbatilor mari ai nostri,au fostu tiereni meseri materialicesce, dar avuti prin sentie- mintele nobile putrite 30170 de suferintie eredite dela mosi stramosi. — Ser- manii, ei n’ aveau sé dee fiiului lor nici nume stralucitu, nici avere, ci i-au datu sentiementulu sacru alu natiunalitatei, iau datu o crescere simpla, dar’ scutita de téte defectele lumesci, si s’au ingrigitu ca sé-lu tramita Ia sedla, inse inca in etate de 6 ani suferi in sanetate, care suferintia asentit’o in téta viéti’a sa,sidin acésta causa abea in etate de 14 ani a potutu merge la Odorheiu spre cercetarea seélelor normale, unde remase pana la an. 1836. Tota in acestu anu merse la Blasiu, unde studiase in gimnasiu pana la an. 1841 si ascultandu aci cursulu antaiu de filosofia dela nemoritorilu Simionu Barnutiu, in anulu urmatoriu absolva in Clusiu. In acestu’ timpa neintrerupta s’a luptatu ou lipse materiali, cari inse nici de cata ou descuragiatu, ci mai multu Pan indemnatu spre cascigarea cunoscintielor folositére, spre inain- tarea in sciintie prin carea sperd redicarea si bunastarea poporului romanu. Dorinti’a-i invapaiata de a asculté studiele mai innalte se realisa prin tramiterea sa, im- preuna cu alti tineri mai emininti, la Viena spre urmarea cursului teologicu de 4 ani dela 1843 — 1846. In acestu tempu fiindu mantuitu de lipsele materiale, se sentid pré multiamitu, eé-ci potea a se pregati pentra carier’a s’a framésa si laboriésa ce ocupa mai tardiu téta vieti’a sa. Elu afara de studiele obligate invetié eu zelulu celu mai inflacaratu filosofi’a, istori’a si mai alesu istori’a literaturei romane careia a fostu devotatu pana Ia ultim’a sa respiratiune. Densulu inca a fostu unulu din intemeiatorii societatei de lectura a teologilor romani din Viena. Pe langa mult’a studiare a mai tradusu unele opuri momentudse, precumu: 0 filosofia francesa, o fisica germana si cartea cea de multe merite a lui Colson despre Principatele romane. Téte aceste inse se nimicira, se arsera Ja Blasiu in revolutiunea din 1848, — Asisdere | ca teologu unu tempu avi fericit’a ocasiune,a dé lectiuni de religiune si limb’a ronrana fiice- lor printiului Mihaiu Ghica, care pe atunci eri in Viena. Un’a din acele brave fiice romane astadi ¢ renumit’a literatrice européna — con- tes'a Dora a’ Istria. Dupa finirea studiclor teologice in 1847 fir denumitu de profesoru de filosofia in liceulu din Blasin. In acestu postu lu. aft miscarea momentuésa si marétia din’ 1848, prin carea i-se asemna curendu si densului unu altuterenu de activitate, Acésta activitate a sa pré framosu | oscrie laureatula istoricu alu nostra Harianu in Istor?a Romanitor, tom. IL. dicandu: Chiara in aceste dile avea sé plece tinerimea scolastica din Blasiu a casa pe vacatianea de pasei. Pro- fesorele de filosofia Aronu Pumnnlu_folosindu- se de increderea care o avea Ia tinerime si care © si merité pentru sciintiele sale si insufletirea natiunala, scrie indata o prochiamatiune chia- matére la adunare pe dominec'a Tomei, 0 da ’n mana la fiecare studinte, se imprascia toti in tote partile tierei, latieseu ca fulgerulu faim’a despre adunarea pe dominec’a Tomei. Si mai de parte scimu ed densulu inca a Inatu parte activa in acea miseare contra despotismului. Siceriulu i-a seutita scump’a sa viétia, dar sub acelu timpu de persecutiune si densulu fu per- secutatu, de fu silitu a trece in Prineipatele romane, unde inca nefiinda in deplina asigu- rantia, camu tardiu t6mn’a in 1848 ajunse in | giurulu fratilor bueovineni in Cernantin, unde fir primitu fratiesee si salutatu cu bucuria. | Tn acest timpa s’a deschisu carier’a cea | mai momentuésa a Ini Pumnulu; atunoi trist’a j Bucovina era ineinsa in doliu, strainismulu cutropi monumintele gloriése a strabunilor romani, slavismulu se latise in téta grozimea sa, limba natiunala, afara de scol’a normala, unde se invetié (rte putienn si dupa o gram tica defectudsa, erd eschisa din téte institutele, chiaru si din teologia, Atunci romani descep- tati si inflorati de acésta apesare a desvoltarei, se decisera a infiintié in Cernautin o catedra pentru limb’a si literatur’a natiunala. Punnulu fa chiamatu de a ocupé acesta catedra in febr. 1849 ca suplinitoriu, ér’ dela 1852 ca profesoru ordininariu, si asia in decnrsu de 17 ani a im- partesitu tenerilor sei invetiacei cunoscintiele frumése despre limb’a mameilor si a deseeptatu intr’ ensii sentialu sacra alu natiunalitatii »Asta catedra — dice binemeritatulu si celeb- rulu A. Hurmuzachi — prin elu a devenitu | pentru noi aici (in Bucovina) paladiulu sciintiei natiunale, altarinla semtiului sia virtut vatr’a natiunalitatiei romane. Romanii se buca- rau, se mandriau cu ea, strainii o respectau. Activitatei sale ca profesoru de limb’s si literatur’a romana e de a se multiami acelu re- sultatu fromosu, cé si in Bucovina s’a latitu si intaritu consciinti’a natiunala, — c& si acésta | antica provincia romana s'a cunosentu pe sine, si la indemnérile acestui mare apostolu alu cul- turei natiunale s’a desceptatu din letargi’a de mérte, — Intre aceste neobosite luerari spiritu- ale Pamnulu dela 1856 incepa a patimi de o béla crancena, de unu defect alu organismuluiam animei, si de care a totu suferitu pana la mérte. Aceste suferintie inse nici decitu nu Pa abatu- tu in nisuinti’a sa dea lueré pana la ultim’a | sa respiratiune pentru inaintarea culturei natiu- nale, Rarele sale cunoscintie afara de impartesi- reade pe catedra le-a depususiinopuri pretidse. A serisu si edatu: Lepturariulu carte de eetire | pentru t6te clasele gimnasiale in 4 tomuri, care | este unu tesauru literariu: A mai publicatu o ~Convorbire despre limba, o gramatica romana pentru germani, si putienn inaintea tristei eur- mari a vietiei sale a edatu: ,.Privirea rapede peste mosiile si averea fundului religiunariu, unu opu forte pretios atatu din punctu de ve- dere literariu si istorieu, edtu si in privinti’a, seopului, careia s'a destinatu. Dorere ca inca nu s’a aflatu 0 péna demna de a serie o recen- | siune cuvenita