COIECTIA „POVESTIRI

STIINTIFICO-FANTASTICE",

ml
:,'\
 307
ROKiULUS BĂRBULESCU-GEORGE ABAIIIA

OCHII El

VIOREL BURLACU

alo, poliţia ?
arestaţi raza
albastră!
ic *k ic
>*°^

o ^ -o ..
•• » «I
" o"? o
C 1^ o
« e o>~

a o * tii
o «I " a
vai 0,0

Coleciia „POVESTIRI
ŞTIINŢIFICO FANTASTICE"
edifaiă de revista
LHtJiinta
• lehnica
Anul X I I I
1 septembrie 1967
2
 iOMIJLUS BÂRBULESCU
GEORGE AMANIA

Şi drodată î n visul l u i monoton interveni o schimbare.

Nefiresc de pâmintesn, odinioară, pe „ N o x " , el, cel d i n ţ i i
coboritor, intîlnise mirosul aspru al f i n u l u i abia cosit... Asta s-a
petrecut însă foarte de mult, pe cînd fusese tînăr, totuşi şi-aici
ceva, ca u n miros şi o amintire, străbate încăperile, peste decenii.
£ ca atunci cînd trebuia să moară şi-aproape-şi blestema copilăria,
căci mirosul acela al planetei a fost o cumplită otravă.
A r f i v r u t să-nţcleagă, însă doar frica î l dominase atunci. I n
preajma morţii, şi-acum d i n npu frica î i dă tîrcoale — liotărit
l u c r u , nimic din v i s u l l u i n u poate fi înţeles. O spaimă plouă peste
tăcerea încremenită, odată cu părerea acestui miros d i n lumea
de dincolo, a trecutului.
U m b r e nelămurite cutreieră poteci de odinioară. A tresărit acul
Indicator de biocîmp — trebuie să se intîmple ceva, trebuie I —
şi, uite, străvezie, ea prinde contur î n cadrul uşii — doi ochi imenşi,
albaştri, aţintiţi d i n întuneric asupra Iui. D o r u l i se ghemui atunci
pe umăr, fremătător, ca u n porumbel. E a ! l i mîngîie cu p r i v i r e a
umerii, zăpăcit, î i scrută faţa, aceeaşi, după douăzeci de ani, şi-şi
aise că în sfirşit o să se trezească şi o s-o vadă aievea...
Aşteptă, aşteptă. Ea n u făcu nici o mişcare — poate că v i s u l
tot n u SC terminase. E l se ridică obosit şi trecu pragul spre cealaltă
încăpere, p r i n t r u p u l şi ochii ei, care încă mai persistau ca u n
abur. Şi împrejurul navei defilau stelele maiestuoase, î n t r - o rotire
căreia el n u - i mai aparţinea, î n t i n z i n d demonice braţe de flăcări,
total lipsite de importanţă. Spaima î l urmă ; auzea solzii îngheţaţi
ai spaimei tîrindu-se p r i n cabine, îi simţi muşcătura şi iar vîscttlî
ceea ce putea f i mirosul de fin al copilăriei şi-al morţii. Cit u n
fel de deznădăjduită speranţă îşi întoarse faţa după ea, î n v r e m e
ee d o r u l îi mîngiia tîmpla cu aripile, şi o v ă z u , palidă, lingă
oglindii, privindu-1 p r i n apele azurii. O c h i i albaştri ardeau î n
cleştar, tăcuţi. E l făcu u n pas şi oglinda tremură o clipă, dar
ncum era iarăşi o biată sticlă, la fel de veche, cenuşie şi goală,
sub jocul fascinant al spaimei care d i n nou îşi pregătea muşcă-
tura. Ii biciui frica asfa binefăcătoare şi începu să-şi îmbrace
scafaiiJru!, convins că un sfirşit sau o eliberare îl aşteaptă î n
aCara ndvci.
Deschise trapa, se legii cu un cabiu şi ieşi. Z b u r a dt; o sută
de ori mai iute ca lumina, de aceea U n i v e r s u l se preschimbase
î n t r - u n noian de fulgere, uii joc de cnmete şi artificii, păienjeniş
al culorilor. D r u m u l era pretutindeni pustiu, flruni care nu mai
ducea nicăieri, P ă m î n l u l continua să trăiască acolo, în urmă, la
peste două m i i de ani-lumiiiă depărtaie.
. Aşa povestea visul ciudat din care T i u m nu izbutea să se
trezească. Aparent, astronava rămăsese întreagă. Doar o pată verde,
care i n întunericul cosmic nici nu se distingea, doar o pală verde
apăruse pe blindaj. E r a scafandru! ei .. Sau nu, de aici începea
visul cel rău, cu o sumedenie de insinuări perfide, pentru că ea,
desigur, nu putuse, n-a\ea de ce să mosui'i.
.Aripa dorului i so frecă de tiniplă, aripă moale şi albă de
porumbel. O c h i i albaştri se deschiseseră înaintea lui, pe c i t r a n u l
încremenit al bolţii. „ D ă - n i i m i n a ! — ar fi vrut el să spună. Să
niă trezesc, noaptea s-a luncii peste niăsură ;" Dar, ca în orice
coşmar, dinţii i se încleştaseră si nu reuşea să scoată o vorbă.
îşi aminti cit luptase cu somnul, sau cu leşinul, căci mai degrabă
leşin era ; atunci, imediat după accident, cînd eri controla învelişul
navei, iar el ieşise din sala motoarelor, înăbuşit de căldură.
Leşinase... A urmat acel coşmar în care se făcea că ea a murit,
pulverizată pe metalul carcasei... Se făcea că ca murise cu adevărat
şi că el s-a convins, văzînd că nu sc mai întoarce nici după trei
zile, nici după trei săptămîni. Stătuse mult timp lîngă pata cea
verde, î n razele proiectoarelor. Aţipea uneori, cotropit de somn, şi
vedea ochii ei trişti, speriaţi şi întrebători, totdeauna întrebă toii...
Porumbelul de pe umărul lui ginguri speriat şi zbură departe,
î n întuneric. Aceia nu erau ochii albaştri, ci numai două puncte
de lumină, ca nişte stele rătăcite prosteşte în spatele astronavei
bezmetice. Şi dacă nu e vis ?
Căută pe dibuite intrarea, tîrîndu-sc pe lingă cablu. Şi de cum
se întoarse î n ă u n t r u spaima, care-! aştepta lîngă uşă, l-a muşcat
i a i , ameţiiidu-1 cu mirosul finului — era ca o mare de fin cosit — .
şi el se strădui să audă cintecul greierilor, şi greierii tăceau, încă­
păţînaţi. A t u n c i a ştiut că acolo mai e cineva, care poate-l pîndeşte,
şi, de surpriză, a întors capul, strigînd fără voie :
— E cine... va aici ?
I a r limba i se împletici in gură şi il d u r u , aşa cum se intîmplă
după ce n-ai mai vorbit cu glas tare de peste douăzeci de ani.
/ilcle începură să treacă altfel de la această intimplare, şi în
toate dimineţile el se trezea nerăbdător să afle urmarea. Frica î l
părăsise treptat, lăsînd o tăcere plină de întrebări, î n vreme ce
ea venea tot mai des, mai aproape, străvezie, ca u n v ă z d u h
înflorit.
Pesemne se apropia finalul. Simţurile celor d i n astronave se
ascut într-atîta încît prevăd cu adevărat intimplări care vor v e n i ,
şi chiar T i u m verificase asta odinioară, pe „ N o x " , şi mai tîrziu.
 inainte de despărţire. Sc gîndea vag Ia eşecul expediţiei şi
aştepta, mai degrabă împăcat, el, caro încă nu ştia cit din viaţa
lui a lost vis ; căci nu se mai putea schimba nimic, şi după ce
avea să moară toate vor rămînc la fel, împietrite în zborul fără
capăt, de o sulă de o r i mai rapid ca limiina.
lîămăsese culcat, poate chiar douuisc cînd a v u iar certitudinea
că mai e cineva, alături de el, în navă. l i plăcu să creadă că-i
pa — lucrurile sc simplificau astfel, deşi prezenţa o simţise tot
timpul ; dar n-ar fi vrut să admită că înnebunise, t'înd era singur
şi reliniştit — o, cil de des fusese el neliniştit şi s i n g u r ! — ,
gîndurile i se mişcau prin cabină, scotocind pretutindeni. T i u m nu
le vedea niciodată. Io recunoştea însă vocea şi mai auzea deseori
ceva asemenea foşnetelor şi trosnetelor cînd se buluceau cu toatele
în j u r u - i .
Bineînţeles că nici acum ele nu puteau să lipsească, mai ales
,acum, cînd dorea numai vecinătatea ei, şi dorul bătea, timid, cu
ciocul î n hublouri, să-i dea şi lui d r u m u l înăuntru. E r a u gînduri
viclene, tirîndu-se abil, insinuante, ca apa, şi vedeau şi comentau
totul.
„Doarme ! — zise unul dintre ele, v o r b i n d de T i u m ca de u n
străin. A dormit mereu şi visează."
G î n d u r i l e celelalte se învălmăşiră — T i u m şi le închipuia ca
pe o ceaţă de unde fiecare, pe rînd, căpăta contururi schimbătoare
şi-apoi curgeau d i n nou împreună, de-a valma, se î n v o l b u r a r ă şi
un altul se ridică, întrebînd :
„ Ş i frica ?"
„ î n somn ţi-e frică mereu — şopti p r i m u l . Pentru că visezi."'
N o r u l de ceaţă se prelinse printre fotolii, rotindu-se, dcsfăcîn-
d u - ş i o sută de braţe, ca să poată iscodi î m p r e j u r .
„ B a eu cred — m u r m u r ă gîndul celălalt, cu u n glas nedumerit,
de copil — , eu cred că totuşi mai e cineva, care-1 sperie. Acolo,
i n oglindă..."
„ U n d e ? — se auziră întrebări. U n d e ?"
„ A zis că î n oglindă. î n oglindă..."
Ceaţa gîndurîlor a b u r i oglinda.
„ N u u ! — suspină atunci un al treilea, a cărui voce era înceată
şi tristă. A i c i e ea. V o i n-o cunoaşteţi, cei tineri..."
„Se zice c-a m u r i t ! " — spuse gîndul cu glas de copil.
„Ştiu eu ? — şopti gîndul cel trist. S-ar părea că nici n u
zburăm spre Pămînt."
E a coborî d i n oglindă, p r i n ceaţă, cu porumbelul pe u m ă r ; î l
p r i v i pe T i u m cu două ceruri sau două mări i n ochii nemăsurat de
limpezi şi-apoi întinse mîinile spre fruntea l u i , străvezii ca pinzele
de păianjen.
„Poate — v o r b i iar gîndul cel d i n t î i , nehotărît — , poate mă-nşel,
şi nu e vis, şi nici n u z b u r ă m spre Pămînt..." - • .
 „ M a i este cineva î n astronavă..." 1
— Oa... C i n e ? întrebă trudnic T i u m . ,;
— E u , u n o m ! se auzi neaşteptat u n al patrulea gînd, i z g o - ]
nindu-le pe toate celelalte ; adică u n m u r m u r care venea de d e - ş
parte, ca u n ecou î n t r - o peşteră.
Ea clipi şi-şi ridică alene părul negru, întoarse capul, .să asculte J
ceva, dar în aceeaşi clipă se destrăma. n
— Somnul... somnul... bolborosi T i u m , răsucindu-.se violent î n |
patul larg, prea larg pentru un om singur. i
G î n d u r i l e ieşiră de p r i n cotloane, iscodind temătoare. . l
„ N u e vis, n u e ! — susură cel dintîi, speriat, din mijlocul |
norului ceţos, .şi gîndurile mai tinere se grăbiră să-i dea dreptate. \
Mai e cineva aici, a vorbit !" i
T i u m îşi asculta gindurile. Şi ele auziseră m u r m u r u l , deci mai \
era cineva, dar unde şi cine ? |
„ C i n e eşti tu ?" — întrebă uimit gindul cu glas de copil, cu j
gla.sul din copilărie al lui T i u m . |
I a r T i u m se întoarse cu faţa la perete, ascunzindu-şi capul |
îjitre pernă şi colţul patului, în ungherul cel mai întunecos. j
„ N u vorbeşte ! — se necăji g i n d u l trist. î n c h i p u i r i , toate numai ;
închipuiri !" . ,|
„ L u i î i e frică — spuse liniştit p r i m u l gînd, care era şi cel j
mai înţelept. înseamnă că mai e un om aici, a cărui apariţie ^ncr j
aşteptată l-a speriat." 1
„ D e ce nu o femeie ? — întrebă glasul de copil. O femeie cara|
să-i f i amintit de ea !" |
D o r u l .se zbătu, l o v i n d u - ş i aripile ; T i u m luneca î n vis. î n \
credinţa că-i iarăşi vis, şi obosise. „i
„Poate chiar o f e m e i e ! " — adie m u r n m r u l , iar gîndurile so|
rotiră tăcute, î n semn că au auzit.
„ U n d e ?" — voia să întrebe T i u m ş i - i scăpă doar u n gcaiiiăt, j
limba î i era înţepenită ca o bucată de lemn. j
— Stau aici, lîngă tine ! spuse glasul.
Imaginea ei flutură o clipă, ca u n văl alb, î n vreme ce poruiii-1
belul ţipa scurt, de trei o r i . >.
— A i c i n u ! .se scutură T i u m şi-şi singcră limba. A i c i , ea...'
O c h i i ei albaştri...
Singurătatea se rostogoli peste el, cu o avalanşă de nonsensuri, •
şi pretutindeni se scutura mirosul blestemat de f î n proaspăt. ;
— N u eşti nebun ! î i spuse cu biîndeţe glasul străin. N u mă i
vezi, pentru că sînt altfel decit tine. |
N e r v i i lui T i u m cedară : se crispa de aşternutul gol de alături |
şi începu fără veste să plîngă.
— Eşti u n m i r a j tu ! se î m p o t r i v i , cu primele lui vorbe d i » r
tinete. M î n a mea trece... D o a m n e ! î
— Sînt de-o săptămină cu tine. Ţ i - a r a citit toate cărţile, T i u m . |
A fost gicu... Folosiţi cuvinte ciudate. |
 E a Hc i v i , zinibind. t u porumbelul dorului alături, la marginea
unor păduri i l u z o r i i .
— M i n ţ i , m i n ţ i ! izbucni el. Ce prost mai s î n t ! C u m ai ajuns
Ja mine fără o astronavă?
Şi răsuflă adine, ştergîndu-şi lacrimile.
„ D a ! — zise g i n d u l cel trist. U n d e î i e astronava ?"
„ E - a i c i — se î m p o t r i v i g i n d u l cel înţelept. D a r este invizibilă»
ca şi astronautul c i " .
— \'ehii:ulul meu cosmic zboară alături de astronava ta I răs«
pnnse m u r m u r u l . Doar că el n u poate fi detectat de tine.
Ea se apropie şi atinse palma l u i T i u m cu degetele, î n t r - u n
rfliiraculos sărut al niîinilor. D i n degetele ei se revărsa o linişte
imensă care pînă la urmă i l î n v ă l u i de tot. T i u m auzi cum g î n d u ­
rile încep să se certe, dar n u mai înţelegea decit vocea aceluia
trist, şi-apoi nici pc-aceea, pînă adormi.

