PSIHIATRIE

VOLUMUL I

Sub redactia

Prof. dr. doc. V. PREDESCU

In colaborare cu :

L. ALEXANEIRESCU, MARl LENA ALEXIANW. NA l'ALl.A. BR"\SLA, D. CHIMION.I D. CHHISTODORESCU\, T. ClUREZU, IG. N. CONSTANTINESCUj.l. CU€I1. N. DAMIAN.O.HANGAblU. G. IONESCU. RODICA IONESCU.1 T . LOHAN I, V I€TORIA LOHAN. SANDA MAGUREAN(,J. G. MEIU. $T. MILEA. N. NEl€U. sr. NICA-UDANGIU. A. NITURAD. C. OANCE?" D. PRELIP€EANU. RUXANDRA RA$CANU. I. ROMAN. A. ROMILA.

ANCA SIRBULESCU. N. SIMIONESCU. BOGDAl\.J\ TUDORACHEL

Editura Medirala Bueurestl -- 1989

Coperta de JEAN UDRESCU

ISBN 973-39-0033-8 ISBN 973-39-0034-6

PREFATA

Cei doisprezece ani depanati de la aparitia manualului de Psihiatrie tiparit in Romania -ru marcat 0 etapii prolifiCii, 111. care litetaturade specialitate s-a imbogatit cu Q serie de lucriiri ca : Jlltinerar psihiatric" (P .. Branzei), lIPsilwzele", lINevrozele", "Persoanii $i devenire" (Ed. Pamfil $i D. Ogoclescu), "Psihiatria dinica - ghid alfabetic" (A. SirQn $i colab.], nUrg(-'nte psihiat1'ice" (V. Predescu, St; Nica-Udangiu $i Lidia; Nica-Udangiuj, nPsihiatrie epidemiologicii" $i »Psihiatrie preventiva" (V. Anghelutii, St. Nica-Udangiu, Lidia Nica-Udangiu), "Vade mecum in psihiatrie" (sub redactia C. Gorgas). De 0 mare importantii pentru invatam,intul uaiversitar au fost manuale1e litografiate la tSluj. la$i" Tg. 11:[ure$ $i Timi$oara. La toate acestea se adauga aparitia, 1.a finele anului 1987, a primului volum al "Dictionarului encidopedic de psihiatrie"" sub reductia lui C. Gorqos, l!lcrarea canstituind 0 nouii deschidere catre transdisciplinaritate.

Titlurile su.>-citate - $i numeroase altele,· necuprinse aid - reprezinta totodatd un incitant imbold catre noi realizari, superioare prin actuaZitatea $i nivelul lor, pentru slujitorii psihiatriei.

Consideriim cii "Psihiatria" apiiruta in 1976 a avut un ecou favorabil in rindul medicilor $i in special al psihiatrilor. Pentru noi insa, bucuria aparitiei acestui print manual de psihiatrie a fost dublatli de con$tiinta responsabilitatii ce TIe revenea $i de dorinta de a 1'edacta un t.raiat, care Sa actualizeze $i sa raspundil mai complet cerin~elor psihiatriei zilelor noastre.

Ab initio trebuie sii mlirturisim cii friimintarile noastre din ultimii ani s-czz datorat ideii siciitoare ea nwterialul tratat va fi supus cu rapiditate perimiirii in aeeste vremuri alate ale exploziei infoT11wtionale" ale modemiziirii continue a asistentei, ale accesibilitatii $i eficientei unor mereu modemizate planuri de tratament, de recuperare $i reinsertie socio-profesionald a boln(wilor psihici. Aparitia lucrarilor monografice, a unoI' manuale $i dictionare de psihiatrie ne-e mic{,orat lntrudtva teama, dar in adincul sufletului a continuat sii staTUie ingrijorarea eli nu vam TeU§i Sa elaboriim un nou tratat La nivelul pe care-t doream.Acest rliu a avut $i partea lui de bine, pentru ea timpul scars ne-a dat posibilitatea, sa atingem din nou piscuTile, mereu con{'tienti de marile dificultliti pe care le aveam de intlmpinat.

In lucrurea de fafa am elaborat capitole $i subeapitole noi ca :

"Genetica bolilor psih'ce", "Epidemiologia bolilor psihice",' "Patologia psihosomaticii", lIPsihoigiena" $i "Psihoprofilaxia". Am adus la zi capi.· tolele despre tBrapie, sindroamele psihopatologice, sehizojretiie, boHle

eiectioe, alcoolism, epilepsie, oligofrenii, gerontopsihiatrie, neuroze, ezl)ertiza medico-legaUi psihiatrica etc.

N c-um s1rildllit, de asemenea, sa prelucram naile clasiJiciiri dupli CI1H-9, DSM-III $i dupa "Glosarul bolilOl' psihice", intocmit de caledivul de Psihiatrie $i al Lubamtorului de Psihiatrie din Institutul de Neuroloqie, Psihiatrie $i Neurochirurgie.

Cu multa simpatie $i clmgoste prezentiim dtitotilor 0 pleiadii de coluooratol'i din Clinicii $i, in special, de cercetlitori deta lnstitutul de Neuroloqie, Psihiatrie # Neurochirurgie. Amintind tratatul de Psihiatrie (1976), ILU ne dezicem de ideile exprimate atunci. Nu numai cli -nu -ne de:dcem, dar riirninincl Jideli lor, ne consideriim legati prin prifl,osul de l'ecuno$tinta $i pietate de trecutul pilduitor al Psihiatl'iei romane$ti, conditie penttu realiziiri viitoare care sa se situeze cit mai aproape de nivelul actual al psilJiatriei §i al $colilor psiatrice recunoscute inlume.

. Ant strlibiitut un drum spinos $i, (){lata cu rlispmiderile, au spori!: §i exigentele noastre, did, a$a cum spanea Horatiu in una din ode; l,Crescentem sequitur cura pecuniam". Este eorbe de 0 c01l10ara de cu- 1w$tinte care, marindu-se, vfl. $pori grija cetor ee a detin, inviftindu-i ca nu exista limite, ci ol'izonturi catre care trebuie sa niizuiasca fara a-$i pierde speransa de a Ie atinge.

Dumneavoastrli, dragi cititori, sinteti singurii in masura sa apredati daca ne-em atins scopul pTOpUS: acela de a informa $i instrui generatii de medici $i speciali$ti psihiatri de azi $i de miine.

Va multumim anticipat pentru eventualele opinii. critice §i vii invitam cu bune intentii so, vii. acluceti aportttl la imbagatirea psihiatriei ea specialitate rnedicala §tiintifica $iirltegrativa. Contributia noastrd am dori-o doar ca pe un drum deschis unor noi realizliri !lIe tuturor echipe7 lor de speciali$ti care slujesc scopul nobil al piistriirii$i promovarii siiniitatii mentale a contemporanilor $i genera~iilor viitoare.

Con$tienti cii abia 1a capiitul uner asemenea eforturi Ii se poote aprecia valoarea, afirmiim odati'i, cu Ovidiu: "Finis coronat opus" $i daca nu a$teptam a tncununate 'in sensul dat de Ovidiu, ne gindim totu$i cli ),opera terminate: i$i a{lteaptli a decantare ra1orici'i,((, pe care cei in drept ~;int chemati sa 0 faca sine ira et studio. Va a{lteptiim la 0 noua intllnire pe toti aceia care ror Sa contribuie let redactarea unei »Enciclopedii psihiatriceU, care sa puna in valoare capacitatea din trecut, prezent # viitor a colectivelor de psihiatri din tara noastrli.

Prof. dr, doc. V. PREDE SOU

CUPRINS

Prefata

.................................. ," ,. ..

I I

I I 1:

I

PARTEA I

PSIfJIATRIE GENERALA CapltoZul 1

Introducere. Isterre. Orlentiri actuale

t

1.1. Introducere in psihiatrie (V. Predescu) 1.2. Seurt istoric al psihiatriei (V. Predescu)

1.2.1. Prima perleada - perioada prehipocratidi. " 1.2.2. A dona perioada - perloada antiea propriu-zisa

1.2.3. A treia pertoada - Evul mediu ~iRena~rea. • • • • • • . • • 1.2.4. A patra perloada - Epoea revolutiei burghezo-demecrattce, a capi-

talismului in aseensiune .. • . . . . . . . . ,. . • . . . • . • . 1.3. ScUTt istorlc a1 dezvoltarii psihiatriei romanesti . • • • • . '. • . . . • 1.4. Succinta trecere in revista a erlentartlor lii ceneeptfilor' din pslhiatrla clasica 'ii moderna (V. Predescu, A. Rornila)

1.4.1. Ipoteza organogenetica ...•••.•...••••

1:4:2 -; Ipoteza psihogenetlca ...•..••...

'1:4.3. Organodinamismul ..•....•.... 1.4.4. Psih,lJ;lllli,z,a 'i1 seolile pslhanalistilor disidenti 1.45. NeopsihanaHza sau neofreudismul

1.4.6. Fenomenologia .•....•

EXistentialismul ....•.•••

Psihosomatica ........••

1 Concepti a nervtsta pavlovlsta .•

1.5. lPsihiatria azi - orientarea, metodologta ~i sarcinile ei earamura a ~in-

telor medicale (V. Predescu. A. Romila) • • '.

f.5.1~ Psihiatria transculturala .....•.•

1:5~!2: Antipsihiatria. .......•....•

1.52.1. Teza antinosologista .....•

1.5.2.2. Teza sociogeniei bolii mentale

1.5.2.3. Teza antiinstitulionala •••.•

1.5.2.4. Teza antiterapeutlca .••...•• ••

1.5.3. Directii de dezvoltare a gindir ii psihlatrice actuale

1.5.3.L Directia clinico-nosologidi .•..••••

'1.5.3.2. Directla cIinico-statistica

J.5.3j) Directia psiho-sociala . .

1.5.4. :S;;-rcinile psihiatrlei actuale

Bibliografie .•••.••.

Pag,

3

15 15

15 19 19 20 22

21> 30

41 42 43 43 44 54 57 59 60 69

77 78 80 80 81 83 85 87 87 90 93 94 96

5

Capitolul. 11

Semiologia (V. Predeseu, G.. Ionescu) 2.1. Semiologla proceselor de cunoastere

:U.l. Semiologia senzatiei ~ipercepiiei 2.1.1.1. SenzatiHe

2.1.1.2. Perceptilla

2.1.1.3. Jluziile

2.1.1.4. Agl;e7iile .

2.1.1.5. Hal ucinatiile

2.1.2. Semiologi:1 aterrtiei 2.1.2.1. Hiperprosexiile

2.1.2.2. Hipoprosexiile .. ..

2.1.2.3. Mecanisme neurofiziologloe ale atentiei 2.1.2.4. Mel ode .:Ie investlgare a atentiei

2.1.3. Semiologia memorlei vtfunctillor mnezice) . . . . • . . . .

2.1 3.1. Disrnnezfi cantitattve (hipomnezi i, amnozi i, hiperrunezi i) . 2.1.3.2. Dismneziile calitative sau paramneziile . . . . . . ... 2.1.3.3. Tulburarile remernoranii trecutului sau al.lomneziile . . . • 2.1.3.4. lpotcze in legatura cu mecanismele ncurof'izlologice ,;; neuro-

fiziopatologlce ale proceselor mnezice iii ale tulburartlor lor 2.1.3.5. Metode de investigare psthologlca a rnemorlel .....•

2.1.4. Semiologia gindiril .....•..•..•.....

2.1.4.1. 'I'ulburar-ile de ritm ~i eoerenta a gindirii . . . 2.1.4.2. Tulburarrle de continut al glndirti • . . . . . . . . 2.'..!!.:>'. T'ulburar-i ale comunicartl verbale ~i grafice a gindirii 2.1.4.4. Metode de cercetare a gindirii • . . . . . .

2.1.5. Semiologia Imaginatiei •••..••...•.•

2.2. Semiologia starrlor afective .••••••....... 2.2.1. Mecanisme paihofiziologice . ale proceselor afective 2.2.2. Psihopatologia manifestarllor' instinctive

2.2.2.1. Tulburartle instinctului alimentnr . .

2.2.2.2. ':ru.lburarile ins •• ·~tuluide aparare

2.2.2.3. Tulburarile. Instinerulnl sexual

2.3. Serniologia proceselor volltionale

2.3.1. 'I'ulbtrrar ile de voiuta 2.3.1.1. Hiperbulia 2.3.1.2. Hipobulia

2.3.1.3. Abulia. • .

2.3.1.4. Modificari predominant calitative ale vointei 2.3.2. Mecariisrnele neurofizlologice <de actiunilor " r- oluntare 2.3.3. Serniologia activrtatil (psihopatolouia conduitci motorn)

2.3.3.1. Exagerarea activitatil psihomotorii (hiperkinezia sau tahi-

kinezia) .

2.3.3.2. Dirninuarea activitatil motorii (hipokinezia) 2.4. Semiologia constiintei ...........•

2.4.1. Tulburarile cantitative ale constiintei 2.4.1.1. Starea de obtuzie

2.1.1.2. Starea de hebetudine

2.4.1.3. Starea de tornoare

2.4.1.4. Starea de obnubilare

2.4.1.5. Stares de stupoare

2..!.1.6. Starea de sopor .

2.4.1.7. Starea comatoasa

2.4.2. Tulburarile calitative ale const iintei

2.4.2.1. 'I'ul hura rea de constiinta de tip delirant 2.4.2.2. Starea oneiroida

2.4.2.3. Starea amentiva ...•. .....

2.4.2.4. Starea crcpusculara . ~ . . .

2.4.3. Aspecte neurofiziologice ;;.i teoretice ale conceptului de ooUiitiinta.

6

Pag.

99 101 101 ]01 101 103 106 107 12H 1;:3 1:28 129 131 131 13Ck 140 141

143 145 145 151 153 168 179 179 183 1\11 19.\ 19:; 1ftG 196 197 198 199 199 :!O1l 201 ::02 203

:207 :Jns ::H 217 218 218 218 218 21)1 ::18 211:1 219 219 219 219 2:20 2:!3

,.

(':1

2.5. Probleme ale tulburii.rilor personahtati] . . . . • . . . . • •

2,6 •. Aspecte ale tulburartlor psihice Intilnite inelinica peclQPsjhiatri~ii·(Sa~.:ia

Miigureanu, G. Ionescu) .

2.6.1. Aspecte ale semiologiel senzerlalltath

2.6.1.1. Imaginile eldetice .....

2.6.1.2. Jocurrle halucinatoz-ll .

2.6.1.3. Halueinatiile propriu-zise 2.6.1.4. Pseij(;lohaludnatiile ..

2.13.2. Aspecteale ,tulbl.mlrilor prosexice 2.6.3. Aspeete ale tulburartkn- mnezice 2.6.4. Aspeote ale semielogiei gindirii 2.6.5. TulburariIeIlmbajUlui ....

2.6.6. Tulburartle de Irnagtnatie . 2.6.7. Aspecte semiologice ale starilor afective

2.6.7.1. Inea.rcarea afectlv-negativa (depresia) 2.6.7.2.. Crizele de afect

2.6.7.3. Reactiile de .frica

2.6.7.4. Anxletatea .

2:.6.3. Tulburarile .. "ietU instinctive

2.6.8.1. Tu!bur;h'iIe instinctulul alimentar 2.6.8.2. 'I'ulburarea Instinctului de aparare 2.6.8.. Tulburarile Instinctului sexual . . 2.6.8.4. Tulburaril~ activitiilii motorii

8ibliografie ••......•..•.....•.

CapitoluZ III

Sindroame psihopatologice (G. N. Constantinescu, T. Ciurezu, Anca Sirbulescu)

a.1. Istoric .

S.2. Psihopatolo~lle,<:linamkii, .specificitate 3.3. Geneza sindl'!:!lll1lelor. pSihopatologice a.4. Clinica sindroamelervpsihopatologice

3.4.1. Slndroamelc nevrotiforme 3.4.1.1. Sindrornul astenie

3.4.1.2. Sindromul obsesivo-Iobic 3.4.1.3. Sindrortml isterie

3.4.2. Sindroarnele psihopatice . . .

3.4.3. Sindromul de agitatie psihomotorie .

3.4.3.1. Sti\rile reactive de origine afectiva . .

3.4.3.2. Stari le de €'xcitatie-agitatie de orlgine organtce (bioiogica). 3.4.3.3. StiirUe de excltatie-agitatie pSihomotorie sirnptomatice pentru

predispoziti! constitutionale sau afectiuni psihice eu evolutle Indelungata

3.4.4. Sindroamele afective

3.4.4.1. Sindromul maniacal

3.4.4.2. Sindromul depresiv

3.4.5. Sindrornul catatonic

3.4.5.1. Catatonia mortalii (Stauder) . 3.4.5.2. Catatonia tardiva •....

'3.4.6. Sindroamele halueinatorii si delirante 3.4.6.1. Sindromul Charles Bonnet 3.4.6.2. Siridromul paranoic .

3.4.6.3. Sindromul paranoid

3.4.6.4. Sindromul parafrenic

3.4.S.5. Sindromul de automatism mental

3.4.7. Sindroamele hipocondrice . . ..... 3.4.7.1. Sindromul asteno-hlpocondrrc . . 3.4.7.2. Sindromul obscsrvo-hipocondric .. 3.4.7.3. Sindromul depresivo-hipocondric 3.4.7.4. Sindromul pnranoiac-hipocondric

3.4.8. Sindroarnele psihoorganice 0.....

Pag, 226

23·1 234 235 236 236 237 238 238 240 2:45 U8 1!48 ~:49 zso :ic,O :;~r)o 2!51 ~:51 2r)2 :;~52 :~54 255

:16) 266 :167 :167 268 2!68 :168 :169 269 ~!69 :169 :169 270 ~!70 270 :~70 :271 271 271

7

3.4.8.1. Sindroamele psihoorganice acute 3.4.8.2. Sindroamele psihoorganice cronice

3.4.9. Sindroarnele tulburarilor de constilnta •

3.4.9.1. Delirul .

3.4.9.2 . Sindromut oneiroid sau oneiroidia 3.4.9.3. Amentia (Meynert) .

3.4.9.4. Starea crepusculara

3.4.10. Sindromul Korsakov ..

3.4.11. Sindromul demential "

::1.4.12. Sindrornul psendudementia]

13ibliografie .

'C:ouitolul IV

Metode de irrvestigare a bolnavului psihic

41.1. Examenu! psihle, somatic ~i neurologic (V. Predescu, C. Oancea) . 4.1.1.' An:.unneza 'ii istorrcul bolii

4.1.2. Examenul somatic .

4.1.3. Examenul neurologic

4,.2. EXalllene de Iaborator . . . . . 4.3. Exarneriu] starit psihice prezente

<!IA. Examenul psihic al eopilului (C. Oancea) •

4,.5. Exarnenul pslhologic aladultului (G. Ionescuj •...•

4.5.1. Explorarea pesibilltatilor cognitive ale bolnavului

4.5.1.l. In vestigarea atentiei .....•

4.5.1.2. tnvesttgarea memoriei .....

4.5.1.3. Investigarea gindirii 'ii Iimbajului

4.5.2. Investigarea personalitatii .

4.6. Examenul psihologic al copilului (C. Oancea)

Blbliograne .

4,7. Exarnerrul Ilchldului cefalorahidian (D. Chimion)

4.7.1. Compczitia Iichidulul cefalorahidian normal 4.7.1.1. Compozitla biochimloa

4.7.1.2. Cornponenta celulara

4.7.2. Explorarea Iichidului cefalorahidian 4.7.2.1. Examenul direct .

4.7.2.2. Exarnenul blochimic

4.7.2.3. Examenul citologic

4.7.2.4. Exarnenul serologic .

4.7.2.5. Examenul bacteriologic

4.7.3. Modificar! ale cornpozitiei L.C.R. Intilnite In patologie 4.7.3.l. Sindroamele de disociatie . . . . . . . • • 4.7.3.2. Modificari ale continutulul L.C.R. in meningite

4.7.3.3. L.C.R. in neurolues .

4.7.3.4. L.C.R. In scleroza multipla . . . . • . . 4.7.3.5. L.C.R. in tumorile intracraniene . . . . •

4.8. Investlgatia electroeneefalograflca in bolile psihice (T. Roman).

4.8.1. Ritmurile E.E.G. . . . . . . . . . . • • • • • • •

4.8.2. Aspectele morfcloglce ale traseului electroencefalograftc normal a1 adultulul ~i copilului .......•..••••••••••.• 4.8.2.1. Ritmurile electroencefalografice secundare . • • • • • • . . 4.8.2.2. Varia1;iiJe E.E.G. in raport eu diverse start fiziolcgice 'i1 in

conditiile derealarit unor constante biologice . . • • • • . .

4.8.3. Serniologla E.E.G. . .........•.••••••••.•••

4.8.3.1. Modiflcarrle functionale . . . . . . . . . • • • • . . . . . 4.8.3.2. Anomallile Iezionale

4.6.3.3. Ancmaliile paroxistice

4.8.4. Electroencefatografta in psihiatrie 4.8.4.1.' Electrodiagnostic ..•••

8

Pag. 273 274 27a 276 277 '277 278 27\} 2m '231 283

:181

281 ~84 290 2Hl 291 296 301 3,3 313 314 :~Ia 315 318 329 338 33S 338 :139 3-10 310 3·10 342 341l 3·18 :148 319 349 3-19 3:'.0 351 351 352 353

353 355

356 359 359 361) 361)

36:! 362

4.8.i.2. Corelatil illtre datele E.E.G. ~i afeetiunile psihice fii.ra fond

Iezlonal dovedit ...•....•...

4.8.4.3. Controlul ')i supravegherea tratamentulut

4.8.5. Examenul poligrafic .........•....

4.8.6. Alte tehnici de explorare a creierului . . . . . . . 4.9. Radiodiagnosticul in afectiunile psihiee - N .. Simionescu

4.9.1. Radiodlagnostlcul simplu al craniului . 4.9.1.1. Structura osoasa normala a craniului

4.9.1.2. Calcifierlle Intraeraniene fiziologice " ...

4.9.1.3. Modificari!e patologice ale structurii osoase 4.9.1d. Calcifier ile Intracranlene patologice . .

-1.9.2. Radiodiagnosticul special al craniulut _

~.9.2.1. Modificiirile orbitelor . . . . . . ";.9.2.2. Modificii.rile sinusm-ilor craniene .. . . -1.9.2.3. Modiflcarile soii turcesti _ . ....•..

4.9.2.4. Modlficarile osoase ale stincilor. temporalc. . .

4.9.2.5. Metode complimentare de examinare racUologica a craniulut

4.9.3. Radicdlagnosticul coloanei cervicale ~i al jonctiunii cranio-cervicale 4.9 .... Radiodiagnostlcul contlnutului intraeranian eu mijloace de contrast ,::9.4.1. Radiodiagnosticul cerebro-ventricular cu mijloace de COIl~ trast negative . . ..... . . . . . . . . . . . . • . . . 4.9.4.2. Radiodiagnostieul cerebro-ventricular cu mijloace de contrast pozltlve . .. . . .. . . . . . • . . • . . . . . .• •

4.9.5. Radiodlagnostleul craniocerebral cu metodj~bazale pe imagisfica matrtciala • .. . . . . . . . . . . .

4.9.5.1. Computer-tomografia ...

4.9.5.2. Rezonanta magnetica nucleara

4.9.5.3. Angiografla digltalizata . . .

Bibliografie

• .. • • • .. .. • ~ • .. • .It. ~ .. "

Capitolul V

Preblerne de etiopatogenle, genetiea, c1asUicare ~ epidemiol()gie a bomar

psillice ............•......••....•.

5.1. Problerne generale de ettopatogenie (V. Predeseu, C. Oaneea) . 5.1.1. Grupul bolilor predominant endogene

5.1.1.1. Organtettatea cerebrala

5.1.1.2. Aterarea biochimicii. !ina . • . 5.1.2. Grupul bolilor predominant exogene . ~.1.2.1, Organicitatea eerebrala c~tigata

5.1.2.2.' Mecanismele psihogenetice •

5.1.3. Gruj:ml bolilor cu etiopatogenie inca neelara

Bibl iografie ....•.. . . . . . . • • . • • •

$.2~; Genetiea bolilor psihice (V. Predescu, D. Christodorescu)

~. 5.2.!' Introducere .•............ •••

5.2.2. Metode de cercetare in genetlcabclllor psihiee 5.2.2.1. Cercetarea epidemio-famifiala

5.2.2.2. Studiul gemenilor-

5.2.2.3. Studiul adoptatilor

5.2.2.4. Studiul de linkage . . . • . . • . .

5.2.2.5. Determinari enzirnatice

5.2.2.6. Deterrninarea cariotipului . . . . . . . . . . .

5.2.3. Genetica unoI' atectiuni psihice . . . . . . . . . . . • . .

5.2.3.1. Tulburari pslhotice predominant endogene . . . • . • 5.2.3.2. Nevrozele, tulburarile de personalitate (psihopatiile), erimina-

litatea ~i alcoolismul .

5.2.3.3. Intelrgenta ~i retardatiile rnentale : dsmentele 5.2.3.4. Anomaliile eromozorniale

5.2.4. Concluzii .••..•....••••..•••••

Pag.

363 364 365- 371 372 374 375- 376 377 :'I'flJ 379 379 379 3110 3HO 381 381 382

382

384 386 386 388 388

3118

393 3!r3 400 400 400 401 401 401 403 404 406 406 407 408 4011 409 410 410 410 411 411

418 423 427 429

9

Bibliografie ........................•...•...

5.3. Clasificarea bolilor psihice (V. Predescu, L. Aiexandrescu) . . . . . . . 5.3.1. CUeva aspecte privind clasificarea afectiunilor psihice ale copilului ,'sA"> Epidemiolog ia bolilor psihice . . . . . . . . . . . . . .. . ....

'-fi?bllOgl'afle .....................•..•.....••

Capito/ul V I

Principii teraneutice generale in psihiatrie . . . • . . . . . . • . •.•.•

6.1. Tratamentele biologice chimioterapice (medicatia psihotropii) (V. Predescu,

L. Alexandrescu) .

6.1.1. Clasificarea substantelor psihotrope

6.1.1.1. Psiholepticele .

6.1.1.2. Substantele antidepresive 6.1.1.3. Psihoanalepticele

6.2. Terapiile biologice speciale . . . . . 6.2.1. Tratamentul electroconvulsivant 6.2.2. InsuJinoterapia

6.2.3. Pslhochir'urgia

Blbltografte .....

6.3. Tratamente psiho-socioterapice (G. Ionescu)

6.3.1. Psihoterapiile individuale .

6.3.1.1. Psihoterapia eomportarnentala ~i prin deconditionare . 6.3.1.2. Psihoterapii activatoare . . . . . . . . . . .

6.3.1.3. Psihoterapia prin subnarcoza barbiturica ~i stirnulare amfe-

taminica ...........•...•

6.3.1.4. Psihoterapiile sugestive ........•••... 6.3.1.5. Psihoterapiile individuale si psihanaliza . . . . . 6.3.2. Psihoterapiile de cuplu, maritale ~i familiale (0. Hanganu)

6.3.3. Psihoterapiile de grup . . . . .

6.3.3.1. Tehniei ~i metode de psihoterapie de grup de .tip supresiv

(de acoperire) . . . . . . . . . . . . . . . • . • •

6.3.3.2. Telm ici ~i metode de pslhoterapie de grup de dczvalurre,

profunde, directive . .

6.3.3.:3. Tehnici si rnetode de psihoterapie de grup de dezvaluire,

profunde, nondirective . . • . . • . . . . . . . .

6.3.3.4. Interfcrenta Intre chimioterapia psihotropa ~i metodele de

psihoterapie . . . . .

Bibltogratie .... . . . . . . . . . . .

6.3.4. Psihoterapia inf'antila (C. Oaneea) 6.3.4.1. Psihoterapiile individuaIe 6.3.4.2. Psihoterapia de grup

Bibliografie ... . . . . . . . . .

6.3.5. Ergoterapia (G. Ionescu) . . .

6.3.5.1. Psihodinamica grupului ergoterapeutle 6.3.6. Socloterapla (Ruxandra R~canu)

Bibliografie

PARTE:A A. II-A

PSIHIA TRIA CLINIC\

CapitoLul \' II

Schizofrenia, delirurile eronice sistematizate ~i startle borderline . . • • . •

10

471

474 473 480 551) 5M 585 588 591 593 59S 6!i9 6tl 61l 615

622 629 637 639 644.

648

650

652 653 655 658 669

673 675 677 679 686

689

689

7.1. Schizefrenia ..•.......

7.1.1. Istoric .........•

7.1.1.1. Evoluua conceptulul V. Predescu)

de schizofrenie (G. N. Constantinescu,

7.1.2. Epidemiologic (1'. Ciurezu, L. Alexandroscu]

7.1.3. Clinica schizofreniei .

7.1.3.1. Debutul (V. Predescu) .

7.1.3.2. Perroada xle stare - simptomatologia clinlca

7.1.4. Etiopatogenia (G. N. Constantinescu. L. Alexandrescu, Marilena

Alexianuj .

7.1.4.1/Aspe<!te genetics 7.1.-1.2. Aspecte constitutionale

7.1.4.3. Aspecte endocrlnologice .

7.1.4.4. Aspects biochimice (metabolice) 7.1 A.5:--Aspecte psiho-sociale . . .

7.1.4.6. Al\i factori .

7.1.4.7. Substratul morfopatologie al schizofreniei

7.1.5. Diagnostlcul .

7.1.5.1. Diagnosticul pozitlv 7.1.5.2. Diagnosticul difererrtial

7.1.5. Evolutia '?i prognosticul (G. N. Constantinescu, V. Predescu, T.

Ciurezu) . . . . . . . . . . . . . . . . . . ....

1.1.7. Tratarnentul (G. N. Constantinescu, V. Predescu, T. Ciurezu) . 1.1.3. Recuperarea (T. Ciurezu, L. Alexandrescu, V. Predeseu) .

7.2. Schizofrenia Ia copil si adolescent (Sanda Magureanu) .

I.:U. Autismul infantil precoce .

7.2.2. Schizofrenia infantila propriu-zisa " . . . . . . • 7.2.3. Schizofrenia in perioada de pubertate "i adolescerita

Bibliografie .

7.3. Delirurile cronice sistemattzate (G. Meiu) 7.3.1. Parafreniile

7.3.1.1. Descriere clinica

7.3.2. Paranoia

7.3.2.1. Descriere cllnica

7.3.2.2. Evolutia ~i prognosticul

1.3.2.3. Aspecte psihopatologice ale dinarnicii paranoiei 7.3.2.4. Etiopatogenia delirurilor sistematizate cronice

7.3.2.5. Dii1gnosticul pozltiv si diferen tial al delirurtlor sistematizate

cronice " "."""" .. ".,, . .o.o

7.3.2.6. Prognosticul ...........• . . . . . . . 7.3.2.7. Tratamentul €lelirurilor sistcmatizate cron ico. 'I'ratamcntul

. ..

paranolei . ~. . . . . . " . . . . . .

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . ·,-A. Stu rile borderline (L. Alexandrescu, V. Predescu) Bi bliografie . . . . . . . . . . . . . . .

, I

pag. 581} (lSI}

fl91 69,} 69S 13m} :(n

754 762 765 ,73 773 776 77S 732 7S3 737

11

Partea I

PSIHIATRIE GENERAL1\.

-"

r •

I t~ J !

r? \

CAPITOLffL I

INTRODUCERE. ISTORIC.

ORIENTARI ACTUALE

1.1. INTRODUCERE IN PSIHIATRIE

Psihiatria a inregistrat in ultimele decenii 0 schimbare profunda ~i continua atit datorita progreselor terapeutice, cit si Irecventei crescinde a bolilor. mentale. Aceste Iapte ii confera un loc important in cadrul stlintelor medicate, in practica :;;i teoria medicinii conternporane.

Etimologic, cuvintul "psihiatrie" insearnna tratamentul (vlndecarea) sufIetului (psyche = suflet; iatrea = vindecare). Termenul nu exprima totusi fidel continutul psihiatriei ea rarnura a stiintelor medicale, in -epoca moderna, deoarece este greu sa mai presupuna cineva azi ca pot exista boll psihice sine materia, facindu-se astfel ecoul unor ipoteze vechi, idealiste sau dualiste. Chiar daca in muIte cazuri (nevroze, psihoze) ell mijloacelo actuale de investigatie nu se pot pune in evidenta Ieziuni organiee sau tulburari sornatice specifrce, putem eonsidera ca boala psihica, asa ca toate celelalte boli, sc manifesta ca 0 aiectiune a mtregulul organism; Unitatea biopsihica este demonstrata convingat-ir de existenta unor modificari ale functiilor nervcase :;;i de tulburari sornatice care insotesc boala psihica ; desi nespecifice, aceste tulburari confirrna unitatea dialectica dintre psihic sl soma, dintre structurile nervoase, functiile lor iii tulburarea psihica. Admitem in acelasi timp d dstsrminismul functiilor psihice depaseste explicatia blologica, in structura lor intervenind pe 0 suprafata Im'ga ~i in mod hotarrtor determinisnwl social. Omul, persoana umana, apare deci ca 0 unitate existentiala. biologicii, psihica si sociala. Sustinind aceasta unitate, de fapt exprimarn adevarul obicctiv conform caruia nu poate exista boala psihica rupta de baza matcriala biologic-a (creierul timan) "i fura rasunet somatic, dupa cum nu poate exista afectiune soma tid care las a indiferent psihicul uman cu detcrminismul san istorico-social.

~adar psihiatria modern a priveste boala psihica ~i "sufletul" in general Intr-o unitate indisolubila cu organismul st, ca atare, terrnenul cu care a fost denumita uceasta specialitate corcspunde contlnutului ei actual. chiar daca Ia t impul sau el HI" fi oxprirnat dear functia de .,vindecare a sufletului".

Psihiatria reprezinta deci specialitatea medicala care studiaza tulburarile mentale, etiologb ~i patogenez:I lor, organizeaza asistenta ~ii -stabileste rnasurtle profilnctice, terapeutice ~i .de recuperare a bolriavilor cu afectiuni psihice.

Ca ramurs a stiintelor medicale, psihiatr!a se ocupa de totalitate~ manifestarilor pat{)logice ale relatiilor bolnavului psihic cu sine tnsusi si cu societatea inglobind in general formele anormale de" dezvoltare a personalrtatii s~u de <:ie.zorgani,:z;are episodica, ,l~e~~odica sa:l con~i~lUa, ~ persoanei umane sau de regresnme a personalitatll. Domemul psihiatriei se extinde de la desclfrarea manifestarilor patologice ale psihicului, la profilaxia im,bolnavirilor prin . rnasuri de psihoigiena ~ psihopecfilaxie, Ia tratamentul ~i reeuperarea socio-profesionala a bolnavilor psihici.

Descifrarea manifestarilor patologice reprezinta de fapt evidentierea elementelor semiologice ca prima etapa a examenulut psihic, Ea este urmata de gruparea acestor elernente in complexe sindremelogice, pe baza specificitatii ~idinamicii carora se ajunge la stabilirea entitatii nosologice. Desi in orientarea moderns terapeutica sint vizate asa-zisele

sirnptome-tinta'' (Freyhan), eficienta actului medical ramine !?i in psihiatrie eel putin partial, dependenta de cunoa!?terea. bolli, a. etiologiei si mec~nismelo~ ei patogenice. Se stie insa ca muIte dintre bolile psihice nu au 0 etiologie cunoscuta, iar patogeneza unora dintre ele ramine ind. Ia nivelul uner ipoteze adesea contradictoril. Dealtfel, inSa!1i elaborarea rnasurilor de psihoigiena !'Ii psthoprofilaxie famine in mare masura legata de cunoasterea cauzelor, necesara pe~tru. a putea _co~ba~ fa~t?rii de rise pe care ii inglobeaza cornplexul etiologic al fiecarel· boli psihice.

Cu toate aceste aspecte deficitare ale psihiatriei moderne, ea s-a impus totusi prin eficienta activitatii pra~tice de aSist.enta. si terapie care a schirnbat aproape eomplet aspectul spitalelor vechi, azilare ; asistenta pslhiatrica a depasit mult Iimitele sp~~alulu~ de ps~hiatrie, ii,ind p~t~~nic reprezentata in institutiile ambulato:ll. sp~clale (spitale ~e_ ~l, servI,cll de sanatate mentala, dispensare de psihiatrie), sau ea umtati fun~tl?na~e diferentiate, in cadrul policlinicilor generale (cabinete de psihiatrie pentru adulti !?i eopii),

Practica psihiatrlca nu trebuie rupta insa de elaborarea unor conceptri teoretice noi, care au facut posibila imbogati_rea m~t?de!o!' actua~e ohimio-, psiho- si sodoterape'1tic;. _ De fapt practl~a~hi~~rl:l. trebuie sa se bazeze pe 0 tearie psihiatrica, pe 0 conceptle~tnntlflCa in stare sa explice ansamblul tulburarilor psihlce, determinis:n~l ~ dinamic~ .lorsi sa ofere cercetarii stiintifice ipoteze de lucru verifieabilc, euantiftcabile sau testabile.

Latura teoretica, a psihiatriei constituie obiectul psihopatologiei !?i rezulta din generalizarea practicii psihiatr~ce,. pe care, la rlnd~l_sau,. () fundamenteaza. .Deci intelegerea raportulm dmtre latura practIca (dlagnosticul, tratamentul, recuperarea) a psihiatriei :;;i ce:a teor~ti~a (stud_iu~ legaturilor de cauzalitate. dinamica ~i patogeneza bolilor pSlhlce) denva. din cunoasterea raportului dintre teorie ~i practica m general. Dezvoltareaactual~ a practicii psihiatrice impune dezvoltarea !'Ii mai intensa a cercetarii !itiintifice fundamentale lii multidisciplinare, in scopul elucidarii cauzelor '!?i patogeniei bolilor psihice l1i fundamentarii~tiintificeatit a psihopatologiei, ca' latura teoretica a psihiatriei, cit !'Ii a practicii psihiatrice in general, inclusiv a masurilor de psihoigiena lii psihopromaxie.

Ca ramura a medicinii, avind ca obiect omul bolnav psihic S}i ca atare studierea !?i intelegerea lui, psihiatria in general !?i latnra sa teo-

retica, psihopatologia, interfereaza cu metodele practicii si cu teoriile alter !?tiinte despre am cum cint : psihologia, filozofia !?i diverse alte specialitati medicale (neurologia, medicina interna ~i endocrinologia, bolile infectioase ~ medieina 'in general).

Psihoiogia, care studiaza psihieul normal ca functie a creierelut, of era psihiatriei 0 serie de metode de testare (testelede aptitudini pslhnlogtcesi tehnicile projective), contribuie Ia explicarea teoretlca a funetiilor psihice normale, fundamenteaza lantul relatiilor medic-paeient-aet medical-familfe-soeietate.

Psihiatria, ca ~i psihologia, are multiple intetferente cu filozofia. mai precis eu antropologia fUozofica, al earel obiect; studtaza omul, istoria naturale l1i sociala a existentel aeestuia, Toate diseiplinele care fun~ darnenteaza teoretie si praetic !?tiiptele medicale (fiziologia, psihofiziologia !?i fiziopatologia, respectiv aeurofiziologia l1i rreurofiziopatolegia, biochirnia, lustochimie, biologia si genetica etc.) sint implicate !?i in Iundamentarea psihiatriei ca ~tiinta medicala.

Psihiatria detine insa 0 situatie speciala in cadrul stiintelor medicale : deslure comun cu ele studiul organismului uman bolnav, care i'i impune asimilarea tuturor disciplinelor biologice, spre deosebire de ele, psihiatria se ocupa de tulburarea functiilor psii1ice al caror determinism depaseste exp1icatia biologica pe care 0 poate furniza studiul creieruhri prin metodele stiintelor naturii. Intelegerea acestui determinism este Iegata de asimilarea disciplinelor care demonstreaza ce este omul din punct de vederasceial, care este rolulsocietatii in formarea constiintei, caracterului l1i persenalitatii umane pentru a putea descifra dimenslunea factorilor sociali In determinaree starilor psihopatologice, in evolutia lor 9i apoi in resoeializarea suferindului psihic.

lata de ce psihiatria, avind ca obiect bolile care afecteaza in mod preponderant omul in umanitatea lui !?i ea atare relatiile interumane, (:'5te considerata una dintre ramurile aplicative ale antropologiei, Odata c-u dezvoltarea psinoigienei a fost delimitata "ecologia psihiatrica",~tiinta a interaetiunller rdintre omu1 bolnav psihie si mediul sau ambiant, iar studiul raporturilor dintre cultura celectivitatilor umane si problemele de sanatate mentala a dus la fundarnentarea asa-numitei "psihiatl'ii transeulturale'' .

In Iiteratura psihiatriea din ultimele decenii se contureaza tot mai net tendinta de a delimita "psihiatria socialii"; aflindu-se in unitate dialectic-a cu psihiatria terapeutica institutionala ~i ambulato:'ie, psih~ iatri::l sociala se ocupa cu preciidere de problemele sodale ale bolnavului psihic. ~i 1l1i ata:;;eaza in mare masura domeniul "ecologiei psihiatrice" :;;i a1 "psihiatriei transculturale".

In ceea ce ne prive!?te, socotim di psihiatria in intregul eieste sociala, ca !?i medicina .. in general, $,i. ca majoil'itatea domeniilor fata de care se manifesta tendinta de a fi delimitate ca ~tinte noi, nu sint altceva decit ~amuri ale imensu1ui arbore a1 psihiatriei ca ~tiinta pluridimensionala. Considerind psihopatolo~a ca 0 ramura derivata a antropologiei . aplicate in medicina in genera], subliniem fundamentarea ei teoretica dublii, biologica !ii sociala.

Fundamentarea biologicii este comuna psihiatriei :;;i celorlalte s,tiinte medicale, deoarece concepti a S}i metoda smt relativ omogene (fiind yorba

Ii

2 - c. '-Ill

de !?tiinte ale naturii), limbajul este relativ unitar, iar interpretarea rezultatelor se preteaza Ia exprirnarea statistico-matemutica,

Fundamentarea psihosociala a psihoputologiei face ca metoda !?i conceptia eisa fie eterogene ~i ca atare influentatemult rnai puternie de eonceptia despre Iume-sl de. apartenenta .ideologiea. De aceea, ea lli In psthologie, in psihiarcievs-au .tiisjrint nwrile conjruutiiri (finire. concePtiile si curentele jilozofice. Se intelege,deasemenea, de ce in psihiatrie, poate ceva maj rnult decit in celelalte domeniiale medidnii, trebuie sublilliata eonceptianoastriidespre lume !ii viata, materialismul dialectic !ii lstcrie, baza filozoficii acomunismului.!ltiintific, MaterIalismul dialectic are ca obiect studiul JUfliii inansamblulei '- .natura, secietatea, omul, Studiul multilateral al omului constitute obiectul.antropologiei marxiste, care este matecialista pentru e{t abordeaz~t Iatura hiologica materiala $i stabileste interrelatia Intre biologic !?i spiritual, Intra ernul, ninta biologidi. si structura lui psihologica !ii.sociala.

AntI'opologia marxista , este diqlecticcl pentru ica in viziunea sa rnultldknensienala asupra omului nu .pune toti- factOl·ii explicati vi pe acelasi plan, ci, faNi sa neglijeze vreunul, Ii studiazii in. interrelatia lor ooiectiva . :loco.nd ca factoml prillcipalalexplicarii ~i intelegerii omului este eel social, eel care in ultima instantii determina dezvottarea armonioasa a aeestuia.

Alieuerea insa~i (in sens'-11 acceptat in psihiatrie) constituie 0 perturbare a raporturilor dinUe subiect !if societate, omodifkare patcrogtea, calitativa ~i cantitativa a valentelor specific umane. Pozitia noastra in psihiatrie, ea ramura aplicam a antropologiei materialist-dialectice, consta in a considera ea omul este 0 unitate psiho-biologica realizata $i situata intr-un-anumit context social-istoric!?i cultural ce se diterentiaza prin particulsritatlle sale de temperament, caractor, intelect ~f pCl"SOnalitate.

Psihiatrla !?i psihopatologia interfertad cu toate stiintele care stlldiaza diferitele aspectealeomului ca unitate ext'>tentiala lcioloBlea, psihicu $i sociala, nu s€' cOrifunda cu nici una dintre ele, ci constitute o discipllna Independenta, eu urmatearele caracteristicl :

a} este §tiintificli pentru ca se bazeaza pe Iapte obiective ~i nu pe speculatii !ii ipoteze necontrolabile prin metodele actuale ale stiintei j b) esie clLprinz,1LoarefiindCii nu ignora aportul nici unei discipline care poate spori progresul in domeniul cunoasterii omului !ji nu exclude nimic ce poate constitui o ipoteza de lucru ;

c] Interferentele plurivalente de notiuni ~i metode impun specialltiitii caracterul de sinteza si cereetare multidisciplinara evitind orice tendint.a la extrapolarea mecal1ici:i a notmnilor aitor discipline;

d} pentru a avea finali~tea. practica .(cetreb'-1ie sa caraderizeze orice domeniu de activitate!itiimifjea), teoria psihiatrica (psihopatolo~ia) trebuie sa acorde prioritate c.erceml'ii acelor domenii ale specialitatii care duc la irnbunatatirea substantiala a asistentei psihiatrice.

Desprinzind nsm'dele prior'tare ale dezV'olUirii asistentei tnedkale de Ia noi din ~ara, psihiatriei ii revine sarcina de a-~i orien!:." obiectivele de cercetare ditre studil.ll morbiditatii !ji~ al particularibitilor determinismului ei biosocial. Ea trebuie sa stabileasca atit metodologia depistarii precoee a afectiunilor psihice, criteriile de evidentiere !ii combatere

a fadorilor de rise, cit 'ii tipurile de institutii spitalicestt, semiambulatorii !it ambulatorii in care vsa se aplice masurilemedieale!ii soeiale adecvate de prevenire !ii combatere a bolilor psihice. In sfir~it ea trebuie siielaboreze intregul complex de masuri de igieha mentala sub forma unui program al intregii societi'itii vizind pastrareasanatatii mentale. .HII:"ii 0 teorie vpsihiatrica In stare sa fundamenteze 0 metodologiE) unitara, practica psihlatriei s-ar face necoerdonat, dupa cunoscuta autonomie ~r eonfuzie a empirismului.

1.2. SCURT ISTORIC AL PSIHIATRIEI

Psihiatria s-a dezvoltat ca rarnura a medicinii in stril1sa legiitura eu domeniile stiintelor In care si-au gasit lal'g rasunet diferitele conceptii filozofice. De aceea intreaga istorie apsihiatriei trebuie vprivlta in rapert eu dezvoltarea societiitii !ii deci in str1nsa legiitura cu relatiile social-economice ale unei epoci sau ale alteia.

1.2.1. PRIMA PERIOADA - PERIOADA PREHIPQCRATICA A PSIHIATRIEI

Prima perioadiL- perioda prehipocratica a pSihiqtriei - era apredata de Regis ca 0 epoca a ignorantel !jii superstUiilor, epoca anterioara tuturor notiunilor medicale, epees in care afectlimea psihica era C011- siderata d;epto "maladie provocata de forte· supranaturale, de ;;:eii creati de lmaginatia fiecarui popor", Nu Intimplator ecoul acestei conceptii strahatind negura vremurilor a ajuns pina 1a noi sub binecunoscuta istorisire a pedepsei celei mai aspre a "zeilor" trimisa regilor, $i anume "suprimarea" sau "tulburarea mintil",

Slnt cunoseute din acea vrerne tulbuearfle de tip maniacal ale regelui Saul sau accesele de "licantropie" (convmgerea deliranta.de a se fi transformat- in lup) ale lui Nabucodonosor, In scrieri egiptene datlnd dinsecolul al VU4ea i.e,n. se aminteste despre posedarea de catre duhuri rele a unei printese !ii tot la egipteni ternplu], lui Saturn era dedicat purificiirii bomavhor psihici, In Grecia antica, inaintea perioadei hipecratice dominau aceleasi idei de posedare de catre spirite bune sau raufaciitoare. Sint, edlficateare, in acest sens, istcria paricidului lui Oreste, Hercules, Ajax, a fiicelor lui Pretus etc. Aspectele contrar?- po.:sedarii reies din desei"ierea "profetilor" care in exaltarea lor dehranta preziceau viitorul, inspirati de divinitate. Clasiea in aceasta privinta este celebra Pythie din Delfi. De altfel in Grecia preo¥-medici, slujitori ai templului lui Eseulap, cunoscutisub denumirea. de "asc1epiazi", tratau bolnavii psihici prin ceremonii religioase, uneori insotite insa ~i de masuri de igiena mentala r;;i psihoterapie, kineziterapie (speetaeole, distractii, muzidi,plimbi3.ri in aer libel', cma in statiuni termale, exercitii de gimnastica etc.). In general tnsa, comportamentul aCestor preo~I a fost denuntat de Hipocrate, care ariita ca scopul principal al ulSclepiazi-

18

lor era acela de a primi de la rudele lnstarlte ale bolnavilcr of ran de cit maibQgate, sub pretextul "lini~tirii" spiritelorrevoltate"ale zeilor", Aceste of ran de reprezentau de fapt sursa unor averi fabuloase.

1.2.2. A DOHA PERJOADA - PERIOADA ANTICA PROPRIU-ZISA

A doua perioodii -perioada anticli propriu-zisa - 'in cepe pentru psihiatrie, en fii pentru m>zdicinii in general, prin era Itipccratiea. IIi pocrate, defji prevenea dintr-o familie de preoti ascIepiazi. seridica impotriva monopolului terapeutic al acestora ~i considera. cd holile psihice slnt b?li ale c~ierut.ui fji ca urmare boln_avii psihic] trelluie tratati de medici, ~l nu de prCO\l. Este demn.zie retll1ut urmatorul. paSl.!j din opera sa:

"Trebuie sA sefjtie cii pe de 0 parte placerea, veselia, risul, jocul, pe de alta parte Indispozitia, tristetea, minia, plinsu1 nu provin decit din creier. Prinel noi gindim, intelegem, vedem, aueim, canoastem urttul si frumos;tL raul ~i binele, agreabHul ~i dt':!za,greabilut Prtn el nol sintem ne~Ul1l, deliriim, datorita lui. eredintele sau teroarea ne "gitii fie noaptea, fie dupa Inceputul zilei'" (Hippocrate -- De lu lImludie sctcn~e Traduction

Littre, Paris, 1894). '

Pe drept cuviat Hipbcrate !?i Democrlt sint ecnsiderati intenreletorii con~ptiei ll13terialist vulgare a. medlclnii in general, incluslv a psihiatriei.§i psiholQgiei. Hipocrate este acela care a descris 0 serie de tablouri cIini<;e sub denllmirea de "l)hrenitis" (delirul aeut febI'il), apoi mania, delirul hipo<;l;mdric, delirul alceoltc, psihesa epiIeptica, isteria !?i a eautat .sa gaseasca tratamentul medical al acestor afectiuni introduclnd

o serte de medicamente ca eleborul lIi mandragora. . .

Din descrierHe lui. i>lutarh si Herodot se ponte deduce ca. in vremea aceea bolnavii nepericulosi erau tratati in libertate, in timp ce bolnavii cu stari de agitatie erau Imobillzat].

Dupa Hipocrate, traditia relativ $tiintifidi despre bolile psihice a trecut in Egipt, unde a cunoscut oareeare inflorire in vremea regilor

Ptolemei. '

Perioada "ale:x:andrina" a fost reprezentata de Herophyl $i Erasistrat (300 Le.n.], care se crede ca au dus mal departe id'eile lui Hipocrate, au imbogatit notiunile despre bolile psihice - ei posedau chiar unele notiuni de neurofiziologie. Delli de la ceidoi oumenicelebri nu au ajuns scrieri pina 1a noi, se apreciaza cii ei au ilustrat ('tapa de trecere catre a treia perioad(i antica ~ perioada greco-l'ollutna -, reprezentata prin Asclepiade, Cels, Areteu, Soranus, Coelius Aurelianus fji Galen.

Asclep~ade din Bitinia(80 i.e.n.) era a.deptul teoriei anatomiste a lui Democrit. El a reunit sub termenul de "phrenitis"·. bolile . pisihice acute ~i febrile, pe care Ie-a diferentiat astfel de bolile croniceafebrile, de manie, de melancolie. Asclepiade a separat halucinatHle de i1uzii $i a introdus termenul generic de alienatio mentis pentru tulburarile psihice. de intensitate psihoticii. Acest termen a foot lrilocuit de Celsius (anul V i.e.n.) eu eel de "insania", in care includea trei genuri d~ boli psihice, lli anume: frenezia (insania acuta). melancolia !ii cel de-al trei-

20

lea gen, eu doua variante, cuprindea delirul halucinator vesel sau trist !ii delirut general'sau partial.

Areteu din Capadochia (80 Le.n.) este cunoscut pentru deserierea melanceliei cit !ii pentru preocuparea de a pune In evidenta in creier centrii nervo!,)i motorl, al inteligentei ~ mcercare meritorie de a expllca

modalita:t:ea producerii para~ziilor. , . . .•.. ... .. .. • ..'

SoranusdinEfes (951.e.n.) naeste cl.moseut doar dm lucrurlle lu1

Coelius Aurelianus. Meritul acestor dol inaintU!?i ai psihiatriei nu eonsta, numai in. continuarea desorierii unortablouri. dinice ale melaneeliet, a semnelor sale sematice, ci mal ales in consecventa cu care au militat impcrrlva regimului brutal si a metodelor de <:0nstringere aplioate .hol,. riavilor psihici. Apreciindu-l pentru aeest mare merit, in specialpe Coelius Aurelianus, psihiatrul ~i istoricul francez Regis mentiona C'd .el a onuntattoate elementele principiului ,,1Wl'estraint" introdus de Conolly abia in. secolul al XIX-lea. Pornind de laobserv~tiapatrul'lzatoare ca orire metoda de constrlngere agraveaza starea de nelini~t~ a bolnavului psihic, CQelius Aurelianus ii considera "de1iranti" tocmai pe ace! eare compareubolnavii eu animalele salbatice.

Aceasta epoca in care s-a incercot. dasificarea bolilor psihke!?i umanizarea tratarnentului bolnavilor mentali se sfir!?efite . eu celebrul medic din Petgam--Calen (anu1 150 e.n.), eunoscut in spegial pentru oontributlile sale in domeniul fiziologiei cerebrale. El censldere ereierul uman drept for" al miscarilor voluntare, a1 inteligentei. al .sentlmentelor si al m:moriei, subliniind di adesea compresiunile cerebrale due Ia pierderea sentimentelor, traurnatismele oerebr'ale stnt urm,:_ted: eonfuzie ~i coma, iar Inflarnatfile creierului sinti:ntotdeauna msotlte de tulburari ale proceselor giudirii.

Dupa antichitate, cu exceptia tarilor arabe, Iumea a Intrat in ?bscurantismul evului mediu in care, asa cum afirma Cullerre, conceptiile religioase se imbinau mtr-un mod dezolant cusuperstipiile ~i_ c,ele ~ai rtdicole practici ale medicinii antice. Importantde I'etll1ut ca in timp co Europa Sf' eufunda in obscurantism, ill .tarile arabe Razes (85J...,.:92;I~. Avicena (980-1037) au retnviat ideile lui Call;?n.. In aee;a!?l perioada apare tratatul lui Avicena despre "Me~anco1ie« ~l eel s~ns de Ahmed Ibn Aljazzar despre "Maladia Amorului'' (Zad Al-Musaflr).

In eentradietle eu prineipiile materialist nllive a~e scolil lui. Hi pocrate ~i Demoerit fji ale adeptilor acestora [Leucrp, Epicur, Lucretiu Ca~ etc.), a aparut l?i s-a dezvoltat conce~pa idellli.sta a lui. Aristotel ~l Platon, care a servit drept baza conceptllior rehglOasem~di~val: despre originea divina a sufletului, despre e:x:isten~ sa 1?rimo:~l~la. D~n .. acele vremurl indepartate dateaza confruntarea dmtre !llozofll ~~ med~cll. ma: teriali~ti, care considerau bolile. ~sihice ca boll. ale c~elerulUl ~l cel jdeali!?ti care sustineau primordlal1tatea sufletulUl socotmd matena un

elem.ent'secundar, aparut ca rezultat al actiunii "spiritului~ sau ca~ubstrat rupt de suflet Si existent independent de.el. Aceasta conceptle a pregatit fundamentarea ideologica a obscurantismului, intarW'\ de atot· puternicia bisericii in evul mediu, care prin intoleranta !ii metodele ei inehizitoriale a inhibat dezvoltarea ~ti.intelordespre om ~i natura it.·· elusiv' evolutia Si fundamentarea psihiatriei ca ramura a !?tiintelor medic ale.

21

tindilzire, f[trii pat si {{tra asternut. De multe ori intre aceste ziduri umede si reci, goi, prinsi in catuse metalice i~i consumau arnarul Ul1l'i 'mtregi vieti, In perioadele de agitatte peste bolnuvi intrau "observatorii" inarma1;i ClI bice, b~tt,lia fiind socotita 0 metoda de scurtare a perioadci -de agitatie.

Aceste "institutii" nefiind sustinute material de catre stat, pentru -a se cornpleta sumele rninirne necesare Intretinerii bolnavilor. in zilele de sarbatoare, oamenii instariti, pe bilete platite, veneau <-"I lu specta-col pentru a se distra, nu rareori batjocorindu-i.

Interesant de mentionat ca si in secolul al X'Vl-Iea chiar unii .oameni de !]tiintfl ai vrernii - medici, maternaticieni -- considerau, en '"ii preotii, bolile psihice ca avind origine di vina. In contrast cu ei lnsa, Calmeil citeaza 0 serie de scriitori curajosi care au incercat sa-i con'1Jing[l, eel putln pe savantii din vrernea lor, ca monomania. histerodemonopatia. zooantropia, obsesiile diabolice nu sint altceva decit star! psihice patologice. Cu tot obscurantismul epocii, inchizitorul Nider it descris totusi citeva aspecte psihopatologice valabile pentru practicn .clinica. de exernplu "dedublarea personalitutii", ideile delrrante de 'urmurire, ruina si negatie in melancolie.

Perioacla RelW$terii incepe, asa cum apreciaza Regis, la sfirsitul -secolului at XVl-Ien, cind 0 serie de medici, sub irnpulsul curentului renascentist. au Inceput sa revina la traditiile stiintifice ale medicinii. Astfel Felix Plater, Paolo Zacchias, Thomas Willis cauta sa reeonsidere boala psihica drept boala a creierului. Paolo Zacchias (1584-1659). proto-medicul papei si al statelor romane, in cartea sa "Quaestiolle<; medico-legales" pune bazele psihiatriei judiciare. in aceasta lucrare el .reuseste ca. alaturi de descrierrle clinice, sa consemneze implicatiile medico-legale sub aspectul capacitatil civile, al validitatii actelor in perioade de stare, in cursul intervalelor lucide, ca si particularitatlle responsabilitatil legale si morale a bolnavilor psihici, Felix Plater (1536-1614) face efortul rernarcabil de a delimita, pe criterii psiholo.gice, princlpalele forme ale tulburarilor mentale. El imparte tulburarilpsihice in patru clase, si anurne : a] imbecilitatea, b) idiotia, c) afectiunile convulsive ~i apoplexia, el) bolile psihice proprlu-zise, in care introduce frenezia, mania, melancolia, hipoeondria .'?i coreomania. Aceasta este de fapt prima tentativa mai complexa de a clasifica bolile psihice, ceea ce il indreptateste pe Cullerre Si:l afirme caclupa autorri antici, Plater se rernarca printr-un ascutit spirit de observatie. Cam in aceeasi perioada Charles Le Pois (1563-1633) descrie .,isteria convulsiva". Sennert sustine ca creierul este organul inteligentei si ntribuie boala psihica leziunllor functlonale ale creierului ; Sylvius de Ie Boo (1614-1672) evidentiaza rolul ereditatii in melancolie, iar Sydenham (1624-1680) sernnaleaza aparitia unor stari maniacale dupa Iebrele inter.curente. Contributii importante a adus prin Iucrarile sale Thomas Willis (1622-1675) care a descris cu un realism apropiat de cel modern mania ~ melancolia (evldentiind posibilitatea trccerii unei form~ in cealalF:l. delirul acut, afectiunile cOl1vulsivante, delirul de gelozie. clementel,! preco:::e la adolescen1;i ~i dC'ment:.l consecutivii epilepsiei.

In operele sale "Sepu!cretuw .. ", Th. Bonet (1620-1689) a ci.lutat sa stabileasca unele corespondente lntre tulburarile psihice. alteratme

1.2.3. A TREIA PERIOADA - EVUL l\,·ffiDIU $1 RENN;)TEREA

In primele secole ale evului mediu asistenta psihiatricii a Iost aproape complet netpija~a. In tari1e Europei apusene holnavii psihici au. avut mult de suferit din cauza dominatiei bisericli catolice, care prin lupta sa inversunata pentru propagarea conceptiei scolastice - .. err-de ~i nu cerceta" - a cautat sa ina .... buse orice progres al stiintei, Ca !?i in perioadele cele mai primitive ale psihiatrioi, se considera ca bolile pslhice ax- fi provocate de "duhuri rele". Se credea, de cxernplu, ca epilepsia sau unelc crizs de isterle, asernanatoare crizelor epileptiee, ar fi provocate de diavol care "intra in corpul bolnavului- -- de undo si de.iumirea de "demonO'manh:i". Cum tratamentul constind in rugaciuni nu se dovedea eficace, pentru nlmicirea "duhului rau" se, mergea de la bataia !]i schingiuirea bclnavilor :)ina la arder-ea lor IW rug. Multi bolnavi psihici au picrit in: fliiCi'i.ri, in Ianturile ~i butucii care-i fixau de zidur ile umede ~i reel ale celulelor 111inastiresti.

In acest sens este griiitoare Bula Papei Inocentiu a1 VIII-lea in care Se prevedea cautarea ;;i tragerea Ia raspundere a acelora care se lasau de buna voie posedati de diavol, Bazati pe preceptele "terapeutice" ale acestuia,

doi calugari dominicani (Jacob Sprenger !]i Heinrich Kramer) au publicat in anul 1486 0 carte intltulata ,,:i\Ialklts maleficarum- (fig. 1), in care ridicind Ia rang de lege Bula Papei Inocentiu, descriu modalitatile de descoperiro a posedatilor si

metodele eu care erau chinuiti si adesea ucisi acesti nencrociti. . .

In s~colele al XV-lea :;;i al XVI-lea au' fost descrise epidernii intregi de "posesmni ale diavolului" (demonomaniile), dublate de 0 epidernie de pedepse capitale ordonate de slujitorii bisericii catolice. CondamnarUor la moarte din perioada "epidemiilor demonomanice" Ie-a unnat conceptia conform careia bclnavii psihici era11 cor.siderati ,.criminali de stat" !?i ca urr~1are, tin uti in inchisori. Este CU!1oscuta in acest sens istoria Bedlam-ului (refugiu infiintat pentru boln::lVii psihici in secolul al XVI-lea, in Anglia). in aceasta institutie boln:,yli psJ.hici erau Eisati sa ZOlca in celule mici de piatra e1.1 ambrazuri in loc de fer-estre, farll

Fig. 1. - Expllcatii in text .'

22

2·3

v!s~e.rale l?i glandels en~~crine. De~i lucrarile acestor inaintasi ai psihiatrrer au fost mu1t depa~lte de vreme, trebuie sa remaroam efortul lor de .a readuce boala psihica in medleina, studliridu-I baza materiala _ creierul.

. Ideile l?i metodele progresiste introdusede Bacon (1565-1626)

'II D~sc~rtes ~ (1596:-1650) a~. inlat~rat treptat teologia din l?tijntele naturIi~t au mlocult sp€culatule rebgioase cu metodaobservatiei fenol11en~lor, ceca ce a facut posibile marile descoperirt in domeniul astronomiei, :h!mi:i ~i medicinii.. Datorita acestei lumi noi, care gindeste altfel,p81hiatna ~~eolelor a~.XV!I-lea l?i. al XVIII-lea intra pefaga~ul nou al eunoasteri! anatomlel. sisternului nerves odata cu Vieussens (1~1-1720), . iar . Boerhaav (1688--1738). l?i comentatorul sau, Van Sw;eten (170?-1772),. pun. bazele anatomiei patologice si a fiziologiei: rationale a.iststemului nerves. Datorita lucrarilor lui Bonet Vieussens ~i t;nai ale~. eelor ale anatomistului italian Morgagni dS82-1767} lUdisl?ensa~lle pentru f~nd~mentarea !?tiintifica a anatomiei patologic~ a creieruhrl, teoria chimlatric;'i lli umorala a fost in mare masura abandot;a~a. pent:u a se. acorda importanta studiului creierului (curentul sol~dist). In mcercarea dea clasifiea boUle psihlce dupa criterii nosol?gl:e, S~uvag:~re meritul de a fi unit sub termenul genetic de "Vesa- 11ICS holIle. pSlhlce cunoseute pina Ia el. Lorry (1726-1777) combinind eonf?z ~~or1a urnorala cu eea "solidista", reusests totusi sa dea unele e:xplicatil. asnpra patogeniei hipocondriei ~i histeriei, iar Cullen (1712.-1792) e~uta sa stabileasci avantajele investigatiilor anatomopatologioe In studiu! patogeneeel bollior psihice.

Cu toate progresele in domeniul coneeptiei despre bolile mentale in timp~l Renallterii situatia bolnavilor psihici a ramas deplorabilii; c~austra¥ in. in:hisori,.ln manastiri sau In case de refugiu, saloanele dm. p~t~nele spitale eXistente aveau mai degraba aspect de institutie de rspasire a pedepselor dedt de institutie medicala,

_. In Franta, cunoscutul spital Hotel Dieu avaa rezervate doar doua sah pentru bolnavil psihici ~i prin hotarirea Parlamentului din 16.IX.1660 lao acest asa-zis spital (asa cum stipuleaza documentul) erau triml~i toti bolt:a::ii psihici, ~~_clusiv :ei cu hidrofobie. In Incaperi supraa?"lo~erate, .f~ra. DICI 0 _gn]a _d~ a-r separa il:1: functie de diagnostic. ei ramm;au :S-lCI. clte~a .saptannfil pentru terapie "activa" cu purgative, dusuri reei, smgeran repetate, preparate cu efect antispastlc, Dacii aceste brutale mijloaee "terapeutice" nu dadeau rezultate, bolnavii erau sooot~ti incurabili sl dirijati catre Petite Maison (devenit mai tirziu Ho°spl~e des Menages) sau catre Salpetriere l?i Bicetre. Situatia bolnaVIlor mte:n~t~ in aCe5.t: ospicii este asHel caracterizata de ditre Regis: :,Pros~ _hram11, acopentl eu zdrente, ooplel?iti de lanturi ~i inele de fiel', lzol~tl. m celulel~ destin~te altadata criminalilor, culcati pe paie putrede, resplnnd un aer mfect, el duceau 0 viata mizerabiUi". Adesea erau expusi "la ved~re". pubIicului, care era admis in zilele de sarbrttoare pe baz~ de retnb.U!Ie,_ I?entr~a se .. amuza. cu spectacolul aeestor nellorociti ~i pentru a-I mtanta prmgratule cUlltIlor ea pe animale siilbatiee.

Dadi a~tfel s_e pr~z~ntasit~ati~ b0!navilor in Franta, despre Bedlam se ~punea ca daea eXlsta vreo mstItutie acoperita de ru~ine In Anglia, apo! aceasta este Bedlam-ul.

1.2.4. A PAT.RA PERIOADA - EPOCA REVOLUTIEI BURGHE20-DEMOCRATICE, A CAPITALIS1VIULUI iN ASCENSIUNE

Catre\ sfirsitu] secolului al XVIII-lea, cind capit<ilis~ul venea sa inlocuiasca societatea feudala ~i dnd cercetartle in dom~niul ~tiintelor naturii erau In plin avint, se contureaza ideile progresiste, care stra. bftilnd ceat'l jgl1()l"(lntd~i superstitiilor Evului mediu, pareau a indrep-

tati speranta descatusarii spiritului ~tm<:n: . . _. "._

Noua structura econormca ~I. seclaIa rmpusa .. de.eapitahslllul In aseensiune a creat conditiile aparitiei unor conceptii filozofice progresiste de care au profitat in ultima instanta atit ftlndamentarea psihiatl-iei' en ramura a stiintelor rnedicale, cit sl asistsnta bolnavilor psih'ici.

Astfel, sub Influenta filozofilor enciclepedfsti francezi (Diderot, Larnettrte, D'Holbach, Helvetius, Cabanis), a ideiloru-evolutlel Iranceze. asistenta bolnavilor psihici iese treptat de sub tutela ealugarilor ~i trece in sarcina medicilor. Desi spitale pentru bolnavl psihici existau inca din secohrl a1 Vfl-Iea la Cairo ~i Fez in Arabia,abia peste un rnlleniu Ph. Pinel (1775~1826) reuseste sa instaureze 0 atitudine uI1?-anitadi i~ spitalele de pslhiatrie. Gratis reformei initiate de el se deschlde ~ noua era in psihiatrie. In anul 1792 fiind insarcinat succesiv cu asistenta bolnavilor psihici de la Bicetre :;;i Salpetriere, Pinel a protestat energic tmpotriva tratamentului odios. aplicat aeestor bolnavi, In primul rind el a dat putina libertate bolnavilor, aer .~i lumina, reusind printr-o pronaP.'~,n{\ii sl1~.thuta sa crcez« 0 opinie favorabila alienatilor internatt. Eliberarea din lanturi a celor 80' de. pacienti pe care-r ingrijea, mar-cheaza de fapt inceputul epocii moderne a asistentei psihiatrice. Ef~rtu] lui Pinel nu a fost izolat : in aeeeasl perioada ~i chiar eeva mai InalUte, preocupari similare, cu rezultate pozitive se faceau simtite ih I~alia?i AngIi}l' ca ~i lr: aIt_: .lo:alitati .din Fran!a. Astfe! DaqU!n_ln Sav~)la _aph<case intr-o varianta chiar mal moderna aceeasi doctrrna umamtara. In 1794, in Italia, Vincenzo Ohiarugi-eonsemrieaza in lucrartle sale rezult~iele amelforarii. obtinute prin acelasi regim blind, in azilul San Bonifacio (Florenta). In' Anglia unsimplu. eetatean din orasul ~ork, Wilfiam Tuke a creat 0 "casa de sanatate" in care au fost interzise pedepsele cerporale si brutale, .

Pinel s-a ocupat indeesebi de organizarea asistentei pslhiatrice $1 .spitalicesti. Despre contributia sa la sistematizarea afeetiunilor mentale (expusa . in "Tratatul medico-fiIozofic"), Cullerre afirma e~ nu aduc: aproape nimie nou, subllniind insa ea import.anta capitala.a acestel -opere oonst13. in preceptele generale despre aSlstenta bolna;n.lor. Spre deosebire de Gullerre, Regis 11 considera pe Pinel nu numal un reformator ci ~i un savant reprezentativ al epocH sale, care a reunit toate obser;atiile clinice ~i terapeutiee in a1 sau "Traite de la manie", e~punindu-$i eu aceasta ocazie $i coneeptiile medico~filozofice. El aduce m sprijinul ideii sustinute parerea lui euvier, care" referindu-se la opera lui. Pinel . aprecia ca aceasta este nu nUtnai 0 carte de medicina, ci ~i o Jl.JeraJ,"~capitala de filozofie ~i in acelalji timp de morala. In America, lPrHnui > spital de psihiatrie a fost fondat 'in 1773 1a Williamsburg, in

25

Virginia. In organizorea si dezvoltarea asistentei psihiatriee in S.U.A_ un rol deosebit I-a avut Benjamin Rush (1745-]813), care este de attrel ~ 1 autorul primului manual de psihiatrie american (1812)_ El a Introdus principiile noi terapeutice in spitalul de psihiatrie din Pennsylvania (George Mora, M. D.). In rasaritul Europei, desi din timpuri vechi predomina acelasi punct de vedere religios, practici inumane ca eele din apus au fost semnalate mult mai rar, desi bolnavii psihici erau tinuti tot in manastiri :;;i Ingrijiti de preoti, In Rusia prirnele case speciale pentru bolnavii psihici au fost construite invremea lui Petru I la, Novgorod, apoi la Moscova si Petersburg.

Catre sflrsitul secolului al XVIII-lea :;;i inceputul celui de al XIX-lea apar prirnele lucrari de psihiatrie, care pot fi socotite lucriiri pregatitoare ale conturarii bazeior necesare delimitarri in cadrul specialitatilor medicale a unei speclalltati noi. Nou-nascutul desi avea parinti mai. batrtni decit piramidele €l;;lptene si probabil tot asa de batrini ca si. societatea umana, a imprurnutat numele apropiat de Iimba acelora care au expus prirnele eiacorouri, marii ginditori greci, si anume "Psihiatria" ("lecuirea sufletului''). Dar asa cum subliniarn, dezvoltarea psihiatriei ca sti inta in diferite tari a fost strins legata de sistemul social-economicexistent acolo. Astfel In tirnp ce in Franta revolutia burghezo-dernocratica marca trecerea de la societatea Ieudala Ia cea capltalista, in Germaniu continuau sa se mentina si sa domine legile feudale. in timp ee in Franta filozofii materialisti sus-amintiti erau atei convinsi, filozofii, germani, Intemeietorli Idealisrnului subiectiv de 1a sfirsitul secolului al XVIII-lea ~i inceputul sccolului al XIX-lea (Kant, Fichte, Schelling, Hegel), sustineau religia. Din aceasta cauza 'in Gormania au dfli::Jit conceptiile reiigioaseasupra bolilor psihice si In prima jumatate a secolului trecut. Astfel iatitudinea fat.a de alienati a ramas multa vrerne retrograda, brutala, metoda epuizarii acestora fiind socotita un mijlocterapeutic, Bolnavil erau speriati cu scorpioni, cu impuscaturi, erau 1egati de paturi special construite, de scaune si leagane in care erau 1nvtrtiti pilla arneteau. Li se turnau pe piele picatun de smoala topita, uiei fierbinte, ra~ina topita etc, Se recurgea Ia infometare sau Il se administrau cantitati marl de substante vomitive sau purgative. De ase;nenC3. continua sa se practice metoda ",ingerarii !)i a du!)urilor ell apa reee. Catre jumatatea secolului al XIX-lea, in Germania apare manu:.lul de psihiatrie a1 lui Griesinger, in care autorul demonstreaza c5 boala psihicil este 0 boaIa a creierului; el l'eu~e$te astfel sa atenueze contro,'(>1"sa dintre cele doua curente dc:minante in psihiatria germ;ma: . ,$coala s0l11atieilor" din care facea parte Griesinger $i ,,!;lcoala psihicilor". Cu iicestea se deschide 0 era noua in psihiatl'ia germana.

Griesinger, de$i adept a1 $coIii somaticilor, In lucrarea sa "Patho-/ogie 1lnd Thcmpie der psych:schen Krankheite7:" (1845) a r:-"'id:'~tiat apropierea dintre neurologie ~i psihiatl'ie incerdnd chiar sa uneasca

aceste catedre. El a combatut parerea lui Jacobi, dupa care beala psihica a1' fi doar un "epifenomen", adidi. doar 0 forma de manifestare simpto-matica a diferitelor boli somatice. Dupa Griesinger, boala psihicii est€' <) boala de sine statatoare, care are 1a baza tulburarea functiei creierului.

I

1 !

t

26

In Franta.rEsquirol a continuat $i extins reforma lui Pinel. Prin .actiunile, scriedlel',>i d'Witoriile sale, Esquirol a contrlbuit la crearea miscari i care s-a soldat cu elaborarea Iaimoasei legi din 1838. Aceasta, dupa parerea lu't,Regis, a adus Ioarte marl servicii asistentei bolriavilor psihici. Ca om de' stiinta, Esquirol a parasit domeniul speculattilor atasindu-se observatiei clinice atente, ceea ce i-a permis sa descrie admi{'abil tablourile ~linice ale unor boll psihice. EI a dellmitat monomania si a presupus sxistenta paraliziei genera Ie progresive, care a fost apoi delimitata si descrisa ca model de boala psihica de catre Bayle :;;i Calmeil in anii 1322-1826.