acestui opu pretiosu. — Afara de aceste opuri, se asigura, e& a mai remasu seripte nepublicate si nici cd e de lipsa sé amin- timu cd a serisu nenumerati articuli prin foile romane; ér pe timpula sosirei sale in Bucovina, Dinemeritatii domni Hurmuzachi, cari Yau pri- mitu si i-au datu adaposta, incependa foi'a Tomana-germana: .,ucovina‘', Pumoolu a lu cratu si la acésta fia necontenitu pana la ince- tarea ei.Kea viéti’a marelui Aronu Pumnulu in cateva trasuri mai mareale, dar intrég’a sa acti. vitate e@ sperdmu ed o va serie o pena demna de acestu barbatu escelinte, noi ni implinimu detorinti’s a mai aminti, cd densulu s’a caseto- ritu in Bueovina luandu de socia o amabila consangéna a (ratilor Hurmuzachi, o femeia distinsa prin fragedele sale sentieminte, unu adeveratu angeru paditoriu a marelui barbatu, | pre-care l’a mangaiatu in decursu de 9 ani plini de suferintie; prin devotamentulu si abne- garea sa cea rara, acésta brava femeia romana a prelungitu vieti’a patimandului ei sotiu... . ondre pre stimatei Domne! Mortea Ini Pumnulu e o perdere natiuna- la, ceea ce au reeunoscutu chiara cari lu stimau pentru rarele sale cunoscintie si insusiri nobile. — Societatea literaria din Cer- nautiu a decisu ca sé se aredice unu monumentu acestui barbatu mare, si s¢ se faca o fundatiune pentru ajatoriulu studintilor sermani, si acésta fundatiune sé porte numele Ini. Dar diet’a Bucovi- nei inca si-a aretatu serbatoresce recunoscinti’a catra acestu barbatu mare, candu in 29 jan. a. . intrég’a adunare scolandu-se cu reverintia a poltitu s8 se ieie In protocolu cuvintele: ,Me- ritele lui Pumnulu suntu recunoscute unanimu, memori’a lui ‘naltu onorata.! Gantece de amora, 1X. Ploisiéra multu usidra Picura incetisioru; Animiéra, animiéra ‘Nu mai gome totu de doru! De ploiti’a nutritére, Florile vor impupi; Am si eu o dalba fidre, ‘Numai de ar inflori! Asta mica alba flére Este animisr’a mes, Ce iubesce cu ardére Pe o juna mititea, Ploricic’a mea-e palita, Vescediesce ne ‘neetatu, Cé-ci copil’a mea iubita, Tn adancu m’a farmecatu, Aibi dar lele indurare Pa-mi si desfetari, Da-mi o pia catu de mare, Unu torenta de — sarutari! x. Daca stau in cugetare, Can acésta lume mare, Cee mai farmecatorin ? Eu mi-adueu a minte ‘ndata De guriti’a ta ’nfocata Angeru dulee ‘neantatoriu ! si Ca ce ¢ in lumea mare ‘Mai melodiosu, cereseu ? L-asiu respunde si i-asiu spunc Tonulu mandrei mele june, Cand mi-diee: Te iubescu ! me ‘ntrebe ori si care, De-ar fi vorba ori si unde, Cumea co te mai petrunde, Ce-e mai dulee-aice josu? Hu asiu dice, lele draga, Cé-e mai dulee ’n lumea larga Saratatulu teu focosu ! Si s@ eugetu cumea dre, Pe pamentu si pe sub aére Ce am ou mai seumpa odoru? De-asiu trai unu secolu mare ‘Totu In tine-asiu cugetare, Angeru dulce ‘neantatorin! Tosifa Valeanu. 30"172 " MARIGR’A SI MARIUTIA:) — Novela originala. — Sorele era spre apusu, canda pre drumulu Fagetului catra Logosiu mergea a lene 0 trax sura; de pre caii obositi, cari abia mergeau in pasiu, se potea vedé, cd drumarii veniau din departare si cd au cam grabitu spre a ajunge inca Ia tempu unde li eré scopulu caletorie In trasura erd unu tieranu in etate cam tardia, dar inea in potere, si de s’ar scuturé pul- verea depre peru-i lungu, s’ar vedé cf e cam incaruntitu; langa elu de stang’a eré uu teneru cam de 20 ani, fati’a-i rumena si sane- tésa eré cam area de sére, si in siedere inca tradé o statura atletica. — Apoi Todere! — striga betranulu catra cocieriu — gandesci cd vomuajunge in devreme Ia Logosiu, ed-ci eu de multa nu am amblatn pre aici? Cocieriula chiaru seaperd ca sé-si aprinda pip’a, puse iése’a aprinsa pre tutunu, apoi si-are dica peleri’a ca sé se orientedie pre unde e, si dupa o lunga privire acatia frénele de leuca si se intorse, cum e datin’a tiereniloru, de diume- tate catra cei ce siedeau ’napoi, si tnsindu un'a cf eé se curetie de pulvere,dise cu o véee cam innalta: — Apoi dieu bade Traila, «’a innopté cam bine, candu vomu ajunge, dar’ nu vedi colo — si aci areta cu codoriscea biciului — abia se vedu turnurile besericiloru. — Apoi cauta dar’ si ména mai bine sé nu innoptamu pre drumu! dise betranula. — I!hai! draga hai! — strigé cocieriulu indemnanda caii, cari si pornira din respoteri a pasi cam rapede pana candw ajunsera Ia o nal- time. Abia ajunsera verfulu acestui delutiu, se deschise inaintea lor o vale frumésa, séu mai bine, o campia intinsa, care in stang’asi derept’a eré incinsa de cunun’a déluriloru si padurilor, inainte inse se intinde campf'a intinsa a Bana- tului. Radiele s6relui de séra reversé o lumina purpuria preste campi’a frumésa, Ia a careia vedere si sérele singuru se vedea a fi iicantatu, cd-ci stati in cale sé se deleptedie, cu incetulu inse se areth venindu noptea erudela, ce des- parti sérele inamoresatu in campi’a frumdésa si dandu-i sarutirile pana la revedere! 0 lash pre acést’a in lacremi. Drumarii nostri inca ajunsera in Logosin si trasera la o casa mai frumésa depre drumulu Fagetului, Port’a li se deschisa indata,si intiele- *) Novel'a ,,Orfanii* se va coutinué in nrulu vi- nitoriu. Red. ganda cei d’in casa, c4 ce ospeti placuti au sositu, cu hueurfa ti conduse in casa. Chili’a in carea intrara dovedea starea buna si gustulu finu alu stepanitérei casei, — Dar’ e tempulu sé cundscemu persénele, ce voru avé rola in intemplarea nostra. Traila Busuiocu, ospele mai betranu e unu tieranu de stare buna din Ardealu, mai in tene- retie adeseori negotiatorindu prin Banatu faci cunoscintia cu Paunu Vladoianu, in a carui casa intraramu, ei au fostu amici buni, de edte- ori venia séu trecea prin Logosia n'a treeutu pre langa cas’a lui, fara ca sé nu se abata pre Ja elu, si spre acést’a ord indemnatu nu numai prin afacerile negotiatoresci, ci si prin atragerea amicala, ce nutriau ei unulu catra altulu.Cu tempulu Traila Busuiocu lasandu-se de negotia- toria, relatiunile lor se rupsera si numai din audiu mai sciau unulu de altulu, salutandu-se cu vorb’a prin unii si alti, mai tardin st aceste