AMR nr.123/ 28.05.

2010

ARGUMENTE PRIVIND INAPLICABILITATEA ART. 53 DIN CONSTITUTIA

ROMANIEI

IN FUNDAMENTAREA MASURILOR DE REDUCERE A PENSIILOR SI

SALARIILOR PE TIMP DE CRIZA

Masurile preconizate de Guvern, privind restabilirea echilibrului bugetar, prin

eliminarea unor drepturi si diminuarea substantiala a altora, in realitate, sunt ele insele de
natura a pune in pericol atat securitatea, cat si siguranta nationala, invocate ca argumentari.
Astfel, in sustinerea acestor masuri, Guvernul a invocat principii vizand securitatea nationala,
siguranta nationala, jurisprudenta CEDO si pe cea a Curtii Constitutionale.

1. Excluderea argumentelor vizand siguranta si securitatea nationala

Invocarea sigurantei nationale ca temei al restrangerii dreptului contravine

conceptului de siguranta nationala prevazut de art. 1 din Legea nr. 51/1991, care, definind
aceasta notiune, fixeaza una dintre componentele sale ca fiind asigurarea unui climat de
exercitare neingradita a drepturilor, libertatilor cetatenilor, adica exercitarea lor plenara si nu
ingradirea acestora.

Mai mult, nu se incadreaza in niciunul din cazurile enumerate expres la art. 3 din
Lege, in care sunt enumerate, limitativ, actiunile care constituie amenintari la adresa
sigurantei nationale a Romaniei. (de exemplu, atac armat, atac terorist, atac la sanatatea
populatiei etc).

Intr-o simpla logica semantica, siguranta nationala ar trebui sa priveasca intreaga

natiune romana si nu doar o parte a ei, respectiv categoria buetarilor, supusi exclusiv
masurilor de austeritate. Pe de alta parte, siguranta nationala vizeaza ingradirea temporara si
precis delimitata a exercitiului unor drepturi si nu inlaturarea lor, totala sau partiala. Prin
aplicarea acestor masuri, Guvernul si-a inlaturat propria obligatie de a asigura plata
drepturilor salariale si a pensiilor, transferand responsabilitatea propriului management
defectuos asupra unei categorii sociale, dependente de decizia guvernamentala, pe care o si
supun, mediatic, dispretului public.

Siguranta nationala nu poate privi reducerea salariilor si a pensiilor, decat daca

Guvernul isi preconstituie un cadru legal pentru reprimarea eventualelor revolte sociale.
Numai in acest sens poate fi interpretata invocarea Hotararii CEDO din 1.07.1961 (citata
gresit in expunerea de motive, ca fiind din 1.07.1967) privind cauza Lawless c/ Irlandei, care
are in vedere restrangerea exercitiului drepturilor fundamentale pe timp de razboi, scopul
acestora fiind acela de a salva democratia si nu de a o inabusi.

De altfel, nici un stat care a procedat la reducerea veniturilor nu a invocat motive de

siguranta si securitate nationala, Guvernul dovedind astfel dispret fata de drept si statul de
drept, redus doar la puterea executiva.

2. Excluderea aplicarii dispozitiilor art.53 din Constitutie

Invocarea dispozitiilor art. 53 din Constitutie, ca temei al restrangerii

exercitiului drepturilor este fundamental gresita. Criza economica nu a constituit si nu
poate constitui temei al restrangerii drepturilor democratice.

Se arata in motivarea aplicarii acestui text, siguranta nationala si securitatea nationala,

incercandu-se prin aceasta, aplicarea principiilor care reglementeaza aceste doua institutii.
Este de observat ca siguranta nationala este reglementata prin Legea nr. 51/21.07.1991, iar
securitatea nationala este reglementata prin Strategia de securitate nationala a Romaniei,
adoptata prin Hotararea Guvernului nr. 36/18.12.2001.

Insa, situatia de criza nu se regaseste in niciunul dintre elementele care definesc

aceste doua institutii. Atat in legea privind siguranta nationala a Romaniei cat si in Strategia
de securitate nationala sunt vizate chestiuni ce tin de independenta, integritatea si
suveranitatea statului, precum si de crestere/relansare economica, aceasta din urma fiind
prevazuta ca obligatie a statului in vederea inlaturarii starii de saracie a populatiei.

In Hotararea privind Strategia de securitate nationala, la pct. 3.5 sunt evidentiate

problemele de natura economica, ca element de securitate, din tot cuprinsul acestui capitol
rezultand ca starea economica precara a statului si saracirea populatiei sunt cauzate de prostul
management al aparatului de stat.

