STANISLAW LEM

COLECŢIA POVESTIRI ŞTIINŢIFICO-FANTASTICE

 315
STANISLAW L E Mi

ic i: «S:
< :s O «
"* 3 X Z:
o5«o
> la UI'

.. o o 2,

•n — i.]
O _ O REZUMATUL
^ =S CAPITOLELOR PRECEDENTE:.
CI s o
o 9 V Z' Solaris este o planetă stranie, acope­
xjaata. rită aproape in întregime de un ocean,
pe care pămintenii II bănuiesc a (I gin-
ditor, fără să reuşească totuşi să Intre
In contact cu el. Pe o staţie satelizată
deasupra planetei, cibernetlcianul Snaut,
fizicianul Sartorius şi psihologul Kris
Kelvin primesc vizita unor „oaspeţi" ui­
mitori şi Inspăimîntători totodată. Kel­
vin este vizitat de Harey, iubila-i, care,
din vina Iui, se sinucisese cu un deceniu
în urmă. Singura explicaţie e că ocea­
nul, folosindu-se de „firide" ale memo­
riei pămintenilor, a plăsmuit acele
corpuri F (cum le numesc cl în mort
conspirativ) şl le-a Introdus pe static in
scopul sondării astronauţllur. Anallzind
singele lui Harey, Kris îşi da seama c i
ea e plămădită nu din atomi, ci dintr-u
substanţă neutrinică. sartorius are Ideea
de a construi un anihilator neutrinic şl
Intenţionează să lupte împotriva ocea­
nului.
Colecfia „POVESTIRI
ŞTIINŢIFICO-FANTASTICE"
e d i f a f ă de revisla

ştiinţa
• i e l m i c a
ANUL XIV — 1 ianuari* 1968
STANISLAW
LEM

OLAW
(Urmare din numărul trecut)

— Nu-ţi ascund nimic..., am răspuns cu glasul răguşit.