I\Ioreau de Tours (1804-1834) 111 af'ara contrrbutiet sale in domeniul "degenerarilor" epileptice si a. relatiei dintre. :,iS2 $i boUle psi~ hice, a utilizat "ha,!i9ul" in scop experimental, deschlzind calea metodelor experimenta1e in psihiatrle. Moreau si alti psihiatri Irancezi au Iondatin anul 1843 jurnalul "A/!!~ales metlico-psucholoqiques", In aceeasi perioada prsocuparca de a stabili anumite legaturi Irrtre boll le psihice "j oele ereditare a culminat cu elaborarea teoriei degenerarilor de catre }l. . A. IVlorel (1809-1873). Conform acestei~. eroditarea l?i degenerarea joaca rolul praponderent in genezu maladiilor mentale, pe care le ~l .numeste olienaiii eretliture", Desi afirma di. uneori aceste degenerari Dot ri determinate de asocierea factorilor nocivi de mediu extern cu ~reditatea Morel a atribuit un 1'01 preponderent ereditatii· Contemporanul lui'Morel - Ch, Lasegue (1816-1883) - a izolat l?i descris "De,· lirul de persecutie" ~i, impr'euna cu lVI. Jules Falret, a elaborat prima Iucrare de ansamblu asupra deli rulu! indus - "folie a deux".

In aceeasi perioada Falret 'ii Baillarger reusesc sa conturezc dinamica maniei si melanccliei delimitind cadrul psihozei circulare ("folie circulaire") $i al psihozei ill dubla forma ("folie d double forme"). Comparind psihiatria cu ramurile unui arb ore (arborele fiind medicina ge: nerala), Lasegue considcra ca psihiatrla va ramlr-:e intotdeaW_la le~at~l de rnedicina ca si ramuriie legate viabil de trunchiul copacului, deci ca va ramine 0 spacialitate medicala, imposibil de confundat cu psihologta.

Sustinatorul si continuatorul teoriei degenerarilor a fost in Franta marelo pSihiatru v. Magnan (1835--1909), care a lucrat la spitalul st. Anne din Paris. Spre ciecsebire de Morel, in a~cepi;i~ s~~ teoria degenerarrlor ocupa 0 pozitie sccundara, Magnan acordind prioritate observatiei eli nice. :81 a impartit be-lile psihice in doua clase.: 1) p~ihozele c~re apar la indivizi normali; 2) psihozele care apar 1a mdlvlzl cu predlspozli;n ereditare degenerative 'Ii care evolueazcl. de obicei nefavorabil. cronic.

Slnt bil1ecunoscute ~i i:l m,-ilte privinte valabiIe pina in vremeC\ no21stril stadiile dez';ol:arii sindroameior delirante c!eserise de Magnan . 'Conturarea unei cateo'orii de boL-lavi denumiti de autor "dezechilibrati" ( desequilibT1?s") 11e ~a dr;;:ptul sa-1 considerb.l11 unul dintre fonda torE d~nceptiei clespre psihopatii. Cam in acela9i t~mp, lao Salpetriere, Charcot descrie isteria, iar elevl1l sau P. Janet - pSlhastellla; 111 S.U.A., Beard (1880) delimiteaza neurastenia, conturindu-se asUe! eel de-al doilea mare domeniu a1 psihiatriei marginale - nevrozele.

In Rusia secolelor al XVIII-lea $i al XIX-lea - ~a cum arata.

O. V. Kerbikov -, psihiatria a parcurs mai multe etape de dezvoltare. Astlel prima etapii (de 1a sfir!?itul seco1uIui a1 XVllI-lea ~i pma 1a in,

2,'

ceputul eelui de-al XIX-lea) se caracterizeaza prin simbioza problemelor psihlatriei elinice cu cele de. rnedicina interna ; ca-urmare psihiatria era predata de profesorii de medicina interna. A dou(J, etapi'i· se plaseaza intre deceniUe a1 Ilf-Iea si al V'-Iea din secolul treeut, interval In care medici! practipieni psihiatri se ocupau ~i de problernele psihiatriei elinice (Sabler, Gerzog, Mallnovski), A treiaetapii coincide eu a doua jumatatea seeolului-al XJX-lea fii se caracterizeaza prin organizarea catedrelor de psihiatrie in cadrul Iacultatilor medicale din universitatl. Intre anii 40 ~i 50 ai seeolului al XIX-lea, in psihiatria rusa domina. conceptiila matertaliste, ca urrnare a inftuentei pozitive pe care a exercitat-o asupra sa luerarea lui Herzen "Scrisori despre studiul naturiisi ulterior luerarile filozotilor materialistl, ale democratilor revolutionari rtrsi Balinski, Cernisevski !ii Dobroliubov. Prima catedra de psihiatrie infiintatii in Rusia in annl 1857, la Academia medlco-chirutglcala din Petersburg, a fost condusa de 1. M. Balinski (f827-1902). EI lega teoria de practica de spital si, prin straduinta !)i talentul sau, a reusit sa formeze 0 pleiada de psihiatri. Tot pe atunci lucra la Petersburg V. H. Kandlnski (1849---1889) ; lui Ii datoram una din primele clasificar! ale polilor psihlee ~i lucrarea ramasa aetuala pina in vremea noastra "Despre pseudohalucinatii''. Prima catedra de psihiatrie din Moscova a fost condusa de S. S. Korsakov (1854-1900); el a desoris psihoza polio nevritica aleoelica, paihoza eare-i poarta numele. Korsakov a fost un adopt r-onvins al delimitarti entitatilor nosologiee in psihiatrie, un adept al dina-· rnismului in evolutia boli1or psihice ~i un cereetator- al substratului Ofganic al unor tulburari psihice. Lucrarile lui Secenov despre reflexele creierului au fost folosite pe scara larga de Korsakovla studierea activitatii psihice norma le ~i patologiee. Korsakov areusit sa ereeze 0 mare' scoala psihiatrica ~i printre elevii sai se numiira persenalitati cunoscute ca ; Serbski, Suhanov, Ganuskin ~i altii.

In tari1e apusene, in secolul al XIX-lea psihiatria a fost mrluentata. pozitiv de activitatea psihiatriler englezi Hardtner Hill si Conolly (1794-1866), ca !?i a psihiatrului german E. Kraepelin (1856-1926). ('nn~l'y nu numai cii a eontinuat roforma [nceputa de Pinel, dar a ~i desavrrsit-o : datorita lui cama$ile de forti!. ~i mijloacele de imobilizare a bolnavilor psihlci au disparut cu desi1viqire. Renuntarea la metodele· brutale a devenit un principiu cunoseut sub denumirea de "no-restraint"· - nici un feI de constringere - ~i a marcat un uria$ progres in atitudinea fata de bolnavii psihici.

Contributia ~eo1ii engleze de psihiatrie este recunoscuta pentru preocuparile ei consecvente in domeniui pradiciipsihiatrice, cit !ii prin lucrarile lui James Prichard, care au f.acut posibila delimitarea conceptului de "moral insanity" (1835). In vremea lui aparut revista "Journal" oj Mental Science", devenita ulterior "British Jonrnal oj Psychiatry".

De$i. a$a cum afirmam, in Germania. spre d~osebire de Franta, au dominat mai mult coneeptiile religioase $i in general "vitalismuI" ,0 sene de psihiatri germani au acumulat 0 vasta experienta in domeniul psihiatriei clinice f)i teoretice. Astfel Johann Cristian Reil a deseris starile psihonevrotice ~i unele metode de psihoterapie. Hahnemann (1755.",- 1843) a fondat homeopatia. Ernst von Feuehtersleben (1806-1849) prin lucrarea sa "Principiile psihologiei medicale", publicata in anul 1845.

a pus bazele psihologiei medicale, Dil~ pre?cup~ri:e ~ui s~ degaja intentia de a stabili )nterrelatiHedintre.l)lOloglc, psihic st SOCIal. 1 n nceasta ~tapa apare revista de limba germana n~llgemeine Zeits~hriJt jilr psychiatrie((. In sfirsit, odat~ eu ~'. Kra.el?elll~, Kahl?,aum ~1 Hecker, scoala germana reu!?e~tesa se nnpuna m psihiatsia vremu.

Bazindu-~i cercetarile clinice pe legUe evolutii!i!?i progncstlculu! bolilor E. Kraepelin a ajuns la delimitarea!)i clasificareaentitatilor nosologice ale ps.ihiatri~i.. El a prelucrat ip.t.r-o •. mare • m~sura intreaga sistematica a bolilor psihice pe baza pnnclplUlm. nosologIC. Ca l.~rmare a putut fi inlccuit "sistemul" de a jn~iru~ iI;.timplato!. diferltele simptome ee se eonstatau Ia bolnav, farasa se indiee idenbificarea acestoracu boala psihica ea entitate nosologica ~~ •• Jadi. sas~ presupuna maca~ dinamica ~i prognosticul boHi. Sistematica' no~olog~c~ . I.ntrodusa . d~ K~aepelin a largit posibilitatile de cercetare a etlologlel .. 111 patogJmel bolilor psihice ~i de cautare a metodelor de tratament .111 Iunctie d<:_ boala psihica. Sistematica sa are lnsa :;,;1 un punct slab, !?l .anum~ : ?azmdu-~e mal muIt pe evolujia boliipsihiee IIi pe prognostic mdelunharea entitatilor nosologice, Kraep~lin a_ ajuns 1a .co_ncIu.zi.a cll. boala _p~!hica este determinatii strict de 0 slllgura cauza, m1l11l11aliz1l1d rolul starn generals a organismului in mornentul imbolniivirii. El nu a. resit s~ acorde. 1111- portanta cuvenita conditrilor de viata ale bolnavului, care 111 mod Iiresc influen\caZa dlnamiea ~i prognoS<ticul. .afectiuni!. ~u !o~tc. a~ste~, E. Krnepelin ramine fondatorul cOl1fept'rel no~ologlCe In psl.hlatne.!?l PSlhiatrul cu cele mai mari contributil In practica de specialitate elm vre-

mea sa.

Aeeasta perioada a secolului al XIX~lea ~d~ care ne.?cup'al? e.ste caracterizata atit prin inceputurH<: f1:-ndamentam. no~olog~~l pSlhlatrlC~, cit f)i prin ecoul conceptiei (':VOlutlOmste promovate m stiintele natura

de eatre Darwin.

Reprezentantii curentului evolutionist au demonstrat importanta metodei Iiziologlce in psihiatria clinica, <:u intre:azut clasif~carea simptomelor morbide in pozltive" si "negatIve". (mmus-plus simptom), a.ll remarcat dinamica regresiunii functiilor psihice. In acest sens, slnt ~lIicatoare lucrarile lui S. S. Korsakov si Th. Ribot asupra tulbura~llor de memorie. Amintim de asemenea cii H. Maudsley, in afara eontpbutiei la fundamentareacurentului evolutionist in psihiatrle, poate fl so~otit pe drept cuvint intemeietorul psihiatriei infantile. .

Succesele mari inregistrate in studinl microscopic al creierulUl (V. A. Betz, V. Economo, Brodman, Vogt etc.) au st~mula.t .ap~ritia in psihiatrie a curentului "iocalizationist", reprezentat prm pSlhJat~ de re~ nume ca Meynert in Austria, \Vernicke ~i Kleist in Germama. De~l ade])tii (,rnC"eptiei mcc;1nicist-localizationiste au avut 0 parere simplista: eronata despre substratul material a1 bolilor psihice, ei au adus servicil serioase aprofundarii studiului bazei materiale a bolilor psihice, ca ~i deserierii mai complexe l?i mai precise a unor tablouri clinice. Astfel M!;)'J;l~rt adescris "amentia", de numele lui Wernicke se leaga "presbioff€iii&" ~i "halucinoza etilica", iar de cel al lui Kleist, "paranoia de involutie" .

28

29

1.3. seVET IS'TORIC AL DEZVOL1'ARu PSIHIATIUEI ROlfIANE~TI

Etapele de dezvoltare a psihiatriei in tara noastra nu diiera prea mult de cele din tarHe din rasaritul Europei. Presupunem ca si Ia noi, ca 91 III alte parti ale Iumii, tulburarile psihice dateaza de cind exista oameni pe aceste meleaguri ~i ca atitudinea fata de bolnavul psihic a cunoscut variatii sensibile in Iunctle de dezvoltarea social-economica :;;1 politica a diferitelor regiuni ale tarii.

In acest sens am putea delimita in epoca feudala 0 prima perioadii. in car~ asistenta bolnavilor psihici era lE:gata de aseziirnintele manastiresti, In cea de a doua perioadii - tot Ieudala, in care ideile revolutiei burghezo-democratice prind teren ;;1 in tara noastra, se poate vorbi de inceputurile asistentei . rnedicale psihiatrice. Perioada a treia, perioada delirnitarii psihiatriei ca ramura a stiintelor rnedicale, cuprinde ultimul deceniu al secolului al XIX-lea si primele decenii ale secolului al XX-lea; perioaLia a patra se situeaaa dupa prirnul razboi mondial si in sf'irslt, peTioacla a cincea constituie psihiatria romaneasca in ult imu] patrar de veac.

In prima perioada - asistenta psihiatrica a irnbracat aspcctul car-itabil, iiind acordata in unele schituri si manastiri, Primele institutii de asistenta caritabila au fost organizate pe linga manastirile 01ldarusani $i Schitul Malamud ~i apol msnastirea Marcuta in Muntenia, rnanastirea Jitea sl schitul Madona Dudu in Oltenia, manastirea Neamt, Golia :,/i schitul Adam in Moldova. Este interesant de rernarcat ca inaintea mtemeienl acestor asezaminte, existau prevederi legale referitoare Ia regimul bolnavilor psihlci. Astfel in pravilele voievodului muntean Matei Basarab (1652) se gases2 sub titlul : Semnele nebuniei'' urrnatoarele dispozitii ; "Pentru ca judecatorul sa ~ecunoasdi daca este yorba de un bolnav psihic, el trebuie sa Intrebe medicul care Il va recunoaste cu usurinta. Nebunul, chiar daca ar Ii comis vreun delict, nu va' fi pedepsit pentru aceasta, dar pe de alta parte el nu va fi nici lasat in !ibert~te, per:tru ca sa umble pe drumurils tarii : e1 va fi supravegheat mcontin uu pina cind l~i va recapata ratlunea". Din continutul acestei dispozitii legale a vrernii se desprinde conceptia avansata a Iegiuitorilor, C3"'" pun problema responsabtlitatii penaie a bolnavilor, preceda necesitatea observatiei perrnanente ~i masurile de securitate fate, de

unii dintre ei. .

Deosebit de interesant este ca Iegiuitorul recunoaste reversibilitatea bolilor psihice - revenirea ratiunii presupunind ridicarea masurilor de supraveghere S;i ea atare externarea bo1navilor. Desi 1a aceasta epoca nu exista 0 asistenta medicala organizata, aceste m~suri impun prezenta medicu1ui in hotiirirea soartei bolnavului. Cu toate aeestea, in deeUl'sui secoieior a1 XVII-lea :;;i ai XVIII-lea, 0 serie de masuri luate de legiuitori aveau mai mult scopul de a apara societatea. 1ntern3rea bolnavilor se ficea in manastiri, unde tratamentul se reducea 1a dtanii !?i ceremonii C1.!l caraeter religios, rara a se aplica insa pedepse inumane ca acelea 1a C3.re recurgeau slujitorii bisericii catolice in Europa medievalii.

I

I

i

1 ~

30

Caracterul uman -al tratamentului in asezarnintele manastiresti din \{lrHe romanesti este semnalat de Marcus Bandinus, preot iezuit, care i.';;i cxprima mirarea fata de rezultatele bune, cu numar mare de vindediri obtinute in asezarnintele noastre prin "mijloace terapeutice bllnde" (Codex Banciinlls - Analele Acad. Romane, vol. XVI, 1895).

In a cloua perioadii, ideile rcvolutionare burghezo-dernocratice care au creat conditiile introducerri unor reforme umanitare in apusul Europei, au gasit' ecou ~iln provinciile istorice romanesti. Astfel, in luna .august a anului 1838, printul Alexandru Ghiea hotaraste trirniterea bolnavilor psihici la a~ezamintele Malamud de linga Bucuresti, iar la .11 decernbrie in acelasi an, ministrul afacerilor interne dr. 0 declzie prin care asistenta bolnavilor psi hid internati la Malamud treee In sarcina Eforiei spitalelor civile. Acest document reprezinta de fapt actul de nastere a asistentoi msdicale psihiatrice la noi in~ara. care a avut drept urrnare nurnirea unui medic ~i a unei lnfirmlere la acest asezamint

psihiatric.

Dupa anul 1845 insa asczamintul. Malamud trece din nou Ja Minhtorul. Cultelor, iarin anul 1846 este transferat la manastirea Marcuta. In anul 1847, asozamintul, avind in fruntea sa pe dr, Nicolae Canescu, gi'lzduia 40 de bolnavi.

In anul 1859 capadtatea lui s-a ridicat la lOO de bolnavi. In acest an, Ia propunerea doctorului Protlci, devenit director al ospiciului, a fost creat un atelier de timplarie pentru barbati iar pentru Iernel, un atelier pentru lucru de mimi. lata deci ica ergoterapia in tara noastra dateaza de peste un secol.

Dura unirea celor doua principate, in anul 1860 ospiciul Marcuta. impreuna cu intreaga asistenta medicala a tarll, au treeut in sarcina Ministerului de Interne. In "Monitorul Medical" alPrincipatelor Unite din anul 1864 a aparut "Regulamentul ospiciului Marc-uta". sernnat de intemeietorul scolii medicale rornanesti, Carol Davila, care pe atunci Iunctiona ca director al serviciilor sanitare. Prin acest document, aparut in vremea lui Alexandru loan Cuza ~i a primului sau ministru, Mihail Kogalniceanu, se hotaraste trecerea definitiva a asistentei psihiatrice de Ia tipul medieval manastiresc la asistenta medicala laid !?1 reproduce ideile vechi ale Iegislatiei romanestl, ca !?i 0 serie de idei ale primului rcgularnent de functionare a servleiilor de alienatl. conceput de Pinel

in anul 1814. .

Este demn de remarcat ca ideHe cuprinse in acest regulament nu au. fost copiate ca atare in eel romanesc, ci adaptate conditiilor Principatelor Unite :;;i obiceiurilor autohtone.

Hegulamentul ospiciului Marcuta cuprindea 114 articole sistematizate in 7 capitole (1. Destinatia· a$ezamintului. II. Intrarea ~i iel?irea bolnavilor. III. Serviciile interioare ale a$ezamintului. IV. Regimul alimental'. V.A:-;ternutul, imbracamintea ?i masurile de cUrcltenie, VI. Diferite ocupatii !?i repausul. VII. Dispozitii generale), din lectura c8rora se pOi1t~ ('onstilta eu u~urinta ca asistenta psihiatrica raspundea unOlr exigcnte I5tiintifice medieale :;;i administrative.

Importante pentru dezvoltarea· asistentei din acea vreme sint: 'indi doua evenimente, !?i anume : trecerea din. nOli, in anu118()6, a ospiciului Marcuta sub 'administrarea Eforiei spita1elor !?i. preluarea eonducerii

31

acestul ospidU·de clltre ilustrulpsihiatru dr. Alexandra ~utu" in anul 1867. De numele lui se leaga Infiintarea lnvatamlntulu] de psihiutr ie in Principatele Unite.

, In Moldova espiciul de a Ii enati din incinta mi'inastirii Neamt a functionat in ;penoacia anilor 179[;-1905, interval In deeursul dlruia si-a, scnirnbat.vde cit~a, ori amplasarea. Ineepind cu anul 1846 a Iost incadrat eu medie~i farmacis.t. In anul 1905 a fast desfiintat, odata ell desehiderea SpitaluIui modern "Socoi:l" (eu 400 de paturt), cei 1)0 de bolnavi fiind transferatl Ia la~i.

In perieadaanilor 1883---'1894 osptciul Golia a Iost condus de dr.

Iulian Luoaeevsehi, cunoseut pentru preocuparile sale din domeniul: eptdemtotogtal, tcr;;l.piei~i mai ales pentru tenacitatea CIl care 3; sustinut e feet u 1 pozitiv~ l.ullaniZant al ergoterapiei.

In Oltenia, ospiciul Madona Dudu, infiin\at in anul 1787 la Craieva, afost inca drat ell' rnedic-dnca injurul anului l85S. E1 a functionat in cadrul chillUor ma.nastire$ti pina cind s-a construit un spital paviltonar. cu 60depaturi.

Aeestea au fost ineeputurile care au marcat trecerea dltre organizarea asistentei psihiatrice mod erne in citeva din provinctile istorlee alatarii din acea vreme,

Perioadelea' aoWl ~i a treia ale dezvoltarii, psihlatriei romftne!:'li se impletesc eu Intemeierea. invatamintului medical de. psihiatrle lao Bu('ure~ti~i la,la~.

Dupaet;ll1l se. $tie,]8 Bucuresti; in anul 1857. sub directia lui Carol Davila a luatJiinta ,,$coala NationaUi de medicina ~i farmaeie' ! n. proieetul de. regulamfmt aparut in anul 1862 a fost prev3zut $i' cursu 1 de .psihiatrie,ial" .dupa 1864,· cind afost redaetat ~i proiectul de le~e· pcntru transformarea ,,$c6lii de Medidna" in "Facultatea de. medkini'l''. printre eatedrele prevazute in proiect figura $1 "Catedra de boli. mentale" e ,

. Din. cauza evenimentelor istorice din acea vreme, cursul de "Clinica a rnaladiilor mentale- a ineeput prin prelggerihenevole pentru studentii'anulu1' V abia"in anul scolar. 1867-1868., Acest curs a fost ini\iat. de dr, Alexandru $utu III se tinea duminica .diminea\ala espieiuh Marcl.l\a. De~ibenevot ~i ca atare neintegrat in regulamentul facuitatii prcmulgat in anul .1871. puternsocoti totusi ca predarea p.c;ihiatriei dat~aza:den2. ani. In anul 1893,inprogramul ofieial at FacultatH de' !Yledicina a reaparut "Clinica de boli men tale". Intre aeeasta data !)i anu1 ~eolar1897~1898. prof.~u\u tinea atit cursurile de medicina legala, unde era.. profesor titular, cit ~i cursu rile benevole de psihiatrie(fig. 2).

Odatii'cu>infIintarea "Catedreide psihiatrie 'ii Cliniea maladiilor mentale"'(1897,..",.,1898), prof. ~utu, devine primul titular al aeestei CII-

tedre. ' ,

Lupta prof. ~utu,' care timp de 30 de ani a predat benevol psihiatria,a fost incununaUi .de succes atunci eind elimplinea virsta de.~ 60 de L. ani.« " ;-.;

lata de ce prof. Alex.' Sutn • (1837~1919) este pe drept cuvlnt; socotit:·intemeietorul'~colii romane~ti de psihiatrie. Talentul sauorganizatortc a fostidublat de overitabilii pasiune de cercetator : ori~l1t~reih sa mozoliea -pregresistavrelese din luerari. ca "Alienatul in fa {a' , socle-;

3']

tat~i" ~i "Vinta !?i materia". Prin 1tl'ticolele salt', publicate in Gazeta Spitalelor-" 'ii "Gazeta medico-chlrurgteala a spitalelor-' - revist~ medi-. cale fondate de el -, prof. Alex. Sutu a pus bazel» in esenta

ale scoli] romanesti de psihiatrie. .

Fig. 2. - Prof. Alexandr u I?utu (1837- 1919), lntcmeietorul scoli! romanestt de psihlatrie.

Asa cum arab E. Tomorug ". Alex. $u\11, in Galitatea' sa de profesor si efor al "Spitalelor Civile", a militat,nu numai pentru Introducerea psihiatriet in programa de formarea medicller, ci si pentru 1mbun~t~tirea .continua a asistentei bolnavilorpsihici.Astfel,in legatura eu ospiciul Marcuta, care avea 500 de paturi in acea vreme, prof. Alex. Sutu afirma ca el nu reprezinta decit 0 soIuti~· de tranzitie si ca se

impuno construlroa unor spitale noi, sistematice.... ..

In Moldova, la Iasi, dupa infiintarea Faeultiitii de ll1edicina in anul 1879, ospiciul de alienati Golia, cu 90g,epl:lturi, a fostdesemnat ca baza de invat.amlnt de psihiatrie si neurol{}gie i0<ilnul)881. Ca ~i in Muntenia, Ia mceput cursurile au fostb~nevole,?i initier~a lor a fost legata de Iigurlle distinse ale unor psihiafriqepr~stigiu in lurnea 111ed.ic~li:l si inteleetuala a vremii, personalita.\ipl:9gr~siste, cu qrizont larg st inforrnate in problemele psihiatrlei, Dint:re .. ;3.ee~-yiil amillthn figura doctorului Al, Braescu (absolvent al Facultatii.d~l\redi,Ciniide Ia Iasi), care dupa studii de specialitats la Paris, in clinic:Uedel'el'lUIl'le mondlal, conduse de Charcot, Brissaud, Dejerine, Pierre l\farj~l?ipreocupat de organizarea spitalelor de psihiatrie, intreprlnde si studii privind asistU1\3 bolnavilor psihici in tad ca : Anglia, Austria, Bclgiu, Elvetia, Franta etc.

': ·s/},.1;: .. Tomorug: "Un episod din istoria psihiatriei romdne", Neuroloqia, Psihidti'ia; 111eurochirurgia (Bue.), 1957, 5, 398-405.

3 - c. 940

33

In anul 1.8D5 Minitsterul Cultelor a aprobat ca dr Al B .. '

iin!! un curs Ij:bbcr de "Patologie a holilol: mentale" 1:'11' (·It' Ip<llesst~u s~ tintl un curs 1 er d Clini - bo ". . L ia sa

J):ecan~a i. " ", .r.. \,. ~" mica a ,ale10r nervoaso :ji mentale". Dupa

iu sp •. ia liz.u e a ell'. AJ Bracsr- 1 'sui-i! b .

logie ~i psihiatrie au fost til1ute d 'd u, CC~ll S:lll e . en.evole de neuro ,

Fa' we J ., .• • e r. ,eOlge Pasha absolvent 1

L ell a ,11 oe Medicin i"l din Bueuresti pina in anul 18\)" 'r .., a

J859~1896 dr. AI. Braescu preia ~ursurile de PSl'!ll'a;)t·fJ.11 ,;nul .~cOlatr - • 1 1889 . lIe 51 prrmes e-

manu - tit u . de profesor suplinitor. '.

. . Datorita refuzurilor repetate de a Ii nominal] t .

