Tema: Fundamentarea şi realizarea operaţiunilor de creditare de către băncile

autohtone

CUPRINS
Introducere…………………………………………………………………………..3
Capitolul I. Definirea noţiunii de credit caracteristica funcţiilor şi factorilor care
influenţează creditarea.

1.1. Creditul ca formă de suport a dezvoltării economiei concept şi funcţii............6

1.2. Analiza băncii comerciale – instrumentul de credit………………………….11

1.3. Sistemul de organizarea riscului de credit utilizat în activitatea băncilor

comercial........................................................................................................15

Capitolul II. Prezentarea generală a băncii comerciale “ Victoriabank” SA

2.1. Aspecte privind activitatea BC " Victoriabank " S.A………………………….24
2.2. Studiul indicatorilor a operaţiunilor de organizare a creditelor a
BC " Victoriabank "
S.A……………………………………………………………..31
2.3.Analiza activităţii şi operaţiunilor de creditare a BC „ Victoriabank " S.A. ........38
Capitolul III. Direcţii actuale de îmbunătăţire a sistemului creditar
performanţa activităţii bancare.
3.1. Căi de ameliorare a sistemului de credit utilizat în evaluarea performanţelor
activitaţii băncii comerciale……………………………………………………….. 44
3.2. Tendinţe actuale spre sporirea strategiilor de performanţe creditare…………...47
3.3. Tendinţe în evoluţia educaţiei în domeniul creditelor........................................53
Concluzii şi recomandări .........................................................................................59
Bibliografia………………………………………………………………………….61
1
Anexe………………………………………………………………………………...64

Introducere.

Actualitatea temei de cercetare. Politica de credit realizată prin Banca

Centrală cu ajutorul unor instrumente şi tehnici specifice urmăreşte să asigure prin
promovarea funcţiilor creditului echilibrul general economic al societăţii.
Banca centrală elaborează un şir de acte juridice sub formă de regulamente,
instrucţiuni, norme prin care reglementează şi supraveghează activitatea băncilor
comerciale în domeniul creditar.
Rolul băncilor comerciale constă în faptul că ele acordă mijloace băneşti (necesare
economiei naţionale) sub formă de credite bancare. Astfel, băncile creditează acele
sfere ale economiei care necesită mijloace băneşti, contribuind la prosperarea economiei
naţionale. Băncile comerciale acordă credite sectorului real al economiei pentru
acoperirea cheltuielilor de producţie, precum: combustibilul, energia, taxele etc, ce
asigură finisarea producţiei. De asemenea, ele acordă credite investiţionale necesare
relansării tehnologice, achiziţionării de tehnologii, mecanisme moderne, procurării unor
complexe industriale, mecanisme de fabricaţie moderne etc. În acest mod, băncile
comerciale contribuie la sprijinirea şi dezvoltarea durabilă a economiei naţionale.
Băncile comerciale contribuie în mod substanţial şi la susţinerea nivelului de trai al
populaţiei prin acordarea creditelor de consum, a creditelor pentru educaţie şi
învăţământ, pentru procurarea, reconstruirea şi repararea imobilelor.
Creditul bancar, ca şi moneda, este o categorie economico-financiară creată pentru a
servi la rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de
2
schimb. Pentru o activitate prosperă a întreprinderilor industriale şi a altor ramuri ale
economiei naţionale, un rol semnificativ îl au relaţiile de creditare şi de decontare cu
băncile care au drept obiectiv consolidarea economiei, extinderea producţiei,
soluţionarea problemelor sociale.
Scopul cercetării constă în elaborarea unor concluzii ca urmare unei analizei
indicatorilor ce se referă la studiul rezultatelor obţinute de către banca comercială. În
urma analizei şi comparaţiei tuturor indicatorilor se efectuează concluziile urmate de
recomandări, care necesită a fi implementate în activitatea băncii. Urmând
recomandările, profitabilitatea băncii analizate urmează a înregistra creşteri în
volumul veniturilor din activitatea operaţională. Toate tehnicile ce sunt efectuate au
unul şi acelaşi scop final: îmbunătăţirea şi modernizarea sistemului de indicatori,
pentru a eficientiza şi a mări nivelul profitabil al entităţii. Scopul tuturor lucrărilor de
cercetare, are la bază elaborarea şi efectuarea unor programe în cadrul activităţii B.C.
care permit estimarea şi efectuarea comparaţiilor în anumite domenii de activitate.
Obiectivul tezei: Îl constituie studiul politicii de creditare, rolului şi
oportunităţii operaţiunilor de creditare în activitatea băncii comerciale, a principiilor
şi metodelor de efectuare a operaţiunilor date. Se preconizează de a analiza politica
actuală de creditare, promovată de către banca comercială şi de a propune direcţii de
perfecţionare a acesteea.
Structura şi conţinutul lucrării. Teza dată conţine introducere în care sunt
reflectate actualitatea temei cercetate, scopul lucrării şi obiectul cercetat, pe lângă
introducere sunt 3 capitole, concluzii şi recomandări, precum şi bibliografia şi anexe.
Capitolul I – Definirea noţiunii de credit caracteristica funcţiilor şi factorilor
care influenţează creditarea. - este prezentat iniţial creditul ca un istrument de bază
a băncii, expunerea conceptului de credit şi funcţiile îndeplinite, rolul şi definirea
propriu-zisă a creditului. În capitolul I se reflectă definirea misiunii evaluării a unii
societăţi comerciale cu obiect de activitate bancar, sunt prezentate conceptele
teoretice despre procesul de evaluare a creditului unei bănci comerciale precum şi
indicii la care trebuie de atras atenţie primară în analiza propriu-zisă. Capitolul

3
conţine descrierea obiectivelor principale ale reglementării a creditului bancar, sunt
prezentaţi indicatorii semnificativi ce permit determinarea de bază a performanţelor
creditare bancare sub prisma viziunii conceptului teoretic şi cel practic. Plus la
aceasta este interpretat sistemul ratelor de expresie a performanţelor bancare, care la
fel este prezentat prin diferiţi indicatori ce reprezintă situaţia financiară. Desigur am
atins tema managementului creditar, care este o parte esenţială în obţinerea profitului
a băncii . Au fost evaluaţi nu doar indicatorii dar şi factorii ce acţionează pozitiv sau
negative asupra creditului, aceşti factori au fost descrişi în acest capitol precum şi
activitatea băncii sub influenţa acestora.

Capitolul II – Prezentarea generală a băncii comerciale “ Victoriabank” SA - În

acest capitol sunt descrise tipurile de activităţi a băncii comerciale Victoriabank,
evoluţia băncii în concurenţă, menţinându-şi rolul de bancă universală şi operativă,
obţine denumirea de bancă lider. În afară informaţiilor prezentate despre procesul
operaţional al băncii, în a doua parte a capitolului este efectuată analiza indicatorilor
consideraţi cei mai importanţi în evaluarea profitabilităţii instituţiilor financiare.
Analiza indicatorilor este efectuată în dinamică, comparând 3 ani consecutivi (2007,
2008, 2009) ceea ce permite studiul mai amplu a băncii, expunerea concluziilor mai
determinată şi formarea sugestiilor mai justificate. Analizând indicatorii din capitolul
doi, putem extrage unele concluzii privind situaţia economică generală în ţară, care
desigur îşi lasă amprenta asupra sistemului bancar din Republica Moldova. Toate
rezultatele şi concluziile urmează a fi făcute, ţinând cont de faptul că suntem o ţară cu
o mica piaţă de desfacere în ce este legat produsul de credit.
Capitolul III –Direcţii actuale de îmbunătăţire a sistemului creditar performanţa
activităţii bancare.
În acest capitol sunt relaţionate rezultatele obţinute în urma analizei efectuate
asupra activităţii instituţiei financiare. Rezultatele sunt optimizate şi reflectate în
concluzii, datorită cărora se elaborează sugestii de menţinere şi creşterea rezultatelor.
În concluzii şi recomandări sunt generalizate rezultatele obţinute pe parcursul
cercetării, de asemenea sunt evidenţiate căile de perfecţionare a sistemului de credit.
4
 Sunt prezentate situaţiile ce influenţează negativ evoluţia întreprinderii, din motivul
cărora sunt prezentate metodele, deciziile ce trebuie abordate pentru a atinge un nivel
nou şi înalt de progres.

Capitolul I. Definirea noţiunii de credit caracteristica funcţiilor şi factorilor care

influenţează creditarea.

1.1 Creditul ca formă de suport a dezvoltării economiei concept şi funcţii

Creditul bancar este împrumutul bănesc acordat solicitanţilor de către instanţele
specializate denumite instituţii bancare sub formă bănească, pentru un timp determinat,
ce va fi rambursat în viitor, la o anumită dată, fiind însoţit de o dobîndă.
Sistemul de credit se caracterizează prin totalitatea instituţiilor bancare şi
creditare cu drept de a organiza şi a executa operaţiunile de creditare într-o anumită
ţară la o anumită etapă a dezvoltării economice. Prin sistemul de creditare se
subînţelege totalitatea elementelor ce determină organizarea procesului de creditare
precum şi reglementarea acestuia în conformitate cu principiile şi normele de
creditare.[30.p.32]
Banca centrală are un rol important în organizarea operaţiunilor de creditare
deoarece, conform legislaţiei statului ea este banca ce acordă credite de ultimă instanţă
statului şi băncilor comerciale. De asemenea, banca centrală elaborează şi
supraveghează politica monetar - creditară a statului.
Funcţiile creditului bancar sunt:
a) funcţia distributivă- constă în mobilizarea resurselor băneşti, disponibile la
momentul dat în economie de către bănci şi redistribuirea lor prin acordarea de
credite;

5
 b) funcţia de transformare a economiilor în investiţii, astfel se concretizează una
din legile obiective ale economiei de piaţă şi anume realizarea echilibrului
macroeconomic;
c) funcţia de emisiune monetară, se realizează şi o reducere considerabilă a
cheltuielilor produse de circulaţia monetară, s-au implementat noile tehnici şi
instrumente de plată determinate de acţiunea creditului, asigurîndu-se o creştere a
volumului şi a valorii tranzacţiilor economice;
d) funcţia de asigurarea a stabilităţii preţurilor, se realizează prin reglarea
dimensiunilor cererii şi ofertei de mărfuri şi servicii, prin creditarea de către bănci a
consumului şi prin crearea stocurilor. [30.pag.35]
Creditul bancar este principală sursă de asigurare a fondurilor băneşti
necesare diferitelor sectoare de activitate ale economiei naţionale.
Creditele care se acordă în funcţie de perioadă se pot grupa în:
-credite la vedere;
-credite pe termen;
Credite la vedere sunt acele credite care se acordă pe termen scurt agenţilor
economici cu o situaţie economică foarte bună. Rambursarea creditelor se va efectua
pe măsura realizării încasărilor. [15.pag.177]
Credite acordate pe un termen implică rambursarea creditului la scadenţa, scadenţele
stabilite şi negociate între bancă şi creditor.
Creditele pe termen se impart în:
a) credite acordate pe termen scurt(pe o durată ce nu depăşeşte 12 luni);
b) credite acordate pe termen mediu(cuprinse între 1 an şi 5 ani);
c) credite acordate pe termen lung(cu o durată de 5 şi mai multi ani).
În funcţie de beneficiarul creditului se desting:
- credite acordate populaţiei;
a) credite acordate pentru procurarea bunurilor de consum;
b) credite pentru cumpărarea, construcţia caselor individuale de locuit;
c) credite pentru cumpărarea automobilelor;

6
 d) credite pentru studii.
- credite acordate agenţilor economici;
a) credite pentru cheltuieli curente;
b) credite pentru stocuri şi cheltuieli sezoniere;
c) credite pentru importul/exportul de produse;
d) credite pentru obiective de investiţie.
- credite acordate altor bănci şi instituţiilor financiare;
a) credite acordate băncilor;
b) credite acordate companiilor de leasing;
c) credite acordate altor instituţii financiare.
- credite acordate statului, banca centrală precum şi băncile din sistem, acordă
credite statului pentru ca acesta să poată finanţa sectorul social.
În funcţie de destinaţie, creditele se clasifică în:
- Credite de consum, se acordă populaţiei pentru achiziţii de automobile personale,
aparate de uz casnic, mobilă, pentru achitarea taxelor şcolare ş.a. aceste credite sunt
acordate pe un termen scurt persoanelor fizice.
- Credite productive, sunt creditele pentru activitatea curentă şi credite pentru
investiţii. Creditele pentru activitatea curentă sunt creditele pe un termen scurt
acordate agenţilor economici pentru desfăşurarea activităţii curente. Creditele pentru
investiţii, se acordă pe termen mediu şi lung şi sunt destinate construcţiilor de locuinţe,
de obiecte industriale. Rambursarea se face conform contractului de credit.[25.pag. 56]
După modul de acordare şi rambursare se disting:
a) Credite ordinare - creditele se acordă integral prin deschiderea contului de
împrumut în baza unui document de plată. Rambursarea se face conform acordului
părţilor.
b) Overdraftul - este un credit pe termen scurt destinat pentru executarea unor plăţi

curente.

