Professional Documents
Culture Documents
BAZE DE DATE
Clasa: AMG I - D
Cuprins
Capitolul I – Introducere 3
1. Definiţie 3
1. Definiţie 6
2. Exemple de SGBD-uri 7
1. Tipuri de date 9
4. Exemplu de raport 13
Capitolul I – Introducere
1. Definiţie
Este o colecţie de date integrate, bine structurată, având o descriere cât mai exactă
şi a structurii şi relaţiilor dintre date.
Bazele de date sunt manipulate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date.
Decide, ce informaţii să stocaţi în fiecare tabel. Fiecare element devine un câmp care
este afişat sub formă de coloană în tabel.
Alegeţi cheia primară pentru fiecare tabel. Cheia primară este o coloană care se
utilizează pentru a identifica în mod unic fiecare rând. Un exemplu poate fi ID produs sau
ID comandă.
Priviţi, fiecare tabel şi decideţi cum se asociază datele dintr-un tabel cu datele din alte
tabele. Adăugaţi, câmpuri la tabele sau creaţi noi tabele pentru a clarifica relaţiile, după
necesităţi.
• Rafinarea proiectării;
Aplicaţi regulile de normalizare a datelor pentru a vedea dacă tabelele sunt corect
structurate. Efectuaţi ajustări pentru tabele, după necesitate.
Există 4 modele de baze: baze de date ierarhice, baze de date retea, baze de date
relationale, baze de date orientate obiect.
Fiind actualmente cel mai răspândit, acestea înmagazinează datele în tabele care se
pot lega logic după valorile anumitor coloane :
Avantaje:
Dezavantaje:
- Orice relaţie între date poate fi doar binară (1-la-1 sau 1-la-n), iar reprezentarea bazei de
date se poate asimila unui graf direcţionat.
- Entitatea informaţionala are un fişier cu câmpuri atribute şi campuri de legatură;
- Operaţiile permise sunt căutarea de entităţi pe baza proprietaţilor specificate (interogare)
şi căutarea informaţiilor folosind legăturile dintre entităţi (navigare).
1. Definiţie
2. Exemple de SGDB-uri
Printre alte SGDB-uri mai putem enumera : Visual FoxPro, Paradox, Informix,
Progress etc.
Descrierea datelor
SGBD-ul, prin această funcţie, permite definirea structurii bazei de date cu ajutorul
limbajului de definire a datelor (LDD). Definirea datelor poate fi realizată la nivel
conceptual, logic şi fizic. Se descriu atributele (câmpurile) din cadrul structurii bazei de
date, legăturile dintre entităţile bazei de date sau dintre atributele aceleiaşi entităţi, se
definesc eventualele criterii de validare a datelor, metodele de acces la date, aspectele
referitoare la asigurarea integrităţii datelor. Concretizarea acestei funcţii este schema bazei
de date, memorată în cod intern. Memorarea se face într-un fişier, ceea ce permite afişarea
şi actualizarea structurii bazei de date, în orice moment.
Această funcţie a fost mult automatizată în timp, LDD având acum puţine comenzi.
LDD este specific fiecărui SGBD, dar el întotdeauna realizează descrierea datelor conform
elementelor modelului de date pe care îl implementează SGBD-ul respectiv. Astfel se
realizează definirea şi descrierea entităţilor şi a caracteristicilor lor, definirea legăturilor
dintre obiecte (asocierile) şi a regulilor de integritate specifice modelului de date.
După realizarea funcţiei de descriere, într-un SGBD, entităţile bazei de date există
create deja ca fişiere, dar nu conţin datele propriu-zise, ci numai structura bazei de date
(schema bazei de date).
Funcţia de administrare
(număr şi tip de utilizatori, număr de accese, număr de actualizări etc.). Pentru fiecare din
aceste activităţi SGBD-ul oferă instrumente şi tehnici de lucru.
În cazul lucrului în reţea de calculatoare cu baze de date distribuite, SGBD-ul are
dezvoltate foarte mult componentele destinate administratorului. Acest lucru este
determinat de faptul că baza de date este, în acest caz, de mare complexitate, datele sunt
distribuite pe calculatoarele din reţea, iar utilizatorii sunt de toate tipurile şi în număr mare.
În principal pentru funcţia de administrare, dar parţial şi pentru celelalte funcţii, SGBD-ul
asigură protecţia bazei de date.
1. Tipuri de date
Datele (variabile sau constante) utilizate în programare pot fi simple sau sub formă de
masiv de date (vectori, matrici, care presupun o ordonare a datelor după un criteriu de
poziţie). La rândul lor aceste două categorii pot fi alcătuite din date de tip:
• Logic, care nu pot lua decât două valori: .T. (adevărat) şi .F. (fals);
• Numeric;
• şir de caractere, reprezintă o mulţime ordonată de caractere, fiecare caracter având
un număr de ordine în şir, numerotarea începând cu 1. Şirurile de caractere
(constante) se scriu între apostroafe sau ghilimele;
• informaţii de tip text, caractere alfanumerice, dar nu mai mult de 255 caractere;
• informaţii de tipul MEMO, similar cu tipul text, dar nu mai mult de 65.536
caractere;
• date and time, data şi oră;
• currency, valori monetare
• autonumber, se implementează automat;
• OLE (Object Linking Embedded), pentru manipularea tipurilor diferite de date;
• Hyperlink, permite introducerea de pagini Web.
Proiectarea bazelor de date se face pe cele trei nivele ale arhitecturii ANSI-SPARC:
logic (extern), conceptual şi intern (fizic).
Prima fază de proiectare se realizează pe nivelul conceptual. Proiectarea conceptuală
constă în crearea unui model conceptual al bazelor de date, independent de detaliile de
implementare, de programele de aplicaţie, sistem de operare, elemente de hardware etc.
Proiectarea logică reprezintă a doua fază de proiectare a bazelor de date şi constă în
rafinarea modelului conceptual (normalizare) şi transpunerea acestuia într-un model de
date logic, cunoscând tipul de SGBD ţintă (relaţional, ierarhic, în reţea sau orientat-obiect).
Cele două etape sunt esenţiale pentru obţinerea unui model al bazelor de date complet,
care să permită definirea tuturor vederilor utilizatorilor şi menţinerea integrităţii bazelor de
date.
Prin integrarea în modelul logic a schemelor externe pentru vederile utilizatorilor,
respectiv a modelelor de date logice locale, se obţine modelul de date logic global. În
această etapă apar probleme atunci când se utilizează aceiaşi termeni pentru obiecte diferite
AMG I - D Page Iorgulescu Gabriel Valentin
9
ŞCOALA POSTLICEALĂ “FUNDENI”
• De regăsire a datelor în baza de date, pentru afişarea sau crearea unui raport;
• De reactualizare a datelor, prin inserarea de noi date, ştergerea de date sau
modificarea celor existente;
• Mixte, de regăsire şi actualizare.
Deşi din punctul utilizatorului, o tranzacţie constă într-o singură sarcină, în realitate
aceasta poate fi realizată printr-un set complex de operaţii, fiecare reprezentând o
tranzacţie efectuată în baza de date.
Proiectarea interfeţei cu utilizatorul, se face pe baza unei machete, cu titlu
semnficativ, cu terminologii inteligibile, cu o grupare logică şi secvenţială a câmpurilor
(dintr-un formular, raport etc.), cu o folosire sugestivă a culorilor care să diferenţieze
câmpurile de introducere de date de cele afişare sau opţionale, cu mesaje de eroare care să
indice şi domeniul de valori permise într-un câmp, precum şi cu mecanisme simple de
mutare a cursorului între câmpuri (tastele TAB, săgeţi, sau indicatorul mouse-ului).
Crearea unei baze de date presupune stabilirea structurii bazei de date şi anume
precizarea numelui, tipului şi lungimea fiecărui câmp din tabel. Pentru crearea structurii
unei baze de date se utilizeaza comanda create.
iar comanda close all permite închiderea tuturor fişierelor, inclusv fişierele bază de date.
Selectarea unei zone de lucru se face din fereastra de comandă, cu ajutorul comenzii
select.
Adaugarea de inregistrari
Comanda append
Comanda insert
Comanda pack
Comanda pack determină ştergerea fizică a înregistrărilor care au fost marcate pentru
ştergere folosind comanda delete.
Comanda zap
Comanda zap şterge toate înregistrările din baza de date activă, păstrând doar
structura. Aceasta comandă este echivalentă cu succesiunea de comenzi:
Delete all
Pack
2. Exemplu de relaţie stabilită între două tabele prin intermediul unui tabel de
legătură
4. Exemplu de raport