psihintrre, e1 preda pina in anul 1906' li za la cateelra de

neurolog in ~i psihiatrie sint c~ntinuate )'d~nr (111. ac~st an. cursurile. de din anul scolar 1904/1905 organiznse u (~r'l P'T3lte ZOSIl1, care inca p_:ihiatrie judiciara. In anul 19'10 ~. Iost nbl.~(l,~t~F( e yrelege.ri libere de

~~~~ftl~~~Si;;. Psihiatrie, titularul ei nlmlni~d c p~nr i;: ';~{l\ ~;~t~~r~r~~

In Munterria, Ia Bucuresti clupa .

Sutu, devine titular al cateclrei 'de PSihi~~~i~o;~ar;a ~rO!es~lUJUi Ale;". (1860-1937). Psihiatru cu pre atire com .e __ • ro ... 1". ex~n( ru Obregia lui Virchow, l\Iunk WestPhal[ i G pl. xa 111 ,c~mcIl~ ~l laboratoarele conduse de Charcot Magnan sr Ba~rl1:..al1l;, apoi lJ1 spltalele !ii clinicile fost nurnit in anul 'r8n profesor titul~l: a1rala1tt,a'1 A.ledxanhd.ru Obregia a

du I' d ' 1" c c ec rei e istolozie con

c n 111 ace asi timp, cu incepere din anul 1893 .. I . ,b' -

OSPIClU Marcuta, Se

Fig. 3. -:_ Prof, Alexandru Obregia p,86~:-19",). clJt~rul.spitalultli de psi.1,atlJC ... Central' (in prczent "Gh.

2\Iannescu") din Bucurr-, ti.

~~ate .~~ir~n.a c~. 111 cei 24 ~e ani, cit a Iunctionat ca titular al catedrei slean;:l ~~~t.r~~ o;~. a!~acr~~e~pt~e~i~~~ psl1.9h3l'a4t)r'1'e~1.i,-a ad us 0 contributie de

- . cit ~i la organizare~ mo-

cerna a aSlstentel bolnavilor psihici (fig. 3).

34

El este cunoscut pentru introducerea metodei anatomo-clinica si metodelor experimentale in dorneniul psihiatriei. Adept al nosologi~i kraepeliniene, Al. Obregia contribuie Ja introducerea sistematioii boltlor psihice in tara noastra si tot el este acela care delimiteaza cicloIrenia (schizofrenia), In anul 1908, In scopul Imbul1[\tatirii metodelor de explorars biologica in neurologie ~i psihiatria, introduce in practica de specialitate punctia suboccipitala.

Atexandru Obregia rarnine 0 figurii centrala in istoriapsihiatriei romanesti nu numai pentru meritele sale' de cercetator, clinician, ci sl pentru initiativele si spiritul sau organizatoric. Astfel, Impreuna cu dr. At Brseseu, el sustine cu consecventa necesitatea infiintiirii unor spitale noi atit la Iasi, cit si la Bucuresti.

Constructia celor doua spitale a fost sustinuta de ambii, dar la Iasi, uncle functionau numai 90 de paturi, dr. Al. Braescu reuseste sa capete primul 0 subventie de 350 000 lei pentru construirea spitalului de Ia Soeola, cu 400 de paturi, In calitatea sa de director al Directiei Sanitare din Ministerul de Interne, Alexandru Obregia a asigurat dotarea Spitalului Socola, fi:icind posibila deschiderea sa dupa indelungi tergiversari si neglijente In constructie, in anul 1905. La rindul sau, AI. Brae~cll, in articolul: .. Cum sint consideratl ~i aslstati alienatii in Romania", publicat in anul 1903 In .Buletinul Socletatii de Medici l?i Naturalisti", dupa ce apreciaza cu ascutit spirit critic raminerea in urma a asistentel psihiatrice de la noi, insista asupra necesitatit de a se deschide spitalul de la Socola, a carui constructie era de fapt terrnlnata incii din anul 1899. In acelasi articol insista sa se construiasca spitalul modern lle la Bucuresti. Desi finantarea constructiei ospiciului de ailenati din Bucuresti era legiterata inca din 2 iunie 1892, Alexandru Obregia .reuseste abia in anul 1906 sa obtina votarea legii pentru construirea spitalului, iar constructia propriu-zisa incepe abia in 1908. Lipsa fondur ilor a determinat intreruperea lucrarilor de constructie in anul 1911, Iar lucriirile de amenajare si dotare au Iost si ele temporizate pe toata durata primului riizboi mondial, fiind reluate abia in anul 1921.

Ca eveniment de searna dezvoltarea inviitamintului de neurologie si psihiatrie in Moldova remarcam ocuparea acestei catedre mixte la Iasi de catre savantul de renume mondial C. L Parhon, in anul 1912. Asa cum aprecia P. Branzei, anul 1912 rnarcheaza etapa dezvoltarii stiintifice a Scolii de la 80c01a, datorita activitatll deslasurate de Constantin Parhon, colaboratorii si elevii sai (Itinerar psihiatric, Edit. .Iunimoa, Iasi, 1975, p. 59).

C. 1. Parhon (1874~1969), dupa absolvirea Facultatii de medicina din Bucuresti a lucrat impreuna cu Gh. Marinescu la Spitalul Panrelimon, iar din anul 1910, a ocupat postul de medic primal' la Marcuta.

C. I. Parhon a ilustrat cu cinste neurologia si psihiatria romaneasca si a internelat endocrinologia ca ~tiinta medicala, avind merite incontestabile Ia afirrnarea acestei specialitati ~i dincolo de granitele 1;i'irii. in anul 1909, in colaborare cu Goldstein, a publicat primul tratat din lume despre glandele cu secretie interna. Ca si Obregia la BucuTe~ti. in anii premergatori primului razboi mondial, C. 1. Parhon, savant -eu solide cuno~tinte in domeniul biologiei, neurologiei, endocrinologiei ~i psii1iatriei, a orientat cercetarea ~tiintifidi catre pozitii materia1istc iii

35

deterministe. Fiicind din catedra 'ii clink-a de la Ia~i un veritabil centru de cerctare ~tiintifie':i, el a creat 0 pleiada de cercet.rtor i ell oricntare materialist-dialectlc.i. Cercetari le sale in domeniul corelatiilor dintre tullJurilrilc: psihlce 'ii dlsfunctiile endocrine au fost sintetizate in raportul prezeniat in unul J !)lJ la Ccngrcsul International de psihiatrie de In Gand, fi3cindastfel cunoscute. IUl11ii europene preoeuparile~tiintifiee ale neurologilor 'ii psihiatri'lor romani. Prin studiile in domeniul endoerinologiei si al substratului material al fenomenelor neuropsihice, de fapt C. 1. Parhon it deschis calea cercetarii in dcmeniul endocrinepsihiatriei 'ii a orientat pentru multe deeeuii psihiatria romaneasca spre studiul bazei materiale a vietii psihice normale ~1 patologice.

Periotuin a pat.r« a dezvoltarii psihiatriei romanestt, cuprinsa intre cele doua rilzboaie mondiale, se remarca attt prin sporirea serrsiblla a numarului de paturi, cit ~i prin dezvoltarea invatanlintului !1i cercetarii stiintiftce, Astf'el b Bucuresti, III luna august a anuIui 11123, a fost inaugurnt eel mui mare spj,tal de psihiatrtc din tara noastra, .. Spitalul Cenfrnl: ; evenirnentul insemna implfnirea visului lui Alexandru Obregia, In I11,.j bine de 30 de ani de In legiferareaeonstructief (1892).

In Transdlvania, Ia Cluj, a fost Ol'g;mizati'\ seetia clinica de psihiatrie a Facultatii de Medicina ~i a luat fiinta eea de-a treia Catedra de psihiatrie al caru! prim titular a fost Constantin Ureehia, La Sibiu functions incLI din 1863 Spitalul de neurologie ~i psihiatrie, care In anul 1919 avea 400 de paturi. In acest spital a Iucrat 0 pertoada de timp Pandy Kalman, autorul reactiei care-i poarta numele, Sub conducerea doctorului Gheorghe Preda, spitalul s-a extins la 500 si ulterior Ia 710 paturi.

Gheorghe Preda (1879-1965), abselvent al Facultfltii de lIIedicina din Bueuresti, si-a impletit intreaga viata profesionala cu activitatea la spitalul din Sibiu, al carui director 3 fost din anul' 1919. In anul 1933, el a infiintat 13 Sibiu primul dispenser de psihiatrie din tara no astra, creatie care .marcheaza de fapt inceputul asistentei extraspitalleesti la noi, Acest medic destoinic, cu orientare modems in psihiatrie si pregatire multilaterala, a organlzat !'ji dezvoltat in cadrul spitalului, ergoterapia agrozootehnica, cit si pe cea de atelier. Bogata experienta dobindita in dornenlul ergoterapiei este stntetizata in lucrarea sa "lVIanual cle Initiere in Ergoterapie", publicata 'in anul 1963, cind avea respectabila virsta de 84 de ani. lvIu!ta vreme aHituri de Gh. Preda a luer'at dr. Th. StOel1escu ca $ef de sect ie, apoi ca director. La circa 30 km de Sibill, pe valea OItului, a fost construit ospiciul pentru cronid _ mentali Riul-Vadului, la 'lncepnt cu. 100 de patnri (1934), cap;;citatea sa mi'irindtl-se la 250 de paturi (1938}. Peutru asigurarea asistentei bolnavilor cu evolutie prelungiti'i, la Baita-Sibiu function a ospidul pentru cronici mentali.

Interesu1 pentru ~co1arizarea oligofrenilor recuperabili ~i partial recuperabili in Transilvania, este evidentiat de existent.a unor $coliintern at la luau (Arad - 120 de locuri) $i 1a Cluj (40 de Iocmi), In care eforturile de ~colarizare eran dublate de orientarea deficientilor d\tre diverse activitati practice ~i meserii.

36

Dezvoltarea impetuoasa a scolii ,fomfme;ti (~e neurologie _est: st!ins legata de numele savantului Gh. MarJnes~~ ~ub Jl1:'!rumarea caruia si-au -~pnt activitatea 0 serle de pe1'sona11tat1. medlcale : . C. 1. . P~rhon. ~~?r. Niculescu, A. Radovici, State Dl'agiin€;scu,.osca1' Sager, A .. l~re111d,1.er. Lucrarile acestei pleiade au fU,nda~11~nt1:t onen~a:ea determinist ~hUl r- :-tifiei'i a seolilor de neurologie $1 pS1h!ntma.Lt:crarlle de renuJ11,,: ale lUi Gh. Marinescu au desehis drurnuri n91 inelucldare~ su~:tratt~lu! morfofunctional a1 afectiunilorpsihice. Dlrrtre .ae€!:!te dlre£~Ua~11lnt!,n dear preocuparile lui Gh. ·-Marincseuin dornemul demenyel sen:le~l v~:cuJa1'(:, in domeniul epilepstel, isteriei,. <?~e.~rghe Marinescu }ml~l-eunCl. eu A. Kreindler initiind cercetarea actlVltatll nervoase superioare la bol-

navii neurologici si psihici. .' I

Lucrarile asupra biologiel virstelor (C: I. Parhon) 111 • domeniu

hom or organice vasculare !1i senile (Gh. Marmescu, C. Ureclua) reprezintii contributii pe care ~eoliIe noastre Ie-at: adus In dez,:,oltarea domenlului cunoa$terii in aceste specialitr1\i (v, C~lpltolele resp€::t~ve): ..,,"' I':

In anul 1938* existau 111 Romfmia 16 spitale de psihratrie en ." 59::1 de paturi, 1l1cadrate cu 34 de medici. ~a CJu~, Tg. MUl'C~, Ina:!. eXl~it~u! de asemenea, trei institute pentru ohgofren!, !e:_1tru bO~na\i.l. p~1 1.c1 cronici au luat fiinta asezarnint.ele Pleyna 'it. BaInccanca In. uploplere,,; Bucurestiului, Radtld'meni, Bohotin, :;lIpote m Moldova, Riul Vadulul

si BOita linga Sibiu, . " r . 1 .•

. Cu eitiva ani inainte de eel de-a!. doilea r?Z~Ol n?or~( ra !11 m

timpul desfasurarii lui evenimentele politice de irIsta arnintire au d,-:~ Ia stagnarea' activiti'itii de eer~et?rp; ~tiintifidi ~i chiar Ia persecutn brutale fata de unii reprezentanti 31. e.l. _ .. . ., , ". . ., . _

Activizarea !Ii orgamzarea achvitatll 5hdactJCe !itl1n~lflCe .~1 d~ asis tenta inregistreaza progrese deosebite d1.1lqa _eel. ~e-al dOl~e:: razbOl mondial (3 cineea perioada a dezvoltaril pSlhla~rlel). Con~ltnl: ere<:te. de nona otinduire socials au. permis atit folosirea experl~n,el dobmdlte: cit si imbogatirea ~i adaptarea ace~te~ experie~t~ la. dezI.deratele etapet de dezvoltare a societatii noastre socialiste (v. Psihiatria aZ1).

Psilliatria in ultimul sfert de veac fn tara 1Zoctstril, perioada a

cincea a psihiatriei romanesti. _ . . .' .

in primii ani de dupa eel de-al doilea razbof l11on~l~l, .. act:vltate~

retelei de psihiatrie a fost mobiliz~ta in ~,e?erea reorga11l~arll asistentei de specialitate in concordanta en nOlle CO?~*l .create de reg~n:u; demo,er~t ~opular Odata cu infiintarea celor dona JJ1shtute de medicma la T~ml:~oara sl. Tg. Mure$, numarul catedr::l?F de. p.Si~1~?tri:. a. c:rescut la C111Cl. .~u fost astfel create conditiile relu~:ll actlVltatll ~!llr:.tl.~lce pe u~ p:;.n mai larg, asa incit reuniunile tradltlOnale ale SO~letatl1 _d: net;t~Ol~\.le si sihiatrie' !ii-au reinceput activitatea ~i 0 p~rte ~In lucr~r!le ~tllntlf::; ~u Pfost publicate fn "Revista de $tiinte Medlcale ;, "Medlcma l~t:rI~~ ,; cealaltii parte fiind publicata in v?lur;1UI "P;-o~le~i1c de .psll~latlle_ aparut in anul 1.957. Db: aceasta p~~lIcatIe de :~ecI~llt~t~ apa~uta ;d:lpa raz!JQi, se de~pnnde cncntar,,?- chn:c?-nosol~g!ca.!i: c.11l1,('(l-~1~log,ca ,3 eolectivelor noastre de psihiatne, actl\Tltatea dldnctlca ~l de eel cetare ~h-

.. Encic!opedia Romana, Edit. Gusti, Bucure~ti, 1938, p, 506.

37

ini,ificil Iiind legata indeosebi de elaborarea unor criterii unit are de delimitare a cntitatilor ncsologico si de studiu 31 substratului material (cerebral 'li somatic) al tulburarilor 1)i bolilor psihice.

Este. de ascmenea, deceniul in care psihiatrii nostri se preocupa de delimitarea unor subspecialitati ea neuropsihiatria infantlla si psihiatri a judiciara si, in acelasi timp, de includerea asistentei psihlatrice in conditii de gratuitate a asistentei medicale, Incepind cu anul ] 951" cele trei specialitati Inrudite au beneficiat de 0 revista de specialitate, ~i anume revista de .. Neurologie, Psihiatrle si Neuroehirurgie".

In cadrul Societatilor de Stiinte Medicate au fost organizate rell:'" niuni anuale pe intreaga tara, la care s-au dezbatut probleme privitoare la asistenta de specialitate din teritoriile de granita sau cornune pslhiatriei si neurologiei (nevrozele, accidentele :;;i tulburarile psihice din boli1e vasculare, patologia neurologtca, psihica si endocrine a copilului, patologia batrinetii ete.). Conferintele, simpozioanele si reuniunile organiaate au atras nu numai specialisti din dorneniul specialltatllor Inrudije, ci si reprezentanti ai scolilor romanesti de medicina interna, igiena si medicina sociala, medicina judiciara ~i psihologie. Cresterea nevoilor de aslstenta psihiatrieii si orientarea profilactlca a acestei asistente a fost relevata de ternatica conferintelor "Asistenta curativo-profilactic'i in maladiile psihice" (1960) :;;i aceea despre "Psihoprofilaxie, psihoigiena" (1961). Dupa mftlntarea Societatii de psihiatrie (1961). prin separarea ei de Societates de neurologie In cadrul Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale, activitatea membrilor Societatii de psihiatrie a fost orientate catre dezbaterea problemelor puse de unele boli psihice cu 0 evidenta crestere ill structura morbiditatil sau cu un potential ridieat invalidant (pslhogeniile, psihopatiile, starile psihopatoide si tulburarile de comportament ale copilului si schizofrenia). Doua dintre aceste manifestari au Imbracat forma unor "Conferinte nationale" cu participare prestigioasa internationala, 0i anume Conferinta nationala cu tema .,Schizofrenia" (196'01) si Conferinta natonala ell tema ,.Psihopatiile" (1969). Temele aces tor conferinte si publicatiile in revistele de specialitate din tara ~i strainatate reflecta ill mod sintetic preocuparile psihiatrilor rornani, din care se desprind l1U numai orientarea catre cercetarea problernelor prioritare, ci si stradania de a-:;;i Imbogati continuu mijloacele de investigatie elinica st paraclinica (E.B.G., E.M.G.. reoencefalografie), prin px~menn DsHl')[c-gic~ complexe, bazatepe teste si tehnlci projective si in sfirsit introducerea scalelor de evaluare odata cu utilizarea pe scarii larga a medicatiei psihotrope. Contributia unor cadre cu activitate meritori!' 111 domeni.ul cercetarii $tiintifice 1$i. va "asi Jocul in capitolelc de> pato]f)gio specialJ. Dezvoltal'ea potentialului ;;tiintific ill 'colii r0111;1nc)t; de 1)5ihiatrie rm treicuie ~eD:lratJ de dezvolbrca institlltiilor sJ)itillice~ti si dc' cJ"('sterea l1uT;2\rului de cadre de spccialitate (psihiatl'i. l")<;ihologi, def('ctclo_-~i etc.)~

Fdificatoare h ",ccst sens este cre9terea numilrului de paturi de peste 1 r\~;: or;, a nU1l12-l.rului (1c ~,pcciali9tl psihiatri de aproape nou(.\ od, ca ~l dl';.~yolLrL'a retc!cI a;l1bulilloril de psihiatrie pcntru adul\i .-;;i copii. C; urrl1.}rc, rctcctu.J asi3t(~l"i.~ci p.<hiatric~ anlbulatorii disp:'U1C in p~~czC'nt d,~ Dcstc 150 de cabinci~ <.h..: consultatii in poEclinicilc gc:ncralc de co~)ii

38

Iii adulti, care aplicii sisternul de asistenta ambulatorie dispensarizata. In pas cu vremea Iii in concordantii cu eresterea preocuparilor pentru recuperarea 1)i reinsertia sociala a bolnavilor au aparut :;;i se dezvolta serviciile de sim~ltate mentala, care raspund integral sarcinilor dispensarului clasic de psihiatrie, cit si unitatile semiambulatorii de tipul spitalului de zi,

Cit de evidente sint realizarile psihiatriei rornanesti in condisiile societatii noastre socialiste se poate constata nu numai privind rejropectiv dezvoltarea continua :;;i multilateralii, ci si situatia prezenta a asistentei lnvatamintului 9i cercetiirii stiintifice, care indreptatesc aprecieri prospective . optimiste, in totala arrnonie cu realizarile societatii socialiste multilateral dezvoltate.

In etapa actuala de dozvoltare sociala, politics si economico-culturala, alaturi de obiectivele miirete ale ridicarii tarii noastre pe culrnile culturil !)i civilizatiei, la loc de frunte se situeaza preocuparea continua pentru dezvoltarea multilaterala :;;1 implinirea armonioasa a personalWitii umane. Acesta este cadrul actual in care reteaua sanitara traduce in viata politica partidului ~i statului nostru in domeniul ocrotirii sanatatii. In acest sens mentionam obiectivele si sarcinile asistentei mcdicale din tara noastra cuprinse in Directivele Cornitetului Central al Partidului Comunist Roman din februarie 1969 din 'Care decurg sarcini important€' privitoare Ia apararea siinat{\tii mentale, Obiectivele majore ale promovarif sanatatii mentale cuprind studiul cauzelor !Ii dinamicii tulburarilor ill bolilor mentale ill scopul de a le preveni si trata. Continuind traditia scolii noastre de psihiatrie am in promovarea atitudinii umanitare fata de bolnavii psihici, cit si in orientarea clinleo-nosologica !?l. biosociala, boala psihica este considerate expresia dinamica a interferentelor complexului de Iactori negativi biologici, psihologici si sociali. Este lesne de Inteles de ce orientarea prof ilactica a psihiatriei romanesti devine realizabila in primul rind prin studiul factorilor ce conditioneaza aparitia bolilor psihice, cum sint factorii ereditari l?i congenitali, factorrl pre- si postnatali, factorii ecologici (toxici, infectiosi). 0 deosebita atentie trebuie acordata factorilor demografici i?i celor sociali. Studiul factorilor demografici evidentiind structura pe virste a pcpulatiei, impune orientarea cercetarii spre aspectele particulare biologice 1)i psihologice ale Iiecarei virste si, in functie de factorii de rise si de aspectele morbide intilnite cu precadere face necesara intensificarea masurilor de psihoigjpnii ~i psihonrofib:dC'. De aHfel. accste particularitati au impus dermitarea specialimtii de pedopsihiatrie !Ii conturarea psihiatriei universitare, ;;1 cu aUt mai mult a gerontopsihiatriei.

Dad societatea moderna inseamna un incontestabil progres (urbanizarea, industrializarea, mecanizarea, automatizarea, apropierea pini'\ la !?tergerea granitelor dintre munca fizicii ~i muncn inteleetuala etc.), ea contine ~i 0 serie de factod determinanti sau favorizanli in aparitia ~i evolutia unor boli psihice. Aee$ti factori sociali pot favoriza !?i totodata ere!?te riseul dezaptativ, incriminat in special in nevroze ~ipsihopatjii.

Pentru stabilirea ponderii fiecarei grupe de factod (toxici, infectio$i, traumatici, motivationali etc.) se impune initierea unor ample stud:li epidemiologice, eapabile sa stabileasca nu numai structura morbiditii.tii, ci :;;1 cauzele $i conditiile care determina sau favorizeaza aparitia boliler

/., .', C),39

{ i' ~'J'11 V, ~ ~ \.X 1\ ;: ~

psihicc, A!?:l cum sc stipllleazi\ Jn Programul privind apar.n-oa sl promovarea sanata\li mentale a populatlei=, aprobat de Consrliul Sanitar Superior ~Il !iedi~t~l ,din d.ec_cmbric 1971, pent ru a cunoaste, prevent ~i combate Imbolnavlnle psihice este nevoie de dezvoltarea continua a retelei ~mbulatorii d~ psihiatrie, care prin echipele multidiscipliuare are memrea de a depista factorii de rise, de a elabora planul de masuri profilactice (de psihoigiena fii psihoprofilaxie) si de a trata imbolnavlrile de a preveni recaderile sl de a contribui Ia observatia continua a bol~ navului psihic in scopul recuperarii sale profesionale fif socia Ie. c ,

. Din experien~a dobindtta de colectivele de la serviciul psihosocial care a fU!lctlOnat la Iasi !?i de la dispensarul de psihiatrie organ izat la B.ucure'ih a. ~ezul~at ea unitatea ambulatoria capabila sa rezolve cQ~plexltatea sarcinilor impuse de cerintele actuale ale asistentei psihiatr~ce ,:ste "L~~oratol:ul de sanatate mentala'"; acesta va trebui sa fad fata atit sarcinilor dispensarului clasic de psihiatrio, cit fii aspeetelor actuale ale promovari] sanatiitii mentale, si anume :

, ~ .stu~iu~ .~ac~oril?r de ri~e in ~par!tia tulburarilor psihice, in

vederea instituirli masurflor de psihoprofilaxie primara ;

... -_dep.istarea activa ~i precoce a afectiunilor psihice in scopul instituirli masurilor de psihoprofilaxie secundara .

d· ,

- Ispensarizarea activa si asigurarea tratamentulul de intretinere a bolnavilor psihici Iuati in evidenta ;

. -. rezo~va~'ea problemelor de munca, juridiee, familiale 'ii de reinsertia sociala a bolnnviloj- psihici in cadrul actiunilor de psihopro-

filaxie tertiara ; .

. . _ -:- initi~:ea m.asu~·ilor de p.sil:~igienii.?i psihoprofilaxie in colectivitati de COplI, de tineri, de adulti 'i1 III familia ;

- antrenarea si indrumarea metodologica a retelelor de baza (rnediclna generala ~i pediatrie) in problemele comune de promovare n

saniitatii mentale. .

Tot in lumina Programului de promovare a saniitatii mentale se prevede dezvoltarea retelei de institutii semlarnbulatorfi," ea urmare ,1 experientei aeumulate de spitalul de zi infiintat la Bucuresti. Rostul si rolul ~eest~r institutii. e.ste de a acoperi functiile de asistenta, orientar'e profesionala san pregatire pentru reluarea activitatit anterioare irnbol~avirii. Acoperind perioada de adaptara cuprtnsa intre data externiirii 'i1 reincadrarea in munca si societate, aeest tip de unit ate si-a dovedit prineconomicitatea si eficienta ei,ratiunea de a fi dezvoltata. '

Pentru a face fata nevoilor de asistenta se impune dezvoltarea ill continuare a institutiilor spitallcesti sub forma de spitale- de psihiatrie separate, sau sub forma unor sectii in spitalele : generale [udetene, NU1l1ai in acest plan cincinal se preconizeaza 0 erestere a numarului de

paturi ell peste 0 treime din numarul existent. .

. . P~ntrl! a acoperi necesarul de cadre de psihiatrie, catedrele de pslhlatrrs fil centrele metodologice se preoeupa de indeplinirea planului cOl1_lplex de. formare a cadrelor de pSihiatrie, de imbuniitiitirea continua a s!stemu~Ul de pred?re a psihiatdei viitorilor medid de medicina generala,. ca fil de orga?~~area ul1<?r. c~lrsuri de initiere postuniversitara, in specIal pentru medlell de medlem3 generala ~i pediatrie, pentru a Ie d3

posibilitatea de a aborda in circumscriptiile respective si problemele de sanatate mentala.

Dezvoltarea retelei arnbulatorii spitalicesti de psihiatrie este dublata de eforturile dedezvoltare a bazei materiale atit pentru Imbogatirea mijloacelor de irrvestigatie, cit si pentru asigurarea unor condltii COrespunzatoare desfasurarii activitatii de invc1tflmint sl cercetare ~tiin\ificiL o dovada a atentiei si importantei ce se acorda domeniului de metodologie !?i cercetare !)tiintifica este infiintarea sectiei de psihiatrie in eadrul Iostului Institut de neurologic, care poarta azi denumirea de Institutul de Neurologic si Psihiatrie.

Sarcinile importante ce revin cercetarri stiintifice sint strins legate de pianul prioritar de cercetare elaborat de Ministerul Sanatiitii fii de Academia de Stiinte Medicale. in domeniul psihiatriei el urmareste fundarnentarea masurilor de profilaxie, cresterea eficientei masurilor terapeutice, stabilirea criteriilor de expertiza l?i recuperare a capacitatii de muncii !li, in general, de recuperarea sod ala a bolnavilor psihici, cit l?i elaborarea masurilor de asistenta 9i ocrotire a cazurilor irecuperabile.

In acelasi timp din preocuparile catedrelor 9i ale sectiei de psihiatrie a Institutului de Neurologie 9i Psihiatrie face parte fii elaborarea unor eriterii obiective de lncadrare nosologlca a afectiunilor psihice eu potential mare invalidant (schizofrenla, psihozele de involutie, psihozele afective), 9i mai ales a afectiunilor psihice de granitii cum slnt nevrozele, starile pslhopatoide, psihopatiile, afectiunile psihice asa-zis functionale - nevrotice fii psihotice - ale vlrstei inaintate.

Un obiectiv deosebit de important, de care se leaga elaborarea masurilor de psihoprofilaxie inca din primii ani de viata it constituie elaborarea diferentiata a criteriilor obieetive de urmarire a dezvoltarli psihice !?i motorii a copiilor imaturi, dlstrofici, rahitici si in general a acelor copii eu rise crescut de intirziere a dezvoltarii psihomotorii fii a celorcu potential de dezvoltare dlsarmonica sau nevrotica.

Acestea au fost sarcinile !Ii obiectivele actuale ale psihiatriei 1'01113.nesti, care prin dimensiunile 'ii continutul lor dezvaluie noi orizonturi ale specialitatii noastre, chemate sa-l?i aduca cu responsabilitate aportul 1a vastul plan de ocrotire a sanatatii poporului. Rezultatele muncii neobosite a cadrelor de psihiatrle angrenate In acest efort trebuie sa constituie in primul rind un modest omagiu adus poporului nostru si conducerii sale de partid 9i de stat, care prin infaptuirea neabatuta a vastului program de zidire a Romaniei noi, ne-au creat conditii de viata !?i munca 1a care poate abia au indraznit sa viseze inatntasd nostri.

1.4. SUCCINTA TRECERE IN REVISTA A ORIENTARILOR ~I CONCEM,'IILOR DIN PSIIDATRIA CLASICA

~I MODERNA

Practiea psihiatrica s-a il11pletit inca din antichitate ell preoeuparea teoretidi de a delimita unele orientari 'ii concePtii care reflectau pozitia filozofidi a eelor care Ie-au elaborat fii suspnut. Fundamentarea teoretidi a psihiatriei ea ramura a fitiini;elor medicale a devenit posibila

40

41

~bia dupa reformele u~anitare ini~iate de Pinel, Chiarugi, Tuke, Roche, reforme care au deschis era crearii unor institutii spitalicesti capabile sa asigure eo,:ditiile. ~e asistenta, lnvatamint ~i cereetare ~tiintifica. A~a eU!l1 reles,: din paginile precedente, seeolul al XIX-lea s-a caracterizat prm deserlere~ si acumulare<_l faptelor de observatio clinica si printr-o sene de tentative de a le explica teoretic,

Prirnul model teo~·etic. d~ .entitate ~o.s~logica I-a oferit Bayle (1822), ca;e a dublat observatia clinica a paraliziei generale progresive cu descnerea substratului anatomopatologic, anticipind eu 90 de ani descoperirea etiologiei ei Iuetice,

1.4.2. IPOTEZA PSIHOGENETICA

1.4.1. IPOTEZA ORGANOGENETICA

In opozitie cu ipoteza~ganogeneticii~iin parte inspirata de marrle ei defieiente, s-a conturat(~sillQgeJieti.£g) care postuleaza ca boala pslhica este 0 rea(?ti~_Ja_dificultaVle existentei, Daca v.potrivit primei ipoteze psihiatria era 0 disciplina strict rnedicala, care studia boala psihica asernanator oricarei discipline medicate, descriind-o prin sistemul categoriilor clasice (etiologie, patogenie, fenomenologie cliniea, diagnostic, prognostic, tratament curativ !?i profilactic, anatomie patologica etc.), potrivit celei de-a doua ipoteze, relatia dintre boala psihicA!i~ fac~n.ll psihogen _ din mediul exterior nu mal putea fi probata strict !itiin\ific, excluzindu-se posibilitatea expllcarii cu metodele stiintelor naturli. Complexitatea relatiei psihogenetice a impus Iolosirea altei metode, adecvata de fapt studiului stiintelor sociale, sl anume m~tQQ;t~ jnt~legerii. ~g;licii. __ a~ .empatlei, comprehensiunil sau Inteligibilltatii (Dilthey, -1911). De aUfel teoriile psihogenetice care considera boala psihica drept 0 reactie Ia 0 situatie dificila, pornesc de la Idei mai vechi, emise de Esquirol, Stahl, Heinroth ~i, mai recent, de Baruk.

Conform acestei ipoteze, ,polile_ functio~~I1!:l in special nevrozele, ar fi dezaqaptaJ,'i, conduite inadaptateprovocate de mediu, De aid gecurge,-notiunea de patologie ecologlca si sociogenica demonstrata si experimental de Masserman, dupa care boala mentala este un efect al structurii sociale si a1 presiunii pe care societatea 0 exercita asupra individului. In acelasi curent de gindire se incadreaza si reprezentantii orientarii culturaliste (Kardiner, Horney, Mead, Sullivan etc.) .

Desi conceptia psihogenetica pune accentul pe importanta factorilor de mediu social in deterrninarea unor boli psihice si confera optiInismuI_reversibilita1;ii, ea pacatuieste prin aceea ca .§,ubam:~£e_~~____§!l !;'luQNeza importanta _<;Q_n_g_jtiilor_, interne, legate de aspectele« constitutionale,~eredHar:genetice, !li prin faptul ca limitind boala psihica 13 mecanismul simplu, psihotrauma-imbolnavire psihica, face adesea sa se stearga granita dintre reactiile norrnale in diferite situatii stresante si cele patologice. Prin unilateralitatea ei, aceasta conceptie face din cele doua tlpuri de reactii - norrnale !1i patologice_--::-:"~ doua variante cantitative, care pot duce la negarea obiectului specific al-psihiatrieL-

- Una dintre conceptiile psihiatriei contemporane, care !1i~a propus sa rnicsoreze ~i oarecum sa gaseasea puntile - de legiHura intre cele doua ipoteze extreme - organogenetice ~i psihogenetice - este organodina-mismul, sustinut de Henry Ey (1936), care a extins Ia psihlatrie teoria evolutionista (Darwin, Spencer), aplicata in neurologie de catre H. Jackson.

Istoricul psihiatriei consemneaza mai multe tentative de sistematizare a. bolilor psihice. Kraepelin este insa primul psihiatru care reu!i~!ite, prm .cr~are~ sist:-mul~i dinico-n?sologic, sa lanseze prima eonceptie teoretica si prima smteza de aeceptiune europeana. Postulatul Iundamental al ~o?eepti:-i k!a~pelinie~e are ca punct de plecare ipoteza org?l:ofJen~t~ca a lui Gn~smger !il consta in sustinerea exlstentei unor entitati clinica care ar fl expresia ipotetica a unor leziuni cerebrale. Aceasta .lpoteza, parasita de altfel de Kraepelin in primele decenii ale secolului al XX-lea, a constituit dogma psihiatriei clasice din secolul al XIX-lea. Astfel, ? serie de psihiatri celebri (Wernicke, Meynert, Seglas, . Magnan) conslderau. boala psihica drept 0 colectie de simptome determinate de lezarea centrilor cerebrali,

.. Conceptia or~anogenetica cu variantela ei (teoria degenerarilor teori ile eredo-constituttonaltstoj a dainuit si in secolul al XX-lea mal ales ~a progres~le mari. al? neUl:oanatomofiziologiei si neurochir;rgiei au .stll11U1a.t extmderea _ e~ !il al! .~l fu~damentat, in unele boli organice, legat~lra dintre tulburanle psihice ~l substratul lor evident lezional, Tendinta de a reduce explicatia fenomenelor psihopatologice Ia niste

aspecte neurofiziologice $i Iezionale Ii este proprie lui Clerambault : psihiatrul francez explica delirul de influenta prin fenomene de iritare automata $1 mecanica a proceselor nervoase. Guiraud interpreta delirul ca pe 0 deconexiune neuronala in releele subcorticale. Organicismul ingust si, din unele puncte de vedere, aberant, este sustinut !ii de teoria Iocalizarilor cerebrale forrnulata de Kleist, care in "Patologia clinicii a leziunilor corticale" delimita, pe linga alti centri - si unul al "eului individual", un "centru religios", altul "social" .etc. Aceasta interpretare mecaniclsta a fenomenelor psihice ducea in ultima instanta la reduce rea psihologlculul la neurofiziologie.

- Explicatiilo de inspiratie organicist a s-au dovedit in buna parte valabile in bolile psihica organice (dements, oligofrenii, traumatisme etc.). Cind ele au fost aplicate alter categorii de boli (psihogeniile, nevrozele, psihopatiile etc.), Ia care nu tie cunostea un substrat anatomic lezional, s-au dovedit insuficiente ~i mecaniciste.

1.4.3. ORGANODINAMISMUL

42

ll;-ganodimnnlfIl11_l1. are la baza urmatcarele principii:

aJ Organismul !1i functia psihka constituie un edificiu unital', tlintm;i-; '?i icrarhizat, rezultat din evo-1u\ia, maturizarea ~i intcgrarca strtcturilor stratificate ale func~iilor nervoase, con!itiintei!ii persoanei.

43

bJ Boala mentala. reprezinta (potrivit acestei conceptii) efectul unei dh;olutii, al unei destrudurari sau al unei anemahi de. dezvoltare a aeestul edificiu .struetural,

e) Agentulfeuomenelor morbide evolutive (accident evolutiv in limbajul autorului) este procesul organic care poate avea 0 actiuue dlstructiva saunegativ~L

dJ Ac\iuuea distructiva negativa a procesului organic' determiua regreshmea sau imatutarea functiilor psihiee, care se reQrganizeaza sau ramin organizate la un nivel inferior. Aceasta organiZilre a JJ.lnctiilor psihice Ia nivel inferior determina fizionomia cliniea a bolli. fiind soeotita ca "organizare pezltlva''.

In lumina teoriei organodinamiste, boala mentalfi, ar reprezenta 0 organizare a vietH psilrice Ia un nivel iniferior de integrare ~i.in acelasi timp 0 psihadinamidi generata de degradarea organicii. Organizarea infcrioaracste. exprimata in structurasimptomelorcare cqnsHtuie oriee forma de existenFl. patologicii. Cu teate ea sustine llnitatea psihic-soma, dinamical?i ierarhizarea functiilor, concep\ia devine greu aplicabila Intr-o serie de domenii unde nu s~auevidentiat factorii organid (mja cum de aRfel reeunoaste tnsust auterul),

In al doUca rind pericolulcare amenintii aeeasta ~rie consta in It1sa!?i structura sa, pecit de sistematica, pe atit de schematies III abstracta, astfel jncit faptelor de observa\ic Ie sint substituite interpretar! tpotetice, fortate l'}ieciectice .. Din pscate corelatia eelor dol faetori (psihic Ili somatic) nu ajU11ge la H. Ey la in\-elegerea materiaUst-dialectica a raportului strueturB.-functie, ceca ce dace in ultima analiza la Interpre.tiiri n1ateri:ali~t~vulgare.dupa care orice tulburare psihica . exprirna neindcielnlo unsubstrat organic Inca nedescopeiit; aeeasta exchIde posibilitatea existentei unui stadiuinitial, strict functional, al holii psihiee, care numai in anumite conditiiface saltulcatre orga1licitate.

Ipotezele psihogenetice din ultimul deceniu al secelului treeut !?i inceputul eeluide--al XX-lea, dellmitarea conceptului de bQaIa psfhogenetica -. (psihozele reactive, nevrozele l'}i in special isteria}.dt si exagerarile ipotezei Qq; .... mogenetice l-au stimulat pe Freud in fundamentarea teoriei sale psihanalitiee ea prima conceptie psihogeneticii inehegata; psihiatrul vIencz i~i propunea sa of ere 0 explicatic determinista a etiologiei Ili patologiei nevrozelor, in general ~i mai ales a m<mifestari1o~ somatice din isterie.

1.4.4. PSIHANALIZA $1 $COLILE PSIHANALI$TILOR DISIDEN'fI

Doctrina psihanaliti<'.':l Se hazeaza pc . postulatul conform caruia psihicul uman este determinat de anumite forte de motivatie inoolliltienta. De~i nothmea de "incolliltient" fusese elaborata de Eduard von Hartmann eu 36 de ani mai inainte (1869), Freud (1856-1939) este primul care sustine ~ esenta incon!?tientului 0 constituie instinctul sexual, "Hbidoul" (1905). Aceasta ar fi, dupael, izvorulenergiei psihi<7 ... 1li factornl motivational de buza in jurul c-.'iruia s-ar centra eOlUPortamehlul uman. Prin metoda asociatiei lihere el constata ea bolnavul il'}i anlln-

44

t te oxperientele copilariei pe care le considera de mll~t uitate, dar c~~: er~t1 de fapt don!' lnhibate pentru ctt il"rlphc~m ~xperlepte sexuale, Freud postnleazu· astfelexistenta. unet. .f()rt€!~ctl\;e. 1~90n~tIente, .ca~a-b'IY c xdud& din constiinti"t aceste trarri nepla .. c.m.c,prmtr-un 1l.leC4U1sm

1 a sa e . ". ." t't ····t . tr"j 'HoI' nepla le represiune(reftdare) si care determma au ': 111 area •• a 1, •.•.••. ~ •• -

c ite cit sl rezistenta pecare 0 opune holnav"4l.ifl mod incon!?tIe~t .clnd

~~eb~ie sft serefere la aceste· ev~n~~uent~, .fiicln? u._11:1e. a~alogll . mbe com ortamentul copHului!ii relatiile cijntre€!l!il parlU\l .!i1 compo_rtameniuL ~exual • al . adultlc11ui, Freudde~crie. sta9.iil: de ~.ezvolt~re psiho-

1- .. '1 I . Astfel in primul an de v.lat;;1 cOPliul. strabat.e fozo .. sexua a a copt u In. .. ,. ..••. • . .._ . ,..

oraUi, centrata 111 jurul gurii ~i .bu:el~r.: activitatea erotica se exprima

in cursul suptului, mestecatuhn !it ml!icarll.. . . .

Inaldoilea al1erotismul se deplaseaza ,asupra .controlulUl :<;ftncte: rian esteJ(fzaanaUi. Dnca in prima fazii, m t~mdlnta ~~ a~91potol~ foarrlea co'lui duee ootul Ia .gura, ajungind sa rccunoasca 10 mama ill! sursa ;ew~arii' tensiunii instlnctuale si totodatu pUicerea. ero:~man~l d: s~pt. in fazaanala relatia de pljicere intre el !?i mama e condltlOnata

de oontrolul sfincterian. _ ..• . 1

Daca in aceste doua faze exista un autolerobsm fata de p!'oprlU cor. i~ fa.zaurmatoare· faza .genitaUi (Jaliei'i), care incepe in a1 t.el}ea an de \:iata. copilul descoperaobiedul inh__irii In af~r;l. Iui, 1~~e~efa:l1losUI

• com lex Oedip". in care copilul strabate varIate. relatl! afecttve c~ 'arlri1u. La baiat reiatia de ohiect eu mama secontmua dm fa~a .or~1.'l, ;estefazaanala, in f·aza :falica, dnd e1 este atra.:de. ma:naltn .!?l cm~ ~oreste s[H?i elimine "rivalul'\ in persoana I>P:IPfl"ll?l t(ltii, .da_r se teme di. drept pedeapsa si-ar putea pierdeorg;lnlllgemtal! t~ama care. ,eu timpuldevine maiputernicil.deci~~ubireape?tr'lm~ma rl dUc~ !a stt~: geieaei.Acumbiliatul s-ar Idenhflea clltatalsau, l?~'::~l1:xlU-~lmt~rZ{ cecile aeestuta ~i ar intracu acel "complex a1 cast_:al:l . mtr-o faz~ <. e latent;\ se'{ualfl pini"l la pubertate. Fata se. a\a~eaza ~1 ea, de m.ama. ~ stadiul preoedipal, dar descoperii surprmzator ,de curmd. diferen .. sexuaUianlatomicii fata de Miat ~i capa!'1 un sentmle:nt de frustrare ~l invidie fata deacest.._ Ea d~iue ostilil:fa;ta· d: mama," ~_ care ~_ 50.;0- tp~te raspunziltoare de aceasta Jnlstrare. Jl ::. lndr~apta ~catre tat;_dl s~u. Complexul se rezolvii prin diminua~ea .. 1~btrl1. fe!N .fat<\ d~.t..'ltii.l .~ad· care nu-·i poate satisfHee "cerintelc lfl1agll1are~ '. CIt !?~ dutonta fr~cll . e dezaproharea mamei. Freud acord[ •.. complexulm Oe~lp·. 0 ma~e Impor: tan~a in formarea viitoarei personalitiiti. nedepa!iirea !il fIxare.a m ace_ast,} faza explicind, dupa e1,multe anom~lii tardive. Iutre 4 ~l .11 am se situeaza "faza de latenW', dupa care,odata eu ~ubertatea,s~ p:oduce o recrudescenta. a. sentimentelor incestuoase ~dt'pc:le la. amo<'k .s~xe: aeUm ivindu-se importanta problema a retragern hbldoulm de la parmtl

!?i ata1larea de altii. .....

In teoria instinctel(')r,. Freud leaga fenomenele pSlhologICe de. ~el~ biologice; el define!?te instinctul (In15) ~r~p:, un ,conc.ept d~ !ronhe~a intremental si somatic. 0 reprezent.'1re psllnca a shmulilor orlgmar! dl'l~ intedorulorganismului care ci*!iga psihic,:I1 •. ~. masura la cererea .. fa,.cuta psIhi<;:uhti· dea lucra in consecmta. c~lI~exIU:l,1J: .sale cu. rorpul. I?upa ~.l, instllictul ar avea patru caractensticl prmclpale,.!it anume .. su~a: impulsul. tinta !]i obicctul. Sursa Orerfl stimulul, care are 0 anumlta

45

fo~ta (ilnpuls) ~i care determine ° actiune cu scopul de a-~i apropia obiectul care aduce satisfactie. Daca la inceput el s-a limitat doar Ia instinctul sexual, in 1920 a clasificat instinctele in instincte de viata (instinctui de autoconservare si instinctul sexual) ~i instinctul mortii. Aceste instincte ar fi guvernate de anumite principii coordonatoare cum ar fi principlul constantel (1895), adica tendinta organismului de a 'mentine un echilibru prin descarcarea tensiunii interne Ia un nivel de repaus, fapt care s-ar realiza printr-un a1 doilea principia, al placerii ;;i al realitatii (1911). Tendlnta la descarcarea tensionals, dictata de principiul placerii, e modificata de principiul realitatii, odata cu maturarea functiilor "ego"-ulni.

Deci, pentru Freud orientarea psihicului uman !?i adaptarea la mediu l1U S111t motivate, a~a cum sustinea gindirea filozofica l1i stiintifica de pina la el de catre constlinta, ca Iunctie de refleetare . suprema =. de catr,: fQr~e. de ,I!10tivat~e inconstiente, in care rolul predominant revme Iibidoului. Daca Marx vazuse omul en rezultat al ('(.mditiilor social-istorice in care tri:iia, Freud pune in prim plan blelogicul din 0111, care ar subordona, dupa parerea lui, latura socials. Consecintele filozofice ale acestei idei sint evident retrograde si au Iavorizat ori~nt.irtle materialist-vulgare ale antropologiei, Aceasta prima schema a p~ihic:llui cu con~li:tul inconstient-constient (~i cu 0 derivatie preconstienta) nu l-a satisfacut pe Freud, care il?i reformuleaza teoria concepind de aceast~ data psihicul. ca 0 structura compusa din regiuni functionale (nu trebuie confundat cu un fel de "anatomie topografica"), Psihieul s-ar compune din id (sine), ego ~i superego.

, . a) "Id"-ul (sinele) este total inconstient si locul pulsiunilor instinctuale, de care vorbeam rnai inainte. Este rezervorul de enerzie primordial, dar complet neorganizat !?i condus de principiul plaeerii, bin contrast cu "ego"-ul care se conduce dupa principiul realitatil si orga-

nizeaza contactul cu mediul. .

Tot de "id" sint atasate ;;i visele. Astfel, in somn se produce 0 r-:laxare a cenzurii prin care "id"-ul devine predominant. Dupa Freud, visul ar avea tocmai aceasta structura l?i Iunctia complexa de a pazi somnul, moderind excitatia "id"-ului, iar pe de alta parte, de a deghiza aces~e, ~mpulsuri su~ 0 !orma simbolica, descifrabila prin tehnica psihanoltlca, E1 a numit visul "calea regula" de studiu a1 inconstientului subliniindu-i astfel valoarea metodologica (1900). Aceasta interpretare a constituit punctul de plecare pentru arta suprarealista $i onlrica.

b) "Ego"-ul (eul) reprezinta ° unitate coerenta, cu sarcina de a: evita nep1acerea ~i durerea, reglementind deseardirile id"-ului conform Cll cerintele luinii exterue. Freud descopera "ego"-ul ih cursul fenome~u~ui ?e rez!stenta !?i i1 c~mc-:pe ca. 0 organizatie strins legata de con~ti;nta.;;l reahtate.a exte:.na ~l opermd concomitent incon$tient asupra mst.mctelo:; DeCl. conl?timta la. Freu~. este doar una din functiile "ego"ulUl. "Ego -ul (eul) , controleaza mohlltatea, perceptia, contactul eu reali-

tatea :;;i inhiba instindele primare ale "id"-ului. Studiind dezvoltarea ontogenetica a "ego"-ului, Freud eonstata ea la na$tere copilul nu ar~ "ego" ci doar "id" (sine) ~i de aceea este total dependent de "c!:!o"-urile piirintuor. Contactul ~i sohimbul cu lumea exterioara modi:ti;a sinele

("id'(-ul) $i Iorrneaza eul ("cgo"-ul) care face ca principiul placerii sa fie trcptat subordonat principiului realitatii.

Daca la inceput conflictul era intre sine ~i lumea exterionra. acum €ste intre sinele inconstient si "eui ~r;il;,tiene'. Relativ recent, Hartmann, Kris si Levenstein au postulat coexistenta "ego"-ullii ell "id"-ul chiar de la nastere, numindu-l ego autonom primal'. Acest.i ar coordona copilul fatIl de obiectele satislaceril instinctuale. Medierea pe care "ego"-ul 0 ceajizeazii intre "ifl" ~i lumea externa se realizeazu printr-o serie de func\iuni din care mentionam :

_ relatia Cll realitatea, adaptarea la ea prin perceptie, memorie,

antelegere !:Ii acomodare ;

_ controlul ;;i reglarea pulsiunilor instinctuale prln care se reali-

zeaza trecerea de la placere In realitate ;

_ dezvoltarea relatiilor de obiect de la narcisisru la relatii sociale ll1 interiorul Iarniliei si apoi in grupul social;

_ sinteza, integrarea, coordonarea tuturor Iunctiilor psihicului ; _ apararea fata de semnalele periculoase din exterior Si:\U interior printr-o .serie lunga de mecanisme, dintre care principalele par a fi <represiunea [refularea), deplasarea, izolarea. anularea, rationallznrea, proiectia, regresiunea, evitarea, identificarea, introjectiu, descarcarea, sublimarea, elaborarea creatoare etc.

c) "Superego"-ul (supraeul) reprezinta Iorta inconstienta care imprima "ego"-ului si "id"-ului anuhrite scheme morale, Insusite ill copilarie de Ia parintl (si, prin aceasta, de la societatea in care au trait parintii), Supraeul ("supraego"-ul) se constituie oclatr\ cu rezolvarea oomplexului Oedip, cind se incorporeaza fortele inhibitorii ale Iurnii €xterne (internalizare) si cind se contureazii un model ideal care va calauzi in mod inconstlent individul, model do ,,0go"-ideai care va impune ceea ce a rezultat din sinteza imaginii pariritilor si a altorautoritiflti exemplare. Deci supraeul este oonceput ca 0 forta prohibitiva, autocritica, Normalul ar fi prin urrnare eel al carut psihic ar mentine un echilibru armonios al "ego"-ului fata de "id" si "superego". Tratind bolnavi psihici, Freud a oonstatat Iapte psihopatoiogice Hoi, pe care nu Ie putea intelege cu notiunile de psihologie si psihopatologie ale vrernii lui si pentru care a e1aborat 0 teorie comprehensi V[I atit pentru psiheIogia omului normal (pe care am expus-o rnai sus), cit si pentru bolnavul psihic ; Incercam sa redam sumar aceasta teorie in cele ce urmeazii.

Psihanaliza are 0 conceptie proprie asupra nevrozelor si psihozelor, Freud observase ca istericul relateaza sub hipnoza arnintiri inconstiente, ceea ce il determine sf, adrnitii di boala apare Ia indivizi care au suferit anurnlte traume psihice, Apoi descopera, prin metoda asociatiei libere, ca aceste traume au survenit foarte precoce, legat de a;;a-numita de catre el sexualitate infantilifl, adiiugind la etiopatogenia nevrozelor posibilitatea unui conflict sexual precoce intre "ego" !ii . .id". Si mptol11 ul ar Ii expresia compromisului pe care n face eul dnd reprima pulsiunea sinelui incon~tient ("id"-ului), Nevroza ar fi cleci expresin unei frustri}ri care impiedica 0 satisfacere pulsion ala adecvata, euI regresind la 0 treapta de organizare mai inferioar;:i, infantilfL Psihanaliza lui Freud ofera acela;;i fel de explicatii !;ii pentru psihoze. Schizofrenia ar fi, dupa el, expresia unci slab'ciuni. constitutionale sau psihogell{" a eului, ('a~ at' determina 0 regresiune a psihicului Ia un nivel primitiv, asocial, n61rcisic,

47

in care individul sacritlca eul si adopta puncte de vedcre ale "id"-uJui (sinelui).

Studiind cartea unui bolnav de paranoia (cazul Schrebcr), Freud ~xplicll. delirul de persecutie printr-un puseu de libido homosexual care intra in conflict eu "ego"-ul din care rezulta, printr-un mecanism de proieotie, delirul de persecutie,

In eoneluaie, psihanaliza sl-a propus Sa fundeze 0 fjtiintii asupra psihlculul uman, 0 psihologie asupea, interactiunii dintre procesele constiente ~i cele lnconstiente. Pommd de Ia psihopatologie, Freud a Iormulat legi de Iunctionare a sistemuhn mental pe care Ie-a extrapolat la ornul normal (psihologie) 9i apoi Ia omul istoric (antropologie pslhanallticaj.

in conformitate cu aoeasta conceptie, cauza prineipala a bolilor psihice 0 constituie eliberarea incon!1fientului de sub eontrolul constiintei. Inconstlentul reprezinta un sistem de forte afective refulate, care nu se manilesta clinic decit printr-odistorsiune in simptome psihopatologice dupa modelul gindirii din vis. Aceasta forta intra in conflict cu fortaconfjtienta a "ego"-ului care "are sarcina" sa adapteze persoana Ia realitate, !1i astfel se produce boala m.entall'l.

Freud ~i-a propus ca prin metoda psihanalitici'i sa aduca lin constiinta bolnavului sensul real al bolii, adica: faptul ca aceasta constititie o produetle simbolidifji imaginara, care, desearctndu-! l/i eliberindu-l astfel de 0 povara imatUra, ii intarel1tesau chiar ii reface concomitent personalitatea (prin mecanisme de con~entizare-restructurare).

Limitele psihanalizei tin in primul rind de ignorarea substratului material, neurofiziologic al bolilor ll1entale. Datele de neurofiziologie contemporane pun intr-o lumina nefq.'II'orabila .l/i desueta ipotezele psihana~tic~. C~eea ce apare ea inacceptabil este dogmatismul urmasilor ortodocfjl ax lui Freud, care contrazie eerinta de modificare a oricarei teorii, sub impaetul noiler descoperiri,fapt care pune sub semnul intrebarii pretentia psihanafizei de a fi 0 teode !?tiintifica.

Este criticabilii, de asemenea, co.Ufuzia dintre demeniul social si eel al eulturii cu psihopatologia; se a.junge astfel la l/tergerea granitei, extrem de importanta din punet de vedere social, dintre individul bolnav tji individul normal, ceea {.:e diminueaza a.preciabil aplicabilitatea praeticll. a pslhanalizei. Acesta. este .l/i motivul pentru care psihanaliza a fost criticatii. nu numai de marxifjti, ci chiar de reprezentanti ai curentelor burgheze caexistentialismul.

Cu toate scaderile sale gr<ilve (Predominanta. explicatiei biologicosexuale a conduitei umane$i nelnte1egerea rolului societatH in formarea personalitii.tii . umane), psihanaliza are meritul de a fi dat 0 sintezii oarecum unitara asupra functionarii psihlcului intr-un moment istoric cind totul era fragmentat de pozitivismulsecolului a1 XIX-lea.

De;;i n-a fost acceptata de psihologia riguros e:x:perimentala ~i de l/tiintele naturii in general, psihanaliza a avut ecouri largi :in arta ~i filozofie, domenii in care subiectul i!ji giise!jte inca unele explicatii.

Din cercul de elevi al lui Freud, doar Karl Abraham iii Ernest Jones au ramas fideli maestrului, pe dnd Adler, Jung, Rank, 5tek~riii

Ferencz! au Iorrnulat In inceput critici ~i apoi au intemeiat scol! separate, independente, cunoscute sub epitetul de "disidente". Dintre acestia expunem conceptia lui June !1i Adler, aceentuind mal ales asupra punetelor de vedere diferite de psihanaliza lui Freud.

Carl Gustav Jung(1875-1916),psihiatru elvejian, neaga relul determinant al sexllalitatii in viata psihica fii sustine di aceasta este determinata de Inconstientul colectiv, ancestral. Ineonstientul, dupa Jung. nu reprezinta numai acea parte reprimata a psihieulul, ci modelul original, aprioric de motivatie, care se dezvolta progresiv neputind deveni declt partial constient, ;;i care este relevat prin simbeluri, imagini $i vise. El vorbeste de un lirnbaj inoonstient pe care-I considers mai puternie decit pe eel eonstient si obisnuit, pentru di primul (cel inconstiant) permits 0 comunicare spontana 1li originala prin imagini si nu

princoncepte. '

In concepti a lui Jung, visele si Iantezia reprezinta 0 sursa vitalii ~i indispensablla de informatle ~i ghidare, el negindu-le aparterrenta Ia un nivel primitiv, regresiv sau anormal: Pornind de la eoneeptul sau despre incon~tientul colectiv, ancestral, Jung ajunge la conchizia ca psihicul este predeterminat obiectiv, aprioric, cii omul nu se naste cu un fel de "tabula rasa" din punet de vedere psihtc, d ca [iecare vine cu mostenirea acelui psihic ineonfltient colectiv, ancestral, capabil slM irnprime anumite predlspozitil fji prefiguratii, ultimele constituind de fapt rezervorul viitoarei constiinte. Dupa el deci, Inconstientul este o enUtate autonoma l/i precedenta ; nu este nicio parte a eului, ei myers. eul reprezinta 0 parte incompleta ~i relativ inadecvata a totalitii.\ii vietii psihiee, Inconstientul personal este, dupa Jung,' contrabalansat de incon~tienhtlco1ectiv, ancestral !?i. el reprezintaacel material psihic care nefiind compatibil cu "ego"-ul ideal prepniu, este reprimat (refulat) de acesta.

Din relatia lnconstient personal-lnconstlent colectiv fii "eul eon~tient"aumnll deriva notiunile de intro- ~i extroversiune si, legat de ele, tipurile psihice respective. Tipul psihic lntrovertit deriva sensu! realitll.tii din Iumea sa subiectiva, pe cind eel extrovertit este Iegat de lumea e:xterna.. materlala, Exagerarea introversil1nii ar' avea drept eonsecinja 0 adaptare madecvata, in timp ce exagerarea extroversiunii ar putea duce Ia 0 depersonalizare conformism.

Pentru a intelege mai bine eontinu.tul acestei eonceptii idealistobiective redam cele doua elemente ale inconfjtientului coleetiv, l?i anume : arhetipurUe ~i complexele.

Arhetipurile .ar reprezenta configuratii ale inconfjtientului colectiv care se exprimii prin imagini. emotii~i modele de comportament tipic umane. cum ar fi omul bun, eroul, diavolul, persoana divinii etc. Ele reprezinm mOfjtenirea vie care inregistreaza tendint;ele de bazii din trecutul. Ilmanitatij. In plus, pentru Jung inconl/tientul .ar fiin principal colediv, determinat de experienta nenumaratelor generapi trecute. Personalitatea conl/tientii, dupael, se organizeaza in jurul acestor arhetipuri care devinmotivatiile de baza, instinctuale, predispozitiile viitoarei perso-

nalitati.Toate aceste idei de esenta speCulativa se bazeazii pe interpretarea~de catre autor a unor elemente de cultura, care cuprind anumite

4&

c-cm

motive exprimate in artele plastice primitive ale tuturor popoarelor, - de unde si concluzia universalitatii acestor imagini.

Compl~xele se dezvolta ulterior printr-o lunga co~ditionare. sa~ prin experiente psihosomatice tlmpuril dir: modelul _a~·~!ehpal. _De pl~d'1, complexul "mama" se formeaza pe arhetipul mama. ca. l:;;agme m~tologica preformata, universala, transpersonala, pe .care mdlvld.ul 0 fJf?leCteaza In Iemeia care joaca acest 1'01. Comple'5u1 ia na.'i~?r<:. dill con~hctul potcntialului arhetipal cu ~xperienta actuala a Ierneii m functia de

mama. turi t re

Complexele, dupa .Iung, ar reI?rez?nta struc .un u,: onome .. ca x

se oxprima ca forte afective de motJ_va\le ce. pot . 1!"~~)e in ~on!?t~mta, uneori chiar dorninind-o prin inlocmrea. ratlOnahtatll ,,~go -ului eu emotii le sale. Aceasta ipoteza si-a in~U!?lt-O .. de al.tfel fjl E .. Bleuler.

ArheUpurile si cornplexele ar servi constiinta fjl person_al.ltatea _pe o cale indirecta, sirnbolica. Dad'! sint negate, pot provoca tulburari obsesivcompulsive si, in cazuri extreme, psihoze.

In acceptia aeestei teorii arhetipurile se pot proiecta asupra altor persoane formind eonflguratii arhetipale, dintre care cele mal importante ar Ii : ])<'I'sona, umbra, anima, animus si self-ul.. ._

Persona este tendinta catre eonformitatea si realitatea extenoara, catre masca catre rol, dind in extremis 0 personificare ~! de fapt 0 pseud()perso~na, cum ar fi de pilda "doctorul:'.. "profesor~l": Ifl.aSell1en~.a si tuatii visele contin pcrsonaje Imbracatc ngld. armuri sr, dlIl. contra, insuf'icienta a(,f'siei configuratii provoaca vise in care personajul este "inadecvat imbracat" sau chiar "goI",

Umbra este un alter ego reprimat pe care subiectul nu-l poate accepta la el si a carui prezenta la altii 0 considera "inamicii". En apare, de asemenea, in vis.

A /lima si animu~ sint instincte u111a;le fundamen.tale,. u!1ivers.al~, Inconstiente din care se dezvolta. personahtatea ~ed0l11l~anta, reC?Slv~. Ele sint reprezentate de 0 Ieminitate n~dezvol~ata ,~a barbat ("a111ma )

~i de 0 masculinitate nedezvoltata la Iemeie ("aml1:.us). . '. . .

Anima reprezinta capacitatea pe~tru ernotii, f~r:t~Zl~, _lm.aglllatl~, receptivitate. Animus reprezinta .c~pac~tatea p~ntru 1~11t13tlVa st ~:g~eslvitate, abilltatea de a rationa, spiritualitatea :,/1 capacitatea de actlVltate

si organiznre.

. Self-ul este instinctul arhetipal catre individuatie, catre .deve~ire 'a propriului potential preform at car'€. intra in tel1si~ne cu ~11:dlUl ~l c.u "ego"-ul actual fji da complexe~~,. putmd duce .la scm~are ~l ll1compl~htudine in caz de boala. In condltu normale e1 tmde la mtegrare, la umre

eu "ego"-ul actual. .

Conform acestei conceptii deosebit de incureate, "ego"-ul este deel confruntat cu incon$tientul eolecUv, CLl arhetipurile $i eompl~xe~e car: 5€ formeaza in jurul lor ~i care 1.Ineori poate duee la o. dlsocle;:e ~~ fragmentare. Dupa Jun~, st.abi.litatea emoti_onala poate fl l'?€_?-tll11.1ta numai dadi aeeste arhetlpun $1 complexe smt eonfruntate !?l ll1tel~se in termeni simbolici, ele putind sa reorienteze e~ntinut~rile lii. vulo.rl1e con!?tiente; se ajunge asHel la 0 eooperare eu lI1eon!?t1entul m vIata

zilnica.

Termenul de "il1divicluatie" utilizat de Jung avea menirea sa reprezinte procesul cresterii si dezvolti'irii personnel prin devenirea a ceea ce este intrinsec. In timp ce personalitatea sanatoasa cauta 0 intelegere clara si profunda a sensului vietii, nevroza <11' reprezenta acea suferinta a sufletului persoanei care nu si-a gasit sensul. Orice creatie si orice progres, afirma Jung, survin dintr-o sufer inta a sufletului care, la rindul ei, este rezultatul unei stagnari si steri litati spirituale.

Calea vietii umane este, dupa el, 0 "lupta dreapta" intre constient si Inconstient, care ar juca rolul ciocanului si nicovalei, intre care se Iorjeaza individul.

Libidoul are la Jung un sens larg de energie psihica. El nu-l limiteaza la sexualitate sau putere, ci considera ca include orice expresie p;1>-,ibila a psih'cului, inclusiv tendinta spirituala sau religloasa, ca sl irnpulsul de a gasi un sens vletii.

Conform teoriei sale, pe care a intitulat-o "psilwlogie analitiea", factorii arhetipali, nerationali ai psihicului, directioneaza functionarea !}i scopurile "ego"-ului constient, constituind puterea interna a constiintei, nucleul de integritate morala a personalitatii, self-ul l}i ea atare vointa de viata. Jung postulsaza deci 0 entitate necunoscuta !?i Incognosclbila ca sursa a vitalitatii psihice, dar care prin structura sa inconstienta poate obstructiona !?i sabota personalitatea constienta, producind astfel manifestari psihopatologice. Originalitatea teoriei lui Jung fata de psihanaliza provine partial si din postularea adaptarii interne, care ar consta in atitudinea constienta fata de cerintele arhetipurilor care se manifesta destu1 de diferit $i ambivalent. Astfel inadaptarea lor ar constitui 0 amenintare distructiva pentru personalitatea constients, interferenta cu adaptarea reala la conditiile interne si externe ar da obsesiile. Ele capata insa calitati pozitive atunci cind se integreaza in personalitati si dobindesc un sens constructiv sl creator. Adaptarea subiectului la realitatea externa si interna include deci atit cerintele inconstisntului colectiv centrat in self, cit si adaptarea la cerintele societatH. In conformitate cu aceste speculatii, Jung considers di metoda psihoterapeuticii trebuie sa constea in ghidarea inconstientulul observabil in vise, fantezii $i produse artistice, care exprirna "mesajul'" inconstient ce se impune integrat in viata constienta. Din aceste mesaje, ce reprezinta analogii simbolice, psihoterapeutul trebuie sa afle sursa conflietelor psihologice raspunzatoare de devierile psihopatologice,

Modelul psihoterapeutic a11ui Jung poate fi insa luat in considerare eel mult ca ipoteza de Iueru ~i nu ca 0 cale demna de urmat, deoarece e1 ne propune 0 noua mitologie, 0 mistificare a psihieului, 0 substantia·· lizare spiritualista, 0 absolutizare a unei presupuse esente psihiee. Modelul sau, aparent $i declarativ aUt de diferit de eel a1 lui Freud, este aproximativ identic in continut, deoarece postuleaza aeela$i deter·minism psihic a1 incon$tientului fara de care, dupa ei, comportamentul nu poate fi inteles.

Alfred Adler (1870-1937), psihiatru austriac, celde-a1 doilea disci pol al lui Freud !?i autoru1 "Psihologiei individuale", era intre anii 1902 !?i 19B unul dintre colaboratorii cei mai apreciati ai lui Freud; de altfel in anul 1907 Freud I-a promovat pr~edinte al Societalii psihanalitice din Viena. ea participant III. ~edintele saptaminaie <'lIe Societatili,

50

51

Adler s-adovedit dotat cu un ascutit spirit critic, cu toate dl il~ 11111lte privinte continua sa fie de acord ell Freud. (studiul viselor, exper1ell~eIOr

i:nfantile etc.), . •

Disensiuneaineepe In 1908 !?i ruptura survine ill 191.1, eind .Adler

aemia propria teorieasupra persona~i~atii,. prHej de redefmiroe all~eonstientului ~i de contestarea conceptiei 1Ul. Freud Clsupra Hbldoulm '. in ;[912 acreat 0 seoieteteproprie si tot atunci a publicat .luerarea "Oaraeterul nerves",

Dupa Adler, cursul vietii Indlvidului nu este determinat de instin~te objective, Inoonstinte, preformate (en la Freud ~i Jung), el d~ ~eopuf1le ~i valorile Inalte, subjective, propr~i. Abordilld oareemn hotistic OJ11I .. ~1, Adler Il considera un sistem 01"9a111(" ell sens, care are scopul autor~cI' IizarH ~i supravietuirii indjvid~ale. U?it~!ea individuI:ti,. ir: h~mma acestei eoneeptii, este rezultatul1l1tl'raeVlUnn proceselor dmanllc~ somatiee, psihQlogice §i soeiale. Ir:spirat_ di~ f!lozofia lui. Ni:t~che !?l .Sch.~pen hauer, Adle~ajunge sa pnveasca dlferltCQ?,p1exele ~ In !llOd SpeCl~IJ "comple:xul de inferioritate", care este iniocmt compensatoriu cu,. n,10tIvatia pentru superlorltatc. ~Comple1!.1!J dt! i.n~crio~i~a!e" e~te de.fl;?lt de Ell ea HQl'ice Inadaptare reala sau Ima~nara, ~ flZI~a,ps:h?loglCa . sat! soeiala", Adler considera di forta care stnnuleaza orrce actIVltate umaria

esto impulsul catre superiorltate, perfectiune §i totalitate. .

Din neajuterarea si dependenta originara ia nastere un seI_;ltmle~t de inferiorltate universal al copilului, care, dUl>? ~~ler,. d~r~~t_: !><_t depa~easdi . micimea si dependenta in scopul. secu_ntatn. dOm~na£l1c§l. a.utoaprecieril. In acest sens lupta pentru autoreafizare _:eprezm!a I~ .prlmul rind aspectul, integral a1 vietii, Aut?re~1izarea. are, m al d~llea .nnd! un aspect subiectiv individual, en depinzlnd de lOzestrarealnologld\ sr .de conditiile de In'ediu, astfel mcit fiecare individ !lii ~ezvolta . prOP:ll.~~ concept de self IIi lume Intr-un mod personal lit umc, Sen~ul VIet'! umane ar eonsta deer In tendinta omului de a inliitura qmaetatea !il msecuritatea prlnperfectiune 'li_completi~~dine .. ~P5~. deoseb!re de F.r~ud si Jung, el acorda 0 importanta deoselnta acllVItatll .con~tle?t.e ~rl.tlce. selective in formarea presonalitatii umane, Ad,Ier L,()~sld~ra C<l. mdIVl?ul, tin cursul procesului de adaptare activrl I.a. n:ed!ul SOC1~.111 de. dlferen~le~~ de'el, selecteaza din experiente1e propru ~1 din relatllle s.oclale. cu a~tll. i'ormindu-$i un model propriu, coerent ~i consh;tent,exprunatm "shl':ll de viatfl". La copil "stilul de viataH se dezvolt? inprOce~ul de m?turl,:are prin confruntarea cu comportamentul 41dultIlor, Experlente1e prlmar~ dinprimii dnd ani de viata formeazil 0 schema pe care se va constrUl

"stUul de viata" a1 persoanei adulte. . ."

De~i Adler situe41za persoana in rontextul .larg al. sO;letai;ll, e~ considera ambele elemente ~ individ !li societate-. de Importanti1 E!gala. negind astfel rolul determinant 411 societai;ii in fQrmar:<'1 pers~n.alitatH. Contributia sa in aprecierea rolului pe care-l are medlUl ~amlh~l ~i sodal, mai ales in comparatie cu cea a jnainta~ilor.nJ.l po.:'1te fl ~onsl: derata dedt cn pozitiva. AsHel Adler sus,ine ca educabititatea. coplll;}hni deriva din eresterea interesului social, r41tiunea !?i inteligeni;a se dezvolta prin inte~actiul1e umana, iar autointeresul pentru 0 via?l sociala eu scop ~i In aeord cu realitatea sociala 0 leaga de conditiile favQrabile de mediu familial, chim' din primii ani de viata. De~i Adler pune pe

acelasi plan individul ~i societntea, pentru el dezvoltarea senthnentulul 'Social reprezinta un oriteriu de siinatatemental~"I1Jac~~tseps el.icon-, sidera ca cea mai mare auxietate a omului estelegata de sentimentul de "izoiare soelala", iar vulnerabllitatea lui !5rovine din pierclereaautostimei. Un stll de. viatii' sanatos, .spunea· Agler s.. estelngreptatcatre .capatarea eompetenjei ~i succesului social .:: prinmunc<\. in cenforrnttate cu seopul ~l utilitatea sociala. 111teligeIlta;autostima ~icapacitateade a inirl.lnta evenimentele stresante sint §lele. conditionate de cresterea sentiment\tlui social al Indivldului sca membru util. al societatii, capabil sa imparti! cuceUalti idealurileetice Iii estetice.

Psihopatologia adleriana pleaca de la eoneeptul de sana tate mentala construit pe un "self", pe un stil de viat<l activ 9i creator, cu 0 rnotivatie dinamica §i deschisa pentru viata sociala.

Nevroza ar fi in aeest sens rezultatul. unei. dispozitii nevrotice dtn <CQpililrie, <:apatata prin supraprotectie sau neglijenta; rezultu.tul este un. copil cu un "self" neajutorat intr-un mediu ostil, frustrant §i punitiv, neadaptat nperceptlv p.ePtru sareinile .>t:;Ognitive f;ii eo;l1structive ale vietii sociale, Pentru a-§i conrpensa inferiori.tatea, subiectulse angajeaziZl l:ntr--Q fupta nevroticii pentnt sl1perioritate, ·pentru seeuritate, substltuind scopul unei vieti sociale utile cu 0 .rezolvare egoista, neeooperanta !;ii [ntt-un felanticomunitar[l. Subleetivltatea individului devine distorsionata, cu 0 autoimagine subreda siconstant amenintata. Desigur ca uncle mecanisme psihopntologlce de aeest gen pot fi incriminate !'Ji In nevroze, ~i mai des in dezvoltarile nevrotice. In mareuIor- majoritate ele se intilnesc in structurarea personalitatilor dlsannonice, psihopatice.

Psihoterapia Ili mal ales psihoprofilaxia l1dleriana, fondatri pe aceasta teorie care ar constatn esenta in .ghidarea copilului 91 .a familiei, eonsiderind e"d relatla Inama~copileste asociatapelltru. dezveltarea emotionah.i a aeestula, Ea reprezinta cea mat interna sl mal Imediata experienta .a -dragostei Iii prieteniei ~i Iormeaza baza a tot ce va avea copilul ca mcredere optimista si atitudine responsablla fa1;a de lumef,ii societate. In aeeste formularl regasim de altfel fundamentatii importanta eelor .,,6--7 ani de-acasa''. Adler a propus chiar ghidarea eopilulut in nconstelatiafamiliala" ~i apoi in sistemul educational care sm Ia baza scolii

-austrleee, EI a sustinut celaborarea familie'-!jcoalii sfiittlincl copilul, familia .5i profesorii urmind sa promovez:e 0 [ttmosfera de optimism pC'dngogic. !n 41(,(>"t sens {'1 a crent .. cchipa tct'apenticu" forl11aUi din medic. parinti !)i profesori pcntrujndl'umarea copillllui.

Pornind de In acelealii principii,. Adler post111eaza prietenia ealdii ~i ini;elegerea redprociii.n relatia medic .. pacient, in scopul intilririi lji dezvoltiirii motivatiilQr construdive. u selltimentului social !')ial (Uminuarii sentimentelor de inferioritatel;>i de teama. Apreciind ca rezistenta bolnavu}ui la procesul terapentic .se datorellte fricii de schimbare a .,stilului <Ie viatu morbid", el recomnnd{1 psihoternpeutului insistenta ferm,t iii perseverE!nta in a ineuraja pacientul ~i I1U neutr41litatea acestuia en in tipu~U?9.1!psihoterapie de inspiratie psihanalitica purii.

= In;.'Conc1uzie: spre deosebire de Freud, Adler consider1! psihicul ca pe un PfQees CQntinutl ;;i in interactiune eu mediul Intr-ull stU de Viata care rei mpli dl continuitatea, accentuind a~ezarea orgal1ismului uman in societate. Pentt·u el ineon!;ttientul este· motivat in principal nil

53

52

de libido, ci de tendintele inoonstiente catre put~re, superioritate,. peJ_"Iectiune sl adapt are soeiala. Aceste idei au eon~tltUlt sur~ele de inspiratie in special pentru teariile psihologice ulterioare (~~lhvan, .Horn_e~. A.Lewin, Allport, Goldstein, Buber). Influ~n.ta conceptiei ~ale. si-a gaslt aplicabilitate in special in domeniul pedopslhl~trleI. $1 a~.lglenel ~entale: in care este socotit ca unul dintre fondaton. Evidentiiud meritele 11..11 Adler, sa nu pierdem din vedere orient~rea d: esenta ideal!s~~~i, legat de aceasta, parerea eronata ca mobilul st contlllut~l ~ez:oltaru p:r~onalitatii umane se reduce la "tendinta catre putere ~l ea determlm~mul social este un element subordonat acestei tendinte pe plan de egalitate cu "elementul" individual.

1.4.5. NEOPSIHANALIZA SAU NEOFREuDlsrvmL

Dupa 1933 centrul freudismului s-a mutat din .~urop,: in S.U.A., indeosebi la New York, unde patrunde in to ate domennle socio-culturale. Mai influent decit freudismul ortodox devine neofreudismul, care sustine ca s-a eliberat de greseala lui Freud asupra instinctelor si tine seams de factorii de mediu exterior (de factorii socio-culturali), Aparent uct:'ast~ ar concorda cu marxismul. Din analiza teoriilor celor doi reprezent.Hr~~l (Horney sl Fromm) se va vedea insa ca n~ofreudismul nu ~ste din punet de vedere doctrinal altceva decit freu~lsmul, ~eoarec~ ~1 pentru reprezentantii lui psihicul u,man est,: deter~ll1at de mco~tmt~l ,,;(~m_-: pulsio" care dirijeaza c?~~tli~ta, ,ratlUnea !$l t<:_ate pr<:dusele_ er, ,~Ol ~l consideram nestiintific l1l irationalist deo~re<;e .rastoarn.a_ ad~"an;.l ;,::;llP.I a determinismului psihic, sustinut de mat:nal~smul ,d~alechc _ $1 I,stonc, pentru care psihicul este. determinat soc_la,l $1 cOl;dltlOnat bl~l~glC. De asemenea nu pot fi admise mCI formulanle. "soclO-cultur?le. . eIe, nu sint niste determinanti, ci doar circurnstantlale ale unui inconstlent

"suveran".

Karen Horney, in cartea "The Neurotic Personality of our .r~me" (1937), crltica conceptiile lui Freud;. dezacordul ,cu m?r:,le pSllll~tr~ vienez 0 dsterrnina sa paraseasca societatea de psihanaliza ortodoxa ~l sa infiinteze "Asociatia pentru progresul psihanalizei" sl revista "The American Journal of Psychanalysis".

Horney repro~eaza. lui Freud. de .a _ fi ig~o~at f~ctorii cu!turali: exagerind in acelasi timp natura blOloglca.a ps1hi~ulUl. ?r, dac~ ar .f1 Iost asa adica daca psihicul ar fi fost deterrninat de mcon~hentu1 blOl~glC-, oamenii' sl bolile lor ar trebui sa fie la :el. ~orney a o?serv~t rnsa ca nevrozele se manifests altfel in Statele Unite ~l 111 Germania. Pr1l1 urm~re. intervine un aIt factor decit cel biologic, care nu poate fi dedt 0 dlf~rent;"i socio-cl1lturalA.. De accea ea consic1<:'ra di. teoria instinctelor, teer!a st~~~turii psihicull1i (id-ego-superego) ~i tot ee deriva ?in ,eIe trebUl~ parasite, deoarece adultul nu ramine un .copil _eompuls~:T ;1 evoll1~azc:' intr-un mediu socio-cultural. Horney admltea ca oamenll smt domma~ de impulsuri incon!$tiente dar nu de libido !ii, agresivitat.e, ci de. aite ~oua tendinte (care sint partial inn,ascute, partIal, determmate bl~-SO.cJal): tendinta spre satisfactie ~i tendmta spre secuntate, Aceste notlUm s-ar putea apropia de principiu1 plikere-realitate al lui Freud.

Sistemul lui Horney porneste de la premisa ca aceste doua tendinte fundamentale sint incompatibile. Satisfactia aduce reprirnare isi insecucitate, iar securitatea Irustreazii satisfactia. Conflictul lor dii substratul relularii, care constituie dinamismul interior, inconstient al psihicului. Dupa ea, cultura occidentala ar stimula aceasta contradictie prin faptul ca determina cresterea nevoilor !$i scade puterea de a le satisface agravind .ast Iel drama interloara. De aceea autoarea stipuleaza postulatul conform caruia acest conflict Inconstient trebuie constientizat, demascat si astfel €nergia cheltuita pentru securitatea interioara ('ii ea inconstienta) poate fi orientata spre indeplinirea unor sarcini vitale sl creatoare. - Nimic principial deosebit fata de psihanaliza, care si ea l~i propunea SCI sehimbe personalitatea prin aducerea proceselor inconstiente in sf'ern constii.ntl.'i -_

Celalalt reprezentant, Erich Fromm, pretinde dl el reconstruieste tt'c'I"ia lui Freud pornind' de la anumite teze marxiste.

Teoria sa se ref'era la interactiunea dintre Iactorii psihologici ~i sociali in dezvoltarea personalltatli. Sa vedern ce intelege Fromm prin "social". Ornul nu este produsul instinctelor (ca la Freud), ci al istoriei (teza este marxista), Deci omul, caracterul lui se schimba odata cu epoca. Astfel omul in capitalism este a1tul decit eel din evul mediu : a rupt legaturile primare cu natura si eu comunitatea, a devenit liber dar, in mod paradoxal, a devenit singur, neputincios, anxios, plin de Indoieli, amenintat de capital si de plata, avind relatii red $i dusma- 1103se, singur in Iata lumii; a ajuns sa dcbindeasca deci 0 libertate negativa prin eliberarea din unitatea organica medievala. El consideril .ca soarta omului este sa serveasca capitalul, sa fie surubul unei masini mari, si aceasta il determina sa afirme di omul in capitalism este Instrainat,alienat. Alienarea creste si ea urrnare a evenimentelor la care e supus de contradlctiile capitalismului, generatoare de somaj, crize; razboaie. Totul este maria, omul este rupt de unelte ~i de materiile prime, de semenii lui $i de el insusi. Relatiile sint dezumanizate, devin niste relatii Intre lucruri. Fromm subliniaza di acest fenomen s-a accentuat in secolul al XX-lea, astfel ea libertatea negativa a ajuns sa induc-t sentimentul de neputinta ~i disperare. Aceste premise deci ar irnpune urrnatoarea concluzie: societatea trebuie schirnbata, rationalizata, ca Sa promoveze libertatea pozitiv/i, in care productia sa cdnstltuie nu num.ii profit - omul sii simta ca poate, di este creator, ea munceste pentru €l si pentru altii, ca are de ce spera si eu cine comunica; aceasta ar f'i, dupa el, societatea viitorului, "socialismului". Pina aiel pare acceptabil,

Fromm critica societatea capitalista conternporana propunind reformarea ei si reconstruirea unei "societati sanatoase", 0 solutio utopica in care autorul a Incercat 0 sinteza discutabila a freudismului cu marxismui. Capitalismul, prin urmare, genereazii nevroza din care omul nl1 poate evada in mod real, ci doar ficHv. Dupa Fromm, modalitatile de -evadare sint de trei tipuri :

- sadic-masochista : in care omul domina, injosc!?te, ch'm:ie SWI

se supune ~i este dependent; - distrugere ;

- eonformismul automat, 0 evadare in mimetism, pseudoidei,

pseudogindire, pseudoeu.

56

Aceste evadari fiind fictive, Iavorizeaza dezvoltarea eapitalismului, care, Ia rindul sau, accentueaza pseudoevadarea ; se intra astfel Intr-un cere vicios.