7
 c) Avansurile în cont current sau creditele de casă/trezorerie - reprezintă un tip de
raporturi de credit. Ele sunt menite să satisfacă necesităţile curente privind acoperirea
cheltuielilor de producţie.
d) Linia de credit - este o modalitate generală de acordare a creditelor, care

presupune efectuarea creditării în contul current sau deschiderea unui cont separate de
împrumut. Linia de credit poate fi simplă sau revolving.
e) Creditele de scont - servesc pentru finanţarea subscrieirii de titluri de credit şi
pentru finanţarea tranzacţiilor agenţilor economici la bursă.
f) Creditul factoring - implică procurarea facturilor de plată neplătite. Creditele de
factoring se acordă în baza unei cereri, însoţite de un borderou al facturilor.
Credite acordate în funcţie de modul de asigurare:
1. credite neasigurate, nu implică nici un fel de garanţie imobiliară, avînd un
rulaj de mijloace băneşti în contul deschis la banca dată.
2. creditele asigurate, sunt insoţite de garanţii reale: gaj, ipotecă, depozit
bancar etc. cît şi garanţii personale, garanţie bancară etc.
Credite clasificate în funcţie de risc:
1. credite standard, reprezintă tipul de credite ce nu implică riscuri în privinţa
rambursării ratelor scadente şi a achitării dobînzii la termen.
2. creditele supravegheate, sunt creditele acordate unor clienţi cu o situaţie
economico-financiară bună.
3. credite substandard, sunt creditele acordate unor clienţi cu o situaţie
economico- financiară satisfăcătoare, însă existînd riscul imposibilităţii de a-şi onora
integral datoria faţă de bancă. Există riscul că pierderile să fie mai mari decît creditul
obişnuit.
4. creditele dubioase, sunt împrumuturile incerte din punct de vedere al
rambursării creditelor şi plăţii dobînzilor.
5. credite compromise, sunt împrumuturile care prezintă un risc pentru bancă.
Activitatea nerentabilă a împrumutaţilor determină incapacitatea acestora de a-şi
onora obligaţiile faţă de bancă.

8
 Agenţii economici vor depune un set de documente în cazul solicitării unui
credit:
1. cererea de credit;
2. buletin de identitate al persoanei ce depune dosarul de documente;
3. documente juridice:
- certificate de înregistrare a întreprinderii;
- documente de constituire(anexa3);
- licenţe pe genuri de activitate;
- extras din procesul verbal al adunării generale;
- extras din Registrul comercial de stat;
- alte documente solitate de bancă.
4. raportule trimestriale despre activitarea economică şi starea financiară în anul
curent şi dări de seamă anuale pentru ultimii 2-3 ani.
5. informaţii despre creditele anterioare şi curente;
6. business- planul;
7. contracte cu furnizorii potenţiali şi benefeciarii;
8. contract de parteneriat;
9. documente ce argumentează asigurarea creditelor;
10. alte documente solicitate de bancă.
Persoana fizică ce va solicita un credit va depune pentru dosar următoarele
documente:
1. cerere de credit;
2. buletin de identitate;
3. documente privind pregătirea profesională;
4. adeverinţa privind venitul de la locul de muncă;
5. contract de muncă;
6. declaraţia cu privire la venituri;
7. documente de proprietate asupra bunurilor;

9
 8. informaţii privind argumentarea posibilităţii de rambursarea a creditului şi a
dobînzilor aferente;
9. documente ce confirmă garamtarea creditului;
10. confirmarea achitării plăţii comunale;
11. alte documente solicitate de bancă.
Analiza şi evaluarea solicitantului de credit revine inspectorului de credite şi
respective şefului serviciului de creditare din cadrul unităţii operative a băncii. În
analiza financiară referitoare îl au agent economic, drept punct de plecare trebuie să
servească bilanţul contabil.
1.2 Analiza băncii comerciale – instrumentul de credit
Raportul privind rezultatele financiare constituie un alt document de sinteză,
care scoate în evidenţă evoluţia fluxurilor de venituri şi cheltuieli şi raportul dintre
acestea pe perioada întregului exerciţiu financiar.
Contractul de credit confirmă perfectarea juridică a acordării creditului şi a tuturor
cerinţelor valabile pe percursul derulării creditului.
Dobînda este suma ce-i revine proprietarului băncii la rambursarea sumei împrumutate
sau preţul folosirii capitalului şi totodată remunerarea riscului care îl implică creditul
respective.
Determinarea ratei dobînzii depinde de mai mulţi factori:
• politica şi stabilitatea economică a ţării;
• rata de bază a BNM;
• volumul şi costul resurselor creditare;
• cererea şi oferta surselor de creditare pe piaţă;
• riscul nerambursării;
• politica de creditare internă a băncii.
În cazul utilizării dobînzii simple, suma dobînzii stabilită pentru întreaga
perioadă de acordare a creditului se determină în baza sumei iniţiale a creditului astfel
suma dobînzii achitată de către solicitantul de credit pentru perioada de pînă la un an
se va calcula astfel:[8.pag.121]
10
 1) D= (Si * Rd * n) / (100 * N)
Dobînda compusă reprezintă preţul plătit de debitor pentru suma ce reprezintă
capitalul plus dobînda capitalizată pe o perioadă lungă de timp. Se cunosc mai multe
metode de calcul:
I. metoda germană
D=(Si * Rd * 30) / (100 * 360)
II. metoda engleză
D=(Si * Rd * 28/29/30/31) / (100 * 365/366)

III. metoda franceză

D=(Si * Rd * 30) / (100 * 365/366)
Garanţia se utilizează cu scopul de a indica orice metodă, instrument sau
angajament ce se referă la contractul de credit(anexa 18) şi care este pus la dispoziţia
sau emis în favoarea băncii şi este în măsură să-i asigure băncii recuperarea sumei date
cu împrumut, inclusive a dobînzii în cazul neachitării la timp a obligaţiilor.
Auditul operaţiunilor de creditare la bancă
1. Auditul modului de eliberare şi rambursare a creditelor bancare.
2. Evaluarea asigurării creditelor eliberate. Verificarea corectitudinii calculării
dobînzii la credite.
3. Verificarea procedurilor de evaluare a riscurilor pentru formarea rezervelor
pentru pierderi la credite.
4. Evaluarea Politicii de Creditare la bancă.
Scopul verificării de audit privind activitatea de creditare constă în evaluarea utilizării
corecte de către bancă a actelor normative şi legale pentru o activitate normală la
sectorul dat. În procesul de creditare inspectorii de credite vor utiliza următoarele
documente:
a. Codul Civil al Republicii Moldova;
b. Legile Republicii Moldova;
c. Actele normative ale BNM şi Ministerului Finanţelor;

11
 d. Regulamentele interne ale băncii.
Pentru efectuarea verificării de audit vor fi selectate din portofoliul de credite
unele dosare ale clienţilor. În dosarele selectate se vor include în mod obligatoriu toate
creditele mari, careditele acordate acţionarilor băncii, creditele la care au fost încălcate
normele de risc, creditele persoanelor afiliate ale băncii, creditele acordate filialelor
băncii, etc.
Se recomandă ca dosarele creditelor selectate spre analiză să conţină credite pe
diferite termene, gestionate la diferite conturi bancare, la # cu diferite forme de
proprietate.
Pentru a efectua o analiză efectivă, auditorul va diviza dosare selectate în 3 grupe:
- dosarele cu creditare curentă;
- dosarele clienţilor pentru care sunt deschise linii de creditare;
- dosarele clienţilor ce se deservesc la overdraft.
În procesul de verificare a activităţii de creditare, auditorul va determina:
1. încheierea corectă a contractelor între client şi bancă;
2. existenţa obligaţiunilor privind creditele acordate (informaţii despre gaj);
3. existenţa documentelor şi informaţiei privind situaţia financiară ale clientului;
4. existenţa limitei de creditare pentru diferite tipuri de clienţi;
5. completarea corectă a dosarului clientului;
6. reflectarea corectă a operaţiunilor de creditare la conturile de bilanţ şi de
memorandum.
După aceasta, auditorul va verifica dispoziţiile secţiilor de creditare, secţiilor
operaţionale în care vor fi reflectate următoarele informaţii:
• denumirea clientului;
• relaţiile lui cu banca;
• numărul contului;
• scopul acordării creditului şi tipul lui;
• numărul contractului de creditare;
• suma creditului;

12
 • termenul şi modul de rambursare;
• rata dobînzii anuale;
• grupa de risc (categoria).
Toate rechizitele reflectate vor fi supuse unor verificări amănunţite. De
asemenea, auditorul va verifica dacă în cazul modificării ratei dobînzii şi termenului,
aceste modificări sunt reflectate şi în contract.
În procesul de audit a creditelor deja achitate se va verifica modul de achitare – cont
curent, numerar, transfer din altă bancă, etc.
Dacă creditul nu a fost achitat la timp, auditorul va concretiza dacă sumele au fost
trecute la credite expirate şi dacă nu s-a modificat categoria de risc.
Dacă sînt depistate credite expirate în termen mai mare de 6 zile, auditorul va analiza
activitatea băncii pentru rambursarea creditelor şi dobînzilor calculate.
Creditele bancare sînt acordate cu condiţia asigurării lor (gajării), element care
micşorează riscul creditului acordat.
În procesul verificării de audit se va determina existenţa şi calitatea asigurării
contractelor de creditare. Către gaj, banca creditor va înainta cerinţe cu caracter
economic şi juridic.
Cerinţele cu caracter economic vor include: alegerea corectă a obiectului de gaj,
evaluarea corectă a gajului, organizarea controlului privind asigurarea şi păstrarea
obiectului de gaj. La cerinţele cu caracter juridic se referă:
- existenţa dreptului de proprietate asupra obiectului de gaj;
- lipsa unor reclamaţii şi cerinţe asupra obiectului de gaj;
- reflectarea corectă a drepturilor şi obligaţiunilor ambelor părţi.
În dosarele de creditare ale clienţilor se va păstra lista obiectelor gajate, documentele
de confirmare a dreptului de proprietate, expertiza inspectorului de credit privind
evaluarea activului dat şi lichiditatea lui, informaţii privind verificările periodice ale
obiectelor gajate, extrasul din reiestrele departamentelor de stat, etc.
Auditorul va verifica reflectarea la conturile de memorandum a gajului pentru
asigurarea ei.

13
 1.3. Sistemul de organizarea riscului de credit utilizat în activitatea băncilor
comerciale
Pentru majoritatea băncilor creditarea reprezintă principala operaţiune bancară.
Ea stă la baza funcţiei de intermediere a bancilor comerciale. Orice credit acordat
implica şi asumarea unui risc. Dacă nu pot fi eliminate aceste riscuri, ele pot fi
controlate printr-o gestiune profesionistă.
Riscul de credit exprimă posibilitatea ca debitorii (imprumutaţii sau emitenţii de titluri
de credit) să nu-şi onoreze obligaţiile la scadenţă. Pentru acestia, riscul de credit
exprimă într-o formă mai largă deteriorarea situaţiei financiare.
Gestionarea riscului de credit se poate realiza înainte de a lua decizia de creditare şi
spunem că avem de a face cu o gestionare a priori sau după ce s-a luat aceasta decizie,
cînd gestionarea este a posteriori.
Gestionarea a priorii a riscului de credit constă în luarea acele măsuri şi a stabili acele
criterii de acordare a creditului astfel încît să se evite pierderile sau acestea sa fie
minime. În principal sunt vizate următoarele aspecte:
• falimentul unui debitor să aibă consecinţe minime asupra băncii
• plafonarea creditului acordat către un singur client, în funcţie de soliditatea sa
financiară. Aici trebuie remarcat că există astfel de norme la nivel macroeconomic,
prin care autorităţile monetare şi de credit plafonează angajamentele băncii în funcţie
de fondurile sale proprii.
• diversificarea riscurilor pentru că în cazul în care acestea se manifesta, impactul
negativ la nivelul băncii să fie minim.
14
Gestionarea a posteriori a riscului de credit vizează în primul rînd urmărirea creditului
şi în caz de nerambursare a acestuia, reducerea riscurilor prin valorificarea optimă a
garanţiilor. Tot aici putem include şi furnizarea de informaţii statistice, pentru a ajuta
în cazul gestionarii a priori, la stabilirea unor criterii de creditare. Această gestionare
creşte în importanţă în cazul acordării creditului sub formă unei linii de creditare. În
acest caz, banca urmareşte respectarea angajamentelor debitorului şi în baza acestora
permite eliberarea de noi tranşe de credit.
Riscul de credit poate fi gestionat la nivel global, prin reguli şi acţiuni ce vizează
întreg portofoliul de credite sau mari parţi din acesta, sau la nivel individual prin acele
masuri luate de bancă în cazul fiecarui solicitant de credite şi apoi debitor.
Banca este definită ca fiind o entitate economică de stat sau particulară ale
cărei funcţiuni principale sunt:
1. atragerea mijloacelor băneşti temporar disponibile ale clienţilor în
conturile deschise acestora;
2. acordarea de credite pe diferite termene;
3. efectuarea de viramente între conturile clienţilor şi de transferuri în
conturile deschise la alte bănci;
4. emiterea de instrumente de credit şi efectuarea de tranzacţii cu

asemenea instrumente;
5. vânzarea-cumpărarea de valută şi alte operaţiuni valutare.
În sistemul de common law o instituţie e considerată ca fiind o bancă dacă
activitatea sa îndeplineşte trei caracteristici esenţiale:
a. încasarea cecurilor pentru clienţi;
b. plata cecurilor trase de către clienţii săi;
c. ţinerea de conturi curente pentru clienţii săi.
În legislaţia bancară, literatura de specialitate şi practica bancară se utilizează
frecvent noţiunea de aparat bancar şi sistem bancar.