— Atunci e perfect, a replicat, sculîndu-se. Am vrut să-ţl
spun c e v a
S i m ţ e a m că nu pot lăsa aşa lucrurile, dar toate cuvintele î m i
rămîneau în gît
— Harey... Stătea întoarsă cu spatele lîngă fereastră. Oceanul
albastru, pustiu se întindea sub cerul gol. H a r e y , dacă bănuieşti
că... H a r e y , doar ştii că te iubesc...
— Pe mine ? !
M - a m apropiat de ea. A m v r u t s-o îmbrăţişez. S-a eliberat),
respingîndu-mi braţul.
— Esti prea bun..., a spus. M ă iubeşti ? A s fi preferat să m ă
fi bătut !
— Harey, iubito !
— N u ! Nu ! Mai bine taci.
S-a apropiat de masă şi a început să strîngă farfuriile. P r i ­
v e a m deşertul albastru. Soarele coborîse, şi umbra m a r e a staţiei
se proiecta ritmic pe valuri. Lui H a r e y farfuria i-a alunecat din
mînă şi a că/ut pe duşumea. A p a bolborosea în chiuvetă. L a m a r ­
ginea orizontului, bronzul se transforma într-un aur de un roşu
murdar. M ă r a r de-aş jşti ce am de făcut î O, dacă aş şti ! Deodată
s-a făcut linişte. H a r e y s-a oprit în spatele meu.
— N u te-ntoarce, mi-a spus în şoaptă. N u eşti cu nimic v i n o v a t ,
K r i s . Sînt convinsă. N u te frămînta. A m întins mîna spre ea. A
fugit în fundul cabinei şi, ridicînd o grămadă de farfurii, a reluat :
P ă c a t ! Dacă ar putea fi sparte, oh, le-aş sparge pe toate ! ! ! O clipă
am crezut că într-adevăr le va z v î r l i pe jos, dar m-a p r i v i t şâgalnio
şi a /îmbit : Nu-ţi fie teamă, nu voi face scene.
M - a m trezit în toiul nopţii, brusc, încordat şi atent, şi m - a m
aşezat pe marginea patului ; în cameră era întuneric, prin uşa
întredeschisă pătrundea lumina slabă de pe coridor. Un sîsîit
intens creştea mereu, odată cu nişte lovituri înfundate, ca şi cum
un obiect m a r e s-ar fi izbit cu putere de partea cealaltă a p e r & i .
telui. U n m e t e o r i t ! m i - a străfulgerat p r i n minte. A spart chitw
r a s a . A c o l o este c i n e v a ! U n horcăit p r e l u n g .
M - a m trezit d e - a b i n e l e a . M ă a f l a m în staţie, n u în rachetă.^
de u n d e atunci acest îngrozitor ecou ?
M - a m repezit p e culoar. U ş a micului laborator era larg des­
c h i s ă şi l u m i n a a r d e a . A m d a t b u z n a î n ă u n t r u .
M-a izbit o adiere îngrozitor d e rece. C a b i n a e r a plină d e
u n a b u r ce tăia r ă s u f l a r e a , t r a n s f o r m î n d - o i m e d i a t în z ă p a d ă . O
mulţime de petale albe pluteau deasupra trupului îmbrăcat în­
t r - u n h a l a t d e b a i e şi c a r e z v î c n e a s l a b p e d u ş u m e a . A b i a d e - o
m a i v e d e a m s u b acel nor d e gheaţă. M - a m aruncat s p r e H a r a y ,
a m l u a t - o în b r a ţ e , halatul îmi frigea mîinile, m i le îngheţa. A m
(fugit p e c o r i d o r , t r e c î n d p e l î n g ă ş i r u r i d e u ş i , n u m a i s i m ţ e a m
f r i g u l , d a r r e s p i r a ţ i a ei, c e i s c a n o u r a ş i d e vapori condensaţi,
îmi a r d e a u m ă r u l ca o flacără.
A m a ş e z a t - o p e m a s ă , i - a m sfîşiat h a l a t u l în d r e p t u l p i e p t u ­
l u i ; i - a m p r i v i t o c l i p ă foţa t r e m u r î n d ă ; s î n g e l e î n g h e ţ a s e pe
g u r a deschisă, a c o p e r i n d b u z e l e cu u n strat negricios, iar p e l i m b ă
străluceau cristale de gheaţă.
O x i g e n l i c h i d ! I n l a b o r a t o r s e a f l a o x i g e n l i c h i d tn v a s d
D e w a r . R i d i c î n d - o p e H a r e y , m i - a m simţit t ă l p i l e călcînd p e o
s t i c l ă u ş o r f r i a b i l ă . C i t p u t u s e să b e a ? N u m a i a v e a nici o i m p o r ­
t a n ţ ă ! Gîtul, f a r i n g e l e , p l ă m î n i i , totul e r a ars. O x i g e n u l lichid
a r d e m a i i n t e n s d e c i t a c i z i i cei m a i c o n c e n t r a ţ i . R e s p i r a ţ i a ei
h î r î i t o a r e , u s c a t ă , c a s u n e t u l u n o r hîrtii c a r e s e r u p , d e v e n e a l o t
m a i s l a b ă . O c h i i îi e r a u î n c h i ş i . A g o n i e . . .
A m a r u n c a t o p r i v i r e a s u p r a m a r i l o r d u l a p u r i d e sticlă, c u
i n s t r u m e n t a r şi m e d i c a m e n t e . T r a h e o t o m i e ? I n t u b a ţ i e ? D a r ea
n u m a i a v e a p l ă m î n i . E r a u arşi. M e d i c a m e n t e ? G r e u de ales.
R a f t u r i l e e r a u î n ţ e s a t e d e f l a c o a n e şi d e cutii... N ă p r a s n i c u l e l
h î r î i t u m p l e a î n t r e a g a s a l ă , d i n g u r a ei d e s c h i s ă s e r i s i p e a o c e a ţ ă
alburie
T e r m o f o a r e l e . : . A m î n c e p u t să l e c a u t , d a r p î n ă să l e g ă s e s o
a m a l e r g a t la cel d e - a l d o i l e a d u l a p , a m răscolit p r i n t r e cutiile
c u fiole... a c u m , o s e r i n g ă . . . u n d e ? ...în sterilizator... dar nu
r e u ş e a m s - o m o n t e z . M î i n i l e n u m ă a.scultau, d e g e t e l e e r a u î n ­
ţ e p e n i t e şi r e f u z a u să s e î n d o a i e . A m i z b i t c u f u r i e î n " c a p a c u l
sterilizatorului, d a r n u simţeam lovitura ; singura reacţie era d o a r
o u ş o a r ă f u r n i c a r e . M u r i b u n d a h o r c ă i a tot m a i c u m p l i t . A m s ă r i t
i î n g ă e a . O c h i i îi e r a u d e s c h i ş i .
— Harey 1
S u n e t e l e p e c a r e l e - a m scos n u o r a u nici m ă c a r o ş o a p t ă .
î m i s i m ţ e a m p r o p r i a f a ţ ă s t r ă i n ă , c a d e .sjhips. C o a s t e l e p r i n s e s e r ă
Bă-i j o a c e s u b p i e l e a a l b ă , p ă r u l u m e d , d i n c a u z a z ă p e z i i t o p i t e ,
t se r ă s f i r a s e în şuviţe. M ă privea.
— Harey 1
N u p u t e a m a r t i c u l a m a i m u l t . S t ă t e a m ca o s t a n ă d e p i a t r ă ,
Iar mîinile, înţepenite, parcă nu mai erau ale m e l e ; tălpile, b u ­
z e l e , p l e o a p e l e m ă a r d e a u tot m a i t a r e , d a r a p r o a p e nici n u s i m ­
ţ e a m ; o p i c ă t u r ă d e s î n g e c e se t o p i s e l a c ă l d u r ă i - a c o b o r î t p i e ­
ziş de pe obraz. Limba i-a tremurat ţi 1-a recăzut în gură. Tot.
mal horcăia,
 T-am luat braţul, nu mai avea puia. A m desMciit larg poalele
halatului ; a m pus urechea pe Irupu-i î n g r o / i ' o r de rece, chiar
sub sin. P r i n t r e pîrîituri ca de incendiu, am perceput bălai galo­
pante, mult prea repezi pentru a fi numărate. Stăteam aşa, foarte
aplecat, cînd ceva mi-a atins fruntea. Degetele ei mi-au pătruns
în păr. A m p r i v i t - o în ochi.
— K r i s , a şuierat, l-am apucat mîna într-a mea ; mi-a strîns-o
atît de tare încît mai-mai era să ţip. Starea de conştientă r e v e ­
nită o clipă îi părăsise din nou faţa-i îngrozitor de crispată, globii
ochilor au lucit scurt p e sub pleoape, in gît s-a dezlănţuit iarăşi
horcăitul şi întregul trup i s-a contorsionat. A t î r n a pe marginea
mesei... Izbea cu capul suportul de plastic. î n c e r c a m s-o reţin,
apăsînd-o pe masă, dar cu fiecare spasm îmi scăpa. Brusc m-a
năpădit transpiraţia, şi picioarele mi s-au făcut ca de vată. Cînd
z v î r c o l i r i l e i-au mai slăbit, am încercat s-o reaşez. Deschidea
larg gura, d e parcă ar fi înghiţit aerul. Deodată, p e această faţă
înspăimîntătoare şi însingerată au răsărit luminile ochilor.
— K r i s , a bolborosit. Cît... eît o să mai... ? K r i s ! S-a înecat,
p e buze i-a înflorit o spumă şi din nou a fost cuprinsă de spasme.
O ţ i n t a m cu ultimele-mi rămăşiţe de putere. A căzut p e spate,
d e i-au clănţănit dinţii şi abia îşi mai trăgea sufletul. N u , nu, nu,
rostea repc^de, odată cu fiecare expiraţie, şi fiecare dintre e l e
părea ultima. Dar convulsiile i-au revenit şi H a r e y îmi tresaltă
iar în braţe, respjrînd cu un suprem efort, în pauze tot mai gîfîite.
î n sfîrşit pleoapele s-au ridicat la jumătatea ochilor ei deschişi şi
orbi. înţepenise. C r e d e a m că e sfîrşitul. Nici nu încercam să-i şterg
spuma trandafirie de pe gură, stăteam aplecat, ascultînd parcă un
clopot îndepărtat şi imens, şi aşteptam ultimu-i răsuflet ca să mă
prăbuşesc odată cu el, dar H a r e y respira într-una, aproape n e m a i -
horcăind, tot mai liniştit, iar sfîrcul sinului, care încetase să-i mai
tremure, zvîcnea sub palpitarea iute a inimii. încă nu î n ţ e l e g e a m
ce se-ntîmplă. Doar podul p a l m e l o r mi s-a umezit şi mi se părea
că asurzesc, că ceva moale şi elastic îmi umple urechile, tot mai
auzeam acel clopot bătînd, dar acum surd, ca şi cum ar fi avut
l i m b a crăpată.
Şi-a ridicat pleoapele şi p r i v i r i l e noastre s-au întîlnit.
— Harey, am v r u t să rostesc, dar parcă mi-a lipsit gura, faţa
îmi era ca moartă, acoperită de o mască grea, şi nu puteam decît
să mă uit.
Şi-a rotit p r i v i r i l e în jurul camerei. Fruntea i s-a mişcat. Era
o tăcere deplină. în spatele meu, într-o altă lume, apa picura egal
din robinetul deschis. H a r e y s-a ridicat într-un cot. S-a aşezat.
M - a m dat înapoi. M ă urmărea din ochi.
— N-a... n-a... reuşit ? a spus. De ce.. ? D e ce mă priveşti
aşa... ? Şi deodată, cu un strigăt îngrozitor : D e ce mă priveşti
a ş a ? ! S-a aşternut liniştea. Şi-a p r i v i t m î i n i l e . A mişcat umerii,
apoi degetele. Sînt eu... ? a întrebat.
— Harey, a m pronunţat numai din buze, fără glas. Şi-a r i d i ­
cat capul.
— Harey... ? a îngînat. S-a lăsat să lunece d e p e masă şi s-a
sculat. S-a legănat puţin, şi-a recăpătat echilibrul, a făcut c î ţ i v a
paşi. T o a t e l e săvîrşea î n t r - o stare de p e r p l e x i t a t e , mă p r i v e a d e
parcă n'i m-ar fi văzut. Ilarcy ? a mai spus oriată, înret. Dur... c i i . .
nu sînt l l a r e y . Dar cine...? lîu... ? H a r e y ? Dar Ui, I u ? ! DcoJată
ochii i s-au deschis larg, au fulgerat, şi umbra unui zimbet de su­
premă speraiiţu i-a luminat faţa. I'oate că şi tu ? Kris ! l'oaie <ă
şi tu... de asemenea... ? Tăceam, sprijinit cu spatele de dulap, acolo
unde mă împinsese spaima. M î i n i l e i-au căzut neputincioase. Nu, a
reluat. Nu, fiindcă ţi-e frică. Dar, ascultu-mă... nu mai pot. Nu se
mai poate aşa. Nu ştiam nimic... nici acum rni-nţeleg nimic. Doar
nu este posibil ! Eu... (şi-a dus pumnii palizi spre piept) mi ştiu
nimic în afară de H a r e y ! Ţ i se pare poate că mă p r e f a c ? N u mă
prefac, pe cuvint de onoare că nu mă prefac. U l t i m e l e cuvinte au
trecut într-un geamăt. A căzut pe duşumea, pirngîiid în hohote.
Acest strigăt parcă spăr-sese ceva în mine. Intr-o singură sărituiă
am fost lîngă ea, am cuprins-o de umeri, se apăra, mă respingea
hohotind fără lacrimi. Dă-mi drumul ! M i - a strigat. Dă-mi drumul !
Ţ i - e scîrbă ! Ştiu I N u vreau aşa ! N u vreau ! V e z i doar că nu sînt
eu, nu sînt eu, nu sînt...
— T a c i ! am urlat, zguduind-o. A m î n d o i zbier'am ca ie.şiţi din
minţi, stînd îngenuncheaţi umil în faţa celuilalt. Harey îşi izbea
capul de umărul meu, eu o strîngeam spre mine cu toată punerea.
Deodată ne-am oprit, rcspiiînd greu... A p a picura ritmic din
robinet.
— Kris..., a bolborosit, lipindu-şi tare faţa de umărul meu.
Spune-mi ce am de făcut, Kris... ca să nu mai fiu...
— încetează ! a m strigat.
Şi-a ridicat spre mine o b r a z u l :
— Cum... ? N i c i tu nu ştii ? N u există scăpar-e ? N i c i una ?
— Harey... fie-ţi milă...
— A m vrut... doar ai văzut. N u . N u . Dă-mi drumul, nu v r e a u
să mă atingi ! Ţ i - e scîrbă d e mine.
— Nu-i adevărat!
— M i n ţ i ! T r e b u i e să-ţi fie scîrbă. Mie... mic însămi... mi-ar' fi.
Dacă aş putea... Dacă aş putea...
— T e - a i sinucide ?
' — Da.
— Dar eu nu vreau, înţelegi ? Nu vreau să le sinucizi. V r e a u
să fii aici, lîngă mine, şi nu mai am n e v o i e de nimic altceva.
Ochii ei imenşi, cenuşii mă devorau.
— Cît de oribil minţi..., mi-a spus pe un ton calm.
I-am dat drumul şi m-am ridicat din genunchi. S-a aşezat pe
duşumea.
— Spune-mi ce a m de făcut ca să mă crezi că nu rostesc decît
ceea ce gîndesc... că accsta-i adevărul, că altul nu există ? !
— N u poate fi adevărul. N u sînt H a r e y .
— Dar cine eşti ?
A tăcut un t i m p mai îndelungat. D e cîteva ori, bărbia a prins
să-i tremure pînă cînd, aplecîndu-şi capul, a ş o p t i t :
— Harey... ? Dar... ştiu că nu-i adevărat. N u pe mine... mă
iubiseşi acolo... de mult...
— Da, am spus. Ceea ce a fost nu mai este. A murit. D a r pe
tine, de-aici, te iubesc. î n ţ e l e g i ?
A dat din cap.
 — Să nu crezi că nu şliu să apreciez lot ce-ai făcut. A i p r o ­
cedat cil s-a putut mai bine, cil de bine te-ai priceput. Dar aici nu
e.xistă scăpare. A c u m trei zile, cînd v e g i i e a m lingă patul tău, aştep-
tind să te trezeşti, nu ştiam încă nimic. Iar acum mi se pare că
toate s-au întimplal foarte de mult. M - a m purtat de parcă mi-aş
fi pierdut minţile, gîndurile îmi e i a u înceţoşate. N u - m i a m i n t e a m
nici ce a fost mai înainte, nici ce a fost mai tirziu şi nu mă m i r a m
de nimic, la fel ca un o m după o narcoză sau după o boală î n d e ­
lungată, şi chiar credeam că fusesem poate bolnavă, numai că tu
nu v r e i să-mi spui nimic. M a i lîrziu însă, tot mai multe lucruri
mi-au dat de gindit. Ştii care dintre ele. începusem să desluşesc
ceva după ce-ai aisculat în bibliotecă atunci... cu ăla... cum îl
cheamă ?... cu Snaut. Dar, cum n-ai vrut să-mi mărturiseşti nimic,
m-am sculat noaptea şi am dat drumul la magnetofon. Doar atunci,
o singură dată, am minţit... fiindcă eu îl ascunsesem, K r i s . Cel care
vorbea, cum se numea... ?
— Gibarian.
— Da. Gibarian. Atunci am înţeles totul, deşi, la drept v o r ­
bind, nici acum nu pricep nimic. U n singur lucru nu ştiam... că nu
mă pot... că nu sînt... că toate astea se sfirşesc... fără sfîrşit. Despre
asta nu pomenea nimic. De altfel, poale, a spus, dar te-ai trezit
şi am oprit banda. Dar şi aşa auzisem destul ca să aflu că nu sînt
un om, ci doar un instrument...
— Ce tot înşiri ?
— Un instrument care să-ţi cerceteze reacţiile... sau ceva în g e ­
nul ăsta. Fiecare dintre v o i are pe cineva ca mine. T o t u l se bazează
pe amintiri sau pe reprezentări, pe stările inhibate. C a m aşa ceva...
D e altfel, o ştii mai bine decît mine. El spunea nişte lucruri îngro­
zitoare, de necrezut, şi dacă n-ar fi fost faptul că toiul coincidea
n-aş fi crezut niciodată !
— Ce coincidea ?
— Ei, că n-am nevoie de somn, că trebuie să fiu mereu lîngă
tine. Ieri dimineaţă mai c r e d e a m că mă urăşti şi din acest m o t i v
eram nefericită. Doamne, cît eram d e proastă ! Dar spune şi tu :
puteam oare să-mi imaginez ? Nici el n-o ura pe femeia lui, dar
cum vorbea despre ea I A b i a atunci m i - a m dat seama că, orice
aş face, ar fi inciiferent. De-o v o i a m sau nu, pentru tine tot o tor­
tură era: Ba chiar mai rău, fiindcă instrumentul de tortură este
neînsufleţit şi inocent ca piatra, care cade şi ucide... dar ca acest
instrument să poată avea cele mai bune intenţii şi să iubească...
una ca asta nu mi-aş fi închipuit-o niciodată. A ş vrea să-ţi î m p ă r ­
tăşesc măcar ceva din cele petrecute cu mine atunci, după ce am
auzit banda aceea. A m încercat chiar să-mi notez cele auzite...
— A h , de aceea ai aprins lumina ? a m îngăimat.
— Da. Dar n-a ieşit nimic... Fiindcă eu căutam în mine... slii...
pe ei — adică acel... altceva... E r a m de-a dreptul nebună, iţi spun !
O v r e m e mi s-a părut că sub pielea mea nu mai există un trup, că
în mine se află altceva, că sînt doar... doar aer. Asta ca să mă
mint. înţelegi ?
— înţeleg.
— Dacă stai aşa, culcată, ore în şir, noaptea, atunci, gîndin-
du-te, poţi ajunge foarte departe şi în locuri stranii, ştii...
 *- Şl la.
•— D a r ! m l s i m ţ e a m Inima bătînd ş! m i - a m a m l n l l t , d e alltel^
că m i - a i cercetat sîngele. C u m este sîngele meu î Spune-mi, spu-*
ne-mi adevărul ? Doar mi-1 poţi spune acum.
— L a fel c a al m e u .
— într-adevăr 7
- Iţi j u r .
— Atunci ce-nseamnâ a s t a ? Ştii... m - a m g î n d i t apoi că p o a l e
a c e l ceva s e a f l ă a s c u n s î n m i n e , c ă e s t e f o a r t e m i c . D a r n u ş t i a m
unde. A c u m î n s ă c r e d c ă t o a t e a s t e a n - a u fost î n f o n d decît eschi­
v ă r i , c ă c i m ă t e m e a m î n g r o z i t o r d e c e e a c e v o i a m s ă f a c şi c ă u t a m
o altă ieşire. D a r , K r i s , d a c ă a m acelaşi sînge... d a c ă e s t e a ş a p r e ­
cum spui, atunci... N u , asta-i imposibil. Doar n - a ş m a i trăi acum,
nu-i aşa ? înseamnă c ă totuşi c e v a e x i s t ă , d a r u n d e ? I n c a p ? Dap,
e u g î n d e s c cît s e p o a t e d e o b i ş n u i t . . . şi n u ş t i u n i m i c . D a c ă a ş g i n d i
Drin a c e l lucru, a r t r e b u i s ă ştiu totul d i n t r - o d a t ă şi s ă n u t e i u -
aesc, ci d o a r s ă m ă p r e f a c şi s ă ş l i u c ă m ă p r e f a c . . . K r i s , s p u n e - m i ,
t e r o g , tot c e ştii, p o a t e v o m i z b u t i să f a c e m ceva !
Tăcea.
I — Vrei să mori ?
— M a i curînd da.
Din n o u s - a lăsat peste noi liniştea.
Harey stătea chircită, i a r eu, aplecat deasupra-i, priveam îrt
a d î n c u l sălii pustii plăcile a l b e a l e instrumentelor emailate, apara­
tura lucioasă, împrăştiată pretutindeni. Priveam de parcă a ş fi
c ă u t a t u n l u c r u n e c e s a r şi n u - 1 p u t e a m găsi.
— H a r e y , crezi că ţi-aş putea s p u n e c e v a ? Aştepta. C e - i drept,
nu eşti î n t r u totul asemănătoare mie. D a r asta nu-nseamnă o in­
ferioritate. Dimpotrivă. Poţi crede ce vrei despre toate astea, d a B
tocmai datorită... n-ai murit.
Un r î s c o p i l ă r o s şi trist i - a z b u c i u m a t faţa.
— S ă - n s e m n e c ă sînt... n e m u r i t o a r e ?
— N u şliu. I n orice c a z , eşti într-o măsură mult mai mara
decît mine.
— E î n g r o z i t o r ! a şoptit.
— D a r p o a t e c â n u atit cît ţi s - a r p ă r e a .
' — D a r n u m ă invidiezi...
— Harey, prezenţa ta ţine m a i curînd de... m e n i r e a ta, a ?
s p u n e . Ştii, a i c i , î n s t a ţ i e , m e n i r e a ta e s t e l a fel d e n e c l a r ă c a şi a
m e a s a u a fiecăruia dintre noi. Ceilalţi v o r continua experimentul
lui Gibarian şi s e p o a t e întîmpla orice...
— S a u nimic.
— S a u nimic şi-ţi mărturisesc că aş prefera să n u se-ntîmple
n i m i c . . . n u atît d i n c a u z a f r i c i i ( c u t o a t e c ă şi e a j o a c ă , p r o b a b i l , u n
r o l ) , ci d i n p r i c i n a f a p t u l u i c ă e x p e r i m e n t u l n u v a d u c e n i c ă i e r i ,
D e a s t a sînt a b s o l u t s i g u r .
i — D a r d e ce n u v a d u c e nicăieri ? E v o r b a d e ocean ?
! A tresărit.
'p ărtri ie—
s îten n ţDeD
.cît a,scaă.lpD
ea n
o
uae
n soep
- ta ir rîd
e
cnu c
esn oişn
ăso nttiip
m am
nlce
ţitec
. e
C oev
sda uotcc
n rob
a e
cma .u
tl u nCţiîc
plu rinn
e
asd cnu
teaalim ănn
,aăocîren e
e is
sscrth e
ucn
zsm btţu
lh iaăm
tl, eb,ul n
u
?
aoc
l rrDu
uur ip
e
n ol ăre
x ­
c u m e l e f a n t u l nu e s t e o b a c t e r i e f o a r t e m a r e , nici o c e a n u l n u p o a t e
fi u n c r e i e r f o a r t e m a r e . F i r e ş t e c â d e a m b e l e p ă r ţ i p o t i n t e r v e n i
a n u m i t e a c ţ i u n i . C a o c o n s e c i n ţ ă a u n e i a d i n t r e e l e , te p r i v e s c
a c u m ş i - n c e r c să te c o n v i n g c ă - m i eşti m a i d r a g ă d e c î t cei d o i s p r e ­
z e c e a n i p e c a r e i - a m c o n s a c r a t p l a n e t e i S o l a r i s şi că v r e a u s â
r ă m î n c u t i n e . P o a t e că p r i n t i n e o c e a n u l a v r u t s ă - m i f a c ă u n
s e r v i c i u ; p o a t e câ a p a r i ţ i a ta t r e b u i a să f i e p e n t r u m i n e u n s u p l i ­
c i u s a u p o a t e n u - i d e c î t o c e r c e t a r e m i c r o s c o p i c ă . U n gest d e p r i e ­
tenie, o l o v i t u r ă p e r f i d ă s a u p o a t e un joc sarcastic. O r i p o a t e t o a t e
l a o l a l t ă s a u — c e e a ce m i s e p a r e cel m a i p r o b a b i l — n i m i c d i n
t o a t e a s t e a , d a r , î n d e f i n i t i v , ce n e p r i v e s c , p e m i n e şi p e t i n e ,
i n t e n ţ i i l e p ă r i n ţ i l o r noştri atît d e d i f e r i ţ i î n t r e ei ? M i - a i putea
r i p o s t a că d e a c e s t e i n t e n ţ i i d e p i n d e v i i t o r u l n o s t r u , şi voi fi d e
a c o r d . C a şi tine, n u sînt c a p a b i l să p r e v ă d c e e a ce se v a - n t î m p l a .
N u te p o t a s i g u r a nici m ă c a r că te voi i u b i î n t o t d e a u n a . D u p ă c e
s - a u î n t î m p l a t a t i t e a , n e p u t e m a ş t e p t a la o r i c e . P o a t e că m i i n e
voi d e v e n i o m e d u z ă v e r d e . . . A s t a n u d e p i n d e de noi. D a r , în
m ă s u r a în c a r e d e p i n d e d e noi, v o m fi î m p r e u n ă . O a r e - i p u ţ i n ?
— A s c u l t ă . . . , a .spus, m a i este c e v a . Eu... cu ea... s e m ă n mult ?
— Ai semănat foarte mult, am spus, dar acum nu mai ştiu.
— Cum adică... ?
S-a s c u l a t d e p e j o s şi a c u m mă privea cu ochii mari.
— Ai reuşit s-o adumbreşti.
— Şi eşti sigur că nu pe ea, ci pe mine ? Pe mine... ?
— D a . P e t i n e . N u ştiu... cred că dacă ai fi într-adevăr ea,
n - a ş p u t e a să te i u b e s c .
— De ce ?
— Fiindcă am făcut ceva oribil.
— Ei i-ai făcut ?
— Da. Cînd am fost...
— Nu-mi spune.
— De ce ?
— Fiindcă vreau
DISCUŢIA
s ă ştii c ă n u sînt e a . /