S-a trexit tîrziu şi visase frumos, că zboară, singur şi gol, printre

stele, î n t r - o mare jerbă de raze, i n t r - o plutire nestăvilită Către
ceva care putea să fie izbăvirea. E a î l veghease, cu tîmpla pe
u m ă r u l Iui.
— C e bine cînd visezi f r u m o s ! şopti el, m î n g î i n d u - i părul
de aer.
Ştia acum că e numai vis t o t u l : şi gindurile, şi iarba.
— D e ce crezi ? î i răspunse tainicul m u r m u r .
— M ă trezesc, spuse T i i t m , şi-ncepe v i s u l r ă u !
— T r e z e ş t e - t e ! î l îndemnă glasul. T c - a i odihnit, iar eu sînt
cu tine.
— Tu ?
— U n om. Poate o femeie. Ţ i - a m citit toate cărţile, nu-ţî
aminteşti ?
— T u , mireasma ? E a .se-ntoarse spre el, cu vechea, speriata
şi-iitrebătoarea p r i v i r e . Se-nfioră : D ă - m i mîna !
— N u pot, T i u m ! Sînt altfel dccît v o i , pămîntenii.
— Altfel ?
— Materia care mă alcătuieşte are o structură aparte, corpus-
culară şi ondulatorie, asemănătoare l u m i n i i .
— N u mă m i n ţ i ? întrebă el, uimit peste măsură de un ase­
menea vis năstruşnic. V o i toţi. Ia tine acasă, sînteţi aşa ?
— N u ! .spuse m u r m u r u l şi suna tare, tare ciudat.
T i u m rîse, nici el n u ştia de ce, şi-şi clătină capul. E a se
topise î n u m ă r u l l u i .
— Şi cum, tu mă vezi ? urmă T i u m , curios pînă u n d e - l va
duce v i s u l . M ă poţi atinge ?
— T e ţ i n îmbrăţişat, fiindcă sînt pretutindeni, î n aer ş i - n c ă i ţ i
T u mă respiri, te mişti şi clipeşti î n mine.
— V a i , se temu el atunci. Şi n u te doare ?
 —• N u niâ (iiiare ! râsiiuiiso glasul, râsunînd a f u n d , ca î n t r - o
peşteră.
— T o t u l c cu putinţă în somn ! ripostă T i u m şi-l bucura con­
ştiinţa asia că visează. D a r cum nu tc-mprăştii i i ; toaie părţile,
prin Cosmos '.'
— Corpusculii şi undele cari- mu aUaluii'sc, zise m u r m u r u l , au
o atiumu aşezare, o coeziune care It- ţine slrinsc laolaltă.
— Iviti un om inţclept...
— O fcn»eie.
— .Adevărat ? făcu el şi parcă simţi filfiitul de aripi al dorului.
\ş vrea sâ ascult basmul tău, do IMKIO vii şi co cauţi. Dar cum
le choaniă ?
— V i n dt departe ! zise l'oineia. De foarte departe, am mers
multe milenii pămînteşti cu viteza astronavei talc.
— Da, e un basm frumos ! răspunse T i u m v isălor. IMai frumos
decît al meu.
— N u e un basm, îi r a s p i i n M / cu blîndcţo \occa.
— Ba da ! Sau un \ is, o lol una. Şi zbori aşa, singură..,
— Caut oamenii, T i u m !
— T o ţ i căutăm... ( u n i ziceai că le clteamă ?
— N u ştiu, pănnnteanule ! Numele meu o ca o undă, şopti
femeia nevăzută. U n cod matcniiUic, ile nctradus in cuvinte...
— N u , zimbi el, oamenii trebuie să aibă numele lor. Şi pietrele
au nume, dar oamenii...
Glasul tăcu mult timp, tăcu toată ziua aceea, deşi gindurile l-au
provocat pe rînd, l-au îmbiat cu întrebările lor N u m a i T i u m rămase
liniştit, pentru că, m i - i aşa ?, totul o cu putinţă în somn.
I se urise, singur din nou. Şi-a silit incliipuirea .să-i aducă
imaginea el sau măcar glasul fiiiiţei nevăzute, şi lotuşi nici î n ­
chipuirea n u - l mai slujea ca »l(- obicei. lOra un fol de trezire, căreia
i se î m p o t r i v i temător, căci şi dorul, şi gindurile dispăruseră
odată cu visul.
A t u n c i mincă, lacom şi mult, colindind, slăbănog şi bărbos,
cabinelu, p r i n dezordinea lor, căntind nici el nu stia ce. Astronavă
părea oprită dincoace de sarabanda stelelor î n mişcare.
Se înnopta — lămpile luminau tot mai slab. Cabina era ne­
primitoare şi rece, ca o casă părăsită. T i u m închise ochii, ne­
putincios, şi in aceeaşi clipă il surprinse o amintire veche, n e -
aşteptiit de clară printre părerile şi umbrele trecutului, ca o
lumină. .Aproape că simţi mirosul rece al ozonului marilor înălţimi ;
Se revedea copilandru, z b u r i n d cu platforma antigravifică, singur,
î n t r - o noapte ca asta, prin norii scuturaţi de furtună, acasă la
el, pe r ă m î n t . Fulgere albe roteau întunericul ca pe un titirez uria.ş,
l o v i n d i i - i marginile fără-ncetare, şi o dată cu el sc rotea şi T i u m
— costumul său de protecţie, croit parcă d i n t r - o mie de o g l i n z i , !
fulgera el însuşi în toate părţile, încărcat cu electricitate, liăiuiul
se încleştase de balustrada platformei. Ridea, sigur de sine, î n
ploaia sălbatică, înfiorat de plăcere, încrezător şi teribil ca toţi
adolescenţii, stăpin al furtunii. N o r i i halucinanţi i se aştcrneau la
picioare, v a l u r i superbe i n t r - u n ocean nemaiintîlnit...
T r e s ă r i . Lămpile se stin.seseră cu totul, începuse noaptea con­
venţională a astronavei. D a r el fremăta, aţîţat, muşchii amorţiţi î i
zvîcneau sub piele, ca atunci, i n furtună...
T i u m se ridică, se a z v î r l i î n picioare, adulmecînd ca un lup
tină) aerul impre.iur, şi simţea apăsarea de cuşcă a astronavei.
— !ntoarce-le ! îl ispiti un glas, răsunind parcă pretutindeni.
Intoarce-te la tine pe Pămînt.
T i u m ascultă şi, încremenit, iscodi doar cu ochii pustietatea.
— U n d e eşti ? mormăi el. U n d e te-ascunzi, cu vrăjite tale ?
— De ce nu vrei să te-ntorci pe P ă m î n t ?
— Pentru că l-am uitat ! strigă el. N u există Pămtntul.
— Ba din pricina ei... spuse glasul domol.
A t u n c i v r a j a se rupse.
T i u m îşi ridică privirile, muncit de nedumerire, şi totul se
prăbuşea împrejurul lui ; norii turbaţi, şi fulgerele, şi ploaia se
mistuiră în lucirea mată, indiferentă a pereţilor de metal. T i u m n u
mai simţi degradările — se clătina iar, pe jumătate adormit,
a i u r i n d , î n căutarea unor ochi, albaştri ca un m i r a j .
— Ea a murit... murmură el în întuneric. Femeia nevăzută
n u - i răspunse. T u nu ştii că-i moartă ? N u vezi că astronava mea
stricată...
— Şi dacă te-ai putea întoarce, T i u m ? întrebă glasul, cu u n
tremur uşor.
— (."um să pot ?
— E u , care plutesc în toată nava, i-am cercetat motoarele.
Comenzile lor sînt biocate, alît. F aşa de uşor .să pătrund î n
reactoare...
— Crezi că asta ajunge ? întrebă el încet.
— Prea curind ţi-ai uitat Pămintnl, T i u m !
— M - a m chinuit să-1 uit. E mai bine dacă, oricum, nu mă-ntorc.
L a - n c c p u t aş fi dat totul pentru întoarcere, dar nu era posibilă ;
şi-atunci mi-am zis că, de fapt, nu vreau să mă-ntorc. M i - ă m zis
ani î n şir că, de fapt, nu vreau, pînă am început să cred măcar
p u ţ i n — altfel, i n f r i n t , cum mai trăiam atît amar de vreme ?
C e i care zboară singuri înţeleg ; pesemne tu nu eşti singură la
v o i pe na\ă. Dacă ai, într-adevăr, o navă...
— Am '. ii răspunse glasul de femeie. Deşi termenul dat de
tine e i m p r o p r i u .
— .Şi cu ce zbori ? surise el trist şi parcă gindindu-se aiurea.
— N a v a mea e numai un uriaş rezervor de energie, o energie
concentrată, pe care noi o n u m i m fundamentală şi cu a j u t o r u l ;
răfuta mă deplasez şi mă hrănesc. Femeia nevăzută vorbea cn
milita băgare de seamă. I>e ce te m i r i ? î n forma dispersată de
a i u m , organismul meu poale p r e l u i direct energia fundamentală,
care-mi întreţine f l u x u l vital.
T i u m b i j b i i p r i n beznă şi aprinse lampa albastră, de seară.
Oehii i l duieau ; i i inchise pe jumătate şi p r i v i impre.iur, p r i n
razele slabe, aşteptindu-se să-şi vadă ciudatul oaspe.
— Şi cind toată energia s-a consumat ? D e unde iei alta ?
— De la oricare stea...
— Ş i , cum adică, îţi poţi conduce nava încotro v r e i ? A i
aparate de măsură şi comandă ?
— De ce simplifici ? îi reproşa femeia nevăzută. De ce raportezi
totul Ia experienţa ta de pămintean ?
— N u cunosc alta ! se posomori el. V r e a u să aflu dacă lot
mai visez. Spune, cum iţi conduci nava ?
— F: complicat, T i u m ! î n esenţă, am organe de simţ şi simţuri
noi, create special pentru zbor şi adaptate formei mele de acum.
— Formei de-acum ? O spui a doua oară. M a i ai şi altă formă ?
— Da. Acasă la noi, pe planetă. Acolo mă preschimb, r e v i n
la corpul meu obişnuit, comparabil cu al v o s t r u , al pămintenilor.
— Ce noapte lungă ! spuse T i u m , fără nici o legătură. C r e d ,
nneori, că am vi.sat de la-ncepul de fol ; o r i poate abia d e - a r u m
înainte visez ?
— Ce nu-nţclegi ?
— Multe...
Îşi muşcă buzele, ingindurat. E r a atita linişte, ca î n t r - o ade­
vărată noapte păminteană, încît se auzea distinct vuietul depărtat
din camerele de reacţie ale motoarelor.
— M i - e greu să te conving, T i u m !
— N u - m i închipui la ce vă foloseşte prefacerea corpului^ in
pnde... L a ce b u n atîtea complicaţii ?
— De fapt, totul se simplifică... Ştii, T i u m , ce libertate de
mişcare avem astfel, adaptaţi dimensiunilor incomensurabile ale
Cosmosului ? Z b u r ă m de m i i de ori mai iute decit lumina, trecem
nevătămaţi chiar p r i n cromasfera marilor stele. I ţ i închipui ?
— N u pot ! zise T i u m brusc. E u zbor î n t r - o navă greoaie şi
înceată, la discreţia defecţiunilor de tot felul.
— Dar tu experimentezi prima navă supraluminică a p ă m i n ­
tenilor !
— Ştiai ? se arătă el surprins.
— Ţ i - a m citit j u r n a l u l expediţiei, T i u m ! V ă întorecaţi pe
Pămînt, după efectuarea cu succes a probelor, cînd s-a produs
avaria aceea. E a , soţia ta...
^ S p u n e - m i ! T u ştii tot. E a c moartă ? A m văzut, avaria a
(ilocat comenzile, le-a distrus definitiv. Motoarele lucrează aceele-
*ate I a limită. Astea le-am văzut, d a r ce face ea ? U n d e - i ?
10
 — Poate ca vise/i, pămiiUeauuk-!... , ]
T i u m dăcloa ocol p r i n ceaţa lămpii albastre. Căuta porumbelul ş

