Professional Documents
Culture Documents
Grigore Ureche a scris "Cartea ce se cheama Letopisat" In aceasta opera autorul a prezentat
evenimentele istorice de la descalecatul lui Alex Voda si pana la a doua domnie a lui
Aron Voda. Autorul prezinta personalitati politico-istorice precum : Dragos Voda,
Stefan ce Mare, Radu Voda, Petru Rares, Ilias Voda si Arron Voda.
Grigore Ureche este cunoscut drept primul biograf, el vazand in Stefan cel Mare prototipul
gloriei vechi.
Ei au subliniat pentru prima data la noi necesitatea scrierii istoriei(“sa ramane feciorilor si
nepotilor; sa le fie invatatura, despre cele rale sa se fereasca si sa se socoteasca, iar
despre cele bune sa urmeze si sa invete si sa se indirepteze”-preciza Grigore Ureche).
Dimitrie Cantemir a scris despre neamul rominesc cu multa mindrie,cea mai cunoscuta
lucrare a sa ramine a fi ‘’Descrierea Moldovei’’in care a descris Moldova ,obiceiurile
ei,peisajele. vechimei…” este ultima sa scriere si cea mai erudita, in care, trateaza critic
si stematic, istoria romanilor de la originile sale, privind cronologic evenimentele si
dispunand informatia in jurul temei centrale, aceea a continuitatii existentei poporului
nostru. Cantemir este un spirit continuator, preluand afirmatiile cronicarilor
moldoveni, dar exagerand in sustinerea origiini pur latine a neamului romanesc, idee
regasita si in operele istoriciilor Scolii Ardelene. Dimitrie Cantemir a sustinut originea
romantica a natiuni si a limbii noastre in spiritul ideilor umaniste, pledand in favoarea
afirmatiei sintetice ca “suntem urmasii unui popor care a creat o civilizatie si o cultura
clasica. Cronica lui Neculce, "Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-Voda pana la a
doua domnie a lui Constantin Mavrocordat" (evenimentele dintre anii 1661-1743),
precedata de cele 42 de legende, intitulate "O sama de cuvinte", se intemeiaza pe fapte
traite de aceea are un caracter memorialistic.
Cronicarii sunt cei care au scris actele oficiale ale nasterii limbii noastre si a poporului
nostru, fara de care literatura romana ar fi apucat un drum pe care nici nu ni-l putem
descrie in minte. Operele lor sunt integrate in tezaurul culturii nationale, putand mereu
sa ne intoarcem la ele si sa gasim ceva ajutator vremurilor noastre, caci sunt ca niste
reflectari in oglinda a spiritului romanesc, intr-o continua schimbare, dar, totusi,
mereu aceleasi, strajuind de-a lungul veacurilor.