salutari au ineetatu si asia de unu tempu in eéce neci cd a seiutu Traila Busuiocu de Pausu Viadoianu, cd mai traiesce séu ba. — — Bine ati venitu! Bine vam aflatu Nana Flére — dise Traila catra stepan’a casei. — Dar’ ce ventu v'a adusu? — Apoi abunaséma vr'unu ventu de érna ca sé ve superamu Nana draga. Ba, neci de eatu, ci vrunu ventu de véra ca sé ni veseliti cas’a. — Deie Domnulu santu dar bucuria in — Multiamimu, multiamimu ed-ci diew nu- mai singuru in Ddieu si fé’a mea mai am nadejde cd me va imbucuré. — Pentru Ddieu! ce s’a intemplatu? unde e Nenea Paunu, voi traiati atétu de bine, déra nu— ——? — Ddieu, — sé-lu ierte, elu a moritu, acum sum veduva. — A moritu Paunu, o! Domne! si eu do- riam se-lu mai vediu. — Inse Nana Flére, man- gaie-te, ce se facemu, ast’a-j sértea omenésea, — acusi dieu vine rendulu sila noi cé-ci n’o se traimu catu e lumea. Ei! dar’ uitasem, éca aci e fiulu meu Nifiu, sei Nitiu celu micu, care a. fostu aici eu mine, candu am fostu mai pre urma la dvéstra. —Nitiu?! — eschiama betran'a — dra- gulu mamei, ca frumosu si mare a mai ereseutu, o! acum si Petrutiu alu meu ar fi asia mare, Ddieu eé-lu ierte! In momentulu acest’a intra in chilia o féta frumédsa. O fire alésa d'in dragalasiele dine tie- casa,is renesci. Fruntea-i ‘nalta, ce stralucia a supra ce- lor mai frumosi ochi al- bastri, eré umbrita de perulu negra, ce eré im- pletitu cu gracia, a supra frantei se incingea o pri- ma veneta cusutacu cate- va margaritarie, ¢ stra- Inciau ca cunun’a dinelora fericite, fati’aei rumena si frageda ca ros'a dedema- notia se ingand cu badie- ei corale, ce surideau A neincetatu; pre pieptn-i ee NA rotunda odichnea 0 salba ‘ i Yt de aura si margele, fra- ni HOP mosele imbracaminte tie- il ii it renesci inca multu ar fi Hi Win ‘sl aredicatu frumsetita feti- jf ' | I en ei, déca acésta ar fi potato i fi mai framésa decdtu cum erd, Dar’ vécen ei?! — nu- mai sirencle au potuta canté mai dulee si mai seducatoriu, de cétu cum vorbesce ea, ) * — Buna séra domnie- lor véstre! — dise Mari- or’a cu unu tonu incan- |} tatoriu, ce inuimi pre ospetii si afara de acést’a incantati de ea. — Maltiamimy, drag’a mea! — dise Traila — sé eresci mare! — No! Nana Flore dieu a te poti fal{ cu fét'a-ti framosa, Daicu é ti-o tiena, dar’ | se si vede cd sémena pe muma sa, ; — Namai sé aiba si norocu pe eatu e de frumé- sa, atunci negresita va fi mai norocésa ca mamn-sa, — Hil ei! Nanadraga, cd neindestulita mai esti, — apoi norocu cum se wai la o féta asia frumé- sa,— si singura la atat’a bine, nu avé téma ea nu vortt venf petitori. — (Va urma) + Tuliana Grozescu i ! p ua hi : s id) Inmormentarea unei femei in Venetia. (Voi yims Resaritenii si apusenii. (Antitese.) . Diferinti’a principala intre resariteni siapa- seni este, c& ceia sunt poligami, éra acestia monogani; cel putienu asié ar trebui sé fia in consunetu cu respectivele dogme religiose ; resaritenii inse tienu pe apuseni in acestu punctu preste mesura delicatu de mari farisei, ples- nindu-le in facia acestora, ea credinti’a lora religiésa le spune un’a, éra ei facu alt’a. Alco- ranula, dion mahomedanii (toma si talmudis- tid), ne lasa noua poligami’a, carea in Asia, sub acea clima caldurésa si pe acelu pamentu im- buibatu de téte produptele naturei, a fostu suferita cu mii de ani mai nainte de Mahomed ; din contra evangeli’a lui Christosu opresce strinsu si condamna poligamia. Cu tote aceste intre resariteni se afla monogami forte multi, éra intre apuseni nu numai poligami’a, ci si poliandri’a sunt suferite ne asemenatu mai multa de catu ve place voue apuseniloru a marturisi. In resaritu se conteneseu barbatii de la mai | multe femei, ctu din caus’a lipsei si a seraciei mai multora, cdtu de grigea cea mai mare a mai multora copii, éra alti de gréti’a si scarb’a de a petrece téta vieti’a in cérta, larma, sbe- rate si intrige femeiesci, éra unora le este si o femeia pré multu, prin urmare in resaritu se foloseseu de concesiunea legei lui Mahomed mai multu numai despotii mari si mici, negu- tiatorii mai bogati, cum si corabierii carii trecu din o parte a lumei in ceealalta, si si-tienu cate o femeia preste totu. Din contra poliandri’a in resaritu totu-de-un’a e pedepsita cu morte. Este adeveratu, ca ori-ce femoia se péte desparti de barbatu, déca va implini legea, adica déca pre- sentandu-se la Kadi (judecatorin) si aretandu causele pentru ¢are e silita a se desparti, va numeré 1/9 din sestrea ce a luatu candu se maritase, si se va indetora de a sté nemaritata in restimpu de 6 luni, pentru-ca sé se védia, nu cumva remasese grea dela barbatulu de mai nainte, pre cdtu tempu inse femei’a ¢ maritata, legea o tiene de proprietate a barbatului séu ca peo selava ; éra ,Cicisbeo* ca in Italia si Francia, séu ca in Germani’a ,,Hausfreund“, in resaritu sunt nume cu totulu neeunoscute si ori candu sar ivi asié ce-va, totu-de-un’a ’ar pedepsi totw cu morte. Din acestea se pote apoi esplicd si cumpli Va jalusia a resaritenilorn, strins’a inchidere a ce altu objectu din lume, si ca pe dre-ce | | femeilora in harem, cum si cladirea caseloru a- | fundu in curte séu in gradina si incungiurarea | Jor séu cu muri innalti, séu dupa potintia. cu | palanca*) de seanduri, ori macar ou gardu desu, | stresinatu, indesatu si batuta bine cu spini si maracini; preste acestea tienerea de pistole si efite o pusea totn-de-una incareat’a cu glontiu si pusa de indemana, De altmintrea erestinii in resaritu anca si-tienu totu sub asemenea inchi sére pe familiele loru, si nici o femeia crestina nu va eutesé sé lase in laintra pe vre-unu bar- batu, fia teneru, fia betranu, pre candu barba- tulu seu nu este a casa, ci din momentulu in care barbatulu ese de a casa, usi’a portiei se incuie casi la ori-co monastire de calugaritie; | éra déca cumva se intempla, ea barbatulu sé viia a casa eu vre-unu altu barbatu, ea in data se retrage séu in camerutia, séu in gradina, une-ori si in podu, de unde vine numai la chia- marea si porune’a barbatului, Vorbindu .eu despre