Solutia lui Fromm este ceea ce el numeste "socialism". adica "sodetatea sanatoasa din punct de vedere psihic", Fromm l!ii ingaduie sa-l critice pe Marx pentru a fi considerat ca ernul este rational ~i a fi subestimat complexitatea Iumii afectiv-umane, irationalul, care ar genera dorinta de staplnire ~i distrugere. Desigur ca 0 asemeaea conceptie despre om duce lapierderea increderii in posibilitatea ameliorikii ~odetiitii. Fromm erede ca 0 societate mal buna nu poate fl creata de oameni fiira 0 trans!orl1lare prealabilft in .sfera morals .. Eecunoal}tem aici vechea idee a sociali~tilor utopicl, combatuta la vremea sa. de. -r..farx.. 'l'ransformarea morala de care vorbeste Fromm ar fi de fapt vindecarea de nevroza compulsiva l}i aceasta blneinteles printratament psihanalitic, prin care sa fie oonstientizate tendintele· inconstiente $1 dir~onate eatre Iibertatea pozltiva, adka spre munca produetiva l?i iublre, Astfel psihanaIiza va putea salva un numar de indivizi, care VOl' forma eeomunitate sociaUsta ce ·~e va- largi !ii. va cuprinde lurnea. lata cum Fromm extrapoleaza 0 teorie psthopatologica cupretentia de a soluthma 0 problema fundarnrmtala. de sociologie.Solutia lui este utoplea, n~tiin1ifiea !ii ohiar retrogJ:'a-da,pentru ca pornind de 1a 0 teza marxista, ajunge Ia conc1uzii denaturate.

In conduzie, neofreudismul nu inlocuieste postu1atul fundamental al lui. Fr.eud asupra naturli Irationale a psihlcului, Solutiile propuse sint idealist-utopice, pentru ca ignora realitatea obiectiva, adeviirul materialismului istoric.

Dad am face 0 tentativa de sistematizare a conceP1iilor pe care le .. amexpus si a celorpe care le vern expune in eontinuare 4upaeriteriul metodologic, Ie-am putea clasifica in pl'eponderent descriptive ~i prepondere1tt comprehensive.

Din prima categorie ar face parte coneeptia fenomenologidi si, la inceputurdle. existentei ei, concepti a clinico-nosologiea, Aeest grup de conceptii se earacterizeaza prin accentul pe care-I pun. pe descrierea cltnics a starii actuale si pe evolutla fenomenelor psihopatologice.

Al doltea grup de. concepiii utifizeaza cu precadere metoda. C01nprehemiva mediata, pentru cit. atunci ctnd s-a recurs Ia intelegerea directa' (emp<itica) singura, s-a ajuns, in cadrul marilorpsihoze (endogene ~i organice), Iarezultatul negativ al neinteligibilitatii fenomenelor psihopatologiee esentiale (prlmare).

Pornind de Ia unele insuficiente ale metodelor preponderent de~ scriptive, creC'itorii acestui~rup de cOlweptii au ap:lat III n0t!unea "c?mprehensiunii genetke", consider1nd fenomenele psihopatologIce esentiale (primare) drept o. decompensare a personalitatii premorbide (c~ra(!.te:rizati'i caschizotima, ciclotima etc.). In acest eaz,exacerbarea eantItatlva a unOI' trasaturi constitutionale (confonn teoriei constitutionaliste a lui Kretschmer, Lombroso etc.) duce la instalarea unor boli psihice endogene ea schlzofrenia, .• psihoza maniaco-depresiva. A d?ua .• modalitate a~a-zis dominant "comprehensiva" de explicare a bolilor psihice recurge,pentru

lntelegerea tulburarilor, Ia 0 serie de sisteme. relaiionale psihice ipotetice,

tiS

€xtracon~tiente, de tipul celor relatate mai sus (psihanahza, pslhanallza dlsidenta, neqfreudismul, organodinamismul) ~i al altora care vor n €xpuse in contlnuare (existentlallsmul, psihosomatica, structuralisrrrul),

1.4.6. FENOMENOLOGIA

Fenomenologia In psihiatrie este 0 notluna .; de metoo()logie. clinidi. rntrodusa de Jaspers ill "Allgemeine P$vc1wpathologie", Eaponsta in descrierea cOlupleta a tabloului clinic, notind in foaia de observatie. cu maxima obiectivitate ~i exaetitate tot ce raspunrle bolnavul, Grija consUi in a nu altera Ienomenul clinic cu nici un fel de jinterpretare deforrn,anUt .sau prejudecata, .Apllcarea acestei notiuni are un sens strict psihiatric, fara pretentia .termenului filozofic (al concretlzarii dgorismuluihusser~ 1ian SaU vreo intentie ., existentialista). Fenomenologia psihiatricii este rnenita sa conserve autenticitatea de neinloeuit a manifestarilor psihepatologice, ~ducind astfel . expresia bogata. !it. nuantata a trairilor bolna~ vulul psihie. eel care a adus contributl! .. de .necontestat la psihopatologiu .contempcrana este pslhiatrul fenomenoiog ~i filozoful existentialist Karl Jaspers.

Fenomenologia, ca metoda psthiatrica arputea fi deci inclusa in metodele preponde:tent descriptive, mai ales ca studiu al fenomenelor psihice constiente .. Aplidnd-o la domeniul psihopatologiei, Karl Jaspers a elaborat 0 serle. de princlpii metodologice, care au eompletat l?i contrlbuit la aprofundarea sistematica a rezultatelor de observatie elinica· obtinute de $('oa1a kraepeliniana ~i constituind.in acelasi timp puncte de plecarepentrtt fonnularea unoraprecierici:itjce fata. de metodele psihanalitlce lar, intr-o.oarecare masura, .. chiar. fata de unele metode exlstentlaliste aplicate la psihopatologie.

Principiile metodologiei lui Jaspers ar putea fi expuse schematic astfel :

a) Principiultiescriptia cuprinde descrierea trairilor psihiee subjective constiente [Ienomenologia in sens restrins l}i a datelor psihice obiective, adica a performantelor psihice (de [udecata, mnezice, de atentie, de orientare etc.j], a datelor obiectivecu sens (comportement, conceptie despre lume etc.) si a simptcmelor somatiee-asociate.

b) Prineipiui ctLnQa$terii prin intelegere empatica statica (a starii actuale) $i genetica (adiea a dezvoltari! fenomenelor psihopatologice) care se adreseaza bolnavului individual. in prima parte a)studiilor sale de psihopatologio (1913) in Iegatura cu aplicarea metodei comprehensive in psihiatrie, Jaspers a subliniat ea relatiile "compr.ehensibile", elucidate la individ fiind unicate, nu pot duce la teorii globale ale vietii psihice, ci doar la interpretarea unor stari psihice individuale sau cel mult la constructii sugestive - ideal tipice - care au numai un rol orientativ ~i nu releva citu~i de putin relatii deterministe. general valabile. Critica pare valabila pentru l11ajoritatea. conceptHlor bazatepe cercetarea comprehensiva (psihal1alitica, existel1tialista ~f -tn buna parte structuralista), atunci dnd aceste conceptii au nesocotit limitele specifice metodei utilizate de fiecare dintre ele, cautind sa. inteleaga mediat (prin imagjnarea unor mecanisme ipotetice) fenomene care i~i au cauzalitatea

57

-------------_._-- -----------------------------------

in substratul material cerebral (ca de exemplu trasaturile ternperamentale, esenta psihopatologiei psihozelor endogene !Ii organ ice etc.), Ienornene care nu pot fi explicate decit prin elucidarea eauzei lor, deci a etiologiei, a patogeniei, evidentiabile doar prin mi).loac~l~ de i~lve~tigati~ foarte cornplexe ce se adreseaza atit dimensiunii psihice, Cit ~l celei biologice.

c) Cu observatiile de mal sus a fost suecintdefinit 9i eel de-al treilea principiu, si anume principiul e.'eplicatiei cauzale. Aceasta ins~amlU-\ stabillrea unor relatii strict deterministe si general valabile intre diverse Ienornene, care pot' fi in acelasi timp vorificate pi-in metodele objective ale stiintelor naturii.

, Nl;mai aceste relatii pot conduce, dupa Jaspers, la teori i cu adevarat stiintifice. De altfel autorl:l sublinia ~;;-I pina. Ia .ncea data Iusesera puse in evidenta mai mUlto relatiile cauzale. 1I1tr.e .dlfer~te fenomen.e apa_rtinind substratului material al unor boll psihice 91 mult mal putin relatiile dintre fenomenele psihopatologiee. si n.lOdificari!e organiee cerebrale (inclusiv modificarile biochirnice, enzimatice genetice ete.).Modelul acestor relatii cauzale n constitute paralizia generals progresiva.

Dintre' eele trei principii ale metodei analizate mai sus, prepou-:derent ca eficienta practica este principiul descriptiv, fapt care ne-a ~l determinat sa consideram metoda fenomenologlcii a lui Jaspers In domeniul psihopatologiei drept 0 metoda dominant descriptiva, Ea a fikut posibila ulterior, mai ales datorita lucrarilor lui. Gruhle, .~r01!-feld:

Maver-Cross Bumke Kurt Schneider. deserierea mal amanuntita sr mat eX<l"cta a fenomenelor psihopatologice si explicatia lor cauzala organica, tcxiinfectioasa etc. Completarea tabloului simptornatologic al diferitelor boli psihice s-a concretizat atit in tratatul de psihiatri~ redac~at d! Bumke clt si in manualul lui Mayer-Gross. Am putea afirma chiar ca fenome~ologia psihopatologlca elaborata de Jaspers rsprezinta, ~rin conceptul ,.eomprehensibilitatii". 0 reala contributic la olakorarea Cr1tl'-:rii lor de diferentierc a reactiilor psihogenc de proccselc fUl1ct:()nalc ~I org:l;:iee care stau la baza psihozclor dominant endogene (sr-hizof'renia si - psihoz» maniaco-depresiva) crt !?i a psihozolor organice, toxic'c?i infectioase. Ca rezultat al aplicarii In prnct'cii a r-oriceptului ~T,r-t!)clol"!!l.c [aspersian, pe care !?i I-a insusit imbogatinlu-l. Kurt Schneider a delimitat si sistematizat multe din forrnele clinice ale psihopatiilor ; cl c,:tc acela care a separat simptomele clinics de rangul I !?i a atras atentia asupra importantel Iorin dlagnosticul schizofreniei.

Acest aspect alfenomenologiei lui Jaspers a imprlmat orientarea moderna in cercetarea !?tiintuica psihiatrica.

Ulterior altt autori (Minkowski, Wyrsch, Matussek etc.), initial partizanii metodei preponderent descriptive (adicii metoda fenomenologidl elaboratii de Jaspers in psihopatologie) pe Care au aplicat-o la analiza existentiala, prin utilizarea unor conecpte inspirate din filozofia lui Heidegger, au transformat psihopatologia fenomenologici1 Intr-o C!ntropologie existentialisti'i. Ultima se caracterizeaza prin extinderea nefundamentata empiric a metodei comprehensive ~i prin utilizare{l absolutizantii a analizei star110r de eon9tiintii. Ei au treeut astfel de la 0 metodii bazatii in primul rind pe descrierea starii 9i evolutiei fenomenelor psihopatologice la 0 interpretare filozofica speculativa. Acest

58

viraj poate fi interpretat, dupa Rubinstein, drept consecinta posibila a absolutizarii laturil : subiective, neglijind relativitatea independenteipsihicului l?i .mai ales subestimind sau negind rolul esential al deterrninismului social in dezvoltarea psihicului.

1.4.7. EXISTEN'fIALISMUL

Exlstentlalismul, curent filozofic idealist contemporan, mcearca sa €xprime universul printr-o serie de categorii ale trairilor subiectivt; ornenesti, iar prin asa-zisele .. sltuatil-Iimita'' defineste existenta omului -ca Iipsita de sens, absurda, Izolata, alieriata. Tentativele de aplicare a conceptlilor existentialiste la psihopatologie sint apre~iate. ~e M~yer:

Gross drept "scurt-circuWiri filozofice", care au pretentia sa llliocula~ca metodele de investlgatle clinica, descrierea fenomenelor psihopatologice ,~i obligatia de a stabili Iegaturile de cauzalitate intre ele,

Dosi cunoscute sub denumiri diferite : analiza oxistentiala [Daseins Analyse '1a Binswanger, v. Gebsattel!?i E. W. Strauss), antropologie comprehensiva (la Zutt) etc., aceste orientari se caracterizeazii. in ~senta orin utilizarea deductiva a notiunilor generale ale curentului existentialist pentru elucidarea unor fenomene psihopatologice particulare, cit .:$i prin aleatuirea cazului clinic particular, baza~a pe. folosirea compre: hensiunii mediate (eu ajutorul conceptelor filozofice), a unor Iegi oenerale care de fapt, nu pot rezulta decit din eercetarea explicativa ';;auzalii. Psihi~trii existentialisti (ca de altfel si filozofii) au tins sa depaseasca diviziunea carteziana subject-object prin Iolosirea unui concept .de baza unital' valabil pentru intelegerea globala a omului, 1ii anume acela al constitntei (caracterizata mai ales ea teleologica) individuale -despre sine insusi in lumea sa. Din acestea rezultind motiunea de "a fi pe Iume", metodologia "ontologidi" este considerata ca esentiala, Psihhiatrii existentialisti au pus astfel experienta sublectiva !?i interpretarea ei in funetie de conceptele filozofice In centrul atentiei psihiatriei. In. felul acesta ei se situeaza la polul opus descrierilor obiectiviste ale behaviorisrnului. Existentialistii utilizeaza notiunea de empatie mediata (filozofie) pentru a lntelege .. lumea" depresivului, a maniacului, a obsesivului, a schizofrenulul etc. Punindu-se in situatia pacientului, ei Incearca sa interpreteze sirnptomele individuale pe baza conceptelor filozoflce, Uneori interpretiirile lor s-au dovedit plauzibile si chiar evidente - mal ales in psihozele reactive - dar de cele mal multe ori nu au constat decit in transpunerea Iortata a unor date de simptornatologie eunoscute, intr-o terminologie filozofica. Frecvent aceste interpretiiri reprezinta incercari de a Iolosi unele principii abstracts pentru intelegerea experientei pacientului. Astfel 0 serie de sindroame deriva dirt notiuni nepsihologice : "timpul" (Blnswanger), "energia vitala" (Minkowski), "pozitionalitatea fenomenal-triiita" !?i "eorporalitatea portativi'i" (Zutt) eic. Experienteie depresive s1nt in acest context atribuite opririi timpului subiectiv, in timp ce exdtatia maniacala eonstituie 0 triiire festivii intr-un prezent momentan; Ia rindul lor. experientele paranoide se datoresc unui deficit al pozitionaliiatii In lume etc. Sa subliniem aici marile deosebiri in ceea ce prive~te !livelul de orit_'inalitatel?i de judecata

59

crltica Intre diferitii reprezentanti ai scoli i existentialiste, ca de altfel ~i varietatea principiilor Iundamentale. Diferentierea lor in cadrul curentelor psihiatriee se bazeazanstjel mai ales pe 0 serie de trasaturi negative. In e::rtremis conceptille-psihiatrice existentialiste resping realizarile psihqlogiei~tiilltifice. Mai mult, Binswangerafirmii cii Iundamentul pe care psihiatria poa,te deveni o $tiinta independenta nu este nlctanatomia "au. fiziologia~erelJrala, nki· biologia, nici psihologia, .. nici caracterologia ~i tipologia, nici~tiinta persoanei, ci "o111ul". 0 asemenea orientare, diametral opusa investigatiei multidirneusionale caraeteristice medicinii conternporane, nu poate decit sa-l Izoleze pe. psihiatrul existentialist de tOClte celelalte Inodalitiiti de studiere a OJ11uIui. Fenomenele clinice particul are au fostastielil1terpretate in Iunctie de 0 serie de notiurri Iilozorice idealiste, illSU$ite aprioric comunicarii cu bolnavul, deci care nu au lzvorit dintr-o cercetare inductiva ; 111 felul acesta totul putind fi inteles 1n aparenta, dar de Iapt nimic dernonstrat, elucubratiile autorilor se inchid Intr-un cere vidos tautoleglc. Ca 0 trasatura generala idealtsta at fHozofiei ltd Heidegger, ca si a conceptiilcr psihiatrlce respective trebuis subliniata ipoteza dupa care realitatea sau fiin.ta lumli este in ultima Instanta determinata de subject, structurile speclftce ale relatiilor em-mediu .filnd astfel analiaare unilateral, nedtaleetie. Defieienta principala a coneeptiilor existential-analltice si antropologic-comprehensive consta in esenta intr-o derivare deductive din !?i intr-o dependenta strinsa de caracterlstlcile umane elaborate de filozofia existentialista, deci . in .apreeierea prea globala ($1 care depaseste capacitatea metodei comprehensive) a realitii\ii psihice, care nu permite nici ocale de corelare a cer<:etarii fundamentale psihopatologice cu eea somatica (neurofi:ziologica,. morfologidi, blochimica, electrOfiziologka· ete.). Orientarile exlstentlalista jn psihiatrie se caracterizeaza de asemenea in manifestarile lor .consecvente prin incompatibi1itatea cu nosologia elaborata pe baze elinice, mal precis prill antinosologia lor. Cu toate acestea, orientarile exlstentlaliste au meritul de a fi subliniat importanta analizei psihologice care ia in studiu dezvoltarea istortca a personalltatii individului, tinind seama de realitatea unei relative legitilti, proprir dezvoltarii psihiculul (in sensul factorilor interni descrisi de Rtlbinstein).

1.4.8. PSIHOSOMATICA

Conseptia psihosomatidi reprezinta una dint1'e conceptiile cele mai raspindite ~i cOlltroversate ale medicinii contemporane. Termenul a fost introdus de Heillroth ill unul 1818. Elaborarea de catre SommE'r (1890) a conceptului de psihogenie a repus i.n discutie raporturile dintre psihic si somatic, care fusesera Intrevazptepina atund sil11plist, intr-un singur ~ens (de la somaditrepsihic) de ditre adeptii curentului epifenomenalist, organicist (react-iile exogene Bonhoeffer, psihomul lui Westphall etc.).

Tn aceea~i perioada au inceput sa fie prelucrate 0 serie de fapte eli nice. S-a .incercat c1~HI11Harea bolilo.r_~a~zis..ful1(tiQmlle_ (fihil. leziuni anatomice), au fost initiate studii experimentale ca aceh a1 lui Heyer asupra variatii1or, !)ec::retiei gastric:e sqQj!lfltlenta. emQtiilor suge1'ate prin hipnoza sau cele ale lui Pavlov asupra secretiei gastrice Cll caraeter p!;)ih~c ...•.

60

DiscutHle pasionante duse de Charcot, Bernheip1, Bl.;biu.ski. freud a~upra patog~niei simptorl1~~Qr~omatic;e. ~~. neurolo!;5~ce. dtn lst~rle au. ridicat iPOttJ4t;l.,l$IUll'. cqr-~?Hti~ ... , •. 1t:~{~9s{)ntatlce conturindu-se chlarformularea recipro.citiitii $i inter(lctty,nii dintre ele.. .. <.' . ,.. • ,.,', ....

i\.paritia.p~i~'<l11alj~.ei lui ,Freuda. ~et~r~1lUat.o s:r1e ~e cer?e_ti~.torl ca Felix DeBtsch, . .f'r. ~le:){ander s1\. ext1l1~a 1l1,,:estIgat~~,Pflh~nalitl?a .,~a studiu} .bomor. soma\ice, alegind acele .. boll. ? c(ir?ralla!lZa~l_exphcatle in lumina monocanzalismulul ingl1st, organICIst se aflau 111 crrza,

l!l;:~pind cuanul H120, .au fast intrep~'inse c7r;:-etad metodi~e asl1p;'a sUirilQi-qe frustratie 13 bolnavH ct~ anu!l1lte bob ll1ter!1e. In 1922 Feli:l!i Deutscb, sub influenta.$colii Ireudiene m s.u .• ~:, a. n;m~r~dus termen~ll de "Psllwsomatidi" pentru a desemna. <?. nc:ua, d:sclplma c~re. stu;ha cimpuI.de aetiune al psihanalizei in medl<:u~a lllt7rn,g._J.~!)tEl.perl()flgp.J:;JI!~ Deutscll .Al~xander Dunbar, Cobb au reafl~mat:~hIla!~Ll.l}!1g_;mt~ptaJ <11 psih()$Qlmrtfcii)e~l1is Inca de .Hipocr.<.1t_e I) dupa ca_r~ .Qm1-~L.l.:i2JI1.<!V,SQt1 sani.'iios eonstituie Q unitate psihosomatIcu;.}.ar ~~l:>_uranle pSl!11cep1'odus: de actiunea . unor factori " psihotruumaticl . ~raume,. confh?te) . pot .,sa declanseze aparlfla unor holi somatice de~1U111lte de ~l --:- p~1I~oSOl!1atlce.

I~'t inceput, cur",ntul psihosol11atiepar~a consecinta loglca a importantelor lucrari ale lui Cannon ~i ale lIcolll• sale asupr~ compone?~e~o: somatice ljt fiziolog~c¢ ale emoiiilor. C?annon le-,:_des~rIs ~a n:o~lflcarl ale homeostaz'ei (concept de valoare :ncon~establla~~I Ie m~eI'pleta pe plan biologic general ca. fenomene a~dl?ta~lve. Aceste .cercetari au fost continuate pe scara intinsii, all" di astaZl dl~ptme:n de nurr:eroase cunostinte asupra Ienomenelor l1CfVOaSe, endOCrIne til metabollce deelansate

de stresnl emotional. ... ~ .

Binger, elevul lui C;,l1non, $i He!en. DUl1.bar,. a;ttor1~ lucrarl~o~ "El1loiii~i modificitri ale eorpul~i." .~l H3?) l)I "D~agnostl~ 'p~lhosomatlc~ se numarJ printre pionlerll mec.he-1l11l pSlhoso!n~hce.' def~mta ca r~mura a medidnii care studiaza si t1'ateaza tulburarile !?l bolile sornatice de origine psillOgena (psihica).

Iuea de la elaborarea ei, [lceasta concep~ie s-a 3.fl?t;:ub illf~uen~a teoriei frendiste, remarcatfi In spl'c~l de PSl~OS0l11atl~1~~1l um~:-ICalll.: asa CUll1s~jblinia insusi Alexander: l'reud a fac~t p'oslblla.aI?antla er~~ psthosomatice in medicinii; ~i alti rep:-e;j.lltantl ai acele1aip coqcep\n sustin de altfel ca ,.,1~ledicina psihosomattsa a lua~.lla~!e:e dI.n a'phcare~ eOllcep\iilor psihanaliste la studiul factorIlor_el11ot~o~~hm .d.lfer~te boli, Acest curent ne apare deci ca rezultatul l?at:~ndern teoriei .. Iui Fre;td III medicina (concomitent cn p5.tnmderea lUI ;;1 m aUe domenn - SOC1O-

logia, ettea, estetica, .. arta),__ . ,. . "

Problemele fUi:ldament~ ale curentulm ps,hosomabc constau m:

~i stabHirea ·~Qiuiui- factorilor psihid intr-o serie de bali somatice; b) preocupareade a stabili. mecanismel£! de transpunere a tulbu~

rarilor psihice in simptome somatIce ;

c) stabili1'ea raportuluide cauzalitate intre personalitatea indivi~

dului ~i boaia psihosomaticil ; .

(1) incercarea de a Sh1bili sp('cific~tatea_ re'l~ti_<:i. anumitor_ ?rgane la actiunea unor stresuri emotion,lle (eYJdenta mal ales In lucranle lui

Alexander).

61

.Collcepti~ psihosomatica a pus deci in discutie 0 serie de probleme teoretlcefundamentale ale medicinii referitoare la viata psihica si adaptarea I_a .mediu. a omului normal, la factorii psihotraumatici ~i patogenia tulburanl~:)r psihogene. Totodata adeptii acestei conceptii au ridicat problema spinoasa a modului de transpunere a unei esernenea tulburari psihice in simptom somatic functional sau organic, Incercind sa stabiIeasca relatlile dintretipul de trauma psihica, confllct:--personalitate 9i

organul afectat. .

Legat de modulde a pune si rezolva prima !1i a doua problema se poate aprecla ca in masura in care adeptii coneeptiel psihosomatice afirrna cii !_?ctodLgl1lQl!.9.nlili stgsanti PQt du~,_.p.rtn.lI!ec.<1l1isI!1~_p_gurovegeta~iv_e!1i umorale .la aparitia unor.!l!l1JJmki .. somatice, conceptia lor exprirna 0 realitate indubitablla ~i merge in sens convergent atit cu datele neurofiziologiei ~i neuropsihologiei moderne, cit ~i cu 0 serie de precepts ale teoriei corticoviscerale elaborate de scoala lui Pavlov (Bikov, Kurtin 1/i colab. care au adus probe experimentale solide ce demonstreaza rolul sistemului nervos central in coordonarea activitatii vegetative).

Aceleasi Iapte 1nsa au capatat in medicina psihosornatica occidentala 0 alta interpretare, dominate de orientarea psihanalitiea dupa care psihogeneza anumitor boll somatice s-ar datora tulburarii m~canismelo1' inconstientului.

Desi Charcot rernarcase ca 1.<1 isterici aparitia unui sindromTizic ducea 111 disparitla angoasei si 1a inlocuirea ei eu recunoscuta .J)belle indifference", Freud este acela care considera acest fenomen drept 0 "lncarnare" a angoasei intr-un simptom corporal; dupa parerea sa, ~!.~_I:i~_Qferiimodelul saltului mi!;tet:ios_al [)_sihicull!i in fizic. Localizarea manifestarii somatice a' isteriei pe un anumit organ avea pentru Freud o sernnlficatie simbolica Inconstienta. De la acest postulat a pornit intreaga teorie a "limbajului simbolic al organelor", dezvoltata de Georg Groddeck. Aceasta teorie mentine intr-adevar paralelismul psihiccorp dar ajunge la mistificarea motivatiei umane printr-un limbaj simbolic arbitrar.

Ilustrativ in acest sens este "limbajul" lui Georg Groddeck, dupa care cancer ul uterin ar reprezenta "simbolul unei dorinte nesatisfacute din copilarie in cadrul careia formatiunea tumorala Sf.! dezvolta in locul unui embrlon" sau "febra este un simbol al excitatiei sexuale", astmul ar reprezenta "strigatul Inabusit dupa mama" etc.

Este adevarat ca teoria lui Groddeck a dus Ia formularea mai categorica a intrebarii : de ce anume in aceleasi conditii de stres emotional se produc boli psihosornatice diferite !? In acest sens insa ipoteza existentei unui tip ele personalitate (Dunbar) nu s-a confirmat si nici particularitatile situatiei conflictuale n-au putut sa furnizeze a explicatie dedt cu corectivu1 ca ar exist a !?i 0 predispozitie organica locala (Wolff). Astfel boala psihosomatica (boala hipertonica, boala ulceroasa, astmul bron,?ic, mig rena, colita ulceroasa etc.) ar fi un tip de raspuns 1a stres (Selye) inr localizarea somatica s-ar datora predispozitiei organice de

care vorbe!?te W oIff. .

Modul in care psihosomatica, incepind cu Dunbar, concepe teoria lui Freud este operationalist, Alexander definind psihanaliza ca ,,$tiinta

62

personalitatii in sens operational". Operationallsmul proclama ca .sernnificatia este operatia" !?i concluzia finala este ea procesul cuno~~1terii s-ar reduce la experienta sublectlva a individului.

Curentu1 psihosomatic se prezinta pe sine ca teorie medicala care trateaza unicist 1aturile psihologicc si fiziologice ale fiintei umane. Psihosomatica de inspiratie freudist a lnsa considera ca deterrninismul este de ordin psihologic, psihicul fiind determinat tot de psihic (cu predominanta inconstientului).

hl.<:adytjl c~J1:::eJ,tului de boala psihoSOl1l'ltiq?, fenomenele somatice ~_lnt __ ~_terminil!~_ !1..l~l1!?i .. de . cele., psihice,.pe.sjl1!;Lci~e§t~_~_clill~_JH:mEi ... fiji poJ.iL deterrlll!1§tE!_cleciLde. fenomene de_'lGe~a!?t UCitura. Prin astfel de afirmatii contradictorii, curentul psihosomatic duee de fapt la ruperea psihicului de somatic si promoveaza dualismul cartezian.

o serie de psihosomaticieni existentialisti i9i Iundarnenteaza conceptiile pe analiza exlstentiala (Binswanger, Zutt, Wyrsch), categoria de "existenta subiectiva", rezumata in expresia de "a Ii in lume" (in der iVelt sein}. P~nin.d accent~l pe difioultatile de cornunicare, pe sentimentul de solitudine, acestia dezvolta in mod nestiiritlfic conceptul de anxietate a "devenirii" in desfiisurarea existentei, Dupa ei, cauza nevrozelor si a tulburarilor psihosomatice ar fi orice obstacol ivit in fata Indeplinlril "pulsiunii interne" sau conflictele reale ale existentei aie

modului de "a fi in lume". . •

Astfel, dupa Pier loot, fenomenele psihosomatice ar reprezenta un mijloc de rezolvare a problemelor exlstentei, care, in absente modalitatll de cO~l1~~care,J~i ga.sesc expresla in propriul corp prin "corporalizare". D,:torlta lI:suflcle~tel de cornumcare, prin imaturare a personalltatii ps!hosomat!ce (PrIck,. Ruesch), angoasa (cornuna nevrozelor l?i bolilor psihosomatice) trece 111 stratul arhaic, exteriorizindu-se in simptome sornatice, care capata, ca si la psihanalist+, valoare expresiva, simbolica de comunieare. In lumina acestor precepte, Kuhn Interpreteaza dinami~a anorexiei ca un "a nu voi a fi", ca 0 tulburare a "dcvenirii 1)(,;':;0- I_1a!ltatii'~. De al~fel \'h;iszii~kcr cauta S} grlseascii puntilo de kgiitunl !?,rc pSlhosDmatl~a de msp'rai:ie psihanalitica cu cea cxistcntiala "i rcalIZC;:W.\ acest deziderat sustinind ca scopul principal al psihosomaticii c?n~Ll ~n a ~~asi. sem.nifica~h tulburarilor functionalo si de a Ie traduce' ~1 descifra 111 limbajul organelor. El sustinc de asemcnca cl medic.na psillOsomatica trebuie ~i\ se adreseze psihologici abisale, cad ntit feno-. ~:c:r:elc c~rporal: c.it 9i ccle inconstientc s int ascunsc privirii constiente. I...e(>,: ce importa in ccrcetarca psihoso-natloa nu esto influenta psihiculm asupra corporalului, ci ceca ce exprima corporalul. dcscifraren a ceca C{'. ~re de sp,~s corpu.L El sustine de asemcnea eft pare imposibil de stablht ce COnSbWI€ pnnlll11t movens, psihicul sau somaticul crelirea termenului de "psihcgenie" reprezentlnd desemnarea unei erori istorice ce con.sta in f~ptul ca I? lo('ul unei tulburiiri psihice a aparut una fjzica. !,,-r, eXlsta de~l_ 0 _fUl:ctIe cOl:npensat?r!e a corporalului pentru psihic !ii I:ners, datonta. carela confllctul pSlhlC poate sa determine 0 materiahzare. (0. somatIzar~), to,: a~a . cum .. poate avea loc $i 0 spiritualizare atunel c;l1d ,.s?mahza!ea se ~l,:olva: ?e~i posibilitatea influentarii redpro~e $1 a~mlt.er:a ll1terre~atlel PS:hlc-som~t~c ~i invers reprezinta 0 realltate oblechva, aeeeptata de pSlhosomatIClenii existentiali$ti, ei, ca

63

~i cei de ins_pira1ie psihanalitica, ajung Ia analiza somaticului, a corpora-

litiltii tot exclusiv prin prisma subiectivului. . ..

In aeeeptia metodei fenomenologiei initiate de Jg§~r$ In psihopatologie, bolile psihosomatice, desi au 0 cauza pslhogena, pot fi greu explicate, datorita varietatu formelor particulare pe care Ie pot imbrilca. Jaspers. fara a negaim_p()rtanta unor mecanlsrne extracenstlente, considera di mtre. c.onflictul psihic ~i tulburarea scmatica nu exista .0 legiltura sPecifica, deoarece Intre ele se situeaza segmente intermedlare ca sistemele nerves vegetativ, umoral ~i endocrin.El aecentueaza de asemenea ea. trebuie acordata 0 atentie deosebiti1constitutiei terenului ~i diferen\iaza,modalitatile interrelatiilorpsihosomatice. Astfel tulburarile somatice pot fi provocate de pe teritorilll psihic dupa cum urmeaza (K. Jaspers);@) automat, de exemplu .0 stare emotionala provoaca 0 tulburare digesti"a (frica ce provoaca 0 diaree). In aeeste cazurijcbservatorul nu poate decit sa constate ~i sa lnregistreze fenomenele ; '!JLdatoritii tenciintei de. Iixare, () modificare emotionala care a provocat odata fenomene sometice, tinde sa le reproduea, ehiar daea intensitatea smotiei este rnult 111m n1ica. r:>eseori aceasta fi){are se extinde !?i asupra unor fUl!c\iuni .careerau intimplator in activitate in mementul aparitiei emotiej (de exemplu, c persoana carela H paralizeaza bratul In momentul primiril unei ~tiri proaste 1a telefon) ;tC:V Intre starea emotionala i?i tulburarea somatica se stabilesc relatii comprehensibile. De exemplu poate 5,{ apara cecitate isteridi Intr-o situatie pe care pacientul avea Intentia inconstienta. cie a 0 ignora; De~i tentativelor fenomenologice amintite Ii se pot aduce critlci .slmilare existentialismului si psihanalizei, tetusi aceasta orientare a psihosomaticii se ocupa mai insistent de valorifiearea faptelor. Aciucind. In discutie comprehensibilitatea, fenomenologia contribuie la dlferentierea sindraamelor psihiee din bollle somatloe si a afectiunilor psihosomatice de nevroze ~i psihoze reactive.

In ceea ce priveste .tulbut.§!ile whice_care .Insotesc bolile somatice, ipotezele sint cit se poate de contradletorii, indeosebi in ceea ce priveste specificitatea lor. Astfel Bonhoeffer considera ea toate aceste sindroame reprezinta reac\ii exogene nespeeifice. Mal recent si spre deosebire de eI, Helpach sustine ca inca din stadiile ineipiente alp belilor somatice, simptomele psihice au .0 structura specifica. El a utilizat astfel termenul de "psihom", iiltrodus de Westphall, pentru a defini complexul de tulburari psihioe specifice care insotese fiecare !Soala somatica. Psihomul s-ar deosebi de psihoza prin aceea di psihoza ar reprezenta un proces psiho_paiologic eu implieatii somatice, in timp ce primul ("psihomul") ar fi un epifenomen al unui proces primal' somatic.

Specificitatea i?i nespecificitatea pot fi desigur juste numai in masura in qlre consideram ca, ill boIile somatlce, sindroamele psihice pot ingloba atit simptome specifice, cit $i nespecifice, pe care Ie Intilnim in bolile toxiee, infectioase, traumatice, endocrine etc. A considera ins a aceste tulburari ca e_pifenomen, inseamna a sustine pina 1a limitele sale extreme dUfllismul cartezian. S-ar renunta astfel la concepti a de boala ca fenomen, ca reactie unitara a organismului uman integrat in realitatea bio-psiho-sociala.

Deosebit de dificil£i 9i foarte controversata apare in literqtura de inspiratie psihosomatica R.0bl~l11Ldellmit~ri.L ~()I~or psihosomatice de

64

psihogenii, irlg~!1:~'Tal,.!it ~le .l1evr(j;:e,. ir1..specicll. Astfel Alexander sustine ca-rii1fmp-ce tulburarea psihosomatica ar reprezenta 0 dereglare vegetativa. provocata de 0 stare ernotionala neconl?tientizatii, shnptomele din nevroze a.r avea 0 semrrificatie sirnbolica, in. relatie cu. un. conflict determinat, Alti autori j usa considcra ca diferentele dintre nevroze !Ii bolile psihosomatice sint legate indeosebi de structur~ :)i modut de reactie ~l individului, subliniind deosebirile intre personahtatea bolnavului nevrotic ~j personalitatea bolnavului psihosomatic,

Mergind pe Iinia conceptului comprehensibilitatii(Jaspers), Prick araUi~evroticul i!ii desearca tensiunea afectiva .morbidii, anorm~lii, prin tni.trea nevrotica, cu. constientizarea l?i preluerarea mentala a situ.. itiei traumatizante. La bol11aV\1{Rp~ih0somat~e. ar. exista u:;t deficit _ ~e constientizare a acestor stari de. tensiune emop.onala· anorm~a· prelunglt"" ~~are se descarca mai ales in sistemul vegetativ. Bolnavii psihosomatici, datorWi Iipsei de con"itientizarc a starilor e~oti.on~le~ apar,d~pii el, adesea fara 0 problematica psihica conturata ; e~.I?:ezmta III schimb fre~,:e::.t un dezechilibru important in orgamzareavletu.persiOna1e, a personahtatn, in general, si, cu toata adaptarea profesionala.apar'ent !repr.o~a~ila, via~a lor emraprofesionala cste foarte redusa, .adesefi -; a.l)sent.fl,.grm hps~ P?Slbllitatilor de descarcare prin mlscare, prm activltate flzlca, a tensiunilor negati've acumulate (C. Vauthier).

T03.te aceste tentative de a stabili 0 linie precisa de demarcatie mtre meeanismele nevrotigene si cele ale tulburlirilor psihosomatice par fort ate, statics 9i mecaniciste, deoarece r$alitat~a. elinidi demonstreazii adesea eoexistenta simptomelor functionale somatice cu manife$tarile nevrotiee, aspectele lor fiind Ioarte variabile (Uel(hllll). Aplicarea principiului eomprehenslbthtatii nu poate fi dedt limitata, deoarece foarte frecvent. insesi Ienornenele psihice din bolile sOl1}atice au. un caracter constient reprezentind reactia. pslhica a bolnavului fata de boala sa. Acest mod de a privi.di<.\lecticfenomielwle puse indiscu\ie a Jost suhliniat :)i de 0 serie de reprezentanti actuali ai medicinil psihosomatice.

La Intrebarea d~spre specificitatea detel"l11in.igii ~()JnatiGe (de ce un bolnav face ulcer, un altul astm ?) s-au formulat trei ipoteze : ipoteza specifi.ciHitii, a nespecificitatii sl a sPecificWitii raspunsului rndividual.

G) Ipoteza specificitatii conflictului psihic este Iegata de specificitatea raspi.lnsuluCsonli1tk;- ~i al1ume: situatiile eonfliduale anxiogene sint specifice fiecarui individ conform fixarii eului intr-un anumit stadiu de dezvoltare psihosexuala. Regresiunea eului 1a acest stadiu se insote~te de concomitente fiziologice specifice fiecarui tip de regresiune. Spre exemplu, viitorii ulcero~i sint consideratj .capersoane 1a care eul s-a fixat in faza oraUi; sub influenta frustarilor exterioare eul regreseaza la aceasta faza, regresialnsotindu-se demanifestarile fiziologice ce constau in hipersecreti~. gastrica. Daca reactia se repeta, hipersecretia va duce la aparitia ulcerului.

~ 0 serie de autori socot di nu s-au acumulat inca suficiente date spre a fi flleute afirmatii sigure asUpra spec~:fioitatii ~i considera ca simptomele psihos{)matice slnt mai 199<:ttecauzal de U§p~.t~!e stresului

~n .... ~. f~ .. r.tl' dedt de. a. n .... umi~i facto.ri psfhO!QgiCFSpeCific.i. Acesta--este mode u .eoreticnespecific (reprezentat de Mahn. Conform acestui moqei.QJ,'ice agent stresant (diverse situatii in timp de razboi, tensiune

.65

i'_ ... ,..

jnai~te de examen, stari' conflictuale variate) duce 1a aparitia anxietaiii c:-omce care se insoteste de manlfestari fiziologice concomitente, identl_ce Ia toate persoanele, Ceea ce determina alegerea organului care va raspunde anormal 13 aceste manifestari fiziologice nu se stie inca; probabil ea ea depinde de ° susceptibilitate innascuta.

'. (2)) Al treilea model teoretic, acela al ~12ecifi_~i!4liLI~~~punsului indiVI gl,lSlL(Lacey, Malmo), nu presupune 0 stare generals 'de anxietate '(Tonica identica la toti bolnavii. Potrivit acestui model, fiecare individ reactioneaza la 0 mare varietate de stimuli intr-un Iel caracteristic propriu, de raspuns emotional. Aceasta teorie difera de teoria specifi-

cita~ii. ~AI~xander) prin Iaptul ca nu postuleaza determinanti psihici specifici. Un subiect va reactiona la conditil de frustrare prin eefalee un altul prin cresterea secretiei gastrice, un altul prin palpitatii etc. Acest mod de a reaction a se stabileste in cursul copilariei, este foarte persis:ent si nu poate fi deci considerat 0 regresiune, Este teoria acceptata m prezent de 0 mare parte dintre pslhosornaticieni.

Aspectele contradictorii ale acestor ipoteze subliniaza inca 0 data obiect.ivitat.ea. conceptului de boala vazut<1 ca manifestare a intregului organism !?l hpsa de fundamentare stiintifica a conceptului unei medicini a orgal:el_?r sr, legat _de e.a, a .conceptului de nevroza de organ, nevroza vegetativa, simpatoza, distonie neurovegetativa. Acest fel de a privi dialectic a fost adoptat partial chiar de unii reprezentanti actU<lli ai ~u:entului psihosomatic (Kubie, Balint), care considera iluzorie "speciIicitatea", organul constituind 0 unitate anatorno-functionala si irn, una

psihosomatica. ' "

. . Datorita . mai ales inconsecventei si contradictiilor aparute lntre ~:lIferlt~l: :af1~nte ale' concepti~i psihosomatice, medicii psihiatri ~i mternisti fie ca au adoptat 0 atitudine rezervata Iata de ea fie ca au criticat-o deschis. Dintre psihiatri, Weitbrecht in ca;tea intit~llatii Critica psihosomaticii", iar Mayer-Gross, K. Schneider si V. M. Mor~zov. intr-o serie de articole si lucrari evidentiaza lipsa d~ temei stiintific a metcdologiei cerc=tar'Ior bazate pe aceste concepjii. Numercase.e ~Jivprgente teoretice dintre reprezentantii curentulul psihosomatic sint iro-

nizate de Michaux, dupa care, orice tentativa de a confrunta punctele de vedere (ale psihosomaticienilor) reveleaza disonante care frizeaza

"cacofonia". .

• , .0. opozi\ie deoscbjt de p~t~rn.ica din partea interni~tilor ",i pSihiatri!or a mtlllllt Ipoteza unor pSlhoso~ahcleflJ (Ham, Hart, Menninger, Rosen, Sei;z) care, mterpr~tJnrl ';l.mptomul somatIc dupa principilll conYer-;iunii, slIsiineall ca dllrprea, ~lpertens1Unea. provocate ~e i~pulsuri incon~tiente sint necesare pina la r~zolvarea (la desclfrarea) confhctulul. Ham, de exemplu, interpretind hipertensl_:mea ca un" mod _de. a _ integra motivari incon~tien~e aflate in conflict, apreciaza ca ea este nccesara pma la rezolvarea acestora. Oncetentativa terapeuti~a de a seiide'1 san de a normaJizH hipertensillnea duee Ia instalarea depresiei sau anXJi>tatii ca rezultat al disparit,iei "starii de adaptare" prin hipertensiune.

Engel, ca ~i alii psihosomaticieni de inspiratie psihanalista considera bolile inso~ite de du~eri 'pu~ernke. ca un mijloc de autopedepsire ~i i;pa~ire, sustinind, ~a 'II, F:eud, c,a eXIsta 0 sene de factori Ca vina, agresiunea indreptata spte sine mSW?1 ~l neVOla de a suferi, care militeaza impotriva vinde~arjj. Engel este acela care. a ~i .delimitat ,un. tip ~e pa:.ienti "inclinati spre durere" ("painprone"), care se ~lJnt bme numal cmd Vla\a 11 trateaza rau ~l se imbolnavesc dnd circum· slant~le vie\ii Ie sint favorabile. El descrie un pacient eu doua boli foarte dm c-

66

dureroase (ulcer !?i 0 "tumoare") care, dupa ce a fost operat, nu a mal avut dureri; aeeasta a coincis tnsa cn declinul stafii sale de sanatate !?i al sltuatlel profesionale, ceea ce I-a determinat pe Engel sa sustina Iegatura dintre vlna durere ~i succes, '

Aeeasta conceptie despre rolul uti! ul bclil ~i durerii pentru echilibrul sufletesc ~i chiar pentru bunastarea materialu, dczvoltata in special in legiHul'ii cu boala traumatica, dezvaluie inca 0 data caracterul speculativ l?i totodata retrograd si antiumanist al unor curente pslhosomatice, Retrograd, pentru ca nu impulsioneaza nici spre investignrea modernii a bolii ~i niei spre necesltatea sta-

. bilirii unut diagnostic; iar antiumanist, pentru ca prrveaza bolnavul de tratamentul necesal' allnarii durerii !ii vl ndecar.ii bolii.

Se pot spune multe referitor la continutul irational a1 unor curente psihosoma Ike, dar odata cu unele absurditiiti de esenta idealist-subiectiva, nu trebuie .aruru at s i simburele de adevar pe care-I aduc atit faptele obiective obtinute pr!n Investigatii, cit ~i orientarea multora dintre psihosomaticleni de a trata omul bolnav ca unitate existentiala, integrata in realltatea obiectiva bio-psiho-

~odala.

In primul rind psihosomatica delimi tind 0 serie de boli somatice cu determinism psihic, a reactualizat asartiunea lui Socrate: "A~a cum voi nu trebuie sa incercatl sa tratati' ochii fara cap, sau capul fara corp, tot asa nu trebuie sa ingrijiti corpul farii suflet", Concepti a psihosornatica decl, eliberata de balastul idealist-subiectiv, este 0 conceptie ale ciirei obiective se confunda cu obiectivele principale ale medicinii moderne. Asemeni lui Janus eel eli doua fete, ea cheama ;;i cere medicului societii iii moderne 0 dubla viziune, biologica sl psihologica, si un diagnostic care sa includa proportiile factorllor care se [nterfereaza in tabloul clinic. Mai mult, prin conceptul abe rant al intoarcerii bolnavului jll perioada de sec uri tate a copilariei sau prin eel de regresiune la diferite stadii, medicina psihosomatica - prin unit dintre adeptii ei moderni - impune medicului sa ia cunostinta de biografia, evolutia longitudinala a bolnavului si in acelasi timp prin notiunile de microclimat psihosocial, relatia medic-pacient situeaza omul bolnav ;;i boala sa intr-o realitate foarte complexa.

Importanta pentru noi este tendinta medicinii psihosomatice de a readuce subiectul In medicins (Weizsacker), ceea ce implica nu numai f(Jrmularea unui diagnostic total multidimensional ("Overall diagnosis" <II lui Balint), ci si reabilitarea relatiei medic-pacient, cu aspectele sale psihologice complexe - terapeutice sau iatrogene. Aceasta se impune ell atit mai mult cu cit difieultatea medicinii moderne consta ill faptul d pe de 0 parte omul trebuie in~eles in totalitate, iar pc de alta parte, •. omul total" nu este accesibil dedt prin cereetarea lui fragmentarii. in fata acestei contradictii singura cale ce se deschide spre in~elegerea "totalului" este aceea a cunoa;;terii analitice dialectice ordonate. Numai astfel se va evita "depersonalizarea" actului medical ~i "dezvoltarea unei medicini fragmentare", risc posibil in condi,iile specializarii ;;i. tehThiciziirii impinse pina Ia extrem, in genul "m~inii de diagnostic". De aceea invatiimintul medical modern trebuie sa inculce eu !?i mai mare consecventii medicului in formare convingerea ea rara tehnica, practica medicala nu ar reprezenta 0 meserie, iar fara umanism, nu ar reprezenta dedt 0 meserie (J. Delay).

Dupa ce ne-am oeupat de eontinutul, directiile de dezvoltare ~i de ~tabi1irea locului psihiatriei in teritoriul ei de granitii, intre !'itiintele

67

n;:dtlri~!?i stijrrtele filozoflcc, vom expune lapidar!'ji unde orlentari ale psinologiei, care nu !ii-au delimitat iDe'asfera de influenti\ asupm d(}ctrinelorpsiiliatrice contemporane -. Printre acestea ,enumenim Gestalt' ... J~ care eonstruieste psihologi« . pc. bazii de forma. (Gestalt). '-iflnceputa ea un ansamblu .senmifieativ de relntii Intre stimul fji raspunsuri;

Aceastii orientare, apiiruta in Germanin Ia ineeputul secclulul nostru (Ehrenfels,. Wertheimer, Kohler), cunoaste azi in, S.U.A. o veritabila inflorire (Koffka, K .. Lewin, K. Goldstein), unde notiunea s-a c-xtir.s de Ja studiul perceptiei la toate Iunctiile anulitieo !ij sintetlee atit In om, cit !ii In animal, lnterferind astfel si pe alocuri supr.~punindu-se behavicrismului. In qltimH ani Masserman, Kantor, Tolman i-au con.f<;>rit 0 nuanta nopa. prin introducerea Tn behaviorismul gestaltist, a notlunil de intentionalitate ~i motivatie, de insr.>iratie p$ihanalitidi (behavi !l'isltluI moral ~i fillalist), Iar Goldstein <1., extins notiunea de "forma" (Gestult) Ia tot. psihicul, . care a dobindit astfcl.o extensie .,organismic:"!·', Pornind pe IaTucrarfle }uiJ .. Masserman", cEire imita fara it marturisi, reflel{ologi~'pavlovista, gestalti!')tii vad in pslhic un ansamblu de functH SaU reactH<?biectivabile. Dupaei, aeest ansarnblu reprezinta un complex structural deintegrare psihofiziologid\.

Diversele orientari filozofiee de lnsplratie gestaltista au introdus notiunlle de "forma"sau de "structura" in interpretarea lumii fizice, precum !,)i a eelei biologice fii psihice.

. La rindul 5iiu,psihoiogia structuralista a constiintei ~i pr-rscanei sustine ca obiectivul-este csubiectul, ca autor !1i centru al vietii sale de relatii, cu experientele sale intime, cu activitatea sa proprie, cu existenta sa elobala, care are undinamism, 0 structura, 0 iritentionalitate, ee nu pot Ii reduse insa la psiMbiologie, nici Ia Inconstlentutpsihanalitie,

Bergson a intentionat sa creeze, Ie lnceputul secolului, 0 psihologic pura.· Astfel, prin introspectie structuralista a incercat patrunderea in subiect, ra consttinta !')i existenta sa, in scopul "descoperirii" inteligibilitatii prin empatie intersublectiva. Aeestui subiect i s-a d\utat 0 structura globala, un ansamblu capabil sa determine partlcularrtatile elementelor sale si istoria sa.

De Ia Maine de Biran, prin Bergson ~i Lachelier, apoi prin M.

Blondel, adeptii psihologiei structuralists au ajuns 1a un subject spiritualist si vitalist ca intelegere a con!,)tiintei !')i a forte lor de gindire. Prin Lacan struoturalismul .: face 0 tentative de stabilire a raporturiler dintre incon!')tient ~i subcon~tient. Datorita faptull.li ca structuralismul cauta sa aprecieze subiectul in dimensiunile sale logic-structurale, In dimensiunea lui istorica (e1 ~ insul - mnd un prod us al structurilor sociale), conceptia structuralistii este in general socotita ca una dintre conceptiile filozofice ~i orientarile psihologiee care nduce un aport pozitiv in metodologia $i epistemologia eontemporana.

. .In evolutia diferitelor orient3.ri fji conceptii in psihologie iii in psihlaiJ le, un ~·ol. deos-ebit I-a avut dezvoltarea psihoiiziologiei expcrimentale, fondata de Helmholtz, Wundt, Ebbinghaus !')i avind ca obiect studiul functiilor psihiee eu merode neurofiziologic~ care fac posibila stabilirea unor relatii matematice (de exemplu, legea Weber-Fechner stabilC!')te un raport matematic intre stimul !')i raspuns).

68

De. ode{)sebit~ important<'l. insa Jn Iundamentarea materialist-dia,.. lectiCl1ia c01l1portal11entului ~i mecanismeior '. fizlepatnlogice care stau la bazatulburarilor psihice I-a avut neurofiziologia pavlovista,

, 1.4.9. CONCEP'fIA NERVISTA PAVLOVISTA

1. P.Pavlov (1849-1936) esteaut?r?Iconce?tie~ nerviste <: a':.tivi~ tatu pslhiee, in eel 35 de ani de.actlvIt<\te,alatul."1 de 0 pleIada~e colaboratort ilustri, el a reusit sa demonstreze rolul fundamental al S!Stemului nerves in relatia organism-mediu. Fiziolog eonsecvent materialist, dezvaluie relatia jnternii din~re fu?ctiadiferitelo; s~ruct?ri nervoase I)i diversele nwnifestiiri pSlhologl~e ,:le omulm, ~~ ~mmalelor. Studiind .refle){ele condi\ionate, el formuleaza astfel . pnnclplliefunda,. mentale ale teoriei reflexelor :

Teoria ,activitam reflexe se bazeazii. pe, treiprincipii . fundallientale. de ce;cetare stiintifica riguroasa: jn primul. rifl<t .~. principiul (It:.t,Grmi: nis1ltului, adi~ii al impulsului sau, al cauzei ~ri~a~ei actiupi " sa~ ~rlCal'u.1 efect determinant; in al doilea dnd, pe pnnclpwl analtz6z $t, slni:ezel. adiea al descompunerii .. Intregului In parti sau unitftti, urmata de re~ constituirea iutregultil din aceste unitatl sau clemente si, in sfirfjit, .pe Fin. 'ipiut Mructufa!itittii, adica al dispozitiei aetiunil Iortclor in spa l,iu , <11 adaptari! functiei la structura=" .

Prirnul poincipiu ~ principiul cauzalitiit;ii ~ fuildamenteaza. deterrninismulunaterial obiectlv al activitaW ps!bice ,~ .. cu .. ,ajjJwrul Iui se demonstreaza cii reactiile organismulul au drep~, cauza .diferiti exeitru.:tt;i (stimuli) din mediul intern sa,u exte~n, ele reI?rezentmd raspunsunl~ care asigura echflibrarea aeestUlorgamsm. en medlul. Importanta a.cestut principiu pentru psihiatrie consta in a.cee? ea nu ne mar perrnite .~a vorbim de tulburari psihice sine materia ~l di Ia baza lor stau modificad biochirnice, procese cerebrale patelogice, chiar daca cu mijloacele actuale de lnvestigatle nu Ie putem evident;ia.

in articolul sau "Excurn:a de proba a fiziologului in domeriiul psihiatriei" 1. P. pavlov aprecia ca, dUp[l. tre~ze~i de ani de mu~~eft alaturi de numerosii sai colaboraton, a reusit sa-si concentreze stud!11e asupra activitati! creierului. in special a emisferelor cere~:ale, dupa. 0 metoda obiectiva, !')i anume dupa 1pctodCl refle:x:lor condIti?n?te .. ~flrmind di dispune de un bogat material, marele flZlolog materialist af1l."ln~ di acest material se refefa nu numai ,la activitatea normala .. a scoarte1 cerebrale, d in mare masura 5,i Ia patologia!')i terapia t.ulburarii acest~r functii.Noi avem deja fara indoiala nevrozele expenmentale 1a. ammalele ~oastre de experienta (ciini) ~i tratamentul lor,. ~i. ni se pare posibil sa provocam 11.1 acelea~i animale tulburari asemanatoare acelora

care la ol.lmeni se cheama psihoz'e" **.

* I. P. Pnvlov ~ Experienta a douUl':eci, de ani ill studiul activitiitii !1etV()(N~ superioare a anim(llelor, Edit. Acad. H.P.H., 1953, p. 460 .

•• I. P. Pavlov ~ Izbrannii proizvedenia (sub red. H. C. Ko~toianta), Gos.

Jzd. Polit. Lit., 1951, p. 446.

69

, In colaborare cu P. A. Ostankov sl 1. O. Narbutovici, 1. P. Pavlov a, mc~,pu~ s~ ~~ser~e 0 seri~ ~e tulburar~ din sfera schizofreniei (apatia, ?ot~Zla, Inl~lbltra 91 ster~ohpllr.e catatonice, cit si comportamentul dezmh}bat carrcatural, pueril, de aspect hebefreno-catatonic). Intr-un alt articol, "Incercare de intelegere fiziologtca a simptomatologiei isteriei'' cit $i in scrisoarea deschisa catre Pierre Janet - Sentimentele de stapinire (Les sentiments d'emprise) ~i faza ultraparadmFala". 1. P. Pavlov Isi exprima punctele de ::ede~e. in le~atu~a cu mec~isme~e fizlopatologice care stau la baza manifestarilor isterice, obsesivo-Iobice si delirantparanoide.

,.. La elaborarea conceptiei sale, 1. P. Pavlov a pornit de la lucrarea lui L M. Sec~nov intitulata "Reflexelt! creierului= (1863), in care autorul expunea ipoteza unor mecanisme cerebrale reflexe care ar stu chiar $i Ja. baz,: unDY procese cog!1i.tive superioare. Creierul, dupa Secenov, i~i desfasoara actlvitatea nurnai in urrna Iluxului deexcitat;ii diferite ca intensitate, extcnsie ~i .cOl~!in~t ca~itativ, Activitatea creierului asigura perceperea acestor excitatii $1, la rindul lor, dezvoltarea Iunctiilor creierului depinde de calitatea din ce in ce mai cornplexa a acestor excitanti datorita carora, pe masura fixiirii unei Iunctii a creierului, se preg:i~ tesc conditiile dezvoltarii altor noi si din ce in ce mai complexe Iunctii.

Adept al evolutionlsmulul lui Spencer-Jackson, ca si intreaga scoala nervista rusa si sovietica, 1. 1\1. Secenov elaboreazii conceptul de heterocronie a Iormarli 'Ii maturizarii pe etape a functiilor creierului - a creie~ului in intregime, ca si a Iiecarui analizator in parte.

Simultaneitatea stimulilor asigurii in creier sinteza simultana a forrnelor spatiale 'Ii realizeaza gnozisul simultan. La rindul lor excitan~ii, care actioneaza succesiv 1a diferite intervale de timp, sehimbindu-se ca ritm si intensitate, fac posibila oarecare=apreclere a scurgerii timpului $i stabilirea W10r Iegaturi complexe de spatiu si de timp. Fenomenele activitatii nervoase superioare se desfasoara de la 'simplu catre complex; aceasta ~ deterrninat in cursul dezvoltarii filogenetice nu numai organizarea sistemica a fiintelcr vii, ci si prineipiul sistemic al structurilor

nervoase.

De la N. E. Vvedenski, 1. P. Pavlov a preluat conceptul despre dependenta efectului fiziologic al reactiei slstemului nerves fat;ii de Iorta, durata, Irecventa succesiunii excitantilor, fata de adaptabilitatea substratului (organului de simt) asupra caruia actioneaza, cit si fatJ de stare a de Iunctionalitate (de receptivitate) a acestui substrat in momentul actiunii excitantului sau excitantilor respectivi. Se demonstreaza astfel ca in cell' mai elementare reactii fiziologice exista 0 interdependenta stricta intre natura si calitatea excitantilor si a conditiilor interne ale aparatului sau sistemului implicat.

E. H. Kolossovskii demonstreazi'i ci'i de calitatea 'Ii continuitaiea afluxului excitantilor externi depinde dezvoltarea normali'i a aparatului central al analizatorilor senzoriali $i mototi. in acelafli timp, lipsa de maturizare ~i capacitatea scazuta de sintezii a celulelor nervoase cerebrale duc la perturb area afluxului de impulsuri eferente $1 ca. atare, la dezordini in activitatea motorie activ implicata in mecanismele adaptative 'Ii in mobilizarea resurselor interne somatotrofice ale aparatului periferic.

70

C?racu;rl!1 sistemi,c al reactiilor e~~ si el strins legat de actlvitatea sisternica a centrilor nervosi cupabili de a-si marl capacitatea de excitabilitate, de a asigura stnbilitatea excitatiei, de a surna excttatia si inertia focarului de excitatie si, in plus, de a meritine intensitatea procesului de excitatie chiar atunci cind excitantul initial a diminuat in intensitate. Acesta este principiul dominantei, elaborat de A. A. Uhtomski, $i preluat de I. P. Pavlov, care i-a servit acestuia Ia Iundamentarea conceptiei despre stereotipurile dinumice. Conform acestui principiu, desfasurarea proceselor nervoase si posibilitatea elaborarii reflexelor crmditionate sint legate de capacitatea structurilor cerebrale de acrea reactii sistemiee.

In conceptia nervista pavlovista principiul analizei si sintezei (evidentiat tot prin studiul reflexelor conditionate) reprezinta legea Iiziologici"l Iundamentala a activitatii structur ilor superioare ale scoartei cerebrale. Prin proeesul de analiza se identilica elernentele constitutive ;11e unui complex de excitanti, in timp ce sinteza presupune Iunctia de conexare a diferitelor zone ale emlsferelor cerebrale responsabile de activitatea intregului organism !ji a relatrilor lui eu mediul arnbiant.

La elaborarea teoriei despre actlvitatea nervoasa superioara, 1. P.

Pavlov a pornit de la fapte obtinute prin metode experimentale riguros stiintifice - de exernplu Ienomenul de salivare observat la un dine in cazul unui prinz Iictiv (conditionat reflex). Pornind de la lucrarile predecesorilor sai, 1. P. Pavlov observa ca : legatura nervoasa temporara este un fenomen fizioiogic universal in lumea animalelor sl la oameni. Ea este, dupa parerea sa, in acelasi timp ~i un fenomen psihic, pe care il compara cu nctiunea de asociatie din psihologie.

Psihologii cu orientare materialist-dialectica recunosc d'i Iegatura ternporara are la baza 0 noua conexiune elaborata in creier; ca atare ea este in acelasi timp atit proces nerves superior, cit si proces psihic, In acest sens principiul Iundamentarii echilibrar ii organism-mediu devine echivalent cu conditionarea raspunsurilor comportarnentale. Astfel Piaget considera ca 9i Ia om adaptarea echillbrata Ia ambianta oscileaza intre polul biologic si eel psihic, intre asimilare si acomodare. La noi Ana Tuclcov-Bogdan" apreciaza di reactia psihica este un reflex conditionat, un nou raspuns al creierului, dobindit prin asocierea unui stimul neutru cu un reflex neconditionat, demonstrat experimental de I. P. Pavlo v. Aceeasi autoare arata ca, in cadrul psihologiei sociale, conditlonarea pavlovista trece ca una din modalitatile importante atit in insusirea limbajului de catre eopil, cit si, in general, In insusirea experientei socialumane.

Se precizeaza de asemenea cii tipur ile de activitate nervoasa superioara (puternic echilibrat inert, puternic echilibrat mobH, puternic neechilibrat $i tipul slab - la animal - ~i tipul ginditor, tipul artistic, tipul mixt - la om -), prin indicii lor, reprezinta repere pretioase in analiza particularitatilor temperamentale ale interactiunii indivizilor in

grup. .

•

* Ana Tucicov-Bogdan - Psihologie generalii ~i psihologie sod alii, Edit.> Didactidi 'Ii Pedagogicii, BllCure~ti, 1973.

71

. . Stadialitatea dezvoltarii fii compliearli Iunctillor diferitelor structurt ale creierului stabilite de 1. P. Pavlov sint repere de mare valoare pentru delimitarea stadiilor .• dezvo1tarii ontogenetice ..• Astfel, odata cu vlrsta.. pr€dominanta fun<;tiiloraparatului. subcortical . seade treptat, scoart~i cerebrale r'evenindu-ifunetiiic de diferentiere, coordonare vsr corect!e.Elaborarea formelor de inhibitie. .activa diferentiata si.. mereu actnalizate seade valoarea relaij.yt"l.<linilibitiei externe, in acelasi sens perfectionarea mobilitatii proceselor exeito-inhibitorii ale scoartei cere?rale ,s~re!?te eapacitatea de adaptare laeomplexul de excitanti 'a1 lumii mcon]uratoare ~l ereeaza, prin armenia interaciiunii ccrtieo-subcoetteale, conditii pentru imbogatirea continua a legaturilor conditionate in

forrnele lor eele mai Inalte, .

. . Dezvoltarea ontogenetidi stadiala cuprinde' diferentierea si matur~zarea. ~lor dO:l~ siste~e desemnalizare, prhnul dominant in copil<lrie, fil stabilirea ec!lluprulu\cu eel de-al deilea sistem de semnalizare odata

cumaturizarea individuluL '

Caracterul evolutionist al sistemului psih,ofiziologie elaborat de L P. Pavlov eonsta in teza care sustineposibilitatea transformarii unor reflexe eonditionate dobindite,ill functie de semnificatia biologica ~i de constanta lor,. in reflexeneeonditionate, in •• decursul filogenezei.

,Ca atare, 1. ~. Pav,lov afirma C'd insefii :reflexele neconditionate c?~slderat,: ca" eroedltareljl. p:rmallen_te. dndva, in dezvoltarea filogenehca, trebnie sa fI fost dobmqlte de slstemul nerves. Pentru 1. P, Pavlov reflexele conditionate Slntreflexe corticale dobindite si temporare. Ele reprezin!~. conexiuni flexibile ~i dinamice, activrtatea reflex-conditionata nefnnd altceva decit 0 activitate semnalizatoare.

.P~rllind de lafenomenele. de staza a excitatieijsi a starilor de Taza descrl~~ ~e Vve~ensk~, I.P. Pavlov demonstreazaca, in conditii normale de. opt1l11a functlOnalitate a creierului, activitatear~flex-eonditionata se ?eS~a~oaradupa afja-zi~ .. ,.,lege a fortei". Fiecgre, subieet are· 0 limitii m511Vlduala de excitabilitate !if de raspuns Ia solicitari. In eazul in care stlmu~area ~e prelungeste, apar starile de fad. !ii anurne ; faza de egaliza~e (m~~msl.tatea raspunsurilor este egala !?i la excitanti puternici, ~i Ia cei slabij ; 111 Iaza paradoxali'iraportul de forta se inverseaza, iar in c~a u~trapar~d?xala se modifiea sensu! reactillor ~ laexcitanti condit~o~ah n~~tlVl s: declan~eazaraspunsuri pozitive, Iar.Ta excitanti pozitivi, reactii de raspuns fie slabe, fie negative (lipsa de raspuns). Faza paradoxala esteinc_:iminata ill· mecamsmele aparitiei halucinatiilo.r, iar faz~ ultraparadoxala ar sta la baza mecanismelor de aparitie a ideilor dellrante: & mutismului~i neg&tivlslllului !?i, dupa cum rezulta din scrisoarea catre P. Janet, la baza sindromului de automatism mental. Faza de e~alizare af constitui,in fOrma sa exdt&torie (dupa M. 1. Krasnogorskl)*, baza starilor de slabiciune iritativa, iar in forma lor inhibitorie - a celor de apatie.

In acela~i sens ne apar situatiile in eare tulburarea activitiitii optime a seoatel cerebrale se produce prin ere!?terea critie;l sau lenta a

* N. I. Krasnogorski - Trudi po izuceniu vis~ei nervOlli, deiatel!1lOSti cel,,yeka (i) jivotnih, Medghiz, Moseova. 1954.

unor influente puternice, exterioare sau interioare, care dezechilibreaza activitatea seearsei cerebrate ~i determin.a. fie leziuniorganice Irever ... sibile, fie tulburari Iunctlonale ale dinamic;iiproceselor· cerebrate. Aeeste tulburari<pot avea caraeter .f()cal sau din contra,pot interesaTntreaga activitate nervoasa supericara .• Solicitarea~i suprasolicitarea proceselOr de excitatie . sau inhibitie. determina apari~ia. uaor zone . eu functiollalj..· tate anormala, denurnite de. I. P. Pavlov .. sipea", zone care pot sta la baza mecanismelor patogenetice ale unor simpteme aevretiee sau psi-

hotice. .

"Furtuna subcorticala" este, dupa Pavlov, rezultanta tulburaril raporturilor cnrtico-subcertieale eu scaparea formatiunilo.r subcorticale de sub controluI scoal'Wi.Ea se soldeaza cu modifiearea meeamtsmelcr inducterii ~i este in.criminata in. apari\iaunor stiirideagita~ie .• psihornotorie, in unele. stari patQlogice de tipisteric (puerililim isteric,~eatralism ~i demonstrativitate) sau de aspect eatat9no-hebefreniC .. (P1anierism, comportament earicaturel, ecomimie,. ecolalie, eeopraxie etc.},

A peciind ca tulburarea functiilor cr~ieE'llui s.e. produce inv~rs· proportional cu gradul de complexitate si dif~ren.~iere,.L. P.1?a.v}ovfii elevU sM au demonstrat ca tulburarea raporturilor dintre sistemele de semnalizare . meepe de obicei eu dereglarea celui de-al vdoilea sistem. filogenetic, mat tinar !?i mai fragH.

Tipurile de activitate nervoasa superi.()ara prezinta de asemenea interes pentru patologia psihiatricl't, in sensul ca isteria fii psihoza rnaniaco-depresiva se Intilnesc mai des Ia tipul artistic, psihastenia la tipul ginditer, iar neurastenia Ia tipul .mixt. . Echllibrul instabil, Iabilttatea mecanismelorexcito-inhibitorii earaeterizeaza. .temperamentul unor psihopati instabili, predominanta proceselorde ·excita~il~ . reprezinta carac. teristicile temperamentaieale psihopatllor imptilsivi, slabieiunea ambelor proeese se. intilnel?te Ia psihopatii astellid .. Lipsa de n1obiHtate,. inertia proceselor nervoase, eu tendin\a 1& fixarea unor focare de exdtatiepot fi incriminate inapari~ia unor idei prevalente, obsesfi, fobii, cit~i in elaborarea unor idei san sisteme delirante,

in concluzie,. 1. P. Pa;v'lov, d¢scopednd l~ik' activitati! 11.eTVDaSe (lcgea sumarii excitatiilor, legea aetivita~ii refle:x'-COnditionate. legea fortei, Iegea star-ilor Iazice, a iradierii !?ieoncentrarii proceselor nervoase, legea inductiei reciproce fii legea discriminarri si generaliz[trii stimulilor ccnditionali) a adus 0 coptdbutie remarcabiHl am 1a fundamentarea determinist-itiintifiea a unoI' procese fiziologice care stan la baza activitatii psihic-e ~i a comportamentului uman, cit $i la evidentierea unor mecanisrnefiziopatologice care potexplicao serice de tulburari pSihice. Metoda refle:s.elor conditionate S-a extius in prezent aut la do~ meniul psihologiei cit !ii 1a eel a1 psihopatologiei clinic-e. Ea este 111 acelaiii timp 0 me.toda de cercetarelli Un procedeu clinic (inva\are, conditional'e negativa). in gen.eral teorla fnvatfu'ii l!ii gas'e!?te azi multiple puncte de insertie in teOlin pavlovista.

Concepti a lui 1. P. Pavlov a fost acceptata ~i aplicat.a in cercetarea fitiintifica de !icoa1a neurologica de 1a noi, reprezentata de Gh. Marinescu. Inca din anul 1935, acesta, impreuna cu A. Kreindler *, au

* Mariiwsco et Kreindler - Des reflexes conditionllels, Etude de physiologie ,'horlpale et pathologique, Paris, 1935.

73

introdus metoda refl~x~lt0f .. condi\io.nate in studierea activitil\ii psi hice la om, in stareanormaIa:r:;anpatol<igica.

Tezele evolutionisteale ~uLI .•• P.Pl'lvlovi~~. gasesc dezvoltarea in cadrul teoriei evolutieibiologj<:e.ln. In:icrointervale . de limp, elaborata de P. K. Anohin,.in teoria bipolaritiitii reyerberante a tenomenelor psihice, care au la bazamecanismefizio19giceaf~ate intr-Odinamica continua, detel1llinatiide. interdependenta organism-mediu, in vederea mentinerii . echilibruluiexistell.tial.

Cercetiirile mai noi, cu privire Ia s,\ibstanta retieulata,. Iuerarilc moderne deelectrofiziologie Yin sii confirI~e legitiitile activitiitll nervoase • superioare stabilite. de 1. P.· Pavlov. Teoria. .• pa.Vlovista i~i gase~te un la.rgecou in. psil1psomatieadeorientaredeterrninist~intifidl sau lnconceptia corticovisceraIa (Orbelli, Bieov, Kurtinete,).

Coneeptia i:iervista pavlovistii .cind vulgarizatii, cind aplieata mecanicist, a intirnpinat 9IJIJ~~li~i critieigel1erate .deintelegerea superficiala sau denaturata .de .p~zitiile filozofice . alecelor care. au interpretat-o, Dintreacestea.ami~tim .. doar -, impj1tatia eare Ii •. l>.~ .aduce freevent lui 1. P. Pavlov l?i~ooliisale, de afi extrapolat rezultatele unor cercetaripeanimale, Ia om. Or, 1. P. Pavlov nu a tr3l1SPUS 1a om aoeste mecanisme, ci. dimpotrlva, a sustinut ca· la om. atit in stare normals, cit. ~i de OOal11 intel'vin pe 0 suprafa¥i larga factori! psihosoeiali.

Este Hustrativii •. in acest sen~, . parerea unuia dintre elevii s.iii. care afirma ea la om, e:xcitantul biol0!iie, inaintede a. proveca modUiearile corespunzatoare in SCOar~;l cerebl."alii, trece!it se·refractaprin prism a factorului social ~ devine un excitant calitativ djferit (A. T. Psenie). Beducerea fac:j;orilor pSihog.eneti(:1 .In . nevrozela modelul experimental pe anlmale, afirma acel~i autor,este meeanicista!Iipoate ficomparaFi In mod plastic en Incercarea de a reduce expresia artistidi a unei muzici la "mecanica sunetului".

Din acest punctde vedere,pavlovismul se deosebeste de 0 serie de alte orientariin stuqiul comportamentuJ.ui (Watson); cum. ar fi functionalismuj (Cattell, Titchener, Dewey), care, cu tot aportul .incontestabil pozitiv, neglijeazii ·asp~ctul superior, specific uman, !;>i tinde sa reduca psihicul la ni~te corelate fiziologice, obtinute cu ajutorul unor studii neurofiziclegice,

In S.U.A.,J. Masserman in>tentativa de a pune de aeord principiiJe psihiatrice psihodinamkeale twA. Meyer encele de orientare psihosomatica ale lui F. Alexander, a Intrcdus conceptul "biodinamie", ineercind sa integreze !;'isa sintetizeze variatele concepts ale psihologiei si fiziologieieomportamentului. Masserman considera "biodinamica" drept 0 ramura a fiziologiei care duce la concluzia ea studiul animalelor poate ajuta la formclarea prindpillor psihodinamice ale comportamentuluil?i psihoterapiei.

Pe baza investigatiilor sale de psihologie dinamicii si a nevrozelor experimentale, Masserman formuleaza urmatoarele patru principii fundamentale ale concl~ptului biodinamic: a) motivarea, b) adaptarea, c) deplnsarea, d) conflictul. Combinind aceste principii eu Wlele fo1'muHiri de orientare psihanalitica ~i psihosomatica, el cauta sa le aplice

am 13 teorla comportamentulut ~i personalitatii, cit si la fundamentarea unor metode psihoterapeutice.

. a) ~otivaTea .est.e. explicata. pri.ntr-o seriede llecesit,atLfi~Qlogice de lntensttate vanablla{supravletulrea, cresterea, dominanta,procre'" area fli chiarcreativitateaestetidi) care in ultima instanta .dif,ijeaza ·~i sttmuleaza comportarnentul. Far~ ... a aeorda rolcldominantlibidoulUI. Massermandescrie l?i .alte .. il1sHncte.· ljicl~IIlonstreazaex1?erimenthl.ca orice nevoie fiziologka:poate· fi \itiliVlta. pentru·3 active • compol'ta" mentul. Dintre instincte, dupa el,cel. mai bine poate fieJiploata1; experimental eel alimelltar, care est; legat!;'ide· sexualitate,de alte nevoidominante. Apreciind' ell no!iunile lui Freudasupra fazelorde.zvoltarii erosului (psihosexualeJ. cu exceptia formuHlrilorcupri\Tire Ia tnstinetul mortH. se suprapun pe cele ale biodinamicii. Masserman eonsidera ca princ:ipiile sale en privire la motiva\ie !;'i eele ale lui

Freud pot:lii reconciliate. .

b) Al doilea principiu - adaptarea - stablle!;'teca. otganismele reactioIfeazii si l~i definesc mediul lor pe baza Wlidi·· a nevoHo!", espacitiitnorIiLe~perientelpI' lor. Reactianu este ideterminata de vree ultima realitate, nu se bazeaza pe 0 realitate obiectivii, deoarece aeeasta (reautatea) esteintr-o mare masura . relativa; adaptarea ardepindeded de factorii biodina.mici unici pen~u· specie !;' indivizi,de~i acestia sufera modificari in fWlctie de nev()~le specifiee, experientele trecute qi· capacitatea de integrare prezentii.. Dupa¥asserman, .nevroza poate. fi definita ca "persistenta·'. unor mo~ele cornportamentale care l1U servesc efeetlv fWlc¥a de adaptare.Laom, atunci dnd modelul· de re~s.tie vine in conflict cu n()fI11ele soclale, apar tUlbudirile deoompol"tantent de tip nevrottc, <:oriform eonpeptclui idiosincretie (disouauNaintre normele sociale ~i universul partfCclar.individual).

cJ .ll!. .. conforFJlitatecu form~larile. psihanaliste, Massel."man cOIllSidera principitli. dep~asi1rii dreFt.o blocare comportamentala .$'!,lpetpnzabila refullirii, su~~arii,. substitutiei adaptative in fata frustr31ii~L Aeeastii blocare compOrtamentaIa in realizarea seopuluidirect<i.~e .·la eforturi suplimerttare, !Ii de obicei dezechilibrate, pentru .obtinerea aceluia~i sCQP .sau pentru realizarea unui comportament compensator in vederea satisfacerii .. .aoelorasl objective. In eXPerimentul pe animal, Masserman a demonstrat ca atunci cind obstacolele frustrante sint Ynliiturate. organis1pul se intoarCe Ia comportamentul normal, dovedind astfel ea modelul de. deplasare era doar inihibat saueliminat.

d) Cenflictul consta in ciocnirea a doua sau mal mclte lrtotivatU puternice, insotite de cresterea tensiunii si a11xietiitii,care determine - ca *i in cazul nevrozelor realizate experimental de .L P. Pavlov ;_ dezadaptarea comportamentului, Masserman sustine ca'stimuliiorganizati de intensitate aproximativ egaillcu forta motivationala, pot determina un dezechilibru comportamental persistent. El folose!;'te p,,=ntru reproducereaexperimentalii a comportamentului nevrotic, Ja pisici in sPecial, producerea conflictului dintre foame ~i frica, asociind hrana cu Wl excitant electric ~ocant sau cu un ,,$arpe artificial'. Aceste modele ale reactiilor nevrotice amintesc, ~i in Wleleprivinte. chiar se

74

conf'unda, cu experirnentul pavlovist. Biodinamica lui Masserman difcr:<l Insa in esenta prin orientarea ei gestaltlsta, prin interpretarea Ienomenelor experirnentale insenspsihanalist !ji prin transpunerea Iortatti a datelor experimentale -obtinute la animal Ia nivelul comportamentului uman.

Orientarile !ji coneeptiile psihofiziologlce !ji-augasit rasunet in psihologia !ji sociologla contemporana.

In ultimele decenii psiholoqia socialti a reusit sa se impuna, in ciuda scepticismului eu care a fost primita in rindul stlintelor sociale. Ea reprezinta apliearea notlunilor !ii metodelor psihologiei la studiul variatelor tipuri de grupuri sociale (naturale !ji istorice structurate social sau spontane, oficiale sau "informale"). Se stie cit grupurile sociale reale presupun interrelatii psihologice numeroase, aparent indeterm ina bile, dar care dezvaluie structuri psihologice si anurnite caracteristici ale raporturilor dintre norrnele psihosociale standardizate ~i devicrile posibile de Ia accstea. S-n putut constata (Cd unele procese psihologice individuale pot avea anumite caracterlstici imprimate de catre grupul social. S-a vorblt de 0 perceptie si 0 interpretare deterrninata social.

Pe de alta parte, psihologia sociala a descris !ii anumite maniIestari specifice grupurilor (cum ar Ii : caracteristicile multimilor sociale, ale asoclatiilor sau cele de banda). Interesul pentru ~tudiul grupurilor mid (microgrupul) a crescut datorita studiilor lui K. Lewin asupra dinamicii tensionale a microgrupului si celor ale lui J. Moreno asupra structurii afective a grupului. S-au conturat trasaturile psihologice care stimuleaza comunicarea optima. eficacitatea sociala l?i eele care Iavorizeaza sau frineaza contributia membrilor microgrupului.

Relatiile psihologice din grupuri le rnici au Iost descrise intii in mediul industrial (E. Mayo) si ulterior teoretizate si experimentate de catre Kurt Lewin si echipa sa, care au Iurnizat date deosebit de utile referitoare la Ienornenul conducedi!ji subordonarii, at.itudinile de simpatie sau antipatie, de aprobare san respingere, fenomenul de coeziune sau disolutie a grupului, stilul conducerii colective sau prin lideri etc.

o asemenea directie de cercetare a fost initiata !ji la noi prin studiul sanatatii mentale ill grupuri reprezentativr- din populajia oapitalei (studenti, elevi, muncitori industriali, locatari de bloc etc.).

Desigur di tot atit de interesanto sint si studiile asupra relatiilor mi.crogrupurilor cu macrogrupurile sociale, care pot permite conturarea unor ccnfiguratii psihosociologiei justitiei, economier (marketing), polrticil, educatiei, relatillor dintre diferlte sectc·are sociale.

Mai aproape de domeniul psihiatrici este studiul unoI' probleme de patologie sociala cum ar fi eel al sociopatiei !ji delincventei. Problema antisocialitatii,nereduetibila Ia nosologia psihiatriei dasice, ramine una din temele majore ale patologiei sociale, care reclama eolaborarea interdisciplinari'! dintre psihologia sodaIi'! l?i drept. Chiar patologia psihiatrica marginala (nevroze. psihopatii) a capatat noi valente prin abordarea epidemiologica ~i studiul constelatei dinamice a diferitelor eauze psihosDdale care determina dezeehHibrul persoanei ~i al relatiilor sale eu ambianta soc:ialiL

Noi considerarn di studiile de psihosociologie pot completa datele sodologielf.1ra a i se substitui acesteia si ell utit rnai putin legilor sociale descoperite de materialisrnul Istortc.

1.5. PSIIIIATRIA AZI - ORIENTAREA METODOLOGIA ~I SARCINILE EI CA RAMUnA A ~TnNTELOR MEDICAI .. E.

In expunerea oonceptiilor sl orientiirilor ne-am propus sit cuprindern dour unele din aspectele esentiale !?i Impllcatiile lor in diverse domenil ale psihiatrlei, Am incercat sa evidentiem elementele rationale care au contribuit la extinderea dmpului de investigntie, au deschis drumuri noi diferentieril patologiei psihice, au favorizat abordarea !ltiintifidt multidlsciplinara in psihopatologie l?i au stirnulat diversifk;tH'a metodelor terapeutice (psiho- ?i socioterapice).

Abordind de pe pozitii critice continutul unora dintre aceste orientart si coneeptii, ne-am straduit sa expr-imam adere-ntu noastra lu directiile determinist-stlintifice ale prezentului vsi viitorului specialf tafil.

Psihiatria rornaneasca conternporana l!ii fondeaza conceptia pe filozofia rnaterialist-dialectica !?i istorica. Aceasta presupune 0 viziune oomplcxa asupra ornului ~;i reprezinta de fapt 0 antropolcg.e mnrxisUi apllcata, Este yorba de 0 intelegere cuprinzatoare ~i Ierarhizata a principalelor laturi ale fiintei umane, care se mterconditioneaza si care an: ca rezultanta ornul normal, prin integrarea aspectelor biologke in cele psihologice si ale acestora in latura sociala. Aceasta conceptie ne orienteaza mtelegerea atit asupra modalitatii de Iormare a personalitati! umane, clt ~i asupra explicarii regresiunii ei psihopatoiogice. Ea da sens unital' psihiatriel clinice, legind-o obligatoriu de asistenta psihiatrica ambulatorle st, prin aceasta, de viata sociala. Pe acest fundal filozoflc, concepti a noastra despre psihiatrie ramine un sistem deschis Ia datele noi pe care le Iurnizeaza disciplinele im-udite : psihologla, neurologia si sociologia. Si dad dialogul !ji dezbaterea au devenit 0 obligatie' pentru filozofie, ele slnt tot am de neeesare !?i pentru edificarea critics a conceptei psihiatrice,

