alege viata

Autor/Artist duascu ionmitr

Limba Romana
Continut 1.1. Biserica în Teologia Biblicã
Optiuni
Vizualizata de Termenul "ekklesia", apare de 114 ori în Noul Testament, de trei ori în Evanghelia
944 ori dupã Matei, de 23 de ori în Faptele Apostolilor \\i de cele mai multe ori în
Tipareste Epistolele pauline.
Trimite prin
e-mail
Adauga Biserica, în sens universal, este alcãtuitã din to[i cei n]scu[i din nou din acela\\i
comentarii Duh, \\i care, prin acela\\i Duh au fost boteza[i în Trupul lui
Arata Hristos (1 Corinteni 12:13; 1Petru 1:3, 22-25). Când Domnul Isus s-a referit la
comentarii zidirea Bisericii (Matei 16:18) s-a referit la acest organism viu prin care, peste
veacuri, |i-a facut arãtatã lucrarea.
Biserica din Ierusalim (Faptele Apostolilor 8:1), din Efes (Faptele 20:17) etc, sunt
exemple pentru ceea ce numim biserica localã, respectiv, adunarea fizicã \\i
spiritualã a credincio\\ilor din aceea\\i localitate sau, cel mult, din localitã[i
=nvecinate.
Expresia "biserica regionalã", ca cea din Galatia (Galateni 1:2), din Iudeea
(1Tesaloniceni2:14), sau Asia Micã (Apocalipsa 1:4), reflectã legatura strqnsã,
"Koinonia" dintre Bisericile locale aflate într-o anumitã zonã.
Prin aceste douã forme men[ionate mai sus, localã \\i regionalã, avem în vedere
caracterul vizibil al Bisericii.
Biserica universalã cuprinde atât aspectul formal cât \\i cel esenţial. +n Biserica
universalã sunt integrate toate Bisericile locale, dar se poate vorbi \\i despre o
transparenţ] a acestor "celule", astfel cã toţi credincio\\ii fac parte din Biserica
universalã a lui Hristos. Existenţa Bisericii universale este înţeleasã prin
caracteristicile unitare, valabile pentru toţi cei din care este compusã, precum şi
prin unitatea dintre credincioşi, sãvârşitã de cãtre Hristos.
Etimologia cuvântului "bisericã" se gase\\te în termenul grecesc "Basilihe", care are
sensul de "casã domneascã" sau "casã imparateacã".

Ternenul noutestamental "Ekklesia",(Matei 16:8; 18:17) , din Perspectiva greceascã

clasicã, are conotaţia unei adunãri populare în afara oraşului (la Herodot, Platon,
Euripide etc).

Sensurile vechitestamentale sunt:

(1)convorbire, comunicare, sau calitatea adunãrii, unde erau incluse şi femeile şi
copiii, sau chiar naţiunea - termenul ebraic "khol" ( voce ) Deuteromnom 9:10;
Imparati 12:3);
(2)adunare a poporului în faţa Cortului +ntâlnirii;
(Numeri 10:7;17:12).
Ekklesia lui Dumnezeu este gãsitã în Fapte 20:28, 1 Corinteni 1:2; 10:32; 11:16; 2
Corinteni 1:1; Galateni 1:13, 1 Tesaloniceni 2:4, 1 Timotei 3:5, şi în alte locuri în
Noul Testament. Existã şi referiri la "Biserica lui Hristos" în Romani 16:16. O
singurã referire se face la "biserica sfinţilor", în Corinteni 14:33.
Aceastã terminologie ne descoperã, prin metaforele folosite, câteva din
caracteristicile Bisericii:
a. Adunarea sfinţilor lui Dumnezeu. Acest înţeles îl gãsim relevat în analiza textelor
din Vechiul şi Noul Testament. Adunarea lui Israel la Muntele Sinai (Deuteronom
9.10; 10.4), (traducerea termenului - "adunare" (kholl) , Adunarea rămăşiţei din exil
(Isaia 40.3 etc), se referã la comunitatea oamenilor aleşi ca sã facã parte din planul
lui Dumnezeu, ca naţiune prin care Dumnezeu s-a descoperit în perioada
premesianicã.
b. Comnunitatea mesianicã . Promisiunile lui Dumnezeu au fost materializate prin
întruparea Mântuitorului , care a fost recunoscut în persoana Hristosului, cu
întreaga autoritate de care dispunea. La =nceput a fost recunoscut doar de un grup
de discipoli, dar mai apoi, lucrearea lui a fost rãspânditã mai mult. Matei 28.19
prezintã porunca Mântuitorului cãtre cei care îmbrăţişaseră Legile Lui, de a lucra
pentru lãrgirea graniţelor +mp]r][iei lui Dumnezeu, prin câştigarea de noi ucenici,
care trebiue sã fie botezaţi în Numele Tatalui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.
Comunitatea în care intrau noii convertiţi era vãzutã de cãtre iudei: comunitatea
celor care propovãduiau venirea lui Mesia .
c. Trupul lui Hristos. Acesta este o metaforã utilizatã de Apostolul Pavel, care
reprezintã unitatea vitalã dintre membrii Bisericii Universale, capul ei fiind Hrisots
(Coloseni 1.18). Imaginea aceasta reflectã natura incorpor]rii membrilor Bisericii în
fiinţa spiritualã a Lui Hristos, dar, totodata, este o metaforã care sugereazã procesul
întruparii reale a Mântuitorului, pentru a se aduce ca jertfã pe Sine +nsu\\i . +n
Evanghelia dupã Ioan, în capitolul 15, Mântuitorul îi nume\\te pe credincio\\i
"mlãdi[e" altoite în adevãrata Vi[ã, imagine foarte asemãnãtoare cu cea a unui trup
unitar, prin care curge aceea\\i via[ã spiritualã.
d. Templul lui Dumnezeu. Apostolul Petru surprinde aceastã imagine a unui
templu, în care fiecare membru este o piatrã vie (1Petru 2.4-5). |i în acest caz este
men[ionatã pozi[ia capitalã a lui Hristos, El fiind "piatra din capul unghiului", care
[ine toatã clãdirea bine închegatã. Apostolul Pavel utilizeaza \\i metafora "Templul
Duhului Sfânt", tot cu referire la Bisericã (1Corinteni 3:16-17). Continuarea lucrãrii
lui Hristos se face prin Bisericã, \\i este opera Duhului Sfânt, care lucreazã atât
individual, în fiecare membru al Bisericii, cât \\i colectiv, la unitatea \\i dezvoltarea
spiritualã.
+nc] alte expresii, care au menirea sã ilustreze ceea ce este Biserica în esen[a ei,
sunt: Familia lui Dumnezeu (Romani 8.14-17 – credincio\\ii sunt copiii Lui
Dumnezeu Tatãl), Turma lui Dumnezeu, via Lui, etc. Toate aceste expresii au
menirea s] arate ceea ce a inten[ionat Domnul s] fie Biserica.