luerurile acestea inainte cu mai multi ani ex o coeéna crestina resaritena, maritata, si din o familia pré de tréba, deus’a-mi dise: ,,Keue, sant bune oren- duelile nostre; dta esti tineru si anea putienu eunosei din ale Iumei, ed mai usiorn este a prinde une sidrece intr’ unu sacu gauritu Ia o suta de locuri, deedtu pe o femeia vicléna in apucaturile ei. Adica: in resaritu femeile recu: noset oresi-cam ele insele, cd ,paz'a buna fe- resce primesdia rea“ si si-dau singure testimo- niu de usiorimea mintiei, de vasu slabu cum dice Seriptur’a, de aceea ele si pandeseu infri- cosiata dupa portarea vecinelora. Resaritenii apretiuescu frumseti’a dupa greutatea porsénei. O femeia este frumosica, déca este ceva-si albenétin (éra nu ca tieganele séu toema ca negrele), — mai frumésa déca e grasulia si la fatia rotungiéra ca lun’a plina, — si mai framésa déea este grasa si grésa, atunci ea este non plus ultra; éra blondinele nu pré placu. Mauri, pentru-ca sé-si péta marité fetele mai curendu si mai bine le ingrasia cu kuskus si cu lapte de camila precum se ingrasia pe la noi numai gascele, in catu abié s8 se péta mised, totu-odata le scalda mai desu in bai ferbinti. Mai in colo resariténulu nu eundsce aceea ce apusenii numeseu amére intru intielesu mai naltu, séu fia, mai poeticn, ci de asié amore si batu jocn; ei cunoseu numai desfatarea si pla- i | | | +) Italieneseo anca so dice Palanea, éra romani i mai dicu si stoboru = ingraditura cu lati, eu scan- duri, séu si eu pari desi, nemtiesce Planke, Zaunpfait, Patissade.cerea trupésea, s6u mai pe tierenesce vorbindu, dobitocésca, prin care apoi li se si destrama trupulu de altmintrelen venosu si bine-facutu de Ja natura, La resaritenii bogati harem suplinesce aceea ce in apusu bibliotecele, cabinetele de lectura, adundrile publice, séu la unii si gras- durile pline de cai framosi. Precum multi apu- seni au bibliotec’a numai de lucsu, si multimea cailoru intra aseminea: asié si bocotanii din resaritu tienu efte 50 si o 100 femei frumose totu numai de luesu, éa multe din ele nici vorbf nu sciu enm se eade, pentru-eé afara de cultivarea simtivala a trupului le lipsesce ori-ce umbra de cultura intra intielesulu europénu, intru atét’a céta unui barbatu numai ceva-si desteptu i este grétia a prinde vorba cu fiintie atdta de prosticele; de accea vai de acelu apu- sénu luminatu, pe care pecatulu Iu-duce ca sé ie de nevésta pre cate o resariténa crescuta in harem, Preste acésta sé nu uitému ca cei mai multi barbati nu si-vedu pe miresele lora, pana in div’a de logodna, ér une-ori pana in diu’a eununiei, ceca ce pana pe la inceputulu acestui seculu se observa si in tierile romanesei, a nume in clas’ midilocia, éra din colo peste Duvare se observa si Ia crestini paua in diu’a de fatia Parintii petiescu, parintii se invoiescu, éra tine- rii au numai s8 so logodésca si s8 se cunine. Din acésta datina se pote esplicd in parte si aceea impregiurare, c& despartieniile in resaritu sunt relative mai dese si de cdtu la protestanti in Europ’a. Tureii inse si mai daruescu, une-ori si vendu din femeile care nu Ie placu, De alta parte in apusu cunoscintiele pré preste mesura Tungi intretiennte de eandidatii si candidatele Ia caseioria anca sunt adesea numai spre strica- tiune; 0 datina séea acést’a Iuata de la nemti, caren se péte esplicé éra-si numai din caracte- rulu flegmaticu nemtiescu. Datin’s resariténa si datin’a nemtiésca sunt amendoue wl/ra. Suntemu de opiniune ed doritorilora a se casetori sé li se lase mai multa ocasiune de a se intalni, a se cundsce si a conversi, inse folu-de-una in apro- piarea parintiloru séu a respectiviloru epitropi, ceea ce nici o persdna de onére si conseiintia curata nu va poté Ind in nume de reu; ér” apoi un’a, doue, trei: sé se dechiare déca i place séu na, si in casulu din urma sé nu aduca famili’a in confusiune, grige, séu si rusine. Mai sunt si alte contraste intre resariteni, apuseni, inse cine sé le potaenumera pe tote? Asié dees. ceea ce in apusu e in drépt’a, in resaritu este in stang’a. Apusenii dau loculu de ‘onére in drépt’a, din contra resaritenii in stang’a. Acestia seriu de a drépt’a spre stang’a, noi de a stang’a spre drépt’a. Ore Ia judecat’a de apoi care in ce parte vora cauté Joculu de onére? Alta trasura caracteristica a resariteniloru este, ci ei odichn’a, nelucrarea, lenea, chiaru scutirea de ostenéla de a cugeté, 0 tienu de cea mai mare fericire pe acestu pamentu. Acésta trasura séu insusire s’ar poté ilustré in mii de esemple din tote clasele, Resariténulu si resari- ten’a fara causa grea nu ti-se misea din locu, éra mersulu Joru este numai ca alu bolnaviloru. Am cunoscutu unu medicu din resaritu, omu sanetosu, ca de ani 40, pe care-lu imbracd si desbraca sierbitoriulu de susu pana diosu. Am vediutu cocéne, care nu se peptend, si nu-si esid din asié numituln négligé eu septeman’a intréga, dicundu ef pré face multu de Ineru; éra altele serace ea vai de ele, traindu din mil’a altora, care inse, desi sanetése, déca le trimetea dees. farina si nu pane gat’a, ti-o romitea eu infruntare, cd de ce sé nu i-o faci tu pane, candu scii bine, cd ea cu asié ce-va nu s’a ocu- patu nici o data. Georgin Barit ene Plansulu fetei. Bate ventulu de pe vale Me topescu bade de jale, Bate ventulu de pe dealu Dilele-mi tree in amaru; Decandu badea multa iubitu In bataia a pornitu, Nu scitt 6re mai traesce, ‘Seu in mormentu odihnesce ?! Dara-atata simtu pré bine, Cai me usuew de suspine. © Ta Démne, Domne sante! Dé-mi s0 seiu eatu mai nainte, ‘De-a moritu eu barbatia In cea erunta batalia, Seiredien Démno-o erncitia Si s8-i punu o cununitia, Pe mormdhtu-i floricel Sé le ereseu eu Inerimele, Ca-e iubitu animei mele, — Dar de-a ’nvinsu si nu grabesce La-a sa mandra ce-In iubesce, Démme-atunei damu aripiore Ca 80 sboru pana la sére Si cu-o radia stralueita frangu anim'a ‘npetrita! Paulu Drage176 Femei’a si chiamarea ei, I. Femei’a c ide’a cea mai frumésa, creatur’a cea mai delicata si nobila a lui Ddiev. Tote frumsetiele si placerile, t6te insuririle atraga- t6re si farmecatore sunt concentrate in subli- mulu opu alu lui Ddien, in femeia. Catu e de frumésa floricie’a mititea, cand in diori senini scaldata in margele de roua desfa- candu-si manteua virgina suride sérelui resari- toriu! Inse cee asta in asemenare cu fati’a in- floritére a unei fetitie ineantatére, ce rosiesce atatu naivu la prim’a intrare in societate ? ! Frumése sunt stelisiérele noptii, cand diaman- tulu stralucitorn alu lor se ivesce pe orizon dar sunt mai frumosi ochii unei fetitie, cand sub genele lor stralucescu lacrimele compati- mirei! E ropitorin murmurula melodiosu alu riului cristalinu din codrulu selbatecu: dar e multu mai rapitorin suspinulu ce isvoresce din adanculn animei amantei tale. Cunosen pré bine binecuventat’a caldura a primaverei, prin care natur’a se imbraca de now in colérea perduta: dar intrebati de copilulu orfanu, au nu e ferbinte sinulu iubitoriu alu unei_ mame adeverate? Intunereculu noptii adese ori nie midilocu de seapare d’ inaintea dusmanilor: dar intrebati de barbatula perse- cutatu de sérte, au nu-si affa elu asilu mai si- guru in bratiele mangaiatore ale amantei sale, cand in insufletirea ei cea apostolica i dice cu tonu tremuratorin ince placutu: ,,Patri’a-ti e nemultiamitore, amici te-au insielatu, iii tei jacu in mormentu si s6rtea s’a conjuratu in contra ta; dar mu desperd, nu te-au parasitu inca toti, aice sum inea eu! Ce s6 dien despre amorea femeiei ? Pamentulu ca sé péta invinge vijelicle dusmaniése, ce se iveseu din eand in cand, are lipsa de firmamentu tarisiora: ér 0 femeia frageda, dar sincera si onesta, si cu sentiemen- tula amorului curatu in peptulu séu, la ori ce tentatiuni viscolése ar fi espusa, ea totusi va triumfé. In pamenta numaj prin decursulu unor secoli se nasee diamantulu pretiosu: ér in ani- m’a unei fetitie inocinte int’ umn minutu se aprinde cea mai curata si cen mai ferbinte amare, si int” unt minutu e gata a saerificé tote pentru idealulu visurilor sale. Si viéti’a? Ah ce este viéti’a fara femeia? ci ins'a-si viéti’a de In en vine! Era vieti’a se incepe cu lacrime. Léganulu e antaiula arestu in care se incepu dorerile si suferintiele, Baiatula inea n'a gastatu bewria, cand ac are doreri; inea nu sefe zimbi, ci numai a plange. Spuneti-mi acuma cine e acelu angeru paditoriu, care eu fati’a-i vescedita s’apléca cu compatimire a supra copilului mititelu spre ai alina dorerea cea d’antaia?... Mam’a! Era daca baiatielulu se desvolta, cresce si vorbesce, ce nume rostesen budiele lui wai antaiu?.... Mama! Mam’a, care dice copilului iubitu: »Vedi iubitulu meu, asta-e érba verde, flére mirositére, porumbica alba, maicutia buna, pamentulu acesta e patri’a ta, pentru care tre- ‘buie @ traiesci si sé mori!* Si mintea cruda a copilasiului va intielege disele mamei sale, pentru cé fati’a mama-sa nue rece, ea literele merte de pe hartfa. Intrebati numai pe unu morbosu, ed sre este atdtu de importanta medicin’a, ea macara atingerea manei unei amante? Intrebati pe una necredinciosu, dre esiste vr’o filosofia mai in- destulitére deeatu credinti’a unei femei ? In fine mai intrebati pe atare erou, ed re laurulau castigatu in foculu bataliei, in pericla de mérte, lu-insufletiesce mai multu decitu o singura privire din ochii amantei sale? Cand t6te bueuriele trecutului teu s’au ruinatu si speranti’a ta in vinitoriu nu are neci © basa solida, — atunce consort’a ti-va fi stew’a ce va lucf cu radiele sale mangaiatére a supra vietiei tale! Daca pasiunea te va rapi si per- diendu-ti cumpenulu, vei fi aprépe de periclu | virtutea si blandeti’a muierei tale va fi punc- tulu mantuitoriu, Decumva sértea se va conjuré | in contra ta, si speranti’a te va parasi: lacremile | mnierei tale iubitore vor forma balsamulu, ce- ti va vindeed ranele vietiei. Ah! femei’a e ide’a cea mai frumésa a Creatoriuluil Insu-si celeb- rulu autoru alu ,,Cantecului Cantecelor® ne gasinda-si ce-va mai sublimu de alu poté ase- mené cu beseric’a, a asemenat’o cu femeia. Numie scopula a face apoteos’a frumse- tiei esteriére a femeiei, din cele insirate pan’ aci, ineantatérele mele cetitére potu deduce, cf frumseti’a esteriéra numai asié are vre o valére mai pretidsa, daca e in consunetu eu frumseti’a din laintru, cu bunetaten animei si cu cultur’a spiritului, — prin care femei’a si- implinesce adeverat’a sa chiamare. M. Virtisianu. Tnmormentarea in Venetia. (Vedi ilustratiunen de pe pagin'a 173.) Pasetiunea cea estraordinaria a Venetiei incun- giurate de valurile marei ¢ caus'a mai multor datine cu totulu abatetére de datinele altor orasie de pe uscattum sunt nosce canale pe cati ) Stradele Venetiei néta barcarolele cantate de poctii toturor natiunilor. — Inte’ adeveru, tia estinderea belei Venetie © 0 poesia, carea mai alesu in deséra, candu regin’a nop- tiei si-respandesce radiele argintie peste luciula estinsu alu marei; attunei se descépta corulu barcarolelor, cari nota usiora leganate, ducandu eu sine eato unu canta- retiu, care pe langa acompaniarea guitariului canta doinele cele mai frumése si pline de fragedele sentie- | minte alo amorului.. . Adescori inse aceste barearole usidre nu plutesen eu fericitii amorosi, nici eu alti doritori de placerile escursiunei incantatére, ei — pre- cum si frumés’a néstra ilustratiune aréta — in barca- rol'a caro mai nainte pite a dusu doi fericiti, acumu odihnesce o féta séu femeia si mai fericita, e@-ci acumu e liberata de suferintiele vietici pamintesci, corpu-i es. usu perirei se cununa eu mértea, ér spirita-icuratu | ea cugetulu unei virgine se ‘naltia la ceriuri spre a odibni pentru totu deuna — in bratiele eternitatiei. . . Bol’ Venetia mai aleen prin acca melancolia | poetics, c° o caracteriaésa, doseépta simpatt’a cerceta- torilor. Ea © o dina fara de viotia—asia dicandu — cd- ci numai in suvenirile gloridse ale trecutului mai vie- tiniesce, Orbu si vediendu. Novela de Eduardu Bulver. (Finea.) Singura glori'a se paroa a-lu domind, si visurile lui cele frumose