You are on page 1of 1

Georg Friedrich Händel

Georg Friedrich Händel (scris uneori și Haendel, iar în engl. George Frideric Handel, n. 23
februarie 1685, Halle/Saale - d. 14 aprilie 1759, Londra) a fost un compozitor germano-englez. A
trăit cea mai mare parte a vieții în Anglia. Împreună cu contemporanul său Johann
Sebastian Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului
baroc din perioada târzie.

Viața și opera
Handel s-a născut la 23 februarie 1685 în orașul Halle/Saxonia (Germania), unde a
luat și primele lecții de muzică de la Friedrich Wilhelm Zachow. În vârstă de 17 ani, în
1702, este deja organist în Halle, un an mai târziu este angajat ca violonist și
"Maestro al Cembalo" în orchestra Operei din Hamburg condusă de Reinhard Keiser.
Aici realizează în 1705 prima sa operă, "Almira" pe un libret de Feustking, cu care
atrage atenția publicului. În primăvara anului 1707 pleacă în Italia și rămâne timp de
doi ani în Florența și Roma, studiind cu compozitorii italieni Arcangelo Corelli,
Alessandro și Domenico Scarlati și cu Agostino Steffani. În Italia compune opere,
oratorii și un mare număr de cantate religioase, însușindu-și stilul și mijloacele
muzicii italiene . În 1709 are loc cu mult succes premiera operei sale "Agrippina" (pe
un text de Vincenzo Grimani) la Veneția. Alternanța parodiei ironice cu stări de
emoție profundă, trecerile de la comic la intrigi rafinate, oferite de libretul avut la
dispoziție, sunt transpuse cu deosebită măestrie în spiritul operei venețiene.

Oratoriile și muzica instrumentală


Haendel se orientează spre compoziția de oratorii pe teme laice și spre muzica
instrumentală, în tradiția muzicii engleze a lui Henry Purcell. Astfel dă la iveală
oratoriile "Athalia" (1733) și "Saul" (1739) și compune concerte pentru orgă și
orchestră (1736), precum și cele 12 Concerti grossi opus 6 (1739). În 1742 realizează
celebrul oratoriu "Messiah", executat în premieră la Dublin, rămas exemplar în acest
gen până astăzi (Halleluja din acest oratoriu este una din cele mai cunoscute și mai
des executate bucăți muzicale). Alte oratorii din această perioadă sunt: "Israel în
Egipt" (1739), "Samson" (1743), "Iuda Maccabeul" (1747) și "Solomon" (1749). Cu
ocazia încheierii tratatului de pace din Aachen în 1748, Haendel compune bucata
"Foc de artificii" care, împreună cu "Muzica apelor" compusă mai înainte (1717) cu
ocazia urcării pe tron a regelui George I, a căpătat o mare popularitate. În timp ce
lucra la compoziția oratoriului "Jephta" (1751), Haendel își pierde vederea. Moare la
Londra pe 14 aprilie 1759, fiind înmormântat cu deosebite onoruri în "Colțul Poeților"
din Westminster Abbey.