Totodata, in Strategia de dezvoltare nationala a Romaniei sunt prevazute masuri pe

care statul trebuie sa le ia, prin perfectionarea mecanismelor de relansare economica, fiind
exclusa realizarea lor prin sacrificii de orice natura, impuse populatiei, indiferent daca
privesc sectorul public, privat, agricol, etc.

In aceste conditii, constatam ca toate masurile de reducere a salariilor si pensiilor nu

pot fi circumscrise situatiilor prevazute de art. 53 din Constitutie.

Nu este de ignorat faptul ca aplicarea unor masuri de siguranta sau securitate

nationala, in sensul art. 53 din Constitutie, impune totodata sanctiuni speciale si exceptionale
pentru nerespectarea lor, situatie in care includerea reducerilor salariale si a pensiilor, ca
masura de siguranta sau securitate nationala, nu urmareste decat crearea unui cadru legal, in
mod artificial, de natura a expune pe cei vizati, la aceste sanctiuni exceptionale.

Totodata, este de observat ca drepturile si libertatile susceptibile de a fi restranse, prin

aplicarea art. 53 din Constitutie, sunt drepturi nepatrimoniale, opozabile tuturor si nu drepturi
patrimoniale opozabile inter partes, adica statului.

Prin restrangerea exercitarii drepturilor si libertatilor, in considerentul art. 53 din

Constitutie, nu trebuie sa se urmareasca cauzarea unui prejudiciu patrimonial, asa cum
incearca Guvernul sa procedeze prin aplicarea masurilor de reducere. Dupa inlaturarea
masurilor de restrangere, drepturile se regasesc in patrimoniul persoanelor vizate, in
integralitatea lor. In acest sens, Guvernul nu a garantat ca diminuarile salariale si din pensii
vor fi restituite la incetarea starii care a determinat masura respectiva, generata de criza, a
carei limitare in timp nici nu este stabilita, ele fiind supuse unei conditii suspensive.

Pe de alta parte, Guvernul nu a fost consecvent si nu a respectat nici macar principiile

art. 53 din Constitutie, pe care a inteles sa le aplice gresit. Astfel, nu s-a respectat principiul
nediscriminarii, in sensul ca trebuie sa fie aplicabila intregii populatii, conform sintagmei
utilizate „ nationala”. Or, potrivit masurilor dispuse de aceste legi, vizat este in mod exclusiv
doar personalul din sectorul bugetar si pensionarii, fiind exclus de la aplicarea cu caracter
general sectorul privat, precum si salariatii regiilor autonome si a celorlalte companii, la care
Statul este actionar, ale caror venituri implica si o componenta bugetara importanta.

Tot astfel, masura nu este proportionala nici cu situatia care a determinat-o, intrucat,
prin aplicarea reducerilor prevazute de Guvern, se obtine efectul contrar celui urmarit de art.
53 din Constitutie, respectiv, adancirea starii de pauperitate a unor categorii sociale si
nicidecum sustinerea economica a acestora pe vreme de criza, asa cum statul s-a obligat prin
norme interne si prevederi internationale.

Aceasta rezulta si din faptul ca propunerile facute de Guvern nu sunt insotite de nici
una din masurile menite sa ajute populatia pe vreme de criza, contrar scopurilor declarate
prin Strategia de siguranta nationala. Dimpotriva, se constata, din economia legii privind
reducerea pensiilor si salariilor, ca aceasta este insotita de alte reduceri si de alte masuri de
eliminare a unor drepturi de natura economica.

Chiar daca ar fi aplicabila o masura de reducere, aceasta nu trebuie sa afecteze

substanta insasi a dreptului si sa expuna persoana in cauza, unei saracii extreme, protectie
care reprezinta un punct important in Strategia de aparare a securitatii nationale.
 Mai este de observat ca aplicarea acestor masuri de reducere aduce atingere si altor
drepturi garantate prin Constitutie, respectiv, dreptului la viata, sanatate, trai decent, acesta
din urma neputand fi afectat, in niciun caz, chiar in conditii de criza.

Prin aplicarea masurilor de reducere, Guvernul procedeaza practic la o expropriere,

interzisa de legea fundamentala si de prevederile Protocolului nr. 1, aditional la Conventia
Europeana a Drepturilor Omului, nesocotind si principiile care guverneaza aplicarea legii in
timp si spatiu.

In ceea ce priveste cazul special al pensiilor de serviciu, se constata ca Guvernul

urmareste subminarea puterii judecatoresti si a activitatile unor categorii profesionale, menite
sa asigure tocmai siguranta si securitatea nationala, si nicidecum sa contribuie la inlaturarea
efectelor crizei. Totodata, masura inlaturarii pensiei de serviciu este nelegala, intrucat aceasta
este prevazuta cu caracter definitiv si nu temporar, asa cum ar impune starea de criza.