despre revolutiune i implea suflctulu de placeri. Candu I’a vediutu Lucilla mergandu in frantea soldatilor — si penariulu flaturanda — indoindu-se la unghiulu stradei, atuneia — in momentulu despartirei —avediutu in miscarea manci sale aceen espresiune de delicatétia multiumitére, care ’n data rechiam’ in memoria periodulu celu mai foricitu alu vietii sale, Ea a observatu pré bino; ef-ci de multu i pare Iui rea de ametidl’a sa fagitiva de a cundsce diamantulu cola ade- veratu dintre pictrile cele false. Aruncandu-se in tumultulu batalielor, cored a se poté ameti si a-si apes un’a dintre cele mai crude doreri, care numai prin cuvintele ,pré tardtus se péte esprime si inticlege. ‘Tempulu trecea, si in vietita Lucillei cei simple si uniforme remase aparetiunea cea splondida alui Saint Amand mai multa unu visu de eatu o realitate. Stew’a lui Napoleonu se redicase pe orizontu, carieva sa temeraria erd inceputa si speditiunea mili- tara egipténa se parea a fi precurgatére de la noroculu meteorialu pe care incepea a-lu derimé slabitiunea re- volutiunei francesci. Cu ocasiunea acestei campanii capetara forte multi soldati dorere de ochi, care devinea dela nesi pulu celu fierbinte a pustiei egiptene. Mai multi teneri din eetatea in eare locuia Lui cari se alipira de armat’a lui Napoleona, vinean orbi in patria. Lucilla a toti nefericitii acestia, acarora ursita le atinsera cord’a cea mai sensibila a vietiei, le distribuid ajutoriu, asis- tintia si consolare. Parentele ei erd mortu si numai mama sa mai traid pentru amorulu ei, Intr'o séra, candu siedeau ele la lucru, dise domn’a de Weber, up's tacero lunga. lo asiu voi, iubita Lucilla, ca sé to resolvesci odata si sé mergi dupa Justinu, elu te iubesce forte tare; apoi fiindu-c& tu esci inca tenera si ai multi ani inaintea ta, nu-mi péte fi totu-un’a ca sé te lasu singura dupa mortea mea in asta lume! Ab, jubita mama, io inea nu pot s8 me maritu, | apoi ce s’ atinge de amére, am avuta o Jectiune destulu @ aspra, in care asié de maltu am studiat, in ctu, acuma nu vreu 86 seiu d amére. Dar’ Lucilla tu nu poti sé seii eatu de fierbinte te jubesce Justinu si inca neci unu amorosu n’a sciutu apretini obiectulu celu iubitn, ca elu. Co dices mams aceea nu eré numai Justina singuru, avupra caruia facea improsiuni placute Lu ‘modesta, caracterulu celu blandu si acea gratia incan- sa eri pré adeveratu, afara @? lla; e@-ci virtutea ci cea tatére femeiésea, ce conducea tote misearile ei atribuiaw mai multu d’a face nvingeri, de catu frumseti’a, Lu- cilla respingea c'anu feliu de ordre fia care proiectn de matitare fara de celu mai micu sentiementu de vani- tate, O suvenire tragica i eré mai scumpa de eatu orice, si o tienea asié de sacra, incatu considers de crima ca s6 stérga prin 0 iubire néua, urmele treeu- tulai, — po nu potu sé eredu — continua démn'a de Weber — ed tu totu mai iubesei p' acela, care s’a are- tatu catra tine asié de nemultiamitoriu.* »Cuadeveratn nu, iubita mama, ef-ci Eugonin casotoritu cu alt'a respnnee Lucilla suspinandu, Pe candu vorbiau de Ia olalta so audi nese lovi- turi Ia usia, care se si deschise. ,,Aici — strigh voces cea dura a unui comisariu — siededomn'a de Weber si colo ¢ damicela.s ‘Dup’ acea indata intra in chilia un omu invelitn intr’o mantea de ofitiera, purtanda o legatura pe la ochi. Anim’a Lucillei tremuré. Elu si-deschise bratiula si dise eu-o véce melancolies: Lucilla! Lucilla unde esci DT'a? Ah! sciu ef nu mai eunosef altulu pre Saint Amand. Eh eré ints’ adovera, Prin unu destinn propria orbi sérele cela fierbinte si pulberca desiertului egip- tena pe junele erou in modiloculu earierei sale, si de asta data fi condamnatu la o orbia necurabila, Elu s fostu reintorsu eatra Francia unde sila cas'a géla. 30178 Julia nu mai esisté; o béla forte iute o rapi in fléren junetici sale, si asié pornise catra locuinti’a Lucille, ‘oa #6 védia, c& mai este ore pe asta lume vr'o sperare pentru elu. Candu veni éra dup’ unu tempu lungu, ca sé oferedie inca odata man‘a sa Lucillei tristu si modestu, inchisu-s "a dinaintea rogarei lui? Adusu-si-a a minte do ranole primite ? Rosbunatn-sia ea? Rospuns’a eala vécea animei sale carci dicea: ,,tu scii prea ino, c’ odata ai fostu de totu uitata 2 Nu, nu, acesta voee, ochi incuiati dinainten Iuminei, vor- binu ei intr’o limba, la care nu-i poten resiate. plo éra-i sunt de lipsa — fir totu ce poten sé cugeto — do lu-voiu respinge si io, cine-va grigi de densulu 2 Acostu cugetu a fostu resortulu afacerei sale, elu implit totn sufletulu ei si fact s@ re’nvia amérea, care nar’ fi potutu fi apesata nici odata téta, Acestu cugotu a condus’o dalaturea Iui si inainteas. ealtariu, si docu- ment prin sublimolo sale sentieminte sinceritatea si fdolitaten inclinatiunei sale, Lucilla si-roafla in venitoriu retributulu seu pe care nece odata nu Var’ fi potutu cuprinde spirituka colu banalu a lumei. Prin orbia si-recapéti Saint Amand téte sentic- mintcle sale, eare odata impleau singuratec’a sa ani- ma; éra tremurd elu indata ce andi pasii Lucille’; clu era nefericitu, candu se departi Lucilla numai p’unu momenta; éra imprasciea Lucilla, ex vocea ei cea melodidea, norii de pe frunter lui, si presinti‘a so- ciei lui i er totu odata si padia in contra ‘ntristatiunei siradiele sérelui, carii Iuciau cu caldura in sufletalu lui. lu n'a mai plansu altula dupa bunulu ce-lu per- duse, olu ers supusu in sortea sa sise bucurd de acca seronitate spirituala, care earacteriséza pe orbi. Pentru clu Lucilla eré imbracata eu eclatantita junctiei eter- ne, pentru elu ea erd asecurata de atacurile tempului, Petrunsu do multiamita ereseanda, si-consacra clu téta anim'a sa cea plina de stima si adoratiune angerului mangaietoru, care s'a jertvitu pontru elu, Stefann Galea. eaai i acest »Romanische Poeten,“ I. Din poesile dui Bointinianu. 