Psihiatria ramine incontestabil 0 discipline rnedicala ; spre deosebire insa de celelalte discipline medicale, este eel mai putin legata de biologie si totodata eel mai mult legata de stiintele sociale. Statutul sau numai aparent particular decurge din intelegerea naturii umane in complexitatea ei. Or, aeeasta are 0 apartenenta ontologica cvadrupla, re~ultata din eonfluenta a patru nivelnri :

_ biologic - prin care tine de stiintele naturale;

_ psihic - prin care se include in $tiintele biosociale; _ social - prin care face parte din ~tiintele sociale ;

_ spiritual - prin care tine de $tiintele sccial-ideologice, de

cultur?t.

Psihiatria, $i intreaga medicina au 0 orientare filozofica materialistdialedidi ~i istoridi.. Ca parte a antropologiei, i~i reprezinta omul ca 0 sintez{t a eelor patru nh'eluri, ireductibi1a b vreunul singur - a aeorda importanta unui nivel in dauna celorlalte ar insemna sa se ajunga la devieri biologizante, psihologizante, sociologizante sau .spiritualiste - toate exagerari fie materialist-vulgare, fie idealiste.

7S

77

1.5.1. PSIHIATRIA TRANSCULTURALA

Interrelatia cultur[l-personalitate este in prezent certa, cu 0 remaroa insa ; desi in orice om exista aceleasi pulsiuni fundamentale, 'co.Iitatea lor, Inhibitiile 10. care sint supuse in Iamilie si societate difera .de la 0 societate 10. alta, de la 0 familie 10. alta si chiar de Ia un individ 13 altul.

Studiul diierentelor dintre sisternele de educare a copiilor a ea-

paiat deja aplicabilitate practica ; s-a recunoscut astfel ,::~!o~~! alecti!l!liLJ}]l,!!~m~ s , _ml!L~lles in prima copilarie,

Metodologic, diferentele transculturale pot. fi ... stabilita cantitativ ~i ~?Jitat!vprin aplicarE!aaceleia~i tehnici de investigatie la dou~rsau mai multe culturi. Se intreprind de obicei studii mu1tidisciplinare in care sin; angrenati pe ling a psihiatri ~i psihologi, sociologi, etnologi etc.

Prirnele diferente au rezultat din comparatia societatilor primitive cu rc-le occidentale. Psihiatrii s-au preocupat mai ales de compararea ~li1()r(;bservatii clinice.

Dupa Wittkower, sase sint problemele mai iruportante ale psihia-

triei transculturale, ~i anume :

0) Tulburarile psihice In culturile primitive. S-a dernonstrat existen~a acestor tulburari chiar si la comunitatile stabil integrate, traditionale. desi este neindoielnic ca nu 'in aceeasi proportie,

b) Frecventa, .. (epJdgm.!ologia) tulburarilor cmentale. Statisticile au ar11tat Irecventa mai redusa a bolilor mentale in societatile asa-numit primitive. Constatarea trebuie admisa cu rezerva cuvenita. deoarece catagrafiile nu sint intocmite dupa criterii unitare iar bolnavul mental ponte fi ingrijit in aceste t[\ri si de alte persoaneriecit de pslhiatri.

c) In ceea ce priveste stabilix.g.ait;£.c.v.e1ItIi!1_x~~_q.tilk a bolilor mentale, se intimpina de asemenea dificultati metodologice dm cauza unor €tkhete diaanostice neunitare. Ceea ce pare definitiv accept at este ca ,.;,tschizofrenia Oeste ubicujtara_)~i relativ egal distribuitii In toate regiunile

gilim\jnf:=bin'contr~, starileYd.em::esive survin mai Irecvent in tarile dezvoltate (desi aceasta veche cons~e este infirrnata de observatiile recente ale lui Field)." ~Jc:idtl! este mai frecvent in Japonia, Suedia : st J)n'1P'1'n·TU. in ccrnparatie 2-(1 tarile africane. 11g_~.tmcl{~1£~ se intilnesc mai des in tarile subdezvoltate, in timp ce t~!.@.ril~sQmatice (ulcerul gastric, hipertensiunea arteriala. astmul bronsic, infarctul miocardic) afecteaza eu precadere populatia din Virile dezvoltate. Exista de asemenea diferente: in ceea ce priveste optica rata de.perversiunile .sexuale, heterosexualitati.

d) FactoriieulJ.t.l.!'j11t,0';L2i~r~,$. A devenit 0 constatare banala ea 0 societate bazata pe c0111petitie,pe goana dupa cistig, dupa viteza, este mult mai stresanta decit viata irrtr-o insula din Pacific, unde presiunea sCl::,'c1l3. est» minima sl tirnpul nu conteaza (Spiro),

De asemenea, mai expu!)i Ia stre~sint eel care rnigreaza.. In toata Iumea, procesele delIidustdaliiare si modernizare S2 insotesc de 0 schimbare in care riscul stresului este mai mare.

e) Djfer~nte'e"in. sin)RtoI11at()!()g~9 PQmor mentale in diferite cu1- turi refleeta profundele schimb[lri prin care trec toate \arile lumii.

,_,_ S-a remarcat un -y_iraj .. d~.Ja_l].g.Yrozajsterie.a_de_jjp_Cha:rcoLcatre t.ClblouL neurastenic=ceX)'E;'sJ9Qa_t,. cu particularitii.ti legate de Hecare cultur!'!. Faptul po ate fi constatat de orlee psihiatru eu experienta, care

Antropologia filozofica marxista pune aeeentul nu pe egalitatea fuctorilor care actioneaza de-a lungul evolutiei ontologice a omului, ci pe factorul social, determinant in explicarea ornului, fara sa excluda prin aceasta dialectica necesara intre toti Iactor ii care concura Ia definirea omului "intreg".

Aceasta orientare teoretica vede omul ca 0 totalitate bio-psihosocio-spirituala, conceptie sustinuta de altfel de scoala de psihiatrie iesana ("bio-psiho-sociala", la care 110i adaugam "spiritualul").

In practica insa, In timp ee disciplinele medicale se pot exercita asupra omului rarninind in cadrul stiintelor natural-blologicc, psihiatria nu se poate limit:a la aoeasta, Intrucit ea are ca obiect psihicul bolnav, Iatura relativ neglijata de medicina clasica.

In medici no. contemporana psihiatria depaseste atit cadrul stiintelor biologice, cit si aportul psihologiei, pentru ea e for1;ata sa tina seam a de statutul socio-economic in determinismul reactiilor psihogene si al p~ihopatologiei. Si iata cum in psihiatrie, in general, si desigur in psihiatria romaneasca, s-a ajuns la conceptia resoclalizarii. Pe baza ei obiectivele psihiatriei sociale se eontureaza ~i structureaza in vederea intele .. gerii etiopatogeniei, ca fenomen cornunitar si mai ales ca posibilitate de terapie eficicnta care sa permita bolnavului mental sa existe ca individ si ca fiin1;ii. socials. Iata filozofia practice a psihiatriei de azl !ii de miine.

Printre curentele psihiatriei conternporane este locul sa mentionam psihiatria transculturala 9i antipsihiatrla.

Psihiatria .. transculturala lncearca Sa stabileasl::~_.<J:<;el~_~QnE;'.xJ.lJni. pe S;~ le.!lt_:~._2sil1iatriac1.l_Q__<tIl!J1:l!i_t~ c~ltu@.. Importanta ei a. fost subliniata de neofreudisrn, dar adevarata sursa trebuie cautata in etnologia comparata si structurala.

Kraepelin insu~i remarcase diferenta nosologiea Intre psihiatria din Germania si eea din Java. Sisternatizarea acestui nou curent in psihiatrie se datoreste lui E.D. Wittkower, reputat psihiatru canadian, cunoseut pentru contributiile sale mai ales in domeniul psihosornaticii,

In acceptia lui, psihiatria culturala ~f;'! __ Q~_uQa,_de_frecyenta determinismulu! ~i natura ... b:olii._m_e!1tCl1e, ea si de tratamentul. ace.steia._.di..tl urwi:Un.JJrnjtele uneiunitati culturale, Prin extensie, termenul de "psihiatrie transculturala'' ar insemna descifrarea intr-o unitate culturala a unor caracteristici comparabile, Initial 0 directie de cercetare In deceniul al patrulea al acestui secol, a devenit actualmente 0 directie metodologica necesara pentru intelegerea bazei culturale a oricarei personalitati n.ormale san patclogice. Se porneste de la ip9te.?1l_~ii. e~icl~~tier!:!a unor vanabile socio-culturale cu posibil impact in gen~za. bolii ' m~ntale. pot jalona un plan ~tiintific pentru promovarea sanatatii mentali. f]ire-

duce~ea...frecventei bolilor mentale. .

<;;UltU?a este definitii. de Lington ea tQtalitaJea......atiturlini10r, ideiloi Gi comportamentului impii.rtfu;it ~i transmis. dc .. ciitre .membriL unei so': cietati - 0 'veritabila ereditate sociala care imprimacriteriul de dife": rentiere 1ntre individul normal ;;i bolnavul mental. '

78

79

, w

cempara aeursstenia survenita la 0 persoanii din mediul rural eu cea survenita Ia 0 alta, din mediul urban. Interesante sint*i datel~ QQtinute din cornparatia delirurtlor, al agresivitatii implicate *idE'ci al pE'ricu1~itutH. S-au deseeis l?i siinptome Ireductibile la semiologie euroJle:lnu elasica, cum arfi faimosul>t~_Q!t1, un fel de stiiri de. afect in care subieetul se considera posedat lii care insotese uneori anumite .eeremonH

religioase. .

f) :rr_...?ntgJbplilor mentale este aplicat in multe par~i ale Iumii de ncps:"hlaui. Toate rreperele difera : modul 00 Internare ili extemare, participarea Iamiliei, tipurile de proceduri psihoterapice ; nu e dsloc surprinzatos- ca.. nneori; ceea ee se invata Ia istoria psihlatrlei, cum ur fi alungilrea dernonilor, coexistiicu psihanaliza sau cu comunitatea terapeutica.

Psihofarmacologia 11U a Inloeuit in multe parti ale lumii trat.imontul cudifel'ite ierburi, eli sacrifieli rituals c.udats pentru un .. eUropean, darveficace pentru eel care recurge Ia ele !ji tocmai aceast[. eficacitate dovede!jte cit de profund inrnda.cinate sinrcredintele sau pre[udecatile culturale.

Psihiatria transculturalii se inscrie in tendinta-actuala de cunoastcrc ~i apropierejntre toate tilrile Iumii, dispuse s6 Iaoiliteze infonnatia in scopul ameliorarii diagnosticului ~i tratamentulai psihlatrie.

1.5.2. ANTIPSIHIATRIA

Psihiatria este confruntata in ultimele decenii cu conceptiile antipsihiatrtce, expuse de. c~'ltre Goffrnan ~i M. Foucault in }}L'histoire de la folie" (1961).

Termenul "antipsihiatpe" a fest lntrodus de psihiatrul englez Cooper, unul dintre sus\ina.torii acestei conceptii daca nu absurdii eel putin bizara, coneeptle care ataca in fond existenta psihiatrieica raIT).ur<1. a medicinli. Am utilizat termenul de mai sus pentru a sublinia anacronismul celor care pretind . ea Inainteaza impetriva curentului puternic al psihiatriei moderne, ee dispune azi de marl posihHitati de investigatie clinics, paraclinica, psihelogiea, soelologica, de un bogat arsenal terapeutic, ca sl de eehipe complexe de specialisti, capabili sil minuiasca eficient mijloacele biologice, psiho- si socioterapeutlce.

In cele ce urmeaza ne Yom opti Ia patru dintre tezele antipslhtatrilor.

1.5.2.1. Teza antlnosologista

Dupa parerea lui Foucault, aparitia psihiatriei ca ramura a medicinii a dus la alienarea bolnavului mental, l?i nu la eliberarea lui.

lIayvJard. Cooper, Laing contesta· in primul rind conceptul clinic de schizofrenie,de dementa preeOce, acesta fUnd socotit 0 inventie a lui Kraepelin, iar schizofrenia, denumita asHel de E. Bleuler in 1911, este ironizatii de catre Hayward ca fUnd, ,,0 siluetii germana imbraeatii de un mare croitor elvetian". Conform modelului sociologic al acestui

80

antipsil~i~tru fraryeez. seh!z?~ren.u~ este un. Om .. normal c(ire ... se. opune productiei mecanizate a clVlltzatlel contemporane .. .t\,t>surduleste!li mai evident in numeroasele lucrari. ale antipsihiat~ului american Th.Szasz·· care eonsldera boaia mentala drept un lImit'''; lafel deireal ca ~ivra~ jitoarele, 0 "eticheta~ pe care psihiatrii 0 pun pe semenii lor.

Respingind mqdeluLmedical. al boliipsihice. Szasz eonsiderainutile programele de sanatil.tementala din S.U.A., pe Care Ie nUine~te'1inehi~ zitie" cu "institutH totaIitariste"; despre psiniatda· preventiva, elaborata de Kaplan, afirma cii. este un sistem de psihiatrie birocratica ·lncare din ce. in ce mai 1111.11ti psihiatri luereazti eU"al?a-Ziliiii pacientl", Acelas! autcr considers boala psihica drept ,,0 metafora" ~i sustine cil psihiatrul nu are competenta sa intervina in problemele-judieiaeeale responsabiH,.. tatil. Dupa €I, internarea obligatorie a bolnavilor mentali-periculosi este ,,0 crlIna impotriva umaniMtii";

Sint lesne de inteles consecintele nocive aleacest~li fel' deft vec(ea" lucrurile, care ill' lipsi bQlnavul de proteetia sPec~alistului, de ecretirea lui ininstitutii capabile si_%. asigureatitseClwitatea personala cit !1ia celor din jur. Este de asemeaea evident<iclips<i de umanism ad.~lui Szasz, care pl'efera sa lase bolnavul psihic inse.ama tribunalelor si sa-1 priveze de ingrijirearn institu~ii lii de catre echipe terapeutice psihfatrice competente l?i securizante.

1.5.2.2. Teza sociogeniei bolH mentale

Negarea modelului medical al "procestiluischizofrenic", in speelal, este strtns Iegata de studiile mtreprtnse asupra 'relatiilor din familia schizofrenilor. Aceste stpdii au fost inltiate rcu scopul de a .evidentia aeele.re1atii anormale din familie care genereaza boala psihica. Studiile lui Brown (1960). Wyde ~i colab, (1965---1967), Lidz liicolab. (1966) si in special teoriile lui Bateson stau la bazamodelului "psihosociologic". "sociogenic" al schizofreniet. Potrivit acestei teorii. persoana "victima". prin asa-zisa "dublii legatura~ sau "dublu bloeaj'" .(doubZe bind). este supusa unor presiuni contradietorii (unor injonctii) din partea uneia sau a mai multor persoane din familia proprie.AcesteprEsiuni au drept conse,cinta perturbarea comunicarli. In interlorul·. familiei, urmata de imposibilitatea discriminiirii mesajelor de eatre"vietima" (de catre schizofren).

Psihozele schizofrene ca atare reprezintiimodalita1;i de a invingeefectul de inhibitie lii control al membrilor- famlliei l?i, in acelasi timp, calea de lupta pentru Iichidarea "dublului blocaj''.

Antipsihiatrit inte1eg deci sehizofrenia ca pe 0 sltuatle critics.. social-psihcleglca, constituita. in interiorul famBiei sau al altorgrupuri microsociale, ~i nuca. pe. un fenomen patologic, Iegat de tulburarea unora sau altora dintre structurile ~i functiile biologice, psihologice l7i sociale ale persoal1ei umane in integritateaeL

Deci schizofr€l:Pia nu este 0 boala a individului, ci 0 situa1;ie cri-· tidi microsocialii. ill care actiunea lii experienta persoanei ar deveni pentru semeni neefective, ca urmare a unor cauze intelectua.le, culturale lii microsociale (de obicei familiale), deli! unii antipsihiatri considera orice relatie sociala, situata in afara relatinor interpersonale.

81

6 - c. Uf

drept "faisa". Asa cum rernarca Howells, ei admit totusi tipuri de comunicare a schizofrenilorsi in afara familiei.

Conform conceptiilor antipsihiatrice, principalul in diagnosticul si tratarnentul schizofreniei consta In descoperirea acelor ruporturi inter- . personale care s-an produs intre bolnav !?i persoanele care-I inconjura. In acest fel problema inteleger ii bolii psihice se deplaseaza de la sferele medico-biologice catre dorneniul valorilor socio-psihologice, al contactu-

lui si actiunilor interpersonale.

Conceptiile filozofice ale antipsihiatrilor pornesc de la problema actiunii antropologiei !?i dialecticii existentialiste care deosebeste doua tipuri de rationalitate : "analitica" si "dialectica".

Rationalitate analiticii se refera numai la logica exterioara a miscarii gindurilor, !?i nu ca dialectica, Ia starea obiectiv~ a lucr;-trilor. Asttel structura procesului cognitiv, modelele sale eplstemologlce se caracterizeaza prin pasivitate dualista. "Subiectul este pasiv fata d<: obiectul observat", Ca urrnare Cooper apreciaza ca activitatea omului de stiirita se rezuma la necesitatea de a elabora 0 clasificare concept!lala a faptelor, pe care Ie inregistreaza .dupa aspectul lor exterior. Dc:pa el: descrierea anatomica si fiziologica a diferitelor part! ale eorpului unei persoane este legatii. ell personalitatea ca "obiect pur". fata de care savantul are doar 0 viziune a perspective! exterioare. Abordarea anaIitica, proprie teoriilor biochirnice ale etiologiei schizofreniei, nu poa~e fi aplicata domeniului lumii interioare a personalitatii, sferei raporturilor ~i interactiunilor interpersonale interne sau descrierii a~a-zlsulu~ "comportament schizofren" sau "modului in care persoana schizofrenului se obiectiveaza in lume".

Rationalitatea dialecticii. Antipsihiatrii au dreptate cind critica ingustirnea organicista a intelegerii personalitatii, d,:r gr:~esc, opunind metafizic biologicul socialulul, sornaticul personalului. Laing ne readuce in Iata dualismului cartezian cind sustine ca existe.nta o~ului ca per: soana este 0 sfera speciala a actelor interpersonale mtentionale, 0 sfera a optiunii !?i a valorii autocreative a subiectului, separata de struc.turile biologice. Pentru el, descoperirea si descifrarea actelor interne interperson ale impune abandonarea tipului de rationalitate a~aliti:a ~i recurgerea la "rationalitatea diialectid't".' i~truci~ ~ceas~a p:rIUlte. flxa~ea actelor din interior cu a+utorul unei dialectici subiective. Dialectica adevarata se reveleaza numai aeelor observatori care se situeaza in interiorul obiectelor, avind un rol activo si nu de subiect pasiv, Nu ne este greu sa depistam aid eleme~tele de baz~,. i.I?pru.mu_t:at~ de .la "J. ~. Sartre, elemente care constitute nucleul "cnticll ratiunu dialectlce , prilej pentru Laing de a acuza marxismul de rigiditate si dogmatism, intrucit reduce concretul Ia abstract". El opune dialecticii marxiste analitice neconcrete a~a-numita "totalizare". - in acceptia autorului 0 dia'lectidi. concreta, valoroasii., totalitara, rezu1tanta a dezvol1iirii !?i formarii intregului l?i partilor lui componente. Pentru el (v. "Teoria ansamblurilor practice", vol. I. aparut in 19(0). totalizarea este intotdeauna 111- chisa in limitele "realitatii umane", ale activitatii omului, ale dialectici~ subiectului. De aceea numai observatorul care traie~te 1n interiorul untn sector al totalizarii poate sesiza legaturlle interne care-1 unesc de mi~care a totalizatoare.

Omu~ c~ut~ ~l~-a lungul ex~ste~ltei sale sa-si realizeze "totalizarea''. dar .acestel c~utafl 1 ~e opun actiunile altor oameni, care-i Iirniteaza in. tegrltate~ prm a~a~zlsa actlUne. de ,,;Ietotalizare". ea atare, omul Isi ~)oah~ atmge ,,~?tahz~rea" n~n:al l_1eg!nd,. sau d:totaHzind, integritatea a~tora. Astfel ~lalectIca. sublectului *1 obiectului se rezuma la relatia dintre negant ~l negat, izvorul negarii fiind constiinta subiectului exprimata in expresia existentialista "fiint.area pentru sine".

Al?3 cum sesizeaza M. S. Kelner, dialecticii existentialiste ii lipseste concretismul adevarat, pentru ca se Iimiteaza la formarea Intregurilor, Ia raportul dintre intreguri si parti, saracind astfel concepti a dialectica,

In al doilea rind, antropologia existentlalista scoate prin subicctivizare dialectica din domeniul naturii, din lumea obiectiva, care exists independent de subiect ;;i nu recunoaste decit domeniul activitatii umane. in al treilea rind,dialectica existentialista se intrupeaza doar in "negare", rupind astfel in mod metafizic afirmarea de negare.

Asadar, dialectica existentialista, caracterizata prin nihilism. l~i areoriglnea in conceptiile social-filozoflce ale scolli din Frankfurt (Marcuse, Horkheymer, Adorno etc.).

De aItfel antipsihiatria, ca si conceptia "noilor stingisti" contemporani, exprima atitudinea extrem de critics a tinerei generatii din tarile Europei vestice !?i S.U.A. fata de societatea burgheza cu organizarea ei traditionala, fata de normele, rolurile !ii idealurile ei.

Din. punct de vedere filozofic, antipsihiatria reprezinta un aliaj polimorf, haotic de precepte ale existentialismulul francez, psihanalizei, elemente de structuralism, neokantianism $i cele social-filozofice, ale: scolii de 1a Frankfurt. Reprezentarile antipsihiatrilor in secventele lor filozofice, morale, social-psihologice impun medicului psihiatru actiuni precis determinate cu irnportanta socials, ca: revolta anarhica impotriva medicinii traditionale, imaginarea unor tehnici terapeutice psihiatrice noi si a unor experimente orientate spre crearea unor forme noi de tratare a bolnavilor psihlci.

. Teza sociogeniei bolii mentale, in sens antipsihiatric Insa, asa cum sesiza G. N. Constantinescu, vrea sa impuna postulatul ea ceea ce noi nurnim "baala psihlca'' (respectiv schizofrenie) reprezinta de fapt 0 reactie normala fata de familie sau societatea "psihotica" sau "psihotogena".

In incercarea de a formula modelul sociologic al boliimentale, antipsihiatrii englezi Laing !?i Cooper folosesc deformat conceptul marxist de "instrainare" ; rezultatul este 0 regretabila confuzie generata de' suprapunerea unor notiuni diametral opuse, ~i anume notlunea de instrainare", rezultata din conditia existentiala a muncitorului din lu~ea capitalista contemporana ~i identificarea ei cu "existenta anormalii", respectiv cu "boala mentala", cu aliena rea psihica.

1.5.2.3. Teza antiinstitu!ionaHi

Teza antiinstitutionala se bazeaza pe studii de sociologie intre·· prinse in institutii terapeutice psihiatrice. Scopul a fost acela de a evi·~ dentia influenta acestor institutii, in special spitalice~ti, asupra celolt"

83

82

__ L2t2&£JJIIJliJiLLil. L ]

internati, in Iunctie de atmosfera umanitara sau dimpotriva, neg,ttiv[t, creata de personalul rncdico-sanitar,

Reeditind experienta lui Clifford, intermit ca bolnav psihic real intr-un spital de psihiatrie, Caudil se interneaza in anul 1 \)54 intr-un spital de psihiatrie, peruru a face r-unoscutc subeuitura grupurilor de pack-uti, atitudrnea lor faia de actul ternpeutic si, in general, mlcroclimatul social negativ nenatural din uceste conditii. In studiile intreprinse In acelasi scop, Belknap evidentiuza contradictia flagranta dintre conceptia terapeutica, nivelul unor grupe de surori si cultura ~i atltudinea opusa a medic-HOI' pslhiatri , incapabili si'i modifice atmosfera dat Iiind numarul lor rnie !ii nu rareori, prin atmosfera negativii pe care 0 genereaza ei ilWi!?i, prin regimul "dictatorial" pe care :;;i ei il impun.

E. J. Cummings cr itica "sistemul de putere» instaurat in spitalul (h, psihiatrie, Gof'Iman isi exprirna si el dezacordul, dupa ec Iunctionase timp de un an in calitate de cadru rnediu, in spitalul "St. Elisabeth" din Washington, spital ell 7000 de paturi. El considera spitalul drept 0 "institutie totalitarista " , care izoleaza bolnavii cu situatii similare de sociPl<lh! si en'C';tzii condi tii asemanatoarc inchisorilor, manasttrllor. tabcrclor de instructie militara etc.

Cualte cuvinte, spitalele de psihiatrie administrate in mod traditional of era 0 viata inchisa in care incomprehensiunea !?i relatiile distorsionate dintre bolnavii internati si personalul de ingrijire due la izolarea bolnavilor. Regulamentul spitalelor irnpune adesea privarea de obiectele de necesitate personala sl determina un Iel de adaptare secundara a bolnavilor ca mijloc de a Infringe regulile unor spitale, in special de tip azilar.

Asa cum remarca H. Ey. orice psihiatru poate deveni antipsihiatru in Iata unor spitale mizerabile cu regim azilar, dar de aid pina la anatemizarea lnstitutiilor spitalicesti rnoderne este call' lunga. In aceastii privinta exista pareri deosebite chiar intre antipsihiatri, in special intre cei englezi (Laing, Cooper) ~i cei americani. In ultima vreme psihiatrit engloz] au creat la Londra institutii care Iunctioneaza dupa modelul ("0- munitatli terapeutice (de exemplu, Vila 21). Ca replica la acest experiment antipsihiatric, Szasz (1976) critica vehement inconsecventa antipsihiatrilor englezi, care sustin ca nu exista schizofrenie, dar trateaza schizoireni, combat existents spitalelor de psihiatrie, dar creeaza totusi instltutii de caritate incadrate cu psihiatri.

In ceea ce priveste lnternarea in spital, Laing mal ales erode di 1m se poate· face selectia celor internati. deoarece nu exista practic e diferenta Intre bolnav !?i sanatos. Dupa parerea sa, ar exista totufii " "violenta" (exercitata in special in cadrul spitalelor de psihiatrie). pe care "sfmato~iill. ar exercita-o asupra bolnavilor psihid prin- eticheta pusa de psihiatri; ca atare, e1 sustine ca "violentall. in psihiatrie reprezinta 0 actiune eorozivii asupra libertatii persoanei, ce traduce lIviolenta psihiatriei insa~i".

De aItfel rationamentele huzardate $i contradictorii ale antipsihiatrului american Szasz pot fi u$or combatute prin dotla intrebari simple:

Dac[1 nu era psihiatria, cum ar mai fi ajuns d-Iui psihiatru '? $i dacil nu ar fi psihiatria, ce fel de "anti" ar mai fi fost dinsul ?

Ambigua este fji pozitlu untipsihiatrului italian Basaglia, care con. .sidera spitalul de psihiatrie un instrument de control al elementelor de perturbare sociala rarnase in afara capacitatii de absorbtie a unui dell! productiv.

1.5.2.4. Teza 3ntHerap"lItk;:t

Teza antiterapeutici1 pomeste de Ia eonceptul untipsihi.rtric conform caruia asa-zisul bolnav pslhic este in orice caz mai putin alienut dedt asa-zisii "normali" din Iarnilii "l1ormale".

Teza antiterapeutica, asa cum a definit-e G. N. Constantinescu, respinge twice tratament, inclusiv pe eel chimioterapic, ~i uccepta doar eomunitatea terapeutica ultrapermisiva si chiar anarhica.

Comunitatea terapeutica apare ("11 urrnare a tendintei de liberalizut'l' " spitalr-kn- de psihiatrie, initiata de Main (194t3) ;;i Bell (1 94:J) sub numele de miscarea "u:;;ilor deschise".

Maxwell Jones it incercat S[I puna in practica la spitulul Belmont teoria bazatii pe Iatura constructiva a acestei conceptii. El a presupus c[\ "eliberarea comunicatiilor in cadrul comunitatii, analiza evenimentelor din interiorul ei, procurarea de trnir! instructive, aplatizarea pirumide! autoritatii, examlnarea rolului !?i Intrunirea periodica a comunitatitVOl' avea rezultate pozitive. CLl toate bunele intentii Insa, atitudinea extrem de permisiva a dus la dezordine, acte cornportamentale anti sodale, scandaluri, procese, incalcarea unor reguli elernentare de igien:"l .sau respingerea unor practici terapeutice consacrate.

Recamier, dupa ce atrage atentia asupra pericolului de a se transforma comunitatea terapeutica intr-o ideologie :;;i 0 politica a anarhismului !$i dezordinii, arata ca simburele rational al cornunitatii terapeutice of era practicii cornune de spital posibilitatea integrarii prin socioterapie. De altfel, inca din 1967 J. K. Wing renuntind Ia speculatiile ... vaporoase ale unor antipsihiatri, (Irati! ca rnodelul social exercita () inf'Iuentu netndoielnica asupra evolutiei si posibihtatilor de recuperare a bolnaviJiiJ' de schizctrenie. Autor al conceptului de. ,.handicap secundar: (l1l'provocat de eel primm, de boala insasi), psihiatrul englez demonstreaza di acesta este provocat de :

a) atitudinea si comportarea fie negativa, fie utila a medicilor, personalului de ingrijire, a membrilor Iarniliei, colegi lor de munca etc. ; bJ micsorarea !?i mal aecentuata a eontactului cu Iurnea din <tIara, {)data cu prelungirea spitaltzarii.

J. K Wing pune accentul pe socioterapia efectuata in spitalul de psihiatrie si este de parere ca durata inactivitatii bolnavului psihic trebuie corelata cu cazurile grave de boaUi (v. sch'izofrenia).

Foarte interesante ni se par refleetiile lui Loyd Sederer (1977) expuse in articolul intitulat : ",lHoral Therapy and the Problem of Moral" si cell' all' lui A. A, Stone in "Recent mental Health litigation". Primul ~rata di psihiatria i!?i va reaflrma identitatea ~i se Va distinge numai dadi. va furniza ingri.iiri umane psihosociale adecvate, capabile si'! asigure esenta unei terapii morale. A. A. Stone ana1izeaza efeetele diseutiilor organizate ell' psihiatrii americani eu privire la intern area involun· tara l?i dreptul pacientului de a refuza tratamentul. El arata ca tratamentul psihiatric se aplic£l in functie de starea bolnavului, in timp ce internarea obligatorie se face In fUl1ctie de comportamentul acestuia.

.' ,

'"' ~ -~ '" - - " '" - ~- ' '

Respectarea dreptului pacientilor de a refuza tratarnentul si interdictia de a-i imobiliza, cu exceptia cazurilor de extrema urgenta.: afirrna A. A. Stone, au dus la un adevarat haos lntr-un spital din Massachusetts, personalul refuzind sa mai lucreze cu pacientii psihotici lasati in vola bolii lor si, mai mult, ostili fata de personal. Acelasi psihiatruafirmii ca=atunci cind cineva citeste aceasta descriere, nu se poate gind! decit la faptul ca instantele de judecata au return at 200 de ani de progres si, odata cu aeeasta, Intoarcerea la cosmarul Bedlam-ului din secolul al XVIII-lea.

Dreptul de a refuza tratamentul trebuie limitat doar la tratamentele exceptionale, fli nu 1a cele obisnuite, Altfel, se va ajunge ca fiecare bolnav Sa cornpara in fata mstantelor de judecata pentru ca acestea (;;i nu psihlatrul) sa hotarasca daca pacientul este sau nu incompetent, deoarece legea considera ca fiecare bolriav .este competent in a decide asupra oportunitatii tratamentului sau,

Autorul este convins ca "pm'tea mtunecata a tabloului" pe care il prezinta, exprima realitatea si ca dincolo de structura Iegala imprcsionanta, existenta in S.U.A., suferinta umana continua nestingherita, jar alinarea ei devine mal dificila. Nu lipsit de sarcasm, A. A. Stone se mtreaba : "Sint realmente pacientii cei care au avut «0 zi mare» in instante in ultimul timp? !"

Raliindu-ne cr iticilor rezonabiIe pe care unii antipsihiatri le formuleaza fata de institutille spitalicesti azilare, afirmam cu tarie di antipsihiatria aduce marl deservicii medicinii in general ~i psihiatriei in special.

- In concluzie : majoritatea irnputartlor care se aduc p-ihiatriai se refera la "functia ei represiva", la violenta ei, la ceea ce a fost numit carcelarism,psihiatrii nefacind altceva decit sa inchida, sa izoleze. sa. interneze, sa supravegheze, sa lipseasca de libertate.

- In acceptia antipsihiatrilor, maladia mentala este un "mit" si, in acest caz, psihiatrul este el insusi un mistificat sau mistificator, nevinovat sau vinovat de propagarea unei mitologil.

- In al treilea rind, psihiatria apare ca un discurs fiIozofic, un sirnplu joe de cuvinte irrtersanjabile, rupte de legatura cu realitatea; suita de concepts laxe duce la inflatie si la extensia abuziva si infinitii de etichete (de boli) neidentificate, la "fabricarea artificiala a maladiilor mentale", Ia Iargirea ~i disolutia verbala a notiunii de ma1adie mentala, ca urmare a abuzului sl mmultirii infinite a conceptelor psihopatologice.

Asa cum afirma H. Ey, pericolul doctrinal al antipsihiatriei provine din confuzia lnexplicabila dintre notiunoa de maladie psihica si variatiile vietii de relatie, care implies pentru orice subiect posibilitati de reactie statistic anormale, De aid decurge imposibilitatea de a sesiza boala psihica, asa ca, in conforrnitate cu tezele antipslhiatrice, bolnavul fiind sanatos, societatea este cea bolnava,

Dad adrnitem cft antipsihiatria reprezinw un curent extremist de .stinga, care l:;;i exprima protestul fata de anomaliile socials din statelo capitaliste, apoi trebuie sa respingem cu vehementa tezele ei, care aduc marl deservicii bolnavului psihic, tratamentului ~i recuperari i lui sodale.

Ne-am obisnuit S~I denumirn conceptia noastra, conceptie clinica, dar sensul actual e mult mai bog at dec it eel traditional; in realitate, in prezent clinica are un orizont larg antropologic, directln nosologiea mentinindu-se ca un deziderat de sinteza a unu] fascicul de date multidisciplinare,

1.5.3. DIRECrII DE DEZVOLTARE A GiNDIRII PSIHIATRICE ACTUALE

Vom prezenta trel dintre principalele dlrectii de dezvoltare a gindirii psihiatrice actuale, precizindu-ne pozitia in legatura cu fiecare dintre ele :

1.5.3.1. Directia clinlco-nosologica

Dintro orientarile asa-zise preponderent 9!,!scriQtive. s-a desprins directia clinico-nosologjca de dezvoltare a psihiatriei contemporane, i Iustrata de E. Kta~~. A fost principalul ei fonda tor. cel care a reusit sa elab~~iinlUlsistemne. clasificare a bolflor=psihioe, adoptat ulterior de toate scolile europene de psihiatrie din acea vreme. Odata cu 9!,,!siJi.l:a_rea. bolilor psihice bazata pe criteriul cllnico-nosologic, deci

··~i,bseryatilL ~i. q~~CI.i<eJ:e?:J:.sln1pt0l1!eJ{)rl.'iX~Y9111tiej, .~ 'p!ogl1()~~.~£l,llui" pe -etiologie facolo unde aceasta era cunoscuta), pe unele date de' patogeni0, fgiopatologie (neurofiziologicil si biochirnica) sl de anatomie patologlca, psihiatria a fost plasata fara echivoc In cadrul stiintelor medicate, ,selndu-se astfel posibilitatea de a se aplica metoda explicat\,,_.£<.!l!;!:?la, "diG; de fapt gindirea materlallst-dialsotica transpusa in psihopato logic.

Conceptiile si orientaril€ fenomenologice (in special fenomenoIogia lui Jaspers), cit si contributitle curentului existentialist :'li psihosomatic au stimulat, pe de 0 parte, corelarea diferitelor date clinice lOU cele obtinuts prin investigatii din ce in ce'n1ar complexe ale substratului material cerebral sau somatic in general (genetice, neurofizioiogin~, electro- si pneumocncefalografice, biochimice, enzirnologce etc.), iar pe de alta parte, au impus cercetarea aprcfundata a factori1or psihogenetici, partea lor de contributie in unele boli .;;i a rollilu'j lor determinant, in special in psihogeniile psihotice si nevrotice.

In sustinerea conceptiei clinico-nosologice 0 pleiada de psihiatri ,',] oricntare materialist-dialectica (Osipov, Ghiliarovski, Popov. Gurcv ic.i, Snejnevski, Morozov, Zenevici, Suharcva, Uzunov, Sarankov) :._:i, cu citeva exceptii, intreagu noastra scoala ,de psihiatrie dintro cole doua razboaie mondiale - si mai ales dupa ultimul, ca~i multi alt: psihiatri de renume (Mayer-Gross, Gruhle, Huber, K. Schneider, Leonhard, H. Ey, Baruk, Guiraud etc.) au intreprins cercetari in dcncniul otiologiei ~i patogeniei, continuind In acelasi timp Sa urrnareasca evolutia bolilor prin sisterg_ulcatamnestic - adica prin metoda analizei doscrip., tive a evolutleCin timp a simptomelor si sindroamelor si a bolii insa*i, claborata de Kraepelin. Astfel, W"parile dia@Q.§.t!ce _ _stabiljtg_.9~_Kraepelin (psihoze orga.}lice. psihoze eI2-t!Qg~ne, deviatii ale P~ESOl~&llitatii.

86

87

~tJilj.!£.-J~eSt_!.Y~) l!li pastreaaa !ii azi valoarea pragrnatica, fiind accept.ito chiar de multi autori care nu sint adeptii criteriului clinico-nosologic.

Una dintre directiile clinico-nosologice care pornesto de 13 CQJ1~l:Pi!3 10cali:1;lltionista a lui Kleist 3 fost continuata de catrc~~onhard ~i a devenit cunoscuta sub denumirea de scoala Kleist-Leonhard) Aceasta scoala a fost puternic influentata de cercetarile preponderant exolicativo ale lui l\vernTcke~) caruia de altfel i se datoreaza 0 serie de dclimiU:\ri noso.logice !?i .. m;ihopatQ19gice pretioase. In psihopatologie el ~- fast' primiil'care"u . vorbit de ci\J,<!~L§mt9btgne" ca un Icnomon de influcnta (de pasivitate Impusa) in schizofrenie ; .. :a deoscbi txlellrul de rnotivatie (secundar) de deliru} prirnar ;." a izolat fenomencle PIiI)1<;lfC, produsidirect de boala, de" ccle secundare, care constituie 0 reactis a personaIita1;ii fai,il de tulburarile pdl11are; a clarificat primul-'idifcrent;a intro icleile prevalente !li cele delirante. Insusi conceptul san universal de "sejunctie" este un precursor al teoriei bleuleriene a disocierii.

Dupa Wernicke, prirnul principiu de clasificare a fcnornenclor psihopatologica trebuie sa fie accra "care se orienteaza dupa structu rn anatomica subiacenta, en alte cuvinte dupa gruparea !;>i succesiunca naturala a inodificarflcr psihologicc'', Arcul reflex a fost considerat sl de Wernicke 0 unitate functionala, iar principiile pe care acesta Ie invoca, puteau fi extinse p111a la activitatilo mentale cele mat in;,f!l'. El sustinea ea cele trei aspecte Iunctionale ale arcului reflex - senzoriu, asociatie interneuronala ~i motricitate - pot fi tulburate separat prin exacerbare, diminuare sau disfunctie. p~nGicnta prlncipala a accstot variante Iocalizationistc a or-ientarii clinico-nosologice consta in fuptul cil, S.:-1:L,Crezut justificata aplicarea principiilor mentionate chiur in cazul unor fenomene psihopatologice pentru care nu a fost descoperita nici 0 reprezentare localizata cerebral. Scoala lui Kleist 'iii Leonhard a incercat deci sa aprofundeze sistematica kraepeliniana pe ,1:>'1;>:,1 principiilor formulate de Wernicke. S-a recurs la 'd_escricrea c1inic;/cxtrcn1 de minutioasa atit a¥stariLpsihopatologice actuale, cit si a ~volutiei simptomelor (mai ales la psihozele endogene), descriere care afosTcorelata cu e.5rr£J;.tiirL.e,xplicativ-cauzale genetice. Cu toate acestea, tentativa scolii Kleist-Leonhard de a ordona patologia psihiatrica intr-o serie de boli de sistem, cu 0 slmptomatologic si cu un substrat material cerebral net definit, pare sa fi esuat intr-un Iabirint de grupari!li forme clinicc, probabil datorita discrepantei intre analiza cli nica Ioarte detaliata si caracterul de cele mai multe ori ipotetic al sistemelor neuroanatomico implicate.

Mentionam ca 0 serie dc auiori eu orient arc preponderent descriptiva (de exemplu Mayer-Gross, Gruhle, I-lubeI'. Heinrich), dar 9i aitii, C'J crientare preponderent comprehensiv3 (de exemplu Bleuler, Sjobring, Baruk etc.) ali cautat sa coreleze diferite date ale substratu1ui l1"l.at~rial cerebral sau somatic, in general (genetice, neur6flziologice, electro- ~i pneumoencefalografice, psihofarmacologice, biochimice etc.) cu siI]2ptOll1el~ psihopatoIogice. De aid decurge importanta majora rentru psihiatrla-'contemporana a corcetari10r care folosesc metoda explicaiiei cauzale. Aceasta pentru ca, pe de 0 parte, metodologia cauzalii permite o verificare empirica stricta, eapabW\ sa duc5. Ia ge:12raliz.§ri teotctice ~i

88

pontru ca, pe de nita parte, ovldenticroa tulburarilor substratului material ar putea contribui decisiv 13 perf ectare a unei terapeutici orientate etiologic. Dcficienta acestor tentative pare sa rezldo in prapastiu, doocamdata foartc ad inca, co desparte rozultatclc obtinute in i nvestigatia substratului fiziopatologic de cele din domeniul psihopatologiei. Caracterul uncori extrem de general al corelarilor rezultante pare sa se datorezo nu numai numarului mare de necunoscute intorpuse i ntro cele doua feluri de informatii (fiziopatologlca si psihopatologica), ci ~i discrepantei intre expresia cantitativa a datclor de fiziopatologie si cell z:u1itativa a celor de psihopatologic.

Psihiatrii romani, ca si reprezentantii altor scoli cu orientare determlnist-stilntlfica, si-au axat cercetarilc in prirnul rind pe studiul intensiv f?i dinamic al simptomatologiei, dezvoltind sistematica n08010- giei kraepeliniene in privinta d~linJitill:iLs.tarilq_r,.9-=, remisiune si defec.£!.QJe .. JD..., • .§~lti2;QJrenLt.\ Aceste iiSj;;cte cu insC'nl.n~t~ite-aeoseblra -j)ei1'tFu ef'orturrle de reacUipfare si relncndrare soeiala au servit drept fundament psihiatrieirecuperatorii, de care se Ieaga intreaga gama de instTtiltilspr: iaH~-?tI~iilinbtlratOl:ir (ateliere de ergoterapie, stationare de zi, de noapte, at.eliere protejate, dispensare 9i servicii de sanatate mentala). Complexitatea problemelor psiluatriei si aspectele ei partlculare, in Iunctie vde virsta, au dus la<)tlelil11itarea pedopsihlatriei ~ii<:gerontopsihiatriei, Iar aspectele juridice, Iamiliale sod ale au irnpus delimitarea ~§.!l1_i~'l_1:!:l<:i .. :St):: ,cjale ~i 3>tegh1atriEiJil.9icj_are ca ramuri ale psihiatrlel conternporane. Corelat cu metoda clinic descriptiva, psihiatri~ acestor scoli acorda 0 mare <;It€'J1Jk_r_oJul_lli_ pg cfire-I,. are f~ctor1!l.sQdlll!'in determinismul bolilor p~ihioe, in general. ~i n! psihcgenitlor ,~r psihopatiilor, in special. in.domenml

.-tlfectiunilor de grani¥l, care a fost si rarnine un capitol important de studiu, data fiind Irecventa lor crescuta, psihiatrii cu aeeasta orientare se preocupa nu numai de factcri.i genetioi, C'reditari" const.ittrtionali. ci mai

"'nl<?~de :ip.telegerea Iactorilor psihosociali : ca atare, este yorba nu de 0 comprehensibilltate intuitiva Iortata, ci de 0 Intelegere stiintifica, bazata pe conceptm materialist-istorica usupra societatii. In plus, conceptia clinico-nosologica Isi propune atit .studierea conditii lor biologice interne. cit si a mecanismelor pntogenice-bazah~ pe aehizitiile actuale ale ncurofiziologiei la care scoala pavlovista a contribuit ncindoielriic. Au fost astfcl utilizate, pentru explicarea cauzala a diferitelor simptomc psihopatologice, rezultatele bazate pe experiment (ceea ce le confera 0 deosebita valoare stlintiflca) ale scolli pavloviste. Acestea au dus la -delirnitarea neta, cu ajutorul celor trei metoda principale de cercotarc (descriptiva, con1prehensiva ~i cau;?:aIa), &!','neurasteniei,\.-psihasteniei ~i

"-,jsterigi, cit 9i 1a orientarea atitudinii terapeutice adecvate acestor afec- 1;iuni spre psiliater.apie--l7i,.reeducare, in pril11ul rind, ~i numai in al doilea l'ind spre terapia l11edicamentoasa.

In acela~i timp, exponentii $colilor psihiatrice amintite, apreciind

<C;\ aplicarea consecventa a materialismului dialectic !?i istoric 1a fundamentarea teoriei psihiatrice (a antropologiei apliicate 1a psihopatologie) este neconditionat legata de conceptia 110sologica, s-au aratat in dezaoord eu 0 serie de !lcoli psihiatrke antinoso1ogiste. Au fost combatute astfel teoriile· antinosologiste ale unoI' psihiatri care, speculind neajunsmile sistematicii kraepeliniene (schematismul. intelegerea simplist-

85

lIlU

mecanicista a cauzalitatii in bolile psihice, prelucrarea insuficienta <. nsihiatrlei dcgraniHi). au ajuns ca prin rationamente intemeiate pe . premise false sa considere entitatile nosologiee drept fantomatice. in . accst sons, sint tipice postulatele adeptilor curentulul psihodinamic '(psihobiologie) promovat in S.U.A. de catre Adolph ~~yer si continuate

in parte de Masserm<!n, care sustine ca diagnosticul formulat printr-un singur cuvint este inadecvat Intr-un clmp aUt de complex ca acela al comportamentului urnan. Inspir'ati partial din teoria e'y~~ution~sta .• ad,:pt~ aeestei teorii considera boala un rezultat al dezvoltarii, a carer ultima veriga este starea morbida, care ar repreze.nta .un "tip d~. reactie'~ sau un "set de reactie", ulterlor descri;:;e ca tipuri de .erga~ll (e~gazle ,> ergon = munea in 1. greaca) patologice. Acestea nu sint niste diagnostlce propriu-zise, ci simple deserieri al.e fencnwnelor c~:e survin i!l anumite conditii de existenta .. Totusi prm l~s~a c~lor 7 ~rgazll, Meyer, ajungea, c~l putin prin comparatie Ia formulari diagnostice. Astfel pnn anergazie (ari = Iipsa) definea reactille organice cerebrale (parallzia g~nerala, boala cerebrala senila}: sub denumirea de dysergazie cuprindea sindroame d~-:: torate afectarii functiei cerebrale ea psihozele toxice ;prin thymergazrr intelogea psihozele afective ; prin parergazie descria s~hizofrenia; p~in mereraazie (ntero = parte) - psihonevrozele ; kakergazia (kakos = ra~l} era sinonima ell merergazla, iar oligergazia, cu terrnenul de oligofrenie, Aceasta clasificare nu a fost aplicata nici rnacar in clinicile din S.U.A.. dar a netezlt calea pentru aeoeptarea conceptiilor psihodinamice curente. promovate de Jules Masserman. Desi desueta oa aplicabilitate di;;gnostica azi si in S,U.A., ~~ptiqjl1Ji~Ad_<?!O\,!~ye~~_g.~a~eme.nea m~rl:u~ de ': fi descris psihozele ca r~a~tii <??re_rezulta dinInteractiunea lndividulus

caehtitattin~h.oQ_iQl()gka._C1l1_ m~!W ,s()Cial. ..

---1n-;1 doilea rind el a contribuit la Introducerea ~i folosirca studiului biografic !?i istoric aT persoriaifi~tii. si . a fost unul dintrc m~ri! en_tuzj<i~ti?L<;Qll:l1Jnit§tii psihiatrice ~i ClctlU}1Ilor de recuperate sociala

a bolnavilor psihici.

1.5.3.2. Directia clinico-statisticii

Lipsa unei terminologii comune si a unei metodologii unitare III psihiatria actuala a impus cautarea unor posibilitati de invcstigatic cantificabile. De asemenea datorita nivelului pe care-I are in prezent cercetarea cauzelor atit in ceea ce priveste geneza fenomenelor psihopatologice cit si substratul material cerebral (~i in general somatic al tulbu,'arilor !?i bolilor psihice), s-a ivit necesitatea de a se depa$i etapa preponderent descriptiva sau "comprehensiva" ~i de a 0 Inlocui cu 0 alta metoda relationalii., $i anume cu cea statisticii..

AletQdJlkxprimarii canJitatj12g a datelO1' psihopatologice descriptive d!j)orelarc(lIQr sto.ti,~tic(i. (iIl_lQcuLco!'ei~h:ii-compr~hensive) pare ~a se hnpuna - In ultimul timp, Constituind astfel 0 noua lime· de orientare in psihiatria contemporana. Aceastii. metoda pare Sa Il~~ pe de 0 parte~na1iza interdependentei i11tre diferitele fenomene psihopatologice, cu scopul delimitarii unor sindroame ~i, pe de alta parte~naliza interrelaVei Intre simptomele psihopatologice ~i somatice, cu seopul de a

90

se izo1a unele entitati nosologice si de a se realiza apropierea semantica a denumirii acestora de catre reprezentantii diferitelor scoli de psihiatrie. o serie de autori (Cattel, Eysenck, Guilford, Wittenborn, Hamilton, Overall ~i Gotham, Lorr, Brengelman, Pic hot, scoala de psihiatrie din Bucuresti) si-au dat seama de utilitatea metodei ~i au aplicat-o la ceroetarea eantitativa (statistico::matematiea) a-t1JJQurarilorps~l:J.~e~~ Eforturile lor, avind ea deziderat ~IltlficarJ;!il_fenomen~l.Qr.R~tioPEltQl_()g~~ care sa permita aprofundarea cunoasterii structurii acestora pe baze materna-

, tice s-au tndreptat in doua directii :;CiJ)tendinta de a corija erorile observatiei clinice ernpirice prin lr:g:_~gi~tiZ~r:(2Cl._sta.ndardiza@_c~tific<lbila ... a simptomelorpsihice in!l~nite in diversele afectiuni psihiatrice; aceasta eu atit mai mult cu cit h!>cea de-a doua tendinta, care face uz de metode cantitative de prelucrara corelativa statistica, necesita date eantitative de observatie. Prima recurge-ni"afales lascClA~ __ de, .. ~yaluarg_~i uneori la .1:>aterii de teste psihologice cuantificabile. A doua - corelarea statistica . a datelor oQ.servatiei cantitative -, consta cu precsdere in «1naliza inten. \dependent~1.) Aceasta s-a bazat in principiu pe prelucrarea-corelatlva '(Cluster all,alysis ~i factor analysis) a datelor observatiei, cu scopul de a se stabiltgradul de corelatie a variahilelor (aici a simptomelor psihopatologice) lli al descoperirii unor dirnensiuni relativ independente (sindroame, entitati nosologice) in cadrul Ienomenelor psihice cercetata (Pearson, Spearman, Fisher, Thurstone). Aplicarea acestei metode a permis, de exemplu, lui LOIT !?i colab. izolarea in cadrul psihozelor asa-zis endogene (schizofrenia, psihoza maniaco-depresiva) a zece factori psihopatologici: excitatie, pX .. QiecUe_l&tfO,VQida, apatie, anxietate Intrapunitiva, distors.i\w,€ p~l'\:;eptuala, dezoriontare, tlllbllrari motorii, o_~.j;il!tate, expansivitat= ~i dezorg_aJI!Z<l.r:E! conceptuala.

Dupa stabilirea corelatiei Intre acesti Iactori au fost delimitate apoi configuratii de· simptome ~i trasaturt (pattern) sau "tipuri diagnostice:; relativ stabile la majoritatea bolnavilor analizati : gruparea hiperactivitatii dezorganizate ; gruparea dispozitiei depresive; gruparea depresiei anxioase; gruparea dezorganizarii schizofrene ; gruparea procesuala ; gruparea paranoiaca ostila : gruparea tulburarilor subiectivfunctlonale ~i gruparea obses.v-compulsiva. Dupa cum se poate observa, accste grupari sint inrudite dar nu identice cu sindroamele clasice,

Dupii Lor r, cu ajutorul accstor grupari devine posibila conturarca unor succinte caracterizari, utile pentru punerea dlagnosticulul, dar rnai ales pentru reflectarea modificarilor datorate terapeuticii, In mod asemanator Overall $i colab., pe baza celor 16 simptome apreciate prin scala propr.e, disting patru factori principali sau dimensiuni axiale : melancolic, hebefrenic, paranoiac !?i paranoid, precum ~i un factor accesoriu, constituit din tulburari motorii. De asemenea Eysenek, analizind nevrozele, diferentiaz;1 doi factod: nevrozismul (general neuroticism) si factorul introversiune-extroversiune. 1n acela~i sens datele obtinute prin a.naliza factoriala au fost utilizate de Overall $i Plchot pentru determinarea unor stereotipuri diagnostice factorialt::., preeum ~i a unor p;~filUri simptomati~~-~~U ~faotoriale. -, Ae~stea permit fo10si1'ea dia::_ gnosticului automat in psihiatrie, care consta in determinarea de catre ordin~t~~ a h1dTcelui de asemanare intre profilul individual al bolna-

91

vului studiat ~i fiecare profil tip (stereoiip diagnostic), indicele cel rnai

ridicat stabilind diagnosticul eel mai probabil. ~

Corelarea statistica a rezultatolor cantitative ale observatiei 5-a cfectuat de asernenea pi-in ~ilYL.d~~}if€J+ Prill aeeasta sc' invcstiglJ('uzl iIlflt.1e12ta variabik-lor independcnto asupra cclor dependent!'. pler.ind de Ia traditionalul experiment functional a = f(b). Fiincldi in forma ei clasica nu a dat rezultatele scontate, Evsenck a Iolosit analiza dependentei modificata de Fisher (analiza variantiei ~i covariantiei), care sii permita modiflcarea simultana a variabilelor independents {deci a tuturor variabilelor in afara celoi dcpcndcnto) ~i cercetarca ofcctului lor com un sau separat asupra variabilei dependente. Pcntru aceasta cl a aplicat analiza variantiei si covariantlei in conditiile unor modificiirf continuo, atit a tcrapcuticii mcdicamentoase, cit ~i a factorilor (variabil«or) de mediu. psihoterapoutiej ~i enclogeni, in cer-a ce priveste (c~'Cdm'ea cfcctului lor comun sau scparat (dcci si a ofoctului medicamentes) asupra sindromului deprosiv J~eactiv.

Psihiatrii din tarile intons industriullzato vorbesc in prezcnt chlar de 0 autornatizaro a psihiatrici. Astfel dr. Milo Tyndel arata d\ avind in vcdcrc cresteroa corcrti de asistenta mcdicala J'11 pslhiatr.o sl scrviciilo Inrudite, a devenit necesara economisiroa timpului si rnur.cii folosite pentru colectionarea, organizarea, inregistrarea si treeerea datelor necesare in practica ~i cercetarea medicala, fiirii ca aceasta sa inserrme substituirc.i personalului medical, a relatiei medic-paciont si a intocmidi foii de observatio. Mal mult, el afirrng ca insest chestionarelc c~:istcntc anterior rnetodelor computerizate au avut 0 s~rie d;;-m;aJ1fa.f(~. !it anume : economlsesc tlmp, acorda suficient timp bolnavului pentru ,\ reflect a ~i a raspunde la Intrebari le puse; problemele cuprinse In chcstionar amintesc bolnavului de anumito emotii sau stari conflictuale, c~re, dupa el, .ar trebui "rcfulate" sau "suprimate" in timpul discutiei directe cu medicul ; pot evidentia anumite arii eventual omise h cursu] convorbirfi directe si, in fine, raspunsurile Ia accsta Intrebjri pot oferi puncte de sprijin pentru convorbirea directa.

Printre «i~zavantaI~ autorul mentloneaza urmatoarele : tiparul statistic poate sa interferozo cu schimbarilc spontane de orientare ~i CD cent-area care are Joe rn convorbirea "pc viu'' ; nu este posibil sa ne condngcl11 daca toate Intrebarile din chestionar au fost Intelese d: pacicnt 'li daca acosta a formulat raspunsui-i strict legate de i~tl'ebare ~ aplicar'ea chcstionarelor $i computel'elor po ate illitenfera eu relatia rnedicpacient, stinjenind astfel stabilirea unei relatil de lucru, a unei relatii de tl·,msfer.

Cu toate acestea, :i;1·!r;Q~ti!1t<L-R.ta~CtIC?0 a aplicarii metodologici swtistk¢fin psihiatrie constii, intre alteIe, in posibi~\ile pc care Ie deschideJt_~!:_cetiirii fundamentale il1 psihopatologie, i~esterea gradientului dE'3Ql:Dl~i~l:Ji1itate a datelo.r. o.btinute ... i.ntrc .Pslhiatri cu-- cP,1\ceptii.

diferite. iri.],}m:e.cierea_ illai_pr~c_i:;;~ a.~fecteIQ~rapeutice ~i in;~sibi,._

UtateL eX.R.I"il11,aIiL diagl1()~ticllll.!i _p:sjh.i<iJriLPIin--ordinator. Pen!rtk a deveni_cuadev~!:_a!_;:_fl:<:~~!lt~, metodologia statistidrpare-s-anecestte li~d(i.t:_e~ur,~i__s_ECI'iL_c!e_conditW formulate inca de Jaspers ~i completate de I lchot, ~l anurne :~delimitarea strictii a notiunilo, referitoare la feno-

menele psihopatologice ce se cantificri (catalog de simptorne ~i slndroame}; :r-caracterul. semnificativ reprezentativ al rnatertalului (mostrei) utilizate ! l.'-;dce\ia cr itica a eazurilor) :Xlincaritate cit mal mare a relutiiloi- unulizate intre simptome : si in sflr~itjplodul de interpretare multidimensional al rola tii lor cantitativo elucidate."

. Aceste rnetode, dupa pareroa noastra, nu pot inlocui observatia clinica si investigatia biologicii ; diagnosticul automat mai ales, nu poate fi decit relativ ~i grevat de pericolul de a dezumaniza psihiatrta, seurt-circuitind relatia pozi tiva medic-pacient. Daca utilitatea si eficienta acesto- metocle tchnice mod erne in pslhiatrie rarnin Inc;"l ncconying:'i\()Rre, de 0 mare popularitatc so bucura metodcle statisticomatomat'co uRlicak l<lprelucrarea datclor epigrmi_oiogice, in v odcroa aprociori i dinamicli !Ii structur-ii morbiditatii prin boli psihirr-, incbrx-nsabila pcntru orgunizurca stiintifica a asistcntoi psihiatricc-. Aplicarea pe scara generala it datelor obtinute prin studii statistice si domograf ice cornplcxc a devenit aproapc curenta ca urrnaro a folosirii cornputcrclor.

1.5.3.3. Directia psihosociala

Dlrcctia psihosociala a psihiatriei contemporane. Asa cum reiese din lucra rilc Celui de al V-lea Congrcs mon~ial de psihiatr!o (Moxie, 1971), psihiatr:a a continuat sa se dezvolto in ritrn accclcrat, in multiple dircctii. Imbogatiroa mijloacclor terapeutiee::;i crcsteroa cf'icicntci chirnioterapiei, psiho- :-:i socioterapiei au determinat tE'cl1Jsfornlare§c\,,_~c~?r azilc in spitale. cu sistem_de_ asi!;tent~dominan:t dcschis, tratamentu1 L91ilor psihice-fiind posibil nu numai in spitalele cu prom psihiatric, ci si in servlciile ~i sectiile unor mad spitalo unif'icato. Atributiile psihiat rilor nu se mai pot rezurna dear la estornparca sau rcducerca simptomelor morbide ; in conditiile actuale, de 0 importanta eel putin egala devine atit elaborarea mll_slJrJ!Qr de_12!,_()filaxl~. cit si lRP!a _ _Q~ntru

recupcrarea soCfaI§_-Tntegraia sau pari,Tala abolnavilor psihici. -_

Caracteristica psihiatriei de azi, ;;i implicit a psihiatrtel romanesti, este deschiderea (..U~_ci~E','5£_his~"L!~iE~_[l_ .<JjIl E_()!aD?§. __ ~i!:-~I_jI1ic~_.l.l2_~~alitat_(CLLi_Qc_Q!lj~r:~to~re'._ EU structurile ei socio-economice ~i politico-cuiturale. Aceste interferento nu trebuie S,l duca la antipsihiatrie, adica la pierclerea unci relative autonomii. De aid rezultii metodologia dasificata in functie de nivelurile ontologice carora i se adreseaza :

meioe/ologia biolo[jica : explorarca creierului ~i ~omei Cll ajutoI'ul tOl11ografiei computerizate, E.E.G., an9.lizelor die laborator, anatorniei patologice, biochimiei. imunologiei, psihofarmacologiei ;

metoclologia psihologica : testele de psihornetrie, de persoDalitaie, metodele psihoterapiee individuale !Ii de grup ;

- metodologia sociala : statistica ~i epidemiologia psihiatridi, adaptarea ~i l'cadaptarE'-<l profesionala, circuitul economic ~i producLiv, autogcsti unea, mecanisrnul resocializi'lrii :

92

93

· - metodoloqia culturaUi : educatia perrnanenta a adultului, arta terapeutica, scientica, orientarea axiologica, activizarea politica, mijloacele de influenta 'in masa, sanatatea mentala in manifestarile culturale, dezvoltarea oonstiintei morale.

1.5.4. SARCINILE PSIHIATRIEI ACTUALE

Sarcinile psiliiatriei actuale constau in :

- prevanirea bolilor mentale sau promo va rea sanatatii men tale individuale si de grup ;

-'- diminuarea morbiditatii psihiatrice prin depistarea, tratamentul precoce !?i dispensarizarea bolnavilor ;

- mentinerea potentialului socio-economic ~i cultural al bolnavului mental prin resocializare ;

- coordonarea si integratea planului de sanatate mentala cu aeele laturi ale planului de stat care Implies factori psihopatologici de rise ; - pregatirea noilor generatii de psihiatri la nivelul cerintelor actuale-

Pantrt: a realiza aceste sarcini, psihiatrin contemporana si-a extins aria de pI eocupari directe 13 oolectivitatile umane : s-au creat astfel lnst.itutii semiambulatorii si ambulatorri (spitalul de zi !'ii de noapte), dispensare, servicii de saaatato mentala, cabinete de specialitate $i 'in polic1inieile generale. Pentru a face fata sarcinilor complexe de cunoastere a interrelatiilor umane legate de familie, locul de munca !?i colectivul social al bolnavului a devenit necesara munca in echipa sau grup de specialist! eu pregatire polivalenta (medici, sociologi, psihologi, asistenti sociali, defectologi, kineziterapeuti etc.).

Daca ne referim la psihiatria romaneasca, putem sesiza urmatoarele caracteristici :

a) este critica, adica informata dar nu dogrnatica r : nu aplica orbeste dar nici nu dispretuieste sl nu ignora eforturile care se fac in psihiatria rnondiala ; respinge orienta rile antistiintifice, dizolvante ;

b) este umanista si nu blologizant-dezumanizanta.; respccta statutul ~i drepturile omului bolnav psihic si ale grupu1ui apartinator. piistrind echilibrul cind interesele devin inconclliabile ; este toleranta dar ~i exigenta; bolnavul mental nu este abandonat unui pesimism incurabil, ci ajutat sa Invete si sa reinvete sa rnunceasca ;

c) este medicala, intrucit i$i bazeaza mtelegerea pe datele rnedicinii 'Ii tcrapeuticli actuale ;

d) este angajata, deci solidara cu oforful general al societatii r0111anesti, 'Ii constienta, prin slujitorii ei, de problematica lumii· contempOl'ane;

e) recunoa!?te ca fenomenele de sociopatogenie depa$esc eli n,lllt raspunderea psihiatrica dar in intelegerea !Ii eombaterea acestui fenomen poate contribui in mod competent. Ponderea psihiatriei in problemele de sanatate este relevatii de unele date recente de epidemiologie.

Astfel, dupa ultimele statistici ale O.M.S., publicate eu prilejuJ "Anului handicapatilor" (1982), in luroe exista un miliard de hadicapati,

94

din care 250 de rnllioanc - bolnavi psihici. II1ai po ate pslhiatria sa ramina izoluta, sa vehiculeze idei peri mate, prejudecati ? Este evident ca trebuie sii. intro in dialog ell sociotatea, sa-si explice statutul, sarcinile si scopurile !ii sa traduca in viatii programcle de sanatate mcntala, programs in C011- cordanta ell planurile de "tat, Astfel, dinl r-o disciplina medieala cvasiauxiliara, ea devine 0 prioritate medieala. Nimic bombastic aici, din moment ce viata s-a complicat, oriee element a devenit interdependent ~i generatorul factorilor de rise ai dezechilibrelor mentale in lant iar crestcrea raspunderil, disclplinei, ef icacitati), crcativitatii oontemporanilor nostri presupune sanatate, in primul rind men tala - substanta tuturor relatiilor 'sociale si individuale actuale. Binornul societate-personalltate devine chlntesenta determinismulul ~i Iibor triti! umane din care rozulta !?i chela oricarei terapii psihiatrice.

Desigur ca statutul psihiatriel dif'era de Ja 0 tara la alta, de la 0 CpOC[l la alta; pentru psihiatr ia rornancasca oricntarea practica se inscrie in programul de promovare ~i apararo a s[mii.ta\ii mentale pe care Ministerul Sanatatii il intocmeste in acord cu du-ectivele Comitetului Central al Partidului Comunist Roman. Sarcina esr-ntiala consta In resocializarea hundlcapatilor pslhici, ceea ce insoarnna a-I 'ajuta sa triiiasca cit mal aproapo de stilul oarnenilor obisnuiti.

Prin resocializare, spitalul dasic SC' transforrna tntr-o instituti~ sociala, Intr-un simulator social, care protcjeaza temporar sau, in cazurl disperate, definitiv bolnavul mental pentru a-l resocializa, adica pentru a-l stimula sa munceasea in raport en: posibilitatile sale fizice si psihice actuale, far[\ a-I forta, far{, a-I degrada, fara a-I umili, ajutindu-I sa' dobindeasca nol aptltudini sau respectlndu-i-le pe cele vechi.

Resocializarea se opunc atitudinii oxtrcrn de daunatoare, de negltjare a bolnavilor psihici gravi, formal ingrijiti. in condltiile lind dispensar izarl 1ipsite de continut, si deplasaroa accentului po tratarea bolilor relativ usoare si neinfirrnizante. No! consideram aceasta tendinta daca nu 0 rata'drc, atunci 0 tradare a adovaratei misiuni a psihiatriei,' pentru ci'l dact\ sanatatoa mentala este 0 problema majora de silni:itate publica, en nu se poate realiza prin segregarea sanatosilor de bolnavil men tali gravi. Asa ca, numal resocializarea acestora din' urma poate contribul la ameliorarea starl! de sana tate mentala a cornunitatii.

Extinderea oompetentei psihlatriei, sesizabila in uitimele deccnii, a irnpus deci diversificarea functiilor ei, ceea ce Ii of era posibilitatea de a exercita 0 influenta pozitiva asupra desfasurarii vletii oamenilor in societate, contribuind astfel la promovarea sanatatii mentale. Fforturile pentru promovarea sanatatii mentale au impus psihiatriei, ca ramura a !)tiintelor medicale, noi functii de care trebuie sa tina seama cind se are 111 vcdcrc atit dezvoltarea institutiilor de psihiatrie, cit si formarea cadrelor de speciallsti, Se desprinde astfel important a psihiatriei in cadrul sistemului de asistenta medicala cit 9i rolul !?i sarcinile psihiatrlllui ca t'xplorator al vietH sociale, ca activist social, ca educator, ea membru al echipei !Ii colaborator alaturi de 0 serie de speciali~ti, in cadrul echipei in care cl ar trebui sa ocupe Iocul principal. Dar pentru aceasta trebuie 1m bunatatitill primul rind sistemul de formare a specialistului, modul de recrutare !?i selectionare a viitorului p5ihiatru.

95

Invatarnintul psihiatric trebuie sa pregateasca speciallsti legati de colectivitatea umana, capabili sa inteleaga factorii. psihogenetlci, sociali ~i de ambianta, in scopul prevenirti bolilor si readaptarfi bolnavilor psihid. Psihiatrul t;;i echipa respectiva trebuie sa depisteze eauzele dezadaptiirii sociale, pentru a fi capabtu sa intreprinda rnasuri de profllaxle primara. Odata aparute tulburarile mentale, e1 trebuie sa stle sa Ie cornbata (profilaxia secundara) si in sfirsit sil se ocupe de prevenirea recaderilor (profilaxie tertiar;1) t;;i de reabilitare !ii reinsertia ' sociala '-l bolnavulul psihlc.

Unii autor] dlntr-o, serie de tari capitaliste sustin cii psihlatriu, alaturi de sociologie, antropologie 1;>i de psihologia soclala, trebuie, sa. neunoasea cit de antlpsihiatrica este societatea. Spre deosebire de acest punct de vedero, care se refera la societatea capitalism, psihiatrri nostri trcbuic sa recunoasea ce implicatH au factorii .de progres eontmuu si rapidil1lpusde Insa~i colectlvttateu umHnu descMuf;>atii de. expJoati;l.rQ, stftpina ee mijloacele de productie l?i beneficiarii a impartirii ochitablle a produsului social ill muncli. In aceste conditi! nou-cre~t~. e{'hip, .. de psihlatrto este ., chemata sa cuprinda in mod aprofundat prohlematica cornplexa a promovarit sanata1'ii mental!", In cadrul Iarg £11 Igicnei mentale l?i de. ocrotire a siiniitatii in general.

Pentru a face fata sarcinilor de asistenta, in foarte multe tad ale lurnil ~;e puno accentul pe Insusirea unor cunostlnte de psihiatrie de> catre studenti! in medicine astfel inelt ei sa poata rezolva unele problems de psihiatrie ca medici de medicina generala,

In acelasi timp, este neeesar ca inviitamintul de specializarc in psthiatrio sa-1 initieze l?i antreneze pe viltorul specialist in lnsusirco mctodologiilor ergoterapice, psiho- si soeioterapice.

Ina! troilea rind, invi'itamintul d€ psihiatrfe nu trebuie rupt de prcgi':iirea biologica foarte temelnlea, Psihiatrul are nevoie In egalzi masurzl,. pe linga. pregatirea medieala, de cunostints de blologie, neurologie, dupa cum trebuie sa-i fie familiare explorarlle=necesare pentru cunoasterea substratului biologic al bolilor psihice. Nurnai astfel psihiatruj prezerttului 1)i viitorultli· va putea intelege l/i initia 0 serio de explorari in domenlu] neurofiziologiei rnoderne, al geneticii aplieate, in domenlul histoehimiei, blochimie! l?ienzimo!ogiei cerebrale 1)i, in sflrl/it, in eel HI Jmunobieiogtej 1)i Imunopatologiel, cu multiplcle lor particularitati legate de bolile pslhiec.

lata de ce orienta rea pn;zentil t?i de viitor a psihiatrfoi, en specia-' litate cu radacini adinc irnplantate in ariile largi ale medicinii este nu numai clinico-nesolcgica, ci si bio-soclala.

B'l b l i o g e a f t e

ALEXANDER F. __ Psychosomatic Medicine: Its Principles and Application.

W. W. Norton, New York. 1950.

BALINT M. - Le medecin, son malade et la maladie, Presses Universitaires de France, .Paris, 1~60.

BLEULER E.-· Lehrbuch del' Psychiatr-ie (sub red.BLEULER M.J. ed. a XI-a.

Springer Verlag. Berfin-Gottlngen-New York. 1969.

BUMKE O. - Handbuch del' Geisteskrankhelten. Springer Verlag. Berlin, ·1~2tJ.

CHERTOK L. _ La medeciue psychosomatique it rest (et) a I'ouest, Pre sse med.,

1958. 76. 13 (16 martle), 641. . .' . .•.. . '.

CONSTANTINESCU G, N ...... Observatil crrtice asupra.. antlpsthtatrtel, Neurolo~za

[Buc.], 1977. 22 (apri1ie-i)lIlIeJi.~J,.....IHl'.'...i'·· •. ...• . ..• .. . . •.•...

COOPJ<:,R D. _ psychiatry. ar;dAnti-Psychmtry,iTavlstock publIcatIOns, Loncira.

CULL~~~' A. _ Trlli.M pratique des maladies mentales,' Libr.Bailliete, Paris, 1890.

DONGlER M. =, Nevrpseset troubles psychosom~tl<tues, .ed. a lU-~, •• Charles

Dessart, Brux:elles, ~9.(!1. . .... .• • .. .•.. . •. •. • •

DOSIOS A.. PARHON-$TEF ANESCU C-TA, PREDESCU Vt - The .. HIstory of Romanian Psychiiiltry. in .'psychiatry intheCqmmums1; world (sub red.

Kiev A.), Science House. New York, 1968. .. . . . .

DUNBAR F. _ Emotions and Bodily Changes • .cOlUlllbl!lt;InlVerSI~y Press. New

York; 1954,. Ent;yclopedie Medico-Chirurgicale (Psychmtl'le),. 'ParIS, 1955 •.

EY H. _ Etudes Psychiatriques. vol. I-III, Desclees de Brouwer, Paris, 1950-

EY H.l~la conscience. l'reSses Universitaires d~ F~~n.ce,Paris, 196;f,. .. .,

EY fl-__ l?~fe!l~e et. Hh"s\(·".tion de 1<1 psych.lI~trte, l\1a.sson et Cie, Pans. 197:S.

J::Y H .;...L'Antipsvchiatrie F:volut. psychiat .• 1912. 37, 1. 49.. .

EY H'" B:E;RNAB.D" P.,.BRiSS:E;T. CB. - Mauuel de psychiatrie •. ed. a IY~. ~a.sson

FREEciilx~ P;:i~/91~APLAN H. ;. ;.;... Compreh!nsive< Textbook of psychiatry.

The Will iams arid Wilkins Co., Baltimore, 196,. . .

FREUD S. _ Vor;esungen zur EinfUhrung in ~ie psychoanalyse, ed. a IV-a.

InternatioDaler. psy(:hoanalytischer Verlag, Viena, 1922. ..

FROOM E. ~ Die Grundpositionen del' psychana1yse, Verlag fur psychologie.

G6ttingen. 19G6. .' _ . ~

GHILIAROVSKI V. A. - psihiatria, Edit, Medicala, BUCUl'eljtl, 19,,6.

HILGARD E. R., ,;:rKDISOX' R. C. - Introduction to Psychology, ed. a III-a,

Harcourt Brace and World Inc .• New York. 1965.. .

JASPERS .K. ;_ Allegemeine Psychopatologie. ed, a_VII-a, Springer Verlag, Berlm-

G6ttingen-Heidelberg, 1959. . k N Y k,

JONES E. _ The Life and Work of Sigmund Freud, Basic Boo s, ew or

KERBifZ6v 0: V .• OZERETKI O. V., ~OPOV E. A., SNEJNEVSKI E. A. - Ucebnik

Psihiatrii, Medghiz,' Moscova, 19;,8. i

KERBIKOV; 0 .• KORKINA M" NAJDAROV R., SNEJNEVS.KI A. - psychiatr e,

Mil' Moscova, 1972. . E i Sci tlfique

KLOTZ H. P. ~i colab. - La medecine psychosomatlque. xpans on en

Franc;aise, Paris, 1965. . V 1 B r 1961

KRETSCHMER E. _ Korperbau und Charakte~. ~pnnger er ag, er m, .

LAING.R D _ The Divided Self. Tavistock Pul?hcatlOns. Londra, 19~O.

LALANDE A. _ Vocabulaire technlque e~ crltique de Ill! phllosophte, ed, a X-a,

Presses Universitaires de France, Par is, 1968.

LAPLANCHE J., PONTALISJ, J? - Vocabulaire de la psychanalyse, Presses

Universitaires de France, Pans, 1967. . h L i zI

LEMKE R., RENNERT H. - Neurologie und psychiai:rie, ;r. A. BJirlsC, e P g,

1970. bl f M 1 Arner J psychiat .•

LLOYD SEDERER _ 'Moral Therapy and the Pro em 0 ora, .'

HJ\Hi9~~, :r· 2. (~~~i:~y:6Jic!tsecretion and Peptic Ulcer Etiology. Psychosom• MAYE~=~R~~~' ~v.:5~i.ATER E .• ROTH M. - Clinical psychiatry. Bailliere. Tin-

dall et Cassell, Londra, 196,9. . , • '

*** _ Mic dictionar filOlofic, Edit, PolItJCa, Bucur~ti. 1969.. .

MINKOWSKI E. _ 'I'rai te de psychopathologie, Presses Umversltalres de France.

Paris 1°66 ihiatri] . ih

MOROZOv' V. M. _ 0 sovremennlh napravlenieh v zambejnol psi 1 1

P_4VL~~ini~ :to~a~r!i::!r~iZd!~::o~:ti;~t~~a emisferelor eerebrale, Edit. Acad.

R.P.R., Bucuresti, 19.)1.

97

I

'-c.HO

PAVLOV I. P. - Experientn a douazeci de ani ill t d' 1 ..• '.

superioaro a animalelor, Edit. Acad. R P R B S l! IU actlvitatu nervoase-

'POROT A. - Manuel alphabet! ue d .. .. '. u~e~tl, 1953, .

France Paris 1960' PSYChiat;ie de: psychiatrie -, Presses Umversitaires d'e vol. III A III B '1/2 S· V Gegenwart! In: .. »~orschung und Praxis", 1963, 1964. ' "pnnger erlag, Berhn-Gottmgen-Heidelberg, 1967,

RRE:UGIS E. - Precis de psyc~iatrie, ed, a VI-a, G. Doin Paris 1923

BINSTEIN S. L. - EXlstenta ~i can tli t- Edi' .. "". •

SCHNEIDER K. _ Klinische PSYChopath;log17/'ed t. JItlunPGfica, Buc~tl, 1962.

gart, 1966. ' • a -a, eorg Thieme, Stutt;..

STONE A. A. - Recent Mental Health L·t'· ti C . ,

J. Psyehiat., 1977. 134, 3, 273-279. 1 rga on a rltlcal Perspective. Amer;

SZASZ T. - Th~ Myth, of Mental Illness, Harper and Row, New York 1962 SZASZ T. - Anti-Psychiatry. Tile Parndigme of the Plundered Mind Ne' R .

1976, 3, 29, 3. ' w eu.,

WEIT~~i96~: J. -psychiatrie im Grundnlss, ed. a II-a, Springer Verlag,

WELLA H. K. - Dialectics marxista ~i ~tiin·ele naturii Edit POll'tl'C" B t·

1962 ' .• ' <1, ucures I~

WYRSGH 'J. - Die Person. ~es Schizophrenen, Haupt Verlag, Berna, 1949 WEITBRECHT H. J. - Knlik der Psychosomatik, Georg Thieme, Stuttgart 195&

.CAPITOLUL Il

SEMIOLOGIA

Semiologia reprezinta acea parte a psihiatriei care se ocupa cu stu-diul simptomatologiei bolilor psihice, stabilind conditille, succesiunea, mterdependenta si dinarnica tulburarilor- mentale, ca 1?i caracterul lor particular, in functie de boala psihica sau somatica in cadrul careia apar.

Asa cum in celelalte domenii ale medicinii, pentru a delimita un .smdrom sau 0 boala sornatica trebuie evidentlata 0 suita de semne patologiee din partea diferitelor organe sau sisterne, tot astfel in psihiatrie ·trebuie eiiutate sernnele de tulburare a functii lor psihice {perceptie, ateniie. memorie, gindire, imaginatle, afectivitate, vointa, activitate etc.) si -corclate obligatoriu cu investigatia starit somatice.

Aceasta delirnitare a semnelor imbolnavir-ii mentale, pe functii psihice, are Ia baza criterii psihologice. utilizate in psihiatrie mai mult in .scop didactic, deoarece nu exista simptome psihice care sa se manifeste -numai in cadrul unei functii, Iasindu-le nealterate pe celelalte, asa cum nu se poate vorbi de simptorne psihice Iipsite de orice fel de legatura -cu formatiunile Iunctionale ale sistemului nerves central, sau cu starea ..generalii somatica, cU dereglarile eehilibrului horneostazie.

Din aceste motive, pentru noi, simptomul psihic nu reprezinta 0 notiune psihologtea, nu exprima doar 0 tulburare a functiei respective, -ci semnul unei stari de boala avind, in functie de aceasta, aspeete partieulare consecutive leziunli organics, starii toxiee, modificaril functionale ·a diferitelor structuri si formatiunl eortico-subcorticale. De altfel· insa!?i perslstenta slrnptomelor este legata de tipul de evolutie a proeesului care le determinii. Pe de alta parte, existenta unor simp tome $i 0 anumlta dinamicii a lor (de exemplu tulburarile de memorie, tipul lli formele Ideilor deli rant e) pot ccnstltui eriterii importante atit pentru orierrtarea 1?i aprecierea eficientei unor rnasuri terapeutice, cit $i pentru prognosticul boJii respective.

Dupa natura procesului care determina aparitia simptomelor, dupa extenslunea si dinamica lor, simptomele ar putea fi clasificate in psihia'trie, ca $i tn' aIte specialitati ale stiintelor medicale, in : simptome locale sl generale, simptome functionale !?i organice, reversibile 1?i Ireverslbile.

Spre deosebire de alte specialitati medicale, caracterul local al simptomelor se intllneste mult mai rar, in special in anumite procese organiee de Iocar (process tumorale, Ieziuni traumatice etc.).

Dupa intensitatea simptomelor, !?i mal ales dupd calleatea ::;i gravi'tatea tulburarii modului de refleetare a reailitatu lumii obiective si subiective, se distinge 0 simptomatologie nevrotica, una pslhotica, simptome de nedezvoltare, simptome dernentiale etc. Simptomele asa-zis zgomo-

99

~oase,.delirant~, h~l~cinatorii, "c~ ~i unele simptoms depresive, exprima mtensltatea r::slhOti?a a tulburanlor mentale si contera de obicei caracterul de gravitate 91 de urgenta in boliIe psihice.

S!I"?Pt?matolo~ia boWor psihioa nu se limiteaza ins a Ia acest tip de tulburan, Cl peats Imbraca mult mai frecvent forma unor modificari de m~i . mica amplitudine 91 de variabilitate extrema, interesind nu numai pSlhlatrul, ci ~i alti specialisn, ca ~i medicul de medicina generala.

i\latu~ de a~este. tul~w~ari c.are-i solidta rnult rnaj rnult spiritul de observatle medlCulUl, exista 0 slmptomatologie ase-zts disimulata sau mascata de bolnav, uneori deosebit de grava, posibil a fi Insa dedusg din ezitarea, repnerea, tacerea sau deta!larea de realitate a bolnavului. Acest a~pect al simptomatologiei unei boli psihice poate insela aparentele, lipsind bolnavul de tratamentul de speda1itate, adesea cu caracter de extrema urgenta.