A d o u a zi, î n t o r c î n d u m ă d e l a d e j u n , a m g ă s i t p e m ă s u ţ a d e
s u b f e r e a s t r ă o s c r i s o a r e d e la S n a u t . î m i r e l a t a c ă S a r t o r i u s î n t r e -
r u p s e s e m u n c a la anihilator, ca s ă facă o u l t i m ă î n c e r c a r e d e i r a ­
d i e r e a oceanului cu u n fascicul d e radiaţii d u r e .
— Dragă, am spus, trebuie să mă duc la Snaut.
A p u s u l r o ş u a r d e a în ferestre, î m p ă r ţ i n d c a m e r a în d o u ă . N e
a f l a m î n u m b r a s i n i l i e . I n a f a r a s p a ţ i u l u i ei, t o t u l p ă r e a d o a r a m ă .
îţi făcea i m p r e s i a că orice carte, c ă z î n d d e p e raft, a r d a u n s u n e t
metalic.
— E v o r b a d e e x p e r i e n ţ a aia... N u m a i c ă n u ş t i u c u m să faa
Aş p r e f e r a , înţelegi... m i - a m l ă s a t f r a z a î n a e r .
— N u te scuza, K r i s . A ş d o r i d i n toată inima... N u m a i de n-a»
d u r a p r e a mult... i
 — T r e b u i e să dureze cîtva timp. atn spus. Uar... ascultă, dacă'
ai vcui cu mine şi ai aştepta pe coridor ?
— Bine. Dacă însă nu voi rezista ?
— D e fapt, ce se-ntîmplă cu tine ? am întrebat şi am adăugat
n u m a i d e c î t : N u te-ntreb din curiozitate, înţelegi, dar nu-i exclus
ca, dindu-ţi seama, să ajungi să te poţi stăpîni.
— E o stare de teamă, mi-a spus H a r e y , pălind uşor. N i c i nu
ştiu de ce m i - e teamă, fiindcă nu mi-e propriu-zis teamă, ci doar
îmi pare... că mă înstrăinez. Atunci simt o imensă ruşine... nici
nu sînt în stare să-ţi spun. Iar pe urmă nu mai ştiu ce fac. De
aceea m-am gîndit că e o boală... a încheiat cu glas scăzut şi
s-a-nfiorat.
— E posibil, am spus, dar toate astea se-ntîmplă numai aici,
pe staţia asta blestemată... î n ce mă priveşte, mă v o i zbate ca s-o
părăsim cît mai curînd.
— Crezi că-i cu putinţă ? m-a întrebat, p r i v i n d u - m ă uimită.
— D e ce n-ar fi ? La urma urmei, nu sînt încătuşat aici... D e
altfel totul ţine şi de ceea ce voi stabili cu Snaut. Cum ţi se pare,
cîtă v r e m e poţi r ă m î n e singură ?
— Depinde... a murmurat, plecîndu-şi capul. Dacă-ţi v o i auzi
glasul, atunci probabil îmi va fi mai uşor.
— A ş prefera să n-asculţi ce v o r b i m . N u că aş avea să-ţi
ascund ceva, dar nu ştiu, nu pot şti ce v a spune Snaut...
— Nu-i n e v o i e să continui. înţeleg... Bine ! V o i sta în aşa f e l
încît să-ţi aud doar zvonul vocii. î m i este de-ajuns.
— Atunci îi voi telefona chiar acum din laborator. V o i lăsa uşa
deschisă.
A încuviinţat dînd din cap. Străbătînd un perete de raze roşii
de soare, a m ieşit pe coridorul care, din pricina contrastului, părea
aproape negru, cu toată lumina artificială. Uşa micului laborator
era deschisă. Cioburile argintate ale termosului D e w a r , risipite pe
duşumea, sub şirul m a r i l o r butelii cu o x i g e n lichid, erau singurele
vestigii ale celor petrecute în toiul nopţii. După ce am ridicat r e ­
ceptorul şi am format numărul, micul ecran s-a luminat. P o j g h i ţ a
albăstruie de lumină, care parcă acoperea dinăuntru sticla mată,
a crăpat, iar Snaut, r e z e m a t de speteaza unui scaun înalt, m-a p r i ­
vit drept în ochi.
— T e salul, a spus.
— Am citit biletul. A s v r e a să vorbesc cu tine. Pot veni ?
— Poti. Imediat ?
— Da.
— Pofteşte. V i i ...întovărăşit ?
— Nu. '
î n sticla concavă, chipul său slab, bronzat, cu riduri groase,
prelungi — aducea cu bolul unui peşte bizar dinlr-un acvariu — a
căpătat o expresie ambiguă : _
— Ha, ha ! a încheiat Snaut. T e aştept deci.
— P u t e m să m e r g e m , dragă... a m rostit surescitat, intrînd în
cabină ; îndărătul valului de raze sîngerii se ghicea silueta lui
H a r e y . A m amuţit. Şedea chircită, cu mîinile încleştate de bra­
ţele fotoliului. F i e că-mi auzise prea tîrziu paşii, fie că nu fusese
în stare să se elibereze destul de repede de acel spasm îngrozitor
10 ^
ca sâ ia o alitudine normală, i i m p de o clipă, mi-a îngăduit s-o
văd luptînd cu acea forţă stranie ascunsă-ntr-insa, şi inima mi-a
fost cuprinsă de o furie turbată şi totodată de o infinită milă. A m
plecat în tăcere. Străbătînd lungul culoar, am trecut pe lîngă p e ­
reţii lui emailaţi în diver.se culori care, în intenţia arhitecţilor, tre­
buia să înveselească şederea în găoacea blindată. încă de departe
am zărit uşa deschisă a cabinei radio. Dinăuntrul ei cădea înspre
adîncul coridorului un lung fascicul roşu, fiindcă şi aici lumina
soarele. A m p r i v i t la Harey, care nici măcar nu încerca să z î m -
bească. De-a lungul întregului drum am văzut-o cum se pregă­
teşte, concentrată, să lupte cu sine însăşi. Efortul apropiat îi şi
schimbase expresia feţei, care se făcuse mai palidă şi, parcă, mai
mică. La cîţiva paşi de cabină s-a oprit. M - a m întors spre Harey.
Ea m-a împins uşor doar cu v î r f u r i l e degetelor, îndemnîndu-mă să
merg mai departe şi, deodată, planurile mele, Snaut, experienţa,
întreaga staţie, toate mi-au părut derizorii faţă de tortura pe care
avea s-o înfrunte Harey. M ă simţeam ca un călău ş i , a m şi vrut să
mă întorc, cînd fîşia largă a razelor reflectată de peretele corido-
'rului a fost acoperită de umbra unui om. Grăbindu-mi paşii, am
intrat în cabină. Snaut se afla în prag, ca şi cum mi-ar fi ieşit în
întîmpinare ; în păru-i alb soarele iradia o aureolă purpurie. N e - a m
măsurat o clipă fără să spunem nimic. M-a p r i v i t iscoditor. N u - i
v e d e a m expresia feţei, fiind orbit de strălucirea ferestrei. A m t r e ­
cut p e lîngă el şi m-am oprit în dreptul pupitrului înalt, din care
ieşeau l u j e r e l e mlădioase ale microfoanelor. Snaut s-a întors încet
p e loc, urmărindu-mă calm, cu acea fugară grimasă a gurii, care,
fără să se schimbe cu nimic, putea fi cîteodată zîmbet, iar alteori
o schimă de oboseală. Nelăsîndu-şi p r i v i r e a de pe mine, s-a a p r o ­
piat de dulapul metalic întins pe toată lungimea peretelui, în faţa
căruia, de a m b e l e părţi, se adunaseră claie, aruncate în grabă, piese
de r e z e r v ă pentru radio, acumulatoare termice şi diverse unelte.
Şi-a tras scaunul într-acolo şi s-a aşezat, sprijini'ndu-şi spatele de
uşa emailată.
T ă c e r e a pe care o păstram amîndoi devenea cel puţin bizară.
O ascultam, concentrîndu-mi atenţia la liniştea dinspre coridorul
în care rămăsese H a r e y , dar de acolo nu venea nici cel mai
slab foşnet.
— Cînd v e ţ i fi gata ? am întrebat.
— A m putea începe chiar azi, dar înregistrarea va mai nece­
sita un oarecare timp.
— înregistrarea ? T e referi la encefalogramă ?
— Desigur. Doar ai fost de acord. C e este ? şi-a coborît glasul.
— N u , nu-i nimic.
— T e ascult, a spus Snaut, cînd tăcerea a prins din nou să
crească între noi.
— A aflat şi ea... despre... ce i se întîmpla, a m coborît vocea
aproape pînă la şoaptă.
Sprînconele i s-au ridicat a m i r a r e .
— Da ?
A m avut totuşi impresia că nu era surprins cu adevărat. D e
ce se prefăcea atunci ?
n
 I.a un moment dat mi-a trecut ctieful să mai vorbesc, d a r '
m i - a m stăpinit scîrbă. Să fiu măcar de bună-creditiţă, m - a m gîndit,
dacă nu-i posibil mai mult.
— Şi-a dat seama imediat, după discuţia noastră din bibliotecă,
m-a urmărit, a asociat faptele, apoi a descoperit magnetofonul lui
G i b a r i a n şi a ascultat banda...
Snaut nu şi-a schimbat poziţia, rămînînd mai departe s p r i j i ­
nit de dulap, dar prin ochi i-a trecut o licărire abia perceptibilă.
Stăteam lîngă pupitru, avînd în faţă uşa crăpată spre coridor. A m
coborît şi mai mult glasul : Astă-noapte, p e cînd d o r m e a m , a în­
cercat să se sinucidă.... Cu oxigen liclîid...
C e v a a foşnit, ca o adiere ce-ar fi gonit printre nişte hîrtii.
A m înmărmurit, ascultînd la ceea ce se întîmpla pe coridor, dar
sursa foşnetului era mai aproape. Chiţcăise parcă un şoarece...
Şoarece ! A b s u r d ! A i c i nu existau şoareci. î l o b s e r v a m atent p e
omul din faţa mea.
— T e ascult, a spus liniştit.
— Fireşte, nu i-a reuşit... în orice caz, acum ştie cine este
ea însăşi.
— De ce-mi spui toate astea ? m-a întrebat deodată.
— Vreau să-ţi dai seama... am şoptit încurcat, cum se p r e ­
zintă lucrurile.
— Te-am prevenit.
— Vroi să-mi spui că ştiai ? a m ridicat fără v o i e glasul.
— N u . Evident că nu. Dar ţi-am explicat cum decurg lucrurile.
F i e c a r e „oaspete", atunci cînd apare, este aproape o fantomă }
e x c e p t î n d u,n amestec dezlînat de amintiri şi de imagini p r e l u a t e
d e la... A d a m - u l său... este, de fapt, deşert. Cu cît r ă m î n e mai î n ­
delung în tovărăşia ta, cu atît se umanizează mai mult şi, de a s e ­
menea, d e v i n e mai independent, pînă la anumite limite, se-nţelege..
D e aceea, cu cît durează mai mult, cu atît este mai greu... S-a oprit.
M - a p r i v i t pe sub sprîncene şi a adăugat pe un ton indiferent :
A aflat totul ?
— Da, ţi-am spus doar.
— Totul ? Si că a mai fost aici o dală şi că tu...
— Nu !
A zîmbit.
— K e l v i n , ascultă, dacă ai ajuns pînă acolo... La urma urmei,
ce intenţionezi să faci ? Să părăseşti staţia ?
— Da.
• — Cu ea ?
— Da.
Tăcea ca şi cum s-ar fi gîndit la răspuns, dar mai era ceva în
tăcerea lui... Ce anume ?
Din nou acel foşnet imperceptibil, de data asta parcă în spa­
tele peretelui subţire. Snaut s-a mişcat în scaun.
— Perfect, a spus. Ce te uiţi aşa ? Crezi că-ţi v o i sta în cale ?
V e i face cum v e i voi, dragul meu. Asta ar mai lipsi dacă, p e
lîngă celelalte, am mai recurge şi la constrîngere I N u intenţionez
să te conving. îţi voi spune doar atît. Intr-o situaţie inumană tu
încerci să te comijorţi ca un om. P o a t e că este frumos, dar cu toiul
inutil. De altfel, nici de această frumuseţe n u sînt atît de siginr,
i2
p e n t r u c ă şi o n e r o z i e p o a t e fi f r u m o a s ă . D a r n u a c e s t l u c r u e s t e
esenţial. T u renunţi la e x p e r i e n ţ e l e viitoare, vrei să fugi cu ea,
Nu-i aşa ?
— Ba da.
— Dar c h i a r şi a s t a - i o... e x p e r i e n ţ ă . N u crezi 7
— N u v ă d d a c ă e a v a putea... ? D a c ă v a fi î m p r e u n ă cu mine
atunci n u văd...
Vorbeam tot m a i încet, p î n ă m-am oprit. S n a u t a oftat uşor.
— C u toţii d u c e m aici, K e l v i n , o politică a struţului, dar cel
p u ţ i n ş t i m să r e n u n ţ ă m l a p o z e .
— Nu pozez de loc.
— B i n e . N - a m v r u t să te j i g n e s c . R e t r a g c e l e s p u s e d e s p r e n o ­
bleţe, d a r politica de struţ r ă m î n e v a l a b i l ă . T u o practici într-o
f o r m ă d e o s e b i t d e p r i m e j d i o a s ă . T e m i n ţ i p e tine, o m i n ţ i p e e a şi
d i n nou p e tine. C u n o ş t i condiţiile d e s t a b i l i z a r e a u n u i sistem
construit din materie neutrinică ?
— Nu. Dar nici tu nu le c u n o ş t i . A s t a n-o cunoaşte nimeni.
— D e s i g u r , ş t i m î n s ă că u n a s t f e l d e s i s t e m e s t e i n s t a b i l şi
poate exista d o a r datorită unei continue a l i m e n t ă r i cu e n e r g i e .
O ştiu d e l a S a r t o r i u s . A c e a s t ă e n e r g i e c r e e a z ă u n c î m p d e s t a b i l i ­
z a r e t u r b i o n a r . S e p u n e deci î n t r e b a r e a : este e x t e r i o r acest c î m p
în r a p o r t cu „ o a s p e ţ i i " ? S a u s u r s a c î m p u l u i se a f l ă c h i a r î n t r u p u l
lor ? înţelegi deosebirea ?
— Da, am răspuns îngîndurat. Dacă sursa este exterioară,
atunci... ei...
— O d a t ă cu r u p e r e a d e Solaris, acest sistem se v a d e z a g r e g a ,
a î n c h e i a t S n a u t în l o c u l m e u . N u p u t e m p r e v e d e a f e n o m e n u l , d a r
tu ai şi e f e c t u a t e x p e r i e n ţ a . R a c h e t a p e c a r e a i l a n s a t - o . . . c o n t i n u ă
să s e r o t e a s c ă . . . A m şi c a l c u l a t , î n t r - u n m o m e n t d e r ă g a z , e l e m e n ­
t e l e m i ş c ă r i i ei. N - a i d e c î t să z b o r i , .să te p l a s e z i p e o r b i t ă , s ă te
a p r o p i i şi s ă Constaţi c e l e î n t î m p l a t e c u p a s a g e r a . . .
— Ai înnebunit ? a m şuierat printre dinţi.
— A ş a crezi ? D a r dacă... a m r e a d u c e aici racheta... ? O putem
f a c e o r i c î n d . E s t e t e l e g h i d a t ă . O c o b o r î m d e p e o r b i t ă şi...
— încetează !
— N i c i asta n u v r e i ? D a r m a i e x i s t ă o s o l u ţ i e e x t r e m d e s i m ­
p l ă : nici n u t r e b u i e s ă d e s c i n d ă p e s t a ţ i e . E s u f i c i e n t să s e r o ­
t e a s c ă m a i d e p a r t e şi să s t a b i l i m c u e a l e g ă t u r a r a d i o . . . . D a c ă t r ă ­
ieşte, n e v a r ă s p u n d e şi...
— Dar acolo... am îngăimat, s-a terminat de mult oxigenul...
— P o a t e c ă se p o a t e d i s p e n s a d e o x i g e n . E i , f a c e m o î n c e r c a r e ?.
— Snaut... Snaut...
— Kelvin... Kelvin... m - a î n g î n a t mînios. G î n d e ş t e - t e ce fel d e
o m eşti. P e c i n e v r e i să fericeşti, să i z b ă v e ş t i ? P e t i n e ? P e e a ?
s a u p e c a r e d i n t r e e l e ? P e a.sta s a u p e c e a l a l t ă ? C î n d e v o r b a d e
a m î n d o u ă , n u m a i ai c u r a j ? T u î n s u ţ i v e z i u n d e d u c t o a t e a s t e a t
Iţi s p u n p e n t r u u l t i m a d a t ă : a i c i , î n a c e s t c a z , n e a f l ă m î n t r - o s i ­
tuaţie extramorală.
D e o d a t ă a m a u z i t a c e l a ş i f o ş n e t c a a c e l a d i n a i n t e , c a şi c î n d
c i n e v a a r fi z g î r i a t c u u n g h i i l e p e r e t e l e . N u ş t i u d e ce, d a r m - a
c u p r i n s o linişte inertă, d e a n i m a l . M i se p ă r e a că m ă a f l u l a o
m a r e distanţă, de unde contemplu p r i n t r - u n binoclu întors î n -

13
t r e a g a s c e n ă : totul era mărunt, puţin cam ridicol, prea puţin
important.
— Bine, a m spus. C e aş a v e a d e făcut d u p ă p ă r e r e a ta ? S - o
înlătur ? Miine v a apărea o alta asemănătoare, n u - i aşa ? Şi altă
d a t ă l a f e l . Şi a ş a , î n f i e c a r e zi... C î t ă v r e m e ? D e c e ? C e v o i a v e a
d i n toate astea ? D a r ce v e i a v e a tu ? D a r Sartorius ? Şi staţia ?

•
D e s e n d e Duda Voivozeanu

14
 — Răspunde-ţi singur... Să zicem că vei lua startul împreună
cu ea, v e i fi martorul următoarei transformări. î n cîteva clipe v e i
v e d e a în faţa ta...
— Ce v o i vedea ? am replicat batjocoritor. Un monstru ? Un
demon ?
— N u . Cea mai obişnuită, cea mai comună agonie. T u ai în­
ceput să crezi de-a binelea în nemurirea lor ? T e asigur că pier...
C e vei face atunci ? T e vei întoarce după... al doilea e x e m p l a r ?
— încetează ! ! ! am strigai, strîngîndu-mi pumnii. M ă privea
sarcastic, dar şi cu înţelegere, printre ochii mijiţi.
— A h , deci tot eu trebuie să încetez ? Ştii... în locul tău aş
pune capăt acestei discuţii. M a i bine ai face altceva ; poţi, de pildă,
să te răzbuni, biciuind oceanul. C e vrei, de fapt ? Aşadar, dacă...
(şi cu mîna a schiţat un gest uşor de rămas bun, ridicindu-şi tot­
odată p r i v i r e a spre tavan, de parcă ar fi urmărit o persoană ce se
îndepărta) te vei considera un netrebnic ? Iar dacă n-o vei face,
nu vei fi ? Zici că nu eşti un nemernic, cînd vrei să zîmbeşti, deşi
îţi v i n e să urli, cînd te prefaci a fi bucuros şi calm, cînd îţi v i n e
să-ţi muşti degetele. î l ai la-ndemînă pe Snaut, căruia să-i faci
scene, acuzîndu-1 de toate... Ei, dragul meu, nu prea ai minte.
— P o a t e despre tine vorbeşti, am rostit, plecîndu-mi capul.
Eu... eu o iubesc.
— P e c i n e ? Propriile-ţi amintiri?
— Nu. P e ca, ţi-am spus ce voia să facă. Zi, citi... oameni ade­
văraţi ar fi procedat a.şa ?
— Dar singur recunoşti că...
— N u te agăţa de v o r b e .
— Bine. P r i n urmare, ea le iubeşte, iar Ui v r e i s-o iubeşti
Nu- i însă acelaşi lucru.
— Gi'oşcşti.
- - î m i pare rău, K e l v i n , dar tu însuţi ai abordat acesta
chestiuni intime. O iubeşti, n-o iubeşti ; ea este gata să-şi dea viaţa,
tu aşijderi. E foarte impresionant, foarte frumos, foarte înălţător,
totul este, dacă vrei, foarte, toarte... Dar aici nu este loc pentru
asemenea lucruri. N u e, î n ţ e l e g i ? Nu, tu nu vrei să-nţelegi a s i a
Eşti implicat în acţiunea unor forţe pe care nu le stăpinim, într-un
cerc vicios, în care ea nu-i decît un moment. O fază. Un ritm ce
se repetă. Dacă ca ar fi... Dacă ai fi persecutat de o făptură m o n ­
struoasă, capabilă să facă orice pentru tine, n-ai şovăi nici măcar
o clipă s-o înlături. Nu-i adevărat ?
— Ba da.
— A ş a d a r poale tocmai de aceea ea nu este un astfel de m o n ­
stru. T o c m a i asta îţi leagă m î i n i l e ! Chiar asta se şi u r m ă r e ş t e :
să le ai l e g a t e !
— Nu-i decît o nouă ipoteză lîngă milionul celorlalte din b i ­
bliotecă. Snaut, dă-mi pace, ea este... N u , n u v r e a u să vorbesc
despre asta cu tine.
— Bine. T u singur ai început, dar gîndeşte-te numai că ea este
î n realitate o oglindă în care se reflectă o parte a creierului tău.
Dacă-i minunată, se datoreşte faptului că amintirea ta a l'osl minu­
nată. T u ai dat reţeta. E un cerc vicios. N u uita !

: 15
 — C e doreşti deci de la mine ?... S-o... s-o înlătur ? T e - a m mai
întrebat... De ce trebuie s-o fac ? Nu mi-ai răspuns.
— îţi voi răspunde acum. N u eu te-am invitat la o asemenea
discuţie. N u m-am amestecat in p r o b l e m e l e tale. Nu-ţi sugerez şi
nu-ţi interzic nimic, n-aş face-o chiar de-aş putea. T u eşti acela
care ai venit şi mirai mărturisit totul. Ştii însă de ce ? Nu ? Ca să
te descătuşezi, ca să-ţi lepezi povara. Cunosc această povară, dra­
gul meu ! Da, da, nu mă-ntrerupe ! Eu nu te-mpiedic în nimic,
tu însă, tu vrei ca eu să te-mpiedic. Dacă ţi-aş sta în cale, poate că
mi-ai sparge şi capul, ai avea atunci de-a face cu cineva plămădit
din acelaşi sînge şi lut ca şi tine şi te-ai simţi tu însuţi ca un om.
D a r aşa..., fiindcă singur n-o scoţi la capăt, primeşti să discuţi cu
mine...', de fapt, cu tine. Ia zi, ai fi zdrobit de durere dacă ar dispă­
rea imediat ? Nu, nu-mi spune nimic.
— Ştii că eşti bine ! Doar buna mea credinţă m-a adus aici
ca sâ te încunoştinţez că am intenţia să părăsesc cu ea staţia ; îi
respingeam atacul, dar m i e însumi cuvintele îmi sunau necon­
vingător.
Snaut a dat din umeri :
— E de înţeles că trebuie să persişti în hotărîrea ta. Dacă
m i - a m e x p r i m a t părerea în această chestiune, am făcut-o numai
pentru că ai luat-o razna-n-sus, iar cînd ajungi să te prăbuşeşti...
pricepi şi singur... V i n o miine dimineaţă, în jurul orei 9, la Sarto­
rius... V e i veni ?
— La Sartorius ? am făcut surprins. Dar el nu îngăduie nimă­
nui să intre... Spuneai că nici să-i telefonezi nu poţi.
— A c u m îi v i n e întrucîtva mai uşor. NOi, ştii, nu prea discu­
t ă m despre acestea. T u eşti..., cu tine-i cu totul altfel. Dar n-are
nici o importanţă. Vii mîine dimineaţă ?
— V o j veni, a m murmurat. M ă uitam la Snaut. îşi vîrîse parcă
într-o doară braţul stîng pe după uşa dulapului. Cînd s-o fi des­
chis ? P r o b a b i l că mai de mult, dar în ardoarea acestei discuţii,
atît de neplăcută pentru mine, nu băgasem de seamă. Cît de nefi­
reşti îi erau mişcările... parcă... ar fi ascuns ceva. Sau parcă c i n e v a
l-ar fi ţinut de mînă. M i - a m lins b u z e l e : Snaut, ce-i cu tine ?
— Ieşi ! a rostit încet, cu un calm teribil. Ieşi !
A m ieşit şi am tras uşa după mine, în ultimele pîlpîiri ale v î l -
vâtăii sîngerii. H a r e y stătea pe duşumea, la v r e o zece paşi mai
departe, chiar lîngă perete. La vederea mea a tresărit.
— V^ezi..., a spus privindu-mă cu ochi strălucitori. Mi-a
reuşit, Kris... Cît de mult mă bucur ! Poate... Poate va fi din ce in
ce mai bine...
— Oh, desigur, am răspuns distrat.
N e întorceam la noi, iar eu mă frâmîntam să ghicesc ce s-o
fi petrecînd în, acel dulap stupid. Prin urmare, Snaut a.scundea
acolo... Şi toată această discuţie... ? Obrajii au început să-mi ardă.
D o a m n e , ce nebunie ! Şi în fond ce-am h o t ă r î t ! N i m i c . E a d e v ă ­
r a t că mîine dimineaţă...
Şi deodată mi s-a făcut o frică aproape tot atît de mare ca în
noaptea trecută. Encefalogramă mea. înregistrarea integrală a tutu­
r o r proceselor creierului meu, modulată pe fasciculul de raze X,

M.vlimite.
a fi transmisă în adîncul acestui incomprehensibil monstru fără
C e m-a întrebat ? „ A i fi zdrobit de durere dacă ar dispărea î*^
Encefalogramă este o înregistrare completă. CTiiar şi a proceselor
inconştiente. Dacă vreau să dispară... ? Oare pieirea ei m-ar f i
impresionat la fel, dagă H a r e y n-ar fi trecut prin gi'oaznica încer­
care a sinuciderii ? O a r e poţi fi răspunzător de propriul tău sub­
conştient ? Dacă eu nu răspund de el, atunci cine răspunde ? C e
prostie ! D e ce am fost de acord ca tocmai propria mea... Fireşte că
aş putea studia în prealabil acea înregistrare, dar n-o voi putea
totuşi descifra întocmai cum este ? N i m e n i n-ar putea-o face.. S p e ­
cialiştii sînt in stare să precizeze numai natura gîndurilor celui cer­
cetat, numai generalităţi, că, de pildă, subiectul rezolvă o p r o ­
blemă matematică, dar care anume, de asta nu mai sînt capabili ;
ei afirmă că este imposibil, deoarece encefalogramă constituie o
rezultantă, amestecul unei mulţimi de procese ce se desfăşoară
paralel şi că numai o parte dintre ele are un „substrat" psihic...
D a r de ce-mi este atît de teamă ? Doar eu însumi îi spuneam azi
dimineaţă lui H a r e y că această experienţă nu v a duce n i c ă i e r i ;
fiindcă, de vrem.e ce neurofiziologii noştri nu sînt în stare să des­
cifreze o înregistrare, cum ar putea-o descifra straniul gigant t e ­
nebros şi... lichid ? !
Ei a pătruns totuşi în mine, nici nu ştiu cum, ca să-mi p a r ­
curgă întreaga m e m o r i e şi să descopere în ea atomul cel mai du­
reros. C u m m-aş mai putea îndoi acum de asta ? Şi a făcut-o fără
nici un fel de ajutor, fără nici un fel de „transmitere prin ira­
diere", a pătruns prin chiurasa dublu ermetizată, prin masiva ca­
rapace a staţiei, a identificat în adîncul ei trupul meu şi a plecat
apoi cu prada...
— Kris... ? a .'^optit încet Harey.
Stăteam lîngă fereastră p r i v i n d cu ochi nevăzători zorile nopţii.
In faţa mea se înşirau stelele, foarte puţin v i z i b i l e la această lati­
tudine siderală şi alcătuind o delicată năframă, un strat de nori
foarte înalţi, irizaţi sub razele soarelui dispărut d e mult sub
orizont.
Dacă v a pieri acum înseamnă că eu am vrut, că eu a m ucis-o.
Să mă duc acolo ? Ei nu mă pot sili. Dar ce le v o i spune ? N u ,
nu pot. Da, trebuie să mă prefac, trebuie să mint, mereu şi întot­
deauna. Şi asta poate numai pentru că în mine există gînduri, i n ­
tenţii, speranţe năprasnice, înălţătoare sau criminale, despre c a r e
nu ştiu nimic. Omul a pornit în întîmpinarea altor lumi, a altor
civilizaţii, fără să cunoască pînă la capăt propriile lui ascunzişuri,
căile ce se înfundă, fintînile, uşile baricadate sau mascate.
S-o trădez!... de ruşine ? P r o b a b i l numai din pricina faptului
că-mi lipseşte curajul...
— Kris... a şoptit şi mai încet Harey.
M a i mult a m simţit decît ara auzit cum s-a apropiat fără nici
m ă c a r un freamăt de mine, iar eu mă prefăceam că nu ştiu nimic.
I n acea clipă d o r e a m să fiu singur. T r e b u i a să fiu singur.
N u e r a m încă în stare să iau sau nu v r e o hotărire. Stăteam
nemişcat. Cu p r i v i r e a aţintită p e f i r m a m e n t u l tot mai sumbru, p e
stelele care păreau mai curînd spectre ale stelelor terestre, iar în
pustiul ce înlocuia goana cumplită a gîndurilor d e pînă atunci
: creştea fără cuvinte o certitudine inertă şi indiferentă, care-mi
p
\. 17
spunea că, în adîncul meu, unde nu puteam pătrunde, a m şi făcut
alegerea, dar, prefăcîndu-mă că nimic nu s-a-ntîmplat, nu mai
a v e a m nici măcar puterea de a mă dispreţul pe mine însumi.