0 tenera féta pe patulu mortii. (pag. 73.) In poest'a romana oste o regula absoluta, ea in vorsurile care au lipsa de pausa (@ aedata au téte care troou poste 6 silabe) si sc impartu dre-cumu in déuc membre, — membrulu antaiu trebuie s8 so finésca a” odata cu cuventulu din urma din clu, astu-folu eatu din unu cuventu ce se tiene de membrulu antiiu sé nu tréea nici o silaba in membrulu alu doile. Cuventulu acest’a trebuie sé fia polisilabu si cu accentulu in penultims, ‘Traducatoriulu a negles cu totulu pretotindene acésta regula si mai vertosu in versurile trochaice si brachie séu amfibrachie de 11 si 12. silabe. So sing’ ich am Sterbebett traurig und bang. So zart wie der Tau, der vom Himmel sich sehwingot. Totu astu-folu si versurile: 10, 14, 16, 20, 21, 22, 24, 26, 28, si 29; ér’ 8, 10, 16, 28 sunt mai scurte cu o silaba, ~ 17, 18, 29 mai lungi. In v. 29. Herbste wenn este 0 gresiéla dura contra tonieci Asid dara din 32 versuri — 14. v. sunt rele, Asi for’ de veste pe dilele mele sorte amara amaru a batutu. Abid se mai cunosee in: So hat mich betroffen viel schmerzlich und bitter Ein Schicksal im heitersten Lebenssinn. Strofa 4. este confum tradusa, astu-felu catu cela ce nu seie originalula anevoie va aflé inticlesulu. Sé méra totu omulu eu sufletu edrobitu, ne presenta o imagine @’o tristétia profanda, care de- stépta compatimirea néstra, er’ traductiunea — es sterb, wer nerschmettert erscheint, ne pune inaintea ochiloru o icéna ee destépta in noi fiori si aversiune. Cu téte acestea, unu diaru romanu, la esirsa traductiunei, a reprodusn acésta piesa, ca modeln de traduetiune! Fecior’a (p. 60.) In strofa a dou'a, plangandu din versulu alu doiles, in originaln se refereseo Ia poctu, ér’ in traductiune Is feciora. — In strof'a a treia sa turburatu torentulu sentiementului elegicu, cé-ei originalulu dic Candu moritorulu palida sub lantiua care-lu stringe; ér” trad: Da froh selbst der Gedriickte wol unter seiner Kette ete, Acestu verst in original mai are si aceea frum sétia psicologica, ea-ci elu ne introduce numai incotu la col din lantiuri, pe care mai anttiu lu-numesce moritoru, apoi patidu, si numai in urma ne spune, e@ in ce sérte amara se afla elu: sub lantiulu care-tu stringe. —In traduetiune acésta imagine frumésa si clasica este stérsa cu totulu, In atr. 4. v. 4. sinului i so da epitetula de schlank, acést’a nu se pote, dar’ traducatorulu pentru eapritios’a de rima a sacrificatu logic’a. — Schiller a avutu dara forte dreptu candu a dtsu, e& flosofii strica limb'a, ér’ poetii logie’a, Acelu co-mi dede victi’a la mérte mi-o espune; La unu strainu cu auru va man’a #6 dau ou. Tradueatoriulu : Es wiinschte noch im Sterben, der mir cinst geb das Leben‘Dass ich mich jever binde der nie mein Herz ich gab. ‘Traducatorulu n’a priceputu de locu legatur’a acostel poesie, pentru-cd monologuln din str. 6. 7. 8 este pusu in gur’a fecidrei, ér’ tradueatorulu Iu-pune in gur'a poetului séu a amantului, Apoi cele dou versuri citate sunt cu totult straine de originalu. Er latele-i cositie sub flori si sub tulpina Cu gratia pe sinu-i undande se lesa. ‘Tradueatoriula : Indess die breiten Flechten im kind’schen Stolz sich gossen Herab vom Blummenkimmel auf ihre weisse Brust. De unde # scosu traducatorulu pe Blummenhimmel, si ce vré 86 insemne prin elu, eu nu sciu, Se pare co-va analogy cu ferient sidera vertice, ‘Pradusu : a lovi stelele eu eéPa, Invocare (p. 61.) Acésta piesa e bine tradusa, cafora de Ce dai dupa dorere, surisulu si credintia. Tradueatoriulu : Der du uns gabst nach Schmerzen der Sehnsucht lichte Tauben, dor Sehnsucht lichte Tauben este cra-si productulu alu vimei, decdtu care ,.nihil novi sub sole Cea de pe urma népte a ui Michaiu cota mare (p. 62.) ‘Frumosulu pas: Viéti'a nostra trece ca suav’a réua Candu speranti’a dulce ne suride nove. Astu-felu asta-data viéti’s lora curd; Cngetele tristo nu-i mai turburs. rau se mai afla in traduetiunen : ‘Wie ein Tau des Morgona flichet unser Leben Wonn uns nichts als Tiiuschung kann die Hoff: nung goben. Diesmal solch’ em Leben ihnen ist verblieben, Ein Gemiit*) das traurig darfst nicht mehr be- triiben ! Astu-fela ¢ romanulu si romanu sunta eu Si sub jugulu barbaru nu-mi plecu capulu meu, In locu do: So ist der Romane, bin selbst cin Roman Und mein Haupt dem Joch ich niemals beugen kann! servil Credu ca ar’ fi sunatu mai bine: So ist der Romane und Roman bin ich ‘Und dem Barbarjoche niemals beug’ ich mich ! ‘Visuln lui Stefanu celu mare (p. 65.) Traducato- riului pote ef i-a parutu, of acéata balada este usiorw d's 0 traduce catu de bine, si pentru aceea se veile a neglesu traducerea ei. *) In tote ellatiunite din traducere ueatoriata, lezu ortograli'a trax Ventula sufla peru-i lungu flaturatoriu, trd. und in seine Locken Slit der Wind hienein. (sie!) Intielegu fricosulu ce ascunsu lovesce, Robulu ce saruta jugulu co-lu strivesce. ‘Traducatoriulu : Weil cin Sturm verborgen um sein Haupt jetzt wettert ? Nur der Slave kiisst sein Joch, das ihn zehr- schmettert! Pe unu nuoru de aura sbéra ea cu fala ; ‘Unu profumu de rose pasulu ei esala. ‘Tradueatoriulu : Golden scheint die Wolke drauf si fortgeflogen, Leicht wie Rotendatie ist ihr Schritt gezogen. In téte acestea vedemu c& originalulu dice un'a si traduetiunea cu totulu altu ce-va, Vorbirea fetiorei eatra Stefanu, sia Ini Stefanu ciitra ostasi, atatu de espresiva si energica in originalu, in traductiune se oglindéza firte palidu. Cate-va strofe nimerite sémona eu céte-va flori ce au mai esity ici colea pe unu pomu datu in uscatinne. ‘Mam’ lui Stefanu celu mare (p. 67.) ‘Traducato- rulu dice e& acést'a inca este un'a din traductiunile sale primitiali ; dar’ eu tote acestea, este un'a din cele mai suecese. Metrulu originalu de 11 si 12 este schim- batu in eelu de 13 si 14 silabe, dar’ chiar’ prin ast’a a suiccesu, pentru-ed densulu este peste tot neferi- citw in technie’a metrului de 11 si 12 silabe. Radula domnutu si fét'a din casa (p, 74.) éra-si este o traduetiune nimerita citu se péte de bine. Din'a-Domna (p. 76.) In acésta piesa tradueatorula parte a schimbatu ordinea rimei, parte a rimatu numai v.2 si 4 din strofa, parte nu le-a ximatu