Tot astfel, masura de reducere cu 15% a cuantumului pensiilor stabilite pe Legea

nr. 19/2000 este neconstitutionala, incalcand si practica europeana in situatii similare, care,
in privinta pensiilor, a constat in inghetarea cuantumului acestora si in nici intr-un caz
reducerea lor. In plus, prin diminuarea valorii punctului de pensie, in realitate scaderea
pensiei este de inca 15%, ceea ce inseamna ca diminuarea reala a valorii pensiilor, va fi de
30%.

3. Excluderea similitudinilor cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 1414/2009

In mod fundamental gresit este invocata, in sprijinul masurilor ce se vor a fi luate,

decizia mai sus indicata, deoarece obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicat in acea
cauza viza regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale. Acestea se refera la exercitarea
dreptului la munca, drept care poate intra sub incidenta art. 53 din Constitutie, si nu dreptul la
salariu, asimilat dreptului de proprietate, intre cele doua drepturi neexistand nicio identitate.
 In consecinta, Guvernul a inteles sa rezolve criza pe seama puterii judecatoresti (care,
prin raportare la numarul total al populatiei active, reprezinta 0,0000027% din efortul bugetar
pentru plata drepturilor salariale si 0,00069% din efortul bugetar pentru plata pensiilor),
precum si a altor categorii de bugetari, proiectele de lege operand ca o veritabila sanctiune,
fara ca acestora sa li se poata imputa existenta crizei.

Cu toate ca Guvernul recunoaste existenta crizei la nivel mondial, atat in privinta

cauzelor, cat si a efectelor ei, incearca sa particularizeze acest fenomen la nivelul Romaniei,
prin sugerarea ideii sa principalii vinovati de aparitia acestei crize sunt bugetarii si
pensionarii, in general, si magistratii, in special, prin salariile si pensiile pe care acestia le-au
dobandit in conditii de deplina legalitate.

Masurile invocate de Guvern vizeaza, in realitate, reglementarea efectelor aplicarii

actelor normative in discutie, pe care le supune dispozitiilor legale privitoare la siguranta si
securitatea nationala, intelegand prin aceasta si masurile de constrangere cu caracter
exceptional si nu diminuarea temporara a unor drepturi, justificate de existenta crizei. Este
adevarat ca masuri de reducere s-au aplicat in toate statele europene, insa niciunul dintre
acestea nu au justificat luarea masurilor pe criterii de securitate si siguranta nationala. Este de
datoria Guvernului sa gaseasca reglementarea legala care permite diminuarea unor drepturi
pe timp de criza si nicidecum sa apeleze, in necunostinta de cauza, la prevederi
constitutionale care nu au legatura cu cazul in discutie.

De altfel, in viziunea guvernamentala, puterea judecatoreasca este subordonata

executivului: hotararile judecatoresti nu sunt executate prin dispozitii exprese date in acest
scop; judecatorii sunt amenintati cu raspunderea pentru efectele crizei, daca vor admite
actiunile avand ca obiect drepturile ingradite, ceea ce inseamna ca, de fapt, executivul s-a
pronuntat asupra eventualelor litigii; obligandu-se prin Scrisoarea de Intentie adresata
Fondului Monetar International sa garanteze constitutionalitatea masurilor luate, in realitate
Guvernul s-a pronuntat si asupra constitutionalitatii masurilor in discutie.
 Invocarea art.53 din Constitutie trimite automat la dispozitiile art.15 din Conventia
Europeana a Drepturilor Omului care, dincolo de conditiile impuse de acest text referitor la
necesitatea masurilor, limitele in timp etc., la a caror analiza este obligat judecatorul, impune
si obligarea statului roman de a informa Consiliul Europei cu privire la masurile luate,
motivele care le-au determinat si, mai ales, data la care vor inceta sau la care au incetat spre a
asigura plenitudinea drepturilor la a caror respectare s-a obligat statul roman.

In consecinta, criza economica nu poate constitui un pretext de a ingradire a unor

drepturi si libertati fundamentale, protejate constitutional si mai larg, la nivel international.

Material elaborat de
ASOCIATIA MAGISTRATILOR DIN ROMANIA ASOCIATIA MAGISTRATILOR DIN ROMANIA – Filiala Neamt

Presedinte Presedinte

Prof.univ.dr. Mona Maria PIVNICERU Judecator Gabriela Baltag

Judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie