WEB 2.

0 IN VIZIUNEA NOASTRA

Web 2.0 este un termen care desemnează o mulţime întreagă de

aspecte interactive şi colaborative ale Internetului, şi aici în special ale
World Wide Web, de natură foarte recentă - apărute prin anii 2004-
2005. Deci la Web 2.0 nu este vorba de versiunea doua a unui
software sau a unei tehnici web. Inventatorul şi promotorul
termenului Web 2.0 este Tim O'Reilly. Pentru diferenţiere, tradiţiile
web care existau până la apariţia Web 2.0 sunt numite, tot simbolic,
Web 1.0.

Web 2.0 desemnează noi căi de a considera şi exploata

posibilităţile organizatorice ale webului. Conform acestora, conţinutul
şi informaţia din web nu mai e oferită vizitatorilor numai de către
mass media, guverne şi firme particulare, ci şi de persoane
particulare, legate între ele prin reţele informale bazate pe Internet, şi
care contribuie şi participă activ la punerea la dispoziţie şi răspândirea
informaţiilor pe întregul glob prin intermediul webului. Exemple tipice
pentru acest nou aspect sunt aşa-numitele wiki-uri, weblogs sau mai
simplificat blogurile, precum şi portalurile şi bursele de schimb de
imagini, muzică, filme/video şi software din Internet, cum ar fi Flickr,
YouTube şi siturile pentru File sharing. De asemenea şi aşa numitele
"reţele sociale", cum ar fi Facebook sau Twitter.

Mediile din întreaga lume au reacţionat intens la aceste puncte

de vedere noi, bănuindu-se chiar că ele vor avea efecte sociale şi
economice directe. Există însă şi voci critice care, conştiente că
îndărătul lui Web 2.0 nu stă nici o nouă tehnologie, se plâng de faptul
că termenul nu e definit exact şi poate fi deci exploatat după pofte de
către unele companii.Un exemplu pozitiv sunt activităţile de
marketing ale unor firme care încearcă să-şi convingă clienţii să
participe activ chiar ei la proiectarea şi realizarea paginilor web oferite
de firma respectivă. Deci, în loc de metoda "push" (paginile web ale
firmei trebuie să-i împingă pe clienţi să cumpere), se încearcă
principiul "pull" (clienţii sunt atraşi să participe la crearea paginilor
web ale firmei, dar bine-înţeles tot cu scopul de a-i determina să
cumpere).

Iniţial WWW-ul a constat din pagini statice, care erau actualizate

doar ocazional de către deţinătorii lor.

Ulterior au fost realizate şi sisteme de gestiunea automată a

informaţiilor dintr-un sit web, numite Content Management Systems
(CMS). Acestea puteau construi pe loc versiunea cea mai nouă posibil
a paginii web, şi anume prin consultarea unei bănci de date (sigur că şi
aceasta trebuia actualizată permanent, dar asta se face pe căi
tradiţionale, nelegate direct de WWW). Dar şi această tehnică împarte
oamenii în "creatori" de pagini web şi "consumatori" mai mult sau
mai puţin pasivi ai acestor pagini/informaţii/documente.

Cam din anul 2005 încoace însă, unii specialişti afirmă că

Internetul oferă din ce în ce mai des o nouă calitate, idee care a fost
susţinută şi de mediile de mase, şi anume prin folosirea deasă a noilor
termeni, specifici pentru Web 2.0:

1. Stocarea datelor utilizatorilor, care avea loc în primul rând

pe calculatorul local, urmând să fie publicate în web abia
ulterior, se face acum în primul rând direct în web (de
 exemplu pentru fotografiile private ş.a.).Programele locale
accesează din ce în ce mai des aplicaţiile web, deoarece se
pleacă de la ipoteza unei legături permanente cu webul.
Unele motoare de căutare web sunt în stare să acceseze şi
datele locale ale utilizatorului.
2. Diferenţele între aplicaţiile locale şi cele Web se atenuează.
Multe programe se actualizează singure, luând legătura cu
situl autorului lor în mod automat, uneori chiar pe ascuns.
Rolul browserului devine din ce în ce mai important,
deoarece cu ajutorul lui pot fi implementate azi aplicaţii
web extrem de complexe.Practic vorbind, browserul devine
cel mai important program al utilizatorului.
3. Rolurile de "creator" şi "consumator" de pagini web încep
să se încalece, deoarece "consumatorii" de până acum
încep să contribuie activ la crearea de noi conţinuturi, cum
se întâmplă de exemplu cu aşa-numitele bloguri. Mulţi
utilizatori îşi mută şi transformă sfera lor privată de la
echipamentul local (PC-ul propriu) la web, în acest fel
făcând-o semipublică sau chiar publică.
4. Mashup este tendinţa de a accesa simultan şi a cupla unele
cu altele mai multe servicii web, de la ofertanţi diverşi,
rezultatul însă apărând ca fiind "dintr-o bucată", fără
întreruperi sau alte dezavantaje.
5. Noile aplicaţii bazate pe web duc la efectul că utilizatorii,
chiar şi atunci când nu sunt foarte versaţi tehnic, participă
direct la răspândirea prin web a informaţiilor şi opiniilor.
 In ceea ce priveste experienta mea personala legata de acest
web 2.0 as putea mentiona faptul ca sunt destul de
dependenta,deoarece zi de zi il folosesc.Este ceva la care nu as
putea renunta,e ceva indispensabil pot sa zic,cel putin pentru
mine.

Cele mai des accesate retele sociale ar fi

Facebook,Flickr,hi5,myspace,twitter,youtube,Laut de.

Lucrare realizata de Morariu Catalina,jurnalism,anul

lll,grupa lll.