GINDITORII

— K r i s , e din cauza acelei e x p e r i e n ţ e ?

Am tresărit la auzul glasului ei. Stătusem întins, fără somn,
de ore în şir, scrutînd bezna, însingurat, fiindcă nu-mi ajungea de
la H a r e y nici măcar respiraţia, şi asaltat de gîndurile nopţii întor-
toclieate, ca labirinturile, halucinante, doar pe jumătate înţelese, şi
de aceea crescute la noi dimensiuni şi semnificaţii ; o uitasem pe
fata de lîngă mine.
— De unde ştii... că nu dorm... ? a m întrebat-o. în glasul
meu vibrau i n f l e x i u n i l e spaimei.
— După cum respiri..., mi-a răspuns pe tonul sfios al unei
scuze. N u v o i a m să te tulbur... Dacă nu poţi vorbi...
— N u că n-aş putea... Da, ai ghicit, e din cauza experienţei...
— Ce aşteaptă cei doi să obţină prin această experienţă ?
— Ei înşişi ignoră. Vor... indiferent ce... Nu-i vorba de
acţiunea „Gîndirea", ci mai curînd de acţiunea „Disperai-ea".
A c u m e necesar un singur o m care să aibă suficient curaj şi să
ia asupra-i răspunderea hotărîrii, dar cei mai mulţi consideră
acest gen de curaj ca fiind o simplă laşitate, fiindcă înseamnă
o retragere, o renunţare, o fugă nedemnă de om. Ca şi cum
pentru o m ar fi demn să pătrundă, să se cufunde şi să se piardă
în incognoscibil... M-am întrerupt, dar, înainte ca respiraţia să
mi se liniştească, un nou acces de mînie m-a făcut să adaug :
fireşte că n-au lipsit pragmatiştii ; chiar dacă nu v o m reuşi să
stabilim contactul, afirmau ei, tot vom avea de cîştigat : prin
studierea plasmei — a tuturor oraşelor v i i şi nebuneşti, ce răsar
din ea pentru o zi spre a dispărea în neant — vom cunoaşte
tainele materiei ; ca şi cînd ei n-ar fi ştiut că e doar o autoamă-
gire, un fel de p l i m b a r e printr-o bibliotecă scrisă într-un limbaj
necunoscut, de neînţeles...
— Dar nu există şi alte planete a,semănătoare... ?
— Nu-i exclus... P o a l e există, dar numai pe aceasta o cu­
noaştem, în orice caz, ea reprezintă o excepţie, nu ca P ă m î n t u l .
Noi... noi întruchipăm obişnuitul... sîntem iarba Universului şi,
niîndrindu-ne cu generalitatea naturii noastre, socotim că totul
poate fi cuprins în ea. P e această bază ne-am lansat t e m e r a r i şi
18
entuziaşti spre alte lumi depărtate ! D a r ce rost au aceste lumi ?
Să le stăpînim sau să fini stăpîniţi de ele. N i m i c altceva nu
întrevedeau acele minţi nefericite ; de nu-i aşa nu merită, ziceau,
nu merită !
cu somnifere.
M - a m sculat, căutînd pe dibuite farmacia şi flaconul plat
 — Voi dormi, dragă, am spus, întorcîndu-mă spre unghiul
de beznă de unde venea zumzetul ventilatorului. Trebuie să
d o r m . A l t m i n t e r i , nu mai ştiu...
M-am lungit pe pat. H a r e y mi-a strîns mîna, i-am prins-o
în palme prin întuneric şi a m rămas aşa, nemişcat, pînă cînd
somnul mi-a slăbit strînsoarea.
Dimineaţa, cînd m-am trezit proaspăt şi odihnit, experi­
mentul mi s-a părut un fleac şi nu înţelegeam cum putusem
să-i acord o atît de mare însemnătate. P î n ă şi faptul că Harey
trebuia să mă însoţească în laborator mă neliniştea prea puţin.
Oricît s-ar fi străduit să rămînă singură, toate eforturile ei
deveneau inutile dacă părăseam camera mai mult de cîteva mi­
nute. Deci a m renunţat la alte încercări propuse de H a r e y (era
gata chiar să se lase închisă undeva) şi a m sfătuit-o să-şi ia o
carte de citit.
Mai mult decît însăşi operaţia pe care urma s-o întreprind
mă interesa ce v o i găsi în laborator. Exceptînd unele goluri din
dulapurile şi rafturile cu sticlărie de laborator (în plus, unele
dulapuri erau fără geamuri, iar tăblia unei uşi era crăpată în
formă de stea, ca şi cum acolo s-ar fi dat recent o luptă, ale
cărei urme fuseseră înlăturate în grabă, deşi cu grijă), nimic
deosebit în această mare sală alb-albăstrie. Â g i t î n d u - s e în faţa
aparatului, Snaut se purta extrem de prevenitor. Văzînd-o pe
Harey a salutat-o, înclinîndu-se uşor, ca pe o v e c h e cunoştinţă.
In t i m p ce-mi umezea t î m p l e l e şi fruntea cu ser fiziologic, şi-a
făcut apariţia şi Sartorius. A intrat pe uşiţa care dădea în ca­
mera obscură. Era îmbrăcat într-un halat alb peste care atîrna
pînă la g l e z n e un şorţ negru împotriva radiaţiilor. Pedant şi
teatral, m-a salutat ca şi cum ne-am fi despărţit cu o zi înainte.
A b i a acum am observat că lipsa de e x p r e s i e a ochilor lui se
jdatora lentilelor de contact, pe care l e purta sub pleoape, în locul
ochelarilor.
Cu braţele încrucişate îl urmărea pe Snaut cum îmi banda­
jează electrozii, ataşaţi pe pielea capului. Şi-a rotit de cîteva ori
privirea în jurul sălii ; părga că nici n-o remarca.se pe Harey,
care, cu o figură nefericită, şedea pe un mic taburet lîngă pe­
rele şi, aplecată peste o carte, se prefăcea că o citeşte; cînd
Snaut s-a îndepărtat de fotoliul meu, m i - a m mişcat capul împo­
v ă r a t do metal şi de conductori ca să v ă d cum se pune în funcţie
aparatura, dar Sartorius şi-a ridicat pe neaşteptate mîna şi a
rostit solemn :
— Doctore K e l v i n ! T e rog o clipă de atenţie şi de concen­
trare ! N u doresc să-ţi impun nimic fiindcă aceasta n-ar duce la
realizarea scopului nostru. Dar va trebui să nu te mai gîndeşti
la dumneata, la mine, la colegul Snaut sau la orice alte per­
soane ; eliminînd accidentalul diferitelor individualităţi, să ne.
19
nitate,
aţintimsă
mîntul
singur
contact
pabili certitudinea
lanţ
şi
raţional,
atenţia
ne
Solaris,
pînă
j e r t fasupra
dimensiunile
im
lageneraţiile
că
şi
noi,să
aceasta
cauzei
perseverenta
luptăm,
drumului
de
pe
v a cercetători
să
care
dăinui,
nenoastră
istoric
od ăreprezentăm
faptul
r ucare
im
străbătut
aspiraţie
toate
că
au sformat
îsnaici.
ide
spre
m
t e ţm
ăuma­
mPca­
iun
n
ă ­-
t e l e misiunii noastre — iată ideile care trebuie să u m p l e cît maf
deplin conştiinţa dumitale. Dacă nu vei fi sigur că ai fost l a
înălţimea sarcinii, te rog s-o mărturiseşti, iar colegul Snaut v a
repeta înregistrarea. Doar a v e m timp...
U l t i m e l e cuvinte le-a ro.stit cu un z î m b e t palid, c a r e n-a
reuşit să dea ochilor săi v r e o expresie. L a auzul acestor f r a z e
emfatice, pronunţate p e un ton atît de grav, m-au apucat a d e ­
v ă r a t e spasme. Din fericire, Snaut a întrerupt tăcerea ce se
prelungea.
— P u t e m începe, K r i s ? IVI-a întrebat ; într-o poză lejeră,
niţeluş sfidătoare, se sprijinea cu cotul de pupitrul înalt al e n -
cefalografului. î i eram recunoscător că-mi spusese pe nume.
— P u t e m începe, am încuviinţat, închizînd ochii. Spaima
cc-mi pustiise mintea a pierit brusc în momentul în care Snaut,
terminînd să-mi f i x e z e electrozii, a pus mîna pe comutator ; am
întrezărit printre gene tremurul trandafiriu al lămpilor de c o n ­
trol înşirate pe placa neagră a aparatului. S i m ţ e a m totodată
cum di.spărea senzaţia de umedă şi neplăcută răceală pe c a r e
electrozii metalici mi-o provocau pe ţeastă. Eram ca o arenă
fumurie, întunecată. Asupra acestui spaţiu erau aţintite de p r e ­
tutindeni p r i v i r i l e unei mulţimi nevăzute.
— H a r e y ? Cu o nelinişte aproape de leşin, a m folosit nu­
m e l e ei (ca pe o sondă aruncată în beznă) gata să-1 retrag i m e ­
diat. D a r spectatorii mei, atenţi şi invizibili, n-au reacţionat.
C î t e v a clipe a m fost doar o pură sensibilitate, un sincer regret,
pregătit să-ndur îndelungate sacrificii. H a r e y mă umplea fără
contururi, fără forme, fără chip şi, deodată, prin alcătuirea ei
despersonîficată, mi-a apărut cu întreaga-i seriozitate de profesor
figura lui Giese, tatăl solaristicii şi al solaristicienilor, desprin-
zîndu-se din umbra cenuşie. 13ar gîndul mi se îndrepta nu la
e x p l o z i a noroioasă ce-i înghiţise ochelarii cu r a m ă de aur şi
mustaţa colilie, atît de îngrijită. V e d e a m doar portretul său g r a v a t
pe pagina de gardă a monografiei şi haşurile fine care-i î n c o n ­
jurau ca o aureolă capul. A p o i , pe neaşteptate, acest profil sever
şi c a m de modă v e c h e a început să semene cu chipul tatălui
meu, astfel că pînă la urmă n-am mai ştiut care dintre ei mă
priveşte. Nici unul n-avea un mormînt, lucru atît d e frecvent şi
de obişnuit în v r e m u r i l e noastre, încît nu mai trezeşte nici o
emoţie.
I m a g i n e a a dispărut, iar eu, în răstimpul unei nu ştiu cît
de îndelungate chpe, am uitat de staţie şi de e x p e r i m e n t , de
H a r e y şi de oceanul cel negru, de toate, plin de certitudinea,
subită ca o străfulgerare, că cei doi oameni calcinaţi, p u l v e r i ­
zaţi, ţinuseră piept tuturor potrivniciilor, iar liniştea izvorîtă din
această descoperire a izgonit m u l ţ i m e a informă care în arena
de fum îmi pîndea mut .înfrîngerea. Odată cu declicul dublu al
aparaturii deconectate, l u m i n a artificială mi-a izbit ochii. A r a
strîns pleoapele. Sartorius mă scruta cu aceeaşi impasibilitate.
Snaut, întors cu spatele spre el, îşi căuta de lucru pe lîngă aparat
şi lipăia parcă intenţionat cu papucii ce-i cădeau din picioare.
— Dâctore K e l v i n , ce p ă r e r e a i : ne-a reuşit ? şi-a dat d r u m u l
Sartorius glasului său respingător, fonfăit, ,

20 . .
 — Da, a m răspuns.
— Eşti s i g u r ? a insistat Sartorius cu o umbră de mirare
şi chiar de suspiciune.
— Da.
Siguranţa şi tonul aspru al ră.spunsurilor mele l-au scos o clipă
din gravitatea lui înţepenită.
— Atunci... e bine, a spus înfundat şi a p r i v i t nehotărît şi
stînjenit în jui'ul său. Snaut s-a apropiat de fotoliu şi mi-a desfă­
cut bandajele.
IVI-am sculat şi a m făcut prin sală cîţiva paşi. Sartorius, care
între t i m p dispăruse în camera obscură, s-a întors cu filmul gata
d e v e l o p a t şi uscat. P e cîţiva metri de peliculă neagră şi lucioasă
se întindeau linii albe v i b r a t e şi dinţate, întreţesute ca un mucegai
sau ca un păienjeniş.
N u mai a v e a m nimic de făcut, dar n-am plecat. Cealalţi doi au
introdus f i l m u l în capul de citire al modulatorului, pe care S a r t o ­
rius 1-a mai e x a m i n a t o dată încruntat şi sceptic ca şi cum ar fi
încercat să descifreze conţinutul acestor linii atît de întortocheate.
Cealaltă parte a experimentului era acum invizibilă. P u t e a m
observa doar ce făceau Snaut şi Sartorius în faţa pupitrelor de
comandă instalate de-a lungul peretelui şi cum puneau în func­
ţiune aparatura propriu-zisă. Cu un murmur slab de bas, curentul
electric s-a trezit în nesfîrşitele spire a l e bobinelor de sub duşu­
mea. L u m i n i ţ e l e înşiruite pe o coloană verticală s-au aprins p e
rînd, indicînd că m a r e l e , tub Roentgen a început să coiioare în
adîncul sondei ce-1 v a conduce spre suprafaţa oceanului. L u m i n i l e
s-au stins pe treptele inferioare ale scalei, şi Snaut a mărit t e n ­
siunea pînă cînd indicatorul a descris o jumătate d e oscilaţie. M u r ­
murul curentului electric era abia perceptibil, nu se petrecea n i ­
mic, filmul purtat d e tambure înainta sub carapacea metalică, aşa
încît nici pe el nu-1 puteam vedea, iar contorul metrajului ticăia
mărunt, ca un mecanism de ceasornic.
Deasupra cărţii ei, H a r e y se uita ba la mine, ba la ceilalţi.
M - a m apropiat de ea ; mi-a aruncat o p r i v i r e întrebătoare. E x p e ­
rimentul se terminase. Sartorius s-a apropiat de capul de citire
m a r e şi conic al aparatului.
— Mergem...? mi-a şoptit H a r e y . A m încuviinţat, dînd din
cap. S-a sculat. Fără să ne luăm rămas bun de la nimeni — p r e a
lipsit de sens ar fi fost —, a m trecut pe lîrigă Sartorius.
Un fascinant apus de soare invadase înaltele ferestre ale c o r i ­
dorului superior .Nu era roşul obişnuit, noptatic, ci toate nuanţele
purpuriului v i b r î n d într-o ceaţă cu r e f l e x e şi irizări argintii. R ă s -
punzînd acestei dulci lucori, negrul profund, care tălăzuia leneş p e
ncsfîrşitul întins al oceanului, părea să joace ape de un v i o l e t
murdar. N u m a i la zenit mai dăinuia p e cer o pară arămie.
L a jumătatea coridorului inferior am rămas locului : mă p a ­
ralizase gîndul că din nou v o m fi încătuşaţi de priveliştea deschisă
spre ocean.
— Harey, a m spus. Ştii... m-aş duce pînă la bibliotecă... Ai
ceva î m p o t r i v ă ?
— O, şi eu mi-aş căuta bucuros ceva de citit, mi-a răspuns e a
ţcu un entuziasm cam artificial.

— , 21
 S i m ţ e a m că de ieri se căscase între noi o prăpastie ce nu m a i '
v o i a să se înciiidă şi că t i a r e y ar fi meritat să-i arăt o oarecare
cordialitate, dar o totală apatie pusese stăpînire pe mine ; nu-mi
d ă d e a m seama cum aş fi putut scăpa de această stare. N e - a m î n ­
tors de-a lungul coridorului, apoi, traversînd un plan înclinat,
a m ajuns în micul vestibul cu trei uşi ; între ele se v e d e a u g e a m u ­
r i l e de cristal ale unor v i t r i n e în care creşteau flori.
Uşa de la mijloc, care dădea în bibliotecă, era capitonată de
ambele părţi cu piele a r t i f i c i a l ă ; d e fiecare dată cînd o deschi­
deam, mă străduiam să n-o ating. Înăuntru, în sala mare şi r o ­
tundă, sub tavanul de un argintiu pal, desenat cu sori stilizaţi, era
puţin mai răcoare.
IVI i-am dus mîna de-a lungul cotoarelor colecţiei de clasici a
solaristicii şi tocmai v o i a m să scot p r i m u l v o l u m al lui Giese
cu profilul său g r a v a t în cupru pe pagina de gardă, cînd a m des­
coperit o carte de G r a v i n s k y (de f o r m a t in o c t a v o şi destul de
groasă), pe care n-o remarcasem data trecută.
M - a m aşezat pe scaunul tapisat. Era o linişte deplină. A p r o a p e
de mine, H a r e y răsfoia o carte. A u z e a m foşnetul uşor al foilor
sub degetele ei. Compendiul lui Gravinsky, ia care studenţii r e ­
curgeau cu prilejul e x a m e n e l o r , era o culegere de p r o b l e m e sola-
ristice înşiruite alfabetic, începînd cu ipoteza abiologică şi t e r m i ­
nînd cu cea degenerativă. A c e s t compilator, care nu văzuse nici­
odată lumea solariseană, a citit toate monografiile, jurnalele e x p e ­
diţiilor, lucrările f r a g m e n t a r e şi rapoartele p r o v i z o r i i , a aprofundat
chiar şi citatele din operele planetologilor care studiau alte corpuri
cereşti şi a dat un catalog, care, dorind să f i e de o e x t r e m ă con­
cizie a formulărilor, pierdea uneori c o m p l e x a subtilitate a ideilor
originale. D e altfel, toată această lucrare cu pretenţii enciclopedice
era mai curînd o b i z a r e r i e ; v o l u m u l fusese editat în urmă cu 20 de
ani, iar între t i m p se iviseră o m u l ţ i m e de noi ipoteze pe care nici
o cai-te n-ar mai fi fost în stare să le cuprindă. P a r c u r g e a m i n d i ­
cele alfabetic al autorilor ca pe o listă de decedaţi. P u ţ i n i dintre
ei mai trăiau, iar în solaristică nu mai lucra aproape nici unul.
Această multitudine de idei îţi putea lăsa impresia că măcar una
dintre ipoteze ti'ebuie să fie cu adevărat întemeiată, că este i m p o ­
sibil ca realitatea să difere total de m i l i a r d e l e de presupuneri ale
intelectului îndreptate spre ea. In prefaţa lucrării sale, G r a v i n s k y
periodizase cele peste şase decenii de solaristică, anterioare lui.
î n cea dintîi perioadă, datînd de la cercetarea p r e l i m i n a r ă a
lui Solaris, nimeni nu emisese ipoteze propriu-zise. Oarecum i n ­
tuitiv şi m e r g î n d pe linia „bunului simţ", se accepta pe atunci
ideea că oceanul este o întindere neînsufleţită, o uriaşă masă g e ­
latinoasă ce scaldă globul, un conglomerat chimic care, datorită
activităţii lui „cvasi-vulcanice", înmugureşte în nişte structuri
ultrabizare şi reuşeşte pi'intr-un automatism autoregenerator al
proceselor să stabilizeze în aşa fel orbita instabilă încît un pendul
de pe Solaris îşi m e n ţ i n e neschimbat planul mişcării. E drept că
numai cu trei ani mai tîrziu M a g e n o n s-a e x p r i m a t în f a v o a r e a
naturii însufleţite a „maşinii gelatinoase" ; aceasta nu 1-a î m p i e ­
dicat totuşi pe G r a v i n s k y să f i x e z e debutul perioadei ipotezelor
biologice abia peste nouă ani, cînd ideea singuratică a lui iVIagenon

22 — i
a început să cucerească tot mai m u l t ' adepţi. A n i i următori au
fost bogaţi în modele, teoretice foarte complicate (bazate pe analiza
biomatematică) ale oceanului viu.
A treia perioadă a constituit-o aceea în care opinia savanţilor,
atît a t i m p aproape monolită, s-a destrămat. In această epocă au
apărut o m u l ţ i m e de şcoli ce se înfruntau cu îndirjire. Erau v r e ­
murile în care au activat P a n m a l l e r Strobl, Freyliouse, L e Greuille,
Osipovvicz ; întreaga moştenire lăsată de Giese a devenit obiectul
unei critici zdrobitoare. A u fost publicate p r i m e l e atlase, cata­
loage şi stereofolografii ale asimetriadelor, considerate pînă atunci
drept formaţii imposibil de cercetat ; saltul a fost realizat graţie
unei aparaturi noi, telegliidate, trimisă în adîncurile clocotitoare
ale coloşilor care ameninţau în orice m o m e n t să e x p l o d e z e . A s t f e l
au luat naştere, pe m a r g i n e a acelor furtunoase discuţii, ipoteze
răzleţe, bagatelizate pe m o t i v că-şi propuneau obiective mai m o ­
deste şi potrivit cărora, deşi mult aşteptatul „contact" cu „monstrul
r a ţ i o n a l " v a eşua, totuşi într-un fel sau altul cercetarea „oraşelor"
plăsmuite de m i m o i z i şi a munţilor sferici, pe care îi iscă oceanul
spre, a-i înghiţi din nou, v a face să progreseze chimia, fizico-chimia,
v a aduce noi date în domeniul gigantomoleculelor ; nimănui însă
nu-i trecea prin cap să p o l e m i z e z e cu purtătorii acestor teze. Era
perioada în care au apărut cataloagele m e t a m o r f o z e l o r tipice, ac­
tuale pină în zilele noastre, sau teoria bioplasmatică a m i m o i z i l o r
emisă de Frank şi care, deşi părăsită ca fiind eronată, a rămas un
a d m i r a b i l model de a m p l o a r e şi coerenţă în construcţia unui sistem.
A c e s t e „ p e r i o a d e a l e lui G r a v i n s k y " , care cuprindeau peste
treizeci de ani, reprezentau naivitatea tinereţii, romantismul opti­
mist şi, în sfîrşit, vîrsta maturităţii marcată de p r i m e l e glasuri
sceptice. Spre sfîrşitul pătrarului de veac, au fost formulate, ca o
întoarcere epigonică la p r i m e l e ipoteze coloido-mecanice, teorii
p r i v i t o a r e la apsihismul oceanului solarisian. T o a t e căutările unor
manifestări intenţionale, teleologice în procesele şi acţiunile ocea­
nului m o t i v a t e prin necesităţile lui interne au fost a p r o a p e una­
n i m taxate drept o aberaţie a unei întregi generaţii de cercetători.
Pasiunea publicistică de combatere a acestor afirmaţii a pregătit
terenul pe care s-a situat grupul lui H o l d e n , Eonides şi Stoliwa,
oameni lucizi cu o orientare analitică, ce se concentrau asupra cu­
legerii conştiincioase a faptelor ; era perioada unor acumulări
rapide şi a unei neîncetate creşteri a arhivelor, a cartotecilor de
m i c r o f i l m e , a e x p e d i ţ i i l o r dotate cu cea mai perfectă aparatură, cu
dispozitive de înregistrare automată, cu sonde, cu tot ce putea să
l i v r e z e Pămîntul. î n unii ani participau pe atunci la cercetări peste
o m i e de oameni deodată, dar; în t i m p ce materialele creşteau î n ­
tr-un r i t m tot mai intens, spiritul ce anima pe oamenii de ştiinţă
era pe cale să secătuiască ; astfel a început o perioadă de declin,
greu de delimitat în m o d precis, totuşi încă optimistă.
Această fază a e x p l o r ă r i l o r solarisiene se caracteriza în p r i m u l '
r î n d prin mari şi îndrăzneţe individualităţi, ce se afirmau fie i
printr-o remarcabilă imaginaţie teoretică, fie printr-o analiză n e g a ­
tivă, cum fuseseră Giese, Strobl sau Sevada, care ultimul dintre
marii solaristicieni — a pierit în î m p r e j u r ă r i misterioase în r e g i u ­
nea Polului sud al planetei din pricina unei greşeli elementare.

23
El şi-a condus aparatul de zbor în adîncul unei formaţii ce i s e
punea e v i d e n t în drum. S-a v o r b i t despre o bruscă pierdere a c u ­
noştinţei, de leşin sau de un defect al dispozitivelor de pilotare. I n
realitate cred că a fost prima sinucitlere, primul acces flagrant de
disperare. N u însă ultimul; D a r volumul lui Cîravinslţy nu m e n ­
ţiona e v e n i m e n t e l e de mai tîrziu ; în timp ce p r i v e a m îngălbenitele
pagini ale compendiului, prin minte mi se perindau date, fapte
şi amănunte...
A t e n t a t e atît de patetice la propria viaţă n-au mai avut loc,
dar au lipsit şi acele individualităţi excepţionale. Recrutarea cer­
cetărilor ce urmează să se consacre anumitor domenii ale p l a n e -
tologiei constituie de fapt un fenomen nestudiat de nimeni. O a m e ­
nii cu mari însuşiri şi cu o m a r e putere de cercetare se nasc a p r o ­
x i m a t i v cu o frecvenţă constantă, dar selecţionarea lor este i n e ­
gală. Prezenţa sau lipsa lor într-o anumită disciplină poate fi e x ­
plicată doar de perspectivele pe care le deschide ea. Apreciindu-i
în mod diferit pe clasicii solaristicii, nimeni nu le înoate refuza
grandoarea, ba uneori chiar şi geniul. Acest gigant mut, care era
Solaris, a atras t i m p de decenii pe cele mai marcante personalităţi
din domeniile matematicii, ale fizicii, ale biofizicii, ale e l e c t r o f i z i o -
logiei şi ale t e o r i « informaţiei. Părea că de la un an la altul
această armată de cercetători s-a p o m e n i t lipsită de comandanţi. .
A rămas doar o m u l ţ i m e cenuşie, anonimă de colecţionari m e t i c u -
loşi, de compilatori, de creatori ai unei e x p e r i e n ţ e adeseori original
proiectate, dar dispăruseră atrt e x p e d i ţ i i l e de masă, planificate la
scara întregului glob, cît şi t e m e r a r e l e i p o t e z e de sinteză.
Solaristică intrase parcă în disoluţie şi odată cu declinul ei
se nă.şteau tot mai des, deosebindu-se doar prin amănunte secun­
dare, ipoteze despre degenerarea şi involuţia m ă r i l o r solarisiene.
Din cînd în cînd apărea cîte o concepţie mai îndrăzneaţă, mai inte­
resantă, dar toate luate la un loc condamnau prin definiţie ocea­
nul, considerîndu-l drept stadiul final al unei evoluţii care, dacă
trecuse cu milenii în urmă printr-o perioadă de organizare su­
premă, nu mai reprezenta acum ceva unitar decît sub aspect fizic,
descompunîndu-se în nesfîrşite formaţiuni inutile, lipsite de sens,
agonice. P r i n urmare, o cosmică agonie întinsă pe milenii ; aşa era
p r i v i t Solaris, şi, în consecinţă, lungonii sau mimoizii au fost c o n ­
sideraţi f o r m e neoplazice, iar procesele desfăşurate atît de fluent
— ca preludii ale haosului şi ale anarhiei. In c e l e din urmă, această
tendinţă a d e v e n i t atît d e obsesivă încît întreaga literatură ştiin­
ţifică din următorii şapte-opt ani, deşi, evident, cenzurată de e x ­
presii afective, se asemăna cu un uriaş rug de injurii pe care m u l ­
ţimea sură a solaristicienilor lipsiţi de lideri le proferau drept răz­
bunare î m p o t r i v a oceanului ce rămînea indiferent şi ignora p r e ­
zenţa oamenilor.
In cadrul grupului d e c o o r d o n a r e al Institutului de planetologie,
al nucleului ce lua hotărîri cu p r i v i r e la sprijinirea materială a
24 p—
rcercetărilor,
educerea
ixl o reGlasurile
d ise surveneau
ţ i i ltreptată,
amestecau
o r ce celor
plecau
darcu
careptransformări
continuă
spre
ă rsusţineau
e rSolaris.
i l e a celor dce
e opinie,
bugetului
necesitatea
rec
alocat reflectate
l a m areducerii
u pentru
folosirea în u nr o
cercetă­
dotarea e »­
mai energice mijloace de a c ţ i u n e ; nimeni însă n-a mers poate
mai d e p a r t e decît d i r e c t o r u l a d m i n i s t r a t i v al Institutului c o s m o ­
logic m o n d i a l , c a r e a f i r m a cu î n d ă r ă t n i c i e că o c e a n u l v i u nu-1
i g n o r e a z ă p e o m , ci p u r şi s i m p l u nu-1 r e m a r c ă , d u p ă c u m u n e l e ­
fant n u poate o b s e r v a o furnică ce i-ar u m b l a pe spate ; de aceea,
p e n t r u a-i a t r a g e oceanului atenţia a s u p r a noastră, a r trebui să
recurgem la uriaşe mijloace de excitare, la maşini-giganţi pe m ă ­
s u r a p l a n e t e i . U n a m ă n u n t h a z l i u — p e c a r e p r e s a îl r e m a r c a s e
î n m o d m a l i ţ i o s — îl c o n s t i t u i a f a p t u l c ă a c ţ i u n i a t î t d e c o s t i s i ­
t o a r e e r a u c e r u t e d e d i r e c t o r u l I n s t i t u t u l u i c o s m o l o g i c şi n u d e
acela al Institutului planetologic, care finanţa e x p l o r a r e a lui S o ­
laris ; era deci o m ă r i n i m i e făcută cu p u n g a altuia.
C a r u s e l u l i p o t e z e l o r e m i s e m a i t î r z i u , î n c e r c ă r i l e d e reconside'-i
rare a celor vechi, introducerea unor modificări n e e s e n ţ i a l e avt
î n c e p u t să p r e f a c ă solaristică (o d i s c i p l i n ă p î n ă atunci c l a r ă , îa'
c i u d a a m p l o a r e i s a l e ) î n t r - u n l a b i r i n t d e c ă r ă r i tot m a i î n t o r t o ­
c h e a t e şi c a r e n u d u c e a u n i c ă i e r i . î n t r - o a t m o s f e r ă d e i n d i f e r e n ţ a
g e n e r a l ă , d e s t a g n a r e şi d e a p a t i e , u n o c e a n d e d a t a a c e a s t a a l
hîrtiilor inutil tipărite p ă r e a să d u b l e z e oceanul solarisean.
C u v r e o doi ani înainte d e i n t r a r e a m e a ca a b s o l v e n t a l i n s t i ­
tutului în l a b o r a t o r u l lui G i b a r i a n , l u a s e fiinţă F u n d a ţ i a M e t t a -
I r v i n g , c a r e a c o r d a p r e m i i e x c e p ţ i o n a l e a c e l o r a c a r e v o r folosi în
scopuri u m a n e energia oceanului. E r a o m o m e a l ă foarte ispiti­
t o a r e , d a r şi p î n ă a t u n c i a s t r o n a v e l e a d u s e s e r ă p e P ă m î n t d e s t u l e
î n c ă r c ă t u r i c u g e l a t i n ă p l a s m a t i c ă . A u fost e l a b o r a t e î n d e l u n g şi
minuţios metodele de a o conserva : temperaturi înalte sau joase,
c r e a r e a a r t i f i c i a l ă a u n e i m i c r o a t m o s f e r e şi a u n u i m i c r o c l i m a t s i ­
m i l a r e celor solarisiene, i r a d i e r i d e d u r c i z a r e , în sfîrşit mii d e p r o ­
cedee chimice ; toate acestea d o a r p e n t r u a o b s e r v a u n proces d e
d e s c o m p u n e r e m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n l e n t şi c a r e , f i r e ş t e , a fost
descris c u cea m a i m a r e precizie î n toate stadiile lui : a u t o d i g e -
r a r e a , m a c e r a r e a , d e s c o m p u n e r e a p r i m a r ă şi a p o i c e a s e c u n d a r ă .
Iată soarta tuturor probelor prelevate din formaţiile plasmei ; ele
se d i f e r e n ţ i a u n u m a i p r i n c ă i l e c a r e d u c e a u s p r e d e z n o d ă m î n t .
î n c e r c ă r i l e d e a m e n ţ i n e în viaţă, fie chiar în stare d e h i b e r ­
nare, de anabioză, un fragment mai m a r e sau mai mic din monstru
în a f a r a organismului său planetar a u eşuat de fiecare dată, ceea
ce a d u s l a i d e e a d e z v o l t a t ă d e ş c o a l a l u i M e u n i e r şi P r o r o h c ă d e
fapt trebuia descoperită o enigmă şi numai una, iar atunci cînd
o vom fi d e z l e g a t , f o l o s i n d cheia interpretativă adecvată, totul va
deveni clar...
în căutarea acestei „pietre filozofale" solarisiene, şi-au irosit
timpul şi energia oameni care adesea n-aveau nimic comun cu
ştiinţa, iar în a patra decadă a solaristicii, numărul maniacilor
p r o v e n i t d i n a f a r a m e d i u l u i ştiinţific, n u m ă r u l o b s e d a ţ i l o r ( c u pre­
ocupări gen „perpetuum mobile" sau „cvadratura cercului") a că­
p ă t a t a m p l o a r e a unei e p i d e m i i d e c a r e unii p s i h o l o g i a u fost chiap
a l a r m a ţ i . A c e a s t ă p a s i u n e s - a stins totuşi d u p ă c î ţ i v a ani, i a r cînd
mă pregăteam pentru călătoria spre Solaris, ea părăsise de mult
paginile ziarelor şi d i s p ă r u s e din discuţii ca de altfel însăşi prO'
blema oceanului.

c 25
 P u n î n d deoparte volumul lui Gravinsky, am găsit alături de
el (cărţile fiind aşezate în ordine alfabetică) o broşijră abia v i z i ­
bilă între cotoarele groase. Scrisă de Grattenstrom, ea a r e p r e z e n ­
tat unul dintre cele mai bizare produse ale literaturii solaristice.
î n lupta pentru înţelegerea naturii e x t r a u m a n e , această lucrare
se ridica î m p o t r i v a oamenilor înşişi, era un veritabil rechizitoriu
î m p o t r i v a speciei noastre, o carte turbată şi seacă prin f o r m u l e l e
ei matematice scornite de un autodidact ; după ce publicase mai
întîi o serie de contribuţii remarcabile la anumite domenii, G r a t ­
tenstrom a încercat să arate în această lucrare de numai cîteva
zeci de pagini că realizările ştiinţei, chiar şi cele mai abstracte,
cele mai înalt teoretizate şi matematizate, se află, în realitate,
foarte aproape de o concepţie preistorică, antropomorfă a lumii.
Hăituind în f o r m u l e l e teoriei relativităţii, în ale teoremei c î m p u -
rilor de forţă, în parastatică, în ipotezele cîmpului cosmic unitar
orice urmă de obiect, tot ce însemnează pentru noi consecinţa s i m ­
ţurilor noastre, a alcătuirii organismului omenesc, a l i m i t e l o r şi
imperfecţiunii fiziologiei noastre animale, Grattenstrom ajungea
la concluzia finală că niciodată nu va fi cu putinţă vreun „ c o n ­
tact" între o m şi o c i v i l i z a ţ i e neantropomorfă, nehumanoidă. I n
acest atac î m p o t r i v a întregii noastre epoci, oceanul gînditor nu era
pomenit cu nici un x u v î n t , dar prezenţa lui, sub înfăţişarea unei
tăceri triumfătoare şi batjocoritoare, se făcea simţită aproape în
fiecare propoziţie. Cel puţin aşa mi s-a părut mie cînd citisem
pentru p r i m a dată broşura lui Grattenstrom. Această lucrare c o n ­
stituia mai curînd o curiozitate decît o poziţie obişnuită a l i t e ­
raturii solaristice, dar ea se afla în colecţia de cărţi clasice fiindcă
o introdusese acolo chiar Gibarian, care mi-o dăduse, de altfel,
s-o citesc.
Cu un simţămînt ciudat, asemănător respectului, a m pus atent
firava fasciculă înapoi, printre cărţile aflate în raft. A m atins cu
v î r f u l degetelor „ A l m a n a h u l Solaristic". Cu tot haosul, cu toată
neputinţa ce ne înconjura, nu se putea nega faptul că, datorită
unei e x p e r i e n ţ e de numai cîteva zile, dobîndisem unele certitudini
în unele p r o b l e m e fundamentale, asupra cărora fusese revărsată
t i m p de ani' de zile o adevărată mare de cerneală.
Un ins destul de încăpăţînat şi amator de paradoxuri s-ar m a i
ti putut îndoi de faptul câ oceanul este o fiinţă v i e . Totuşi e x i s ­
tenţa psihicului său, orice accepţie s-ar fi dat cuvîntului, nu mai
putea fi negată, atît de v ă d i t devenise faptul că ne remarca p r e ­
zenţa... Această singură constatare a. desfiinţat întreaga ramură
solaristică ce afirma că oceanul ar fi „un sistem în sine" cu o r g a ­
nele senzoriale atrofiate şi care acum se comportă de parcă n-ar şti
nimic despre f e n o m e n e l e sau obiectele exterioare lui, fiind închis
în v î r t e j u l continuu al unor gigantici curenţi de gîndire, al căror
sediu, leagăn şi creator este el însuşi.
A m mai aflat că poate sintetiza pe cale artificială — ceea ce
noi nu sîntem în stare — trupurile omeneşti, ba chiar să le p e r ­
fecţioneze, determinînd în structura lor subatomică transformări
pentru noi de neînţeles, dar, evident, legate de ţelurile-i directoare.

26 .
 Aşadar, oceanul exista, trăia, gîndea, acţiona ; şansa de a r e ­
duce „ p r o b l e m a S o l a r i s " Ia absurd sau la zero, ideea că n-aveain
de-a face cu nici un fel de fiinţă şi că astfel intenţia contactului
era inutilă s-a d o v e d i t a fi eronată. Indiferent de au vrut sau nu,
oamenii au fost obligaţi acum să ia cunoştinţă de această fiinţă,
care, deşi despărţită de noi printr-un abis de miliarde de k i l o - •
metri, s-a pus de-a curmezişul expansiunii cunoaşterii noastre.
P o a t e că ne aflăm — mă gîndeam — într-un moment crucial
al unei întregi istorii. Hotărîrea renunţării, a întoarcerii pe P ă ­
mînt, acum sau într-un viitor apropiat, putea la un m o m e n t dat
să primeze, ducînd chiar la lichidarea staţiei. N u credeam totuşi
că aceasta ar fi constituit o soluţie. însăşi ideea existenţei unui
colos gînditor nu va mai da niciodată pace oamenilor. Oricît ar
străbate g a l a x i i l e , unindu-se cu civilizaţiile altor făpturi aidoma
lui, omul v a fi obsedat etern de provocarea aruncată de Solaris.
Un alt v o l u m legat în piele se rătăcise printre anuarele „ A l m a ­
nahului", înainte de a-1 deschide, i-am observat coperta înnegrită
de degetele numeroşilor cititori. Era o carte foarte v e c h e această
„Introducere în solaristică" a lui Muntius. Ţ i n minte şi noaptea în
care am citit-o, şi zîmbetul lui Gibarian, cînd îmi dăduse e x e m p l a ­
rul său, şi zorii pămînteni din fereastră atunci cînd am ajuns la
cuvîntul „Sfîrşit". Solaristică — scria Muntius — este substitutul
religiei în era cosmică, este o credinţă împodobită cu v e ş m i n t e l e
ştiinţei. Contactul, ţelul către care tindem, constituie ceva la f e l
de ceţos ca şi prezenţa îngerilor sau apariţia unui Soter. E x p l o ­
rarea este o liturghie e x p r i m a t ă în formule metodologice, munca
perseverentă a pămintenilor seamănă cu o bunavestire, întrucît nu
exi.stă şi nu pot exista punţi între Solaris şi Pămînt... C e aşteaptă,
de altfel, sau ce puteau aştepta oamenii după „stabilirea contactu­
lui i n f o r m a ţ i o n a l " cu m ă r i l e gînditoare ? P o m e l n i c u l trăirilor unei
existenţe atît de străvechi încît, desigur, nici nu-şi mai aminteşte
de propriul ei început ? Descrierea dorinţelor, a pasiunilor, a spe-
l a n ţ e l o r şi a suferinţelor întruchipate în monumentale naşteri de
munţi v i i , metamorfozarea matematicii în existenţă, în singură­
tate şi în renunţare ? Dar toate acestea nu constituie o cunoaştere
transmisibilă, iar dacă a m încerca .s-o traducem în vreunul dintre
l i m b a j e l e terestre, toate v a l o r i l e şi semnificaţiile bănuite ar dis­
părea înainte de a ajunge pînă la noi...
A n a l i z a lui Muntius, acest „ e r e t i c " al planetologiei, este simplă
şi amară, r e v e l a t o a r e în ce priveşte negarea, destrămarea mitului
solarisean sau, mai bine zis, a misiunii Omului. P r i m u l glas critic
care a îndrăznit să se a f i r m e încă în faza de d e z v o l t a r e optimistă
şi romantică a solaristicii a fost primit cu tăcerea unei totale i g n o ­
rări. L u c r u firesc, deoarece acceptarea ideilor lui Muntius ar fi fost
echivalentă cu negarea solaristicii în accepţia ei de atunci. î n t e m e ­
ierea unei alteia, lucide, care să fi renunţat la supremul ideal, îşi
a.ştepta în zadar fondatorul. Cinci ani după moartea l u i ' Muntius,
cînd cartea lui devenise o raritate bibliofilă, ea nu se mai afla
nici în b i b l i o g r a f i i l e literaturii solaristice, nici în colecţiile filo-

27
zofice. Ce-i drept, a apărut o şcoală cu numele său : cercul n o r v e ­
gian, în care seninătatea expunerii lui Muntius, tulburată de in­
dividualitatea urmaşilor, s-a transformat pînă la urmă în sarcas­
mul caustic al lui Erle Ennesson şi într-o variantă cam vulgară :
solaristică utilitară, adică „Utilitaristica" lui P h a e l a n g a ; acesta
pretindea cercetătorilor să se limiteze la avantajele concrete care
pot fi obţinute imediat, fără să mai nutrească speranţe deşarte în
contactul dintre civilizaţii, în comuniunea lor intelectuală. In c o m ­
paraţie cu necruţătoarea claritate a analizei lui Muntius, toate
contribuţiile e l e v i l o r lui spirituali nu sînt decît un fel de contri­
buţii la contribuţii, dacă nu o simplă popularizare, cu excepţia
operelor lui Ennesson şi poate ale lui Takata...
î n t r e filele cărţuliei lui Muntius se afla un extras îngălbenit
din revista trimestrială „ P a r e r g a Solariana", una dintre p r i m e l e
lucrări pe care le-a scris Gibarian, încă mai înainte de a fi p r e ­
luat conducerea institutului. După titlul „ D e ce sînt solaristicean",
urma o enumerare laconică (aproape ca un r e g u l a m e n t ) a f e n o -
rhenelor pe care se întemeiau şansele Contactului. î n t r - a d e v ă r ,
Gibarian aparţinea acelei (poate) ultime generaţii de cercetători
ce-au cutezat să reînnoadc firul anilor de început, ai măreţiei şi
ai optimismului...
El pornea de la ilustrele cercetări clasice ale bioelectroniştilor
eurasiatici H o - E n - M i n , N g y a l l i şi K a v a k a d z e . Aceştia demonstra­
seră unele similitudini între imaginea activităţii electrice a creie­
rului şi anumite descărcări plasmatice care preced apariţia unor
structuri ca P o l i m o r p h e l e stadiale timpurii şi Solaridele g e m e n e .
în schimb, fiind unul dintre cei mai precauţi şi lucizi adepţi ai
Contactului şi detestînd senzaţionalul, Gibarian respingea inter­
pretările ultaantropomorfice, toate tezele mistificatoare ale şcoli­
lor psihanaUtice, psihiatrice şi neurofiziologice, care încercau să
traducă diferitele manifestări ale oceanului în termenii unor ma­
ladii umane, ca, de piidâ, epilepsia (al cărei analog trebuia să fie
erupţiile spasmodice ale asimetriadelor). De altminteri, acelaşi v a l
d e interes ieftin a trezit şi lucrarea mea de d i p l o m ă . "Şi ea se
găsea pe undeva, pe aici (fireşte, nu tipărită), pe unul dintre raf­
turile cu microfilme. în scrierea ei m-am bazat pe studiile r e v e l a ­
toare a l e lui Bergmann şi Keynolds, care izbutiseră să separe şi să
„ f i l t r e z e " din mozaicul proceselor scoarţei cerebrale componentele
ce în.soţesc cele mai puternice emoţii de disperare, de durere sau
d e v o l u p t a t e ; în ce mă priveşte, am comparat înregistrările lor
cu descărcările curenţilor oceanici şi am remarcat o analogie
demnă de atenţie în oscilaţiile şi în profilele curbelor (specifice
anumitor sectoare ale calotei simetriadelor, la baza m i m o i z i l o r
nematurizaţi e t c ) . Această descoperire a fost suficientă pentru ca
numele meu să apară în curînd în presa cotidiană sub titluri de-a
dreptul ridicole, de genul „ P i f t i a disperată" sau „ P l a n e t a în o r ­
gasm". Dar publicitatea mi-a fost totuşi de folos (cel puţin aşa
a m crezut pinâ de curînd), deoarece Gibarian, care ca orice specia­
list în solaristică nu putea citi m i i l e de lucrări ce apăreau, mai

28.
ales acelea scrise de începători, şi-a îndreptat atenţia a s u p r a m e a J
şi a s t f e l a m p r i m i t o s c r i s o a r e d e l a e l . A c e a s c r i s o a r e a î n c h i s u a
capitol al vieţii m e l e , deschizînd u n altul. ,^ !

VISELE

D u p ă ş a s e zile l i p s a o r i c ă r o r r e a c ţ i i d i n p a r t e a o c e a n u l u i n e - ă
d e t e r m i n a t să r e p e t ă m e x p e r i e n ţ a . S t a ţ i a , c a r e r ă m ă s e s e p î n ă a c u m
i m o b i l ă l a î n c r u c i ş a r e a p a r a l e l e i 43 c u m e r i d i a n u l 16, a î n c e p u t s ă
fee d e p l a s e z e la o î n ă l ţ i m e d e 400 d e m e t r i şi s ă s e î n d r e p t e s p r e
s u d , u n d e r a d a r e l e şi r a d i o g r a f e l e d e p e s a t e i o i d i n d i c a u o i n t e n s i ­
ficare a activităţii p l a s m a t i c e . T i m p d e d o u ă zile, f a s c i c u l u l R o e n t ­
gen, m o d u l a t d e e n c e f a l o g r a m ă mea, i z b e a la i n t e r v a l e de cîteva
ore suprafaţa a p r o a p e netedă a oceanului.
C ă t r e s f î r ş i t u l celei d e - a d o u a z i l e n e şi a f l a m atît d e a p r o a p e
d e p o l î n c î t în m o m e n t u l î n c a r e d i s c u l s o a r e l u i a l b a s t r u e r a g a t a
să se a s c u n d ă s u b o r i z o n t d e c e a l a l t ă p a r t e a f i r m a m e n t u l u i z o r i l e
p u r p u r i i a n u n ţ a u pe profilul norilor răsăritul soarelui roşu. U r i a ş u l
n e g r u şi p u s t i u , c a şi c e r u l t r a n s p a r e n t d e d e a s u p r a l u i , a d e v e n i t
a r e n a unei lupte violente, orbitoare între culorile dure, de o m e t a ­
l i c ă i n c a n d e s c e n ţ ă , c a r e d i n î n c r u c i ş a r e a l o r i s c a u u n v e r d e coclit.
T r a v e r s a t de r e f l e x e l e g l o b u r i l o r antagoniste a l e celor d o u ă p u t e r ­
nice focare, o c e a n u l s t r ă l u c e a cînd ca m e r c u r u l , c î n d ca p u r p u r a )
e r a s u f i c i e n t a t u n c i cel m a i m i c n o r l a z e n i t p e n t r u ca l u m i n a c a r e
s e s c u r g e a î m p r e u n ă c u s p u m a g r e a p e coa.stele v a l u r i l o r s ă se î m ­
b o g ă ţ e a s c ă în i n i m a g i n a b i l e lucori d e c u r c u b e e în mişcare. î n d a t ă
d u p ă a m u r g u l soarelui albastru, în p a r t e a d e n o r d - v e s t a o r i z o n ­
t u l u i s - a iscat o s i m e t r i a d ă , a n u n ţ a t ă i m e d i a t d e s e m n a l i z a t o a r e j
a p r o a p e contopită cu ceaţa b r u n ă , această s i m e t r i a d ă e r a a b i a v i z i ­
bilă, i v i n d u - s e dintre v a l u r i p r i n sclipiri răzleţe, care, în zona u n d e
c e r u l se î n g î n a c u o c e a n u l , s e i n t e n s i f i c a u tot m a i m u l t , d î n d n a ş ­
tere unei g i g a n t i c e flori vitroase... Staţia n u ş i - a m o d i f i c a t totuşi
cursul, i a r d u p ă v r e u n sfert d e oră, colosul, v i b r î n d în roşu ca o
l a m p ă d e r u b i n e ce se s t i n g e , p i e r e a d i n n o u l a o r i z o n t . C î t e v a m i ­
n u t e m a i t î r z i u , o c o l o a n ă î n a l t ă şi s u b ţ i r e , a c ă r e i b a z ă se şi a s c u n ­
dea dincolo de curbura planetei, s-a înălţat la cîţiva Icilometri,
crescînd tăcut în v ă z d u h . Era semnul evident că simetriadă se şi
a f l a în agonie, o j u m ă t a t e d i n ea a r z î n d sîngeriu, Iar cealaltă stră-
l u m i n î n d ca u n stîlp d e h i d r a r g i r ; p l ă s m u i r e a s-a desfăcut într-un
a r b o r e a l c ă t u i t d i n d o u ă c u l o r i , a p o i v î r f u r i l e r a m u r i l o r l u i tot m a i
înmugurite s-au prefăcut într-un nor de forma unei ciuperci, a
cărei calotă împinsă de vînt a pornit sub fulgerele celor doi sori
î n t r - o c ă l ă t o r i e î n d e p ă r t a t ă , î n t i m p ce t e m e l i a cu sfîşieri ca nişte
g r e i c i o r c h i n i , c o b o r a , a ş zice, s o l e m n şi s e d e s t r ă m a spre orizont.
D u p ă o o r ă , şi c e l d i n u r m ă v e s t i g i u a l a c e s t u i s p e c t a c o l dispăruse.
Şi din n o u a u trecut d o u ă zile ; e x p e r i e n ţ a s-a repetat p e n t r u
ultima o a r ă ; şocurile provocate d e razele Roentgen cuprinseseră
o m a r e zonă a planetei. L a sud au apărut, perfect vizibile din locul

. 2?
unde ne aflam, în ciuda distanţei de peste trei sute de liilometri,
arrlienidele, un lanţ stîncos şi abrupt, acoperit parcă de zăpadă ;
de fapt erau depuneri de origine organică, dovadă că această f o r ­
maţie constituise cîndva fundul oceanului.
N e - a m modificat atunci itinerarul în direcţia sud-est ; o v r e m e
a m zburat paralel pe lîngă bariera muntoasă, pierdută în norii
tipici zilei roşii, pînă cînd şi aceştia s-au făcut nevăzuţi. De la
p r i m a experienţă trecuseră zece zile.
î n tot acest răstimp, p e staţie nu s-a întîmplat nimic mai
deosebit.
După ce Sartorius a elaborat programul experienţei, aceasta a
fost repetată automat de aparatura de emisie ; nu sînt sigur dacă
i-a controlat cineva funcţionarea. In aceeaşi v r e m e . însă pe staţie
s-au petrecut cu mult mai multe decît puteam să ne fi dorit. N u
între oameni. î m i fusese teamă că v o r fi reluate lucrările la a n i h i ­
lator ; de asemenea, aşteptasem reacţia lui Snaut cînd va afla de
la Sartorius că l-am minţit întrucîtva, e x a g e r i n d p r i m e j d i a la care
ar fi putut să ne expună anihilarea substanţei neutrinice. Totuşi,
din m o t i v e care la început mi s-au părut de neînţeles, nici una d i n ­
tre temerile m e l e n-au devenit realitate ; ţineam, evident, seama şi
de posibilitatea ca ei să recurgă la v r e u n vicleşug, să-şi tăinuiască
pregătirile şi lucrările ; ca atare, în fiecare zi inspectam sala anihi­
latorului, o încăpere lipsită de ferestre, aşezată chiar sub duşu­
meaua laboratorului central. Niciodată însă n-am întîlnit pe cineva
acolo, iar stratul de praf care acoperea carcasa şi cablurile apara­
turii constituiau o mărturie că de multe săptămini nu le mai atin­
sese nimeni.
î n acel timp, Snaut devenise la fel de nevăzut ca şi Sartorius,
ba, aş putea spune, şi mai puţin accesibil decît acesta, căci nici
videofonul din cabina radio nu mai răspundea la chemare. F i ­
reşte că deplasările staţiei erau dirijate de c i n e v a ; de cine anume
însă n-aveam habar, deoarece, oricît de ciudat ar părea, această
chestiune nu prezenta pentru mine nici un interes. T ă c e r e a ocea- '
nului mă lăsa şi ea indiferent, astfel încît, după două sau trei
zile, aproape că încetasem să mă mai preocupe sau să-mi mai fie
teamă de ea ; îmi pierise cu totul din minte, ca şi experienţa. Z i l e
de-a rîndul şedeam fie în bibliotecă, fie în cabină cu H a r e y , care
se tîra după mine aidoma unei umbre. Ştiam că situaţia noastră e
bună şî că această apatică şi ilogică stare de armistiţiu nu se poate
prelungi la infinit. A r fi trebuit să-mi depăşesc inerţia, să schimb
ceva în relaţiile noastre, dar respingeam însuşi gîndul unei schim^
bări, fiind incapabil să iau v r e o hotărire ; îmi este greu să explic,
dar mi se părea că lotul pe staţie, şi îndeosebi ceea ce mă lega de
Harey, se află intr-o e x t r e m ă instabilitate, înlr-un echilibru supra­
solicitat pe care orice accident l-ar fi putut distruge. De c e ? Nu
sini în stare să spun. Ciudat era insă că şi pe H a r e y o stăpîneau
sentimente oarecum asemănutoai-e !

(SFÎRŞITUL ÎN NUMĂRUL VIITOR)

în româneşte do AlUUAN ROGOZ şi TEOFII, ROH,,

30
Curiozităţi de 20 cm. Pentru a înfăptui o
asemenea muncă, un excavator
cu o cupă de V2 are nevoie de

despre apă 5 zile.

Forţa picăturii care cade este
mare. Nu degeaba „sfinţii" pă­

de la rinţi inchizitori, torturînd oa­

menii, lăsau să cadă peste cape­
tele rase ale nefericiţilor pică­

picătură turi de apă dintr-un vas găurit,

care-i făceau pe aceştia să nu
Se mai poată nici măcar mi-fca.

la oceane
In zilele noastre, proprietăţile
uimitoare ale apei sînt studiate
Picături, picături... cu atenţie de către oamenii de
Picătura este mică, dar forţa ştiinţă.
pe care o ascunde în ea este Cu cîţiva ani în urmă, in
uriaşă. Există o veche zicală R. S. Cehoslovacă s-au făcut
care spune: „picătura macină demonstraţii cu un război de ţe­
piatra". Dar, adăugăm noi, nu sut de o construcţie originală :
numai piatra, ci şi metalul de suveica o constituia... picătura
orice rezistenţă. de apă. Ea trecea firul peste
Savanţii au calculat forţa cu urzeală la fel de bine ca şi su­
care lovesc picăturile de ploaie veica din metal.
pămîntul. „Fiecare picătură este
o mică bombă", spun ei. Din
cauza loviturii acestora, par­
ticulele solului se împrăştie in Picăturile de apă concentrate
toate părţile pe o distanţă de într-un jet sub o presiune de
un metrti. Pămititul clocoteşte o mie de atmosfere taie beto­
literalmente sub loviturile stro­ nul, lemnul şi masa plastică,
pilor de ploaie. Izbiturile lor polizează (rectifică) metalele.
nevăzute acoperă iarba şi tufi­ Strungurile cu cuţite „fluide"
şurile cu particulele solului
care nu mai trebuie ascuţite şi
fărimiţat. Savanţii americani au
schimbate funcţionează deja de
verificat aceasta şi s-au con­ cîţiva ani in oraşul Los Angeles
vins că de pe o tonă de fin se din S.U.A.
pot „scutura" 200—300 kg de pă­
Iată deci că din „picătura
mînt. Şi vinovată de aceasta
este ploaia, deşi tot ploaia spală care macină piatra", picătura
de apă a devenit ajutor preţios
iarba de pămîntul proiectat
al omului.
pe ea.
Cînd ploaia este puternică,
picăturile de apă ce cad p e sol Savanţii au calculat că in at­
în timp de o oră dezvoltă o ener­ mosferă sînt conţinute sub for­
gie de 625 de cai putere la hec­ mă de vapori 12 300 km' de
tar. Această energie este sufi­ apă. Gheaţa însumează o canti­
cientă pentru a arunca de 80 de tate de apă de unsprezece ori
ori în aer, la înălţimea de un mai mare decît toate lacurile şi
metru, un strat de pămînt gros fluviile lumii. Topirea gheţari-

31
lor de pe suprafaţa globului
terestru este riscantă, deoarece
ar avea drept urmare o creştere
a nivelului oceanelor cu 54 de
metri.
'Ap« constituie a cincea parte
din solul nostru. Acolo unde se
pare că apa lipseşte, ea se gă­
seşte intr-o stare combinată.
Potrivit afirmaţiilor academi­
cianului sovietic V. I. Vemadski
„nu cunoaştem in natură nici un
corp solid care in compoziţia sa
să nu conţină apă".
Cel mai adesea ne îmbolnă­
vim pentru că... apa are o ma­
re căldură specifică. Şi cum
70°/» din greutatea omului
constituie apa, se înţelege că
pentru a o încălzi este necesară
mult mai multă căldură decît
este nevoie pentru încălzirea
altor substanţe.
tn schimb insă corpul ome­
nesc se răceşte relativ încet. Da­
că omid ar fi făcut, să spunem,
din fier, el s-ar răci destid de
repede şi ar răci de la fiecare
curent sau de la orice suflare a
vintului.
Cantitatea de apă pe care o
conţine organismul omenesc
este repartizată in interiorul
lui în mod inegal. Cea mai bo­
gată in apă este umoarea sticr
loasă a ochiului: 90'/». In sînge,
apa se găseşte în proporţie de
80"/». Cea mai mică cantitate de
apă conţine smalţul dinţilor i
0,2«/t.
Dacă veţi ţinti într-o cutie,
confecţionată din masă plastică
pe care o veţi umple mai întii
cu apă, cutia se va sfărima in
bucăţele mici.
o Ţintind in aceeaşi cutie, dar
goală, ea nu va păţi nimic ase­
mănător. Doar urma pe care a
lăsat-o glontele ce a trecut prin
ea va putea fi observată. Expli­
caţia e simplă : la presiune, apa
aproape că nu se contractă de
loc. In primul caz ea transmite
pereţilor cutiei presiunea res­
pectivă şi astfel se producă
„explozia".

UMOR de CONSTANTIN MIHAI

— El, anima crezi că există farfurii zburătoare?

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic Casa Scinteii
 CEDAR* MASLINE * lUl
£ - . Os
m

•
o IANUARIE 1968
*
UJ
PREŢUI 1 LEU I 41007 |

> *^
(O * CEDBR * MâSLIIME