Din cele relatato se degaja importanja cunoastarI] alit a tulburari.. lor psihice prezents in unele boli somatice sau aparent somatice, cit $i importanta unor semne somatice, specifice sau nespecifice, care insote3c sau interfereaza cu boala psihiea in evolutie. A deosebi nu constituie numai 0 problema formal a , ci una cu mare importantii, !Ii evitarea agravarii sau cronicizarii unei afectiurii de haza, lata de ce acest aspect, asupra caruia vom reveni, trebuie retinue atit de psihiatri, pentru care descifrarea elementelor semiologice reprezinta prima etapa a examenulur psihic, cit !Ii de rnedicii de alte specialitaj].

Am afirmat in primul capitol ca psihiatria detine 0 situatis speciala in cadrul stiintelor- medicale, deoarece ea se ocupa de tulburarea functillor psihica al carer determinism depa~e~te explicatia bio1ogica pe care 0 poate furniza studiu] creierulut prin mijloacele stiintelo- naturii. Intelegerea acestui determinism este Iegata de asimilarea unor discipline Ct'lre releva natura biologica dar si sociala a omulul A~a se explica numeroasele interferente ale pSihopatologiei si psihiatriei mcepind cu psihologia ~i medicina !Ii sfirslnd cu sociologia sl antropologia. Este deci usor de inteles de ce, ca atare, predai'ea si intelegerea psihiatriei presupun Insu~irea prealabila a unor notluni de psihologie, fara de care ar fi greu de inteles semnificatja patolbgica aunor tulburar] psihice. Dar nici aceasta nu poate fi apreciata decit in masura in care se cunoasts aspectul normal al functiiloi- psihice, . aspect ce 'serveste ca terrnen de compararie

in raport cu patologicul. .

In scopuri didactice, procesele psihice pot fi sistematizate in functie de gradul de complexitato CD care reflecta realitatea, dupa cum urrneaza :

- procese de cunoa$tere (cognitive) directa si indirecti'i (senzatjil», perceptiile, atentia, memoria, gindirea, limbajul !1i imaginatia) ;

- procese afective si trebuinte, care stabilesc raportul subiectiv lntre individ si realitatea obiectiva ;

- ,voin~ ~i activitatea ca procese prin care se realizeaz~ actiunile deliberate, in conformitate eu scopurile stabilite in mod con!)hent.

Accentuam ca in realitate, activitatea psihica este indivizi.bila, .('~ manifestindu-se Intr-un tot unital', dialectic ;;i nu ca 0 suma antmetIca

a partiIor sale constitutive. Inal doUea rind, procesele psihice nu slnt identice Ia toti oamenii ~i in toate etape1e de dezvoltare a acestora.

100

. "ctele particulare care diferentiaza un individ de

Integrarea l~r ~l" aspc . olul'Si in raport de trasatur-ile Tndividuale ale altul se realIze?za 131 mvc .: t caracter intelect ~ipersonalitate).

';"1 de sinteza (temperament, ,

funcplor

2.1. SEMIOLOGIA PROCESELOR DE CUNOA$TERE

. . I 1· senzatiile, perceptiile, aten-

In sfera proceselor .cogn.itlve. se l.nc ~(

tia, memoria. gindirea, Iimbajul, imaginatla si semiologia psihiatrica pe care 0 implica tulburarile lor.

2.1.1. SEMIOLOGIA SENZA'fIEI $1 PERCEP'fIEI

. t sihic elemental' "monomodal" de realizare ~

Senzatia este un ac r: . " 1 obiectelor si fenornenelor lUl1111

. '" singulare a unor InsuSlI 1 a e . . t'

-rmagmu v. ihic -elementar se produce in urma ":C 1- Inconjuratoare. ~Cfest procelsorPSlumii materiale asupra organelor de simt,

r obiectelor si enomene 1 teri . (forma

un.l v • ti - d roprietatile elementare a e ma enel ,

Prin el. luam cunos mta e p it t . s gust etc)

marime,~ gr~ut:~e~~~~ar:l;a~~~i~;fio:o~~~~r~_~' :;[:r~- ~~ proP~iocePt~vi

Prin int _ . t.' momentul in care a]lil1ge in scoa. ta

excitatia se transform a m senzaue, m

eerebrala.

f f

2.1.1.1. Senzatiile

• • V' 1 . itial a1 tuturor informatiilor noastre,

Senzatiile reprezinta Izvor_:I m~ .10 obiectelor sf fenomenelor, ele

'. d' " . ple ccpii ale mSUSlrl r . .' i +.01 o ca

Nefiin lI:S~ Sll11. . ,. 1 I " objective. Prin aceasta se nl"-. eh~

sint imjlg}.D}_.?ub.l~trve ~ e . U~ll t deconstiinta a subiectului si ca imagmea reflectata devine e emerdll. id al .

t . 1" . de 0 m ineai. 1 "

atare. ea nu este rna erra ~,Cl v ti forma de reflectare a umu,

. Se poate deci ~onchl.de ca. sve"?~a. a, ;a

are urmatoarele doua particularitati . i ilocita a lumii materiale intre

a) este instrument de refle.~t1~e r:e~ili~~~ea obiectiva existind dear

ea, ca eleme~t reflectat in Cvo~~tlln a, ~~oneaza direct ; ,

sisternul analizator asup_ra calutlatdse acta reflectarea pe plan Ideal a pro-

b) atia reprezinta in 0 eaun t

senz I al bi telor si fenomenelor concre e.

prietatilor separate e 0 lee "

2.1.1.2. Perceptfile

. 1 elernentare care se disting prin Perceptiile sint proc~se sen:onad:nd realitatea' obiectuala in imagmt sintetism, unitate sl integntate, e e re 1

de ansamblu.. . 1946) 1n mecanismul sau a:tion~l;

"Multimodc:_la': (Eo G .. ~;me~1ultaneitate sau succesiune, mSU$lrI

perceptia reflecta, m cond~yll e s . .

multiple ale obiectelor lUlTIll externe.. .' .. t" imbinare a analizeI

. . t mulhpla 51 vana = .

Fenomen·· reahzat prm r-o d "acter sistematic si mtegru, ce

t· ,t lIn pro us cu cal .

cu sinteza, percep.la es·e

101

are, la b.::za eI,el~efc1te constitutive aflate in raporturi legie€' ~l III interactl~n~ dlalectJca, In afara rapoLiurilor si interactiunilor, clementele sale s~ dl,stmg nu, nU?~ai prin locul lor in cadl'uI ansambIului, ci fii prin semni., ilcatla l?r dlferlta ', care confera caractcTul inedit al intregului.

SU? aspec~ sl!biectiv, pel'ceptia trebuie pl'ivita ca 0 structura interna cOl11plex,~, ,ale carer elemente constitutive au intensitate diferita, Pregnanta str~:turll mterne ~ depal'te de a fi det.erminatii univoc de intensitatea flZlca a elementeJ~l' obie(:Ii\:e, - ,depil;:e de sensibilitatea psihofiziologica a componentelor ~l de ~emmflCatla In!' pentru ""biect.

Datorita inaitului ei grad de ~ubiectivilaL~, semnificatia nu va avea car;Jcter r21'manent .!?i imuabil, in structura perceptiei ,survenind ireceri ale Unei domin'lnte in alta, in functie de semnificatia conferita insului de dinamica rE,POl'turiJO!> sale cu ambianta, Ca urmare, aceluiasi object in moment"" cliferite $i in conditii c1iferite Ii putem n:-leva' Insusirt fizice difel'ite.

In conditiile promovarii unui exogenism exagerat, Iui S. L, Rubir;stciE Ii revine meritul de 3 fi restabilit rolul subiectivitatii insulu] in

·l"C'flectal'ea realii;'itii ~i in de;:'>l'lllinal'ea psihologica. ' •

,.Efectul psihologic a1 oric-arei influente exterioare care se exercita aSUpra penoanei, este conditionat de istoria c1ezvoltarii acestei persoan-, de legitati!e sale int€'l'ne" (S. L. Rubinstein, 1962).

Actu! perceptiv nu poate fi conceput decit ca desHisurindu-se in anumi tj. limite spatiale '?i intl'-un anum it interval de timp : percePtia 1'eaIizeaza asHel nu numai imaginea ansal11blului insu~irilor, ci si a raportUrilor spatio-temporale, Ill1aginea percept iva poate fi considerata de aceea, ca un amplu sistem de raportur! intre insu;;iriIe concrete ale lucru- 1'i101'. Reflectarea raporturilo!' contribuis la realizarea aspectului caIitativ superior pe care-l reprezil1ta perceptia in comparatie cu actul elementa,r .. monomodal-, de reallaars. a imaginilor singulare, pal'ticulare, ale ambi-an te] objective prin senzatii.

Existenta acestoi- raporturi obiectiv-stabile attt intre calitatile obi€ctului dat cit si Intre acestea !?i conditiile interne, subiective ale insulu] '(trebuinte, interese, cxperientii etc,), confera perceptiei (de~i proces sen.zorial) note de generalizare !Ii abstradizare,

Caractel'ul de generalitate !?i continutul abstract al imaginii per-cepiive este realizat !'ii prin cuvint; denumind obiedul perceput, subiectll! H raporteaza, H pune in anulnite limite !'ii abstl'actizeaza diferitele sale insu$iri particulare,

Mardnd saltui calitativ fata de senzatii. ilushind legatura intre senzorialitate !Ii cUnoa$tere, perceptia include, in mod disimulat, insu!?irik generale '?i esentjale ale Iucl'm'ilor, insufiiri care, Ia rindul lor, contribuie Ia conturarea ~i pregnanta individualului iii concretului reflectat.

Dialectica dezvolti'irii senzorialitatii in ansambluI vietH psihice este ilustrata de observatia ontogenetica, dupa care, d~i copilul are senzatii (inca insuficient diferentiate) de la na~tere, numai dupa Vll'i.ita de 3 lllni se poate vorbi de constituirea perceptiei ; cli ajlltorul perceptiei auditivt> se realizeaza diferentierea fenomenelor In primul an ,?i a cuvintelor dupa aceasta vi!'st;i, Cuvintele, p1'in integrarile semantice ~i posibilitatile de comunicare, VOl' permite dezvoltarea senzoriaIitiitii 1n perioadele Urmiitoare, cind din contemplath'a ~i acponalii, perceptia se dezvoltii pdntr-uCl .a1 treilea mijloc, acela alcomunicarii.

102

P '} toloqia senzorialitiitii depaseste aria psihiatriei, asa incit o

. '. Sl wpa , ,", d " i c+ 0 ala

. , toate sppdalitatile medicalo 'il eseon 111 vla\3 n nn .

mtilnim 111] bor , pragului senzorial determina 0 suprasensibilitate

Astfe co OlIl ea t' 13

. ' " care pin a atunci (subliminali) nu erau percepu t ; ace as se

Ia exeitanti c Ian 11 subiectivitatli insului prin hiperestezie, care .~ste tr~?~ce p: i~pl'e\je de crestere a intensitiitii senzatiilor ~i per~p~llor,

tralta ca ea ersoanele respective sa suporte greu nu numai at~ng.e-

~ea ce face . P"i z omotele, trepidatiile, lumina etc, _ A~ea,st_a _ seA tnttl-

rile c~tana!~: Cld ~ , gmena' de suprasolicitare nervoasa .!?l Iizica, 111 stan~~te in dSUiIllel es;~ufcle 'lef;ut ale bolilor infecto-contagioase, la debutul

dille pro roma € , ~. tc

f tiunl psihice in boaia Basedow e , _ ,

unor a ec 1 to at'Hle (tennen introdus de Dupre) reprezlnta ~ for:_ma mal

t CedneshipPerestezie caracterizata printr-o tulburars con~tIenta a sen-

apar e e ., iocenti

., . perceptiei intero- si proprrocep tve, "d'f

zatiei ~l,. nesto atiile' se definesc ca senzatii F;e:11bIl,e. 1, uz.e: cu

, CllI1;cb'l :l~ care ~pal' fara nici 0 modificare orgamca eV1dent_Iabllla cu

sediu varra , , 'c t tiil pure" Iunctiona e se

"1 Ie actuale de investigatie. enes opa Jl e .. , 't'

:nl~ oaee, maioritatea sindroarnelor nevrotice cu compo~ente as, enice, mtIlnesc 111 J,. 1 .idlcari! pragului senzorial, liipoestezia, a~e

Fenomenul invers, a 11 1 b" it t' -d rea acUl-

drept conse~intii sca?er.ea r~er~i~~~~Vir~~~~:r~c~~;:l i~n~ia~ad: inductie t~tii 5~n::0I"lale ,; s~ ~b~:~;i de constiinta, oligofrenij, schizofrcnie ~i altele hlpnohca,_ l~tene, dU entional putem denumi hiperestezia si hipoeste-

Daca 111 mo cony 'l't-t'i iluzitle si

. dificari preponderent cantitative ale sen zona 1 aI, 1 ,

zaa ca rno 1 n r

halucinatiile realizeaza modificarile ei ca 1 a rve.

2.1.1.3. IIuziile

. , " Ii care pot percepe deformat un obie~t;;

IlUZIi au $1 oamenn ~orI?a '1 el lumlnii insuficiente sau datonta

datorita distant~i prea ~~n pll1a e~e frica in conditii de intuneric, c.ind unor star! afecbve specia e ,~um : d te oameni sau animale agresrve. umbrele sint lu~te ?rept, fll?te ~lU. a g~n('ral orice eraare cognitive. sau

H. Ey considera ca ~~la es e III ia ·a1' consta fie din proiectarea perceptiva. 111 ceea ce p~lve~te 'p:rcePiui erceptiv fie din preluerarea imaginaru~ui !;ii, ~ incon~ben~ult~ ,l~, ~~rba Pde erori 'de integral'e $i recueronate. a ImagmIlor percepu e, ~ : to' 1itate "au nlimai a unor ele-

n02l?tere a un or obiecte percepu e 111 c.... _

, mente: forma, marima., distanta etc. a-zh'l~ .. iluzii fiziologice". optico-

Sint cunoscute de as~mene~ a!? fl'ntdoua linii paralele, 1l1tre-

geometrice (biitul i~trodus 111 apa p:r~ ,'~r' curbe), iluziiIe de greutate. taiate intr-un aDumlt punct de 0 a t, ela, p

de volum etc, , .. _ ~ 'doo<:ebire de manifestalile patologice,

Si 1n aceste sltuatn msa, Spt e " _

perso~nele core?tea;:a u!?or e\oa:ea, b~llnavuI nu le corijeaza, ci Ie, con-

In cazul Iluzulor pa:o o~cef 1> Cll obiect fUnd insotita de 1I1tersidera veridice. adesea pe~c:ptla 13 -~'ti'\t'i S'''l de superficializarea pro-

pretarea delirantii, de mod~f]c~rea uc:' 1 .1 c<. •

ceselor asociative, de atent]e ~l m~m~\~e, a obiedelor !;.i fen0l112nelor, se Iluziile. ca, T:fle?tare l~ltenta.UlI fiind generate lntotdeauna de un 'Caracterizf'aza pnn oblectua la e. e e

excitant rea] .

103

D~~i d:finita in mod constant c . . •. .

aclesea In prirnu] rind 0 'senzatie falsa~ ° perceptle falsa, Iluzla constituie

. Dupa modalitatile senzoriale iluziil •

(Vlz~ale, auditive, gustative olfa t~ } U~l ef se Impart. in: exteroceptive ceptivs. ' e rve, ap l.ce), proprIoceptive ~i intero-

2.1.1.3.1. I1uziile vizuale cele m ' f

deformare a obiectelor si a's . t' ~1 recvente, cons tau in impresia de

per.soa~a peate avea impresia £r~~i~~t~erc~p~t (r:retam,orjopsU), Astfel, .rx:al miei (micropsie) alu ite sa 1- ~ sin ,mal man (macropsie) sau d1ago~aIa, asimetrizate etc~Nu nu~a~rgl,te (d:smegal~pSle), rasueit» pe pot sa. para modiJicate, ci ili distanta obr;~elnsl~ea 1';,1 io~~a obiectelor

. c~ mal apropiate sau rnai Inde a;t~te c:. e I ~spechve fund pereeput., fl. perceput ca strirntorar, situa~e in C/?OI1~PSlO{. AstleI, spat~ul peate dlmpotnva, largit, obiectele in:departin~~_~e le~te ': al?ar apropiats-, sau, strada poate sa apara foarte lunga I . '. e s~lbl~et.. De exemplu, obicei statice, obiecte1e pot aparea u~e oC,U!~ta ~nalta, lncIJnata. De~i de

Lon iii ammato de miscari

a unele persoane interpreta .... "

patologice un mare gr~d de bo :~?- lm.a~l~atJ,:a poate oferi perceptiei

pareidolie. Este 0 forma de i111Zieg~;f:U:1a vlvaclta.te~ fenoI?en denumit ca pacientul ia desenele anodine ale u . pr,~loglCa constind in aceea unei incaperi norij de e cer d nui p a on, <;ovor sau unghiurile iantastice, m~nstri. aninfale agres~~~t persoane, .?Chl infrico1)atori, fiinte

Dint '1' "1 . - perceptu deform ate, anxiogene,

re 1 uzn e v1zuale fac pa t f 1 1 •

stau in identificarea resita . r e . a se e recunoa#en; acestea con-

deosebit de confuzia Ie per~o:n~hvers.~~r: p'ersoane. S!mptomu,l.trebuie mite conditfi : percepere incorn ai P6S~ ,I a si 1a oa~em r:ormah In anuinterva1ului lung de timp de la PUlet~a l:!!nt.1ca.uza dlstantel.' ~.U minozitatii,

" - " • 1ma III 1 111re sau pur S1 sun 1

~,a~~rll care creeaza. un~l.e dificultati de diferentiere. Ornu] n!~a~ ~~

si a seama repede ~I crItIc de eonfuzie Iii se corecteaza. msa

rile mIn anal' cea1stil forma, fals~Ie _recunoa!)teri se intllnesc in special in sta-

aca e ca 0 consecmta a Iabilitatn 'd' ' ..

a rapiditatii cu a d f-' • I. atu iiI isperstunjj atentiei sau

• ' •. c re se. es asoara procesele asociative. Survin de ase::,-enea . 1~ starlle confuzlOnale (in care perceptiile sint superficiale ne t'ia.red 1)1 Incomplete) sau in sindroruul Korsako~ (datonta tulbu~arii func= s:~iIeetrraeucumnOt~~tere a ml emor-isij, precum si in sindroamele dernerrtials

, a Ice, vascu are. . .

ut .. 0 v~~anta ma~ aparte a false lor reeunoa$teri este fenomenul cunose In PSI oP'~~ologle sub denumirea de "deja vazut" (deja vu) de 'a eu~~s~ur~ (~_eJa, co~nu),. "deja tr<'iit" (deja vecu) sau, dimpotr{v~' de "mclO a a vazut' (Jan_lCl.lS '[CU), b~za~ in sj)€cial pe tulburarea fazei de recunoa!?tere a. mem<:nel. Aceste. IluZli se intHnese in special in sindroame_le. de dereahza~e ~l ~epe~sonahzare, cit Iii in patologia lobului temporal (starIle secun,de dll~ epl1epsla temporala simptomatidi sau genuina).

. 0 a trelavar~ant_il a iluziilor patologice, mai frecventa in psihozele

dlsco:d~n~e, este vzluzla sosiilor (sosiile slnt persoane sau fiinte care seam~na mtr-o masura atit de mare, incit. nu pot £i deosebite), In aceste cazUI:, persoana cunoscuta nu este identificata ca atare ci doar mind 0 .asemanare cu aceasta.

104

Uneori bolnavil eu astfel de rluzii considera ca persoanele cunoscute (de obicei rude apropiate ~ parinti, Irati, surori, 50tH sau soti) au fost multi plicate, chipurile identice fiind luate drept persoane cU alta identitate. Deseori falsa identificare este legata de 0 interpretare eronata : bolnavul are convingerea di persoanele apropiate au fast substituite cu persoane eu chip asemanator, in scopuri ostile lui. Astfel un pacient cu schizofrenie, fugind de la dornicillul conjugal Ia parintH sai, de tearaa sa nu fie omorit de sotie, afirma ca mama ~i sora au fost substituite iar comparatia cu fotografiile acestor doua persoane in lac sa-i corrjeze iluzia, i-a intarit convingerea ea sotia a reusit sa-i substituie rudele adevarate j)€ntru a-si realiza planul criminal. Acest exemplu Ilustreaza legatura dintre Iluzie Iii interpretarea deliranta.

2.1.1.3.2. IIuziile auditive se situeaza pe locul al doilea in ordinea frecventei ~i cons tau in impresia ca diferite sunete sau zgomote slnt mai apropiate, mai puternice, mai distincte sau, dimpotriva, mai Indepartate, mai discrete, mai estompate. Alteori, impresia falsa po ate fi data de 0 modificare pregnant calitativa, astfel ca diferits sunete sau zgomote reale (batiiile ceasornicului, zgomotul apei de la robinet, scirttttul usit etc.) sirrt percepute de bolnav sub forma unor cuvinte injurioase, strigate de deznadejde ale apartinatorflor etc" identificarea lor realizlndu-sa in mod eronat, in Iunctia de interpretarea deliranta. Acest fenomen, in care bolnavul ia ceva drept altceva trebuls deosebit de interpretarea senzoriolii, in care pacientul Identffica corect excitantul senzorial (P3l1i, scirtlitul usii, bataile eeasornicului), dar Interpreteaza perceptla su.i-generis (pasii sintai unui persecutor, scirtiitul usil anunta intrarea in lncapere a urmaritorului cu intentii agresive etc.).

Consideram ea interpretarea senzoriaW este distincta (desi aproplata psihopatologie Iii. clinic) de j)€1"ceptia deliranta, in care Iluzia ~i interpretarea se desfasoara pe fundalul irituitiei delirante.

2.1.1.3,3. lluziile gustative si olfactive se deosebesc greu intre ele atit datorita vecinatatii celor doi analizatori, cit si inrudirii ernbriologice a acestora din urma, Ele constau in perceperea eronata a gustului sau mirosului normal al diferitelor substante sapide sau odorifice [parosmie],

Numim iluzii viscerale sau interoceptive perceperea eronata a functionarit unor organe sau aparate. Consideriin]. ca not,iunea de iluzie (sau halucinatie) cenestezicii es~ inadecvat f?lositii: daea cenestezia de~ine$~e starea de buna functionahtate a orgamsmulm, nu putem denuml prm ace1a!?i concept $i impresia de anormalitate a senzatiei de confort somatic.

Iluziile de modificare a schemei corporaZe (tulburarile schemei cOrporale) reprezinta perceperea denaturatil.a formei, ma:;imii, gr~~tatii $i pozitiei propriului corp. Ele se pot expnma ca senzatle de manre sau mies'orare a dimensiunilor Iii greutatii corpului (tulburarea totala de sch~ma corporala), fie ca transro~itia pariHor. corpului,. mj~orari~, sau maririi acestora (tulburare partlala de schema corporala). BolnaV11 cu astfel de tulburari au senzatia ehinuitoare a lungirii sau maririi corpului (acesta "depa~e~te limitele patului~', 1,p,icioarele Ie ie~ pe geam"! "ajung in tavan"), a fragmentilrii eorpulUl (lmla de demarcatle a acestUla apare fragmentata),

105-

r.uu

Asernenoa reprezeutari, in cazul unor Ieziuni organice dispar prin [ontI~olul ::'cderii, dar nurnai ~n timpul perceperii nCl11ijloci'te. ca sa reapara la ineetarea controlului vizual. Tulburarils de schema corporala sub forma unor fa.lse pcrceptii (de schimban- a az;czarii topogl'afireu rnembrelor, contorsiunea sau dezmembrarea lor de corp) se Int1lnesc mal ales In schizofrenie, in intoxicatii 9i in altorarile Iuciditatii constlinjei. Ele mai pot fi 'intilnite In patologia cu continut obsesivo-fobic sub forma dismorfofobiei (fata oste strimba, aslmetrica, disproportio;lata nasul

mare, gura pina Ia ureehi etc.). . ,

Unii dintre acesti bolnavi se adroseaza ell 1nsisten\a institutiiIor de chirurgio plastica, cabinetelor de cosmetica, pentru a Ie inlatura "defec~ tiunea-, chiar sl prin interventii chirurgicale repetate.

Aceste tulburari ale "imaginii corpului- - CUm Ie denurneste Lhermitte ~apar uneori In halucinoza pedunculara si in sechelelo de encefaliUi epidernica ell Ieziuni localizats predominant in regiunea parietooceipitala. Ele au fost descrise insa si in starlleconfuzivo sau in schizofrenie, ca urrnare a-disocieru eonstiintei propriului eu. De asemenea ele pot fi reproduse in modelele psihozelor experimentals, provocatecu substante psihedelice (mescal ina. psilocibina, LSD 25), dar In acest caz tulbuLarile amintite apar de obicei Impreuua cu metamorfopsiile.

In concluzie, iluziile pot fi intilnite la :

- oamenil normali, favorizate de circurnstante exteme (distanta mare, lumina insuficienta, crepusoul), solitudine, sugestibilitate, ernotivitate, stare hipnagogica (de trecere de la veghe Ia scmn) etc. ;

- bolriavi cu tulburarl functionale sau leziuni ale recaptorilor, cailor de conducere sau zonelor integrative (in special ale lobulul temporal), cu rol in analiza senzoriala si in compararea cu experienta anterioara ;

- bolnavi cu stari febrile, boli Infecto-contagioaso sau toxice;

- bolnavl cu sHirl confuzionale (de diferite etiologii) ;

- bolnavi nevrotici, in special obsesivo-fobicl sau isterici;

- bolnavi psihotici, mai ales in perioada de debut a schizofreniei.

in stari delirante ~i depresive,

2.1.1.4. Agnoziile

Perceptia mai poate fi tulburata printr-un defect de integrare gnozica (de transformare a excitatiei in senzat~.e t?i a acesteia in imagine 'perce ptiva) , datorita un or leziuni ale centrilor de integrare. Astfel bolnavul poate pierde eapaeitatea de a recun~te imaginiIe !iii persoaneJe ·dupii caliUitile lor senzoriale, dC9i eo~tienta !?i funetiile senzoriale elemen tare slnt pastrate. Aceste tulburari pot fi sistematizate in functie ,de modalitatile senzoriale.

Agnozia vizuallf (cecitatea psihica) consta in tulburarea recunoa!?terii semnificatiei obiectelor, irnaginilor sau persoanelor eU ajutorul ana- 1izatorului vizual, d~i vederea -este intaetii 1?i con1?tienta clara. Bolnavul nu recunoa~te obiede 9i imagini pina atunci familiare, de~i mi~area sau contextul acestora pot eontribui 1a identificarea lor; se intilne9h'! .In ·unele leziuni ale lobului occipital, mai ales ale celui sting,

In agnozia obleeteloranimate (agnozia fizionomiei, eedtatea morfologica) sau prosopagnozia, boInavul nu recuno~te persoane foarte cunos-

[06

" 'l"nda Aceste tulburari se intilnesc cu

cute sau nu se ~ec~oa!?te II? t~e~ dr~;te. Agnozia wiorilor consta in preciidere in l~z~U!ll .. ale1e1,:111S er inso+ita de amnezia numelui acestora ;

Ib ,. cJaslilcarll cu Oil or, ¥,

ttl urarea, . " .. 1 n:tisferei stingl. _,,'

se intilne?te. In ~ezlUt <_l-l e e rajice (cecitatea verbali1) eonsta m Im~os~-:-

Agnozw' Sl~~O ~rz or,:rui scris (alexie), in imposibilitatea scriern

bilitatea intelegeru lll\lbaJ. doar a primelor cuvinte din fraza.

f' ) sau in seslzarea , 'ta~'i

cuvinte19r (agra ze tinua lectura (dislexie), Pierderea eaP<lcl,~l

ell imposibilitatea ~e, a co~ ~ semnelor aritmetice {alexia cifre!or~ poarta de recllnOa$tere a ?lilelor i tulburari se intilnesc in unele lezmnl panenumele de aealcu_lze. !>~s e . tale posterioare 91 ~e:pltale't_ 'in tulburarea perccptiei spatiale (d~seon

Agnozia spatw1a cons a, d . posibil itatii de apreciere a distan-

.' ) eu pIer elea. . d

11'm' itata la un henllClmp " . ). de localizare a obiectelor, ~l e

d . perIl stereoscoplce , .' 'tit se

1e1or (pier erea l~eI~e . f .' 1 • Ca 0 varianta a agnoztei arum ';'

comparare a mar1l11l1?r? OI~V~~~~' care consta in imposibilitatea pacl;ndescrie. paralizia spatla1a a pr .. ,', a in timp ce miscarea spontana a

1 . 11'! a-si orienta voluntar prrvrre ,

tu U1 a . t rmala , it t d a globilor oculari es .e. n'?'d"tatea psihica) consta in lDcapacl a ea ae ,.

Agnozia audztwft (SlIl _ I • te (surditate verbala) sau melodir

t gomote sau cuvm '1 li r pot fi

identifiea su~e e, z. nor ca intensitatea, ritmul $1 , oca lZ? ea -al

(amuzie), desi anumite ,ca '\~el te in leziuni bilateraJe ale lobului temper ,: uneori recunoscute.: _se mt1 _ ~ i ca acitatea de a recunoa!!lte forma .~l

Agnozia tactlta consta ll1_. n P obiectelor lnsesi (astereognoZle)

~'olun1ul obiectelor (amorfo9__not, s: tSeaul'naleziuni ale lobului parietal.

• t tila : se 111 1 es , f' ' prin oxplorarea ac 1 a.' l "nt determinate de leziuni ale .e~l~ er;1

Agnoziile schemet corpor~ ~ 51. ~tinga' se intilnesc in elmIca sub

. re deci asociate cu hennp egIe .. , . .

mmo , . t Tti

diverse forme si m ens} a. ' . _ '. . a (nerecunoallterea) unuia sau ,a

Asom.atognozia reprezmta 19r:or:~e a corpului in intregime; heT1U: rnai multor segmente ale corI?ulU! S sta in negarea jumiiti.Jtii c?rpulUl. somatognozia (somato~Jar?fre~~le) tCO?~nosodiaforia repl'€zin.ta i~dlferenta asociata de obicei cu idei de.lr~ eu'erecunoa!?terea bolii proprii.

fata de boala, iar an080g1l0ZW

, 2.1.1.5. Halucinatiile

. _. . -tii care depa$e!?te cazuril~ sa:x situa-

Patologia majora a senzor:a111:3.\ ' tulburari psihopatolog1ce, In gene-

ale care evoca amp e . .

tiile aparent n_orm ~, .' - as ectul halucinatle1. . __

ra1 psihotice, Imbraca 111 clullca, P, fost definita ea 0 "percePtie far~

In psihiatria clasidl, haluc111~tl~ a Ey _:_ pe nedrept atribuita lU~ obiect", definitie - C1.1rr; remar:a u;ul eure~t cu mult 'inaintea _aces~l Ball (1890), deoareee ea l~tra~e t!~ 1 sau MaLadies rn.ental_es:', al?arut m date. AsHel .J. P .. Fah~et, ~n ';;~ue~atia e;te 0 perceptie fara oblect, a!$a 1864 scrie la pagma _64 . " .

cum '.eseori s-a repetat". _ .. , eli tiea" ~i idealii, H. Ey observa

In legatura' eU aceasta d~fm~tie ". Peroarea fundamentala de pe~-

Eca halucmatla prm • formulind declt

di, de fapt, ea exp_ Defini\ia este eliptica pentrt; ca, I?~'1itatea logica a eeptie care 0 creeaza. _ 'iden\iaza doar ImpoSl 1 _ _ un 'IeI de ('ontradic\ie absoluUi, e~ ta Este prea ideala pentru ea .separa

., . . b' t care n1.1 eXIS . J

pl'rcepern unw 0 wc -

107

l~adic:~l 'p:rceptia de _subansamblurilc constitutive ale actului perceptiv I.· .. ( ~agl1ll, afecte, .ml!?Can et c.) .. P_entru a elimina aceste insuficiente, It Ey pl.~pune ca la fOlm~la!'ecl c:a.slc~ sa se adauge "de perceput" (a perceuoir].

Prin adaosul propus, definitla nalucmatiei includa si 1] 1· ,

bI . 1 I . .' . .-'_.I ce e a te sunansnrn-

o urr a e .actu U! p~I:ept:v !?I poate fi exprimata asttel : haiucinutia este perceptie falsa fara obzect de perceput, Conform acestei definitii hal

cinatia consta in " bi n, a u-

t • "a percepe un 0 teet care nu exista in realitate sau

care nu poate fi ~erc:put decit printr-o falsificare a actulul perceptive

. H. E~ neaga existenta unor "halucinatii normalos, subliniind ca o~lce h~IucmatIe apare pe fundalul modificat in scns patologic al psihismului :

- In planul psihopatologiei oimpului perceptiv al constiintei .

in planul 0~rational-10gi~, motivational al eonstiintei (e~hivalenta tulburarilor de tipul automatismului mental, pseudohaluctnantlo-j ;

. " .~n planul structur~l -: madill.cari ale structurii ierarhizate a personalitatii (de exernplu delirurflo cromee, sistematizate).

Forma de manifestare si gradul de convingere care Insotesc aceasta conduita pseudoreceptiva impun unele precizari in sfera semantica,

2.1.1.5.1. Haluclnatille Iunctionale definesc fenomenul psihopatologic p~~n care perceptia un~r excitanti obiectivi determina aparitla 'unOI' perceptii false, de tip halucinator, De exemplu, bolnavul percepe corect zgomotul rotilor de tren, a1 apei care curge de la robinet bataile ceasornicului etc. Concomitent insa cu aceasta perceptie reala, el aude voci care-l injuriaza, n ameninta, Ii comenteaza nefavorabil gesturile sau it 'mbarbateaza.

Cea de-a doua caracteristica a acestor hakucinatti functionale consta in perceperea lor de catre bolnav atit timp cit .exista excitantul real; odata cu disparitia acestuia, Inceteaza si perceptia halucinatorie.

Adesea, acest tip de halucinatli este luat drept Iluzii. Spre deosebire de iluzii insa, unde excitantul real este reflectat defectuos si obiectul reflectat este Iuat drept altceva, in halucinatiile function ale . exista doua proiectii la nivelul central al analizatorilor: una care realizeaza imaginea obiectului real I?i perceput corect !?i 0 alta, aparuta con com itent, conditionat de prima, care este imagine a halucinatorie,

2.1.1.5.2. Halucinoidele sint fenomene psihopatologlce cu aspect halucinator, situate intre reprezentari vii !?i halucinatl] vagi, care nu izbutesc sa convinga deplin bolnavul asupra existentei lor reale. De fapt slnt forme prehalucinatorii care apar in perioadele de dezvoltare sau de ·disparitie a halucinatii1or.

2.1.1.5.3. ImaginiIe eidetice se deosebesc de halucinoide prin faptul ca eIe reprezintii ni~te reproiectari in exterior ale imaginilor unoI' obiecte, fiinte (animale sau oameni) care au 0 fortii receptiva deosebit de vie. fUnd strins legate de trairi afective intense si apropiate de prezent ea desfa!?urare in timp. De fapt, prin eidetis1n int~legem facultatea pe care 0 prezinta unii subiecti de a putea revedea, reproiectind in exterior un obiect, 0 fotografie care Ie-a fost expusa numai cUeva clipe. Mourgue considera ca aceste ima~ni reproieetate au multe

108

.asernanari iii. mecan~sm,: comune cu halucinatiile. Atragem atentia ca .aceste mecanisme eidetice de producere a unor imagini halucinatorii uneori cu caracter fiziologic, se intilnesc frecvent la copii. Aceasta 'n~ ,permite sa afirrnam ca pot exista ~i halucinatii fara sernnificatie pato,logica, asa Cll.!ii in cazul iluziilor. Exista astfel veritabile halucinafii [izioIoqice care amintesc tralrile din vis sau viziuntle din starite de sernisornn .(Eug. Bernard Leroy). Ele apar !?i Ia subieot] norm ali fie in perioada starilor de faza hipnotica (egallzare, paradoxala sau ultraparadoxala), care se suceeda inaintea instalarii somnului [holucinatii hipnagogice), fie 1a trezire (halucinatii hipnapompice): imaginile halucinatorii repre.zinta figuri, actiuni, oarneni sau scene petreeute de obieei in timpul zilei, Uneori tulburarile de perceptie pot fi provocate prin sugestie individuala -sau inmasa, situatie in care aceiasi excitanti imaginari (mires de parfumuri, imagini vizuale etc.) sint perceputi de un numar mare de subiecti, "I'oate aceste trairi halucinatorii srnt insa de scurta durata, provocate sau stimulate de startle hipnotice fiziologice, Iar persoanele respective Ie .corecteaza in mod critic si cu usurinta.

2.1.1.5.4. Halucinozele sint definite in special de autorii .francezi (M. Claude, H. Ey, J. Delay) ea halucinatii a carol' semnificatie pato- 10gica este recunoscuta de bolnav. Pacientii recunoscindu-la caraeterul patologic, adopts 0 atitudine critica fata de ele.· Desi l~i da seama ca cele percepute nu corespund realitatii, halucinozele se pot manifesta am de viu, incit bolnavul cauta . sa Ie verifice autenticitatea, pe care de altfel '0 neaga.

Halueinozele definite astfel, se int11nesc de obicel Ia pacientii cu 'Ieziuni ale diferitelor segmente ale analizatorilor. in acest sens Lhermitte '~i van Bogaert au descris halucinoza pedunculara care Ie poarta numele. Ea se manifesta prin succesiunea unor imagini (oameni sau animale) unice sau multiple, mobile, colorate, de obicei in relief.

Halucinoza apare mai ales vesperal, evolueaza de obicei paroxistic ·.;;i dureaza citeva minute saU ore sl, uneori, 1-2 zile.

In afara cazurflor de Ieziuni in focar ale trunchlului cerebral, halucinozele definite ca mai sus, pot fi mttlnite in unele stari toxice (alcool, barbiturice) si infectioase (encefallta epidemica), precum l?i in arterio.scleroza cerebrala.

Termenul de "halucinoza" are insa>;i 0 alta semnifieatie. Astfel pentru Wernicke, se aplica in special in toate cazurile in care este verba ·de psihoze delrrant-halucinatcrii. aflate in afara unor episoade de tulburare a oonstiintei. Cu acestal doilea inteleS este cunoscut in literatura de specialitate halucinoza acuta \Vernicke ~i halucinoza cronicii Kor~ sakov, Chotzen.

2.1.1.5.5. HalucinatiiIe propriu-zise (psihosenzoriaIe) reprezintii tulburarile de pereePtie care corespund integral definitiei date mai sus (perceptie fara obiect), la care se adauga caracterul de senzorialitate, ·de~j, spre deosebire de Uuzii, excitantul periferic corespunzator Iipse~te in momentul "formarii" imaginii, fata de care bolnavul nu are atitudine critica. nerecunoscindu-i continutul patologic. Caracterul lor de senzorialitate este exprimat mai ales prin respeetarea tuturor instantelor pe care Je parcurge 0 pereeptie normala (excitant periferic-receptori-aparat de

• 109-

,

conducere al analizatorului-proiectie eortieala in zona de sinteza a anali-· zaterului respeetiv), De aeest aspect se leaga insa~i proieetia spatiala a! tuturor halucinatiilor descrise pilla in prezent, cu exceptia pseudohaluclnatiilor.

Pseudohalucinatiile (halucinapile psihice] sint definite ca 0 exa-· cerbare a reprezentarilor- (autoreprezentare aperceptiva) pina la intensi-· tatea pereeptuala, care apar spontan, Incoercibil, fara proieetle spatiala ecu un caracter "de strain" (de exogenitate) ~i de impus din afara (automatism). G.Petit Ie deflneste cape niste autoreprezentari aperceptive •. earacterizate prin Incoercibllitate," automatism i?i exogenitate. Guiraud Ie introduce (datoritacaracterului lor de "strain" i?i impus eului de cineva. din afara) prlntre fenomenele xenopatice (reprezentari mentale apereeptive), Din cauza oii prinaceste "autoreprezentari aperceptlve" subiectul este convins ca .i se provoaca din afara nu numai 0 impresia senzoriala ci 1li 0 Idee, un sentiment, 0 actiune, pseudohalucinatiile au mai fast denumite, de catreJaaillarger l?i halucinatii psihiee. Ele sint Iipsite de obiectivitate spatiala, de obiectualitate, dar bolnavul Ie confera "obiec-

tivitate psihlca". .

Deoarece in analiza psrhopatcloglca a acestor tulburari de perceptie s-au, utilizat notlunlle de waperceptie" ~i "reprezentare", se impune explicarea lor.

.Aperceptia este procesul psihic prln care se reallzeaza utllizarea expertentel anterioare in perceperea obieetelor- ~i fenomenelor reflectate in prezent, Acest fenomen expllca de ce experienta acumulata anterior ne ajutasa Intregimimaginea unul lucru, fUnta san fenomen, chiar in condlttile 'in care asupra OI'ganelor noastre de simt actioneazii un singur excitant particular. Alia identlflcam o pasare dupa clrtpit, un cline dupa latrat, un obiect dupa culoare, marime, forma, sau duritate, un fenomen numat dUPli una din actiunlle eomponente etc.

Reprezentareti este reallzata de imagini ale obiectelor sau fenomenelor percepute anterior sau produse de Imaglnatfanoastra, pe baza prelucrarl] mat multor perceptii anterloare, De aceea, se considera ca halucinatiiIe,~i mai ales pseudohalucinatldle, ar reprezenta reaetuahzarea unor reprezentart sau a unor tmagin! ale oblectelor sau fenomenelor pe care Ie-am perceput ctndva sau pe care nl Ie-am Imaginat ctndva.

Datorita Importantei pentru pslhopatologie a haluctnatiilor propriu-zise si pseudohalucinatfllor, Ie prezentam separat, considerind eli ne-am referit deja la eelelalte forme de halucinatd in aceasta introducere succlnta, care si-a propus doar sa elucideze intelegerea semantlca a termenilor utiltzat],

Halucinatiile propriu-zise [psihosenzoriale], Impropriu denumite halucinatii adevarate" (notiune pe care nu 0 'aeceptam din cauza anti~omiei sale), aceste "perceptH fara obiect" se dlsting prin atributele senzorialitatii si obiectualitatii (referirea eonstanta 1a un obiect din afara).

H. Ey sustine pe bUna dreptate ca este greu, daca nu imposibil. sa se admifa 0 ruptura intre spirit l}i functiile senzorio-motorii ale organismului. De aceea este dificH sa se faca deosebiri nete intre tipurile de halucinatii numai pe criteriul senzorialitatii. eu toate acestea, e1 aminte$te "halucinatiile pale" (Hagen) in contrast Cll "halucinatiile vii" (Kandinsky) • halucinatiile amintirilor" sau Reserptionshalluzinationen (Kahlbaum) , j;alucinatiiIe si pseudohalucinatiiIe psihomotrice" (Seglas), autoreprez~~tarile aperceptive (S. Petit). Acela~i autor pune la indoiala conceptul de "halucinatie adellJarata", ca expresie. a ;tnor tu1~u:ar! senzoriale primitive, deoarece 1n acest caz ar trebm sa se admIt a ca marea majoritate a fenomenelor halucinatorii ar fi reprezentate de pseudo-

110

'halucinatii. In plus (v, p~e~dohalu~ina.t.iile), n';l rareod. pseudohaluclnatiile

.au 0 vie coloratura estezica (h~lucmatllie .de ::p Kandinsky). . , .

In privlnta legaturii dintre .halucmat:lIe. ?slhosenzorlale ql deltr--:- cu tulburarile inerente de oontinut a~ gll:.dll'U -, .l~. Ey deos~be!?te

-halucinatiile fiira delir (al}a-zisele, ha~';lcmatn c~mpatlbIl~ <?u. ratiunea)

~i halucinatiile delirante sau halu~lUatlll.e c,u .. de~Ir (de ._obI~el incompati." ile cu un continut operational lOgIC al gtndirii $1 const iintei).

Dl In linii mari, halu~inatiile psihosenzori~le se .. c~ract~eizeaza ?rin : _ proiectia spatiala : fenomenele ?a~uC1l1atorll ?mt SItuate de bol-

nav in spatiul psreeptiv sau d~colo de hmlt~l: ~~~stU1~ ;

_ convingerea holnavului asupra ,)r:<:lItatn lor.' ..

_ "percepereal' lor prin modalitatile ~enzo:lale obl~nUlte. (de emplu halucmatli exteroceptive, proprl<~cephv:e, mterocept:ve) !?l pe ~:He senzoriale normale (halucinatii auditive, vizuale, gustative, olfac-

tive etc.); . d! t . t g e

_ grad variabil de mtensltate : percepute iscre sau ill ens, en-

eatoare de anxietate ;

~ claritate diferita;

_ complexitate variabila :

_ durata (intermitente sau continue) ; .

_ rozonanta afectiva (anx!ogene ini¥,,:l s.au in manifestarea lor intensii, fara 0 participare afectlva deosebita din partea bolnavulul in

atadiile ulterioare de evolutie). . ~ • ~ •

Desctierea clinicaurmeaza natura senzorlala pe care .0. Imbr~ca in

anifestarea lor si anume : haluclnatil exteroceptive (auditive, vlzt;aIe.

TIl1f tiv gustati've tactile sau haptice), interoceptive (halucinatii visce'0 ac Ie, , .,. . t .. )

rale), proprioceptive (halucinatii klnestezice sau mo orn ,

2,1.1.5.5.1. Halucinatiile exteroceptive ~

a) Halucinatiile auditive se situeaza pe primul Ioc ca .fre~:,en~ Ia

d It s re deosebire de copil. unde mal frecvente sint halucm~tllie VJZ~\ u. 'ac~asta probabil datorita faptului di si in viata norma~a, pe .coPI1 ~ ~ , resioneaza mai ales ceea ce vede (la el predominind pnmul sistem ~e lI~:mnalizare), pe dud adultul est~ mai sensibil la ceea ce aude (pre,domirnnd al doilea sistem de semnallzare).

Halueinatiile auditive pot fi situate l~ cimpul a,:ditiv perceptibfil1,

. " afar a acestuia (extracampm) si atunci sunetele pot

-sau mal rar, In

pe~cepute" ca de la mad distante. . '1

." V' bil ca intensitate ele pot fi discrete, surde, abia perc~ph?LP, antren~~aati:udini de ascultare, sau puternice, obUgindu-l la mas~~l d~

- (pune vata in urechi capitoneaza camera, ul1a sau pa u c

ppm'are '

materiaIe fonoizolante etc.). .' r

Sub aspectuI complexitatii, halucinatiile auditive pot fl SIstema }-

zate in: t

. _ elententare (acoasme, foneme), percepu'te ea fo1nete. poene e.

'bubuituri nespecifice, tiuituri etc, ; . d f'

. "lnd bolnavul Ie identifica cU anumite sunete bme e 1-

- comune, C ( "rWtul

. I raporteaza 1a un anum it obiect sau fen omen SCI ~,l

ill te pe care e

111

u.<,;ii, cirlpltul unei pasarl, Iatratul unui cline, pasi] unui om, sunete 111UZicale ete.j ;

- ve.rbale [complexe], situatie in care bolnavul per cepe cuvinte fraz:, ~VOCl" pe care Ie auds ~i Ie intelege sau Ie aUdedistinct, fara sa 1; poa~a mt;elege (verbigeratie halucinatoric). Percepute uni- sau bilateral vo.clle pot apartine unut barbat, unei femei sau unor persoane eunoscute orr necunoseuts, in viata orl decedate.

. !~ eeea ce priveste continuitatea in timp, ele se pot manifesta ca epZso~1.Ce sau ap;o~pe. continui (impiedicind bolnavulsa se todihneasca) ~ ele ~ISpar de oblOel cind bolnavul vorbesta sau este intens preocupat de amb1anta·

. Sub aspectul rasunetului afectiv, halucinatrils sint uneori [auora-

btl: (fncuraji~d, indemniI?d, sfatui~d, comunicind inforrnatii), ~i de cele mal multe on defavorablle, dusmanoase, injuriind bolnavul, amenintind.u-l aluziv sau direct. Halucinatilla auditive pot fi singulare sau rnultiple (comenta~ive v ori a~tago~ste), unele acuzindn-l, altele Iujndn-i apararea. Se considera (Lukianowicz, 1962) ca Ia poligloti vocile straine sint d.e .obicei ~stile. jar vocilo in limba materna, prieteno'ase. Uneori ele pot fl Imperative .. I?oruz:c~ndu-i bolnavului sa execute anumite acte periculoase,. de .?OmICld .(~ara ca acesta sa Ii se poata impotrivi). fapt ce confers halucinajiflor auditive, caracterul de mare urgenta psihiatrica.

Sub imperiul unor astfel de halucinatii, un pacient schizofren si-a ucis un prieten si i-a ranit, gray pe alti doi prieteni, Indsmnat de vocea irnperativa a "Evei", un alt bolnav, alcoolic, mtr-o stare de tulburars a con!jt~inte~, si-a ucis in timpul noptii copiii. Uneori, prin continutul lor. halucinatllle determina bolnavul sa com ita acte de autoagresiune (sinucidere, emaseulare, scalparea organelor genitale etc.).

Dupa ce am dat acests citeva exemple, ni se pare inutil sa mar subliniem irnportanta depisti'irii precoce a unor astfel de tulburari.

Halneinatiile auditive, mai ales in forma elernerrtara si eomuna se intilnesc in afectiuni O.R.L. (otite, mastoidite, surditate etc.), in boli neurologice (leziuni ale cailor de conducere, leziuni ale lobului temporal). in stari confuzionale, in special onirice, in deliruri toxice ~i Infectioase, precum si in unele boli psihice (puseuri depresive, schizofrenie, aura epileptics, parafrenie etc.).

Halucinatiile auditive verbale se intilnese mal ales in schizofrenie (in special in forma paranoids), unde au un caracter bizar, neinteligibil ~i adesea in discordanta cu fondul afectiv, Continutul trist, dureros este caracteristie halucinatiilor auditive din starile depresive: bolnavii aud tipetele copillor, ale apartinatorflor, voci care Ii acuza, Ii condamna pentru faradelegile lor rnonstruoase.

b) Halucinatiile vizuale sint perceptii vizuale ale unor obiecte, fiinte sau imagini, inexistente in acel moment in realitate. Mai putin freevente la adult dedt la copil, ele slnt traite cu Un intens dl'amatism $i au, in general, caracter terifiant (de groaza). Mone- sau policromatice, ele pot fi percepute cu unul sau cU ambii ochi, dupa cum pot ocupa dmpul hemianopsic sau a1 unui scotom (scotomul pozitiv descris de Morel). Sub aspectul dimensiunii imaginilor, acestea pot fi obi~nuit>=, mai mari decit obiectele reale (haluci1latii macropsice, gulliveriene) sau mai mici. minuscule (microscopice, liliputane).

112

Ca proiectie spatiala, halucinatiile vizuale pot fi situate tntr-un singur plan sau in relief, In perspectiva, in cirnp vizual (normal) sau dincolo de posibi.litatile perceptiei vizuale normale (halucinatii extraeampine).

Sub aspectul claritatii, ele pot fi distincte sau estompate, vagi, singu]are in manifestarea lor sau combinindu-se, interfermdu-ss ori suprapunindu-se perceptiilor normale,

Sub aspectul eomplexitatii, halucinatiile vizuale pot fi :

- elementare (fosfene, [otopsii], percepute ca puncte luminoase, scintei. linii etc. sau

- complexe, peroepute ca figuri ~i obiecte informe (fantasmoscopii) sau ohiecte, fiinte, bine definite (halucinatii figurate) ;

- scenice care, Ia rindul lor, pot fi statice (panoramice) sau in miscare [einematoqrajlce] - antrenate intr-o miscare caleidoscopica, realizind scene de vis (onirice).

Unice sau multiple, statice sau dinarnice, in accese sau permanente, halueinatiile vizuale antreneaza (mai mult decit halucinatiile altor modaIitati senzoriale) subiectivitatea insului, conferindu-i 0 tonalitate afectiva pozitiva ca in delirul psihozelor de inanitis (bolnavii vad mese pantagruelice), Ia fumatorii de opiu, in intoxicatia cu rnescalina (figurile halucinatorii apar infrumusetate), sau In delirurile rnistice, cind halucinatiile apar sub forma unor scene feerice. Mai frecvent Insa, halucinatiile vizuale antreneaza 0 tonalitate afectiva negativa ca in delirium tremens, unde perceptiile halucinatorii nnbraca aspect terifiant zoopsic, sau in onirismul loxic (exogen sau endogen), cind apar sub forma derularli

unor scene mgrozltoare. ..

Halucinatiile vizuale pot fi favorizate de Iuminozitatea insuficienta, slabirea vederii, slabirea controlului constilntei $i pot aparea inrurmatoarele sitnatii :

_ la oameni normali in momentul trecerii de la veghe la somn [halucinatit hipnagogice) sau de' la somn la veghe (halucinatii htpnapompice), E1e apar mai ales cu ochii inchisi, sint elementare sau complexe, de seurta durata si recunoscute de eel in cauza eafiind produsele imaginatiei, Iipsite de corespondent real;

_ in starr de surrnenaj intens, cind au durata foarte scurta si caracter hipnagogic (Lhermitte) ;

_ in neurastenie (descrise de C. Parhon-Stefanescu), unde desi sint elementare, au earacter anedogen, terifiant ;

_ in' afectiuni oftalmologice (retinita, cataract a, glaueom, nevrita

retrobulbara etc.) ;. ,

_ afectiuni neurologice: migrena oftalmica (unde au aspect ele, mental', de f~sfene sau fotopsii), leziuni ~le l?bului occipital (prill tr~um~tisme,. focare de ramolisment, tumorI), clnd au caracter haluCInOZlC.

Un aspect mai aparte il au halucinaWle vizuale in sindl'omul Ch. Bonnet (intiInit in glaueom, cataracte~ dezlipirea de l'eti~a, l<;ziuni ale chiasmei .si nel'vului optic), unde apar sub forme geometnce SImple

sau figurate !Ii de obicei viu colorate. '.

In afectarea cailor optice, dnd leziunea provoaca h.emian?pSle san scotom, halucinatia apare cu predilectie in ~impul hemI~nopslc s.au a1 scotbmului. In leziuni ale calotei pedunculIlor cerebrah, Lhermltte a

1- ... Ita

descris haluclnozs micropsice, clnernatografics, pe un fond de claritate a constientei.

Ele se rnai intllnesc in stad infectioase grave, in sindroame confuzionale toxice, in delirul alcoolie acut (cind halucinattile repreztnta rnai ales figuri de animale in miniatura) 1;>1 in psihoze, mai ales in forma .paranolda a schizofreniel, in parafrenie etc.

c) Halucinatiile autoscopice {heautoscopiee, speculare, deutoscopice) .realizeaza "imaginea dubla" prin care subiectul i~i pereepe vizual pro.priul corp, parti din corp sau unele organe (de obicei proiectate in afara sa). Aparitia lor poate fi unica (timp de clteva secunde) sau persistenta, realizind prezenta continua a unui dublu. Acesta poate fi identic cu originalul, uritit sau (mai freevent) infrumusetat. Fenomenul are intotdeauna un acornpaniament afectiv (de groaza sau surprinza) sau poate fi trait "deta;;at", cu 0 con;;tiin~ particulara !1i critica, fapt ce confers autoscopiei caracterul de halucinoza,

d) Halucinatiile olfactive $i gustative sint prezentate din eonsiderente .de inrudire embriologica ~i filogenetica a celor doi analizori, ca lii datorita .faptului cil in general substantele sapide sint in acalasi timp si odorifice .. Atit in stare normala cit !Ii in stare patologica, senzatiile gustative pot fl cu greu diferentiate de cele o1£active.

Desi mai putin spectaculare in desfasuraroa lor, halucinatiile olfac.tive ~i gustative sint mult mai frecvente decit s-ar presupune, realizind, dupa opinia unor psihiatri, aproximativ 80% din totalul halucinatiilor. Se

· considera ca au caracter secundar, survenind dupa alte modalitati halucinatorii, sau ca 0 consecinta a delirului. Sint percepute ca gusturi sau mirosuri neplacute (chimiee, metalice, cadaverice) sau (mal rar) placute, se .Intilnesc in "crizele uncinate" din epilepsie (H. Jackson) unde coexista eu halucinatii vizuale, stari de "deja vazut" pe fondul unei stari afective particulate. Apar de asemenea in unele tumori sl leziuni ale lobului

· temporal ce Intereseaza mal ales rinencefalul ;;i uncusul hlpocampului. Ele se r~gasesc in -stari delirante (eu continut persecutoriu) l?i in start confuzlonale (onirice) de diverse etiologii,

e) Halucinatiile tactile constau in impresia de atingere a supraf.ctei .cutanate (senzatie de arsura, intepatura, eurent electric, rece, fierbmte etc.), Pacientul le poate percepe continuu sub forma de retea (in intoxlcatia eu cloral) sau discontinuu, punctiform (in intoxicatla cu cocaina), 1a

· suprafata [halucinaiii epidermice) sau mai profund (halucinatii hipodermice), cind dau impresia unor mlscaride reptatie sau a unor insecte ce merg pe sub piele (parazitoze halucina_torii). Frecve~t, z;:ai ~es in starile toxice (alcoolice), ele evolueaza concomitent cu haluclnatiile vizuale,

2.1.1.5.5.2. Halucinatiile interoceptive

Bolnavii cu halucinatii viscerale (ale sensibilitiitii interoceptive) traiesc senzatia existentei unor fiinte in corp sau a sehimbiirii pozipei uno.r organe, a 'obstruarii sau perforiirii lor. Alteori, ei manifesta convingerea

atrofierii, disparitiei unOr organe san, mai rar, a transformarii organismului lor in animale. Foarte frecvent, aceste halucinatii sint localizate genital 't?l traite ca senzatii de orgasm, violuri directe saU la distanta. Am cunos-

cut numeroase astfel de eazuri la femei tinere, cu 0 simptomatologie poli-

)114

morfa isteriforma. Ca traire intens psrhotica aceste halucinatll se intilnesc' in cazurtle de schizofrenie paranoids eu fenomene de automatism mental.

Alteori, manifestarile halucinatorii sint cuprinse in patologia schemer corporale thalucinaiii somatognozice) lii evolueaza ca metamorfoze segmen tare. rnembru-fantoma etc.

U~ii autori considera ~i eenestopatiile drept halucinoze cenestezice (A. Porot), deoa~ec~ _ele .con~ta? ~n 'p~rceperea. ';ID_0~ tulbn.:ari s,!ma~ice ell loealizare variabila, difuza si hPSltii de, rnodiflcar! orgamce oblective,

Consideram insa ca cenestopatiile slnt mal degrabaperceptii false' en obiect (adlca Iluzii) - !Ii aeeasta pentru ca ele fiind legate in primul rind de scaderea pragului de sensibilitate, este greu sa excludem existenta unor tulburari functionale locale (la nivelul organulul sau sistemului res-· pectiv), tulburari care constituie obiectul perceptiei deformate.

Caracterul halucinozic nu ne este de asemenea clar, deoarece de obicei bolnavul cu astfel de senzatit penibile (apasare, constrictie, arsuri, furnieiituri etc.) recunoaste caracterul patologic al tulburiirilor numai in masura in care acesta postuleaza 0 boala sematica, de obicei 0 boala grava. El~ au deci caracter mai mult nosofobie decit halucinozic 9i Ie Intllnim in neurastenie, nevroza obsesivo-Iobica, in starile hipocondriace etc.

2.1.1.5.5.3. Holucinatiile proprioceptive

Halucinatiile motorii SalL kinestezice (ale sensibilitatii mio-arlroki-· netice sau proprioceptive) sint pereepute ca impresii de misearee sau de deplasare a unor segmente sau ale corpulul in intregime. De obicei a<;este halucinatii ca si cele viscerale ~i haptice, apar cu caracter de exogenitatesi ca atare m~lte dintre ele sint manifestari pseudohalucinatorii.

., ,

i

I I·

2.1.1.5.6. Pseudohalucinatiile (halucinatille psihice) se deosebesc de halucinatrile propriu-zise prin aceea ca :

a] nu se confunda de obicei in totalitate cu reprezentarea imagini: lor unor obiecte sl fenomene reale. Bolnavii vorbesc adesea despre VOCl speeiale, "vedenii" stranii, despre infatil?iiri psihice :

b) nu se proiecteaza in afara, in .lum~a obiectelor. l?i. fenomenelor reale ci se petree in minte, in cap, in Interiorul corpului ~I ca atare nu sint percepute pe caile senzoriale obisnuite ;

. c) bolnavii sint convinsi d~ r~alitat:a ~xi~tente.i lor, dar .~p~; dt;o-· sebire de eel cu halucinatii propnu-zise, afirma ca vOSIle,. ,!vedenule , llll~carile senzatiile Ior penibile sint rezultatul unor actiuni tmpuse care vm din ;fara, sint "facute" sau "provocate" de cineva. Ilustrativa pentru particularitatile enuntate ale pseudohaluc~natiilor este _r~latare~ u;tel bolnave : "Vorbese sub influenta hipnozei !II aud vocea splrltelor 1ll gmd

~i in suflet". .

Pseudohalucinatiile (halucinati~le psihi:.e) au fost oJ?USe de .Baillarger· si Jaspers halucinatiilor psihosenzonale ea fund car~cter~zate pnn abse~~ ~steziei sau proiectiei spatiale, ele produ~i~du-se . m clmpul aperceptlel sau al reprezentarilor ~i nu in cel al perceptlel exterlOare. w w

Aceasta distinctie insa ll?i pierde din importan\A ~aca. se aceeptii definitia halucinatiilor data de H. Ey, ~i anume : "Halucmapa este. a~e~ . act incon!ltient p;in care subiectul' dezorganizat in structura sa pSlhlea:

115·

~c(~rpul .s<~u psihic) ,este indus de 0 perceptis- fara obiect de perceput" (prin ... 0" P .psihle H. ~Y mte1ege aparatul de integrare care constituie organizarea fllntel constienta).

Auto~l decsebests haluci.nati.il~ ca rezultanta a dezorganizarii sincro,,:e sau dlacr?-ne ~ ~pa:atuIUl psihic. Dezorganizaraa sincrona se refera Ia cimpul con:?tu?te1 91 sta la baza expertentelor haludnatol'-delil'ante iar dezor~al_llzal'ea diacrona (sau alienarea) se refera 1a sistemul personalitatii c;nshtumd ~undalul proiectiei Ideo-verbals a travaliului deli rant Acestea sint denumits, de H. Ey hlucinatii noetico-afectivo Ultirnel . . t . -

t "'1 "1 .... . '. me e se m rtca

s~ms cu 1 UZU e, haluclnatiile, lnterpretarile si credintels dellrante si ca

E!;~re fac .parte. din procesul productiv psihotic. Ele exprimaaStfel ~LcursU! $lCOnv~ngerea care contravin sistemulu] realitatil, de vreme ce se refera Ia un s~stem cru:e reprezinta 0 lume pur sublectiva, Ca atare el suprapuu: exp~rIenta deliranta peste productia halucinatorie traita ea 0

expenenta de VIs. '

.R. E~. formuleazii conceptul de istructura anomica a fenomenelor halucm~torll. Cor_liorm termenului de ,;anomie", folosit dupa sociologia lui Durkhe_lm, hal_u?~natiile reprezinta !? ano~alie absoluta, opusa termenului de ."pslhononye , care ~esemneaza, dupa Quercy, halucinatia normals. Ultima este smgura, dupa H. Ey, ,,0 pseudohalucinatie". Cu tot caracterul apo.dict~i.c al afirmapei, autorul discuta posibilitatea existentei pseudohalucmatI!lor ea fen omen patologic situat intre tulburarj de perceptie si cele calltative ale gindirii. . .

Pen!ru H. E~, p~:udoh~lucinatiile reprezinta un concept negativ, opus celui de halucinatil adevarate. Dacaaceasta este 0 eidolie (eidolie _ JenOJ~e~ halucinator care face obiectul unei simple judecati de asertiune co!1Shtmnd perceptia unei imagini incadrato in timpul sau spatiul ClmPUlUlp~rceptiv), toate halucinatiile delirante sint pseudohalucinatii. Dad halucinatillo adevarato slnt definite ca halucinatii psihosenzoriale toate perceptiils fara obiect care au un caraeter net de senzorialitate sint clasic descrise ca pseudohalucinatit,

H: Ey deosebesta totusi doua varietati ale pseudohaluelnatiflor, care de fapt nu sint altceva decit halucinatli (unele eu caracter net senzorial ;;i altele cu caracter slab sau absent senzorial]. Optiunile lui H. Ey pastreaza nota caracteristica de eclectism f?i ambiguitate, dar prin transparenta acestora el nu neagii categoric faptul ea pseudohalucinatiile sint mal mult g~nduri sau imagini decit senzatii, sint cuvinte sau miscari percepute Ia ntvelul spiritulul sau la . nivelul functillcr senzoriomotrice ale corpului. Desi considera pseudohaluclnatiile drept un concept negativ, H. Ey recunoaste meritele lui G. deC1erambault care a evldentiat elementul eel mal autentic al pseudohalucinatiilor, !Ii 'anume automatismul lor, ceea ce nu exclude insa extraordinara bogatie estezica a pseudohalucinatiilor evidentiata de catre Kandinsky. Ultimul descrie Iuxuriant profuzia c{uorilor, prodigiozitatea contururtlor, luminozitatea, stralucirea lji armonia

tOI11.),rilor. ,

Dupa Hagen, pseudohalucinatiilear fi reprezentari ment~le ale unei experiente traite imaginar care au un substrat sarac estezic. Kandinsky, din contra, nume$te pseudohaI ucinatii reprezentiirile mentale foarte vii, estezice, doar fara proieetie spatiili. G. Petit, in teza sa din 1913, propune ·sa fie denumite autoreprezentari aperceptive acele reprezentari mentale

116

.care nu au caracter psihosenzorial si sint percepute irnediat de constilnta -sublectulu] ca exogene. EI considera pseudohalucinatjjjj, ca mantfestarl ale unui automatism elemental' foarteapropiat de eel al halucinatijloj-,

Pentru explicarea acestor fenomene se rea due in discutie nuantela comparative ale lui' Jaspers ("Psihopatologia generala") intre reprezentari (Vorstellungen) si perceptie (Wahrnehmungen), ultimele fiind caracterlzate prin vivacitate si corporabilitate (Leibhaftigkeit) a obiectului perceput, iar celelalte prin caracterul irnaginar al reprezentarflor (Bildhaftigkeit). De aceea, H. Ey nu accepts. suprapunerea notiunii de pseudohalucinatie peste cea de "reprezentare", deoarecear .preta la confuzii Intre fenomenele patologice si iluzii sau productii norrnale ale imaginatiei.

Cu toata aparenta parerilor contradictorii, majoritatea psihiatrilor considers ca halucinatlile psihice (pseudohalucinatiile) se caracterizeaza din punct de vedere fenomenologic prin exogenitate, incoercibilitate,' dependents (influenta) si estezie. Exogenitatea reprezinta, dupa H. Ey, un terrnen vag care corespunde termenului tot asa de vag de "perceptie delir anta" ce implica fenomenologia xenopatica a lui P. Guiraud si presupune rnai mult alienare decit proiectie in spatiu a imaginilor halucinatorii. Aeest fenomen este parte constituanta ~i esentiala a nucleului delirului de Influenta, a fenomenului de dedublare si de persecutie, de subminare si de dezagregare a unitatii psihice sau de intruziea lumii obiectelor in universul subiectiv, care determina 0 transmutare a persoanei Intr-o "alta per-soana", alienindu-i proprietatile acesteia.

Incoercibilitatea presupune, in opozitie cu experientele halucinatorii pasive, un adevar indiscutabil, care nu admite nici trepte, nici dubii si nici macar necesitatea de a demonstra veridicitatea in afara de cea secundar-a, menita sa realizeze delirul secundar, Un astfel de caracter este clinic binerecunoscut ca element principal al delirului primar, asimilabil unui "proces verbal" de necombatut,

In ceea ce priveste aspectul senzorial - estezia -, am amintit deja <ea unii reprezentanti ai psihiatriei clasice sustineau ca "pseudohalucinatiile -sint non-senzoriale" sau "non-estezice", ele reprezentind fenomene banale de automatism. H. Ey lasa sa se tnteleaga ca toate halucinatiile 'ii pseudohalucinatiile au un rasunet estezic dar, in cazul travaliului ideo-verbal al halucinatiilor delirante (pseudohalucinatiilor), productia deliranta depa'ie$te $i prelungeste enorm instantaneul trairilor senzoriale in discursul delirant msotit de multiple note de referinta emotionala sensoziala, in conformitate cu continutul sau.

Pseudohalucinatifle, ca ;;i halucinatiile propriu-zise, se impart dupa snodalitatile sensoziale.

2.1.1.5.6.1. Pseiuiohalucinaiiiie auditive se manifest~ sub forr:1a :1T:.?,r voci interioare asemenea unui .,ecou" sau ca 0 "sonorzzare a gzndzrn , "sonorizare a lecturii". Bolnavul aude ceea ce cite~te rara voce ~i cre?e ca 0 persoanii stri'iina pronunta in "capullui" cuvintele sau fraze!e lecturu:

Fenomenul de sonorizare a glndirii determina 1a bolnav convm~e!e.a ca si alte persoane Ii aud ~i-i descopera gindurile, i Ie ghlcesc (tranzztlmsm). Aceste voci pe care Ie percepe in interioru1 capulmi, sint explicate de el

!'::a fHnd "auzite cu urechile mintii".

117

Sp:€ ilustrare redarn relatarea unui pacient schizofren in virst&

de 14 am. '

b - "Am impresia. ca nu si!'1t in urechi, ci doar in ereler ca un fel de Intre-

ar~ .despre care. nu-mr fa.ce placere sa vorbesc, Simt ca ~i cumintrebarea a fost tUS;, am senzatla de a 11 fest Intrebat, Nu pot sa rna apar in timp ce se vor ..

e~ e, asa, en nu pot sa fae nirnie. Uneori dureaza ore in ~jr: nu le pot inlatura".

. In sindromul ~andjnski:-Clerambault. bo~navii cauta sa-~i expliceaceste . ~enomene prm mecanismul transmitern gindurilor eu ajutorul sugestIel, telepatiei, undelor, radiatiilor cosmice etc.

. 2.1.1.5.6.2. PseudohalucinatiiZe vieuoie apar fie ea imagini izolate

fIe.:a scer:e p~oramice; jar dupa eontlnut pot fi: placuts, nepliicute~ t~rIflante, msultatoare etc. Ele apar in "spapul subiecttv" al pacientului ~l, asa cum Ie caracterrzeaza Kandlinski .,bolnavii vad cu ochii interiori

cu ochii mintfi", ' . . s-

2.1.1 .5.6.3 .. Pseudohalucinatiile gustative §i olfactive, pastrindu-st ca~act7rele. partICulare, nu trebuie descrise separat de halucinatiils, pro-. prru-ztsa din cadrul acelorasi modalitati senzoriale.

" Ma] importante pentru psihopatologie prin aspectele lor deosebite-

sm~ Ps~.udohal~cinatiile tactile, viscerale si kinestezice. AsUel pseudoha-. lu~tnatllie tactzle a~ sub fo!ma unor sen.zatH extrem de penibile (electnzare a supr~fetel Intregului corp, curenn magnetici, iradiere etc.) proVoc?te ,de la .dista~ta. Aceste pseudohalucinatit, adesea localizate in'sfera gemtala, realizeaza eel mai frecvent senzatia de orgasm de viol de la distanta. Unul dintre pacientii nostri declara ca sotla dispunea de aparate ell care, provocindu-i orgasm jin timpul noptii, "ii sustragea treptat portiunE

din maduva", .

. De existenta pseudohalucinaiiilor interoceptive se leaga notiunea de"lipsa de Iibertate interioara", de "stapinire interloara", In aeeste situatii. bolnavh traiesc senzatia corporala cu convingerea ea sint posedati de am":' ma~e (serpi, ciini, pisiei, soareci), de spirite patrunse in diferit~ organe, a caror prezenta 0 simt prin aceea ea adesea actioneaza dupa cum Ie cereaeeasta "persoana straina". Astfel, una dintre padentele noastre sustinea ca este stapinita de "spiritul unui preot'": afirma eii uneori i1 simte in cap fI~ at~ci ll. tulbura ?i~du:ile, ?-lteori coboara .in torace si-l provoaea du~erI,_ ta!nCa;dle, c?nstnctie, 1a: c:.md aj~~ge in stomac, II provoaea gretun,varsatun sau diaree. Atunci cind spiritul cobora catre organele genitc:1e, bolnava eauta sii-1 respinga, adresindu-i-se ca fli dnd ar fi fost un barbat real care 0 siciia cu indraznelile lui ("Nebunule astimpiira-te lasa-ma in pace! "). "

. . 2.1.1.5.6.4. Pseudohalueinatiile motorii sau kinestezice se exprima. ellmc in perceperea executarii unor mif/Ciiri irnpuse. Deseori aeeste miflcari au cal'aotel' imaginal', bolnavul avind doar eonvingerea ca Ie executa automat, fara ca ele sa se produdi in realitate. De obicei ele imbraea aspeetul veritabil a1 automatismului kinestezic : bolnavul executa intr-adev~r 0 suita de mi~ciiri irnpuse. In. acest caz ele se pot manifesta ca "haluematH motorii grafice", dnd bolnavului i se pare ea scrie sub 0 inflllenta,

118

.xenopatica, sau sub forma "halucinatiilor psihomotorii verbale" care reaJizeaza asa-zisul automatism verbal, corespondent al automatis~ului idear.J.iv interior, bolnavul avind impresia ca vorbeste sub 0 influenta exterioara.

Caracterul de exogenitate ne-a deterrninat sa introducem aeeste doua 'tipur] de halucinatii rnotorii in eategoria pseudohalucinatiilor.

Deoareee descrierea halucinatiilor dupa modalitatile senzoriale poate .lasa impresia di se manifesta izolat in cadrul analizatorilor respectivi, rnentionam ea adeseaele se asociaza constituind asa-zisele halucinatii

JJZurisenzoriale. _ .

Astfel in sindroarnele toxiinfectloase, in afara de halucinatiile dominant vizuale, exista si halucinatii auditive si tactile. In schizofrenie Iii .parafrenie, pe llnga halucinatiile !?i pseudohalucinatiile auditive (de obicel -dominante), se pot intilni halucinatii vizuale, tactile, proprioceptive, intereceptive etc.

Sugestiva in acest sens este relatarea unui sehizofren adolescent:

"Aud voci de vrajitoare care-rni spun ea voi rnurl, SlInt ea-mi Ies cchli din -cap, ca eeva ma apasa Inapoia lor. Inalnte de a adormi imi apar sterle ce se aprople, intra prin ochi ~i se asaza pe ceafa, unde este un ecran mic ~i unde vlid oameni mortt si sicrie tntr-o culoare neagra. Ochii mi se rostogolese Inapot ca sa vada ce se petrece in acest ecran. Alteori vad apropitndu-se 0 figura in negru, carela-i disting numal ochii foarte marl sl mitnile ca de cadavru, cu degete foarte .Iungi. Simt ca-mi creste mandibula ~i stnt nevolt sa rna verific".

Din aceasta relatare reiese ea alaturi de modalitatile halucinatorii .multiple, pot aparea si tulburari de schema corporala - mai freevent la pubertate si adolescenta.

2.1.1.5.7. Semnificatia ~i dinamiea haluclnatidor

Fenomene psihopatologice frapante, de mare amplitudine clinica, ·studiate cu interes de cercetatorii clasici si moderni, halucinatiile semnifica in majoritatea eazurilor existenta un or stari psihotice, Manifestindu-se cu 0 deosebita vigoare clinica, halucinatiile atrag de obicei atentia anturajului datorita conduitei specifics, adoptate de bolnavul respeetiv. In -stadii1e ulterioara ale rnanifestarii lor sau cind bolnavul are tendinta de

-a Ie disimula, prezenta halucinatiilor nu mai este aut de evidenta, dar

cunoasterea lor este la fel de necesara, Intrucit halucinatia in manifestarea ei dis~reta sau frapanta, disimulata sau evidenta, pastreaza acelasi carac·ter gray de perlculozitate pentru bolnavul in cauza i?i pentru ambianta, tonstituind intotdeauna nu numai 0 urgenta psihiatrica, ci 0 urgenta ·medicala In general.

A"ia cum afirmam, halucinatille au 0 mare importanta pentru psihopar.ologie ~i pentm atitudin'ea practica. a medieului psihiatru sau. de alta -specialitate, pentru en adesea ele rep'rezmta surse de eomportament agre"Siv sau autoagresiv ce impun interventia terapeutica de urgenta.

In al doilea rind, halucinatiile elementare, fii mai ales halucinozele, :pot avea uneori valoare orientativ-localizatorie. Astfel, in cazul halucinatiilor sau halucinozelor vizuale elementare se suspeeteaza existenta unei ieziuni a lobului occipital, in cazul halucinatiilor vizuaIe eomplexe - in lCegiunea temporo-parieto-occipitalii. Existenta unor halucinatii auditive lPOate sugera ea leziunea se ana in lobul temporal, cele olfactive sau gus-

119

tati ve pot fi legate de leziuni ale girusului hipocampului, iar haJucina .. 1iile heautoscopice pot indiea existenta unor leziuni in regiunea raspintiel parieto-occipito-temporale, De asernenea anosognozia insotita de perceperea mlscarilor imaginare ale hernicorpului paralizat este pusa de Lhermitte in Iegatura cu existenta unor leziuni in lobul parietal al emisferei minore, Daca in neurologie aceste localizarl au Irnportanta lor pentru diagnostic, in bolile psihiee in general halucinatlile i~i pierd valoarea localizatorie, ele fiind expresia unor tulburari mult mai extinse si legate de dereglari eerebrale complexe si difuze,

In evolutia halucinatiilor putem distinge 0 Iaza adaptativa, cu durata de zile ~i saptamini, earacterizata prin anxietate si aprehensiune a bolnavului pentru aceste ·fenomene senzoriale, fata de care el dezvolta nu numai reactii neurovegetative ci :'Ii "reaetii psihogene" (uneori depresive, cu tendinta Ia suicid) ; el verifica, intreabii, ia masuri de aparare, exprima team a de a-!ji pierde ratiunea, de a deveni "nebun". Initial, tulburarile de perceptie au pentru bolnav un aspect net xenopatic, asa incit, cind se· refera 1a e1e, 0 face impersonal: "mi-a aparut", "mi s-a spus", Ulterior, se realizeaza 0 adaptare relativa, bolnavul intra in eomunieare eu halucinatrile ~i adopta 0 conduits specifics, ce se exprima in mimica revelatoare, urechea intinsa, privirea perplexa, extatica, dirijata etc, Desi Intr-o

Fig, 4. - Schizofrenie acuta pubertara. Episod halucinator-delirant: bolnava, cu halucinatll vizuale ~i auditive, urrnareste, In tensiune anxioasa, desfasurarea unor scene halucinatorii, la care reactloneaza

violent, .mimic ~i gestual.

relativa familiaritate cu aceste manifestari senzoriale, mal ales in cazul halucinatiilor auditive, bolnavul Ie urmeaza recomandarile, se supune fara ezitare ordinelor primite, recurge fara deliberare Ia suicid sau homicid, in functie de continutul ideativ imperativ transrnis (fig. 4),

120

/

Mimica si gesturile sint adesea completate de replici verbale ce oglindesc stare a de tensiune a ,boln~vulu~ in !impul di~logului ~ntre el ~i halucinatil. Bolnavii vorbese smgun (sollZocvle), uneori exclama eu voce tare replici care definese atitudinea lor ~sti~a fat~,~e trairile hal~cinatorii / pleaca" du-te" lasa-ma-n pace" "le~l afara etc.), Alteori vorbese

-0, , " , " .' _. .. bl S '

in soapta sau sohiteaza doar, i~i 111l!?Ca buzele_ ea ~l elI~d ar vor 1: , eSl~area

unor astfel de miscari la 0 persoana detasata de :eallta~e, .sus.ple~oasa s~u ostila nemotivat fata de reaJ.itate, la 0 persoana ,a care~l mimica puti.n mobila exprima minie, tristete, anxietate. sau indiferenta s~u cu m~m:

Iestart emotionale nemotivate (zI:_nbete. ~lzare, ,hoho:e de rrs, de obicei nating si necontagios), sugereaza posibila existenta a unor elemente halucinatorli sau delirante. ,. ' .,

In functie de eontinutul halucinatrilor vizuale, bolriavii pot fi anxrosi

sau in extaz, agitati sau Iinistiti, cu privir:ea l.l!drepta!a in ,gol sau _pot ~ua rnasuri de aparare (fig, 5), Cei cu halucinatii olfaetrv:e _l?1 ~st~tlve smt extrem de suspiciosi, eerceteaza alimentele, pun apartinatorfi sa Ie guste

<;au refuza sa manince.: "

In fazele ulterioare debutului, si ,mai ale; in ~pslhozel,e delirante,

bolnavii dezvolta 0 .condulta disimulatone, refuzmd, ~~ com~~ee prezenta si eontini1tul. trairilor halucinatorii. In aceste conditii, ur~arlrea eu ta~ ., ve enta a elementelor de comportament halucmator p.oate fl ':i1 perse r , . hibiti b In 'I (injectarea dublata de utilizarea unor metode de dezin 1 me a o. avi or 1 . .

anei solutii de ami tal sodic cu eofeina dupa me,toda _Jagodk~)~ sau prrn mijloacele de terapie intensivii (ele~tro.cOn\lUl~lvanta, ,?-dmmlstra!e ,de doze mari de psihotrope). La unii pacienti eu psihoze toxice sau orgamce

.Fig, 5. - Schizofrenie par~noida. ,~aluc\nn,tii vizuale ~i auditive eu continut terlfl~r:t. Bol.nava prrveste fix, 'cu ochii largo d~schl~l, PUP1-

lele dilatate; mimica exprima groaza,

oot fi folosite si alte mijloace de stimulare a exprimarii halucinatiilor s~u 3. pregatiri! halucinatorii. Exemplu_: dac~ i s~ of era u?- recept~r tele~.ome, este posibil ca bolnavu1 sa mceapa 0 dlSC'!t1e cu vO~lle halucinatorit sau dam se exercitii 0 usoara apasare a globilor oculari, se poate obtine 0

121

intensificare .a halucinatiilo- vizuale, De asemenea bolnavilor cu potential halucinogen, Il se pot provoea halucinatil daca, de exemplu, sink Intrebati ce anume vad intr-un anumit punct sau daca li se propune sa priveasca fix In ogllnda, Bmeinteles halucinatiile nu evolueaza singure, ci.intotdeauna .intr-un cortegiu simptomatic care, alaturi de conduita bolnavului, usureaza diagnosticarealor.

2.1.1.5.8. Natura psihe- ~i fiziopatologica a halucinatillor

Exista astiizi trei directii de eercetare in. fiziopatologia senzorialitatH : a) modif.tcarea functiflor sistemului nerves !]i ale scoartei cerebrale; In special; b) experientela eu substante psihedelice, psihodisleptice, psthotomimetice sau halucinogene; c) experientele de deprivare senzoriala;

2.1.1.5.8.1, Modijicare_a f.unctiilvr sistemului nervos $i ale scoartei; cerebrale in special

Prima teorie psfhopatcloglca referitoare la haluclnatii, care considers, di acestea apar prin tulburarea functiei capatului periferic a1 analizatorului, si-a pierdut astazi valabilitatea, Intrucit Ia imensa majoritate a bolnavilor cu halueinatii aparatele senzoriale i!;ii pastreaza integritatea anatomo-flzlologica, Halucinatifle pot aparea !Ii dupa distrugerea organelorperiferice d\:! receptie. Astfel surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia, scotomul favorizeaza aparitia halucinatillor.

Prin excitarea unor regiuni ale cortexulul cerebral s-a putut pro-voca oaparitia haluclnatiilor. Astfel, W. Penfield (1936) in cursul unei; operatii pentru epilepsie a observat di excitarea unui punet al cortexului, temporal a determinat 0 haluclnatie vizuala en impresie de "deja viizut", iar excitarea unui punct invecinat a provocat 0 halucinatie audltiva. Ulte-rior H. Jasper a constatat ca excitarea unui punct de pe cortexul temporal determini:i aparitia unei halucinatii muzicale. Psin alte experiente s-a, constatat ca excitarea Iobului temporal poate provoca intensificarea sau diminuarea excitantllor auditivi reali, precum si impresia de straniu sau. de familiar a ambiantei,

1. P. Pavlov explica haluclnatiile prin modificarea functiilor de excitatie ~i inhibitie ale scoartei cerebrale, El considera ca inertia. patologi~ii.> a excitatiei in primul sistem de semnalizare ar putea determma haluci-, natii vizuale pe dnd localizarea acestei inertli in al doilea sistem desemnalizare ~r putea determina halucinatii verbale, Astfel, inertia patoIogica a proeesului de excitatie are loc atft "in celulele care receptioneaza. in mod direct incitatiile determinate atit de agenti externi, interni (primul sistem de semnalizare a realit.atii), cit sl in diferitele celule - kinestezice, auditive si vizuale - ale sistemului vorbirii (al doilea sistem de semna-lizare); concentratia poate avea diferite grade de intensitate l!i. nive~ul celor doua instante, l?i anume uneori poate ~vea gradul reI?rez~n~rIlor, lar alteori poate ajunge la forta unor senzapl reale (halucmatu) . Ivanov-Smolenski explica aparitia pseudohalucinatiilor sau a halucinatii10r reale' in functie de localizare~ :fenomenului de 'inertie patologica a excitatiei. Astfel, dupa acest autor, dnd fen?m:nele locale. d_: inert,ie a. p!o~ului d_:. excitatie slnt concentrate itn speclal m zona optIca sau acustIca din scoarta. ele imbraca de obicei caracterul de pseudohalucinatii ; daca excitatia iner.ta:,

122

sse intinde 'ii Ia proiectia corticala a functiei optice sau acustice atunci perceptia halucinatorie se proiecteaza in arara si ia caracterul unel halu-

cinatii adevarate", "

, E. A. Popov pune 13. baza pSihopatologiei haludnatiilor. existenta starilor fazice si subliniaza irnportanta fazei de egalizare st a fazei paradoxale, EI arata ca prin administrarea cofeinei (Intarirea procesului excitator) se realizeaza diminuarea sau dlsparltia ternporara a halucinattilor, dupa cum prin administrarea bromului (Intarirea inhibltiei) se realizeaza 0 amplificara a haluclnatiilor, Mentionam faptul cii intensitatea stimulilor externi ca 1?i nivelul pragurilor senzoriale pot avea importanta 'in manifestarea halucinatorie, Intrucit cresterea intensitiitii stimulilor externi si respectiv coborirea pragului senzorial pot determina dlminuarea .sau disparitia halucinatiei, dupa cum scaderea stimulilor externi sl respectiv cresterea pragului senzorial pot deterrnina aparitia sau intensifi-

carea halucinatiilor, .

Cu toate acestea, "procesele de coordonara neuronala care stau Ia baza halucinatiilor sint probabil prea complexe pentru a putea fi explicate prin inhibitie ~i dezinhibitie" (R. Jung). El considera ca 0 activare a pereeptiilor si reprezentarilor sau amintirilor pina la procese haluclnatorii are Ioc prin talarnusul reticulat ; este yorba de 0 influentara subcortkalii a functiilor corticale, '/i anume a ace lor arii ale scoartel care sint 'implicate si in perceptia directa.

E. Holst si altii semnaleaza producerea de halucinatli prln iritari -ale diferitelor regiuni subcorticale. Alti autori (E. Ewarts, 1962) apropie mecanismul halucinatlilcr de acela al somnului l?i al viselor sustinind rolul inhibitiei de durata a sistemului cortical in stare de veghe ~i 301 -deziahlbltiei lui in somn.

W. Est (1961) afirrna ca 0 teorie generala a halucinatiilor si a visului nu s-a putut sprijini pe experiente de neurofiziologie precise, cu -exceptia unor asernanari eledroencefalografice. El afirrna ca unele per-

-ceptii precoce pot fi dezinhibate in somn, in cazul Izolarfi senzoriale, al

-deprivarii de somn si a1 Intoxicatiilor.

2.1.1.5_8.2. Experientele cu substante psihedelice, psihoclUepl.icl?. psihotomimetice sau halucinogene

Bufofenina (dimetilserotonina), bulbocapnina, dietilamida acidului -lisergic sau LSD 25 (Delysid), ditranul, fenciclidina (Sernyl), psilocibina ,thidroximetiltriptalllina) etc, au proprietatea de a realiza in administrarea Ior experimentala - voluntara sau incidentala - 0 dezintegrare a acti"Viti:itii psihice, caracterizata prin aparitia unor iluzii, halucinatii, stari -oneiroide sau a unor stiiri de depersonalizare etc. Fenomenele cele mai 'Irapante constau Insa in modificarila senzoriale psihotice, in special vizuale de 0 mare variabilitate. care se extind de 1a iluzii halucinoide -!ji halu~inoze pina la halucinatii adevi:irate, panoramice, dinamice, policromice de asoect oneiroid. Deosebit de frecvente par a fi illlaginile eide-!ice car~ cons£au in reprezenti:iri ce se disting printr-o claritate cvasiperceptiva a unOr imagini percepute anterior_ ProbabH cil eidetismele l?i ·calopsiile (impresia de infrumusetare a obiectelor ~i ambiantei), precum '~i starea subiectiva de eutimie ~i euforie sint motivele principale care ..determina unele persoane, in special tinere, sa recurga in mod frecvent

123

~~ repetat 1a aceste substante. Dintre aces tea, cel mai puternic efect halucinogen Il are mescalina, LSD 25 1/i psilocibina, Primele experiente cu. substants- psihedelice au fost realizate de K. Belinger (1927) lJi W. Mayer-Gross (1~~8) ?<:re au utilizat mescalina,. fara ca cerc~tatorii sa fi putut trage concluzii edificatoare, deoarece rnecanismul neurofizlclogfc de actiune

a substantel nu era elucidat. .

In prezent se considers ca in metabolismul mescalinei rezulta adrenocromul, carej prin nucleul sau indolic, inrudeste mescalina eu bufotenina, harrnina, LSD 25 si psilocibina. Alte experiments au evidentiat legiitura intre serotonin a l/i substantels psihedelice, in sensul. cii aeestea ar cresta serotoninemia cerebrala (A. Freedman, 1967). La rindul sau, H. Kluver (1942) reluind experimentele cu mescalina, mentioneaza constanta Iorrnelor ~i geometrizarea figurilor in stadiul precoce al Intoxicatlei cu aceasta substanta.

Alte experlenta cu substanta psihedelice semnaleaza Impresia de modificare a imaginii corpului (ale carui segments pot fi percepute microscopic, macroscopic sau fragmentat), aparitia de haluclnatii autoscopiee (cl} perceptia vizuala a unor organe, parti din corp), cu imagini de reduplicara a corpulul sau cu realizarea "imaginii duble" - subiectul l~i vededuplicatu1 proprlului corp, de obicei rnai mfrumusetat, 1a 0 anurnita distanta de cel real.

Se considera di ',l,aceste halucinatii toxice sint dezinhibitii ale unor mecanisme cerebrale preform ate, deoarece suita aparitiei lor este asemanatoare eu aceea din alte halucinatii netoxice" (E. Jung, 1967). Halucinatiila provocate prin administrarea substantelor pslhedelice se com plica progresiv, de la imagini elementare pina 1a imaginl complexe, scenice; dadi 1a inceputul Intoxicatiei apar figuri geometries simple pe un fond intens Iurninos sau obiecte izolate pe un fond omogen, ulterior slnt percepute scene complexe, dinamice l/i cu Iegatura intre ele, tnsotite de' modificari afective.

2.1.1.5.8.3. Experientele de depriuare senzoriaUi (sensory deprivation) Experimente1e de deprivare senzoriala folosesc in general trei metode:

- diminuarea pina Ia disparltie a stimulilor senzitivi l/i senzoriali in baie calda (J. Lilly, 1958) ;

- micsorarea intensitatil unor stimuli senzoriali prin ochelari, cu lumina omogena difuzi'i !}i in mod proprioceptiv-haptic prin lmobillzarea bratelor ~i mfinilor in manusi (W. Heron, 1961) ; . - monitorlzarea stirnulilor (fara 0 micsorare importanta a intensitatii lor) cu limitarea cimpului vizual pe un fundal acustic moncton,

Toate aoesta experimente care intrerup canalele normale de cornunicatio sau diminueaza forta exeitantului orl ridica pragul receptiei senzorialeau intotdeauna consecinte asupra functlonarii biopsihologice & persoanei. Comportarea care apare in urma izolarii senzoriale este inrudita fenomenologic cu aceea a bolnavilor psihici. Astfel W. Heron (1957} a lizolat subiecti intr-o incapere lwninata, in pat, pe 0 perioada variabila, In functie de into1eranta ~ndividuala 1a aceasta experien\ii. Pentru reducerea aferente10r, suhiectii l/i-au pus manUJ?i l/i ochelari de plasti~;. in incaperea izolata fonic se auzea doar zgomotul monoton a1 aparatului;

12t

de aer oonditionat, care avea !?i rolul de a bloca eventualele varlatil de sunet. Se apreciaza ca unul din cele rnai interesante fenomene ale experientei de deprivare senzoriala a fost aparitia halucinatiilor. Subiectii Je-au descris ca fiind assmanatoare cu cele consecutive intoxlcatlei cu mescalina, Ca l/i aces tea, 'in dinamica lor, halucinatiile prin izolare au urmat un anumit model: initial puncte de lumina, apoi modele geornetrice simple care s-au cornplicat progresiv, realizind figuri ce puteau fi recunoscute (siruri de barbati galbeni cu gurile deschise), apoi scene tot mai integrate ca desfasurarea unor procesiuni pe strada etc. in tirnp cernanifestarile halucinatorii se desfasurau tot mai amplu, alte canale senzoriale erau deschise: subiectii auzeau YOGi, coruri (cu impresie stereofonica), apoi simteau descarcari electrice pe piele sau alte halucinatii tactile !?i somatice.

E. Ziskind (1963-1965) a studiat deprivarea senzoriala 1a bolnavi care in urrna leziunilor oculare (cataracta sau dezli pire de retina), au fost' nevoiti sa stea cu bandajul ocular mai multe zile, La acestia apar~a un sindrom caracterizat prin Iluzii vizuale l/i distorsiunl perceptuale de tip oneiroid, considerate de autor ca haluclnatii propriu-zise sl avind caractel' hipnagogic.

J. Mendelson si colab. (1958) in cursul unei epidemii de poliomieIita au constatat la 8 copii la doua zile dupa instalarea in "plamini de otei" (cu 0 deprivare predOl~inant rnotorie), aparitia unor halucinatii au~tive si vizuale (zoopsice ~i policromatice) cu eonti nut in general agreabil si cu '0 durata de aproximativ 15 zile.

, Halucinatiile realizate prin izolarea senzor~ala s.e ~isting prin ur:ua- toarele caracteristlci : sint putin influentahile prm vmnta,l au? mare. vrvacitate sint foarte des in miseare au un aspect nenatural $1 straniu Tca parti'de peisaje care se misca i~ sens invers), cu 0 peri~ada ,de 1aten~a cuprinsa intre 20 de minute si 70 de ore. ynele ha.lu~m~tll ?ptIce ati fo;;: mai distincte si mai durabile sub ochelari cu lumina difuza ; el~ puteau fi tranzitoriu intarite prin intunecare, dispareau dupa doua ore ~1 puteau

fi r eproduse prin ochelari Iuminosi, clari, ,

Semnificatla psihopatologica a experimen~elor de . .izolare senzoriala a fost arnplu discutata in 1961 de Ph. Solomon ~l colab.

Deprivarea de somn (sleep deprivation), pe linga in;udirea ei c:-r; . deprivarea senzoriala, realizeaza si 0 legatura. intr~ T?ecarusr;nele h~luCl-, . natiilor ~i cele ale viselor, Ca si .~n ::elela1t~ sl~a!ll, m deprlvare.a md;-: lungata de somn au aparut iluzn 91 hal~cm!itii, iar B. Co?e~. 91 cola?~ , semnaleaza prehmgirea timpului de reactie 91 cresterea variatiei scorurr-.

lor deperforman\ii. '

L. Kubie (1961) face 0 analizacomparativa a relatitlor diritre pseudo-

halucinatiile din vis, din psihoze sl halucina!iile. r€~lizate in y s~area de veghe prin deprivarea senzoriala. Se pune 1a indoiala faptul ca m expe-

rimentele dedeprivare senzoriala ar exista 0 adevaratii stare ~e vegh~, intrudt caracteru1 undelor bioelectrice ilustreaza 0 asemanare mtre sta~ rile hipnagogice ~i somnul ul/or. Asemanarea aspectului electrogen_e:el cerebrale din timpul halucinatiilor prin deprivare !}i somnul superflCl.al

• partial cu arousal (focar de veghe activ) a fost eviidentiata de W. Heron

125,

(1961), care constata in ambele situatii 0 usoara incetinire ~i 0 aplatizars

a ritmului alfa. .

Experientel~ de izolare senzcrrala ofera un model analogic al d~!:.~ructurarii perceptuale Intilnit in psihopatologia cllnica a senzorialltatu. Acest m?rle! ~ste suscepti?il de Interpreta-] si tentative de explicare a. fe!10:ne~1Ulul clinic, Inafara ipotezelor teoretice tnsa, deprivarea senzo~1ala .(mdiferent de natura sistemului senzorial implicat) duce la concluzii Jm,:dlate pent~ practica m:dicalii.. As~fel - rnai ales In afectiuni neurologlCe - depnvarea motorie prelungita (de exernplu in cursul sindromuh~i. Guillain-Barre) poate duce la iluzii si dezorg;nizare a functiilor cognitive.

. Orice boala constituie 0 amenintare potentiala a ccmunicaril iar rnedicul trebuie sa pastreze acelasi viu interes nu numai pentru boala propriu-zisa, ci ~i pentru nevoia de comunicare a bolnavului.

Desfasurarea proceselor perceptive este posibila numai pe terenul unui echilibru stabil, reglat dinamic prin schimburi afero-eferente cu ambi~mta; rnai rnult, contactul cu un mediu bogat si variat configurat penmte dezvoltarea mai arnpla si mal dif'erentiata a sistemelor senzo-

riale interesate in aceste legaturi. . .

In ~~ea ce ~riv€!?te mecanisrnul iritirn de producere a halucinatiilor. halucinatiilor, desi putem vorbi azi de modele experimentale, el nu a fost inca elucidat. Ramine cert insa ca aceste mecanisme nu sint legate numai de disfunctii cerebrale, ci sl de tulburari cortico-subcorticale, asa cum .derr onstreaza.modelele experimentale cu substants psihedelice care actioneaza preponierent 1a niveljnezodiencefalo-strlat ; aparitia halucinatiilor in cadrul diferitelor modalitatl senzorlale este conditionatade starea functionalii prealabila a analizatorilor respectivi. Astfel, la surzii ~i orbii din .nastera nu se intiInesc halucinatii auditive si, respectiv, vizuale.

2.1.2. Semiologia atentiei

Atentia este 0 functis psihica prezenta in orlce sector si in orice moment al existentei, avind ca prim rol autoreglarea activitatii psihice

pe microintervale si in mod intermitent. In procesul formarii imaginilor obiectelor !?i fenornenelor reale aminteam ca intervine gindlrea, care prelucrindu-Ie ~i!?lefuindu-le, reallzeaza mtelegerea lor constienta. In acest proces complex de transformare a excitatiei in elemente de constiinta Jntervine in permanents atentia, care orienteaza si eoncentreaza activitatea psihica spre un anumit grup limitat de obiecte si fenomene, cu scopul de a asigura condipile de c1aritate a grupului de imagini percepute, cit !?i delimitarea lor neta de cimpul perceptiv. De altfel, nici prelucrarea

!ii !ilefuirea informatiilor provenite din mediul intern !ii e.xtern.,! prin participarea gindirii, nu ar fi posibiIe fara participarea intensa a atentiei. Inte1egem astfel di aten1;ia e~ 0 functie psihica indispensabilii intregului proces de· eunoa11tere !1i ca fara partidparea ei nu este posibila activitatea selectiva a psihicului, aspecte de care se leaga atit c1aritate.a percep~iiIor, cit !ii fixarea lor in memorie. Pe drept cuvint, 0 scrie de .autori considerii atentia 0 fUIl:c\ie psihica Cll rol de dirijare anticipativa, de pregatire a organismuJui pentru a reception a ceva sau a intreprinde •

126

o actiune, de a reliefa anumite aspecte din ambinnta, semnificative pentru subiect,

Atentiaeste inteleasa ca funetia psihica prin Care se realizeaza, orientarea ~i concentrarea electiva a activitatii psihlce asupra unui grup limitat de obiecte, fenomene ~i actiuni definite; atentia "exprima acea stare de orientare si concentrare a Individului in directia unor Inforrnatu, a unor fenomene 11i evenimente, in seopul de a Ie Intelege mai bine, de a le asimila sau svita" (A. T. Bogdan, 1973).

Orientarea atentiei depinde de semnificatli determinate de imperative biologlc-adaptative sau de electivitati personals. Din multitudinea Inforrnatiilor senzoriale (ordonindu-le si ierarhizindu-Ie), atentia selec .. teaza 0 cantitate relativ redusa de excitanti.

Prezenta atentiei se manifests intr-un evantai de situatil care se intinCe de la reactia de orientare nespecifica pina la orientarea activ dirijata de Ia raspunsul nediferentlat faiii de un stimul nou !?i neasteptat pina la ~()bi1izarea !li concentrarea selectiva :'Ii durabila, mentinuta voluntar

intr-o activitate de cunoastere,

Mecanismele psihofiziologice evidentiate in ultimele doua decenil sugereazii ca organismul poate fi privit mai degraba ca un selector !!li ordonator de stimuli declt ca un receptor pasiv al Ior,

In mod clasic se distinge : a) atentia involuntara, neintentlonala sau primara (Titchener), deterrninata de stimuli senzoriali ce survin brusc, in stare de nepregiitire a organismulul sau care poarta 0 noutate inform ationala ; b) atentia voluntara (intentionala), deliberata ~i sustinuta de un efort volitional !1i c) atentia habitual a sau postvoluntara (Dobrinin) carese caracterizeaza prin starea de pregatire ~i eventual de asteptare in vederea unei receptii mai corecte si mai dare a anumitor stimuli.

Atentia poate fi definlta si ca orientarea activa a organismului catre seleetia. mesajelor, ajustarea antlcipativa (receptoare !?i executoare), foc~lizarea intermitenta a activitiitii pslhice. Exercitarea rolului sau .adaptatI.v realizeaza dirijarea activltatii psihice prin lnteractiunea factorllor mott-

vationali cu eel situationali.

Dezvoltarea senzorialitiitii determina, sustine si intretine functia

prosexicl ale carei prime indicii pot fi constat~te. in .~una a II-a ~e viatii.; dups; virsta de 4 luni apar elemente ale curiozitatii, care, la rmdul el:! contribute la edificarea capacitatii de orientare lfi concentrare. Daca, inainte de un an 1a baza atentiei sta activitatea concret senzoriala (minuirea jucariilor ek.), dupa aeeasta virsta atentia se dezvolta pe fondul. r~la-tiilor- copilului cu ceilalti. Urmarind comportamentul acestora, mmuca; pantomimica, conversatiile etc., e1 i~i dezvoltii capaeitatea ~e mob!lizar~ mentinere si concentrare a atenti~i.. Cu toate ~ce:stea,. atentl~ este_ 10 prrmacopilarie predominant spontana, involuntara !11 putln perslstent~.

In a II-a perioada a copiUiriei, atentia fUnd an.trena!a de ~mter~se, preferinte, dorinte, se dezvolta ca volum, concet;trare Y. perslStenYi~ pumn: du-se astfel bazele atentiei voluntare. IntruClt ac.tIvltatea .l.udica ocupa un loc tot mai important In viata copilului, ea devme ~n mlJ~oc excele~t de antrenare si dezvoltare a functiilor prosexice !'ii, in prm1Ul l"md, a mobllitatii si distrihutiei acestora.

. I~ a III-a' peri o3d ii a copilariei evenimentul pro;;exic se~~.fi~ativ consUl in dezvoltarea deosebita a laturii voluntare ~l a capacrtatil de

121

mobilizare a atentr . I "

11" a f )"e1; n aceasta perioad'¥ .

tulC a, ~nctiei prosexice Il poate orienta a apr.ecI~rea clinica !?i psihome-

li;b~~7 ale c,?pilului, manifestate in pri~~~t~e~ato~ asupra eventualelor . :. s el copm cu tulburari de co I'm pnn tulburari de aten-

~~;~.~eatentla se, manifesta prin car~~~~~~ent sl~t instabili, distrati, La spe ~ '1 ca ,expresle a unor star! discordante o~ P~SIV, ,\absent" sau intro~ ~l~ scaderea fortei de mobiliz . '. eSlgur, lIpsa de atentie (in ;mel !nsuficiente dezvoltari a funct~~o l/l mertnere) poate sa fie expresia

a cell nor:n~li, dovada ca situatia re:p cOrIll_ lYe (Ia copi] oligofreni) sau . n ?hmca functia sau proc~s I ec rya nu Ie trez~te Interesuj, ' t iza t . n;al :nl!lt _?antitativ. Astfel u tJ:r;:~:?:-I~ (al atentiei) a f~st sist':"map~t fl. Impartlte In hiperproseJ..ii bara t I~nie d~ atentle (dzsprosexiile) s~,ecbv~. a adivitati de cunoastere c. errza e p.~m exagerarea orientarii 0: lent~~l1 selective aactivitatii d ' hlPoprosexll~ expresie a diminuaiii ~lJspantla oricaror posibilitati' pro: c.unoa~tere ~1 aprosexii care traduc

. mteresa atit atentia involun'tara ~~lc.e .. ~e asel11enea disprosexiile pot c?relatie inversa, ~a de exemplu ~l ~: ~ entia .voluntara, uneori intr-o hlperprosexie Spontana r;;i -hiPoprose~i!t~~i~~~~~acale, caracterizate prin

2.1.-2.1. Hiperprosexiile

• Hiperprosexille - cu aspect e .'

t1l1du-se in intreg comportamentul g neral In. sta.rile mantacale, reflecde excitatie si de usoara intoxi . ti - au ao;pl.1tudme mai mica in starile prosexiile se' manifesta sele ti IC3,le. In n:aJontatea cazuriloi- rnsa hiporv~etii psihice sau sub un a:u~it c~ p~edI1e~tie !ntl'-tIn anumte sector al hlpc;~prosexia este fndreptatii in s r:t1fut ldeat~v. ,Astfel, la melancolici pa,b111ta~e, de ruina etc. La cenest;e~~~ s~~pra Idel~o! d:presive,de culorlentata asupra starU de sanata~' .1 hl~ndr:c1 hlperprosexia este sale, asupra fenomenologiei somat] a orgamsmulUJ, asupra fUnctionarii La deliranti 9i in special Ia para~:icpe h<:are ~ce!iti .. bolnavl 0 dezvo1ta. de tema deliranta si orientajg asu . 1, Ip~rpIOSeX!a este strins legata s~lU persoanelor implicate in sist Plf d~~Ulor evemn~entelor, situatiilor ~l obs~sionali manifesta probabileu:.~d Ie rrant r~spechv. Bo~navii fobici rn legatura eU'fobiile si obsesiile lo~ d ul eel mal l~alt de. hlperprosexie

. , e a care nu-si pot dlstrage atentia.

2.1.2.2. HipoprosexiiIe

HipoprosexiiIe pot avea . t it t " -

confuzionale grave, la a osexf~ ensr a e vanab!la~ ajungind, in stari

surmenaj, de irascibilitat~ si de' a As!fel ele ~e mtilne?c in starile d€ asemenea la toli cei cu stat' ub nXIe~atel' Hipoprosexia se constata de fii!'iurarea corecta a funcfiel' 1 So u.n mve ophm cognitiv, cerut de des-

It v pr seXlce ca de exemplu i t"'l d' d

vo are cognitiva insuficienta (oligofr' .. ). t-'1 n s arJe e ez-

nitiva (predemente si dement) t emH~' m s al:~ e de deteriorare cogfrenie unde au Ins~ u 'bt e c. lpoprosexllie apar si in schizonale i;lcomprehensibile anlec~cr~ster bPalrtic~lar prin comutaril~ motivatio-

D' , a <: or 0 naVl. .

starile ~~~~fo:rt:P~o~~~{~~a~~ mr~t!e~ta in grade vari~bile in toate

De fapt .. disprosexiile imbraeii ai~i bil par:lel cu ~ravltatea acestora. starea de trezire (arousal). corticala' ~_un aspecd' dfeo~eblt, legat direct de

'0'1 mezo lence alica. . .

128

--

i

2.1.2.3, Mecanisme ncurofiziologico ale atentiet

Cercetarile asupra psihofiziologiei utentici au Iuat amploaro in ultirnele decenii ca urrnare a observatiilor asupra electrcgenezei cerebrale ~i a evidcnticrit formatiunii reticulate.

Formatiunea reticulata cuprinde un sistern de neuroni localizat in : - trunchiul cerebral, bulb, protuberanta, mezencefal, denumit

.sistem reticulat activator-ascendent;

- dieneefal, denumit sistern reticulat dif'uz de proiectie.

Aeeasta impartire are consecinte fiziologice ~i psihologice, intruett : - stimularea Iormatiunii reticulate din trunchiul cerebral (mezen-

{'('falice) are un efect tonic, de lungs durata, difuz si remanent (prelungindu-se 9i dupa incetaren stimulului) ;

- stimularea f'ormatiunil reticulate difuze (diencefalice) are efcct Iazic de seurta durata, limitat topografic ;;;i cu durata cgala cu stimularea,

Sub aspect psihologic formatiunea reticulata mezencefalicii are 1'01 principal in sustinerea (mentlnerea) atentiei, in timp ce Iorrnatlunea reticulata diencefaliea are 1'01 principal in mobilitatea (comutarea) ~lt:"ntiei.

Atentia (involuntara sau voluntara, difuza sau selectiva) nu se poate manifesta farii participarea sistemului reticulat activator si seleclor. Aceasta se po ate realiza in mod natural prin stirnularea oricarei modalitati senzoriale (acustice, optice, tactile) sau, experimental, prin st imularea electrica a receptorilor cailor aferente sau a insas! formatiunii reticulate. In cazul in care formatiunea reticulata a fost distrusa de diverse Ieziuni sau experimental prin electrocoagulare, efectul activator asupra cortexului dis pare, Daca se intrerup insa diilesenzoriale speeifice aferente (deasupra substantei reticulate a trunchiului cerebral), stirnularea aeelorasi cai pastreaza efectul activator. Acest fenomen se datorC'r;;te Iaptuluj cii 'in drumul lor spre cortex, caile senzoriale speeifice, ajunse in regiunea mezo-diencefalica, trlmit ramuri eolaterale Ia neurcnii substantei reticulate, in timp ce alte fibre nervoase ale aces tor di.i merg' direct spre cortex. Astfel impulsurile nervoase de la receptori, in drumul lor spre cortex, au la dispozltie doua trasee : unul nespecijic, comun oricarei modalltati senzoriale (realizat de ramurile colaterale prin Jormatiunea reticulata) r;;i altul specific, prin caile prcpril Iiecaru! analizator, care merg direct spre cortex, evitind substanta reticulata. Se stie ea sistemul nespecific realizeaza reactia de trezire electrica si oomportamentala actionind intr-adeviir Intr-un mod nespecific,' adica asupra intregii ~oarie, indiferent de modalitatea senzorialii prin care a fast impulsion at si indiferent de regiunea corticaHi ciireia j se adl'€seaza.

Formatiunea reticulata reprezinta deci nu numai 0 zona activatoare (de trezire), ci $i 0 2')ona de convergentii a impulsurilor senz()r;ale, rdpt dovedit prin 'inregistrarea de pot.entiale evocate in neuronU 1'eticu'Iati, dupa stimularea oridirui receptor sau a oridirei cai senzoriale :1ferente.

Se prcsupcme deci ca declanf;'>area atentiei ~i mentinerea ei sint I'palizClte de stimularea 5e11zoria1a natw'ala ale carei impulsuri sint insa selcctionate. iar cele care capiita "perm is de libera trecere" sint ampliiicate de substanta reticulata.

129

In r-oncluz ie-. o rice stimul se nzor-i al supr-alimincl poarta 0 dubla· dcstinatie :

- transrnitcrr-a unci informatii (specificc) prin calea aferenta corespunzatoar(',din"c!. spre cortex;

- t ransmitorea unui irnpuls fcrrnatiurrii reticulate, care Ia rlndui ei reajizeaza trezirea sau cresterea stari! functionale a scoartei.

Rolul activator 'Ii porcntator al substanto] reticulate a fost ariit,lt dc Lindzey, care a demonstrat di dupa lezarea Iorrnatlel reticulate', reactia de trezire corticala (electrkajnu rnai poate Ii realizata, in timp ce lezarea cailor senzoriale speclfice, deasupra forrnatiei reticulate nu lmpiedica reactia de trezire. Bineintelos ca in starca normala, veghr-a, ca sl vigili ta tea, este lntretlnuta (conform pslhofiziologiei pavloviste) de diversele stirnularl senzoriale. Dar aceasta se realizeaza ell precadere pe calea indirecta a potentaril si .tonifteril aoostei formatiunl prin intermediul substantei reticulate. Numai intcgritatca s istemului activatordinarnogen rnezodioncefalir- poato men tine un nivel prosexic ridicat, condltia unei rapide ~i oportune orientari a omului in ambianta,

S-a constatat ulterior di stirnularea electrica a diferitelor puncte corticale est e capab ila s..'i produca reactla (electrica) de trezire, fapt care punen sub scmnul intrebari! rolul activator sl rontgen al substantei reticulate asupra scoartei. Alte cercerari au evldentiat lnsa ca reactia difuza de trezire a seoartel (in urma excitarll 1'.'1 directe) nu se realizeaza prin difuziunea excltatiei pe seoarta, Intruclt dupa separarea aeesteia de f orrnatiunea reticulate (prin sectionarea corpului calos), excitatia corti('ala nu a mal putut detcrmlna reactla de trezire. Deci, reactia de trez'r+ w'neralizata, produsa prin stirnularea Iocalizata a cortexului, este realizata tot prin interrncdiul formatlunh reticulate. Acest fenomen se datoreste existentei unor circuite cortico-reticulo-cor-tleale (prln care 0 excitatie aplicata asupra unui punct cortical, este arnplificata si retrimisa difuz, tntregului cortex).

In eoncluz!e, attt stimularea periferica, cit !?i stimularea ccntrala, reallzcaza reactia de trezire (electrica si cornportamentala) tot prin intermediul f'ormatiurrit reticulate.

Participarea scoartei Ia propria sa trezire. obtinuta prin impulsur i cortico-reticulo-corticale, are importanta pentru mentinerea atentiei voluntare. 1n acest sens, Fuster a ariHat di stimularea formatiunii retieuJate mart'')te promptitndinea ~i discriminarea tahistoscopicii !ii redUC(~ timpul de reactje.

Formatiunea retkulata exerdtii in aeela~i timp ~i un 1'01 protl.'Ct()[" ilsupra cortexului cerebral prin fenomenul de .. oclu2ie" pe care-l (>xercitii asupra multitudinii impulsurilor senzoriale, permiUnd (~i uneor! facilitind) trecere3 numai a acelor impulsuri care poarta un mesaj specific, ce eorespunde electivitatii motivationale a persoaneL Tn aC'€'st sens, Livingston a avut posibilitatea sa demonstreze ca, cre!?terea exdtabilitatii formatiunii reticulat.e are ca efeet inhibitia mesajelor senzoriale; deci cc:1h'olul central asupra eailor senzoriale este de natura Pf'l?dominant inhibitorie. Intiirind excitatiile care pleaca de la anumi{:i r('ceptori, fo,matillnea reticulata inhiha excit:1tiile concomitente care oleaca de la ceilalti receptbri. Deci forma\itmea reticula(a, pe .linga funetia sa generalizant-tonigena !Ii facilitativa, detine !ii 0 fnnctie frac-

130

." _. consecinta psthologica est", oportunitatea ~i elec-

<nonat-ocluzlva a carel.

I, -'t t fixarii atentiel. .. .

l,V 1 a ea .. ilustrat 'lceasEi 0bsC'rvatie pe bolnavt SUpU.'l1

Hemar:?ez-Peon.3 .. l' 'a-re aYr'ilU e]cctrozi tmplantati in cort,nor oper:a~ll neuroehlru~~c~ e, s~el scadcrea potentialelor evocate la tcxul OCCIPItal. S-a cons at a 1'1-1'1' conversatii si st. an cmoticnal.e:

1 . . In cursul unor exprc y , •

stimuli .umU:::l}l, . . uterni~a- semnificatie pcntru Ins) re~~esc ~a »ceste Sltuatu (eu 0 ma\J I inos mai putin semnificatlv, Deci atentia hlocheze impulsul senzon . u~:n·titi in timp ce altele, concomit~nte, <c(' focalizea~a asupra ,nn~~~i~Vlde ~lectivitarea personala, determmata ";nt lasate m umbra. rn bi t 1 .

;-.. .' - t' 01- a su K'C u Ll.L.

de constelatla motlVa~lOn a u : ptorilor este shins Iegat de Staff,l

Controlul efe~ent asupr~ re~ pot adapta receptia !?i afluxul senf\lnction~Ia a eentnlor. ner~OfilfeC:d_back. Controlul adaptattv, ilustr~rC' ~ zorial prmtr-un mecanlsm . e '1 te pe om de sub influenta umvoca

.. '. elor intern" 1 scoa . f' .

rolului mecamsm . '~"t' ub alt unghi 0 replica neuro lZIO-

;t sHmulillui .exterhn ~ ~Otr:Sil a~.~e.pOs stula relatia ;timul-rcactie, edificinct

1 'a 1 teona be aVlOr.s a c· . d 1 tl

regie a.. lul b'ectivitiitii [nsului in viata e re a e.

'in acelasi tlmp ro su I .

2.1.2.4. Metode de investigare a atentiei

." - 1 componenta somatica a atentiei;

Metoda ~aflca se refe1a. a uscular a respiratiei si a pulsului in

.c:onsta in inreglstrarea tonu~u ill m ,

t.irnpul nlomentelor d~ ~~il~~hiStOSCOPUlUi face posibila aprecierea ::onCercetarea cu. al~. nsitaiii atentiei. Se prezinta pacientuh.ll_ un eentrarii volurnultti !?l mt€; Ii 'tat!ii apoi este tntrebet ce a vazut. J1umar de figuri, intI-un timp urn tra de volumui si de intensi-

- d ibil itatea de a se concen , '. .

J n functie e pos . t duee un numar mai mare sau mal nne

tntea ate~tiei, eel inves~~ rtep~pcid in cImpul sau vizual,

r f srurrle care s-au 51.1 •. -ceoa r ." bol" m It5~" _ f vent ufilizata la examinarea de rutma a. 0

o alta metoda rec . r . . se reeomanda bolnavulU! sa

navilor psih ici est~ 112(!~O~~ [~rc:ep~ Z~i~ 17 in 7 sau din 13 in 13, proba numere de la 100 mapoi t l~ , :n oL)~tabilitate mare a atentiei, pen~ a <~ilre presupune 0 coneen rare bol .. pot fi rugati sa spuna in ordme

" -ita eselile. De asemenea 0 naVl~ c.

-. \ I gr: "tam' " hmile anulUl etc.

i rn-ersa zllele sap m11, b" I ') consta in unnatoarele : S1" of era

Metoda Bourdon (proba arall! Ul • •

vu1. text si i "'e cere sa taie anumlte htere.

bo1na Ul un .-

2.1.3. SEMIOLOGIA MEMORIEI (FUNCrIILOR MNEZICE)

. 1- aL PI"In intiparire

. . _. . ~-" trospectlve, rea lZ c ,.

Proc€s pSlhlC a1 Odencan~ re (eactualizare) m?morJa oglm-

• t ( nn~"rvare) 51 evocare r ',..

<fixare), pas :rare c .. · ",: < _ .' constituie rezervorul gindirii ~1 !magl-

4este E'xperienta antenoara ~l .' ul .

~~tiei suportul fortei cogn:tive a ms Ul'. ul . fOr" mDmo-;e constituie

.' . _ _ . t pe;hicii a "m Ul a a " .. < ~

Lange &flrn~a ea Vl:1.'a "'.. ~.r· n l)re:rent fara treed, elm-

h de imureS!l senzlhve, '" .ca u

do-ar un gem,

~i fEu'a vULor.

131

,;, lI_1trucH par ticipa 1a retinerea ,i' , " ' "

I "IJe, Oil a continutu .. ilor ideati (avin reactualiza, ea llnaglmlor senzo-

, 0 .c , I ~ " rve avind 0 manifestar domi

Z 11a a sau predominant abstracta) , c ' ' ~ I c, pre ominant sen-

celor- doua rnodalitati de cunoaste ' ~emorIa }SI~U~'~ ~l ~xl?rima unitatea

lnsuficient abordata in ; i;e t sen;zO! lala ~l ideativa,

tual izar ii lU10r sUiri afectivo ~i s ,t~fi~i?lo(gle e~te, lI1S~ posibilitatea reacavea 0 mare fortii si VI'vael'tate)" , ',lc..abr:e in lste,ne, de exernplu pot

• , " Cd SI S a We p 'b'l' - , '

111 tirnpul uncr ernoti i negati 'f' ': 051 1 itatilor de evocare

j' d f- lye apt ce exprimg p ti

a es asurarea proceselor af ~;: I r·" ar icrparea mernoric-i

tate, ,ideaj;ie ~i af'ect ivitato C~;;~~~ mptulc~tlll: mem~ri~i in senzor-ialifun::tle, aces 1 proces psihio caracterul de

Putern afirma ca Iunetiile memo ' , f _ .

fost pereeput, gindit si t _ 't' , _ rIC1, ac, legatura Intre ceea C(" a

,," t ' ' ral, asigura continuitatea '

sruntei. Din perspectlva longitu 'j r ' ~l consecventa CCIl-

moment dat) in sectiune t Q:~al!l (ontogenetlcaj, dar si (Ia un

, , ' ransvel sa a mC"lona 'eali •

unitar al insului fii d ," 1 ea izeaza caracterul

, Il1 aceea care confora stab'litatI' 0

o privire retruspectiva asu 1 ; ,,' ea persona itatii s.il«.

J,1J.2I11Criei perrnite 0 mal' b _' yra] dezvoltarll ontogenetico a functii.lor

, \ una inte egere a mecani I'd '

er. I <ttel, in primul an de viae ' smu ill estructuriu-ii

Junta, : copilul poate retine fi ta me~10na are cara~ter pregnant invitelor folosite recunoaste v gura persoanelor aprcpiato 9i forma 00:-::('-

f t ' c , vocea mamor a membrilo f '1" M

es area unor gusturi' si P f 't' r ann iei etc, Dni-

Ul10r aspecte din eXD~~'l'en+:e errnte cste dov,ada conservarh mnezico a

, .". L. \-<'1 sa concret-sen 'j' S " '

l:.I1 an de viata se dezvolta ',_ 1 ' ZOrIa ,~ .• pre sfirsitul prnnu-

tarea unor cuvi~te gesturi a P1to:ce,"'u reprodueerii, evidentlabil prin irni-

" ~ I, pos Ll I'L,

L La anteprescclarj (prima co Harie '.

mult prooesul retinerit '11 pastra~' ) dlntre 1 f?l 3 am, se dezvcIta

vtrsta de 1 an, si de cite;a 1uni 1a I. ~ urata de citeva saptamini, !a aceasta perioada faci1i~t' d d virs a de 3, ani. Memoria copilului in puternica sa 'col~rat'rra ~ ~ e~voltarea Iirnbajuluj, se distinge n;,in directa 9i univcca cu 1- a" ec gena, f0!ia sa mnezidi fiind in lega.t- "'il

ncarcaroa afectiva si S ifi ...

pentru eopil situatia sau obie -t I d ',emnl icatia pe care 0 :~:'e

, . CUe memorat,

La prescolari {in a II-a p" d" '1" ' ,

vitatea ]udi~a (de joe) im Ul ell~a a ,3, eopl ar~el), intre 3 9i 7 ani, (:c~i-

jocnl n obliga pe co' '1 p 1e _un::tl€,l mneZlce caraderul volun'.::J[:

" , p nu numm sa flXeze si "a t" , _ ,

noas('a iiI mai ales sa reproduca e ' " , . " v _ re ,ma, Cl sa 91 l':X:1'-

('crute de exicr~nta s;'ua!" 'd Xpell€?t~ cl~t1gata in anumite moment" de 3-si amin'tl" s( a"~~L'.ta'let:ea:;;ll, e ~arc, 1~11e ludice, Cr€:$t.e acum cion HI

, , ' ", _L<, , Izeaza ellatura f ,ti'l '

voht10uale Cia si interrraflE'3 m" t' ".J'> un~"l or mnezlce eu c<,,'e

'h' ' '·0 al ae Iva a memonDl i b1 1 ' ..

psI lee a copilului, Tot acum se d ~F" " ,"- n an,~m ,u net.!l

ritatea !?i ritmcl sc adoptii si ' ez':>, t,a P?slblhtatea de a retine f(,UOrindu-s2 memOri~ sociala (J, De1!;).pas r€aza rna: l;.~or conduita, CCU.'.11-

In perioada scolarizarii 1a 1 1 '

riei) memorarea ln~a lsi pa"t~ :,)co <1ru m:c (a III-a perioada a copila-

selectiva (se op,:,este ineft • l·eaza earactemi eoncret senzorial, este put,in ment2ra .,de scurtii l_e<;pj~'ttfs~p(rUa ellemsent~lor nesemnificatiw:) si fr:)o-

T ". .... <, e rsu a ,ChlOpU), ,to

Nevola de' a far'{' faA' , 'j

dezvol1a a' ~nt' j:: \3 sarClm or procesului instructiv-educatlv

t,I'114c-tl'a' I'. ;.~.~, '-" ~1 vo l,ttona,l i,al l,ne, l110raril', H',st~ locul '

, nc,'" ,_ ~ ~ alci sa facem di'r

, 'e m_l11c-race 'SI activlt.atea d • ,·t, "

confundate) : ultima avind 0 ~f ' " 1 e l,nva,ale (notmm frecvl'nt ~ era mu t mar mare, cUprinrle, pc IL:Y/l

132

memorare, !li alte prooese ca observatia, atentia, gmdirea, imaginatia etc, Invatarea, spre deosebire de mernorare (care implica ~i aspecte incon9tiente si automatizatc), este prin exoelenta un proces dirijat voluntar 9i constient, care permite nu numai acumulan'a !ji retinerea, dar !ji sistematizarea, ordonarea !?i prelucrarea cuno:;;tintelor ~i rolatfilor.

1n psihopatologie, Iunctia rnnezica este sisternatizata altfel decit 1n psihologia generala. Psihopatologia distinge 0 "memorie imediatii" in care reproducerea sau recunoaf?terea unui material are Ioc mtr-un interval ce nu depaseste 10 secunde de la prezerrtarea lui. In "memoria recentii" reprodueerea sau Decunoaf?terea materialului are loc dupa rnai mult de 10 seeunde de la prezentarea lui.

In sfirsit, "memoria evenimentelor fndepiirtate" se refera la evenimentele traite de la inceputul vietii pina in perioada prezenta,

In legatura cu primele amintiri mentionam di, desi functia rrmezica tncepe sa se manifeste in [urul virstei de 6 luni, totusi prima eopiHirie (perioada dinainbea virstei de 3 ani) nu lasa aminttri. De aeeea explicatia freudiana conform careia evenimentele acestei perioade stnt uitate prin refulare, este "pe cit de mdrazneata, pe atit de gratuiUi" (J, Delay. 1950), Omul normal nu pastreaza 'amintirile dinaintea V1r5t('i de :> ani, intrucit in perioadR respectlva, desi fixeaza impresiile, el nu are posibilitatea de a evoca ordonat, cronologic si logic istoria €'venimentelor traite. De aceea asupra perioadei primei copilarii el nu pastreaza decit reminiscente de imagini. Uneori insa evenimentele fixate atunci se pot maniIesta in sltuatii patologice gratie 39a-numitei "memOl-ii aeustire",

Intr-adevar, memorarea, in special. in forma Pi voluntara, este un act de sinteza spihica, actul memorarii prEsupunind o actiune de participare activa a subiectului in oauza,

In legatura eu activismul persoanei (pe care dOTim 8<1-1 subliniem)

in procesul memorarii, ~i in spocial al fixarii, amintim di autorii mai vechi (Averbach) vorbell'lU de un asa-rrumrt "prezent psihologlc" saU "prezent aparent" (James), caruia au mcercat f'a-i masoare ~i durata apreciind ea aceasta aT fi euprinsa 'intTe 0 f?i 12 secunde,

p, Janet a reluat problema :;;i a introdus notiunea de "potentaTe a prezentlllui" (pTI?sentification), El a aratat ca realizarea prezentului este insep3.1'abila de eonstituirea evocarii, D€ci prezentul ar cDnsta in trans.formarea actiunii in evocnre in acela!?i moment il1 care noi 0 exeeutam, Pl'ezentul, splme p, Janet, este 0 evocare realizata in acela~i

mGment 'in care noi 0 prez,i;ntam,

In fclul aceElta octul de potental'e a prezentului devinc un act intelectual In care sint implicate conduita actual a :;;i procesul evociiriJ, poten1;area prezentului unind ded evocarea eu a-ctiunea, Ceca ce nu poate fi trait, adul la care subicctul nu a putllt participa pe deplin conf'tient nu va putea fi ('vocat, ci doar repetat, Tocmai aceas1)} creativitate ? E"Vccilrii reaIiz,eaz<'l nu numai potentarea prezt'ntului. ci 9i actul de ('0nstructie a aC2stuia, Numai 0 inieJlca, $i depIina participm'e a subiect'11ui care triJDslorma im2,g;nea traita intr-o judeeata asupra in)aginii, J"<.:aHZC2Za legatura intre memorie l1i glndire, pe fundalul con;;tientei, !;i {'')nfera memoriei caracteruI de proces ccgnitiv,

R"cltnOa~teTea (functie a mel110riei definita ca potential de difur~ntiere a imaginilor prezcnte de cele traite) nu se rez'.1ma ded numai

133

)" dHerenperea trecutului, in masura in C" ••

pat ce~e ale prezentulUi, ci reprezinta ur ar ~ llna~.lmle lui so SUprapun ,1' ervSln opel'atiile gindirii (analiza, compa~-a~~ ~~: rc ~omplex, in can'

. ub aspect clinic tulburiiril d. '. 1 erentIerea).

dLsm~~zii cantitative in care se i~cl:d ~~mO,17.e l??t fi sistematizate in :

Tnllez:.tle; dismnezii calitative (aramn ~?OT.tnezule, amneziile sl hiper~i~tezei 1n_nE;zice imediate (senti~entul e;~Z)st~ar~ C~Prind; a) tuiburanle

. tulburarzle rememoriirii trecutulu; (co ;~llf' . aIse~e recunoru;;terii) ;

ne etc.), n a u ape, ecmnezie. anecfo-

Consideram ca toate aceste tulbu • . .

ral d di ". ran se

e tsmneru, prefixul dis" sern 'f' , d

specifica. "e III rein

Inscriu in conceptul g::r:co tulburare genel-ala, ne--

2.1.3.1. DIDmnezu cantitative (hip .• ..

onmezll, amnezu, hipermnezii)

2.1.3.1.1. Hipomnezia s"'rnnific;' •

n;J1ezice .. :Spce cteosebire de -J. Del: scr~5~ea de ~iferite grade a. fortp.i hlpomnezule dar in realitate sub Y) )'dL. Michaux (1965) 19noru

lucn . t' nO~lUnea e aIUnezie • tIl

], In imp ce Kurt Schneid" . dr _ In e ege .ace asi

(uitare totala) este inadecvat, intu c.~nsl era. ca' termenul de "amnezie"" mernorle nu exista decit·· . r:n "anularea totala a unor unne de

• . .. lU ImagInatla romanderilor" .

Hlpomnezlile, freGvent intilnite in . vi • ." _ ,

me~a), stan nevrotice, datoritii unui , l.ata c~tld!ana In sHirl de Surregaslte ~i in patologia psihiatriea ~n de;:Cl.t grosexIe (de atentie). pot fi [;mctiilor cognitive (oligofrenii stiin'· d ~ anI ~ dezvoltare insuficienta 11

, e mvo U~,e etc.).

; •.. 2.1.3.1:2. Arnneziilc in sens strict semnifica nierd

c. tatll mnezlCO, priibu..5irea forte] mnezice. s: erea totalii. a capa-

_ R?nschburg (1921) are meritul de 1 " • '"

doua directli de destructurare mnezica l~ : Ii slStematizat d~pa cele butuI bolij : a] amnezij de fixa (-h: n ca punet de referInta de(retrograde). re an c>rograde), b) amIl€Zii de evocare

2.1.3.1.2.1. Amneziile anterograd f'

dupa debutul boll! sl survin mai lese re era !a _evenimentele traite

.- ,... . at a es ca 0 consecmta a vd" .

catli oe fixare a imaginilor si evenimentel ' . sea ern capaci-

poarta numele de amnezii de jixa _ El or nor, fapt pentru care mal

c~tate~ insului de a reda un eveni~~nt ~r:ft ~:~:n,zeru;ii prin in~~nle flx3te anterior ramin relativ bi ' In trmp co ammtJ-

Contrastui frapant intre impos Dl·beI·l(ta°nteservdatef.!?i pot fi inca redat"€'.

P~ t 1" . ' .1 a e lxare a eve~;nle "'el

• czen U Ul ~l conservarea celor din t. t f '. '-: n. or

prima data dA Korsak"" 1";'1 apr'" tatl ecu a ost eV1dentlata pentru

- , , .••• .Ij czen" un bolnav ca .. d -

logic ~i cu auta vivacitate ciilii.torlil ' 't t' re !~I . escna foarte ,a ~ 1 • e, mCl S lrnea admlratla oricui dar

1,.:;a c Jmp.et ca repetaaceeasi povestire ent' v • '

unei si11gurp o~e U "It b'l P IU a zeCea oara m decursul

1 ,. _ . - •. n ,. 0 nav reda exeelent continutul p d' t"l

sa.e llterare create inaintea 'Ymbo! • ... d d 1'0 1,C.11 or

• i -naV1rll ar <><:prc nuvela

mcepuse inainte ele a "e l'mb 1 ~ . " '. -- pc care 0

fara sa fie in stare sa o"mai te~i~'::.' 151 mmntea perfect doar inceputul,

Tctu~i E. Bleulf'r eriticii concpptul d· . d' ,

eft - afirma el _ cap:acitatea de fixare e ;;;m:ezle :; f~x~rc", m1r'-t-

vul respectiv sa prezinte vreo tulburare d~mem~Tl:z;~p~~~:z~~ ~lna-

114

Acest concept continua sa fie utilizat, cu toata opozitia lui E. Bleuler, si noi l-am mentionat pentru cii aduoe in discutio implicapile atentiei !}i observatls] in proeesul memorarii si mal ales al fixarii prezentului. Intr-adevar, aici sint Irecvent confundate doua notiuni distincte: Iixarea unei irnpresii (perceperea sau inreglstrarea ei) $i actul memorarfi, care presupune asimilarea noil impresii in ansarnblul personalitati] insulul sau, cu alte cuvinte, actul constructiei prezentului.

Aceasta distinctie corespunds, intr-o oarecare rnasura, celei care se face in psihologia experimentala intre memoria imediata si memoria cvenimentelor Indepartate, Asa cum am mentionat deja, memoria irnediata consta in pcslbilltatea de a reproduce numaidecit totalitatea obiectelor prezentate. Durata ei scurta include tirnpul de forrnare a imaginii respective. Integritatea memorial imediate presupune deci intcgritatea actului perceptiv. Astfel, Iixarea este un act senzorial elemental'. in timp ce mernorarea este un act intelectual care presupune un rna! lnalt ruvel de organiaare a vietii psihice. Veritabtla nrnnozi« de fixare dep;t-

!)<'$te deci conditia unei insuficinte mobilizari prosexiee st se intilneste 1n situatit caracterizate prin perturbarea organizarli psihice, In fond putern considera, ca ili E. Bleuler, di asa-numitele arnnezii de fixare sint de Iapt amnezi! de memorare sau de integrate, eonstatabile $1 in sltuatll in care eapacitatea de fixare poate fi pastrata. Amnezia de Iixare se Intllneste in ; stari de confuzie mentala, sindromul Korsakov de etiologie alcoolica, infectioasa sau traumatica, presbiofrenie. psihoza man iaco-depresi va, stan reactive, stari nevrotice l?i reac[ii psihogene,

2.1.3.1.2.2. Amneziile retrograde (de evocare) slnt amneziile in <:are tulburarea memoriei se intinde progreslv spre trecut, in sens retrograd, dinaintea debutului bolii pina in copilarie. eeea ee Ii confers aspectul unei amnezii retrograde progresive. in aceste situati! destructurarea functiiJor psihice nu este atit de accentuata tneit sa tmpiediee orice fixare sau memorare. Deseori Insa amnezlei retrograde i se adauga caracterul anterograd, realiztnd 0 progresivitate anterograda, deci amnezia antero-retrograda, care priveste alit ovenimentele survenite dupa debutul bolii, cit !'?i pe cele de dinaintea debutului acesteia,

J. Delay compara memoria cu un jurnal intim, scris in timpul existentei insului, dar caietele prezentaie de amnezici, spune autorul, sint prost intretinute. Unii au smuls ultimele paginj $i continua sa Ie rupa de la sfi~it spre inceputul oaietului : slnt amneziile progresive. Ele se intUnesc In stiin de involutie in care sH%birea funqiei mneziee se exerdta initial ~i mai accentuat asupra evenimentelor recente, in timp ce cu cit ne indrepHim spre trecilt, amintirea faptelor tn'iite este tot mai bine conservata. Uitarea mai accentuata 11 faptelor mni recent€' nu poate fi explic:ata aid printr-un defect prosexic, ci printr-o mai mare eomple::dtate a amintirilor recente, ca $i prin incarcarea afectiva a acestor amintiri. AmintiriIe mai indepartate, legate de evenimente impresion ante i$i put !)i ele pastra incarr.atura afeetiva inten!'ii., dar aceasta se refera eu predi1ectie la te.rna acestor evenimente, in timp ce celelalte amintiri nu-~i mai piistr-eaza caracterul emo1,ional. Evccarea evenimentelor mai recent traite se insote;;te de 0 component.a emotionala ~nerala da~orita careia trecutul apropiat este mai greu de manipulat, pentru

135

dl este, a!?a CUm spune J, Delay , _, _ "

ests fnea difi 'I d .. ' "Inca mearcat de viitor", In ,ICE t t t

1 ici e opel at, deoal'cce eve'. . c :'S recu

rctea de relatH pe care timpu] ( el ti ~m1entele sale se ll1triea lntr-o lnatlzat. De aceea amintl'rl'1'" rn. ~ ,ad IV :~urt.) nu Ie-a deseurcat si siste-

, .~ 31 In epartate ' t di ,,-',.

ordon~te, logic sistematizate definitiv a- smt, Impotllva, mal bine

CunO:')tmt:<:le prezentului (in ~are insu] s~ rca, se~arate nl!- numai de de consecmtele prezentuln] (pentru el tote ~~bcure:a tot mar greu), ci :;i cu cit evenimentele treeutului sint .. ~adl ar:xlOgene), In felul acesta put " . mal In epartate . tit' ,

tin angaJate In IJI'ezent si cu atrt t . ' .' cu a srnt mru

lor €ste rna] rni. a: In plus It ens:unea afeetIva necesara rcdarii

cu atit au fost mal frecvent ~~C:~te e:emm€!1U:1e sint mai indepartJate, devenit 0 obis'1Uinta- "I' 0 repnt ' stf,,:l melt evoearea lor aetuala a " .'.., ~ are cvasllne' . - . " ~l1TIplu de realizat decit trecutuj .' . eamea,. meomparabll mal

putin automatizat, rnai apropiat, mal complex !$i mai

. ,?n alt .model de amnezie retrocrada ., "

afuziei Werntcke pe ear id _b' a S0, In~llne!?te in instalarea jului. Aid insa ;'u ~este ~oo bcansl erarn ~ ventabll~ dementa a Iirnba-

sau serise, ci de uitaroa ;~~~~~~~~ .ult~r~a euv~ntelor auzite: eitite aceasta pentru ca in insasi onto e 1 ~nslli'iI.. de mtarea cunostintelor, cutului nu este realtzata doar dg nez~ ~n:'UIU1. c.uno~terea asupra tretint<", atH unele eft sl alte1e co e titutr n proprlU-zise ci !?i de curiosDe aceea 'este imposibil sa cielim'~os 1 umd trama cognitiva a persoanei. tele sale generale achizitionat I :,m net trecutul persoana] de cunostinprin eel libel' al ~xperientei. k P~;~zi~rocesu! orgamzat ~l instruc,tiei iii caracter progreslv dar n'lntit d 1 • c.a !II In mvolutie, amnezrn nre de la complex spro simp~u u de 1= a p::,z~mt ~pre tr~t. cit mai ales motor. Astfel diminueaza s·' di CO~L~:. prm afectIv. Ia senzorial vietH afective, forta eide"~o~~~" a~~lzltI11e cogn~ti"~re. s~ra~e-7te bogalia tatea mimico-pantom' " re ,I nuantan, sr, In sflrsit, exprosivi-

rmica.

Cuvintele sint uitate progr' . .

reguli gra.maticale: Ia Ince ut ne~, 1 ca si ::-:m ar, respeeta anumite adjectivele l?i in sfirsit v t 1 ~ e propr n, apoi numele cornune, ar fi integrate in stJ~turi e~u ~p~ ~:~p~:e 'il a~unm aceste <;:atedgorii ~alTlaticale

• • _ -, 1 se progreslv e Iez!Une,

. . Co:,slderam ea acest model de destructurare mnezica nu urmeaza

~i l~~ar~~~I~~i~to~~C! &ntr,~~itoindif~rent. ~'e, local!zarea leziunii cerebrale o ierarhie PSihologeic~ e~Pl~nca~ta: ddlsPJanDtlell cuvu:telor se p~s.treaza), ci

~', 1 ., .• e. e ay pnn Ctiia-nUlmt 1

(,ISO. IJt!el memOliei" conform d'treia di'oIu.' 'l' _a" ege ,a r::'''~(t 't tel '. d' - ,Ia ee lea lzeaza amaezla ~'~'D~ III 0 :.~u~a . e ~a c~mple:x; la mai simplu. Astfel sint uitate initial d~e,e P~op.,J, 1!~tIUeJt eS[e mal complexii reamintirea nUl11elor Proprii

v~~r ~e~ft o~ ~Z;r;~{~~, a celor comune decit a adjectivelor, iar a adjecti-

Dela:. a~'~ merltul de a fi introdus eonceptul de disolutie,

" J~;:,~.~nr!?l::ul sccol~lu~ tr~~ut, Th. Ribot a deseris legea regresiunli

;r:~m?c '''! ',conform CaI"ela Ultarea se lntinde aUt de la p:' t ~

II ecu (, CIt :,/1 de Ia eomplicat Ia m2i ut' r.' 1 ~zen ~I?r~ mel'ge progre~;v de 1. 1 l' P ,m camp leat, "Dlstructla mneZlca

de la neobi:;n~it la a~t~r::Bz~~' ~n~nn~i:p' a de l,a i,ncol1tst1ant Ja constant: fondul ma' v h' '., ' . ~ I' e\·emmen e e recente, apOl

profund in~ad~~i~at~Z~1(~~~1~ibC;;teet:J~'2)ulAtimtfelel' obi!?nuiI~tele si:upIe !?i

, ,s e e1 arata ca hmbajul

136

:ati?nal £~ste ui.t~t ~nai~te~ celui e~otionaJ, exc~amatiile, injuriile, interJec}1l1e lund, mal bm;:: le1;ll:ut:e decit r€S,tu~ cuvinteloi- 'Ii mai putin bine retinuto decit expresiile rrnmtco-pantomimirs- care dis par in cazurt deosebit de grave, ordinoa deteriorarii Iirnbajulu] Hind inversa latii de constructia, de evolutia sa naturals sub aspect ontogenetic si social-istoric. Intr-adevar, limbajul mimico-pantomimic, veritabilii expresio reflexa a Iimbajului, apare primul in evolutia social-istorica a omului, precum ~i In evolutia lui ontogenetica. De asemenea Iimbajul emotional apare, in ordine social-istorica !?i ontcgenetiea, inaintea limbajului ideilor forma

oea mai complexa a comunicarit. '

Revenind la metafora lui Delay, constatarn eft alt; ins! au in aparenta un jurnal mai corect, dar cu unele pagini albe. Exista 0 lacuna In evocarea trecutului lor, exprimata clinic prin tnrmezia lacLL1Ulrii Aid nu se poate citi nimie, deoarece nu a fost scris njrnio, desi, dupa parerea noastra, este foarte greu sa presupunem ea nu s-a inregistrat nimic. In orice caz amnezia Iacunara reprezinta un hiatus mnezic [temporar) in viata insului, constatabil de obicei in starile grave de modificare a luciditatii constitntei. Se tntilnests cu ocazia unor start confuzionale (indiferent de etiologie), traumatismo craniocerebrale, . echivalento epiJeptiee sau start crepusculare, stari de betie patologica sau chiar de betie profunda pe care si-c provoaca sa zicem omul normal, desi un asernenea

grad de betie exclude de fapt normalitatea psihica. .

Consideram ca unii autori impart in mod eronat arnneziile lacunare in : amnezii totale (in care bolnavul nu-si amintesta nirnic din eele Intimplate) si amnezii partiale (in care bolnavul l!?i aduce aminte vag s i partial), deoarece aoestea din urma sint de fapt hipoamnezii. De obicei, in aceste cazuri este yorba nu de 0 pierdere a capacitatii de Inregistrare, ci de lmposlbflitatea de deseifrare iii reproducere constienta a unor evenimente traite in perioada de stare.

Sintem de parere di aeea eomparatie eu carnetul de Insernnar i, pe alocurrcu file albe, de care se foloseste Delay pentru a descrie plastic amnezia lacunara, ilustreaza mai degr'aba starile de apsihie (Guiraud) intilnite in comele profunde, in care individul nki nu inregistreaza. dar nici nu reaetioneaza la nid Un fel de stimuL Trebuie deci deosebitii amnezia lacunara de acele stari din timpui aceeselor convulsive, starilor comatoase, narcozei profunde. dupa care bolnavii nu pot rep~oduce nimic, pentru ca nid nu au inregistrat nimic, eapacitatea de inregrstrare fiind total abolita, situatie inexistenta in starue psihiee Urmate de amnezie laeunarii,

Amnezia tardiva sau intirziata (Sputamnesie) este legata de 0 tulburare de con'ltienta, dar spre deosebire de amnezia lacunara, lacuna mneziea asupra perioadei confuziona1e nu se instaleaza imediat dupii aceasta (moment des pre care boJnavul l!?i poate aminti inca), ci treptat !Ii numai dupa 0 anumita perioada, Existenta acestui tip de amnezi~ descrisa fn epilepsie $i in stari confuzionale de Vol tar, a fast remarcatii ~i de Snejnevski, dar pusa la Indoiala de K. Schneider,

AIti dismnezici au $ters pasaje care se refer a Ia anurnite evenimente sau persoane, asUel indt pe alocuri caietul a devenit nelizibil. Este amnezia electiva sau tematica a carei veridiicitate cliniea este pusa sub semnu1 intrebarii de ciitre Delay. In aceste situatii se apreciaza ca

137

amintirile au fost bine constituite si fixate, dar remernorarsa lor voluntara devine imposibila. Aceste amintiri nu sint distruse, ci doar acoperite sa zicern cu un voal, putind fi constientizata prin evocare involuntara sau prin mijloace de investigatie psihologica. Evenimentele si situatiile respective au fost uitate, intrucit trairea lor a Iost insotita de o stare afectiv-negatlva, aceste amnezii fiind susceptibile de a disparea odata eu sehimbarea Imprejurarilor care au produs starea afectiv-negativa : din acestmotiv astfel de amnezii au mal fost denumite psihogene sau afectogene, Iar pentru ca se refera la un aspect singular al evenirnentelor traite (situa·tii, nume proprii, Iorrnule chimice, limbi straine) mai poarta denumirea de amnezii tematice.

In acest sens este edificatoare urmatoarea si tuatlo a unei paciente in virsta de 58 de ani: unei bolnave ciisatorita cu un alcoolic cu mart tulburarj de COinportamcnt, care .a rnaltratat-o lntreaga viataK, lntr-o zi i-a .incoltit in cap" ideea sa-l suprime, dupa ce Incercarile repetate de a divorta au fest brutal impiedieate de sot pr in amenintart eu moartea ~i molestiiri fiziee grave. Ea putea povesti coerent si in perfecta concordanta cu desfasurarea crolloiogica a evenimente-lor pina in mornentul cind a pus mina pe topor ~i si-a lovtt sotul mortal. Dincolo de aceasta amintire bolnava intra tntr-o stare de tensiune psihica foarte puterrura, insotita de mar; tulburart neurovegetative (variatr] marl ale tensiunu artertajo, tahicardie, conzestla fctei) si nu mal putea sa realizeze cum a com is crtrna de~i nu 0 nega, ci dlmpotriva, cauta sa 0 justiflce ca pc unica soluti ... posib i la,

Din exemplul de mai sus reiese caracterul Specific a1 acestor arnnezii, si anume electivitatea care tine tntotdeauna de 0 terna legata de starea afectiv-negativa intensa a insului.

Spre deosebire de amnezia Iaeunara care consta in uitarea unei sectiuni (ternporare), amnezia electiva-ests uitarea unui anumit ccntinut.

Hipermneziiie sint tulburari cantitative ale functlsl mnezice, caracterizate prin exagerarea evocarilor care apar multiple, tumultuoase si mai ales lnvoluntar,", lndepartind subiectul de preocuparils principale, impuse de conjunctura prezenta. De cornun acord cu K. Schneider, consideram ca exista hipermnezii :]i Ia oamenii norrnali, legate de momente cu continut vafectiv negativ (anxiogen) sau pozitiv (bucuril mari, reu-

site etc.). '

Astfcl un adult in virstade 45 de ani povestea ca ilii aminteste cu lux de arnanunte si i~i reproduce eidetic toate scenele traite dupa un traumatism surer-it la virsta de 4 ani, in urma carilla a ramas cu 0 cicatrlce in regiunea supraorbitara stingii.

Totusi aceasta capacita~ exagerata de evocare 0 intilnim de obicei in afectiuni' psihice caracterizate prin ingustarea marcata a clmpului preocuparilor, a~a cum se intlmpli'i in 'psih0p?ti~ paranoica Sau in paranoia. Acel?ti bolnavi retin eu 0 exactitate uumtoare nume, numere de closare, date, adrese. dire etc:

Hipermnezia poate fi intilnita insa .:]i III unii oligofreni hi?rocefali. care au posibilitati exceptionrue de ref;inere a unor date, clfre,. dar memorarea este pur mecrupdi. Pot Ii de asemenea ~at~ de hl~rmnezie· . stariIe febrile- narct>za cu e-~r. cioroform, barbltunee, :]ocunle eu insulina, starile hipnotice. Tot astfel diferite toxke, ~i in special' sub-

138

stantele psihodisleptice sau psihedelice (cum le denumesto sugestiv H. Osmond. 19(6) au proprietatoa de a rel eva, "de a face manifest psihicul'' si de a determina in acelasi timp hipermnezii, Aspectul oneiroid ill aces tor stari determina pe membrii asa-numitelor "grupuri de gindire" sau de "fumatori de opiu'' sa declare ('a cele mai mid evenimento ale tineretii, scenele uitate din primii ani de viat;'i reapar acum reinsuIletite, ceea ce Je creeaza impresia ca Uiiesc "un secol" intr-o zi.

Aceste reminiscente hipermnezice au Iost considerat.e de Ribot rezultatul unor conditii negative, "asemenea unor voci slabe care nu se 'jot face auzite decit atunci clnd all disparut oamenii cu voce tare", ::"'ceasta cornparatie a lui Ribot arata ca hipermneziile (in special cele cneiroide) traduc - un deficit gray al functiei socials a memoriei intrucit :

~ se sterge linia de demarcatla intre treeut si prezent, trecutul nemaifiind recunoscut ea atare, ci trait ca prezent sub 0 infati~re halucinatcrie :

- nu exist a nici 0 selectie, nu se mai exercita nici un triaj in evocarea amintirilor care inunda constiinta, evenimentele banale, ca si cele esentiale pentru ins, fiind prezentate pe acelasi plan fii cu aoeeasi amplitudine.

In acest sens uitarea care $e exercita in primul rind asupra evenirnentelor si aspectelor nesemnificative ale vietii (!'ji eventual asupra evenimentelor dezazreabile afectiv-negative) devine un veritabil cenzor al memoriei. Fiirii. :eest element de cenzura exercitat prln uitare, memoria, tn curgerea ei neintrerupta l?i neselectiva ar fi inutilizabiHi sub aspect social. Aeeste situatii, insa de mica arnplitudine, se Infilnesr- la psi hastenici care fixeaza univoc ~i suocesiv toato evenimentele, dertrllndu-le ulterior in minte eu aceeasi lipsa de discernarnint, san Ia maniacii onirici care sint cuprinsr nu numai de fuga de idei, ci si de fuga de imagini.

Psihopatologia cunoasta situatia desemnata sub coneeptul de mentism in cursul carela subiectul devine un veritabil spectator la desfasurarea Incoercibila si tumultuoasa a ideilor si am~ntirilor sale. ~cf:'~ti bolnavi stnt incapabili de a rememora, deoarece orice efort prosexic {de

Iixare a atentiei) este impiedicat de derularea caleidoscopicii a unor imagini pe ecranul constiintei.

Mentismul poate fi expresia unor stari de oboseala si surmena], ~i in acest caz este trait penibil, constituind uneori cauza insomniilor de adormire.

Chaslin a deseris mentismul hipermnezie exogen xenopatic din sindroamele de automatism mental, ca expresie a ideilor delirante de lnfluenta si a f~nomene10r pseudohalucinatorii (v. Tulburarile de gindiI'e).

F~r~a suprema de hipermnezie, in care forta evociirilor atinge maximum, peate fi considerata viziunea retrospect iva, traita de bolnavi In timpu1 unor stari confuzionale, psihogene, in cursul marilor. par~xisme anxioase in unele stari halucinat.orii sau in crize de epllepslc temporala. In toate aceste situatH, ca'l1i in cele de pericol existential iminent, persoanele respective au impresia ca l!?i reviid ~i retraiesc in citeva mom-=nte intreaga viat;'i.

2.1.3.2. Dismnezillc calitative sau paramnezil!e

Paramneziile (termen introdus de Kraepelin) sint amintiri defermate, false, neconeordante cu realitatea fie sub aspeetul desfasurarti lor cronologice, fie sub aspeotul Iipsei de legatura cu realitatea obiectiva triiitii in prezent sau in trecut de bolnav.

Tulburllrile sintezei mnezice imediate. Prin analogie deci cu iluziHe din cadrul tulburarilor de perceptie, in cazul iluziilor de rnemorie este yorba de evocari eronate ale unor fenomeme sau actiuni traite in realitate de bolnav, dar care nu sint mcadrato 'in timpul si spatiul real in care s-au petrecut sau nu slnt recunoscute de bolnav ca traite sau netraite. 1n grupa asa-ziselor iluzh de memorie pot fi incadrate urmatoarele manifestari clinice :

2.1.3.2.1. Criptomnezia consta in nerecunoasterea, ca fiind strain, a unui material literar, artistic, muzical sau stiintifio, pe care bolnavul I-a citit sau auzit in realitate, dar pe care, in mod iluzoriu, it oonsidera al Iul propriu. Aceasta iluzie de memorie trebuie deosebita de plagiat, in ultimul caz fiind yorba de 0 actiuns constienta, intreprinsa cu un anumlt scop.

Criptomnezia ar putea fi socotita ca expresie a scaderii fortei discriminatorii intre evenimentele personale si cele straine, lntre evenimentele traite ~i cele auzite, citite sau petrecute in vis. Situatia inversa, in care bolnavul considera ca evenimentele traite sint doar citite, auzite sau vazute, poarta denurnirea de "instrliinarea amintirilor".

Criptomnezia se mtilneste mai frecvent in schizof'renie si in delirurfle sistematizate (paranoia ~i parafrenia), ca ~i in unele dernente traumatice (senile, arteriosclerotice etc.).

De altfel, in general in unele psihoze paranoiee, paranoide sau parafreniforme, ideile deliranta pot fi legate de 0 falsificare a arnintirilor, in Iunctie de starea timid dominanta (sub imperiul sentimentului de culpabilitate 1a depresivi sau al supraestimarn Ia maniacali).

2.1.3.2.2. Falsa identificare sau falsa recunoastere (fausses reconr;,aissances) este 0 varianta a criptomneziei descrisa de Wigan (1880) sub numele de "dubla constiinta", Ea consta ill a recunoaste ceea ce de fapt bolnavul nu cunoaste, Falsa identificare este deci ° iluzie sau ,,0 halucinatia a prezentului", rod al jocului dintre prezent si trecut, dintre perceptie ~i reprezentare. Se intrlnestetn : stari de surmena], stari de obnubilare a constientei, stari maniacale, schizofrenii etc. Ea este probabil starea premergatoare fenomene10r de "deja vu", "deja connu", "deja eprouve", in care subiectul are impresia de a mai Ii viizut, cunoscut etc., persoanele sau situatiile respective. Uneori el are impresia ca in situatiiIe amintite a avut (ca f;i a~um) aoee~i stare afectiva, fapt pentru care se poate utiliza notiunea de "deja vecu".

2.1.3.2.3. Opusul ei este ~a-zisa "iluzie de nerecunoa~tere" (non-· recunoa:;tere), in cal'e boinavul crede cii recunoa1?te persoane pe care nu le-a cunoscut ~i nu este sigur cii recunoa~te persoane pe care 1e-a cunos cut. Se intilnellte mai rar decit antonimul ei, falsa ·recunoa~tere.

140

!ndoiala asupra identit{lti!or (din iluzia do non-rccunoastero dcscrisa de Dromard si Levassort) ilustreaza aceea~j lt~pUl iritr« prezent. 9i trec~It. intro pcrceptie si rcprezentare, care hartuieste p.e bol?,:v. (m special

«'Jl'l"tenic) intre n-ealitati acceptate, cunoseute, '71 realitati pe care nu

p_l ,,,, . . 1 1 . .

lc recunoa9te. in star! patologice mai avansate no na,~ ~~e irnpresra

de a nu fi vazut, cunoscut sa~ trait, .~venime?tele S~~l s~tuatllie actuale :

este fenomenul "jamais vu", dismneziile descrise mal Inainte. ..

Din aceeasi categoric de tulburari fac parte !li pa;·arnnez_nle de redllplicare (Pick), caracterizate prin dedublarea. perpetua a o~lectelo~ si situatiilor traite. Astfel bolnavul descris d.e Pick sust~nea c.a a mai fast tratat intr-o elrnica identica, de un me~hc c_are SeD1a?il .let c~ eel do acurn etc. In aceste situatli nu se realizeaza 0 ccn.hnmtate mtre amintire si trairea actuala, adica impresiile actuale nu smt conf'runtate

cu amintirtle.

Toate modifidirile patolegicecalitativc ale. D1er:10rie~ ar lncddrate In grupa tulburarilol" smtezei mnczicc irnediate

mnozii).

putea fi (pseudo-

2.1.3.3. TulburiiriIe remcI1lorarii trecutului sau allomn::;zi.ilc

Tulburarile rememorarii trecutului sau allomneziile. constituie 0 alta grupa de modificari calitatlve ale memoriei. El~ smt falsificari mnezice retrospective sau reproduced ale unor evemmente }:eale ~ln trc;out, pe care bolnavul le situeaza in mod Ials in_p.rezent_ul t1'a;t. Am~ntim ca aoeasta impa1'tirc a paramneziilor .ir; ~ul?urarI ale smte:E'l n:ne~lce imediate si allomnezii este dest';ll de artificiala, deoar~ .,f~al ~e f;ecver;: tnlburarile d'e rnemorie a evenl111netelor rc~ente sc_ l~tnca :u tulb~r~ rile rememorarii trecutului. Mentinind totust aceasta ll1~e~car e d,e Sh.t~matizare, descriem in cadrul allomneziilor: pseucloremzmscente.e, CO,l-

jabulatiile, ecmnezia sl anecforia.

2.1.3.3.1. Pseudoreminiscentele constau in reproducer:,.a ;nor eV2- riimente reale din trecutul bolnavului, pe care acesta le t::ale?:e ca. ev~ni~"nte prezente. In astfel de cazuri, bolnavul arnesteca. fr:ntun ale

. - -. t 10 din trecut cu ceea ce traieste in prezent, iluzia de me-

evenlmen e I' 1 ~ • 1· .. trului in care s-a

morie constind in nerecunoa~terea timpu Ul ~l span "

produs actiunea respectiva.

~. boln ava cu sindrom amnestic Korsakov relata ea .dupa ce a

D~ excmp~u •. 0 _ • d' ilul la eoala aeesta fiind elev 111 elasa 1.

luat .masa d<;. dlmmea1;,ai ~~a f US·lf~p;eie"ea ~ii. ina'inte de a sufert traumatismul. D. in. mforma1;llle fu:ntlza ed ~ ~~inea'a copilul la scoala. Deci evenimentulante-

pacrenta conducea l~ r-a evar: •

rior trait, era s:tuat In prezent ~1 relatat ea atare.

21 33? ConfabulatiiJe (Pick) san halucinatiiIe de mcmorie se m~l nifestii· pi·;n:-~eproducerea unor evenimente imaginar~ (pe car: ?olna"\.~

I -a trait) 1"1 fabullnd asupra tr2cutului eu eonvmgerea ea 11 eyoca;

nu e, . , . . . t tru eli. nu she ea

Bolnavul nu spune adevarul, dar mel nu mm. e, p~n b 1· . ·t

. tIed 'n ~fara uciovarului dar si a falsulUl. Fa U 2·tlil se Sl umIn e· I" ".e 1 a ~ , . lId· vins eli. e~t" eaza i;1tre minehma iii adeval', intrucit bo navu, _ e!ll eon.- a· ~

since!". 'gnNa 3.devarul. Putem afirma de aeeea, ea fabulatw esL sora

141

»iconsticnta a minciunii. Sprc deosebire de tabulatie, care arnesteca in mod inconstient adevarul l/i eroarca, minciuna, realizind distinctia constrenta a erorii, aduce un ornagiu adevarului (p,~care insa n ascunde).

Confabulatiile au fost denumite halucinatii de memor!e, prin arwlogic cu perceptia farii, ohiect care def'ineste halucinatia (in cazul conf'nbulatiei, reproducerea unor amintiri ireale, netraite de bolnav).

In sindromul Korsakov, unde confabulatiile so intitnosc freevenl atit timp cit bolnavul mai pastreaza 0 umbra de critica pentru starr-a sa (pastreaza partial constiinta tulburarilor de mernorie), el umple gO]Ilrile rnnezice cu evenimente Ireale, imaginare, mai ales atunci eind ai-it' solicitat sa relateze din tr.ecutul sau. Se vorbeste in aceste situatii ,I,> "conjabulari de perplexitate", confabuWri de jenii" , "de incurcaturi'i", (\~ exprima efortul bolnavilor- de a se lnoadra totusi in parametrii realiti.itii, pentru a respecta ordinea .cronologica a desfasurari! evenimentelor din care mal persists doar niste fragmente. Atunci cind bolnavul umplrgolurile unor amintiri pierdute eu evenimento verosirnile, dar netraltc in realitate, este verba de confabulatii. mnestice, iar cind acesta rclateaza evenirnento fantastice, pe care le insera Iritro evenimente roal«, traite (de exemplu 0 bolnava afirma cii. a zburat cu trenul la 0 inaitjm,~ de citiva metri deasupra pamtntului), este yorba de confabulatii [untasrice. In sfrrslt atunci cind confabulatiile apar sub forma unor scene ascmanatoare celor de vis ("greve ale copillor", "mase de oameni cu capetcle taiate", "convoaie de sicrie= etc.), Ienomenele sint cunoscute sub denurnir'ea de confab1l1atii onirice (Dupre). Atit bogatia confabulatlflor, cit si gradul de neconeordanta cu verosimilul (aspectul fantastic san oniric) sint lntr-o relatie directa cu scaderea prsgulul constiintei, en diminuarea capacitatii de intelegere critlca si, in general, cu scaderea intelectului l/i regresiunea personalitatii.

In practica noastra am ohservat, ca !$i Pick (1905), bolnavi cu forme incipiente de dernenta senila, eu eonfabulatii prolixe, desi tulburarile de memarie nu erau grave, aspect explicabil prin deteriorarea intelectului si regresiunea personalitatil, amintite mai sus. De aeeea nu slnt recunoscute confabulatifle Ia oligofrenl, la care functiile sociale ale memoriel nu se dezvolta decit partial, spre deosebire dedernente, unde aceste Iunetii regreseaza concomitent cu gindirea sau preceda regresiunea gindirii, intelectului l/i in general a personalrtatil.

2.1_3.3.3. Ecmnezia, spre deosebire de confabulatie, in cazul direia pacientul nu deosebe~te realul de imaginal', reprezinta 0 tulburare mal globala de memorie, caracterizata prin aceea efi pacientul confunda trecutul cu prezentul. Daca in cazul pseudoreminiseentelor vorbeam de un anumit eveniment real din trecut, pe care bolnavii il plaseaza ca timp in prezent, in ecmnezie este yorba de intoareerea intregii personalitati la perioade demult traite de bolnav. Astfel bolnavli senili, demult pensionati, traiesc in prezent perioade trecl1te din viata lor profesionaJa, sau se considera tineri, adolescenti, femei1e dindu-~i numele de fatii. Bolnavii retraie~ (actlv) in prezent scene, episoade din trccl1tul indepartat.

Unll dintre pacientiele nr;>astre, in vlrstii de 73 de ani, de profesie inviitiitoare, pensionatii cu peste 20 de ani in urmii, credea ca are 30 de. ani, ca ~ste ill;

142

pi lnEi nsce nsi une prore5ioM.al.;,l~ cl Jnerge in fi~c;lre z i j;:t ,:-coa':~, facind. in acetas] limp aprecicr! asupra comportfir'ii elevilor', asupra niv<'ltl.l~j clasci .• Pjanui~ c,! In legatura cu comportarea £O\Ul~l. de care divortase cu ~~ de aru 111_ ur~a, :~ ~" sfii.tuiascf, cu parin\ii daca e~te sau nu cazul Si', divorteze (3tlt p"rmill, .cit ~i sotul crau de multi ani decedati).

Aceasta tntoarcere in trecut se Intilneste mai ales in dementa ss-ni la, in eadrul asa-zisului delir senil (Jislin).

2.1.3.3.4. Anecforia este 0 tulburare mai usoara a memode.i care pon te fi intHnita in starile de surm_en,aj, cit. si . in unele forme _?,l stari predementiale ~i dementiale; consta l~ poslbilitatea reproducerfi ':In.or amintiri pe care pacientul le eredea mtat;. Rep:oducerea este poslblla d .. d, se sugereaza sau se reamintefjte pacientului unul. s~u mal mult~ elemente ale acelor evenimente. Reprodl1cerea anecfonca ~r p;.ttea fi cc,n-; parata plastic cu ridicarea unui "val" care acoperea amintirile res-

peerive.

Ipoteze in lcgatura cu mecanismelc lleur~Iiz.iologice 2.1.3.4.

ale proceselor mnezice

Neurofiziologia clasica l/i ~oden::dl, bazata l;>e obse~va~ii, E'xpcrimentale si clinice, a constatat di integritatea anumitor regium .dll1 crerer esrc indispensabila pentru buna functlonare a proc~selol' m,nezlCe. Astfe! hipocarnpul, ~i lobul temporal in general, a f?st pr~ma regiune cel-ebrala al:" carel Ieziuni au indicat tulburari mnezice. I,;orsakov (1~90) ~st: pn:babil primul autor care, in sindromul omonim, a descris leziuni

·bil .. terale in hipocamp.

Mult mai tirzlu, altl cercetatori (W. B. Scoville, 1937 ; W: Penfiel~, 1959; B. Milner, 1959; G. Stdrrtng, 1.96~;. D. Cameron, :-96.0) ,au evidr-ntiat in cazuri de Ieziuni sau de extl~parl ale unor _portmm din lob.u~ temlJoral, dismnezii de intensitate variabila, in special ale memoriei

de fh::are. .

Dupa Iobul temporal, regiunea corpilD_r . mamilari a. deve~it obiect .de cercetare; s-a observat oii in urrna atrofiei acestora, elvder:~latii. anatomopatologie (de Guden, 1896 sl Gamper, l?28), apar amnez~l. ?e :;sernenea leziunile bilaterale ale lobilor f~ntah, au_ dr,ept consecl?-ta .psihopatologica amnezia de fix-are. S-a cor:sldera~ lnS~ c~ aceste l~zlum f~ontal nu ar duee in mod univac la dismnezle, Cl ca ele ar fl consecmta

tir:asca a disprosexiei !$i hipobuliei, situate pe primul plan in simp~o-

-matologia psihopatologidi a lobului fron~l. .

Leziunile cortexulni parietal, prm fenomenoiogia afazo-agnozo-

apraxica, realizeaza ca un simptom de a1 II-~e~ .ordin,. "amn:zii. eategoriale", caracterizate prin dificultatea de a achlZitlOna l/1 de a mvata date noi si de a face fata unor situatii complicate.

. Date fiind zone!e relativ intinse, implicate in destructurarea mne-

. _ . bservatia conform careia major-ita tea aces tor dismnezii slnt de

Zlca SI 0 . . .

fixa~, de integrare a unoI' notiuni noi, 'in ~iIl1P ~ m:mor:a evemme~-

ielor indepartate este relativ bine conservata, consJderam ca este hazal-

143

dat sa apreciem di procesul rnneztc ar putca fi localizat intr-una sau chiar in toate formatiunile sus-amintite.

Pe vremea clnd structurile anatornice responsabils de Iixarea mnez tr-a DU erau cunoscute, Lorente de No (1913) u preSUDL!S existenta unor ~'ircuite reverberante, neuronale, care Iormind lanturi relativ inchh·. puteau stoca, Intr-o maniera dinamica, inforrnatiile mnezice. Papez (1938), Delay 9i colab. (1958) fii altii consider-a ca aceste circuito (hipoc~mpD-mamilo-talamo-cinguJare) ar interesa cornul Ammon, fimhria hipocampunn, fornixul, corpii marnilari, partea anterioara a talarnusului si gyrus cinquli, Este posibil ca activitatea neuronala a acestor circuit!' reverberante sa fie de intensitati varia bile si chiar intermitente, din moment C-e ea poate Ii reluata dupa unele stari in care electrogenez.i cerebrala este aproape abolita, ca in startle de coma, sub narcoza "Le.

Cercetari histologice de mare finete, realizate cu ajutorul microscopulul electronic, ale unor Iragmente celulare fixate cvasiextemporaneu in tetraoxid de osmiu, au evidentiat in scoarta cerebrala existenta unor corpuscull sferici (vacuole interfibrilare), amplasatl la distante rclativ egale 0i in Iegaturti cu un nurnar relativ constant de fibre 11;'.voase. Se considera ca fiecare corpuscul de acest fel, impreuna C\l Iibrvknervoass adiacente, at reprezenta 0 unitate functionala cap ab i1i:i de ft intr-a in ac[iune dupa un stereotip functional anterior, chiar si la puncrea in functlune a unei singure fibre nervoase.