dorului, cu o durere nelămurită şi-o nostalgie după ceva, nic». l u i j

prea limpede. j
— basâ-mă să te chem i n t r - u n fel, să-ţi dau un nume, măcar |
pentru noaptea asta fără margini ! i i spuse ciudatei lui prietene^ \
Am să-ţi zic A o , v r e i ? E un nume de păminteană... 1
— Vreau».
— C î n d mă voi trezi, A o , am să povestesc despre tine, VÎMII i
cel mai frumos al nopţii. Poate mă voi trezi î n c u r i n d , sînt destul '
de tinăr ca să-mi b i r u i somnul nefiresc. A o ! -l
— Spune, T i u m ! >
— A o , citeodată mi se pare că nici n u dorm, ştii ? şopti el, i
ca o taină. A t u n c i mă cuprind deznădejdea şi frica ; parcă n - a ;
zbura spre Pămînt, parcă, î n t r - a d e v ă r , nava m i - a r fi avariată ţ i ;
ca ar fi murit. Dar n u ţine mult şi simt din nou cum mă scufund ;
i n vis. I m i aud gindurile, v o r b i n d de mine ca de un străin, o '

v ă d pe ea. j
— O vezi ? !
— A ş a ca î n vis. Şi mi-e dor... ' j
— Înseamnă, într-adevăr, că visezi... ]
— Ciudat însă că somnul nu se mai termină. î m i închipui că '
au trecut pe.ste douăzeci de ani de cînd dorm. N u m a i pe tine n u ]
te văd. N u poţi reveni la forma ta veche, pe care spui că o aveai
acasă ? A ş vrea să te \ isez, dar dacă n u - ţ i cunosc înfăţişarea...
— K greu ce-mi ceri. Chiar dacă aş avea aparatura necesară;
reintegrării — şi nava ta are destul material pentru asta î n rezervela:
ei — , tot nu e posibilă transformarea, fiindcă mediul tău de viaţă i
pentru mine este toxic... D a r , T i u m , n u - ţ i mai doreşti Pămintul ? I
— Pămintul era ea. împreună cu ca am coborit pe 17 planete. 1
N e era dor de casă, d i n t r - o dată simţeam gustul sărat al mării i
.şi-atunci ne grăbeam spre Pămînt. Dar pînă la-ntoarcere ea aducea j
î n cabine Pămintul, tot ce e mai frumos şi mai limpede î n lumea i
asta. Ka a fost pădurea şi cerul... j
— M u l t o mai iube.şti!
— A u trecut douăzeci do ani de cînd Pămintul, ea nu măî;
există. U n d e să m ă - n t o r c ? După accident s-au îngrămădit numai';
absurdităţi, dincolo de puterea mea de înţelegere. Moartea esto:^
firească doar dacă reuşeşti s-o înţelegi, altfel n-am cum s-o cred
şi nici u n u l dintre noi n-o crede. i
T i u m scotoci îndelung p r i n casetele bibliotecii şi scoase o cutie j
cu pastile multicolore, î n ambalaje străvezii de pla.stic. L u ă una, <
i i rupse ambalajul, o amestecă, i n t r - u n pahar, cu apă şi bău încet. \
— Ce faci ? se alarmă A o . î n g h i ţ i alcool ! ?
— E un obicei vechi al pămintenilor. U n e o r i n u mă pot stăpîni... |
C u m ai ghicit ce b e a u ? |
— Doar mă aflu î n corpul tău. T e privesc şi te simt 11 d i n ă u n t r u , Ii
 - ştiu.
L a m p a albastră îşi răspindea razele ea o ceaţă. T i u m înghiţi
ultimele picături din pahar, apoi i sc făcu iarăşi foame. îşi închipuia
stelele de pe cerul na*al, rotindu-se în noaptea terestră, luna peste
oceanul cinipiei, peste pădurile dormind neclintite, ca un mare
arhipelag. Kru neliniştii.
— ;\s \rca să le simt, să Ie \ a<l ! /isc ci. H l f e l nu mai deosebesc
închipuirile şi visele. Şi tu, .\(t, ai să dispari... în zori, după somn ;
dar atunci am s-o găsesc oare pe ea sau din n(»u deznădejdea ?
Să m ă - n t o r c ? Şi dacâ-i nînnai \ i s ? iVIă voi trezi şi iar am să
rămîn rătăcitor, la-ntîmplare.
— C î n d te trezeşti toate sînt altfel, T i u m ! răspunse Ao.
— Greutatea e să aştepţi. M i - e dor de ea...
— 'ţ'i-e dor. N-ai mai văzut-o de la accident. T u spui că-i
mult de-atunci.
— Mult...
T i u m SC ridică brusc. II cuprinsese o agitaţie ine\|>licabilă,
dureroasă, după imensa letargie din timpul somnului. T r e m u r a
v i z i b i l şi încerca instinctiv să sc apuce de mobile, ca să se stăpi-
nească. .Amintirea catastrofei devenise atît de vie, ca însăşi
realitatea.
— Do ce?... ingăimă el, d ă t i n î n d u - s e .
îşi prinse capul in palme, parcă să şi-l smulgă. A p o i căzu,
se zvîrcoli îndelung, spuse ceva nedesluşit şi iar sc zvîrcoli, ne­
putincios şi penibil, ca o reptilă.

îşi puseseră costumele de zbor. Amîndoi. O trimisese pe ca

în afara navei, să cerceteze stricăciunile. VA se pregati.se să intre
la motoare. .Acolo era un infern. (!ele 6 000 de grade, temperatura
de reacţie a cimpului propulsor înroşise conductorii. V e r i f i c ă sem­
nalizatoarele. N u indicau nici o defecţiune. îşi pierdu încrederea
î n ele şi începu să verifice singur... un sfert, o treime din apara­
tură... T o t u l părea normal.
Ieşi cu un ultim efort. Ştiu că o să leşine. A t u n c i o întrezări
p r i n hublou. Zîmbea.
„ D e ce ? se întrebă. Poate ca să-mi dea curaj..."
Ochii i se întunecau periodic. Simţea că se pregăteşte ceva
năprasnic, instinctul său, ascuţit la culme, ca al unei fiare, i i
prevestea primejdia.
Leşină. C i t a stat amorţit în leşin dacă el şi-a închipuit că
trec două decenii ? G î n d u r i l e n u - i mai dădeau tîrcoale, nici dorul
nu mai zbura, porumbel alb, iar ochii albaştri se a.scunsescră.

— Tium, iar ai întrecut măsura! răsună deodată vocea ei.

— M m m ! seinei el, trezindu-se cu un şoc, simţind cum se
linişteşte. Ce... ce-i afară ?