15
 Prin aparat (reţea) bancar se înţelege „ansamblu coerent al diferitelor
categorii de bănci care funcţionează într-o ţară răspunzând cerinţelor unui
anumit mod de producţie şi unei anumite etape de dezvoltare social-economică.
În general, aparatul bancar este organizat pe două nivele. În centrul
aparatului bancar şi la primul nivel se află banca central (Naţională) care
exercită şi coordonează politica monetară, valutară şi de credit al statului,
uneori emiţând şi reglementări legale în aceste domenii. Al doilea nivel îl
constituie celălalte banci cum sunt cele comerciale, de afaceri, instituţii de
credit specializate(banci agricole, meşteşugăreşti, miniere, etc.) sau instituţii
specializate pe unele operaţii specifice (banci financiare sau ipotecare). Dacă
banca centrală este, în general, de stat sau cu capital de stat, celelalte banci cu
capital particular, de stat sau mixt, sunt organizate sub forma unor societăţi pe
acţiuni.
Noţiunea de activitate bancară defineşte operaţiile şi tranzacţiile active şi
pasive efectuate în aparatul bancar. Astfel, banca centrală exercită operaţiuni
privind emisiunea monetară, concentrare rezervelor băneşti ale bancilor
comerciale şi acordarea de credite acestor bănci, influenţarea volumului şi
costului creditului, acordarea de împrumuturi statului şi păstrarea tezaurului
public. În acelaşi timp, celelalte bănci efectuează mai ales operaţii de atragere a
mijloacelor băneşti temporar disponibile în conturi ale clienţilor-persoane fizice
sau juridice-de acordarea de credite pe termene diferite, de efectuare de
viramente între conturile clienţilor şi de transferuri de conturi deschise la alte
bănci, de emitere de instrumente de credite şi de efectuare de tranzacţii cu
acestea, vânzarea şi cumpărarea de valori şi alte operaţiuni valutare.
Operaţiunile pasive : societăţile bancare pot efectua operaţiuni de depozite
la vedere şi la termen în cont, cu numerar şi cu titluri constând în atragerea
resurselor băneşti de la perosane juridice şi fizice, în vederea păstrării şi
fructificării lor. Atragerea acestor resurse băneşti au ca scop constituirea
disponobilităţilor necesare pentru a efectua operaţiuni active, de acordare de

16
credite. Sursa creditului ca operaţiune activă o constituie deci depozitele, acestea
fiind rezultatul operaţiunilor pasive. Deosebirea esenţială între împrumutul civil
şi creditul bancar constă în aceea că creditorul civil împrumută propriul său
capital, pe când bancherul împrumută banii altuia, pe care îi păstrează şi îi
fructifică cu mijloace specifice. Depozitele pot fi purtătoare de dobândă. În rapot
cu termenul restituirii, depozitele numerar pot fi :
a. depozite la vedere - deponentul poate retrage oricând suma

încredinţată băncii spre păstrare beneficiind, însă, de o dobândă

mai redusă sau chiar fără a primi dobândă dacă se consideră
că banca este cea care face un serviciu clientului;
b. depozite la scadenţă fixă - depunătorul poate retrage suma

numai după un interval de timp restabilit, dar ele deneficiază

de o dobândă mai ridicată pentru că banca, nefiind
ameninţată de pericolul unei retrageri ,poate fructifica, în prorpiul
interes, suma depusă de client;
c. depozite în cont current - deponentul poate retrage oricând

sume pe măsura nevoilor sale, dar el operează în acelaşi

timp şi depuneri, în acelaşi cont, menţinând sau majorând
soldul.
Certificatele de depozit (bonuri de casă) sunt titluri de credit emise de
bănci pentru disponibilităţile băneşti pe termen scurt ale societăţilor comerciale
sau ale persoanelor fizice. Avantajul certificatelor de depozit constă în
caracterul lor negociabil, deponentul posesor al certificatului de depozit, putând
să-l negocieze pe piaţă transformându-l uşor în numerar, fără a retrage depozitul
bancar.
Pentru protejarea drepturilor deponenţilor s-a luat măsura asigurării
depozitelor ce constă în constituirea uneia sau mai multor fonduri în acest
scop, de către stat, sau de către instituţiile financiare publice sau private, care
vor funcţiona pe baza autorizaţiei date de BNM, şi sub supravegherea acesteia.

17
 Din cele spuse mai sus rezultă legătura strânsă, organică, existentă între
aparatul bancar care defineşte aspectul organizatoric, şi sistemul bancar care
cuprinde operaţiile şi tranzacţiile efectuate de bănci, adică activitatea bancară ca
activitate specifică a acestui domeniu.

Riscul individual de creditare

Acordarea unui credit are la bază o previzionare a unor venituri viitoare
satisfăcătoare ale debitorului. Ca principiu de bază, banca nu acorda credit daca nu se
poate estima ca probabilitatea rambursarii este mai mare decat probabilitatea
nerambursării. Plecînd de aici, banca poate supralicita, în sensul că poate cere ca
decalajul dintre cele două probabilităţi să fie mai mare decît simpla depăşire de către
probabilitatea rambursării. Cît de mare să fie acest decalaj şi cum se stabileşte rămîne
la latitudinea băncii, în cazul gestionarii riscului individual de creditare. La baza
evaluarii acestui risc se află analiza creditului.
Analiza creditului - se întinde în timp de la solicitarea acordarii creditului şi pînă la
rambursarea acestuia . Procesul decizional în cazul creditarii se realizează secvenţial,
în baza urmatoarelor patru etape:
1. analiza managerială şi economico-financiară a debitorului
2. analiza solicitării de credit
3. adoptarea deciziei de creditare
4. analiza periodică a portofoliului de credit
1. Analiza managerială şi economico-financiara a debitorului – începe în momentul
în care firma solicitantă de credit se adresează băncii cu o cerere de credit. De fapt, ea
trebuie să depună la banca o documentaţie, care să cuprindă în principal urmatoarele:
- cererea de credit, semnată de persoane autorizate
- situaţia stocurilor şi cheltuielilor pentru care se solicita creditarea
- bilanţul contabil
- balanţa de verificare
18
 - contul de profit şi pierdere
- lista bunurilor materiale şi a valorilor ce se pot constitui în garanţii pentru creditul
solicitat
- imputernicire din partea acţionarilor pentru managerii societăţii de a solicita si
utiliza creditul.
De menţionat că acestea reprezintă principalele documente în cazul primei
etape a procesului decizional. Dupa caz, dosarul poate fi completat cu piese necesare
la cea de-a doua etapă, de analiza a solicitării de credit.
Scopul acestei primei etape este de a determina dacă debitorul are o situaţie
economico-financiară sănatoasă şi dacă desfăşoară o activitate care să-i permită
degajarea unor excedente financiare,necesare rambursării creditului şi plăţii dobînzilor.
În acest scop, banca poate avea o imagine asupra firmei prin determinarea unor
indicatori:
1. Indicatori de lichiditate – exprimă gradul de acoperire a pasivelor curente cu

active curente. Este bine ca rezultatul să fie supraunitar.

• rata curentă.
• stoc de încredere: arată cît din stocuri se pot vinde pentru a acoperii datoriile
curente:
• solvabilitatea reprezintă o componentă a lichidităţii totale ce are în vedere
capacitatea firmei de a obţine lichidităţii în termen de 90 zile pentru a face faţă plăţilor
devenite scadente în acea perioada:
2. Indicatori de profitabilitate – arată eficienţa cu care sunt folosite capitalurile

firmei. Rata marjei brute arată cît la sută din cifra de afaceri revine firmei, după
acoperirea cheltuielilor. Ea poate exprima şi profitabilitatea societăţii. Aceşti indicatori
sunt buni în măsura în care sunt mai mari sau, în dinamica înregistrează creşteri.
2. Analiza solicitării de credit – după ce solicitantul a trecut de analiza
managerială şi economico-financiara a firmei, el este acceptat de bancă printre clienţii
săi. În acest moment firma se încadrează în criteriile stabilite de bancă pentru debitorii
săi. Urmează analiza solicitării de credit, care va stabili dacă cerinţele de finanţare ale
19
firmei, în corelaţie cu destinaţia ce se va da creditului corespund cu exigentele băncii.
Analiza solicitării de credit se realizeaza parcurgând urmatoarele etape:
a. identificarea scopului şi nivelului creditului acordat

b. identificarea surselor de rambursare a creditului

c. identificarea garanţiilor creditului

3. Adoptarea deciziei de creditare – după ce s-au analizat debitorul şi creditul,

banca trebuie să ia o decizie în privinţa acordarii creditului. În această etapă
intervin factori care ţin de posibilităţile de creditare ale băncii şi de politica pe care o
urmareste în acest sens. Se parcurg urmatorii paşi:
a. corelarea cu resursele băncii

b. adoptarea şi comunicarea deciziei de creditare

c. analiza realizării deciziei de creditare

4. Analiza periodica a calităţii portofoliului de credite – se realizează de catre

serviciul datoriei. Multe dintre aspectele urmărite ţin mai mult de gestiunea globală a
riscului de creditare şi vor fi prezentate în cadrul acestei teme. În ceea ce priveşte
gestiunea riscului individual de creditare, banca trebuie să urmarească dacă creditul
acordat işi menţine calităţile determinate în momentul acordării sale sau dacă acestea
se degradează şi apare un supliment de risc.

Riscul global de creditare

1. riscul de credit – numit şi risc de contrapartidă sau risc de insolvabilitate a

clientului este cel mai important risc cu care se confruntă banca. El constă în
probabilitatea de a pierde din nerespectarea de catre clientul debitor a cauzelor
contractuale. Pierderea poate să fie totală sau parţială. Acest risc creşte odata cu
numarul de clienţi, cu volumul creditului acordat şi cu nivelul ratei dobânzii. În
gestiunea acestui risc, băncile urmaresc întocmirea şi analizarea unui dosar de
creditare, stabilesc reguli de diviziune a riscului şi caută să-şi diversifice portofoliul
de credite.

20
Gestiunea riscului global de credit vizează limitarea riscului asumat de către bancă la
creditarea clienţilor săi, prin urmărirea acestuia şi prin luarea unor măsuri la nivelul
întregului portofoliu de credite. În acest sens se acţionează în doua direcţii:
- diviziunea riscului prin evitarea concentrării sale.Se urmăreşte astfel o
diversificare a creditelor acordate pe domenii de activitate, pe clienţi şi în teritoriu.
- limitarea riscului prin stabilirea unor plafoane de creditare. În acest caz întâlnim
un control macroeconomic al riscurilor, prin stabilirea unor norme prudenţiale de catre
autorităţile monetare şi de credit şi un autocontrol realizat de bancă prin politica sa de
creditare.
Evidenţierea riscului global de credit se poate realiza cu ajutorul unor indicatori.
Aceşti pot da informaţii cu privire la calitatea portofoliului de credite şi la evoluţia
acestuia.
1. indicatori de structură:

• credite totale / total active

• pierderi din creditare / total credite
Cu cât rezultatul acestor indicatori este mai mare cu atât riscul de credit asumat de
bancă este mai mare.
2. indicatori de dinamică:

• evoluţia fondului de rezerva pentru acoperirea pierderilor

• evoluţia creditelor
O creştere a acestor indicatori este asociată cu o crestere a riscului de credit asumat de
către bancă.
3. indicatori relativi – aceşti indicatori leagă riscul asumat de către bancă în procesul

creditarii
de fondurile sale proprii, ca sursa de acoperire a eventualelor pierderi. Pentru o bună
gestiune a riscului rezultatul trebuie să fie supraunitar şi cât mai mare.
• profit net / pierderi
• fond de rezervă / pierderi

21
La gestiunea globală a riscului de credit un rol important este jucat de existenţa şi
respectarea unor reglementări de prudenţă bancară în domeniul angajării băncii în
operaţiuni de plasament şi, în special, în operaţiuni de creditare. Principalele aspecte
vizate de aceste reglementări sunt:
1. expunerea maximă faţă de un singur debitor – în conformitate cu normele

moldoveneşti, o bancă poate să acorde credite unui singur client în limita maxima a
20 % din fondurile sale proprii (mai mult în tările dezvoltate). Această reglementare
actionează în sensul limitării pierderilor băncii în cazul în care clientul devine
insolvabil.
2. expunerea maximă agregată – incadrează volumul creditelor mari acordate de

bancă la maximum 8 ori fondurile sale proprii. Se considera credit mare atunci cand
totalitatea angajamentelor faţă de un singur debitor depaşeşte 10 % din fondurile
proprii ale băncii.
3. constituirea provizioanelor specifice de risc în funcţie de calitatea creditelor

acordate – băncile sunt obligate să-şi constituie comisioane la un nivel procentual faţă
de valoarea creditului în funcţie de calitatea creditelor. Pentru a stabili calitatea
creditelor se folosesc doua criterii de apreciere: performanţele financiare ale
debitorului şi serviciul datoriei.
În scopul reducerii pierderilor, băncile sunt obligate să-şi constituie urmatoarele
provizioane:
- 0 % la creditele clasificate standard
- 5 % la creditele clasificate în observaţie
- 20 % la creditele clasificate substandard
- 50 % la creditele clasificate îndoielnice
- 100 % la creditele clasificate pierdere.

Prin politica de creditare banca işi poate stabili propriile norme şi reguli de
indeplinire la acordarea de credite. Aceste norme de creditare pot face referire la

22
reglementarile prudenţiale bancare generale prezentate anterior, prin creşterea
exigenţei aplicării lor, sau pot crea noi restricţii de respectat în procesul creditarii.