delocu. Astu-felu a reesitu a urma mai de aprope inticlesula originalului, dar’ togma prin acést'a a scuturatu de pre elu umm farmecu, 0 frumsétia ostetiea, — ceca ce este rim’a, — Versurilo din partea a dou'a ineependu dela: ,Se-i luati de pe guritia pana la ,,Vérsa radio duteé de focw, dest in una tonu populara, ne revéea totusi vit in minte pasula; ‘Teneri sdegni, ¢ placide ¢ tranquile Repulse, e cari vezzi, ¢ liete paci, Sorrisi, parolette, e dolei stille Di pianto, e sospir tronchi, e molli baci: Fuse tai cose tutte, © poseia unille, Ea al foco temprd di lente faci : E ne formd quel si mirabil cinto Di eb’ ella aveva il bel fianeo succinto. (Tasso, Gerusaleme liberata c. XVI st. 25.) SiH, xai axé oj Feoqur edoaro xestéy indvea, Horxiiov. tite 38 ot Geduriyre xdvea térvxto. "BrP toe dv guddrios, 29 3 iucgos, dv 8 dagrotés, Hédgpuots, 1" txdzwe voov mbxa xe9 gooredytwy. (Omern, Hiad’a XXIV. v. 213-217.) (Va urmi.) Arone Densusianu,180 Ce e nou? "5 (Catra on. publicu.) E anulu de cand fonda- ramu fof'a acésta; esistinti’a ei de pana acuma, parti- nirea cca ealdurdea de care a impartesit'o on. publicu indata la aparerea ei demustra de ajunsu lips'a acestei foi in corulu diuaristicei romane. Deci ca 6 potemu corespunde mai pe deplinu asceptarei on. publicu, deci- seramu o straformare in edarea féiei néstre, — ne adresimu dara catra on. publicu cetitoria ew introba- rea, dre 6 dima in semestrula alu doile de trei ori intr'a luna cate doue eéle, fara invelitére, — séu in fie-care septemana o c6la si diumetate, fara invelitére ? Si noi vomu dispune conformu vointiei majoritatei. 2", (In conferinti'a ablegatilor romani) in septema~ a treeuta so debatit proieptulu de lege facutu in caus'a natiunalitatilor de d. Hodosiu, — pentru proiepta votara domnii: Hodosiu, Babesiu, Sig. Popovieiu, Ro manu, I. Popovicin Deseanu, Medanu, Borlea si Flori anu Varga, — éra contra domnii Andrein Mocioni, Ant. Mocioni, Al. Mocioni G. Mocioni, Al. Viadu, Féur, Ivaskovits, Joinovits, Véghsed, Toanescu si Maniu. Ceialalti_ mu fusera de fatia, Si asié proieptulu cadii, In alta siedintia se desbatic unu proieptu alu dlui Ba- besin, care asisdere cadiit as (Cu intristare vediuramu) din actele adunarei generale a asociatiunei transilvane tienuta la Abrudu, ca fondulu incursu pentru rediearea unui monumenta inureatului poet Andreiu Muresianu abia se urea pana la 27 fl. Rusine riare acésta pentru toti romani, ed. stimn’a barbatilor mari din partea connationalilor ¢ ter- mometrulu culturei unei natiuni. Daca ,,Déscopta-te romane! numai o astfela de insufletire miserabila fu in stare a sterni in noi_pentru memori'a celebrului autoriu, — apoi atunee sé nu ne totu laudamu ca sun- temu stranepotii Romanilor antici, carii fusera ante- Juptatorii eulturel ! ‘<"» (Serbif) au rocursu Ia locurile mai inalte spre a se da din partea guvernului ajutoriu societati teatrale serbesci, Precum audimu consiliula de locutieniutia a tramisu eu comitiva favorabila recursulu serbilor la Cancelaria, — daca si acolo se va aprobé, apoi atunea — si noi romanii vomu poté recurge. ate (Ca adausu la corespundinti'a nostra din Ora- dea-mare) mnai ammintimu, e@ dlu notariu consist. Petra Suciu impreuna cu zelés'a sa socia domn'a Maria Suciu in memoria siedintiei publice a societatii de lep- tura In 2 jun, au datu o cina splendid pentru toti mombri societatii as (ligmen.) Pré iubitulu nostra amicu, dlu advo- catu in Beiusiu Parteniu Cosma si-a incredintiatu in joa trecuta de socia pre frumés'a domnisidra Irma Stupa din Pesta. Cerulu 86 impresére darurile sale fericitire a supra junei parechi! *4,(In nruls vinitoriu) vorau publica portrotulu 'a noulti domnitoriu alu Romaniei, — precum © poesia de Andreiu Muresianu, care nu se afla in co- lectiunea sisi n'a aparifa neci cand in atare diuariu ci numai in foi volante. Ni-a suecesm a eapeti si unic'a poesia cea remasu de la nemoritoriula poetu, asta vomu publied-o de odata ew portretulu seu. Literatura si arte. Ye (yUmorietulu) — precum ni se spune — in semestrulu alu doile va est in fie-care septemana odata, in formatulu de pan’ acuma. Pretiulu de prenumera” | tiune nu se va ured. avy GvBolesia®) noulu diuarin moralo-religiosa |.sub redactiunea domnilor Hagiulu si Jerosolimitulu C. Se, comite de Rosetti si Archimandritula Climente Nicolao a aparatu Ia Bucuresci, Pretiulu pe unu anu doi-spre diece ,,sfanti. - Gacitura numerica, ‘De Ludovica Stoianu. 8.11.10.14, Neavondu-lu tu nu poti vié, 9.4.12.11. Si eu greu traiesei fara de ea; Omulu care nu I’a cunoseutu Neei o grige n'a avutu; 8.2.3.6.1.6.12.18.7. Toti acolo ne vom duce, 3,4.12.1,6,.11, Unde ea ne va conduce. _ 14.) E unu barbatu invetiatu, {Si de toti pré respectatu. Deslegarea gaciturei de siacu din nr. 13 : Intéree, musa, féi’a, macarn pe o clipita Si serie e& romanulu a fostu si fericitu ; Retaci-i vinitoriulu si s6rtea asuprita, Oftedie, géma, planga, tu di ea-e multiamitu! sce-ti, must, graiulu si-aseépta ’n liniscire alu de pre urma, fatalu, veri cum va fi; mulu ce nu simte e demnu d'a sa perire ‘Tiesuta de urdire, ce nu mult va lipsi! Andrein Muresiann, Deslegare buna primiramu de la domnele si domnisiérele: Veronica Paladin. Buteanu, Luisa ‘Traila, Zinca G. Popovieiu, Maria Tobiasin, Ludovica Stoianu, Laura Popu, — si de la domnii Jacobu Mure- sianu, Ioane Chigsia, Al. Coltoru, POST'A REDACTIUNE?, on Cunun’a ¢ 0 Incercare frumosien , dar nu e i blicd — pubes Asiéemi vine eate-odata" nu ae péte publicé ; péte ci ‘Vel f tiai norocosu. ‘Su Poesidrele ,Catra Mariora, ,Cunun’a" Traiulu la tera — 0 séra Ue primavera sunt tfrumostele st ovedeseu talentulu Junelai autoria, totusi nw le publicarma, fimd convinsl.c4 lit'a cea care Inetate atitn de frageda a prom ‘usu aatfelu de opuri in vinitoria ne va auprinde si ex mat fru ‘most, Floriaulu s'a iaserisu ca abonamentu la poesile néstre. Rosia. Dlui A. C. Episto = sh oumat rennet afaea. In semeatr link ‘dvoatre eaprinta in aces eplstola, — vom vedé cum. int si dvstre promlainnea ! in pros