12
 — Absolut nimic !
— T u . . . g i n d ă c e l u l e ! şopti el. lOşli foarte sigură ?
— Foarte, f o a r t e ! intări ea. Haide, stai liniştit, să-ţi scot
costumul.
— O... ştii... murmură el somnolent. Credeam...
— A fost o undă care ne-a interceptat, perturbînd indicatoarele.
A t i t a , T i u m ! înghite acum asta şi d o r m i .
Se trezi odihnit. Se trezise, intr-adevăr, fără putinţă de îndo­
ială. I i trebui mult pînă reuşi să-şi amintească. A l a r m a aceea
falsă, pe U I mă începutul de leşin... Adică nu, leşinase cu adevărat
ori avusese un coşmar. Se făcea — aşa-i ? — , se făcea că soţia lui...
Cineva se mişcă lîngă el, i n dreapta. E a . Dormea cu faţa pe
mina lui, cu părul negru, lucios, risipit pe pernă. Şi se mişca î n
somn. întotdeauna se mişca ea in somn.
— Ce bine că eşti aici ! Ce bine ! strigă atunci înfrigurat,
stringînd-o la piept pină i se tăie răsuflarea.
— H m ! sc î m p o t r i v i ea. A i visat iar vreo bazaconie ?
Şi se lipi de el. ascunzindu-şi faţa intre g i t u l şi umărul l u i ,
cu intenţia să mai doarmă.
— Ba nu vreau să dormi ! purunci el şi .se ridică i n cot, ti
întoarse fala in sus şi o p r i v i ,
— T i u m ! şopti ea moale, cu ochii tot închişi, T i u m ! şi i l
mîngîie.
E l se lăsă să cadă inapoi şi pentru prima oară îşi aminti,
nostalgic, Pămintul. Ea se întoarse ş i - l sărută, dcschizindu-şi, î n
fine, ochii, lăsîndu-l să vadă două imense v a l u r i de mare înaintea
răsăritului. I l mingiia mereu, netezindu-i p ă r u l cu palmele mici.
...Şi toată vremea, ameţit, înduioşat, el î i p r i v i ochii, p r i n care
treceau umbre fugare, ca pescăruşii ; ii strinse p l i n de g r i j ă s u ­
flarea ciudat de liniştită, cu miros de floare...
— Eşti tu, cea dintotdeauna ! ? şopti, ca să se convingă că
n-a vLsat. O c h i i tăi albaştri...
Dar n u , era aici, vie şi caldă, ca amintirea.
— Şi-acum, ce va mai fi ?
I se părea că aude foşnetul v i n t u l u i în brazi şi un ţipăt alarmat
de lăstun.
— A c u m luăm dejunul ! spuse ea simplu : se ridică, î n v ă l u i n -
du-1 cu p r i v i r i limpezi, ca apele, .surise, parcă din altă lume, şi
deschise uşa spre baie. N u v i i ' . '
T i u m coborî şi el, neaşteptat de sprinten. P r i v i indicatoarele
d i n cabină — astronava gonea spre Pămînt. Se uită fugarnic şi
î n oglindă : u n tînăr zvelt, cu păr castaniu ; trăsăturile lui vechi,
dintotdeauna.
îşi scoaseră veşmintele cu gesturi încete, intrate î n obişnuinţă.
Susurul duşului... I n întunericul de sub pleoape el asculta freamătul
unei mulţimi de oameni strînşi la o sărbătoare.
i3 s
 — A j u n g e , a j u n g e ! fugi ca de sub cascada de stropi. M i - e
foame !
O zi ca altele, obişnuită pină la banal. Fermecătoare.
— Ce mincăm azi ? intrebă el, rezemat de porţelanul peretelui.
— A z i e ziua noastră de vegetarieni, ai uitat ?
A d e v ă r a t , uitase. P r i n uşa deschisă răzbătea foşnetul tunicii.
Şi-o imagină cum se îmbracă, z b u r l i n d u - ş i , ca întotdeauna, părul.
C î n d terminase şi el, dejunul aburea pe masă. Legumele, p r i n t r e
bucăţi de gheaţă, se brumaseră,
— Mănincă, T i u m ! L a ce te uiţi ?
. — T r e b u i e să-mi aduc aminte. N u ştiu...
Mesteca mult, cu poftă şi totuşi suferita, i n mod cert, de
înstrăinare. C i n d terminară masa, cotrobăi din nou i n bibliotecă,
scoase cutia cu pastile şi văzu un ambalaj de plastic, gol, aruncat
înăuntru. I l răsuci între degete tăcut.
— Iarăşi bei ! i l dojeni ea, i n t r i n d cu ceştile mari I n care -
aburca cafeaua.
— N u m a i puţin ! K u n obicei vechi, ştii bine ! răspunse T i u m ,
d i n d u - ş i seama că mai spusese, c i n d v a , cuvinte asemănătoare.
— Ce e, te-ai necăjit ! zise ca, atentă. A r ă ţ i schimbat !
— A m avut u n vis Inng...
Ascultă muzică şi se plimbă p r i n toată nava. I n pasajul uneia
dintre cabinelc-ccluză apăruse o trapă, care înainte n u exista.
T r a p a era blocată, însă p r i n fereastra ei T i u m văzu un aparat sau
mai multe, foarte complicate, şi ele inexistente pînă acum. Se
g i n d i cit efort a cerut construcţia lor, cîte cunoştinţe şi pricepere.
Ieşi d i n astronavă. Pata verde de pe b l i n d a j dispăruse. E I
căută insistent să descopere contururile unei a doua nave, dar
spaţiul d i m p r e j u r părea pustiu.
Se î n t o a r s e ; ea i l aştepta liniştită.
T i u m începu să lucreze, rcvăzînd notele d i n j u r n a l u l de b o r d ,
compictîndu-le cu noii parametri ai traiectoriei. U n e o r i se oprea
cu ochii închişi, parcă adormit. T r e c u amiaza, v e n i ceasul tihnit,
visător şi nostalgic dinaintea amurgului. Aparatele de proiecţie
desfăşurau dincolo de h u b l o u r i imagini familiare — soarele cobora
spre f u m u l zării şi raze singcrii, strecurate p r i n perdele de p u r p u r ă ,
cădeau pc roşul carmin al unor trandafiri, i n t r - o glastră. Departe,
la marginea soarelui, u n singur munte semeţ plutea, aerian, peste
ceaţa mereu mişcătoare d i n asfinţit, ca o simplă părere. T i u m
p r i v i mult, rezemat de geam, pină licări î n creştetul cerului m i n u ­
natul Luceafăr. A t u n c i răsunară atingerile unor paşi şi ca i i î m ­
brăţişa u m ă r u l .
— Lumea ta ! m u r m u r ă fascinată.
FA se întoarse, i i luă faţa i n palme şi o strinse la u m ă r u l său.
— H a i pc Pămînt, cu m i n e ! i i şopti.
— T i u m ! se desprinse ea ţi-1 p r i v i lung. A i visat, d r a g u l meu !
14
 — V i n o cu mine ! s0u.se el şi ochii i se umeziră. A c u m doar
e,şti păminteană. tntin.se mina şi iar o mingîie, cu sfială.
— N u pentru mult timp.
— Dar, A o , 'dacă poţi să te transformi...
A o z i m b i , şi T i u m sc intrerupsc.
— A m avut de furcă pînă v - a m descifrat codul biologic t
zimbi ea şi mai tare. Şi aparatul de reintegrare ce bătaie de cap
mi-a dat pină l-am c o n s t r u i t !
— A o , spuse T i u m alarmat, să nu pleci ! N u pleca, n u acuma t
— Crezi că eu am să pot fi vreodată ca ? intrebă A o tri.stă.
— N u asta ! se necăji el. D a r legătura noastră de la creier U
creier se mai păstrează încă, şi uite...
— N u .sc mai păstrează nimic, T i u m ! il întrerupse ea, rostind
cuvintele cu oarecare greutate, totuşi cu un fel de încintare. E
o copilărie !
— N u - i bine .să p l e c i ! .se incăpăţină el.
— T e aşteaptă Pămintul, T i u m ! E u mai trebuie să rămîn, mi-o
cere programul de zbor...
Ao se retrase cu spatele pînă la trapa dinspre cabincle-ecluză.
— N-ai .să mă uiţi ? zise T i u m , cu gustul amar şi dulce al
înţelegerilor de pe urmă.
-r- N u m a i dacă ai .să uiţi tu singur ! şopti ea, apoi se crispa
lingă trapă. Sărută-mă, T i u m , păminteanule !
E l îşi lipi de ochii ei buzele fierbinţi şi uscate, parcă sărşi
potolească in albastrul lor o .sete mistuitoare. A o se smulse cu
uu efort.
— Să n u mă urmezi ! A m .să mă prefac din nou î n rază,
laolaltă cu aparatul, tmi pare rău, ţi-am consumat la construirea
lui toată rezerva de metal din navă. Iurtă-mă !
U l t i m u l cuvînt î l spuse de dincolo de trapa închisă.
încercă să păşească, dreaptă, pină la tabloul de comandă aflat
tocmai în fundul încăperii, dar căzu curind şi .se tiri spre el, ne­
putincioasă. Apăsă pe singurul buton şi aproape imediat contai­
nerul c a i ' C - i adăpostea, pc ca şi reintegralurul, ieşi p r i n camcra-
ecluză, împins de motorul său rachetă.
A u a r . f i vi ut să-şi privească tovarăşii de d r u m , dar ei erau
alcătuiţi din unde, invizibile acum ochilor ei albaştri, pămîntcni.
Vedea numai astronava lui T i u m , depărtindu-se vertiginos. A r fî
v r u t măcar să-şi amintească de cei lîngă care plecase odinioară
şi care aveau să zboare mai departe fără ea, spre planetele locuite.
D a r îşi amintea numai chipul lui T i u m , aşa cum i l lăsase, n e d u ­
merit şi trist, acolo, lingă trapă.
Şi î n clipa aceea A o n m r i , înainte să-şi dea .seama că moare,
pentru că toată uriaşa energie a corpului ci .sc consumase î n această
singură z i , h r ă n i n d u - i organismul cel nou. M u r i — poate doar
a p a r e n t ; poate că de fapt zbura, alături de T i u m , către o nouă
integrare i n veşnicul circuit al materiei.
. 15
 VIOREL BURLACU

alo, poliţia?
arestaţi
raza albastră
REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE
Fizicianul Ricliard Stone, celebrul descoperitor al elementului numit
stonit, e pe cale să sintetizeze uraniul cu ajutorul prestigioasei lui raze
albastre omega. La experienţa decisivă urmează să ia parte şi sir Lloyd
Stephenson, preşedintele concernului „Mondial Uranium". Acesta însă este
capturat de nişte necunoscuţi; unul dintre ei, folosindu-se dc cartea de
vizită a financiarului, pătrunde în laboratorul savantului pe care încearcă
gă-I răpească ; o scurtă luptă ; dereglarea razei albastre provoacă o ex­
plozie : un trup zboară pe fereastră, altul rămîne neînsufleţit pe podea.
Poliţia primeşte un mesaj ciudat din partea Camelyei Stone, fiica
savantului : „Alo, poliţia ? Arestaţi raza albastră !'•
La locul atentatului sosesc comisarul Wim, detectivul Green şi ser­
gentul Max.
Autorul din umbră al tuturor maşinaţiilor urzite împotriva lui Stone
este Elvis Rowen, patronul firmei „National Uranium" ; se pare însă că
tînărul ziarist Gcorge Verban a dat dc un fir. Dar Rowen nu rămîne
inactiv...
Mergînd fiecare pe altă pistă, poliţiştii şi ziaristul fac cunoştinţă cu
necontenitele surprize ale vilei Stone.
Vedeta rapidă pe bordul căreia Rowen se îndreaptă spre o iiisuiă
misterioasă pescuieşte trupul narcotizat al lui Stephenson.
La comisariat se prezintă Camely Stone alarmată de răpirea tatălui
ei ; ea neagă însă faptul că ar fi cerut telefonic ajutorul poliţiei. Intre
limp la vilă, altă Camely Stone îşi recunoaşte în cadavrul din laborator
tatăl, dar dispare în momentul în care Green îşi dă seama că mortul nu
este doctorul Richard Stone.
(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT)
•in lui. liitrînd în biroul .său, isi ia
un aer voit liniştit, deşi gîOie,..şi
ordonă să-i fie adusă are.3tata.
C n sufletul la gură şi plin de Imediat e.ste introdusa o femeie
p l a n u r i măreţe, comisarul W i m blondă, cu părul tăiat scurt,
dă buzna î n sediul comisariati.i- îmbrăcată într-o rochie de sea-
14 . -. _|
ră, care-i scoale in rcliei" fr'U-
nmseţea fără cusur a t r u p u l u i .
I n v o l u n t a r , W i m dă să se ridice
politico.s, dar îşi aduce aminte
la v i e m e că e comisar, mai a-
les. că o vede pe fată strîmbîiid
disj)reţ,uitor din nas. O pofteşte
totuşi să ia loc pe u n u l dintre
fotoliile d i n faţa birou ini său
şi, î n j u r î n d î n n'ind lavanda
ajnbrată, deschide larg toate f e ­
restrele.
— H m ! zice el, confecţionîn-
i j u - ş i o p r i v i r e severă.
— O să mă p l î n g superiojilor
dumitale de felul cum atii fost -
tratată, izbucneşte revoltată a-
restata. E u am venit aici .să
reclam ceva şi mă aflu în situa­
ţia u n u i răufăcător.
„ E tare, gîndeşte comisarul,
foarte tare. A r e şi cearcăne de
ai zice că suferă al n a i b i i " .
— Numele ! rosteşte el dur şi
oficial.
— Camely Slone..., dar nu v ăd
rostul acestui interogatoriu.
— Profesiunea ? continua i m ­
perturbabil W i m .
— Fiziciană..., termin anul a-
cesta Institutul de fizică nu­
cleară.
— O h ! exclamă comisarul.
sîntem în problemă, cum s-ar
zice. Şi ce v ă aduce la noi ? mai-
întreabă, apăsînd ritmic pe un
buton de sub birou. E r a un m e ­
canism simplu de morse p r i n
care putea oricînd să dea dis­
poziţii brigăzii de cercetări. A -
eum ordona să se ceară de u i -
genţă de la rectorul i n s t i t u ­
t u l u i toate informaţiile r e f e r i ­
toare la Camely Stone.
— Nu-nţeleg despre ce p r o ­
blemă este v o r b a ? spune ener-^
vată aceea care şe dă drept f i ­
ica lui .Stone. M - a m adresat p o ­
liţiei nu pentru o problemă pro­
fesională, ci pentru tata. I s-a
întîmplat ceva... A [jlecat cu
un avion spre nord l'ăiă să mă
anunţe. Bănuiesc că a lost
răpit,
— O h o - l i o ! liăpit ? N u c u m ­
va citeşti prea nnille i'omanc
poliţiste ?... .Şi de unde ştii că-i
v o r b a de-o răpire V întreabă
W i m , api'opiindu-se iritat.
— Klindcă-mi apare Ia fieca­
re sfert de oi'ă..., spune revoltată
fala, ducîndu-şi discret batista
ia nas.
— A l i a , apaare ! rîde nervos
W i m . .Şi u n d e - ţ i apare, mă rog...
tăticu' la fiecare .sfert de oră ?
— Pe ceas, domnule agent...
— Pe ce ? sare ca ars c o m i ­
sarul. T e sfătuiesc, fetiţo, să
n u - ţ i baţi joc de mine şi n u uita
unde te afli. A u z i v o r b ă ! Pe
ceas !
— D a , pe acest ceas. U i t a -
ţ i - v ă ! E vorba dc un televizor
portativ.
Fata se ridică, îşi scoate ciea-
sul-brăţară ş i - l întinde comisa­
r u l u i . Acesta se uită curios la
el, dar, în afară de faptul că
merge cu zece minute în urmă,
nu vede nimic deosebit.
— Deci pe acest ceas apare
domnul .Stone..., spune sarcas­
tic W i m ; amuzat şi necrezînd
o iotă d i n spusele arestatei,
W i m trage de remontoar ca să
potrivească ceasul după al său.
Fata strigă înspăimîntată :
— N u , n u trageţi..., e pericol...
O explozie cutreinură c'aşa.
L u m i n a se stinge, u n întuneric
de nepătruns se aşterne î n o-
daie. C u mîinile a r z î n d , comisa^
r u l aprinde lampa de b i r o u . . I n
17
faţa lui nu mai e nimeni. Uşa,
d e ' la coridor e întredesclii.sâ.
Se repede într-acolo, urlînd :
— A l a r m ă ! Brigada volantă,
adunarea ! L a punctul cinci !
D u p ă un minut, W i m , cu m î i ­
nile bandajate, se găseşte în
curtea comisariatului. Cele p a ­
t r u automobile ale brigăzii i)or-
nesc în viteză pe şo.seaua cai-e
duce î n afara oraşului spre v i l a
Stone, de unde W i m abia v e ­
nise, înaintea lor se depărtează
încet luminile roşii ale unui v e ­
hicul.
— D u p ă ea ! răcneşte
D u p ă ea !
Wim.
— N u pot, strigă uluit şofe­
r u l , goneşte cu 300 kilometri pe
oră...
— N u mă interesează ! M a i
repede, mai repede !
Cele patru maşini gonesc ne­
buneşte pe şosea, dar curînd f a ­
r u r i l e din faţă dispar în noapte.
— Dobitoc am fost ! M - a dus
ca pe u n copil.. M a i întîi au
v r u t să mă-ndepărtcze de v i l ă ,
iar apoi sâ mă asasineze. Ş i - a u
greşit însă socotelile. C h i a r cu
mîinile astea bandajate am să
le p u n cătuşele şi mai ales aces­
tei maimuţe blonde care a r e u ­
şit să mă înbrobodească. A h !
A i c i e vorba de o bandă bine
organizată... P u n eu însă mîna
pe ea, n-avea nici o grijă ! îşi
asigură W i m interlocutorul n e ­
văzut.
D u p ă cîteva minute, maşinile
opresc la v i l a Stone tocmai
cînd pe cerul înstelat silueta a
două elicoptere zboară spre
nord.
— A l a r m ă ! urlă comisarul,
ne scapă păsările. Mitralierele
I n poziţie... Foc !
18
C a o căţea furioa.să, o m i ­
tralieră prinde sâ tragă după •
p r i m u l elicopter, fără nici un
efect practic, şi imediat îşi î n - •
toarce gura spre cel de-al d o i ­
lea, care începuse şi el să c a ­
pete înălţime.
U n ,,ura !" izbucneşte din,
pieptul comisarului. A p a r a t u l ,
fusese atins, şi acum cădea v e r ­
tiginos undeva, î n spatele vilei.
— î n c o n j u r a ţ i locul aterizării, •
ordonă W i m . N i c i u n u l să n u .
ne scape.
21
Cuvintele detectivului sînt ca
o lovitură de măciucă pentru
bietul V e i b a n .
— Dar... al... cui e t r u p u l a - , .
tunci ? bîiguie el. ,.
— H a b a r n-am, dar voi afla.,
Cert e că ai făcut o gre.şeală e~
normă lăsînd-o pe fată să plece. .
— Doamne, spune ziaristul.,
rîzînd amar, de unde să f i ştiut? .
Şi cînd te gîndeşti că ajunsesem ,
aproape s-o îndrăgesc • N u ,
te-nşeli, domnule Green ?
— N u . A l t m i n t e r i de ce ne-ar
fi minţit ? De ce-ar fi şter.s-o,
lăsîndu-ne închişi aici ca î n t r - »
cursă ?
— P e n t r u mine d r u m u l e dcs-
cliis, strigă ziaristul. Aşază-te
în fotoliul acesta, lîngă mine,
Itepede ! Cei doi se gliemuiesc
în grabă î n acelaşi fotoliu. V e r ­
ban îşi lasă capul pe spate şi
comandă i V r e a u să fac plajă !
Fotoliul începe să \irce încet,
parcă prea încet pentru graba
pe care o simt cei doi.
— Ce se-ntîmplă ? întreabă
Green.
 A m repetat cuvintele
care le-a rostit ea cînd a plecat
să se scliimbe, răspunde V e r ­
ban. P r o b a b i l că e un cod se­
cret.
V i t e z a se măreşte. Fotoliul
străbate plafonul, pătrunde în
sufragerie, cote.şte la dreapta,
trece p r i n t r - u n z i d , ,ipoi p r i n -
t r - o sală de mineralogie, de
unde urcă din n o u . A j u n g e la
o terasă enormă, plină în parte
cu nisip foarte fin. C u u n zgo­
mot asurzitor un elicopter toc­
mai îşi ia zborul de pe plat­
formă şi porneşte cu viteză spre
nord. D i n carlingă, fata le face
cu mîna u n semn ironic. Green
şi V e r b a n sar imediat din f o ­
toliu.
— U i t e , acolo, mai v ă d u n u l ,
strigă detectivul şi o ia la fugă
spre partea dinspre lac a tera­
sei. C u r î n d , amîndoi, i".5talaţi
Sntr-un al doilea elicopter, p o r ­
nesc motorul şi .se iau după f a ­
tă. I n aceeaşi clipă însă, pe şo­
sea stopează patru maşini.
F a r u r i l e sînt stinse î n ferabă .şi
c ' duzină de oameni se ră.sfiră
î n trăgători pe lîngă gardul v i ­
pe'
lei. O mitralieră începe să ţă-
căne. Elicopterul celor doi luase
înălţime, dar două din paletele
elicei sînt retezate de ploaia de
gloanţe şi de la cii-cn 300 de me­
t r i aparatul se prăbuşeşte spie
pămînt
22
De o jumătate de oră Max
zboară cu o viteză en;)rmă pe
urma a v i o n u l u i suspect. La
început cursa .se desfă.şoară fără
nici u n istoric, dar de la o v r e ­
me reactorul caută să scape de
sub supravegherea sergentului,
executînd o serie de mişcări'
aproape acrobatice. M a x însă
reuşeşte de fiecare dată să
nu-şi piardă d i n ochi „ v î n a t u l "
E l nu-şi dă încă seama că m i ­
cul turbopropulsor în care se
află este pilotat automat, m i s i u ­
nea lui f i i n d să urmeze ' întoc­
mai z b o r u l reactorului: M a n e ­
vrele sergentului coincid "m
programul imprimat aparatcli
de bord. L a început M a x se
119
şi miră de promptitudinea t u
care reacţionează avionul său
A c u m este deasupra celuilall
aparat, lansînd cîteva semnale
luminoase, care se v o r tot atîtea
somaţii ; n u sînt luate î n sea­
mă. E n e r v a t , sergentul reduce
înălţimea iji conectează reflec­
torul de sub planul drept. S n o ­
pul de lumină prinde î n t r - o
pată galbenă a v i o n u l urmărit ;
M a x rămîne stupefiat. Carlinga
e goală. Sâ fie vorba de un a-
parat fără pilot ?
M a x stinge brusc reflectorul.
înaintea lor apăruseră luminile
altui avion. C a la o comandă,
reactorul îşi încetineşte iuţeala.
M a x decelerează. Curiozitatea i
se aţîţase la m a x i m u m . Acum
îşi dă seama că avionul de sub
el se ţine după un trimotor
mare, greoi.
Z b o r u l continuă, de data asta
cei doi bolizi supersonici
buind să folosească viteza mai
redusă a trimotorului. De-abia
acum aie timp sergentul să se
uite atent p r i n carlingă.
găseşte î n t r - o aeronavă moder­
nă, cu o singură manşă, care
acţionează toate comenzile de
zbor. I n stînga e un mic d i f u ­
zor, iar î n dreapta un eci-an.
Sergentul răsuceşte butonul d i ­
f u z o r u l u i , şi o muzică plăcută
inundă carlinga • apoi apasă
claviatura televizorului :
ecran, imaginea celor două a-
vioane din faţă apare atît de
clară de parcă totul s-ar petrece
în plină z i . M a x aruncă o p r i ­
v i r e p r i n geamul carlingii i a-
fară este încă beznă. Goana se
desfăşoară monoton. Deodată pe
ecran se iveşte 20 u n punct tni-
nuscul. „ O insulă !" — constată
uimit sergentul. Cîteva semnale
luminoase clipesc de departe.
T r i m o t o r u l Ie răspunde ; în a-
ceeaşi clipă, aparatul fără pilot
.se repede spre namila de oţel,
săgetînd-o cu un şir de trasoare.
A v i o n u l atacat caută să scape,
ripostînd cu o ploaie continuă
de foc. Gloanţele însă licoşează
scînteind de pe corpul reacto­
r u l u i care îşi ţinteşte adversa- i
rul cu u n fascicul de raze. . ]
T r i m o t o r u l se prăijuşeşte cu- >
prins de o jerbă de flăcări.
Imediat ciupercile a tiei para­
şute se desfac, căzînd încet spre
pămînt. I n clipa următoare,
reactorul se strecoară sub una
dintre ele, rămîne parcă i m o b i ­
lizat, carlinga se desciiide si j a -
raşutatul e prins înăuntru. A p e i
chepengul sare la Ioc, tăind
sforile paraşutei. Celelalte două
paraşute ating solul, iar oa­
tre­
menii, degajîndu-şi î n grabă
chingile, o iau la goană spre o
clădire ascunsă în parte de u n
brîu de pomi.
Se
Sergentul, care fusese m a r t o ­
r u l halucinantei bătălii aeriene,
porneşte în urmărirea reactoru­
lui. Acesta însă pare că se ÎZT
beşte de un zid. Face un ocol
brusc, v r î n d să fugă î n d i r e c ­
ţia opusă, dar după cîţiva zeci
de metri se ciocneşte din nou
de ceva. M a x se apropie şi el,
pe
trecînd pe deasupra in.stilei. O
lovitură neaşteptată î l proiec­
tează inapoi, de parcă un r e :
sort nevăzut i-ar f i respins
paratul. T r ă g î n d instinctiv de
man.şă, M a x îşi redresează tur^
bopropulsorul şi priveşte spre
uscat, unde reactorul încearcă
zadarnic să ia altitudine. C h i a r
şi sus, sus de lot, .se i/.beste dc
ceva, fiind silit să coboare, M a x
nu înţelege nici acum nimic. Ce
obstacol li se pune mereu în
cale ? Sergentul işi ridică ocliii
de pe ecranul televizorului :
bcy.na de afară i se pare mai
puternică, dar cînd se oliişnu-
ieşte cu întunericul M a x des­
coperă şi explicaţia enigmei :
un peietc de raze alba,stre. ca o
colivie transparentă, se bolteşte
deasupra insulei. î n ă u n t r u l c u ­
polei, totul e luminos ; cîţiva
oameni, urmăresc zborul reacto­
r u l u i , care se loveşte ( , i un
bondar de pereţii palunnliii in
care a. fost prins. A v i o n u l se
mai roteşte de cîteva o r i , apoi,
renunţînd la jocul acesta fără
ie.şire, pierde din înâl'iiue şi
aterizează.
M a x pi'iveşte iar p r i n televi­
zor, împingînd teleobiectivul la
maximum, .los, pe insulă, reac­
t o r u l se oprise. M a i multe s i ­
luete se reped spre el. U n om
voluminos se urcă şi deschide
carlinga. C u toţii rămîn stupe­
fiaţi. N i c i M a x nu e mai puţin
mirat, deoarece în reactor nii
mai e nimeni. C u m de a fost
posibil sa dispară trupul pescuit
din văzduh ? U l u i ţ i de misterul
acesta de nepătruns, cei de pe
insulă pornesc gesticuiînd spre
grupul de pomi care maschează
clădirea. I n luminiş l.)tul r ă -
nn'ne liniştit. M a x vreii y-ă ia
înălţime, dar pentru prima (..••ră
aparatul nu răspur.de la co­
menzi şi coboară aproape de
n i v e l u l apei. Ca la un semnal
misterios, planurile t u r b o p r o -
pulsorului său se trag uşor î n a ­
poi şi dedesubt apar tălpile u -
nui veritabil hidroavion, care
amerizează. De-abia acum ser­
gentul constată că pînă -itunci
pilotase cu conştiinciozitate un
aparat teleghidat şi, zîrr.bind, se
lasă în voia so.ii'lci. P r i n t r u i i
spal.iu detectat de piloiul ciber-
iieiic. luiva lui .\l;i\ cilnnecă pe
v a l u r i şi acoste,i,-.a cuminle.
C a r l i n g a se rabate şi sergentul
descinde pe un loc ferit, la u m ­
bra deasă a pomilor.
P r i n t r e tulpinile subţiri se
vede luminişul. I n mijloc, micul
i'caetor pare o pasare argintie.
mi[)ăiată. M a x vrea să se c o n -
vn\gă cu ochii .săi de misterioa­
sa dispariţie, dar i;rup de
oameni năvălesc 1,1 luminiş.
ttăscolesc încă o datu aparatul
şi, î n j u r î n d de mama focului în
mai multe limbi şi dialecte, se
înapoiază în clădire.
L u m i n i l e de pe uscat .se sting
şi peste tot se aşterne haina
neagră a nopţii. T î r î n d u - s e , .ser­
gentul ajunge acum lîngă a p a -
i-atul pe care luna aşezase
pojghiţă ca de gheaţă. I n clipa
cînd M a x vrea să se ridice, o
trapă ie deschide lateral. P o l i ­
ţistul se face una cu pămîntul.
Cele două scaune se trag î n t r - o
parte şi se iveşte t r u p a l u n u i
bărbat. Cvi luare-nminte se dă
jos, apoi se topeşti' în întuneric.
C a o umbră, M a x se ia după el.
După cîţiva paşi. iirmăritul se
opreşte brusc şi auroaiie --e cioc­
neşte de sergent.
— De ce mă uriii;irc>sti ? ros­
teşte domol necuno;,cutul, fî-ră
a se întoarce, O rază de lună
pătrunsă p r i n desişul foşnitor îi
luminează p r o f i l u l , De-abia a -
cum observă M a x că omul este
îmbrăcat cu un halat albastru.
21
 — De ce taci ? T o ain între­
bat de ce mă urmăreşti ? D u m ­
neata doar n u eşti de aici. N u
eşti c u ei.
O m u l se întoarce .spre ser­
gent şi, p r i v i n d u - l , pufneşte î n
rîs. M a x întreabă înciudat i
— De ce rîdeţi ? Ce este h a z ­
l i u î n afacerea asta încurcată ?
— Uîd din p r i c i n a apariţiei
dumitale caraghioase... Ş i , ob*
s e r v i n d figura perple.xă a ser­
gentului, omul adaugă ! M i - a i
luat cea mai bună cămaşă de
noapte pe care o aveam.
M a x îşi dă, î n sfîrşit, seama
de situaţie şi, privindu-.se, p u f ­
neşte la r î n d u l său î n rîs. I n ­
tr-adevăr, plecarea lui i^recipi-
tată pe căile apei î l surprin.sese
î n cămaşa pe care i-o dăduse
valetul-robot.
— Sau v r e i să faci pe stafia?!
î l tachinează celălalt.
— Să lăsăm întrebările, ros­
teşte glacial sergentul. Poate
a r f i mai bine să-mi răspunzi
dunmeata cine eşti.
— K u ? A i dreptate, an-, şi u i ­
tat să mă recomand. Slone —
fizicianul U i c h a r d Stone...
D i n stînga se aude u n z v o a
de glasuri. L u m i n a năpădeşte
iarăşi poieniţa. C e i doi .se uită
îndărăt. V a c a r m u l se îiitoţeşte,
sergentul vede cum nucul r e a c ^
tor începe să ruleze uşor. M a x
î l urmează pe pretinsul .Sl(;ne ;
ei trec p r i n desiş, a[jropiindu-se
spre a vedea mai bine l u m i n i ­
şul. C u un zîmbet abia percep­
t i b i l î n colţul g u r i i , cel care se
recomandase ca f i i n d celebrul
fizician îşi aţinteşte p r i v i r i l e a-
supra a v i o n u l u i . A p a r a t u l se
ambalează şi deodată porneşte
22
spre g r u p u l oamenilor. Aceştia
se risipesc î n panicii. A v i o n u l
pluteşte pe loc. O a m e n i i se r e ­
grupează, dar aparatul se r e ­
pede iar asupra lor.
M a x priveşte cînd jocul a v i o ­
n u l u i , cînd pe omul de lîngă el,
care pare să aibă d a r u l de a
hipnotiza u n obiect neînsufleţit
.şi care se distrează Ciiorm de
spaima celorlalţi. A v i o n u l îi f u ­
găreşte pe r î n d sau în giup',
apoi se întoarce docil la locul
de unde a plecat.
Plictisit parcă de acest joc;
necunoscutul î l prinde pe M a x
de mînă, trăgîndu-1 printre
pomi. A j u n g la u n alt luminţş,
mai mic. Să n u te sperii, î i
spune sergentului, oprindu-se la
rădăcina unui pom şi aplecînc)
o creangă. Imediat pămîntul
încei>e să se lase. C e i doi coboa­
ră a|)roape o jumătate de minut
î n acest ascensor neobişnuit!
Deasupra n u se mai vede nimic.
Misteriosul lift se opreşte în
dreptul u n u i culoar luminat
ziua. O m u l în halat albastru o
ia înainte şi M a x î l urmează as­
cultător. D u p ă cîteva colţuri,
d r u n u i l este blocat de o uşă de
oţel. O răsucire a cîtorva butoa­
ne şi placa metalica se trage
î n lături. lată-i î n t r - o cameră
ciudată, ai cărei pereţi erau
uriaşe tablouri de comandă.
Necunoscutul manevrează o
pîrghie şi pe un iscran apare
imaginea celor de sus. M a i sînt
încă I n j u r u l aparatului.
— Nemernicii... a u crezut că
m-au învins... E i bine, le voi
da p r i l e j u l să-mi cunoască p u ­
terea (şi, zicînd acestea, p r e t i n -
Sul stone apasă po q manetă).
Pe ecran apare o irr.agino ca do
ccşmar. Uscatul se lasă brusc.
j a r apa năvăleşte de [iretutin-
deni. C u p r i n ş i de panică, cei din
luminiş îşi caută salvarea
clădirea din f u n d , dar aceasta
n u se mai vede. P a i c ă intrase
î n pămînt.
M a x priveşte ca hipnotizat
cum apa tălăzuie.şte cu furie de
j u r - î m p r e j u r . Singur\il loc r ă ­
mas u.scat e luminişul. A c o l o
oamenii se agită disperaşi, că-
ţărîndu-se pe reactor. Zorii l ă p -
toşi conturează clar peticul de
pămînt lins de v a l u r i l e f l ă m î n -
de. Deodată lumina din Sfila
unde sînt cei doi se înroşeşte,
ţ i bancheta pe care stau se răs­
toarnă. A m î n d o i cad î n gol, ca
î n t r - o prăpastie fără fund. U n
hohot de rîs strident şi glacial
răsună î n urma lor ;
— H a ! H a ! H a ! Crapă î n
fundul mării... E u sînt stăpîn
tivi şi eu v o i fi peste tot. A u z i
tu ? Peste tot ! E u , doctorul K i -
yatsu.
, D u p ă căderea celor doi, î n
perete se cască o \3şă p r i n care
intră un om îmbrăcat î n t r - o sa­
lopetă argintie. Rîsul se aude
din nou, şi mai sălbatic.
23
Deşi cu două dintre paletele
lui frînte de ploaia de gloanţe,
elicopterul n u se prăbuşeşte, ci
îşi desface patru aripi laterale,
care î l ajută să planeze uşor pe
deasupra păduricii. Green î n ­
cearcă o manevră şi, asc\iltâ-
tor, elicopterul aterizează î n ­
t r - u n luminiş ; V e r b a n recu­
noaşte imediat locul unde îşi
în lăsase la sosire avionul.
— A m avut noroc ! spune
ziaristul, sărind d i n carlingă.
— K fqrmidabil cîte n ă z d r ă ­
v ă n i i a imaginat Stone ă s t a !
D a r , st !... Pădurea se însufle­
ţeşte.
Pînă la ei răzbat glasuri care
se apropie, însoţite de zgomo­
tul crengilor trosnind aspru svih
tălpi.
— C e facem ? V i n cei care
ne-au doborît...
— C r e d că sînt aproape o d u ­
zină. O să le cădem î n braţe,
mai spune detectivul, scoţîn-
du-şi d i n buzunar revolverul.
A i armă ?
— A m , dar cred că n u v a f i
nevoie. U n d e v a , p r i n apropiere,
m i - a m lăsat a v i o n u l cu care
am venit. Uite-1 ! Dacă ne g r ă ­
bim...
L a umbra pomilor, Green
desluşeşte c o n t u r u l zvelt al
unei fuzee.
— E - n regulă, rîde detectivul.
Ne putem continua zborul...
— B a n u , pleci numai d u m ­
neata şi urmăreşti elicopterul;
E u o să mă duc î n v i l ă . E n e ­
voie să rămînă şi aici cineva.
Glasurile urmăritorilor se aud
tot mai aproape.
— D a r bine, dacă rămîi te
v o r prinde. C u m o să .«icajpi
de ei 7 , -
23
 — N u rămîn. Mă agăţ de uu
l)lan al a v i o n u l u i . Dumneata cie-
colezi cu viteză redusă -şi toi
aşa treci peste vilă. A t u n c i o să
sar. Mai repede însă ! N u mai
avem timp de pierdui.
, Glasurile .se disting iot jnai
clar. Cîteva siluete se gliices'
printre pomi. A p a r a t u l deco­
lează v e i t i c a l , o ploaie
gloanţe il împro.şcă. dar el dis
pare la timp, după coroana co­
pacilor-.
24
. l':iico|itei-ul doboiit a căzut
undeva, în pădure, dai- pînă să
ajungă poliţiştii acolo fugarii se
făcuseră nevăzuţi.
î n j u r î n d de marna focului,
W i m nu ştie cum să acţioneze.
Deodată aude un şuierat carac­
teristic. Comisarul îşi aduc - •
ininte de luminişul în care v ă ­
zuse cele două avioane şi, în
fruntea brigăzii l u i , fuge î n ­
tr-acolo. Prea tîrziu ! Fuzeea
pornise uşor şi, deşi poliţiştii
trag după ea, gloanţele n-o mai
ajung. T o t u ş i , W i m întreză­
reşte o siluetă care cade pe
acoperişul v i l e i .
C o m i s a r u l se învîrleşte cîte­
va momente buimac, apoi
întoarce întărîtat spre miste­
rioasa clădire. „ T o t aici trebuie
să caut lămurirea misterului
— se resemnează c l . Şi dacă
bandiţii d i n avion au scăpat,
trebuie să-i salvez pe G r e e n şi
24
pe M a x , dc la care n-am mai
priinit nici o veste".
După ce ezită între mai multe
variante, W i m trage concluzia
că pentru a pătrunde în citade­
la profesorului Stone e neces.u'
s-o ia cu asalt. De aceea ordonă
încercuirea v i l e i şi recomandă
ca totul să se fncâ în coa mni
de [jerfectâ linişte. Nu c i a exclus
ca î n ă u n t r u să nuii existe cîţi­
va bandiţi. Poliţiştn se risipesc
pe f u r i ş . î i i i p r e s u . - i n d vila. A -
iLiiu un şoarece n u mai
poate trece neobservat. W u n le
ordonă în şoaptă agenţilor săi
şă escaladeze pereţii, ca să p ă ­
trundă cu forţa prin ferestre, î n
parterul clădirii.
Poliţiştii se caţără pe cornişe,
forţează giurgiuvelele ferestre­
lor, dar, în clipa în care >or
să sară î n ă u n t r u , o ceaţă a l ­
bastră se răspîndeşle la lei-es-
tre, iar o forţă stranie îi răs­
toarnă peste straturile de flori.
Repetînd de mal multe ori m a ­
nevra, poliţiştii sînt de fiecare
dată daţi peste cap. Ca In i,in
semnal, geamurile lorţale se î n ­
chid fantomatic. Comisarul se
cutremură în faţa acestor cc.n-
traatacuii mute şi este convins
câ toată c-lădu-ea e plină de
bandiţi.
se — î n acest caz, stris'?. î n d i r -
j i t W i m , trebuie să re,-ur,!,'eni
la argumente f i r i .
îşi recheamă poliţiştii şi te
ordonă luarea la ochi a feres­
trelor. V o r da u n asalt armat.
în liniştea nopţii, băieţii
bravului comisar se aşază î n
trăgători de jur i i r i i i e j u r u l \
lei, ţintind cu anneie ouloniaU
ferestrele întunecate în dreptul
cărora stăruie o rămiişiţă de
ceaţă albăstruie.
— Foc ! răcneşte W i t n . O întinde acvmi un imens pătrat
ploaie de cioburi cad la teme­
lia vilei. Foc ! A doua rafală
pătrunde prin geamurde sparte.
Foc ! Foc ! Foc I Noi salve i z ­
besc clădirea. V i l a dispare, î n -
ghiiită de fumul împuşcaturilor
ame.stecat cu aceeaşi ceaţă ce
pare a creşte ele undeva din
pămînt, de peste tot. Foc ! urlă
din nou comisarul, prins de v ă ­
paia acestei ciudate lupte. Do
data asta în.să. o ploaie di
gloanţe fluieră pc deasupra ca­
petelor. Alia ! strigă W i m . T r a g
şi ei. I n sfîrşit, s-au dat de g j l :
Foc ! O altă salvă le răspunde.
Şi încă una! L a atac! urlă Wi'-.i
in culmea furiei. L a atac î Ks-
ealadali vila.
C a un singur om, întreaga
brigadă .se aruncă înainte. Din
ceaţă le iese î n întîinpinare un
g r u p de siluete înarmate şi sc
încinge o luptă acerbă care ţine
cîteva minute. F u m u l îi î n v ă ­
luie pe toţi ca un giulgiu s i ­
nistru.
Şi deodată W i m se de/me-
ticeşte.
— -Staţi ! O p r i ţ i ! ţi[)â el dez­
nădăjduit.
Ceaţa se risipeşte ca prin f a r ­
mec. I n lumina palidă a lunii
se zăresc trupurile celor c&/.u\,i.
U l u i ţ i , agenţii îl privesc pc c o ­
misar. Acesta arată spre v i l ă .
Clădirea dispăruse. Poliţiştii
se luptaseră între ei. Pe jos zac
unsprezece răniţi uşor şi unul
grav. Pe locul unde cu cîteva
minute înainte se înălţa v i l a .se
pe pietriş, în mijlocul căruia
susură liniştită şi parcă ironică
o fînlină arteziană.
25
Inli'ebninliiul co(kirile şi sis­
temele de comenzi ştiute, G c o r ­
ge V e r b a n , coboară cu fotoliul
în marea sală dc la parter. L a
intrarea lui totul se luminează
a giurno. Ziaristul sare din ne­
obişnuitul său vehicul, iar a-
cesta îşi continuă singur d i u ­
rnul. Deodată, în spatele lui,
o uşă se dă în lături, şi în ca­
d r u l ei se iveşte silueta suplă a
unei tinere. I n mîna dreapta ţ i ­
ne un revolver ciudat.
— Sus mîinile ! strigă e;, cu
glas ferm.
.Speriat, V e r b a n se lâsuccste
pe călcîie :
— Camely,., adică domnişoa­
ra Stone. rosteşte el stupefiat.
C u m ai apărut ? Parcă erai...
Fata se uită ţintă la el, nedu­
merită.
— Cine eşti dumneata ? îl
întreabă. Cine e>ti şi de unde
mă cunoşti ?
— C u m , n-ai plecat ? îi răs­
punde tot cu o întrebare V e r ­
ban. Şi cînd te gîndeşti că
Green a fugit în urmărirea d u ­
mitale, adaugă el amu/at şi se
25
îildreaptă spre ca. O flamă m i ­
nusculă ţîşneşte d i n ţeava r e ­
v o l v e r u l u i şi ziaristul se simte
complet paralizat. N u mai poate
decît să vorbească :
— D a r , domnişoară Camely,
ce sînt glumele astea ?
— V ă d că eşti informat în
ceea ce mă priveşte, dar n-ai
să mă amăgeşti. Cine eşti şi ce
cauţi î n casa mea la o a.semenea
oră ? C u m de ai reuşit să p ă ­
t r u n z i aici ? Răspunde-mi, că
de nu... U n ropot de împuşcă­
t u r i o face însă să-şi întrerupă
fraza şi o ploaie de cioburi n ă ­
văleşte î n cameră. Fata tresare
şi, lăsîndu-şi pe masă arma cu
raza îndreptată spre V e r b a n , se
repede î n vestiar. Imediat la
fereastră apare perdeaua de
protecţie. De afară se aude o
nouă salvă, dar de data asta
î n ă u n t r u n u pătrunde decît
zgomotul.
— A m i c i i dumitale, desigur,
rosteşte ea duşmănos.
— Domnişoară Camely, dar
îţi iur... De altfel, acum o j u ­
mătate de oră atît eu cît şi de­
tectivul Green ţi-air. povestit
tot ce ştim...
— M i - a i povestit ceva mie ?
C r e d că visezi... sau poate doar
încerci să cîştigi timp... A f l ă că
acum 15 minute eram încă la
poliţie, unde m-a arestat u n c o ­
misar şi prost-crescut, şi trăs-
riind a lavandă... O oră in-a
ţinut imbecilul...
— A t u n c i înseamnă că detec­
t i v u l are dreptate...
26
— C e detectiv ?
— Detectivul Green, pret i-
zează V e r b a n , î n timp ce de
afară răsună noi salve.
— Dacă mai trag mult aş.i,
m u r m u r ă fata v ă d i t îngrijorată,
se consumă complet rezerva de
energie şi v i l a n-o să mai fie
izolată. Asediatorii v o r intra
nestingheriţi. T r e b u i e să rie f a ­
cem nevăzuţi. Dumneata vino
cu mine, dar fii atent : orice
gest pripit îţi aduce paralizarea.
I a - o înainte şi mai „aminteş­
t e - m i " ceva din cele ce mi-ai
mai spus acum un ceas. Cine
ştie, poate am să-ncep să te
cred, încheie ea ironic, p o f t i n -
du-1 cu un gest spre o uşă care
se deschisese î n perete.
I n mers, ziaristul începe să-şi'
repovestească aventurile. In
sfîrşit, ajung la un tablou de
comandă de la demisol. Fată
apasă pe o manetă roşie, şi u n
u r u i t straniu se aude î n toată
casa. Ră.suflînd uşurată, îl p r i ­
veşte atent pe ziarist :
— M ă întreb, domnule, ce să
cred din cele ce mi-ai spus... E u
sînt aici... cealaltă — susţii
dumneata — e plecată u n d e v a
cu un a v i o n .
— Poate a fost o intrusă...
spune V e r b a n . O r i poate d u m ­
neata eşti o intrusă... nici eu n u
mai ştiu ce să cred, adaugă z i a ­
ristul, simţind cum întreaga
clădire se lasă uşor î n jos, ca
uii lift uriaş. Cert e că semănaţi
ca două picături de apă...

26
Numai după ce ridică deasu­
p r a n o r i l o r fuzeea, G r e e n r e u ­
şeşte să vadă departe, înaintea
sa elicopterul pe care î l u r m ă ­
rea. O b s e r v î n d că acesta se a m ­
balase î n t r - u n zbor foarte iute,
neaşteptat de iute pentru
asemenea aparat, Green accele- •
rează la r î n d u l său. Recapitu-
l î n d rapid peripeţiile serii, de
la intrarea î n v i l ă şi pînă
momentul î n care şi-a dat .sea­
ma de minciuna aşa-zisci C a ­
mely Slone, în mintea detecti-
•vului se face oarecare lumină.
L,efiînd între ele unele elemen--
te constatate pe parcurs, G r e e n
ajunge la anumite concluzii.
E l e sînt însă atît de uimitoare,
încît detectivul abia îndrăzneşte
să şi le formuleze. T o t u l d e p i n ­
de, îşi spune el, de rezultatul
acestei u r m ă r i r i şi de felul cum
v a reacţiona femeia din elicop­
ter atunci cînd î i v o i pune î n ­
trebarea capitală „Cine
dumneata, donmişoară Stone ?"
Desctiizînd aparatul de radio,
Green încearcă să stabilea.scă
legătura cu .staţia de t r a n s m i -
sie-recepţie d i n maşina poliţiei.
Se chinuieşte însă zadarnic.
Postul chemat n u răspunde.
Green la.să totuşi aparatul des­
chis pe recepţie. D u p ă cîteva
minute, î n carlingă pătrunde
clar un glas i
— A i c i Meteor 5... A i c i Me­
teor 5... G.S., m-auzi ? R ă s p u n -
dc-mi dacă mă auzi ! De ce ţiu
răspunzi?
A p e l u l se repetă de cîteva oii
pînă să priceapă Green câ el
e de fapt G.S. T r e c î n d pe enu •
sie, le raportează celor de jos
unde se află. Kezumîndu-şi a-.
venturile, le recomandă să facă
o descindere urgentă la v i l a fi^
un
zicianului Stone, care fuse.şe
asediată de u n grup numero.'»
de necunoscuţi, de care «>i abiaţ
pulu.se scăpa.
în
AClînd de isprava comisaru'-
lui, Green izbucneşte în rîs : se
lua.scră reciproc drept duşmani.
A p o i detectivul intră î n legătu­
ră cu W i m , care îi transmite
că-1 va urma imediat cu cel mai
rapid avion al poliţiei.
— V ă d în faţă o insulă, spune
deodată Green. Elicopterul înce­
pe să coboare. I l urmăresc. Ş i
după ce comunică coordonatele
locului, detectivul îşi întreruj>p
convorbirea.
A p a r a t u l în care este fata c o ­
eşti boară încet deasupra insulei, a -
poi pare să .se izbească de ceva
şi ia d i n nou înălţime. U i m i t , d e ­
tectivul priveşte î n jos spre os­
t r o v u l scăldat î n razele ^lunii.
Cîteva l u m i n i dan.sează dea.su-
pra l u i . G r e e n are impresia că,
î n t r - u n luminiş, întrezăreşte u n
avion. D a r n-are vreme de ob­
servaţii, pentru că elicopterul
se stabileşte r a p i d pe vechea
rută spre nord. Incercînd să reia
legătura cu Meteor 5, Green n u
reuşeşte decît să blocheze c o i n -
27
plet d i f u z o r u l . Pe lungimea de
undă ştiută abia .se mai aude o
melodie de dan*-
27
C'omisand îşi dă seama piea
t î r z i u de renghiul pe care i-1
jucase v i l a . Sub pietiiş se afla
un planşeu betonat, de netre­
cut. Se mai văd numai dărîmă-
turile aripii avariate de e x p l o ­
zie. C u o ultimă speranţă. W i m
caută canalul in care căzuse şi,
în cele din urmă, îl găseşte, fşi
lasă agenţii sâ facă o pază
strictă în î m p r e j u i i m i şi le o r ­
donă să raporteze orice l u c r u
ieşit din comun. în ceea ce-l
priveşte, W i m se aruncă din
nou cu î n d î r j i r e in braţele a-
venturii.
îndată ce pătrunde în con­
ductă, comisarul începe să a l u ­
nece ca pe un tobogan. Folo­
sind v i i t u r i l e ghetelor, i z b u ­
teşte să micşoreze viteza. C u ­
r î n d , se izbeşte de un perete
metalic. D r u m u l îi e închis. C o ­
misarul îşi scoate lanterna.
C h i a r lîngă fruntea l u i trece o
ţeava cît piciorul unui om. Prin
ea se aude un zumzet de ab­
sorbţie. L u m i n î n d şi cercelînd
micul cămin unde se oprise,
W i m descoperă cîteva î n c h i z ă ­
tori. Se străduieşte în zadar să
le deschidă. U n capac se trago
însă singur în lături, î n clipa în
care apa încetează să curgă, şi
comisarul pătrunde nestingherit
38
î n t r - u n bazin destul de mare,
gol, cu pereţii din mozaic. C a ­
pacul se închide in .;ratele co-
misaiului, iar un glas melodios
îl face pe W i m s.J se întoarcă
brusc :
— Ce doriţi ? Baie s a u
ştrand ?
N ă u c i i . W i m se răsuceşte me­
reu pe călcîie, căutînd să-1
vadă pe cel care vorbise. Z a ­
darnic ! Vocea venise de u n d e ­
v a , parcă din tavan, parcă din
pereţi. Comisarul, care n u i u -
noştea nici una dintre tainele
v i l e i , tace, încei'cînd să-şi î n ­
ghită nodul din gît. îşi dă sea­
ma că nimerise într-uii. loc de
unde n-are cum să iasă. De
j u r î m p r e j u r totul e din beton ;
nici o uşă, în afară ds capacul
de unde venise. Doar sus, sus
de tot, la vreo zece metri, se
v ă d cîteva manete. Practic însă,
lui W i m îi este imposibil să
ajungă pină acolo.
Perseverent, comisarul în­
cepe să cerceteze fiecare cen­
timetru pătrat din peretele po
care sînt manetele şi iată că
norocul, acest factor care se a-
liază citeodată pîn.a şi cu p o l i ­
ţia, î l a j u t ă : sprijinindu-se î n
genunchi pe una dintre plăcile
de mozaic ale pardoselii, W i m
e.ste aruncat î n l ; - o parle df o
lespede care apăruse din pereţi.
A m e ţ i t o clipă, eroul nostru işi
revine repede şi cii u n s.tlt ne­
aşteptat pentru cele 93 de k i l o ­
grame ale l u i se fereşte din ca-
lea unui mic sul)mariu ( a i '
înainta spre el, ttlunecîiui pi
roţi. Comisarul e aproape invi
tat să urce. D a r o serie de b ă ­
tăi puternice îl tac să p u n i
tirectiea pe pardoseală. Percepe
slab voci ce-1 strigă. Sint bi-a
v i i lui băieţi, care, observînd câ
nu dă nici un semn de viaţă,
îi veneau lu ajuloi \\i;n sinile
ceva ca o căldură i u p r i i i / î i . d u - i
inima .şi stabileşte prin morse
legătura cu cei de afară, li
linişieştc. spunîndu-le că-i să­
nătos şi totodată le comunică
faptul că va porni eu vm .sub­
marin în căutarea lui Green.
A p o i W i m se urcă în submersi­
bil şi toiul se cufundă in c-ea
mai deplină linişte.
tişa cabinei se închide, apa
năvăleşte în bazin şi, c u r î n d ,
mica ambarcaţie se găseşte a-
fară, în v a l u r i l e f l u v i u l u i . M a ­
nevrarea simplu îngăduie c o m i ­
sarului să conducă lesne apa­
ratul. Apăsînd u n u l dintre b u ­
toanele înşirate în faţa lui, Wirti
vede pe un . ecran imaginea
unui alt submarin. P r i n , car­
linga transparentă, comisarul
distinge capul unui bărbat şi
pletele blonde ale unei femei.
— C i i m i n a l a ! ţipă comisa­
r u l , recunoscînd chiijul care se
întoarce o clipă, U i n păcate
însă, imauinea se depărtează,
iar W i m nu mai reuşeşte s-o
intercepteze. T o t mai enervat,
|)C)liţi.stiil umblă la manetele şi
butoanele de pe tabloul de co­
mandă, A p ă s î n d în cele d i n
urmă o clapă, se aude un poc­
net ; totul se întunecă, şi s u b ­
marinul se dă peste cap. A f a r ă ,
la suprafaţar apei^ se nasc sute
de v a l u r i tumultuoase de parcă
ar fi izbucnit d i n adînc u n v u l ­
can năprasnic şi o siluetă a r -
29
gintit! e p u r si simplu azvîrlită
î n aer. S u b m a r i n u l devenise o
microrachetă.
28
E l v i s Rowen soseşte cu o î n -
iîrziere de trei ore pe insulă,
adică exact î n momentul î n
care u n avion trece pe sub u n
t r u p suspendat de o paraşută
şi-l ia î n carlingă. Pe uscat p r e ­
şedintele l u i „National Ura­
n i u m " e întîmpinat de un om
scund, îmbrăcat î n t r - o salopetă
argintie.
— Bine te-am găsit, K i v a t s u !
spune financiarul, cu o priete­
nie uşor afectai ă. T o t u l e î n
prdine ?
— Un accident stupid ne
taim î n c u i t ă socotelile. T r i m o ­
torul a fost doborît de u n reac-
tor-robot pe care desigur că
Stone şi l-a chemat î n ajutor.
— D a r cu el... cu Stone, ce
s-a-ntîmplat ? A pierit ? î n ­
treabă sufocat Rowen.
— D i n păcate, nu 1 A scăpat
iDandilul.
30
— Slavă domnului ! se l i n i ş ­
teşte financiai'ul'. Unde e
a( iim ?
— L-a cules d i n aer a v i o n u l
său. Tocmai cînd voia
facă nevăzut l-am prins î n ţe­
să se
sătura de raze, aşa că acum e
în mîna noastră.
— Sileşte-1 să (oboare, K i ­
vatsu. Sînt nerăbdător să-1 r e ­
v ă d pe v e c h i u l dumitale r i v a l . . .
Prefăcîndu-se că nu ia î n
.scamă ironia lui Rowen, j a p o ­
nezul manevrează fasciculul
luminos al u n u i generator m i ­
nuscul şi reactoiul, care se z b ă ­
tea î n colivia de raze, .se aşază
a.scultător pe asfaltul pistei de
aterizare.
R o w e n se apropie cu paşi apă­
saţi de aparat. U n strigăt de
stupefacţie î i scapă de pe
b u z e : carlinga e goală.
— C e - i gluma asta, K i v a t s u ?
î ţ i baţi joc de mine ? Ce-ai f ă ­
cut cu Stone ?
L a fel de uluit, japonezul b î i ­
guie 1
 — Nu-nţelcg nimic, domnul
E l v i s . V ă j u r că ora în ica<
tor. N-avea cum să di.spaiă...
— Conti'olaţi i n s u l a ! p o r u n ­
ceşte R o w e n oamenilor încre­
meniţi lîngă aparat. Ş i , urmat
de K i v a t s u ca de o umbră, p o r ­
neşte precipitat spre u n covor
r u l a n t care coboară în galeriile
subterane. C u r î n d , pătrund î n ­
t r - u n salon somptuos şi încep
să discute aprins.
— T e p r e v i n , K i v a t s u , ros­
teşte cu u n calm ameninţritor
patronul lui „National Ura­
n i u m " , că dacă te-ai folosit de
înlîniplarea asta nenorocită ca
să-1 distrugi pe Slone te-ai ars.
— V ă înşelaţi, domnule R o ­
w e n , n u i - a m făcut nici im rău.
N u pot pricepe cum a di.sparut
şi sînt Ia fel de îngrijorat cţi şi
dumneavoastră. Sincer îngri­
jorat, adaugă japonezul < ii o
ciudă destul de stîngaci as­
cunsă.
Deodată u n semnal portoca­
l i u se aprinde pe un tablou
hexagonal de pe perete.
— E cineva î n sala de co­
menzi ! strigă suiprins Ki­
vatsu. T e pomeneşti că e Slone.
— Bineînţoies că e Stone. N i ­
meni î n afara noastră n u c u ­
noaşte secretul. Foarte bine ! A
căzut singur î n cur.să. l a r t ă - m ă
că te-am suspectat. Deschide
televizorul !
Camera se cufundă î n semi­
obscuritate, şi u n pătrat se l u ­
(SFlRŞirUL IN
minează. P e ecran se vede o
sală în care doi oameni stalu pe
o banchetă, p r i v i n d la Hndiil
lor u n ecran. U n uruit t r e p i ­
dant cutremură pămîntul. C u o
tresărire de spaimă, Rowen
strigă : i
— Asta-i nebun !... Scufundă
insula... Comenzile nu inai
funcţionează ca pe timpul săii.
Rosoartele s-au uzat. Rezerva
dc energie nu ne v a mai p e r ­
mite să revenim la suprafaţă...
Repede, K i v a t s u , fugi de-l o-
preşte... e x p l i c â - i , răcneşte R o ­
w e n , în culmea surescitării.
O m u l în salopetă argintie -se
repede afară din cameră. C r i s ­
pat, l l o w e n urmăreşte pe ecra­
n u l său sala de comenzi. B a n -
t heta pe care stau cei doi se
răstoarnă, şi oamenii dispar î n -
t r - i m gol căscat î n pardoseala
neagră.
C a turbat, financiarul .se r e ­
pede pe culoar :
— Kivatsu ! Nenorocitule !
Dc ce l-ai înecat ?... T e ucid
cu mîna mea.
A j u n s în sala de comenzi,
R o w e n î l vede pe japonez ho­
hotind spasmodic. Rîsul însă î i
rămîne în gît. Două mîini p u ­
ternice î i p r i n d de la spate gî-
t.ul, strîngîndu-l ca într-un
ele.şte. C u r î n d , K i v a t s u atîrnă
moale, iar mîinile uciga.şe se
desprind. T r u p u l i se p r ă v ă ­
leşte la picioarele l u i Rowen.
NUMĂRVL VIITOR)
31
 •UMOR FĂRĂ CUVINTE'
de CRÂITÂ MiNDRĂ VASILE

T i p a r u l executat la Combinatul poligrafic „Casa S c î n t c i i "

 ou

*TRAPIST*MĂSLINE
• Septembrie 1967

PREŢUL 1 LEU 41007