Capitolul II. Prezentarea generală a băncii comerciale “ Victoriabank” SA

2.1. Aspecte privind activitatea BC " Victoriabank " S.A
Istoria BC „VictoriaBank” SA îşi are începutul la 22 decembrie 1989 în calitate
de prima bancă comerciale din Republica Moldova datorită eforturilor şi mijloacelor
financiare ale acţionarilor – fondatori şi anume: „Moldghiprostroi”,
„Moldghiproprom”, „Moldghiintiz”, întreprinderea ”Aschim”, „Moldgaz”, primăria
Chişinău, fabrica de sticlă, Asociaţia Cooperatistă de Stat „Valeologia”.
De la înfiinţare şi pâna în prezent, banca îşi menţine reputaţia creată, îşi
preţuieşte tradiţiile şi valorile acumulate pe parcursul acestor ani şi respectă misiunea
ce i-a fost încredinţată. Datorită impertinenţei sale şi perfectând modul de activitate în
mod continuu, banca reuşeşte să ocupe poziţia de lider pe piaţa bancară din ţară. Încă
de la bun început au fost puse bazele principiilor care şi astăzi ghidează banca:
asigurarea stabilităţii şi securităţii bancare, satisfacerea cerinţelor clienţilor şi
prestarea serviciilor bancare la nivelul cel mai înalt.
Dezvoltarea înregistrată în ultimul deceniu a poziţionat banca la un nivel conceptual
nou permiţându-i să atingă noi standarte în evoluţia corporativă.
B.C. “Victoriabank” SA este unul dintre liderii pieţei financiare a Republicii
Moldova, prezentă prin activitatea sa şi serviciile oferite în majoritatea ramurilor
economiei naţionale. Reţeaua unicală de subdiviziuni teritoriale ale băncii şi
implementarea celor mai inovatoare tehnologii asigură accesibilitatea băncii în orice
colţ al tării.
23
 B.C. “Victoriabank” SA este o bancă universală şi stabilă, angajându-se în
satisfacerea cerinţelor clienţilor şi în perfecţionarea continuă a calităţii serviciilor şi
produselor oferite.
B.C. “Victoriabank” SA este o societate cu 100% capital privat care atrage atenţia
investitorilor străini datorită faptului că obţine rezultate de activitate înalte. În
componenţa acţionarilor intră 15 persoane fizice şi 14 persoane juridice. Printre
acţionarii principali fiind enumeraţi:

Victoriabank a fost desemnată ca fiind una dintre cele mai bune bănci din
Republica Moldova, merit confirmat prin numeroase distincţii:

• „Banca anului 1998” din Moldova - Revista "Central European"

• „Banca anului 2004” din Moldova – Revista financiara "The Banker"
• „Banca anului 2006” din Moldova – Revista financiara "The Banker"
• „Cea mai buna banca pe pieţele in continua dezvoltare” anul 2005 în Republica
Moldova - Revista "Global Finance"
• „Cea mai buna banca din Moldova” conform ROE (Retur on Equity) – Revista
informativa politico-business-financiara „Finance Central Europe”, anul 2007
• "Cea mai bună bancă din Moldova a anului 2006" - titlu conferit de Revista
financiar-bancară "Bănci şi Finanţe - Profit"
• "Cea mai bună bancă din Modova a anului 2007" - titlu acordat al doilea an
consecutiv de către Revista financiar-bancară "Bănci şi Finanţe - Profit".
• "Cea mai bună bancă pe piaţa valutară din Moldova, 2008" - titlu acordat de
către Revista internaţională Global Finance.
• "Cea mai bună Bancă a anului 2008" - titlu acordat de către revista
internaţională "The Banker".
• "Cea mai sigură Bancă a anului 2008" - titlu acordat de către revista financiară
"Profit".

24
 • VictoriaBank a fost desemnată câştigătoare a concursului “Marca Comercială a
anului 2008”, la nominalizarea “Debutul anului”, la categoria Instituţii
financiare, Produse şi servicii, cu proiectul VictoriaShopping.
• "Premiul de aur " la categoria Calitatea şi rezultatele businessului" la
Convenţia Internaţională a calităţii, organizată de Bisiness Initiative Directions.

Actionarii bancii:Structura acţionariatului la data de 01.01.2009 este

uramătoarea:
1.Banca Europeana pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
Finanţează procesul de tranziţie economică a ţărilor din Europa de Est şi CSI
ponderea în capitalul social - 15.06 %
2. Alpha Bank Romania S.A.
Una dintre cele mai mari bănci din România orientată spre clienţii corporativi
ponderea în capitalul social - 12.50 %
3.TURCAN Victor (Moldova)
ponderea în capitalul social - 10.45 %
4."Atrium Limited" (Belize)
ponderea în capitalul social - 5.76 %
5."AVB – PRIM" SRL (Moldova)
ponderea în capitalul social - 5.76 %
6."Victoria Invest Limited" (Marea Britanie)
ponderea în capitalul social - 5.76 %
7."Financial Investments Corporation Limited" (Marea Britanie)
ponderea în capitalul social - 5,61 %
Organul de control este reprezentat de :
1. Adunarea Generală a Acţionarilor;
2. Consiliul de Administraţie;
25
 3. Comitetul de Direcţie.
1. Adunarea Generală a Acţionarilor Băncii – este organul suprem de conducere a
Băncii şi se poate întruni în sesiuni ordinare sau extraordinare. Adunarea Generală a
Acţionarilor se convoacă de către Directorul General în temeiul deciziei Consiliului
de Direcţie cel puţin o dată pe an. Adunarea Generală extraordinară se convoacă de
către Directorul General în temeiul deciziei Consiliului de Direcţie sau la cererea
Comisiei de Cenzori.
Acţionarul poate încredinţa prin mandat (procură) realizarea drepturilor sale la
Adunarea Generală a Acţionarilor altei persoane (reprezantantului său) care poate fi
atât acţionar al Bancii cât şi neacţionar. Reprezentantul acţionarului poate fi
permanent sau numit pe un anumit termen stabilit.
Mandatul (procura) de participare la Adunarea Generală a Acţionarilor se autentifică
de notar.
De competenţa Adunării Generale a Acţionarilor ţin următoarele atribuţii:
• Aprobarea statutului Societăţii în redacţie nouă sau modificărilor şi
completărilor aduse în Statut, inclusiv cele ce ţin de schimbarea claselor
şi numărului de acţiuni autorizate spre plasare, de convertirea,
denominalizarea lor etc. .
• Modificare capitalului social;
• Aprobarea direcţiilor prioritare de activitate şi planul de afacere;
• Adoptarea hotărârii privind repartizarea profitului anual, inclusiv plata
dividendelor anuale, sau acoperirea pierderilor;
• Adoptarea hotărârii privind achiziţionarea de către Societate a acţiunilor
emise de ea, în scopul reducerii capitalului social;
• Confirmarea organizaţiei de audit şi stabilirea cuantumului retribuţiei
serviciilor ei;
• Examinarea dării de seamă financiară etc.

26
 • Adunarea Generală a Acţionarilor nu adoptă hotărâri asupra chestiunilor
care nu au fost în ordinea de zi în modul stabilit cu prezentul Statut şi
legea privind SA.
• Hotărârile adoptate în mod legal la Adunarea Generală a Acţionarilor
sunt obligatorii pentru toţi acţionarii, organele de conducere şi
funcţionarii Societăţii.
• 2. Consiliul de Administraţie este organul de administrare al BC
”Victoriabank”SA, care supraveghează activitatea ei, elaborează şi
asigură aplicarea politicii băncii. Consiliul de Administraţie reprezintă
interesele acţionarilor în perioada dintre Adunările Generale ale
Acţionarilor şi exercită conducerea generală şi controlul activităţii
Băncii.
• Comitetul de Direcţie este organul executiv al BC „Victoriabank” SA,
care organizează, conduce şi răspunde de activitatea curentă a Băncii.
Comitetul de Direcţie este subordonat Consiliului de Admnistraţie al
Băncii.
• Comitetul de Direcţie examinează şi soluţionează toate atributele de
conducere a activităţii curente a Băncii, cu excepţia celor ce ţin de
competenţa Adunării Generale a Acţionarilor şi Consiliului de
Administraţie.

Indicatori principali ai BC „ Victoriabanк” S.A. pentru perioada 31 decembrie anii

2007-2009.

2007 2008 2009

Indicatori principali
Active 1 395 592 2 216 597 3 408 985
Creditul, brut 1 418 968 1 811 037 2 278 715
Depozite 1 296 198 1 676 850 2 942 044
Capital 338 032 422 762 540 778
Profitul până la impozitare 21 918 106 391 114 537
Coeficienţi
27
 ROA- rentabilitatea activelor 2,4 3,9 3,5
ROE – rentabilitatea capitalului 15,6 22,9 32,1
Rata suficienţei capitalului 19,8 20,0 17,3
Rata lichidităţii curente 29,5 26,7 25,1
Rata lichidităţii pe termen lung 0,45 0,41 0,78

Sursa: Raportul anual al BC „Victoriabanк” S.A.

Creditele interbancare reprezintă o metodă de atragere şi plasare a

mijloacelor temporar libere care aparţin instituţiilor de creditare .
Aceste credite pot fi :
• centralizate – acordate de BMN
• decentralizate – preluate de la alte bănci comerciale
Deobicei de resurse creditare disponibile benefeciază băncile care au clientelă
solidă şi exercită o politică creditară chibzuită.
Piaţa resurselor creditare interbancare se deosebesc de alte segmente ale pieţii
financiare prin universalitatea deservirii necesităţilor bancare. Acest segment este cea
mai operativă sursă pentru menţinerea lichidităţii băncilor, pentru completarea
conturilor corespondente şi pentru efectuarea operaţiunilor active pe alte segmente
ale pieţii financiare.
Subiecţi ai pieţii creditelor interbancare sunt :
1. Banca Naţională a Moldovei;
2. Băncile Comerciale;
3. Alte instituţii financiare care posedă autorizare de efectuare a operaţiunilor
corespunzătoare.
Condiţiile acordării şi rămbursării creditelor decentralizate pe piaţa interbencară
sunt determinate de Băncile Comerciale de sinestătător.
La baza acestor relaţii stă evaluarea băncii debitoare în calitate de subiect al
relaţiilor creditare. În acest caz o importanţă deosebită o au relaţiile de
corespondenţă între banca debitoare şi cea creditoare.
La determinarea sumei creditului banca creditoare ia în consideraţie mărimea
capitalului social a băncii debitoare.
28
 Creditele interbancare pot fi acordate cu sau fără asigurare . Mai răspîndite sunt
acordurile creditare care conţin condiţiile de asigurare. Deobicei asigurare pentru
creditul interbancar serveşte:
• Patrimoniul debitorului
• Mijloacele băneşti din contul corespondent
• Mijloacele băneşti din casă
Creditele interbancare – credite preluate de la BC:

Credit de refinanţare – credit pe termen scurt acordat de către BNM băncilor

comerciale cu o durată de obicei de 90 zile. Refinanţarea băncilor comerciale la BNM
reprezintă unul din instrumentele politicii monetar-creditare şi totodată are la bază
relaţii de supraveghere de către BNM a activităţii băncii comerciale.
Creditul structural – presupune existenţa unui plafon stabilit de BNM în limita căruia
banca comercială poate solicita împrumuturi.
Credit de licitaţie – este un credit pe termen scurt (15 zile) care este asigurat de către
VM de înaltă calitate aflate în posesia băncii comerciale. În cadrul acestui credit se
licitează nu valoarea creditului ci rata de dobîndă.
Creditul de lombard – reprezintă procurarea resurelor de către banca comercială de la
BNM nivelul cărora se stabileşte în fucţie de mărimea soldului debitor al băncii
comerciale.
Operaţiunile REPO – operaţiuni de vînzare de către băncile comerciale Băncii
Naţionale a Moldovei a VM cu obligativitatea răscumpărării acestora peste o anumită
perioadă de timp.
Credit special – credite acordate în situaţii excepţionale.
Toate creditele preluate de la BNM au o dobîndă mai mare decît dobînda la depozite,
dar totuşi mai mică decît cele cumpărate de pe piaţa intrabancară.
Creditele procurate de la alte băcii (credite decentralizate) au scopul de a acoperi
dificitul de lichiditate.Băncile comerciale preiau astfel de credite deoarece ele nu
necesită formarea rezervelor minime obligatorii.Creditele interbancare pot fi pe
termen scurt şi ultrascurt sau termen lung. Credit pe termen scurt şi ultrascurt
29
acoperă necesitatea de lichiditate a băncii, pe cînd creditul pe termen lung stă la baza
relaţiilor de corespondenţă dintre bănci.

Ele pot fi preluate de la băncile autohtone cît şi de la organisme financiare

internaţionale. Rata dobînzii la creditele interbancare este mai mare decît la depozite.
Aceste credite necesită acoperire, deoarece sunt privite ca oricare alte credite ce
încorporează în sine un anumit grad de risc. În contractele creditare deobicei se
indică responsabilităţile reciproce ale părţilor pentru respectarea condiţiilor acordului
de creditare interbancară. Aceste condiţii se prezintă sub forma unor penalităţi.

Studiul indicatorilor a operaţiunilor de organizare a creditelor a

BC " Victoriabank " S.A
Stabilirea unor termene maxime de rambursare pentru fiecare tip de credit cu
elaborarea unor grafice de rambursare reale, luand in consideraţie sursele de
rambursare, scopul creditului, termenul de viaţă al garanţiei, dar şi scadenţa pasivelor
Băncii:

1. aplicarea unor rate ale dobânzilor suficiente pentru acoperirea costului resurselor,
monitorizării creditelor şi pierderilor potenţiale cu o marjă a profitului rezonabilă;

2. determinarea autorităţilor ce aprobă acordarea creditelor, prin stabilirea diferitor

limite ale sumelor creditelor ce pot fi aprobate de comitetele de creditare ale
filialelor, de comitetul de creditare al Oficiului Central, Comitetul de direcţie şi
Consiliul de administraţie;

3. fixarea unor proceduri formale standard de evaluare a proiectelor creditate şi a

garanţiilor acceptate;

4. determinarea raportului maxim al sumei creditului la valoarea de piaţă a gajului;

30
5. definirea cerinţelor faţă de potenţialii beneficiari de credite în ceea ce priveşte

raportările financiare ce trebuie să fie prezentate pentru aprobarea creditelor. În

baza lor, ofiţerii de credit elaborează prognoze privind evoluţia stării financiare a
clientului pe toată durata de acţiune a contractului de credit:
6. Politica de creditare se suplimentează cu proceduri formale ce vizează activitatea
subdiviziunilor Băncii, obligatorii pentru respectare de către acestea.
7. Edificarea unui sistem de revizuire a procesului de creditare care are ca scop

verificarea conformării lui politicii de creditare. Acest proces include:

- analiza detaliată a procesului şi criteriilor de aprobare a creditelor;

- analiza practicilor şi metodelor de acceptare şi evaluare a garanţiilor la credite;

8. verificarea procedurilor de administrare şi monitorizare a creditelor.

9. Verificarea calităţii portofoliului de credite prin analizarea:
10. - creditelor acordate debitorilor sau grupurilor de debitori care acţionează in

comun cu o datorie totală mai mare de 5 la sută din capitalul Băncii;

- creditelor acţionarilor şi persoanelor afiliate Băncii;

- creditelor la care termenele de plată a ratei principale sau a dobanzii au fost

restructurate din momentul acordării creditului;

- creditelor cu restanţe la plata ratei principale sau a dobanzii mai mare de 30 zile;

- creditelor clasificate substandard, dubios sau compromis.

Obiectivul acestor controale este estimarea probabilităţii ca creditul să fie rambursat
şi a faptului dacă clasificarea creditului este adecvată riscurilor.
11. Deoarece plasările interbancare sunt, pe lângă credite, cea mai importantă sursă

de risc de credit, acestea, din punct de vedere al administrării riscului de credit,

sunt tratate la fel ca şi creditele. Astfel, politica în domeniu include, pe lângă
principiile aplicabile din politica de creditare, următoarele:
- analiza raportărilor financiare ale băncilor corespondente;

31
 - stabilirea şi impunerea unor limite de credit stricte la operaţiunile cu aceste
bănci;

- plasarea preferenţială a mijloacelor băneşti în băncile cu risc scăzut care

activează în medii legislative stricte, bine supravegheate în concordanţă cu
standardele internaţionale.
12. Clasificarea portofoliului de credite în strictă conformitate cu Regulamentul

BNM cu privire la clasificarea creditelor şi formarea reducerilor pentru pierderi la

credite şi reieşind din evaluarea proprie a riscurilor creditare.

Structura organizatorică, competenţe şi nivelele de autorizare

Structura organizatorică a Băncii relevată pentru domeniul de creditare este :
• Consiliul de Administraţie al Băncii
• Comitetul de Direcţie al Băncii
• Comitetul de Credite din Centrală şi de filiale
• Direcţia creditare
Limitele de responsabilitate ce ţin de activitatea de creditare a Băncii sunt stabilite de
către Consiliul de Administraţie şi pot fi revizuite pe măsura necesităţii.

Competenţa de aprobare a facilităţilor de credit :

• Consiliul de Administraţie – credite ce depăşesc 10% de la capitalul normativ

al Băncii;
• Comitetul de Direcţie – creditele ce depăşesc echivalentul a 400 000 dolari
SUA şi pînă la 10% de la capitalul normativ al Băncii;
• Comitetul de Credite din Centrală – pînă la echivalentul a 400 000 dolari SUA;
• Limitele filialelor Băncii se stabilesc de Comitetul de Direcţie în funcţie de
performanţele şi nivelul de pregătire a fiecărei în parte, în baza deciziei
Consiliului de Administraţie şi se revizuiesc cel puţin o dată pe an sau pe
măsura necesităţilor.
Comitetul de Credite este compus din :

32
Membrii cu drept de vot:
• Prim-vicepreşedinte – preşedintele comitetului
• Vicepreşedintele coordonator al activităţii de creditare
• Directorul financiaral Băncii
• Seful Direcţiei de Creditare

Membrii fără drept de vot:

• Şeful Serviciului juridic
• Şeful Direcţiei securitate şi pază.
Politica de creditare este menită să protejeze activele Băncii, să asigure obţinerea
profitului şi îmbunătăţirea situaţiei economico-financiare a agenţilor economici. Ea
este determinată de strategia Băncii.

Cerinţele minime de acordare a creditului :

Pentru persoane juridice:
• înregistrarea de stat a întreprinderii conform legislaţiei în vigoare;
• situaţie financiar-economică a companiei satisfăcătoare pentru Bancă;
• existenţa experienţei în domeniul al întreprinderii, managerului sau asociaţilor
acesteia;
• asigurarea creditelor prin garanţii reale sau personale, sau alte forme de
asigurare acceptate de bancă;
• corespunderea cerinţelor stipulate în contractele de credit internaţionale cu
participarea Băncii;
• corespunderea scopului cu activităţile acceptate de Bancă spre creditare etc. .
Pentru persoane fizice:
• Cetăţenia RM:
• Vîrsta majoratului;
• Existenţa veniturilor permanente şi controlabile ce nu contravin legislaţiei în
vigoare.
33
Creditele se clasifică după criteriile
1. după tipul creditelor
• credite ordinare – cu un termen stabilit şi scop determinat;
• credite de consum – destinate finanţării necesităţilor de consum ale
împrumătorului;
• linii de credite tip revolving – acordarea mijloacelor în limita plafonului
stabilit, cu posibilitatea de rambursare parţială sau integrală.
• Overdraft – credit destinat susţinerei solvabilităţii debitorului în cazul
insuficienţei temporare a mijloacelor băneşti în cont;
• Overnight – credit acordat băncilor auorizate pentru asigurarea efectuării
plăţilor şi/sau menţinerea rezervelor obligatorii peste o noapte sau între
două zile bancare;
• Factoring – preluarea creanţelor agentului economic faţă de debitori cu
dreptul de încasare a contravalorii serviciilor etc.;
• Garanţii bancare – obligaţiuni convenţionale prin care garantul se obligă
faţă de benefeciar să achite datoriile debitorului în cazul neîndeplinirii de
către acesta a obligaţiunilor contractuale;
• Credite/linii de credite pentru acoperirea acreditivelor cu sau fără
amînarea achitării;
• Credite consorţiale – combinarea resurselor Băncii cu cele ale altor
instituţii financiare la finanţarea proiectelor mari;
• Credite interbancare – amplasarea resurelor creditare libere în alte
instituţii financiare pe un termen mai mare de o zi.
2. după mărimea creditelor:
• microcreditele – credite în sumă pînă la 30 000 USD (sau exchivalentul în
lei sau altă valută);
• credite mici – de la 30 000USD pînă la 125 000USD(sau exchivalentul în
lei sau altă valută);

34
 • credite mijlocii – de la 125 000 USD (sau exchivalentul în lei sau altă
valută) pînă la limita inferioară a creditelor mari.
• Creditele mari sunt considerate datoriile pe credit ale unei persoane sau
grup de persoane care acţionează în comun, care constituie 10 % sau mai
mult de la capitalul normativ al Băncii.
3. după termenul creditelor
• credite la vedere – rambursate la cererea Băncii;
• credite pe termen scurt – pînă la un an;
• credite pe termen mijlociu – de la 1 la 5 ani;
• credite pe termen lung – pe un termen mai mare de 5 ani
4. după valuta creditelor
• monedă naţională;
• valută liber convertibilă.
Toate creditele acordate sunt clasificate după criteriul :
• standart - 2%
• supravegheat – 5%
• sub-standart – 30%
• dubioase – 75%
• compromise – 100%
• Principiile de stabilire şi modul de calcul a plăţilor pentru credite.
• Acordarea creditelor se efectueză cu condiţia rambursării contra plată, inclusiv
dobîndă la credite acordate şi garanţii eliberate, pecum şi alte plăţi stipulate în
contract.
• Rata dobînzii poate fi fixă sau flotantă.
Procesul de creditare.
Procesul de creditare este compus din :
1. interviul preliminar şi examinarea cererii solicitantului.

35
Evaluarea preliminară a cererii pentru primirea creditului se efectuează în timp de 1-2
zile lucrătoare din momentul depunerii acesteia la Bancă.
În cadrul interviului preliminar ofiţerul de credit este obligat să:
• informeze solicitantul despre condiţiile de creditare;
• analizeze caracterul activităţii solicitantului şi planurile lui;
• analizeze destinaţia creditului;
• analizeze primar managementul, sursele de rambursare a creditului şi riscurile
aferente;
• să informeze solicitantul despre tipul şi forma de creditare etc.
2. analiza detaliată a stării financiare a solicitantului şi proiectul de
creditare.
Ofiţerul de credit la această etapă este obligat să:
• viziteze obiectul propus pentru creditare la faţa locului;
• examineze obiectul gajului la faţa locului;
• recomande, după caz, companiile specializate pentru evaluarea garanţiilor
propuse;
• analizeze situaţia financiară şi solvabilitatea solicitantului;
• conlucreze cu serviciile respective(juridic, securitate şi pază şi altele, după caz)
ale Băncii şi să obţină avizele scrise;
• coordoneze condiţiile de creditare cu solicitanul înainte de a fi prezentate
utorităţii de creditare.
3. documentele şi eliberarea creditului
raportuile juridice aferente creditării se documentează prin:
• contract de credit
• contract de gaj a bunurilor mobile
• contract de ipoteca
• cerere de primire a creditului bancar
• cerere-angajament pentru emiterea scrisorii de garanţie bancare
36
scrisoare de garanţie.

2.3.Analiza activităţii şi operaţiunilor de creditare a BC „ Victoriabank " S.A.

Anul 2009 a reprezentat pentru BC „Victoriabanк” S.A. un an al realizărilor de

mare succes şi marchează un adevărat salt în activitatea băncii. Pentru BC
„Victoriabanк” S.A. cea mai însemnată performanţă a anului 2009 este accelerarea
ritmurilor de dezvoltare, care a atins cel mai înalt nivel de creştere şi care începând cu
anul 2002 a evoluat mai rapid comparativ cu alte instituţii bancare. Aceasta s-a
refrelctat pozitiv asupra tuturor al indicatorilor şi în primul rând, asupra poziţiei
băncii pe piaţă. Astfel, în condiţiile concurenţei, BC „Victoriabanк” S.A. s-a plasat pe
locul doi în sistemul bancar. Banca reuşeşte să înregistreze o creştere accelerată a
tuturor activităţilor sale. Volumul resurselor şi activelor au atins la finele anului suma
de 4.109,0 mil. lei, ritmul de creştere constituind 52,5%, portofoliul de credite a
constituit 3.458,7 mil. lei, majorându-se cu 60,3%, volumul depozitelor atrase a
constituit 2.941,0 mil. lei, marcând o creştere de 65,0% . capitalul băncii a atins 440,8
mil. lei, majorându-se cu 194,0 mil. lei. Beneficiul net obţinut a reprezentat 184,5
mil. lei, ceea ce a înregistrat o creştere cu 27,3% faţă de anul 2008. Condiţiile
mediului extern, în care a activat BC „Victoriabanк” S.A. în anul 2009 au fost
complicate şi contradictorii. Sectorul agrar a suferit un declin fără precedente în urma
secetei din iulie-august. Volumul producţiei agricole a scăzut cu 24,5%, reprezentând
o reducere drastică comparativ cu anul 2008, când diminuarea a constituit 0,9%.
Evoluţia industriei a fost marcată de influienţa recesiunii provocate de blocarea
exportului, precum şi de situaţia nefastă din agricultură, ceea ce a determinat
înregistrarea indicatorului negativ de 3,2% a producţiei industriale. Sectorul
37
serviciilor în anul 2009 a continuat să se dezvolte, ca urmare a sporirii consumului
populaţiei, stimulată din mijloacele financiare provenite de la remitenţi, astfel
serviciile de plată prestate de populaţie în anul 2009 au înregistrat, în condiţii
comparabile de preţuri, o majorare de 4,3% faţă de anul 2008. Vînzările de mărfuri cu
amănuntul s-au majorat cu 7,5%, o valoare mai mare faţă de anul 2008 când creşterea
a constituit 5,8%. În general, datorită consumului final şi a serviciilor, PIB al ţării s-a
majorat cu 2,4% , într-un ritm mai mic decât anii precedenţi. Factorii negativi din
interiorul ţării precum şi situaţia economică pe plan mondial (deprecierea valutei
americane şi creşterea preţurilor la resursele energetice) au stimulat resursele
inflaţioniste. Inflaţia în anul 2009 a constituit 12,1% şi datoria măsurilor Băncii
Naţionale a Moldovei de sterilizare a masei monetare este la un nivel mai mic decât
anul 2008 şi anume 13,2%. Permanent a avut loc sterilizarea valutei naţionale prin
emiterea de certificate ale BNM cu rate înalte. Respectiv pe piaţa financiară s-a
remarcat majorarea ratelor dobânzii la resursele financiare. Rata dobânzii la depozite
în lei s-a majorat de la 12,3% până la 14,7%, în timp ce rata la rata la credite a
înregistrat o creştere nesemnificativă – de la 16,4% până la 18%.

Activele şi lichiditatea.
În anul 2009 BC „Victoriabanк” S.A. a înregistrat o majorare esenţială a
activelor totale, care la 31 decembrie 2009 însumau 3.709,0 mil. lei. Volumul
creşterii a constitui 1.292,4 mil.lei sau cu 48,5% mai mult decât în anul precedent,
ponderea de pe piaţă pe total active majorându-se de la 9,26% până la 12,34%.
O influienţă pozitivă asupra acestei majorări a avut-o principalul factor al activelor –
creditele nete – care au sporit cu 1.033,3 mil.lei sau cu 59,79% faţă de anul 2008.
ponderea băncii pe piaţa creditelor s-a majorat cu 1,49 puncte procentuale, de la
9,60% valoarea înregistrată în 2008, până la 10,79% în 2009. De asemenea, s-a
majorat semnificativ portofoliul net la valorilor mobiliare (+169,4 mil.lei) şi soldurile
conturilor la BNM (+255,3 mil.lei).

38
 Banca monitorizează nivelul lichidităţilor conform Reglementărilor emise de
BNM, care prevăd două tipuri de principii. Primul principiu se bazează p raportul
dintre activele şi pasivele pe termen lung (nelichidate). Al doilea principiu calculează
lichiditatea curentă a băncii în baza raportului dintre activele lichide şi activele
bancare totale. Lichiditatea băncii la data de 31 decembrie 2009, calculată conform
celor două principii, a constituit 0,78% şi respectiv 24,22%. Banca urmăreşte zilnic
evoluţia nivelului lichidităţii pentru a-şi putea achita obligaţiile la data când acestea
devin exigibile.

Sursa de finanţare a operaţiunilor active ale Băncii sunt obligaţiunile. Şi deci,

obligaţiile Băncii la finele anului 2009 au constituit 3.148,2 mil.lei, înregistrând o
majorare de 1244,4 mil.lei sau cu 55,1% faţă de anul 2008. pe parcursul anului,
structura obligaţiunilor Băncii au cunoscut o îmbunătăţire esenţială. Un aport
deosebit în acest sens l-au avut resursele atrase sub formă de deozite de la persoanele
fizice şi juridice, care au crescut cu 1224,4 mil.lei (+65,2%). Cea mai mare pondere
în baza de depozite totală revine depozitelor persoanelor fizice -54,4%, care s-au
majorat în valoare absolută cu 989,3 mil.lei faţă de sfârşitul anului 2008. soldul
depozitelor persoanelor juridice a înregistrat la sfârşitul perioadei 1027,3 mil.lei, cu
27,3% mai mult faţă de începutul anului. Ponderea resurselor atrase de la persoanele
fizice şi juridice reprezintă 89,2% din totalul obligaţiunilor Băncii. Resursele primite
de la alte bănci au înregistrat o micşorare de 31,4%.

În structura obligaţiunilor s-a modificat, de asemenea valoarea instrumentelor

financiare acordate, datoriile către bănci, alte împrumuturi şi alte oligaţiuni, care în
ansamblu reprezintă 6,5% din totalul obligaţiunilor Băncii.

Veniturile şi cheltuielile.

Veniturile totale obţinute pe parcursul anului 2009 au însumat 383,6 mil.lei,

majorându-se faţă de nivelul din anul 2008 cu 52,0% sau cu 152,4 mil.lei. Din toată
suma veniturilor 69,8% revine veniturilor aferente dobânzilor şi comisioanelor la
creditele acordate clienţilor. Cheltuielile aferente dobânzilor au însumat 197,5 mil.lei,

39
înregistrând o majorar de 89,9%. Astfel, venitul net aferent dobânzii al Băncii a
constituit 155,9 mil.lei şi a crescut cu 23,2% sau cu 34,5mil.lei.

Veniturile neaferente dobânzilor au crescut faţă de anul 2008 cu 29,5%

majorându-se cu 24,3 mil.lei. Esenţial au contribuit la realizarea acestei creşteri
veniturile din comisioanele încasate, care în anul 2009 s-au majorat cu 14,6 mil.lei.
Veniturile nete din activitatea financiară însumează 28,7 mil.lei sau 24,5% din
veniturile neaferente dobânzilor.

Cheltuielile neaferente dobânzilor se cifrează la 129 mil.lei, în creştere faţă de

anul 2009 cu 24,3%. Principalii factori care au determinat indicele respectiv sunt
creşterea creltuielilor generale şi administrative cu 14,9 mil.lei şi a cheltuielilor
privind remunerarea personalului cu 5,7 mil.lei. pierderea valorii la credite şi alte
active s-a majorat faţă de anul 2008 cu 24,4 mil.lei.
Dezvoltarea intensivă în anul 2009 a permis BC „Victoriabanк” S.A. să-şi
majoreze ponderea pe piaţă. Astfel, cota băncii la capitolul volumul activelor s-a
majorat de la 9,45% până la 10,35%, la credite de la 10,60% până la 11,79%, la
depozitele atrase de la 10,65% până la 12,95%

Diagrama 1. Ponderea pe piaţă a băncilor.

Sursa:Rraportul anual al BC “Victoriabanк”S.A pe anul 2009.

Activitatea de creditare.

40
 Creditarea corporativă reprezintă una din activităţile de bază ale BC
„Victoriabanк” S.A., care valorifică cel mai mare volum al resurselor financiare şi
generează cea mai mare sumă a veniturilor. Strategia şi tactica băncii în domeniul
creditării în anul 2009 s-a bazat pe principiul diversificării portofoliului de credite pe
clienţi, pe ramuri de economie, valută, termene de acordare, tipul gajului şi alte
criterii destinate diminuării riscurilor. În legătură cu riscurile sporite în domeniul
agriculturii şi industriei vitivinicole în anul precedent, banca a limitat volumul
creditelor acordate acestor rmuri, concentrându-se mai mult pe domeniile industriei,
comerţului şi construcţiei. În domeniul creditării BC „Victoriabanк” S.A. şi-a
consolidat semnificativ poziţia pe piaţa bancară. Cota de piaţă după portofoliu de
credite s-a majorat pe parcursul anului 2009 de la 10,4% până la 11,3%. Volumul
creditelor acordate la 31 decembrie 2009 a atins cifra de 2534,5 mil. lei, înregistrând
o creştere de 62,2%.
Acest succes al BC „Victoriabanк” S.A se datorează activităţii intensive cu
clienţii, orientată spre aprobarea individuală, oferirea condiţiilor şi produselor
adecvate şi avantajoase. Banca diversifică continuu produsele creditare pentru a
satisface pe deplin cerinţele clienţilor, perfecţionând în permanenţă produsele şi
serviciile suplimentare. BC „Victoriabanк” S.A oferă credite investiţionale, pentru
completarea capitalului circulant, cerdite şi facilităţi overdraft, credite din resursele
organismelor financiare internaţionale (IFC, EBRD, World Bank) şi alte fonduri de
dezvoltare (IFAD, AID).
BC „Victoriabanк” S.A creditează agenţi economici din toate ramurile
economiei naţionale. În 2009 ponderea cea mai mare în portofoliu de credite au
deţinut-o creditele acordate comerţului (24,3%) şi creditele acordate industriei
alimentare (12,1%) care au înregistrat o creştere de 47,3% şi activitatea financiară şi
asigurări (2,6%), transport şi construcţia drumurilor (1,9%) şi agricultură (3,1%). Alte
sectoare ale industriei au beneficiat de credite în valoare de 12,2%. Asupra majorării
portofoliului de credite au influienţat efectiv creditele acordate pentru procurarea
imobilului (10,2%) şi creditele de consum valoarea cărora a constituit 14%. Alte

41
sectoare ale economiei ocupă 4,9% din totalul creditelor acordate. Calitatea
portofoliului de credite este un indicator de importanţă majoră, care reflectă
performanţa real a băncii în domeniul creditării. Concomitent cu rezultatele excelente
în ce priveşte creşterea portofoliului şi ocupării segmentelor suplimentare de piaţă în
anul 2009, BC „Victoriabanк” S.A a realizat îmbunătăţirea calităţii creditelor
acordate. Ponderea fondului de risc pe creditele acordate în totalul portofoliului de
credite s-a redus de la 3% până la 2.8%. Diversificarea activităţii de creditare cu
scopul diminuării riscurilor, asigurarea ritmurilor înalte de creştere şi menţinerea
profitabilităţii înalte reprezintă sarcinile de bază ale băncii în domeniul creditării.
Creditarea cu amănuntul.
Obiectivul activităţii de creditare al BC „Victoriabanк” S.A pe parcursul anului
2009 a fost diversificarea şi extinderea gamei de produse de creditare competitive
oferite persoanelor fizice. Anul 2009 s-a caracterizat prin majorarea cererii populaţiei
la produsele de creditare, fapt apreciat pozitiv, deoarece acordarea creditelor
persoanelor fizice reprezintă potenţialul de bază în creşterea segmentului serviciilor
bancare cu amănuntul. BC „Victoriabanк” S.A îşi orientează strategia de dezvoltare
spre satisfacerea deplină a cerinţelor populaţiei în domeniul creditării şi creşterii
poziţiilor băncii pe acest segment de perspectivă al pieţei bancare. În contextul
strategiei de diversificare a portofoliului de credite, promovarea creditelor acordate
populaţiei poartă un carcter prioritar. Banca pune la dispoziţie o gamă largă de
produse creditare pentru persoanele fizice, dezvoltând concomitent reţeaua de
distribuţie şi optimizând tehnologiile de acordare a creditelor retail. Astăzi oferta
băncii în acest domeniu include 7 produse speciale, printre care credite pentru
procurarea bunurilor în rate, credite de trezorerie, credite ipotecare, credite expres şi
altele. Portofoliul creditelor acordate persoanelor fizice s-a majorat aproximativ de
2,5 ori faţă de anul 2008, înregistrând o valoare de 325,1 mil. lei. Din toată gama
creditelor destinate persoanelor fizice cel mai mult solicitat a fost creditul „Credit
magic” care a constituit 23,2%. De asemenea, în anul 2009 creditele acordate pentru
procurarea imobilului au înregistrat o creştere de 19,4% faţă de anul 2008,

42
reprezentând 22,5% din totalul creditelor acordate. Majorarea cererii din partea
persoanelor fizice la credite pentru procurarea imobilului a fost determinată de
factorii favorabili ai pieţei de costrucţii locative, care în ultimii ani se dezvoltă
intensiv. Banca oferă clienţilor săi posibilitatea de a procura imobile atât pe piaţa
primară, cât şi pe piaţa secundară.

Capitolul III. Direcţii actuale de îmbunătăţire a sistemului creditar

performanţa activităţii bancare.
3.1. Căi de ameliorare a sistemului de credit utilizat în evaluarea
performanţelor activitaţii băncii comerciale.
În evidenţa analizei creditului în viitor este reprezentat de evitarea pierderilor din
profit, sau in afaceri din cauza datoriilor nerecuperabile, adică din cauza acordarii
de credite unor clienţi care nu ramburseaza datoria, sau din cauza neacordării de
credite unor clienţi potenţiali buni.
În opinia oamenilor de ştiinta care s-au ocupat de-a lungul anilor de studiul
fenomenului creditarii, întrebarile esenţiale la care este indicat să se gandeasca
analistul de credite sunt:
- Doreşte banca mea sa facă afaceri cu acest solicitant de credit?
Aceasta întrebare trimite la o apreciere a caracterului si a reputaţiei respectivului
solicitant .
- Trebuie ca banca mea sa faca afaceri cu acest solicitant?
Aceasta necesită o evaluare a calitatilor sale ca om de afaceri sau de manager.
- Cît de mare sa fie creditul de care are nevoie solicitantul (si nu cît ar dori el)?
Aceasta necesita o evaluare a scopului si modului de utilizare a creditului.
- Poate societatea comerciala să ramburseze împrumutul?
Aceasta necesita o evaluare a fluxului de numerar viitor al societatii comerciale,
precum si a riscului creditului.
- Ca ultima posibilitate,din ce alte surse poate fi rambursat creditul, in cazul in care
societatea comerciala nu va putea sa faca acest lucru?
43
 Aceasta necesita o evaluare a garantiei. Datorită nivelului înalt al îndatorării
raportate la capitalul băncii, constituirea creditului nu admite erori. Întregul personal
din sistemul de gestionare a creditelor si mai ales analiştii de credite trebuie sa
actioneze conform celor mai inalte standarde.
Dacă deprinderile profesionale şi tehnicile nu au la bază o cultura serioasă
privind creditele, nu vor putea fi evitate, în cazul luarii deciziei de creditare,
capcanele obişnuite.
O bancă poate deveni rapid neprofitabilă sau chiar insolvabilă, ca urmare a unor
decizii necorespunzatoare privind creditele, care au ca rezultat active neperformante.
Sistemul de gestionare al creditelor pune accentul pe analiza profesională a cererilor
pentru credite si determinarea solvabilităţii.
Nu putem lua o decizie precisă în legătura cu creditele, fară a avea date sigure privind
toate aspectele importante ale cererii pentru credite. Trebuie spus solicititantului de
credite ca işi poate susţine cauza în mod corespunzător prin oferirea unor informaţii
exacte si cuprinzătoare, mai ales despre activitatea economică a solicitantului.
Unii creditori cer solicitantului să completeze propriile lor formulare,tip de cerere
pentru credite:
- indiferent de forma în care sunt transmise datele, analistul de credite trebuie sa
discute acest lucru cu un reprezentant autorizat al societatii comerciale;
- discuţiile oferă posibilitatea clarificării datelor incerte şi a obţinerii datelor de
baza pentru cererea de credite;
- cel care face investigaţiile trebuie să prezinte solicitantului procedura de analiză
a creditelor folosită de creditor şi să indice acestuia timpul necesar pentru parcurgerea
ei.
Datele trebuie sa fie:
- suficiente pentru a oferi o imagine clară a performanţelor financiare şi a stării
financiare a solicitantului;
- comprehensive, datele parţiale pot duce la erori;

44
- oneste şi fără greşeli; dacă este posibil, cererea va fi insoţită de evidenţe expertizate
contabil;
- destul de recente pentru a indica punctele forte şi slabe ale solicitantului în prezent.
Culegerea de date este uneori dificilă.
S-ar putea că standardele contabile locale să nu vină în sprijinul unei analize
detaliate a stării financiare a solicitantului.Performanţele conducerii ar putea fi
afectate de exercitarea unor presiuni politice şi comerciale nedetectabile la prima
vedere:De exemplu, în zone caracterizate prin cronicizarea lipsurilor în aprovizionare
“managerii buni” au căutat în mod constant să menţină stocuri mari.
Acoperirea garanţiei oferite de solicitant ar putea fi greu de apreciat:
- ar putea fi o problema determinarea valorii sale reale sau stabilirea cu certitudine
dacă revendicarea dreptului de proprietate de catre client este valabilă.
În unele zone ar putea fi greu sau imposibil de obţinut date istorice exacte şi
relevante.Oricare ar fi problemele, creditorii nu pot să aprecieze solvabilitatea, dacă
lipsesc date esentiale.Atitudinea cooperanta a solicitantului în aceasta faza ofera
primele elemente in ceea ce priveste calitatea sa ca debitor.Analiza nu este posibilă
fară date.

3.2. Tendinţe actuale spre sporirea strategiilor de performanţe creditare

Mai jos voi arată datele necesare şi identificarea surselor de date. Patru grupe de date
formeaza baza analizei solvabilităţii:
1.Calitatea conducerii:
Competenţa, integritatea şi reputaţia persoanelor care conduc întreprinderea care
solicita credite; punctele slabe ale acestei fundamentări pot afecta nu numai
capacitatea solicitantului de a rambursa un împrumut, ci şi perspectivele creditorului
de a incasa garanţia;
2.Dinamica industriei:

45
Mediul în care evoluează industria careia aparţine solicitantului, precum şi
competitivitatea solicitantului în cadrul acestei industrii, o industrie cu probleme
poate crea dificultati solicitantului, chiar dacă în prezent este prosper şi mai ales dacă
competitivitatea sa este deja slabă;

3.Starea financiara:
Capacitatea solicitantului de a plăti datoria prin:
-crearea unor lichidităţi suficiente şi/sau recurgerea la resursele existente pentru a
obţine lichidităţi.
-capacitatea clientului de a plăti dobânda este reflectată de lichiditate rentabilitate;
4.Garantia:
Valoarea netă de lichidare a garanţiei debitorului şi în ce masura această se afla
sub controlul creditorului, perspectivele reduse de incasare a garanţiei inseamna ca
banca va avea probleme cu convertirea garanţiei în numerar pentru a incasa valoarea
datoriei.
Perspectivele reduse de incasare a garanţiei înseanmă că banca va avea probleme cu
convertirea garanţiei în numerar pentru a incasa valoarea datoriei.
Desigur trebuie de luat în vedere spre viitor şi procesul de evaluare a riscurilor
creditare. Procesul prezentat, rar asigură toate informaţiile de care are nevoie analistul
şi va pune la dispoziţie cele mai bune şi mai complete date. Acesta este materialul cu
care lucreaza analistul pentru a formula recomandarea de acordare a creditului.
Unele firme mai primesc cotări ale creditelor de la agentii de evaluare a creditelor.
Constatarea analistului în viitor este ca solicitantul este solvabil înseamna că, în
principiu, creditorul este gata să accepte ca societatea comerciala sa-i devină client.
Cît de mare va fi creditul şi care sunt termenii de acordare sunt doua chestiuni care
depind de suma necesara clientului şi de capacitatea acestuia de a plăti datoria.
Proiecţiile fluxului de lichidităţi oferă informaţii pentru ambele.
Analistul a evaluat solvabilitatea solicitantului.

46
- societatea comercială are o cotaţie acceptabilă a riscurilor la fundamentarea
solvabilitatii.
Scenariile pentru proiecţii conţin cea mai buna anticipaţie a momentului pentru
schimbările care au loc în cadrul societăţii comerciale:
-intrari de lichiditati din toate sursele:
-exploatare:
-modificari ale CA, CP, inventarului;
-vanzari de active care nu sunt necesare pentru exploatare;
-alte intrari extraordinare;
-liniile de credite existente;
-capital nou din partea actionarilor.
-iesiri de lichiditati:
-exploatare;
-modificari ale CA, CP, inventarului;
-rambursarea datoriei existente;
-investitii in noi active;
-alte iesiri extraordinare;
-alte iesiri de fonduri.
Discuţiile privind proiecţiile cu conducerea societăţii comerciale au permis
analistului să aprecieze capacitatea conducerii de a reacţiona în situaţii de instabilitate
şi să pregătească scenariul cel mai probabil.
La sfîrşitul acestui proces, analistul de credite şi clientul câd de acord asupra
necesarului de credite pentru solicitant.
De obicei se află aproape de punctul maxim al lichidităţii din perioada avută în
vedere pentru proiecţie.
După stabilirea sumei necesare, analistul de credite recomandă structura creditului,
adică “parametrii” sau termenii pe bază caroră va fi acordat creditul.
Structura creditului conţine şapte elemente:
1.- suma;

47
 2.- programul de rambursare;
3.- prezentarea de rapoarte;
4.- garanţia;
5.- documentaţia;
6.- preţul;
7.- clauze.
Modificarea unuia dintre aceste elemente presupune, deseori, modificarea altuia sau a
mai multora:
-structura creditului reflecta cota de risc a clientului, necesarul de credite, rata
dobanzilor pe piata si cresterile si diminuarile fluxului anticipat de lichiditati al
clientului;
-“intarirea” unuia dintre aceste elemente poate fi compensata prin “atenuarea”
altuia.
1.Suma
Suma este stabilită prin proiecţiile făcute de analist pentru necesarul de credite
şi poate fi diferită de suma iniţiala a solicitantului.
De obicei, suma va acoperi necesarul de credite, inclusiv dobânda pentru datoria
suplimentară. Pentru a reduce indatorarea, unui nou client i se poate oferi mai puţin
decat suma respectivă şi se va cere să reducă dividendele pentru a compensa lipsa.
O parte din această sumă ar putea reprezenta aşa numita “facilitate a fondurilor
neeliberate” adică o sumă disponibilă pentru cheltuieli ulterioare.
În mod normal, creditorii incasează o taxă pentru partea neutilizată din linia de
credite, pe lângă dobânda pentru partea care a fost cheltuită.
De fapt, creditorul poate acorda o parte din suma sau întreagă sumă sub formă de
“linie de creditare”, o sumă aprobată iniţial pentru imprumut şi care poate fi folosită
sau nu de client.
2.Programul de rambursare

48
 Proiecţiile fluxului de lichidităţi arată capacitatea debitorului de a rambursa
creditul.În mod normal, creditorul nu trebuie să ceară o rambursare mai rapidă decît
permite fluxul de lichidităţi.
Dar nu este necesară o perioada lungă de rambursare, daca acest lucru permite
creditorului să acumuleze un excedent de lichidităţi. Programul de rambursare trebuie
să arate în ce scop va fi folosit creditul. Achiziţionarea sau constituirea unui activ fix
necesită, de obicei, o perioada lungă de rambursare.
Din punctul de vedere al creditorului, rambursarea în întregime şi la timp a unui
imprumut este dovadă cea mai sigură că aprobarea imprumutului a fost justificată.
3.Prezentarea de rapoarte
Creditorii solicita din partea debitorilor rapoarte periodice pentru
supravegherea situaţiei, pentru siguranţa proprie. Prezentarea de rapoarte face parte
din acordul pentru credite, iar neprezentarea rapoartelor necesare la timp este
considerată, în mod normal, ca o nerespectare a condiţiilor contractuale.
Exemplu de rapoarte:
- transmiterea la timp a situaţiilor financiare (trimestrial, fără verificare contabilă
şi anual, cu verificare contabilă);
- rapoarte privind acţiunile şi evenimentele care ar putea afecta performanţele
creditorului stabilite prin clauzele acordului de creditare, cum ar fi menţinerea sau
realizarea unor indicatori de lichiditate minimă sau de indatorare maximă, acţiunile
legale împotriva societăţii comerciale, incapacitatea de a atinge obiectivele specifice;
-rapoarte privind orice situaţie care ar afecta datele de fundamentare a
solvabilităţii, pe baza cărora a fost aprobat creditul.
4.Garanţia
Garanţia este “plasa de siguranţă” a creditorului, în cazul în care debitorul nu
poate să işi platească datoria în intregime şi la timp. Toate elementele date ca garanţie
trebuie enumerate, fie ca acestea sunt active controlate de cel care primeşte
imprumutul, fie garanţii din partea unor terţi. Există două tipuri principale de
garanţie:

49
 - drept constituit legal în favoarea creditorului privind un activ sau mai multe în
posesia sau sub controlul debitorului;
- o sarcină poate fi specifică, de exemplu, o ipotecă asupra unei clădiri sau un
sechestru asupra unui utilaj;
- sau poate fi generală, de exemplu, o sarcină variabilă asupra activelor curente ale
debitorului.
- garanţie din partea unui terţ (“garant”) în favoarea debitorului, adică obligaţia
legală din partea garantului de a achita datoria creditorului, dacă debitorul nu se
achită de datorie.
5.Documentaţia
Majoritatea creditelor au la bază un acord sau mai multe:
- acordul de aprobare a creditelor (sau de împrumut) este principalul document care
conţine toate termenele şi condiţiile acceptate de debitor sau de creditor;
- acordul pentru garanţie dintre girant şi creditor stabileşte garanţia legală pentru
obligaţia debitorului;
- poate exista un acord suplimentar sau mai multe privind chestiunile specifice, fără
de care creditul nu ar deveni efectiv, de exemplu, un acord de garantare a unei licenţe
fără de care nu s-ar putea realiza fluxul de lichidităţi din proiecţii.
6.Preţul
Costul unui credit consta din dobânda şi taxe:
1. Dobânda se plăteşte la intervale de timp stabilite (de exemplu, lunar, trimestrial,
anual) la încheierea bilanţului pentru restul de imprumut din perioada pentru care se
plăteşte dobânda.
- rata dobânzii este deseori exprimata prin rata de baza plus o prima de risc.
Există mai multe tipuri de taxe. De exemplu:
- taxa de angajare a creditului este deseori percepută pentru partea nefolosita dintr-o
linie de credit aprobată (dobânda se plateşte pentru partea folosită);
- taxa de evaluare pentru a acoperi costul activităţii analistului de credite;
- taxa de supraveghere anuală, pentru a acoperi costul supravegherii creditului;

50
 - un creditor care depune eforturi pentru obţinerea unui credit mare din partea unor
organisme financiare, va percepe o taxă pentru tranzacţii şi/sau o taxă preliminară
pentru costul unor asemenea activităţi complexe. În general, dobânda acoperă,în
cazul creditorului, costurile legate de banii destinaţi creditării, riscul creditului şi
marja de profit, taxele sunt o altă sursă de profit şi pot include sumele destinate
rambursării costurilor creditorului.
De obicei creditorii nu calculeaza exact costurile pentru evaluarea si aprobarea unei
anume cereri pentru credit, ci percep o suma fixa sau un procentaj din valoarea
creditului(sau amandoua).
7.Clauze speciale
Multe acorduri pentru aprobarea de credite impun debitorului anumite obligaţii sau
restricţii. Acestea reduc riscul pentru creditor. De exemplu:
- debitorul trebuie să respecte condiţiile legate de lichiditatea minimă, de
indicatorii privind acoperirea dobânzii pentru imprumut şi/sau indatorarea maximă,
atît timp cât mai ramâne o parte din credit;
- plata dividendelor poate fi condiţionată de verificarea lichidităţii sau poate fi
interzisă atât timp cât mai rămâne o parte din credit;
- debitorul nu poate acorda drepturi preferenţiale altor creditori sau nu are dreptul
să angajeze alte credite făra acordul creditorului.

3.3 Tendinţe în evoluţia educaţiei în domeniul creditelor

Termenul de educaţie în domeniul creditelor cuprinde atât cadrul
administrativ şi politic în care se iau hotarîrile privind creditele, cât şi, la fel de
important, climatul în care se iau asemenea hotarîri, adica acea combinatie specifica
de integritate, motivatie, loialitate, atitudine fata de clienti, traditie si de capacitate de
analiza, atat la nivel individual, cat si la nivelul institutiei financiare.
Orice institutie financiara se bazeaza pe o educatie in domeniul creditelor, dar nu
toate reusesc sa procedeze cu prudenta, cand acorda creditele.

51
Planificarea afacerilor fara o buna educatie in domeniul planificarii poate avea ca
rezultat documente numite planuri, dar care sunt ineficiente ca instrumente de
management. Ceva similar este avut in vedere si in cazul creditelor. În paginile
precedente este prezentat procesul tehnic de analiza a creditelor. Daca aceste calităţi
tehnice nu au la bază o educaţie corespunzătoare în domeniul creditelor, nici macar
cea mai înaltă competentă tehnica nu asigura un bun portofoliu de imprumuturi.
O educaţie corespunzatoare în domeniul creditelor va proteja finanţatorii impotriva
urmatoarelor surse majore de probleme:
- credit redirecţionat;
- imprumuturi pentru aliaţi politici sau de afaceri sau pentru debitori cu probleme,
aprobate la indicaţia unei persoane care deţine puterea;
- rezolvarea de la sine;
- decizii privind creditele influentate de interese personale, inclusiv mita;
- vînatoarea de profituri;
- instituţiile care cultivă afaceri pe termen scurt sau care urmaresc profitul inainte de
toate, riscă să compromită orice analiza riguroasa a creditelor;
- principii elastice pentru credite;
- lipsa de rigoare în cazul aplicarii principiilor stabilite pentru credite poate face o
institutie vulnerabilă la practicile neprofesionale;
- informatii incomplete;
- o educatie privind creditele care nu se axează pe informatii corespunzatoare sau
care permite debitorului să stabileasca ce informatii pot fi date crează probleme;
- aplicare inconsecventa;
- imposibilitatea de a impune respectarea in intregime a acordurilor pentru credite
poate duce la aplicarea lor necorespunzatoare;
- supraveghere improprie;
- descoperirea tarzie a problemelor poate duce la decizii de criza;
- incompetenta tehnica;

52
- o educatie corecta privind creditele permite evitarea recrutarii si a promovarii
analistilor slab pregatiti;
- evaluarea necorespunzatoare a riscurilor;
- o educatie corespunzatoare privind creditele va permite folosirea deplina si legală a
canalelor oficiale si neoficiale de informare privind riscurile potenţiale;

- expunerea la riscuri mari;

- un semn al unor reguli ineficiente sau al aplicarii ineficiente a regulilor;
- imprumutul pe baze concurenţiale;
- concurenţa cu alţi finanţatori duce la întarirea poziţiei debitorului - aceasta este
benefica, atât timp cât sunt respectate regulile de bază.
Raportandu-ne la cele de mai sus, putem aprecia faptul ca o cunoaştere amanunţită a
tehnicilor de bază pentru analiza cererii de credite şi luarea unei decizii privind
solvabilitatea, ne va atenţiona în permanenta ca procesul nu este complet până cînd
nu ne formăm o părere şi despre solicitant.

Principalul factor perturbător în activitatea unei bănci sunt creditele acordate,

sau mai precis neperformante. Creditarea este o activitate de bază într-o bancă şi
principalul mod prin care băncile obţin venituri şi, deci, profit. Însă, în cazul în care o
bancă acordă un credit unui client, iar acesta, din anumite motive, nu va putea să-şi
achite obligaţia faţă de bancă (restituirea creditului plus dobânda aferentă), banca va
înregistra pierderi pe care va trebui să le suporte din profit. Pentru a reduce la
minimum pierderile din credite neperformante şi a proteja în acest fel depozitele
persoanelor fizice şi juridice, lucrătorii bancari implicaţi în activitatea de creditare
trebuie să procedeze cu responsabilitate la evaluarea riscurilor pe care le presupune
acordarea împrumuturilor şi să depună toate eforturile pentru a-şi încasa debitorii.
Iată de ce se impun în această direcţie câteva măsuri prudenţiale, unele stabilite de
fiecare bancă şi altele de către Banca Centrală (sau autoritatea de supraveghere, când
aceasta este o instituţie separată).
53
 La acordarea creditelor, băncile urmăresc că solicitanţii să prezinte credibilitate
pentru rambursarea acestora la scadenţă. În acest scop, deşi cerinţele sunt unitare,
toate societăţile bancare recurg la o analiză a bonităţii clienţilor şi solicită garantarea
creditelor în condiţiile stabilite prin normele de creditare (aspecte prezentate
anterior).
Pentru limitarea riscului de credit. Banca Centrală poate stabili următoarele reguli:
-limitarea creditării unui singur debitor;
-limitarea împrumuturilor mari acordate;
-constituirea de provizioane.

Expunerea maximă faţa de un singur debitor. Normele moldoveneşti

stabilesc că împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu pot
depăşi, cumulate, 20% din fondurile proprii ale acesteia.
Se consideră un singur debitor, orice persoană sau un grup de persoane fizice sau
juridice care beneficiază, împreună sau cu titlu individual, de împrumuturi şi garanţii
acordate de aceeaşi societate bancară şi care sunt legate economic între ele, în sensul
că:
-una dintre persoane exercită asupra celorlalte, direct sau indirect, putere de control;
- nivelul cumulat al împrumuturilor acordate reprezintă un singur risc de credit

pentru societatea bancară, întrucât persoanele sunt legate într-o asemenea măsură
încât, dacă una dintre ele va întâmpina dificultăţi de rambursare, alta sau celelalte
vor întâmpina dificultăţi similare.
De asemenea, sunt restricţionate împrumuturile acordate persoanelor aflate în relaţii
speciale cu bancă. De exemplu, volumul creditelor care pot fi acordate de o bancă
acţionarilor săi este de minim 20% din fondurile proprii. Când clientul este acţionar
semnificativ (deţine mai mult de 5% din capitalul băncii) restricţia se accentuează,
dreptul restrângându-se la 20% din fondurile proprii pentru toti actionarii la un loc. În
aceste conditii posibilitatea băncii de a intra în relaţii bancare cu astfel de clienţi este
mult mai redusă.

54
 Riscuri de credit drept problemă cunoaşte expunerea excesivă a
managementului.
Băncilor comerciale la riscurile de credit, a căror cauză este:
• Incapacitatea băncii, dată fiind influenţa negativă, inclusiv a riscurilor juridice, de
a realiza transmiterea dreptului de proprietate asupra averii gajate în cazul
nerambursării creditului de către debitor;
• Lipsa birourilor informative de credit;
• Dificultăţile legate de vânzarea gajului.
Factorii riscului de credit sunt:
1) Perfecţionarea legislaţiei gajului:
• Conţinutul clar al contractelor de credit, perfectate la notariat;
• Accelerarea procedurii de transmitere a dreptului de proprietate.
2) Crearea unui sistem complex de birouri informative de credit.
3) Crearea unui sistem complex de birouri pentru vanzarea averii gajate a băncii
comerciale.
Expansiunea pieţelor financiare internaţionale şi diversificarea instrumentelor
financiare au oferit băncilor un acces vast către fonduri şi o oportunitate crescândă de
elaborare de noi produse şi prestare de noi servicii. Evoluţia sistemelor şi pieţelor
bancare a generat cerinţe crescânde faţă de gestiunea şi controlul riscurilor.
Administraţia B.C.”Victoriabank”S.A. (în continuare „Banca”) recunoaşte că
gestiunea riscurilor bancare trebuie să fie realizată într-un cadru metodologic
consistent.
Administrarea riscurilor bancare constituie o componentă importanta a strategiei
Băncii de obţinere a unui nivel scontat al profitului cu menţinerea unei expuneri la
risc acceptabile.
Obiectivele managementului Băncii sunt: maximizarea rentabilităţii, minimizarea
expunerii la risc şi respectarea reglementărilor bancare în vigoare. Minimizarea
riscurilor suportate de către Bancă contribuie la minimizarea pierderilor înregistrate
de aceasta şi maximizarea rentabilităţii Băncii.

55
 Concluzii şi recomandări
În urma studiului făcut asupra temei contribuţia creditelor bancare în
relansarea economiei în tranzacţii am tras concluzia că formele creditării au suferit
modificări din momentul apariţiei noţiunii de credit, tot odată cu aceste modificări au
fost schimbate şi direcţiile de finanţare. Am stabilit că importanţa acestuia se rezumă
din destinaţia lui (producţie,circulaţie,consum). Aceasta jucând un rol important în
formarea activităţii unui agent economic şi respectiv lansarea şi desfăşurea activităţii
acestuia. În aşa modalitate agentul economic are posibilitatea să existe în cazul cînd
are o activitate rentabilî şi capacitatea de solvabilitate.
B.C. „Victoriabank” S.A. în strategia sa este orientată spre o dirijare efectivă şi
profitabilă a mijloacelor băneşti ale clienţilor săi şi spre o prestare de calitate a
serviciilor bancare. Competetivitatea pe piaţa bancară impune în deservirea
clientelei operativitate, punctualitate şi o abordare individuală a fiecărui client.

B.C. „Victoriabank” S.A. nu este numai o instituţie financiară orientată spre

beneficiu, dar este şi o parte componentă a societăţii, conştientă de necesitatea
susţinerii categoriilor social vulnerabile, generaţiei în creştere, susţinerii ştiinţei,
învăţămîntului şi sportului, instituţiilor de ocrotire a sănătăţii, monumentelor istorice
şi religioase.
Astăzi, Banca asigură deservirea clientelei printr-o reţea de filiale şi
reprezentanţe ce cuprind în raza lor de activitate întreg teritoriul republicii: Bălţi,
Cahul, Căuşeni, Chişinău, Comrat, Drochia, Edineţ, Făleşti, Hânceşti, Orhei, Rezina,
Soroca, Ştefan – Vodă, Taraclia, Tvardiţa, Ungheni, extinzându-şi permanent relaţiile
de colaborare cu instituţiile similare de pe mapamond.
56
 Formele acreditării au la fel o contribuţie majoră în economie, fiecare formă de
acreditare având importanţa sa. Creditul bancar este elastic şi eficient deoarece
disponibilităţile băneşti mobilizate din anumite ramuri ale economiei pot fi dirijate
către întreprinzători indiferent de sfera lor de activitate. Importanţa creditelor derivă
şi din fucţiile acestora. Funcţia de mobilizare, funcţia de restabilire şi funcţia de
emisiune, acestea au un şir de efecte favorabile asupra economie unei ţări.
Analizând activitatea BC „Victoriabank” S.A am stabilit principale direcţii de
stimulare în urma acordării creditelor, precum menţionând şi pricipalele activităţi de
bază. Una dintre ele fiind activitatea de creditare. Cele mai multe credite fiind
acordate in industria comertului 53.23% apoi in industria energetii si a combustibelui
13.67%,dupa care in constructia drumurilor si trasportare 6.27%. În continuare am
analizat riscurile cu care se confrunctă banca, cele mai importante riscul de credit şi
operational, pentru prevenirea acestora banca a iniţiat un sistem de control şi dirijare
a riscurilor. Urmărind analiza efectuată am putut observa că banca a obţinut o
creştăre în dinamică în 2009 în toate domeniile de activitate şi în special în activitatea
de creditare.

57
 BIBLIOGRAFIE

1. Regulament BNM nr. 3/09 “cu privire la creditele mari” din 01/12/95;
2. Regulament BNM nr. 1/09 “privind incheierea acordurilor cu persoane
afiliate bancilor comerciale, inclusiv eliberarea creditelor” din 10/11/93;
3. Legea RM „Instituţiilor financiare" nr. 550-XIII din 21.07.95;
4. Legea RM „Cu privire la Banca Naţională a Moldovei'' nr. 548-ХШ din
21.07.95;
5. Regulamentul B.N.M. „Cu privire la creditele expirate"m. 130 din 15.05.98;
6. Regulamentul B.N.M. „Cu privire la clasificarea creditelor şi formarea
reducerilor pentru pierderile la credite (fondul de risc) " nr. 164 din 22.06.98;
7. Basno, Dardac, N. Operaţiuni bancare: instrumente şi tehnici de plată.- B.:

Editura Didactică şi Pedagogică., 1999.-251p.

8. Basno,C; Dardac, N. Riscurile bancare cerinţe prudenţiale
monitorizate./Colecţia băncii:Burse.–B.:Editura Didactică şi Pedagogică, 1999
– 61p.
9. Basno C., Dardac N., Floricel C., Monedă, credit, bănci. – Bucureşti, Editura
didactică şi pedagogică, 1997. – 179p.
10. Bădulescu D., Globalizarea şi băncile. O privire specială asupra Europei

Centrale şi de Est şi asupra României. - B.: Ed. Economică, 2006, 272 p.

11.Băncile şi operaţiunile bancare: Fundamentele profesiunii bancare/ In-tul
Bancar Român; Coord.Curs.: prof.dr.L.C. Ionescu – B.: Editura
Economică,1996 -528p.

58
12.Banca Naţională a Moldovei. Raport anual 2002/Banca Naţională a Moldovei.
– Ch.: s.n., 2003. – 91p.
13. Balanţa de plăţi a Moldovei 2005 / Banca Naţională a Moldovei. – Chişinău.:

Banca Naţională a Moldovei, 2006. – 148p.

14.Berea A., Strategie bancară. – Bucureşti,Export,2001. – 177p.
15.Bogdan,Ioan. Tratat de management financiar – bancar. – B.: Editura
Economică,2002. – 920p.
16. Burciu, Aurel, Activitatea bancară internaţională. – Bucureşti, Editura

Economică,1999. – 159p
17. Cociug Victoria. Operaţiuni bancare: concepte, scheme, aplicaţii. Chişinău,

2006.
18.Coman, Florin. Activitatea bancară. Profit şi performanţă. – B.: Luminex Lex,
2000. – 208p.
19.C. Grigoriţă. Activitatea Bancară. – Chişinău.: Cartier, 2004. – 432p.
20. Cum să obţii un credit/împrunut de la instituţiile bancare şi nebancare din

Republica Moldova: Ghidul pentru întreprinzători/ Autori: Mila Ghiţu, Mihai

Perebinos. – Chişinău: s.n., 2003.- 136p.
21.Dedu V.Gestiunea bancară.– Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică, 1999
– 352p.
22.Diaconescu M. Bănci, sisteme de plăţi, riscuri. – Bucureşti,Editura
Economică,1999. – 276p.
23.Enicov, Igor. Orientări în managementul riscurilor bancare. – Chişinău:
ASEM, 2001. – 195 p.
24. Georgescu-Goloşoiu, Liga. Mijloace, modalităţi şi instrumente de plată. –

Buc.: Ed. ASE, 2003. – 250 p.

25. Lăzărescu, Sorin. Rating financiar. – Buc.: Ed. ASE, 2003. – 188 p.

26. Grigoriţă, Cornelia. Activitatea bancară. – Editura A II-a, rev. Şi complet. –

Chişinău: Cartier educaţional, 2005. – 420p.

59
27.Manolescu Gheorghe, Moneda şi ipostazele ei. – Bucureşti,Editura
Economică,1997. – 512p.
28. Manual şi operaţiuni documentare în comerţul exterior: Acreditivele.
Incasourile documentare. Garanţiile Bancare. – Chişinău: Logos,1993. – 128p.
29.Murray,Andrew, Analiza creditului. – Bucureşti:Capital: Expert, 1998. – 32p.
30.Rotaru C. Managementul performanţei bancare. – Bucureşti: Editura Expert,
2001. – 246 p.
31.Stancu, Stelian: Huidumac, Cătălin. Teoria portofoliului. – Bucureşti: Editura
Didactică şi pedagogică, 1999. – 255p.

60
ANEXE

61
 Anexa 1
Diagrama 1. Ponderea pe piaţă a băncilor.

Sursa:Rraportul anual al BC “Victoriabanк”S.A pe anul 2009.

62
63