In ultimele decenii, neurochimia a adus 0 substantiala oontributie la efortul de elucidare a mecanismelor mnezice, prin studiul acidului dezoxiribonucleic (ADN) si rtbonucleio (ARN) care au un rol indiscutabil asupra potentialitatii mnezice. Astfel, E. D. Cameron fii colab. in 1961 lii 1963 au putut dernonstra un paralelisrn intre cresterea concentratiei de ARN in ereier !)i cresterea volumului sl potentiahtatii mnezice. Dernonstratia inversa a g,cut-o H_ Hyden (1962), care a observat seaderea cantitatii de ARN 9i a substantelor proteice mrudite la unii bolnavi psihici cu dismnezie.

S-a demonstrat ea prin deprivarea senzoriala a unui anumit anaIizator, neuronii aeestuia pierd din cantitatea normala (anterioara) de A.RN. Se crede ca Impulsurlle informationale ar avea posibilitatea sa reorganizeze bazele purinice din moleculele ARN. Fiecare categorie iniormationala, prin variatele modificari ale ARN-ului, ar putea astfel realiz<'l proteine specifice in neuron, iar fiecare serie de noi excitanti ar duce la o dezintegrare a acestor proteine specifice fii la descarcarea de mediatod chimici la niV€lul sinapselor, cu activarea formatiunilor postsinaptice 11i punerea consecutiva in actiune a altor circuite neuronale.

Spre deosebire de ceea ce se credea, cantitatea de ARN este df> aproximativ 10 ori mai mare in celulele gliale dedt in neuroni, ceea ce i-a determ.inat pe unii autori sa con sid ere ca potentialul mnezic se afla \n relatie nu numai cu numarul de neuroni saU eu cantitatea de ARN, ci ~i cu legiltura functionala dintre glie ~i neuroni.

Babich $i colab. (1965). dupa ce au obtinut un reflex conditionat auditiv la $obolan, au saerifieat animalul $i au prelevat Un fragment de substantii cerebrala din regiunea diencefalo-temporala, din care s-a extras ARN ;;i s-a inject.at apoi unlli alt animal, caruia nll i se formase reflexul conditionat respP<'l;lv. S-a constatat cil acesta, fara exercitii de conditr6nare, a dezvoltat reflexul auditiv identic cu al· primului aI).imaL

144

2.1.3.5. Metode de Invcstigare psihologica a memariei

Investigatia psiholcgica a memoriei nu poate fi _ Iacuta decit cu conclitia unci corccte desfaliurari a Iunctiei prosexice. Intr-adevar, chiar la subiectii sanatosl, fara buna intentie, fara un efort prosexic si volitional, Iunctla mnezica nu poate fj investigata, Date fiind aceste conditii mult mai greu de obtinut in situatii patologice, rezultatelc irivestigatfilor paraclinice VOl' fi relative. Probabil din acelaasi motive, majoritatea autorilor considers ca orice tulburare mnezica semnalata nu trebuie luata in consideratie decit daca este integrataintr-un sindrorn patoJogic ; or-ice amnezie izolata, fara aIte simptome elinice, trebuie sa atraga Intot.deauna atentia asuora unei eventuale simulatii. Datorita faptului ca testele zise "de ;n(,11101';e" mascara in realitate aspecte psihice variate (de avind strinse corelatii nu numai cu testele de inteligentJ., ci si cu cantitatea cuncstintelor aeilizitionate) ceroetatorii moderni au renuntat la probele clasice de mernorie. 'aceastt; cu atit mai mult, cu cit analiza factor iala Ilustreaza ea nurnai c~plurile de silabe pot expril1la fidel folia mnezica ~au "memari.a bruta:' (desprinsa de al te il11plicayii cognitive $1 de. cunolit:nt=)· Irrtr uclt iJ15a clinicienii eel' probe care sa exploreze functia ::lnezlca, pentru a rrspecta rigorile sus-amintite, recomandam 1netoLia. vieregge: persoana de investigat repeta unele ~ifre pronunta~ de. e:ranuna.tor ; se :el~e repetarea cifrelor dupa un mmut(petrecut In Iiniste), lil 0 noua I epetare dupa trecerea a inca unui minut, in care s-a ineercat sa se di_:;tr:_aga aten-tia prin conversatie sau printr-un mijloc oar::care. l!n ad~lt sa~atos poate rr-peta dupa prirnul rninut 6-8 cifre sl dupa al doilea, ::>-,-6 cure.

Rarnine inca in uz proba ora!)elor: se spun bolnavului 6-~0 ~e daorase sl i se atrage atentia ca 'trebuie sa Ie retina t dupa ce_ 1 se_ dis. trage timp de un minut atentia, este solicitat sa Ie reproduce. Ir::p'orianta si de neinlocuit pentru oxnmenul uzual este urmarirea relatarilor bolnavului in legatura cu istoria existentei sale.

Metoda Bernstein, predominant vizuala, cu?ri.nde. d?tm. grupu~ de figuri desenate in profil : in primul rin~ sin.t noua flgU_rI, iar ~~ a1 dOllea, "5 de Iiguri intre care sint cupnnse lil prlmele 9. PI J]llUI gl up se pre;int.a subiechllui timp de 30 secunde, apoi i. s~ infatifi~azi:i al doilea grup

din care este pus sa recunDasdi primele 9 pnvlte anterIOr.. .

Testul cel mai complet de investigatie a potentialulm mneZlC estc scala Wechsler pentn1. memoric ~ "Wechsler Memory Scare': (\V.M.S.), care cuprinde mai multe probe: de informatie gel!erala, ?e onen~re, de control mental" (repetar-ea a1fahetului sau numararea 111 sens 1I1vers). ~emorarea l.mui paragraf, memorarea im~diati'i. :: cifreJor, memorarea perechilor de cuvinte !l.a. (v. Investigatia pSlholog:ca).

2.1.4. SEMIOLOGIA GINDIRII

Gindirea este considerata un proces central a1 vietH psihice, ~ ~ctivitate cognitiva complexa, mijlo.cita !ji gen,,:raliz~~ p:in. care se dlstm:: esentialul de fenomenal, in ordmea lucrunlor :;;1 Jd~~lo:, ~e baza_ exp~ ri,entei ~i a prelllcrarii informatiilor. Ac.tivitate'?- eogl1!~lVa onen_teaz~ S.Uhleetul in sitllatii din viata, modulindu-l condmta. Pnn aceasta actJvltate

145

10 - c. 940

ronxtructiv-ideativa, pornind de la fapte concrete ~i (!(' Ia elate senzorialc. ornul poate ajunge 1a cunoasterea indirccta a obicctelor ~i Icnornenelor Iumii inconjuratoare, Tot indirect, mijlocit, pc plan ideativ, glndirea ajuta la cunoasterea unor evenimente viitoare, oferind astfel insului posibilitatea de a le influenta desfasurarea ~i de a se angaja Intr-o conduita prospectiva.

Multitudinea obiectelor sl fenomenelor din lumea inconjuratoare ar dezorganiza conduits, dadi ernul nu ar avea posibilitatea sa selecteze din acestea ceea ce este eomun, esential, general ~i stabil.

Caracterul abstract al gindirii este determinat nu numai de sesizarea esentialului fli generalului din obiecte si fenomene, ci fii din edificarea relatiilor din ere acestea, In interconditionarea sl dinamismul lor

perpetuu. .' '.

In desfasurarea sa, acest proces de constructie ideativa procedeaza

prin asa-numitele "operatii ale g'indirii".

Analiza este operatia de desfacere, de separare mentala a obicctuIi.; sau fenornenului, in partile componente, care deosebesc msusiii ie sale.

Sintezi: reprazintaoperatla opnsa analizei, care realizeaza reunirea

rneritala intr-trn ansamblu unitar sau intreg, a insusirflor esentiale si par-ticularo ale obiectelor si fenomenelor Iumii mconjuratoare.

Comparatia este operatia prin care se disting asemliniiriIe ~.i de?se~ birile dintre obiectele fli fenamenele analizate. In fond, atit analiza Clt ~l sirrcza elementelor componente ale unui intreg nu pot fi realizate dec!t IX' baza aprecierii asemanarilor !?i de?sebirilor lor, in virt~tea unui anUI?l~ criteriu; aceasta situeaza comparatta la baza operatiilor de analiza si sinteza.

. Abstractiza;'ea este operatia gindirii care consta in abstragerea, in dosurinderea unci anurnite laturi sau insusiri a obiectului sau fenoII?cnului j in tirno ce in momentul respectiv se ignora, se face abstractie de celeialte, Prin aceasta alegere a unui element oonsiderat esential din lntreg, abstractizarea coboara spre analiza, ~u .care se Inrudeo_;.~e, si de aici spre concret, intretinind unitatea si contmmtatea ounoasterii (senzo-

dale si logice).

Urffilnd calea inversa, de la abstract la concret, operatia care concepe obiectul sau fenomenul in ~oata varietatea tr~siiturilcr s_w.e caracieristice, poarta numele de concrettzare ;. ea se aprople de ex-penenta senzorialii ~i ne furniz'eaza exemple pentru llustrarea generalulUl. .

Generalizal'ea este operatia opusa. de ridicare de la refledarea unUI obiect sau fenomen la 0 eategorie de obiecte sau fenomene, pe baz~ unOI' ele'nente comun'" si esentiale. Generalizarea se efectueaza Ia dIverse ni;eluri de gene~ali'tate, e~ cuprinzind grupe mai mari sau mai mici de ob:ecte si fenomene ee au 0 trasiitura comuna.

In' fUll'ctie de elementele' comune o_;i de cele particul~re, s~ poa~e stahili 0 impar~ire a obiectelor o_;i fenomenelor, se. t:0ate reahza 0 lerarhlzare a lor prin operatiile .de sistematizare saU claslflcare.

Separarea at'lt de tr~nta a otx;ratii~o~ gindirii este mai m~lt; didactica, intrucit in practica 'ele se desf~oara mtr-un ~od pr~:;sual, 111 interdependent~ ~i uneori Concomitent. De exemplu : orlee anahza presu-

146

r:tlI~e ,c',:upa:'2iie ';'i. sinteza : gC'neralizarea este 0 forma superfoara de -'.;;1v22:[, iar ab-tractiznrea, Ia rlndul t>l, este 0 analiza prin sinteza

. _ Ope:<l\itle ;;n,~litico-S:ntet:("(' ale {{indirii slnt generate de o anu':lila J11'Jin"at;e. sc desfasoara Intr-un anumit mod !?i slnt orientate catre ,;, scop ; ca <l'~lrC' cle sint str lns legate de actiunil e persoanei urnane.

Desi nnaij"a ,:i sinteza sint operatii care se desfa70ara predominant

Ill' plan ideatlv, de nu sint dctasate nicir data de actiunea practica reala. ,S'C' poato afirrna ch.ar ca activitatea de analiza !?i slnteza mentala Isl are ,gencza, prima ei forma de manifestare, in desfasurarea concreta a' un ei actiuni practice.

Prin aceste operatlt gindirpa realizeaza ceea ce este specific si

.u-dit. cunoasterea. Ea este obiectivata in dezvaluiroa esentialului, stabilului o_;i a raporturilor dintre fenomene. Cunoasterea rezulta din contradictia si confruntarea dintre cuno~tintel(' prealabile a le subiectului (veritabile puncte de reper general valabile, eli sernnificatie categoriala): care constitul e prograrnul sl informatia variahila. Acef.l~ta confruntaraHintre informatle si program constitute continutul actiunii mentalo. Cunoasterea se desfasoara deci pe baza confruntarii intre ceca ce este achizitionat ~i cunoscut (programul) si ceca C€ este nou, necunoscut (Inforrnatia), Aceasta confruntare dintre program 1;>i informatto, care constituie principiul calauzitor al actiunii mentalc, aparo deci ca 0 contradictie intr!"

(:unoscut si necunoseut, '

Efor'tul cognitiv este indreptat spre cucerirea unor tcritoril lot mai intinse din aria informationala, spre transformarea necunoscutului in cunoscut. Aceasta actiune de defrisaro si sistematizare a necunoscutului realizeaza sit.uatia problematica. Continutul multiplelor situatii preblematico pe care Ie ridica realitatea in fata ornului rezulta din confruntarea cunoscut-necunoscut.

Operatitlo gindirii nu pot fi cored intelese dedt prin pri=ma caracterului lor actional l?i prin desf'asurarea lor in cadrul si tuatiei problematice.

Opr-ratiile gindirii. in desfasurarea lor ideati va, Sf' servesc de cuvint, in C,Fe so fixeaza abstractul si generalul si care curnuleaza un mare potential informational. In cuvint pot fi fixate - relatii Intre obiecte si fenornene, pot fj decupate raporturi, se pot indica sensuri (pozitive, negative, retinere inlaturare), Cuvlntul devine astfel un principia al experientei o_;i practicii umane, un prineiplu a1 activitatii umane,

Pdn fix8rea simboliea ~i pastrarea datelor, euvintul are deci un ro1 cognitiv (de achizitie o_;i depozitare a informatiei), precum o_;l un rol reglator (de vehiculare a informatiei) in cadrul desfa!lurarii actiunii mentale.

In feln1 acesta se fE'alizeazii notiunea, conceptul care cristalizeaza insu~iriJe compne si esentiale ale obiectelor l?i fenomenelor din cadrul experientei perceptive.

De~i lef;:1ta indisolubil de cuvint. 110tiunea nu se identificii ell acesta. oj p0r1 p fi exprimata printr-o varietate de cuvinte in radrul acc;leia';li limbi. varietate care sporeo_;te ~i mai mult prin tr8ducerea 101' in diferite limbi.

FormRtn de-a lungu! dezvoltarii social-istorice. notiunile sint l11S'_l-' $itl> in C\.n·sul 0voll1tiei individu<lle a ins'llui; insuo_;ite in c8drul ul1ni complicat ~j indelungat proces, !?i nu preluate pur !Ji simplu, a~a cum se

147'

intimpla la copii si uneori in starile discordante. Dar notiunilc in forma lor data de logica, in specificitatea lor, nu exista decit sub un aspect potential, lntrucit ele reflecta lucrurile 'Ii fenomenele ea. si cind ar fi izo la te, in sine si existind pentru sine. In mod real rnsa ele exista Intr-o corclatie activa, alcatuind judecati ; judecata consta in reunirea notiuni[o1':;i oglindeste rapor-turile care exista intre obiectele si Ienornenele din realitate. Desi orice [udecata se exprima printr-o propozitie, nu orice propozitie realizeaza 0 judecata, deoareoe nu orice propozitie reflecta un raport. .Iudecata poate fi definita deci ea 0 categorie a gindirii care stabiluite raportul dintre notiuni exprimind enuntarea adevarului sau Ialsului. prin afirmarea sau negarea a ceva despre ceva.

La rindul lor. mai multo judecati alcatuiesc un ratiotumieni: care, de'ii reflecta tot legaturi sau raporturt, S(' deosebeste de judecata prin strut.t.ura ~i functia sa logica. Daca judecata se dezvolta pe baza experien .ei, ducind Ia descoperirea adevarului, prin rationament, cunoasterea avansr-aza fal'a sa fie legatii. nemijlocit de experienta, ci numai prin operare-a cu [udeeati.

A'Tcde ont oqenet.ice ale dezvoltiirii gindirii. Inainte de vtrsta de un an. gllJ(j;)'('a poate fi greu mvestagata din cauza nedezvoltarn Ilmbajului.

Dupn aeeasta v!rstii Insa, la anteprescolarl, posib'ilitutea de a deriurnl oblectel» favorizeaz[l dezvoltarea experlentet cognitive. Interesele gnozice (de cunoastere) care mcep sa se dezvolte acum, se rnanifesta printr-o curiozitate oxprtmata pe plan verbal pr in numcroasele rntrebari pe care Ie" pune cop ilul, Astfel, ant-proscolaru! cunoastc treptat nu numat denumirea obiectelor pe care Ie Icloses;», ci ~i functiunea lor. In acelast timp Intrebartle constitute pentru el 0 fonril de ccmunicare ~i realizeaza baza elernentara a convers atlel,

In activitatea ludica, opermd en obiectele, copllul constata asernanartle ~i deoscbir+le dintre acestea, stabileste cornparatii, realizeaza generalizart.

De~i apar- clemente ale cunoasterii mediate (prin cuvint), dest glndirea aparo en 0 modalitate mijlocita de cunoastere, e1 este in ansamblu saraca, simpl ista, situativa si predominant legata de reprezentarile concrete ale obiectelor ~i Ienomenclor.

In a doua copilario, la prescolar, in activitatea ludica ~i practice. prin foloslrca Itrnbajului, gindir<?a ia 0 dezvoltare deosebita. Potentialul. aenomiJlativ (capacitatea de a denumi obiectele ~i fenomenele) continua sa 5e dezvolte in aceasta peric.ndii, constituind baz3. operatiilor de analiza, sinteza, generalizare, 2.bstractizar<:> etc.

De$i simplistii $i limitata, gindirea cuppinde inca din aceasta perioada toatc carncteristicilo unui proces cognitiv superior ~i toate operatiile specifice ei.

Desigur. in compara!ie cu adultul. gindirea pre~colarului ap~re ca mnd elementnra, primitiva, simplista, practic concreta ~i saturata emotional.

J. Pinget. care a fost intens preocupat de particularitatile dezvoltiirii glndirli, arata ea exista diferente ndicale intre gindirea pre~colarului $1 adultului, de",i inca din pre~colaritnte gindirea folose>te notiuni ~i se structureaza in judecati 5i raticnamente.

Aceste particulnritati ale gindirii din a doua copiIilrie, constau !n:

- e~70centTism, caracterizat prin referirea tuturor actiunilor $i fenomenelor 13 propria-i persoana, datoritii insuficientei distinctii dintre el ca pers~nii ~i renlitate, datorita !ipsei de operatie intre eJ, ca entitate activ-subiectiva ~i renli-

taiL,,,, obi,,:ciiva: ,

- sincretis771. caracterizat printr-o maniera sui gencris, personala sau tnt!mpliit.care. de st"bilire a re!a\iilor dinb'p fencmene, printr-o lntelegere glob3.1ii, nedifc!"cn\iata $i pr:n renlizare:} unei sinteze subiective ;

-- ilogism, caracterizat prin inadecvarea ~i inadaptarea judecatii ~i ration.mentului 13 realitate, fapt ce det<'1rmina incomprehensibilitatea lor;

- animism (sau mtropomorfism) constind in couvingerea cop;lului di. obi-

ectele din jur sint insufIe\ite. .

148

Influenta educatier poate contribui in mare masura la dezvoltarea, rnenttncrea, ca ~i Ia stingerea si disparitia mai rapida a acostor caractertstict normale gindirii copilului prescolar,

DatorIta tnsuficientet dezvoltari, gindirea nu are acum posibilitatea de a sesiza sensurt multiple SlU cornplexe, de a intelege meta fore. Prin operativitatea sa insuficient exercitnta,. glndirea copilului ramjne inca Iegata de concret, de sarciru imediate, predominant sttuativa, saturata perceptiv, Din aceste motive, rationamentul are in aceasta pertoada un car acter transductrv, de treccre ~i pendulars- intre un particular ~i altul, avind rareort Iorta saltulul spre general.

Daca in prima ccpi larre spir-itul investigator 'ii·curiozit:ltea coptlulul se manlfestau pr in Intrebari de ttpul "ce este ?", acum se constata nu numai 0 crelltere a numaruluj Intrabartlor; dar ~i 0 schimbare a dlrectionari! lor. Intenslf'icarea intercsului g nozic primeste acum 0 orientare ettologica, majoritatea Iutrebartlor fHnd de ord in cauz il. sub forma nenumaratelor "de ce :"-uri.

Considerarn ea aceasta orientare cauzala a spirrtulut de cunoastere ramtne prrzent:, in oriee etapa a dezvoltarrl ontogenetice, atunci cind este yorba de un dcrr.vn iu Iaptic nou, neex plorat. Nu numat dialectica cunoasterdt in general, ci ~i di3.'cdica mersului natural a] gindirii se crienteaza cu predilectie asupra cauzelor Jenomcnclor.

Sesizarca relati ilor cauzalo dintre tenomene Il ajuta pe copil sa inteleaga succcsiunea, snnultaneitatea, necesitatea etc.

In eoncluzie, In pr-escolar itate, gindirea reflecta relatit multiple si variate dintro fenomene, Iort s de intclegere este mal adinca ~i maj complexa, oferind pcsib i l ita tea sesizarll esent ialul ui.

In a treia copilarie, in perioada scolaritatii, procesul instructiv-eduoativ dezvolta :

- rnodalitati de a intelege si a opera rational;

- -calitati ale cunoasterri ca observatia, intuitia etc.

Odata posibil, cititul Ii of era soolnrulut mijlocut de a intra in Iurnea achlzrtiilor ~tiin\iiice si social-istorice ale omenirii.

Dezvolrarea gindirii este sttrnulata de nenumaratele sttuatn problcmatice legate de activlt.atea practica ~i de procesu1 de invatamint. Copilul Incearca sa Ie rezolve prin apltcarea unor- modele de reguli, deriurnite de psthologia contern-

porana "algoritmi".

De complexitate variab'lla, algoritmii sint definiti cu tipuri de reguli prin care se rezolva situatri problernatice, un acel asi algor itm implicind Intotde suna acpla~i mod de rezolvare a problemei respective.

Intelegerea este activitatea cognitiva (dezvoltata prin excelenta in aceasta . perioada) care permite descoperirea relatiilor prin euprinderea mentala si stapinirea cuno~tintelor, faptelor l1i fenomenelor respective. Dep1i9ind 'simpla receptionare de cuno!'!tinte, intelegere~ ~onst.i.tuie. ~m proces acHv de construc1;ie mental a a u.nui fap.t sau_ ~ u~el sltuatn. _II?lt1a1 intuitiva nemijIocita, opelind in spec181 eu llnagllli ~l reprezental~, ea devine ~lterior mijlocita, bazata pe notiuni l?i pe relatiile dintre oblecte '?i fenomene.

Exista nu numai modalitiiti de intelegere (intuitiva, ne~nijloc.ita lii neint~itivii, mijloeita), ci ~i grade sau niveluri. de intele§e_:e, c?re 5111t atmse prc;gre51v. Initial are lac intelegerea intregii problerne, d3r iara seSlZarea aspectulul eJ ;sez:tial, pentru ca in a treia etapa sa se realizeze Intelegere~ log~cii. gen~r~hzata, bazata pe insu$irea deplina a sensului problemei ~l esentlalulul sltuat!Cl date.

Procesul instructiv-educ~tiv reprezintii mijloeuJ prinCipal de" [orm,:re or~a.ni~ 2ata n notiuniJor, de stabilire a sfere! $i continutului lor,. iar pe masur;; lJ_nbOg~tlr~l €xperienlei cognitive, de' stB;bilire. a . di~er!telor accepin~ni .. ale aCelel~$l not!u~I. Aut procesul fcrmiirii notiunllo1', CIt ~l dlstmgerea accepiluml lor adec'l-ate, au Le

149

..

pe baza dezvol tarl] critertilor de .":F,cmanare, d:,::csf>:);re, siste~l1atizarc.?tc. Difcrite notiun] de grad infer-ior sint integrate in notiun] supericare, CU 0 sIera mai cupr lnzatoare, organizlndu-s., astfel veritabile sisteme notion1:!le ce au 0 importanta deosebita in fcrrnarea intelectuala generala a copilului,

Sisternele notionale, C3 ~i relatil!e dlntro notnmj se Iorrneaza pe baza sesiziirii relatiilor dintre obiectele si Ienomenele particulare pe care aceste notiuni le semnificii. Adecvarea acceptlunu unei notiuni oarecare se realizeaza prin Jegaturi!e de reverslbllitato care se creeaza Intre obiectul sau fenomenul concret ~i notiunea care il semnlflca,

Trecerea de la opera rea in lumea obiectelor ~i acuunt; cu obicctele, to "peratlile abstr-acto, intelectuale, este cunoscuta in psihologie (~i in special in psihologia sovietica) sub numele de etapa formarh si dezvoltiirii actiunilor mentale; este verba deci de modelarea mentala a actiunllor externe, concrete. Este de Ia sine Inteles faptul cli operatiile, ca ~i actiunile mentale f'>i au Izvorul 51 conditio. narea in actiunil€' concrete dintre obiecte, T'ranspunorea acestor- actinni, din p lanul obiectual concret in planul intelectual abstract, desi ne apare ra ~p(}ntana:;i implicit.;, se realizea?.a in fond progresiv, pe etape, Aceste etape reprezinta In acelas] trrnp modelu] genetic al actlunllor men tale.

DUPii ~al)~erin, ar extsta cine] etape in dezvoltaron actiumlor- mentale . . ~) famllza:lza~i!a ell t,ema: este etapa orientativa a perceperij ~i intele<;eni actlU:;il r,:sp<;~tIve In ansarnbju] el, In aceasta etapa, in afura perceperlt si lnl'"

legerll acttuntl, au loc : .

- formarea reprezentiirilor Iegate de actiunea respectiva .

- forrnarea scheme! initiale de actiune ; •

b) electuarea actiuni; materiale sau materializate (actturn matertale slnt a_cele3. care au loc Intre ob!ectele proprlu-zlse, in timp ce actiunile materializate ~mt <_Ic.elea care se pot desfasura in al>sen{a oblectuluj proprlu-zls, numal pe baza Insusirflor de ansarnblu care definese obiectul) ;

c;i transformarea actiunilor ezterne in aCfiuni mentale; se re,llizE'aza prin verballzarea aspe~t~l.or de. ?azil ale. operatlej, Ea este dee] etapa de organtzare pe

plan verb II a ordlnll speelftce a acttunlj mental€' : "

d) trecerea actiunii materiale pe planut limbajului vorbit .

. e) tra!lsfOT~arel1; actiunii materia Ie in actiune mentaltl' care se desfasoara Ia nrvelut Iimbajuluj Interior,

I"

!;t ~ctivitatea d~ giridire, un 1'01 important n au asociatlfle, care reprezinta de fapt legatun temporare intre notiunile. intre ideile in Per-

manenta desfasurara, '" 1

MeeanismeIe formarii asociatitlor pot fi diferite, si anume :

~) Pr!n ~ontiguit~te. Prin. acest mecanism se realizeaza asocierea pe plan ideativ mtre obieetels st fenomenele percepute sau reprezerttate simultan sau succesiv, aces tea coexistlnd in spatiu ~j timp.

b) Priri asemanare." Acest mecanism realizeaza pe plan ideativ asoc~er~a. intre fe~omen: .~i _cbiecte asemanatoare intre ele. Un tip de a50- cmtll mtre cuvmte ~I Ide! este cel a1 asociatiilor dupa Qsonanti'i. si rima .. Asonanta este asocierea intre cuvinte care seaman a ca fOITn~ _:_ omonime -, dar se dposebesc In continut.

c) Prin contrast se realizeaza asocierea intre notiuni cu continut

opus: bine-rall, lumina-intuneric, alb-negro etc. '

d) Asociatiile prin cauzalitate reprezinta modalitatea prin care se realizeaza pe plan ideativ legatura cauzala dintre renomen si cauza sa.

AC2stea "jnt de fapt asociatiile ce1e mai complexe. .

Dupa tipurile domiinante ale asociatiilor, moduJ de a gindi a1 oamenilor a fost impar\it astfel :

Glndiren asociativ-logica, se caracterizeaza prin predominant.a a50- ciatiilordupa continut "1;>i catizalitate. expresii1e verba1p serv.indn-se. de calea cca mai scm·ta catre telul expunerii.

150

Girulirea asociativ-mecanicd este dominata de asociant mecanice prin contiguitate, asemanare, asonanta, rima, Iocallzara in timp l?i spatiu, In aceste cazuri ' exprimarea verbala recurge la fraze lungi, ocolite, Ia notiuni concrete si de obicei Incarcato afectiv,

Dat fiind aspectul complex si rnultiplela forme de tulburari ale gindirii, le vom expune dupa urmatoarea schema:

a) tuZburi'irile de ritm $i coerenti'i (accelerarea sau fnceUnirea ritmului ideatiu, coerenta $i incoel'enta rittnului ideativ);

b) tulburori ale continutului qirulirii (idei delirante, prq;alente, cOlninante $i obsedante);

c) iulburiiri ale e.rpresiei verbale $i grafice a gimlirii.

In mod arbitral', tulburarrle de ritm si coerenta a gindirii sint eonS;(>!'Me tulburari formale, desi ele afecteaza adesea episodic sau perman'; t insus! continutul gtndirii, dirniuuind eel putin valentelo ei ccgnitive c." : ,'1a;ie ~i de eomunicare mijlocita.

2.1.4.1. Tulburanile de dim si coerenta a g indiri l

In patologia psihiatrica ritrnul idcativ poate aparea fie anorrnal ."c"<:::lerat, fie anormal incefinit.

2.1.4.1.1. Accelerarea ritmului identiv poarta denumirea de fuga de ic>~ si se caracterizeaza prin aceea cii. asociatiile se fac la intirnplare, dere!! . aspecte superficiale, dupa asonanta, rima. Iocal izare in limp si spatin sau dupa contrasts facile. Bolnavii vorbesc multo de obicei cu voce tare, Exernplificarn acest Iel de. asociatii facile en urrnatoarele versuri 6.12 uneia dintre pacientele noastre :

Cum "1 dat zapada,

S-a topit ~i iarba

Luna dupa colt apare Ies] neicut;] la pl irnbare

Eu te-astept in drurnu! mare. Du-te, neica, Ja culcare.

Deoarece fuga de idei apare de obicei Insotita de 0 labilitate marcam a atentiei !?i de exacerbarea evccarilor, bolnavii fac nenurnarate -digresiuni, din cauza carora pierd adesea firul principal al ideilor In timpul conversatiiIor. In formele sau in perioadele de exacerbare extrema 8 fugii de idei, asociatiile pierd aproape total legaturile logice formale, ajungindu-se la incoerenta glndirii.

Fuga de idei se intilne!?te in primul rind in sindroamele maniacale ;;;i adesea in starile de excitatie psihomotorie din: schizofrenie. paraliz;a generali'i progresiva (mai ales in perioada de debut), sta1'ile de ebrietate~ si in general in intoxicatiile u~oare. Uneori fuga de idei poate Ii intil-· nita si in stiirile nevrotice, in stiirile de oboseaIa marcata !?i de surmenal

'0 forma mai aparte de acceIerare a 1'itmului ideativ este mentismul, descris de autorul francez Chaslin. Mentismul se caracterizeaza prin rlepanarea rapid a, incoercibila a reprezentiirilor ~i ideilor. Fatii de aCea'3Ul desfasurare tumultuoasa l?i incoercibila, bolnavii au adesea atitudine cri·· ticii fae efort sa-5i stapineasdi gindurile, insa de obicei nn reu~esc. De' muite ori tu1bura~ea devine a~a de parazitara !'ii jenanta, indt provoad'i

151

b?l.?~vilor anxietate, Ii lmpiedica sa se odihncasca sau sa desf'asoarr- acti:ltat1 cO:1fo.rme C? rig_ori~e voJitionaJe, acestin ram'inlnd in pozitie de spectator] ai proprtilor idsi.

• _~entismul poa~ fi observar in starile de mare tensiune nervoasa, In stan Ie de oboseala. pronuntata, In intoxicattile usoare cu cofelna, aleo?l, tutur;, cu medicaments, psihotone ~i psihodisleptice. In schizofrenie, m~nhsmul apars de obicei 111 cadrul sindromului de automatism me~1tal, cI~d bolnavul are 'convingerea delf ranta ca acest fenomell pawlOgIC este irnpus, este provocat de cineva,

. • Avind. i~1 ve~ere ca in practica accelerarea ritmului ideativ nu se intflneste l1lcl~data evoluind izolat sau de sine statato1'. ci asociata cu ere9te1'ea. fortel. reprezentativo si imaginative, a mobilitatli prosexice, a tonusulu] a~ectlv - toate exprimate prin logoree (a(_,celerarea debitului verb.al?, deci cu acce]erar"€a cvasig]obalii a vietii psihice, consid('ram mai potrivi t ca acest ienomen sii poarts denumirea de tahipsihie.

A~a cum aratarn mai sus, uneori legaturile dintre idei lsi pierd co:r:1plet aspectul Io~ic, se desfasoara Ia voia inttmplarh astfel ca,· de oale ~n?l m~l,te. ~rI, expnmarea verbals a ideilor devine lipsitii de continut sl mln~ehglblla. A~ea~t~. tulb,:rare a .proceselor ideativs poarta den·umlrea de z~coerenta. gzr:_dmz. ~e,n uneorr propozitiunrls, si frazele pastr:~azii fo~ma g,ram~tlc~la. c~reeta, :le nu mal au nici un iriteles. Forma extrema a l~COe!.ente.1 gindirij poarta denumirea de salata de cuvinte si se caractenz.eaza pnn ~c~ea ea bolnavul exprima 0 serie de euvinto sub forma unUl. amestee Iipsit total de continut logic ~i inteIigibilitate. 0 astfel de vorbir-e Se poato ex~mplifica cu urrnatoarea expresie verbals a unui bolnav de Schlz~freme: "Iepure-vint-ferea..<;tra-bou, duce-vint-culisa-53- 101-tue-tuc-tuc-tJe, 34, 52, manifest-hai !"

T Uneori incoerenta ia aspect de cerbiqeraiie (termen utilizat de

h.al:l?a~m), tulburare ea;:e consta in repetarea stercotipa a acelorasi propozltiuni, fraze sau euvmte, frecvent Iipsits. de orice inteles. Uneori sc observa oarecare tendinta la rima ca in exemplul : Acasa mrna vaca atom, gtsca, moaea«. De altiel continutul acestor prod~etii p~ihopat~logic~ :~orespun_de ser:su1~i, etimologic a1 corespondentulut latin: "verbigerare"

mseamna "a traneam", "a sporovai«. .

Incoerenta in gindire, sub diversele ei forme, se Intilneste In uncle forme de schizofrenie, in starHe dementia le avansate si in· tulburarile de constilnta.

2.1.4.1.2. lncetinirea ritmului ideativ se traduce clinic priutr-o exprimare lenta, prin raspunsuri IntIrziate (eu 0 perioada de latenta erescuta). Pentru obtinerea raspunsurilor este necesar uu rareori ca intrebarea sa fie repetata sau pusa eu voce tare. Discursul aeestor bolnavi este nu numai lent, dar !?i cu intreruperi, i~r uneori incoerent.

!-er;tOQ1'ea ideativa se t!iaduce printr-o exprimare in ritm lent (bradzlalze), cu Voce de intensitate sdizuta; bolnav1)l 0 resimte prin dificul~at€~ evo_::ari1or, pri~ slabirea fortei reprezentative ~i imaginative, deCI prIn sc~d~rea .cvaslglobala a funetiilor psihiee (implicit prin diminuarea fUnctlel tomco~energ€tice afeetive), situatie care in p'Oihopatologie este desemnata prin corieeptul de bradipsihie. In formele ei Usoare bradipsihia se intilne~te in stiiri de epuizare fizica ~i psihica, in perioadele de

152

convalencenta a unor boli sornatice, toxice, infectioaso s.a. In adevarata ci acceptiune, lentoarea ideativa se Int ilrieste in afectiuni neurologice cu iriteresare extrapiramidala, ea boala Parkinson, parkinsonismul postencefalitic, encef'alito, intoxicatii eu oxid de carbon, in stari de obnubilare a constiintei, dar 9i in boli psihice ea rnelancolia, schizofrenia si oligofrenia.

o forma :;peciala de lentoare, cunoscuta sub deriumirea de, vLscozitate psihica, este caractcristica epilepsiei,

Lentoarea ideativa se poate accentua progresl.vpina la oprirea fluxului ideativ, Ienomen cunoseut sub denumirea de "jading mental" (Guiraud si Deschamps), care se Iriti lneste mai ales in sohizofrerrie.

. AHem'; ritrr.ul ideativ inceteaza brusc pentru citeva secunde, dupfi care cursu] glndirii poate fi reluat, Acest baraj ideativ (Spernmg), exprimat clinic prin oprirca brusca a exteriorizarilor verba le, se intilneste de arr-menea in schizof'renie si poate fi explicat prin aparitla unei haluci!latH, prin intcrventin unci forte xonopatice, sau poate ramine incornprehensibil, C2 majoritatea sirnptornelor acestei boll;

Notiunea cle "bal"aJ", introdusa In psihopatologie de Kraepelin pent.ru a d~semna oprirea brusca a actelor voluntare ale bolnavului, ~i-a ];lrgit In prezent continutul, cuprinztnd, In plus, oprirea internpestiva a r:tmului ideativ.

Uneori Incet inirea rttmului ideativ lasa Impresia unei saraciri idealive care se' caracterizeaza prin scaderea produetfvitatii ideilor (Hemmung). Ideile sint tot mai concentrico, cu un sistem de referinta tot mai redus, cu uri continut tot mai restrtns, deseori monoternatice. Aceasta se irrtilrieste in stari de surrnenaj, in tulburari ale constiintei, in stari depresive, in schizofrenie $i in alte afectiuni.

. DiS'Xlritia [luixului ideativ [anideatie] care trebuie deosebitii de barajul idealiv, desi descrisa in starl de idiotic 91 dements (sub. form~ deambulatiei anideice) sau in epilepsie (sub forma automatzsmulm anideic) nu este sigura decit in starile comatoase, intrucit in oelelalte star! amirrtite, se presupune ca ar exista totusi idei ramase necunoscute anturajului.

2.1.4.2. 'I'ulburartle de continut al gindirii

Arnplu studiate ~i prezentate In special de autor!i france~i din secolul trecut tulburarile contlnutului gtndlrit au inserts una dintre cele mal interesante pagini ale psihopatologiei. Aceasta pentru ea discursul bolnavnlui psihic, raspunsurile s,:u r:l?tarile sale (p~rarc:ale saua ,,;berante) frapeaza in eea mai mare masura mterlocutorul ~l mar ales l11<~dICUl

pSihiaIl~u~letasarea lor de fagasul normal a1 gindirii ~i de realitate, ideil~ cunosc 0 anuinita dezvoltare ~i invazie spre cucerirea ar:iil~r .n0r111~luIUl, o lupta in tendinta de impunere ~i de dom,inare a mmtn. msulUl 1'espectiv. Acest aflux idea~iv morbid nu est~ mtotdeauna U~lVOC progr~siv· e1 arc E:omenl," de stagnan:, regres~une sau avans 1l11petnGs, In fun~tie de m:tura ])l'occsuit1~ patologic, de int.ensitatea lui, precul11 ~i de caraaerul eonstruc-tici psli1ice ~i de personalitatea premorbidii a insului.

In analiza continutului glndirii este necesara precizarea unor notiuni, ~i anume preclzarea acceptiunii adecvate de idee dominanta, obsedanta, prevalenia ~i delitanta.

153

Dupa 0 diseutie, Iectura sau spectacol, 0 idee inedita, cu an urni u., implicatii pentru care eel in cauza manifesta 0 anumita "susceptibilitate", se poate detasa de celelalte, impurundu-so Int.r-un anumit moment gindirii sale: este ideea dominantii, care, prin reversibilitatoa el, se inscrie In Intregime in sfera "normaIului".

Cind ideea izbucneste, irumpe, asediaza glndirea si se impune constiintei, desi este in dezaoord cu aceasta, poarta numele de idee obset/antll. Straina ~i contradictorie situatiei 1?i personalitatli insului, aeesta Ii recunoaste caracterul parazitar sau patologic, lupta pentru a 0 inlatura. fara a izbuti de cele mai rnulte ori sa 0 invinga.

Obsesia se poate prezenta clinic sub forma unei idei [obsesii ideutioe], a uncr amintiri si reprezentliri obsesive, sub forma unei jobii (obsesii [obice] sau a unor tendinte impulsive [obse sii impulsive).

2.1.4.2.1. Obseslilc ndeative: corespund definitlel de mai sus, reaJ izlnd 0 "intoxicatie" prin idee. In .aceasta sltuatie, suibectul, Intr-un continuu dublu asupra actiunilor sale, intr-o perpetua pendulare asuprs evcntualitarilor posibile, se intreaba., analizeaza, revine, Este boala lui "de ee ?", ,.,poate ... ", "daca ... ". Majoritatea ideilor sale au caracter- biIazic, elf' fiind imedlat ~i spontan urmate de altele opuse ; ele realizeaza boa!a scrupulelor, a indoielii, "cornpensatiei", "cxpiatiei". "ispiiliirii". "conjuratiei" (implorarir).

2.1.4.2.2. Amintirile ~i reprezentarile obseslve, Arnintirile obsedantc se ex prima clinic prin perseverarea penibila a rememorarii unor .evenimente Ctl eontlnut neplacut, jenant.e sau in orico cal' dificile. In eazu l reprezentarilor- obsedante este verba de aparttia unor idei care contrazic realitatea sl determina reprezentarea figurativa senzorial-plastica, reprezen tare care ia uneori chiar aspeotul unei reproiecti! eidetice. In acest sen'> €'Ste ilustrativ eazul prezentat de A. Snejnevski : 0 mama. perfect

. constienta cli si-a pierdut copilul, era obsedata cit' ideea ea I-ar fi Ingropat dr- "ill (idee care contrazice realitate], si in acelasi timp isi reprezenta copilul tipirid 1iizbatindu-se in mormint. Vivacltatea acestei trairi a df'torminat-o pina la urma sa plece la cimitir, sa puna urechea pe rnormintul copilului, sa asculte daca tipetele ~i gemetele acestuia sint sau nu reale.

Uneori reprezent.iiti1e contrastante exprima defaimare, aversitjnt, ~au ura fata de fiinte in realitate dragi, fata de persoane pentru care padentul nutre~te sentimente de deosebiUi siima, respect, prietenie.

2.1.4.2.3. Obsesiilc fohicc coustau I'n teama fata de anumite evef!i-mente, lUcruri, fiinte, actiuni sau situatii, teama nejustificata (~i apn',data c-a atare), dar pe care pncientul nu 0 poate alunga, in ciuda iaptu]ui ea evita sittlatia respectiva. De obieei a:::estea apar pc fondu! unei anxietali difuze ea 0 team-a de ceva nedeierminat.

LC'gata de cbscsie prin tensiunea afe:,tiva pe care 0 z~'nereaza ':i prin caracterul ei invadant (in privinta caruia opozi~ia insului ramin·., ineficienta), fobia semnlfica starea de fdea, eu obiect bine p;'eciz2 [ (aecasta in opozitie eu amdctatea, care eonstituie starea de kama lipsit<'i. de obiect).

154

Ca ~i in obsesie, bolnavul recunoaste caracterul irational.val friQii sale, 0 apreciaza in mod critic, Iupta pentru a 0 inlatura, dar nu reusesta, Ca !$i obsesiile, fo-oiile se oaracterizeaza prin lntensitate, adezivitate, Ilo-

gism 1ii rezistenta de neinvins. .

De 0 variabilitate extrema, fobiile pot fi legate de orice element al arnbiantei insului sau de orice evenirnent care are Intrucitva tangenta cu cxperienta accstuia. Datorita variabilitatii con.tinutului l?i eti_:no~ogiei lor, fobiile au Iost prezentate de catre Devaux ~l Logre ca alcatwnd, dupa expresia lui Levy-Valensi, 0 "gradina cu radacini grecesti".

In mare Iobiile ar putea fi sisternatizate astfel :

Frica cl~ locuri: idea de a trece strada, de a intra tntr-o plata -r.gorajobia ;friea de locuri tnalte ~ hipsojobia .. Irica de a sta in Iccur'i

inguste, inchise, in camera - claustrofobia.. . "

Frica de obiecte: de obicei ascutite - alhmofobia (oxzfobta - ace, foarfece) ; frica de tren, de calea ferata, de vapor, de apa - hidro-

fobin etc. .'

Friea de oa:neni, de boaUi, de moarte $t de animale .. F;ica de multime, de aglccnerari de oameni, intre care s-ar putea. asflx~a - se n.umostc antro7Jof(;hi~; friea de singuratate ~ monofobta; inca d>esocl~'tate - petojobia, sau teama ~e. a n~ rosi in soci-:;tate -:- ere.ut~fob.ta. Frica de boala - nosofobia (szfzlofobw, cancerojobia, rabwfobta), !Sica <it' a nu so murdari - misoiobia, Bolnavii cu misofobie tau masuri, se ~;paH\ exagerat (Clblutom~n?a). Frica o?s.esiva de mo~rte po~ta de~u~ rnirea de tonmojobie ; inca de a nu fi ingropat de \l1U - ~Jerofob~a,

teama de- a minc.l- sitiofobia; frica de animale - zoojobia. .

Aceasta sistematizare a fest fiicut mal mult pentru a' usura retinerea unor tipurl de fobii care .se. lntih::sc mal frec;rent in pr~cti:a psihiatrica. Mentionarn ca, de obicei, fobll~e nu apar. izolate, Cl m~.anunchiate creind 0 stare de tsama generala (pantofobte). Adesea fobiile se :::chimba intre ele-si nu rareori disparitia totala ~ obi~telor !?_i. sit~latiilor fob ice este inlocuitii de teama de a nu revetu vechile fobii [oboJobie}.

2.1.4.2.4. Obsesllle impulsive cunosc aceeasl procesualttate obsesiva, lndemnind bolnavul Ia acte partlculare, Iipsite de ratiune, inacceptabile san rldicole. Intrucit manifestarea libera a acestor impulsiuni ar avea consecinte negative pentru eel in cauza, acesta, opurundu-Ii-se, se Incarca emotional, cuprins de team a ~i panica. Temna de a nu da curs tendintei Impulsive, de a nu comite actul impulsiv, spre care este 'Unpins, poarta numele de compulsiune.

CompulsiuniIe sint de obicei strins legate de anumite idei obsesive contrastante. Continutul acestor idei contrazice flagrant convingerile, infruntind in mod frapant ratiunea bolnavului. Astfel, pacienti ell un comportament irepro~abil lIi cu un nivel de cultura elevat slnt parazitati de ideea de a lovi peste fata diver1ii trecii.tori de pe strada, de a huli sau injuria persoane din colectivitati sau institutii fata de care au un respect deosebit.

Pentru ca recunosc aspectul parazitar al acestor trairi patologice, bolnavti au capacitatea voluntara de a se stapini !?i, ca atare, compulsiunea nu ge transform a intr-un act impulslv. De obicei teama de a nu comite <1ctul impulsiv se r.1entine atita timp cit bolnavul se ana in situatia de a-I

155

putea comite. Astfel unul dintre pacientii nostri cu cornpulsiunea de a re def'enestra de la etaj, se Iinistea in momentul cind cobora in strada, 0 paeienta eu compulsiunea pruncuciderii traia momentele de mare intensitate anxioasa atita timp cit i~i ala pta copilul, fiind singura in Incapere ; compuJsiunea scadea in intensitate cind era prezenta !?i mama padentei si disparea cind iesea dincasa, situatie in care era in imposibilltate de a comite actul impulsiv,

Daca in acest tip de obsesii impulsive si idei obsedante de contrast, pacientii iau in special masurids aparare, in alte tipuri de obsesii si de fobilei executa 0 serie de actiuni menite sa elibereze, sii usureze tensiunea sau sa temporizeze irnpulsiuneaobsedanta.

Ei realizeaza acest deziderat indepfinind asa-numitele ritualuri sau executind Intr-o forma caricaturala ~i benigna actul obsedant, Acstea 51nt de fapt actiuni obsesive care, desi au aparenta unui act voluntar, in fond bolnavul Ie exercita contra dorintei lui. Astfel unii ating fata cu mina sau l$i tree degetele prin 'par, altii introduc in vorbire cuvinte ea : "zice", ,,~titi", "intelegeti" etc. Aceste actiuni domina constiinta pinu Sf' indeplinescv Iar in cazul in care bolnavul cauta sa le inlature, apare 0 stare de anxietate chinuitoare.

o alta forma de actiuni obsesive 0 reprezinta ritualurile, care amintesc descintecele. Acesta ritualuri trebuie deosebite de ritualurile religioase : in ultimul caz se executa 0 suita deactiuni in conforrnitate eu dogma sau eu traditia, fara ca acestea sa fie insotite de anxietate intensa, ca starile obsesivo-fobice.

Ritualurile constau de obicei din aetiuni care se succeda intr-o anumita ordine, Intotdeauna pe fondul unei anxietati marcate, anxietate care se atenueaza numai daca bolnav'ul rndepiineste suita respectiva de actiuni. Astfel, bolnavul care se teme de moartea celor dragi, de fiecare data numara de 3-4 ori ferestrele casei in care locuieste (aritmomanie), sau dud citeste 0 carte, sare paginile al carer coloncifru ii aminteste virsta copiilor sau a sotiei ; daca merge pe strada catre 0 institutie unde are treburi, ia neaparat in mina un obiect metalic (un ban, un cui) pe care-l tine tot timpul in mina, sau asaza lucrurile intr-o ordine anurnita, desf,'!~{)arii actiunile Intr-o succesiune strict stabilita. Neindeplinirea acestor ritual uri Ii creeaza 0 stare de anxietate care-I face incapabil sa duca actiunea intreprinsa la capat,

Ideile obsedante sau tmancoste (cu toate formele clinice de manifestari), fobiile, actiunile obsesive se intilnesc prin excelenta ill nevroza cbsesivo-fobica (psihastenie) !?i in psihopatia psihastenica. eu 0 intensitate mai mica, sub forma unor idei,: cuvinte, replici, fraze, melodii, care se il11pun con~tiintei fara ca persoana sa le poata inlatura imediat, se intilnesc in stari de surmenaj 'li astenii.. De asemenea, ideile obsedante pot fi intilnite in psihoze, mai ales la debutul sau in perioada de regresiune a acestora. Astfel depresiile virstei inaintate pot debuta sub forma obsesionala. Est.e cunoscutii, de asemenea, frecventa acestora la debutul schizofreniei, ca f)i prezenta lor in periodele de remisiune a unor psihoze.

Pasul urmator in patologie, care deschide uneori drum psihozei, il constituie ideea prevalenti1. Spre deosebire de ideea dominant ii, care se lmpune la un moment ·dat glndirli insului, ~i de ideea obsedanta, care asediaza ~i cuprinde gindirea in ciuda eforturilor insului, ideea preva-

156

lentil se caraeterizeaz;'i nu numai prin pozitia sa dorninanta in cimpuf constiintei, prin neconcordanta si sernnificatia aberanta, ci !?i prin faptul di ea orienteaza si diferentiaza cursul gindirii. In plusj celelaite idei, adiacente si concornitente, in Ioc sa i se opuna, sa 0 contrazica, graviteaza in jurul ei, se articuleaza cu ea inlantuindu-se catenar, sprijinind-o ~i

argumentind-o. .

. Spre deosebre de ideile dominante si obsedante pe care evenimentele

ambiantei tind sa le estompeze, sa Ie anihileze, in cazul ideilor prevalente, intimpiarile run realitate sint luate drept argumente si puncte de spr ijin, Daca ideea obsedanta este in contradictie cu personalitatea insului, ideea prevalenta se afla in concordanta cu personalitatea, pe care 0 poarta dins pre tiirmurile continentului normalitatii, spre oceanul nelinistit al delirului.

Ideea prevalenta, in ciuda neconcordantei sale cu realitatea este totusi in arrnonie cu insul, ceea ce denota ea aceasta a atins nucleul, aimburele personalitatii sale si poarta in ea potentialitati delirante.

In concluzie, consideram ca fiind caracteristice ideii prevalente : neconcordanta cu realitatea (de care nu s-a detasat inca) ; locul prevalent in psihismul insului ; concordanta cu sistemul ideativ al insului (care nu-l poate recunoaste astfel caracterul patologic) ; sprijinul ideilor adiacente ; tendinta la dezvoltare si inglobare a evenimentelor 91 persoanelor din jur si, in sfirsit, potentialitatea psihopatologica deliranta,

Ideile prevalente pot fi intllnite in stari reactive de intensitate psihotica, In startle postonirice, epilepsie, alcoolism, psihoza maniaco ... dopresiva si, evident, in toate startle predelirante.

Atunci cind ideile obsesive sau prevalente sint orientate asupra modului in care functioneaza organismul, iar eel in cauza se considera afectat de diverse maladii, este vorba de liipocorulrie, Dcsi antreneaza elemente afectivo-volitionale, 9i in special perceptive (traite sub forma perceptiei unor tulburari organice, eu oarecare constiinta a irealitatlt lor), natura hipocondriei este totusi ideatorie.

Cu toate ca include aspecte multiple ale personalitatii, ideea hipocondrica nu realizeaza 0 entitate nosologica, 0 boala ca atare, distincta si autonoma, ci numai ,~stiiri hipocondrice".

In functie de amplitudinea sa, ideea hipocondrica se poate prezenta ca 0 sirnpla preocupare asupra starii de functionare a organismului, poate avea intensitatea si forma unei obsesii In care preocuparea este insotita de teama si se contureaza ca idee dominanta. Ea poate subordona celelalte idei si ac"tivitatea insului si deveni astfel idee prevalenta si/s ni idee delirantii: cind, prin interpretit:-c f?i prelucrare, relt';~te sa se deta!?eze de Teal.

2.1.4.2.5. !delle deli.ante

Pasul ultim in patologia gindirii, care determina transform area ei calitativ3, care semnificil deta~area de tarmul normalitatii purtlnd marca psi.hrzei .. j] cr:;nstituie ideea deIiranUi (deLUSion a1 autoriIor anglo-saxo"i sau Wal1n a1 celor germani). De obicei exprimata limpede, evoluind ~e un fond de claritate a conGtiintei, ideea deliranta nu corespunde realltatii cu care se ana in opozitie evidenta ~i pe care 0 exprimii deform.at : in' J~od insidios on brusc, ea pune stapInire pe con~tiinta insului (carUla-l

157

schirnba comportamentul) si se mentine in ciuda nepotrivirilor evidente eu realitatea,

Ideea deliranta cupriride, in afara oredintelor sl conceptillor (prin care se exprima continutul ideativ delirant), },intregul cortegiu de feno-

mene ideo-afective in care delirul l~i in forma" (H. Ey, 1967). ,

Guiraud considera ca ideea devine deliranta atunci cind capata caracter derealizat persistent, Iar Seglas este de parere ca ea se deosebeste atit prin eauzele care' 0 determina, cit ~i prln conseclntele sale.

Prin idee deliranta noi intelegem judecatile ~i rationamentels care reflecta in mod eronat realitatea !?i modifica in sensul lOT patologic conceptia despre Iume si comportamentul bolnavului. Consideram eft ideea deliranta, spre deosebire de 0 eroare de [udeeata, are urrnatoarele particularitati :

- este 0 judeeatii eronata care stapineste, domina constiinta bolnavulul si-i modifiea in sens patologic comportamentul ;

- este de obicei fmpenetrabila la eontraargumentare si lnabordabila prin confruntare, in cluda contradictiilor evidente cu realitatea : - este Incompatibila ell existenta atitudinli eritice, bolnavul fiind lipsit de capacitatea de a-i sesiza in mod eonstient esenta patologica,

Pentru mal buna intelegere a fenomenului delirant trebuie facotii fJ precizare sernantlca, !?i anume trebuie deosebita notiunea de delir, care inseamna de fapt 0 stare de tulburare a Iuciditati! constiintei (delirium - aiurare) de notiunea de idee deliranta (de lira - alaturi de brazda), in care este vorba de 0 idee sau de un sistem de idei patologice elaborate mental, ca expresie in principal a tulburarilor de gindire.

Desi rnai ales autorii franeezi Ie trateaza Impreuna, ca Iaturi nlo aceluiasi proces - ideile !?i temele delirante Impreuna co startle delirante -, noi introducem in cadrul tulburarllor de gtndire numaiideile !li temele delirante, Starile delirante, caracterizate in special prin tulburiiri ale luciditatii constitntel; Ie vom descrie la capitolul rezervat patologiei constiintel, Ni se pare rational sa procedam asa, pentru ca de cele mai multe ori ideile ~i temele delirante apar pe fondul unei constilnte eel putin aparent lucide, fiind de obicei expresia tulburarilor de continut al gindirii.

Continutul gindirti aberante, ideile si temeIe delirante par a depinde de rnediul in care s-a dezvoltat si traieste paeientul, de preocuparile lui individuale si sociale din perioada respective, de nivelul sau socio-cultural, de electivitatile ~i stadiul de dezvoltare a psihismulul propriu.

Dupa cauzele care determina aparitia sl mai ales in functie de tabloul clinic ai bolii psihiee in care apar, ideile deIirante pot avea continut mai verosimil sau, din contra, neverosimil, abstract, absurd, fantastic sau confabulator.

In functie de gradul de dezvoltare i,'i de elaborare a psihismului, dar depinzrud mai ales de gradul de deteriorare ~i destructurare a acestuia, ideiJe delirante se pot inliin~ui; articula in tendinta lor de sistematizare, lntr-o forma coerenhl,: mai mult sau mai putin stringenta !?i uneori chiar aparent logica.

Se pot aduee l?i astiizi numeroase argumente in sprijinul ideii conform careia in cazul delirului sistematizat, tulburarea psihidi pare bine delirnitata, circumscrisa; realizind doar un unghi ideativ de deviaPi prin

11118

dotasarea de gindirea cauzala. In afara acestei tulburari, persoanele respective Iasa impresia (din celelalte puncte de vedere) de a fi re1ativ bine adaptate, in or ice caz au 0 aparenta norm ala. Astfel, inca din prima jumatate a secolului a1 XIX-lea au fost descrise "rnonomaniile" ("nebunii partiale"), pe care Esquirol le-a studiat cu acribie, Ulterior, Griesinger si Falret au contestat slmplicitatea monornaniilor ~i caracterul partial a1 tulburarii personalitatii prin delir !?i au enuntat ideea (actuala) a modiiicarii consecutive a tntregii personalitati a bolnavului sl, in primul rind, a sferei sale afedivo-volitionale.

Intr-adevar, sisternul delirant, aceasta impreslonanta desfasurare ideativii parareala, are nevoie (pentru a-si asigura amplitudinea 'Ii durata) de un suport dinamico-energetic de mare tensiuns. Sistemul delirant realizeaza nu nurnai 0 polarizare ideativa in jurul ideii delirante, ci sl 0 polarizaro a majoritatit fortelor afectivo-volitionale, care subordoneaaa intreaga activitate psihica, in scopul fmpunerii sistemului deli rant. Deoarece unii deliranti, mai ales paranoici, au un potential cognitiv in general deasupra medlei, datorita aspectului aparent logic al aleatuirii rationamentelor, .a plauzibilitatii lor partiale, cit sl partlcipar+l afective cu care-si expun ideile, acestea, desi delirante, pot aparea unor persoane din jur ca relaf.iv plauzibilo, Mai ales atunci clnd aeeste persoane stnt strlns legate afectiv de bolnav $i caracterizate prlntr-o oarecare Insuflcienta cognitiva !;>i 0 mare sugestibllitate, JX)t adopta ideile delirante, realizlnd delirul.indus (de catre delirantul veritabil, care poarta denumirea de inductor). Aeeasta forma de eontaminare psihica este reversibila : delirantul indus 111i mentine ldeile delirante numai clt timp se ana sub influenta inductorului (folie ddeux, descrisa de Falret $i Baillarger).

Consideram ca delirul sistematizat cu structura Inteligibila si aparent logiea nu se dezvolta $i nn evolueaza in situ, doar ea 0 replica parareala la realitatea pe care 0 neaga, Bolnavul cu acest tip de delir cauta - prin toate mijloacele ~i permanent ~ !'~l impuna ideile sale realitiitii. intruclt el le traiests cu 0 nestramutata convingere(fig. 6). Ceea ce Kretschmer a descris sub denurnirea de paranoia "de lupta" (Kampf Paranoia) 'Ii foot eonsiderat doar sub aspect fenomenologic $i, in conseeinta, lirnltativ. Apreciind eonduita lor sub unghi legic, constatam di forta, tenacitatea ~i durabilitatea delirului se datoresc suportului sau dinamico-energetic, realizat de tensiunea afectivo-volitionala. Nu numai afectivitatea sl vornta, ci si imaginatia, f'orta rnnezica si in general toate functiile psihice converg spre a edifica si pune in aplicare sistemul ideatrv delirant. Aceastii coeziunea proceselor l?i functiilor psihice confera unitate psihisn1ului in a1unecarea sa parareala, dind trainicie delirului. Pe masura evolutiei, acesta se structureaza, se contureaza ~i se delimiteaza prin explicitate !-ii edificare deliranta. Suspiciunile l?i Intrebarile de la incepuW din perioada smulgerii de realitate, i~i gasese raspuns odata eu deta~area de aCfasta. In aeE'la!?i timp, nelinil?tea i?i an.,'detat.ea generate de multele semr1l' de intrebare !ii Of' sitlJatia inp.diti'i in rarf' ~P. ~flil. bolnavul se risipet':r. pe milsura ce boinavul ~j Ie elucideaza : persiflat, ignorat, in orice caz neinleIes, delirantul nu-~i mai impiirta~e!ite ideile (care acom nu se mai rew\rsa ci devin mai stabile) oricui, deoarece nu oricine este "demn" de incredere sau capabil de intelegere. EI i~i incredinteata ideile numai celor apropiati s.au eventuaJ indu~i. Delirul se i'nehisteaza, se ineapsuleaza.

159

In marea majoritate a cazurilor Insa coerenta -5i stringenta aparent logke nu slnt atit de puternice, delirul este nesistematizat, asa ca intr-o serie de psihoze paranoide si in schizofrenie. In forma. paranoida a schi;;!ifreniei intilnim delirul nesistematizat, in care ideile delirante slab legate

Fig. 6. - Paranoia. Barbat in virsta de 45 de ani: Se remarea privirea fixa, expresia de hotarlre, severitate,aspectu1 rigid a1 mimicii.

sau nelegate Intre ele nu se pot inchega Intr-un sistem organizat .. ?datil pierduta unitatea vietii psihice si in lips a suportului afectlvo-volItlOn~l, ideile Isi pierdsi ele nu numai coerenta, ci fJi stabili~atea:" forta si durabilitatea. In consecinta, delirul nesistematiza~ este polimorf, slab struc~:,:!, instabil variabil ca tematica si fara tendinta de-a se impune realitatii, fa~a de' care adesea vadeste n~utralitate sl iridiferenta, marca. a autisrnului schizofrenic,

In aeeasta situatie, in afara cunoasterii ideative Indirecte, abstracte, este tulburata si sfera senzorialitatit (care slabeste, la rindul ei, supletea argumentarii ~i coerentei), Ca o tendinta compensatorie, sau ca expresie a perturbarl! psihismului se impun pe prim plan productia imaginativa sl fantezia, De asemenea, in afluenta reprezentariloj- delirante,1 imaginile real traite, fictive sau prezente, se amesteca 17i se grupeaza caleidoscopic, ceea ce da aspectul clinic fragmentar, uneori neclar ~i inconsecvent al delirului. Desi derealizat ~i uneori dezorientat, bolnavul are deseori constiinta haosului sau ideativ care-i genereaza nelinistea incordata si anxietatea. Continutul acestui delir poate fi apropiat de evenimentele reale sau fantastic.

In prima eventuaIitate, delirul este cu precadereconcret, nemijlocit, de aspect perceptiv, bolnavul avind, de exemplu, convingerea ca este

suspectat, urrnarit, privit de trecatorii care se opresc Hnga el, care rarnin in urrna lui, care isi cornunica unul altuia cornentarii referitoare 1a el.

Ideile delirante care apar in special in urma unor traume psihice puternica sint nesistematiza,te si fragmentare in cadrul sindroamelor paranoido, ce se desf'asoan; pe fondul modificarii reactive .a Iuciditatii

160

constiintei, desi fragmentare, au caraoter inceligibil, legat de trauma

psihica. '

In a doua eventualitate, delirul este de obicei rupt de realitate, belnavul devenind centrul desfa~urarii unor . evenimente neverosimife, absurde, confabulatorii, fantastice. Astfel ideile delirantecare apar in cadrul unor modificari ale luciditatii constiintel sau in psihozele organiee (senile !Ii vaseulare, traumatice, infectioase, Iuetice, P.G.P.) sint de obicei absurde, contradictorti, sarace ~i stereotipe, Cel maiilustrativ, inacest sens este delirul de marire 'Ii bogatie din dementa paraliticii :bolnavii afir~ ca poseda averi fabuloase (Slut rniliardar], proprietarl.· de band etc.), din care ofera cu altruism, celor din [ur, sume considerabile, ca in momentul urmator sa cerseasea fara jena un lucru marunt, 0 tigara, dtiva bani s.a. Ideile delirante din dementele senile si presenile au sl ele aspect polimorf, mobil si adesea confabulatorp fantastic, dar, spre deosebire de cele din schizofrenie sau parafrenie, ramtn totusi legate de evenimente~e petrecute in spatiul restrlns al exisbenjei bolnavului __ au.deci oampli-

tudine mica. -

Asa cum afirmam In capitolul introductiv, Wernicke aseparat delirul prirnar (ideile autohtone,produse de procesul morbi?) de de~rul sec_undar (sau delirul de motivatie), care apare ca 0 reactie a pacientului Ia imbolnavire sau stnt determinate de situati! conflictuale survenite in timpul desfasurarii procesului morbid primal".

Dide si Guiraud clasifica ideile delirante in: expansive, dureroase, de s~piciune.

. Sistematica primelor dona categorii nu d!-ferii de ~ceea ad~p~ta de majoritatea autorilor. Asupra celei de-a treia categorri - a Ideilor delirante de suspiciune - pot fi exprimate. Insa r~zerve, ~e vreme .ce suspiciunea €Ste Impllcita oriclirei. s~ d~hr':llte si pr;e?elirante,. orice predelirant sau delirant avind subsidiar 0 tenta de suspicnme. Mal .mu!t inca personalitatea premorbida a delirantului este uneori caraeterizata,

printre altele, prin suspiciune si neincredere. . .

In plus, sistematica ideilor delirant: s~ ba~eazii !,'.i pc un. ?"l~erlU afeetiv. Aceasta sprijina ideea conform careia ortce delir bene~lclru:a d: un suport dinamico-energetic afecti:" care-d confe,ra fortai) dirzenia !?l durabilitatea In sensul celor de mal sus A. Achamtre vorbeste despre "grupare id~-afectiva" ~i, intr-adevar, ideea nu ~ste niciodata ~esyrinsa de mcarcatura emotionala. In acceptia autorului, partea afectiva este cea mai exterioara a delirului sl, in oriee caz, aceea pe care bolnavul ~oatE;; sa 0 exteriorizeze eel mal bine, intrucit reprezinta p~rtea coneeptualizata a delirului care a reusit sa treaca in tiparele cuvintului.

In plus, notiun~a de "grupare ideo-afectiva': est: adecvata si pentru ca desi obisnuim sa ne referim Ia 0 idee deliranta, aceasta nu evolueaza' niciodaci intr-un mod singular. Chia! atuz:ci cind ~u s~ poate vorbi inca despre mchegarea unui sistemA delirant, ideea de~an~ nu s: inti1ne~te singurii,1 ci tntr-o grupare sau intr-un ansamblu ideatlv care-r confers argumente ~i 0 sustine,

Numai . cu aceste rezerve, acceptam !Ii redam sub numele de "idei delirante'" continutul ideativ al bolnavului psihic, in functie de super-

tul afectlv, .

I

161

It - c. 9·10

In acest sens tii ~. I

tive pozitive(eU£O'::~)~;:: ~~efe~era '~ fonduj :mel Ineareaturt afee[orta fizicaq intelech'ft1" d OS b'.e,. m, ~e, bogatie, talent nemasurat,

,. ~ ~ Y LlUJUt e e IM1 ~l, mYers fondu! timi d p ,

~ru:arcatu:a ti~ca n~ativa) favorizeaza aparitia ideilor deliranfe d: ::1~

cuzare, vmovatie, prejudtclu; ruina, negatie etc. 0

vo /~bt as~ contlinu!cl~ tema~id,! ideile delirante deosebit de variate

. -: .1 ~lS ematIZatenu atlt dm spirit de simetrie ci mal inult ill

~tatl ~ldactice in ! idei delirante expansive (ma~maniee) ide! d~:r~~~

. eI?re~lve itnicromanioe) ~i idei delirante mixte, in se~ul cli t Ii

mtIlmte atIt pe fond euforic, cit ~i pe fond depresiv, po

2.1.4.2.5.1. ldeile delirante expansive

. . Ideile deZiTante de mlirire $t boglftie (grandoare), de intensitate vanablla, pot Iiexp~ate. prin!r-un simplu sentiment de satisfactie, de for~. p~tere, ~ent, mte¥genta, ;ITJ1?Iusete. bogatie etc. Ele se pot' referi deei Ia : propna persoana (capacltatile sale); averea sa (posestuni),

Sub aspectul . tens'tat;; I

. t '. ill 1 ,.... or, aceste teme pot fi exprimate vag

~n erffil!ent, pe .U? fundal de satisfactle, automultutnire ~i optimism c~

Inh~amf e,. ~ralizia generalii progreslva sl uneori in forma pa ranoida a

sc lZO renlel. .

. ~lte:ori te~ele stnt redate prin idei ferme, bine conturate deta-

hate ~l ~lSteII?atIZate .. In aceasta eVentualltate, ideile privesc ~u . aut ave:e~,. Cl~ mal ales I?ersoana pacientului, ornatacu multiple capacitati !?i poslblli~tl. De. m:?tlO~at cli in acests situatii, fermitatea ideilor, stIin~ genta . sl~temati~rl1 ating nota de satisfactie l?i automultumire bonomie ~l ,?ptlI~ll?m s:mn. supcrtul afectiv ffind aid mai .dens mai co~primat si

111al urudlrecponat. "

Spredeosebire de prima eventualitate, cind ideile delirante aveau cara~ter .facul~tiy in se~~ ca bolnavul, In convingerea deliranta, olin d.e sIne,. Inoptimismul sau Imperturbabil, nu simtea nevoia sa-l comoinga ~l pe ceIlal~ §i sa-!'ji impuna ideile, in a doua situatiefJ eel in eauza • este centrat peldeea re~~o~terii (de catre ceilalti), a sacrificiului ~i a luptei pentru rmpunersa Idellor sale. A.$tfel de situatii se intilnesc in paranoia.

ldeiledelirante deisuiende constau in elaborareaunor planuri sau u:cereliri de re~izare a unor dispozitive sau aparate de interes major, ~l care preocupa in general pe oamenlj de !?tiinta in perioada respecttva. Esentialul pentru delirant nu consta atlt in secretul calculelor sau al mec:ummelor. cit in recunoa!?terea paternitiitii, a prioritatii indiscutabile ~l a monopolului absolut al inventiei lui.

Ideile delirante de reforma slnt indrepta~ spre elaborarea unor planuri filantropice, de pace universaUi si vesnidi a unOI' sisteme :filo-

zofice sau politice. . . ,

ldeile delirante de filiatie constau in convingerea bolnavilor de a ~i descendentii unOI' , familii renumite sau mOfltenitorii unOI' persoane

mtotdeauna cu situatie economidi, social<1 sau cultura1ii malta, .

162

ldeile deUrante erotomaniace exprima convingerea deliranta a bolnavului de a fi iubit de catre 0 persoana de obicei cu un nlvel sociocultural superior lui !Ii direia ii atribuie in mod deliberat sentimentede dragoste fata de el, interpretlnd in aoest SeIlS orice aJCt sau manifestare Intlrnplatoare a aeestela. Sub aspect clinic, ideile erotomanieoe slnt Insotite de 0 stare de exaltare psihica ~i polarfzare peslonala, care-i cornanda !}i ciilauze~te eonduita, Izvorul acestor ide! dellranta este constltuit in special din intulti], Iluzii, false demonstrati] sl interpretart, iar tine'; on de "conversatii indirecte", de natura haluclnatorie. Acest element inscrie ideea erotomana in sfera mai Iarga a sindromului de influerita lii a automatismului mental. Inlantuirea aces tor idei tntr-un sistem constituie erotomania, deserisa de Guy de Clerambault, persoana in cauza purtlnd numele de eroionum: Ideile pot ramina pasive, dar uneori, dupii o anumita perioada, ele pot impinge pe eel in ceuza sa deacurs, sa realizeze practic legatura lor Ideo-afectiva. Din faza dragostei constante ~i exclusive. atunci cind obiectul iubirii reactioneaza viidit negativ sau ostil, se poate ajunge Ia faza rupturii si razbunarii ~i Ia reactli agresive,

Una dintre pacientele noastre crezlndu-se iubitii de 0 persoanii cu anumita functll didactlce, dar care nu voia "sa i se destiiittuie", a acostat-o In public ~i I-s cerut sa-i declare ceea ce simte pentru ea, sa termine eu "jocul" de pina atunei, Perplexitatea celul "acuzat", care nu cunostea pacienta, a determinat-o pe aceasta sa treaca Ia Injuril ~i trivia1itii~i ce au culminat cu ctteva palme aplicate peste fata "persoanei iubite", spre stupefactla zecilor de cetaten1 care aslstau curios! Ia aeeasta scena penlbila.

'I

1

I

Itieile delirante mistice sau religioase trebuie deosebite de misticism, speranta sau chiar eonvingere naiva asupra exlstentei unei forte supranaturale de natura spirituala, cu care eel In cauza cauta 0 cornuniune. Ideile mistiee delirantepot fi deseori urmarea preocuparilor religioase sau consecinta unui vis cu aspect de eidetism. Bolnavul se crede cu convingere purtatorul unei misiuni de ordin spiritual, religios~ al unui mesaj transcendental in virtutea caruia el este eel menit sa instaureze paeea in lume, sa propovadulasea credlnta in forta divinii,. sa impartii dreptatea, sa introneze "armonia universala" etc. (fig. 7),

I

2.1.4.2.5.2. ltieile delirante depresive

ldeile delirante de persecutie constau in convingerea bolnaviler eli sint observati, urmariti, cii se comploteaza impotriva lor, di seintentioneaza suprimarea lor !?a. Cum de obicei pacl'entii triiiesc cU teamli intensa situatia lor in "aceastii lume ostWi", ei recurg Ia mlisuri de apii.· rare si int;:-o fazii mai avansatii pot trece La acte de violenta, realizind conversiunea p>zrsecutati-persecutori. In postura de persecutat, in special bolnavii eu delir sistematizat se pot comporta 1a tnceput ca ni~te resemnati, situatie in care se ascund; ll?i schimbii domiciliul, evitii .lumea, pe~tru Ca mai tirziu sa recurgii Ia plingeri, acuzatii, revendidirl, reclama?l. violente ~i conduite antisociale.

ldeile delimnte de revendicare izvorasc din oonvingerea bolnavului ea a fost victima unei nedreptiiti. Pe plan clinic se manifesta printr-un

sentiment perpetuu de frustratie In . t te . . .

rants, bolnavii i"i canalizeaza i;'tre VIr u . a. aeestei convingen deli-

drepturilor lor. Ei intenteaza procese, ala~ =~~r~~ia~.e spre I:ecuno~~tere~ decit drepturile si proprietatile pe care Ie revenCIdll'ceca- onUomlc~ ml alt mlan

. neon up a or

Fig. 7. - Schizofrenie paranolda delir mistic Bolnavul a. adoptat 0 pieptiinatu;ii coresPllnzii~ toare ,:onvmg7rilor sale delirante eu plete ~i

barba, care-r d'au tnf<W~area ~ui calugar.

es~e indreptata spre obtinerea unui beneficiu moral, spre a face sa triumfe o Idee et<:. Procesele Intretin deseori starea de alerta, acumuleaza i" taresc sentimente de ura, care, amplificate de interpretarea delir!n~ ii a?u~ la ~xas~rare ~i-i. d:ter:mna sa-si faca singuri dreptate mer.rlnd

pma la violenta, agresium ~l errma. ' .,.

. I~e.ile .de!iran.te de gelozie se tradue prin suspeetarea gesturilor,

e:J.:pres~el rmmice, intonatiei, .atttudintt ~i dispozttiei afective ale partenerului, pe care bolnavul Ie interpreteaza drept mijloaee de comuni;are cu 0 tertii persoana sc:u drept probe de adulter, Uneori aceste idci se deosebesc gr~u de gelozia fondata, sltuatie in care trebuie sa se tina searna ~e amplitudi~ea ideii delirante, de caraeterul sau obsedant !}i ten_a<:e ~l de aspectul incredibil a1 acuzatiilor. Ideea de gelozie este alimentata _U~ gen.eral de. false recunoasterl, Iluzii de perceptii si memorie, interpretari deli~ante, rar la alcoolici este amplificata atit de experientele onirice, confuzionale, de scene le de cosmar, cit si de scaderea Iibidoului.

Ideile delirante de relatie imprima bolnavuluiconvingerea ca persoa~ele din arr:bianta e:-:er~ita asupra sa 0 influenta negativa ~i ca. prin cuvmte, gesturi sau actiuni; fact aprecieri defavorabile asupra ralltatilor

sale morale, intelectuale, fizice sau sexuale, .

. '. Ideil~ delirante de aut_0acuzare ?i vinovii.tie - spre deosebire de Ide~l~_dehrante de ,perSeeutle, adesea direcponate centripet (cereuI de osti11tate !ji rea-vointa, mi~orlndu-se treptat) -, ideile de autoaCUZ<1re

164

au de obicei tsndinta centrifuga si caracter progresiv, mergind de la culpabilitate _ prin dizgratie - la nedemnitate. Bolnavul se considera vinovat de situatia grea in care se afla, de nerensita eopiilor, de necazurile prietenilor ~i in general de nenorocirile altora. In melancolii, aceste idei pot duee nu numai la suicid, ci si la omucidere, eunoscuta in psihopatologi~ sub denUll1irea de "omor altruist".

Ideile delirante hipocondrice (sint considerate depresive datorita faptuluica evolueazii pe fondul unei stiiri afectiv-negative, de obieei depresiv-anxioase). Bolnavii au eonvingereadeliranta ea stnt arnenintati sau afectati de 0 boala grea, incurabila, de obicei cu sf'Irsit lctal, ceea ce ii face sa interpret'eze si sa amplifice nemasurat tulbur ari efemere si minore ale functiel diverselor aparate sau sisteme, Pe acest fond depresiv-anxios, ei se ·autoanalizeaza si se documenteaza mcontinuu in legatura cu presupusa afectiune. In stadii avansate, si mai ales Ia bolnavii in virsta,l aceste idei pot fi msotite dehalucinatii care au un caracter fantastic, absurd. Astfel, uneori la bolnavi se dezvolta convingerea di eventualele garguimente, reale, sint determinate de vietati (broaste sau serpi) pe Cafe le poarta in stomac sau in intestin ; alteori ei afirrna ea locul !ji structure unor organe s-au modificat.

ldeile de tmnsformare $i l10sesiune se pot referi Ia transform area corporahl; bolnavii sint convinsi ea au suferit 0 mstarnerfoza fizica. p'ilrtiala sau totaUi, sau ca au fost transformati in animale ; este asa-numitul delir metabolic sau zoontropic. Aceste idei cu earacter absurd !?i fantastic se intilnesc, de obicei, fie in start dementiale (de exemplu stadiul de domenta profunda al paraliziei generale), fie in schizofrenia paranoida.

Ideile de negatie se caracterizeaza prin aceea ea bolnavul nu recunoaste realitati evidente, ajungind sa nege i~i realitatea functiilor vitaie, existent a unor organe, a unui proces psihic, a unor aspecte din rcalitate etc. De exemplu, bolnavii afirma ca nu mai manlnca, riu rnai resplra organele s-au atrofiat, au putrezit. In depresiile de _ involutie, pacientii traiesc totodata un sentiment de intensa ' culpabilitate, afirmil di ~lnt condamnati sa traiasca vesnic, pentru a se chinui vesnic, Aceste idei delirante caracterizate prin enormitate, negatie lli imortalitate au fost reunite de Cotard in sindromul cu acelasi nume.Evident, . amplitudinea ideilor delirante amintite traduce .. 0 perturbare psihica foarte severa, avind deseori In subsidiar deteriorarea functiilor cognitive. De aceea sindrornul Cotard se intilneste in start derriE-ntiale profunde (in special de natura luetica), in melancolia deliranta (in special de [rrvoltrtie) lli rnai rar in star] confuzionale (mai ales de origine infectioasa)-

\ !

I

I

j

~ ,

2.1.4.2.5.3. Ideile deUrante 711ixte (combinate)

Adjectivul "mixt" sau "combinat" nuexprima. mixtura ideativa,

multiplicitat£a temelor delirante ci ambiguitatea, tonalitatea afectiva pe care evolueaza aceste idei. Astfel unii autori insereazii aici Ideile de interpretare, care domina aspectul manifestarii psihopatologice. Ne raliem lor~ eu rezerva ca aspectul interpretativ ramine 0 caracteristica general a

a tuturor ideilor delirante.

165

In cazul acestor Idei (sistematizate d .'

~~s7~ui de1ir~nt este tot~i interpretarea. eD~~:~\ ~idin~p~as), ~eca-

~ I lee, acestibolnavl SJ.lpun tot cee . en . tel excesrv de

fft~fnament?lUi inductiv, "col11pletat :,,t p~~~t!~ep, t V~? =. and, rigorilor

ill, ~ari, ideea confera bolnavului convi 10 Ult~v 1/1 Imaginativ. In

a~~l~nile sau aftrmatlile persoanel di nv~ngerea deliranta cii gesturile

CIa~! cu referire Ia el. Pacientul ~~tel::nt~~t p~arf ~i~ieatie spe~ eX~,ICa ~i descifra toste aspeetele lumii conti e en ¥1 de a analiza, teru egoeentrice in sensul "l; totul f - ngente, conform unor cri-

t H" • ...... se re era Ia sin y 1

a enuei ~1 evenimentelor, Tendinta interpretativa e, ca e ~te ~ntrul pra evenimentelor- exogelle" sau e d ." poate Ii onentata asu-

r ' . ". " n ogene ,

n prnna situatie bolnavul anal' "d

simtm-i, Astfel, pornind de 1a " lze~a ate furnizate de propriile-i

navul poate aiu . .' '. pnVlr~a mai deosebita a unui treeator 001- existentei un~ ~~:J~~ ~~:ri ratlOn~en~e l}i interpretari, 1a concluzia fapte eotidiene este relativ com'rsem }~a.~a pe care el 0 aeorda unor sirnbol sau asemanatoara su f.~~enslbIla, acestea capatind valoare de r~ta este luata drept d~lar:J' dOl' co~~e,_ De exemplu, o.floore ofesiderat semn de moarte aproPia~ r~gos e! cintecul cucuvelei este con~ultiple ale aeestuia, acceptiunil ' di omun:carea prin limbaj, sensurile intonatia vocil metaforele i" ~ rverse ,or notiuni, ca l1i modulatla tot atltea surs~ de intefpret~~~unle de cuvinte;' constituie pentru bolna~

In al doilea caz bolnavul . ali • , .

rioare, iar materialui int "a~ zeaza evemmentele lumii sale inte-

de continutul visurilor si ~~:::~:~lor este oferit de produetia ideativa endogene, stnt supuse ~celuia~itl:::ca~~POr?l~, Acest~ productii, pretin~ zind prin intuitie imediatao inferenta d ~ in erpretativ, bolnavul realicept delirant, ' e a un precept exact, Ia un con-

Clerambault afirma cit spre deo ebi d idei ,

(g:lozie, erotomanie), care ~e dezvolt~ i Irel t 1 elle, delirante pasion~l:

princeps ~ realizind un sector delirant::X a,n '" po~n~nd ?e .la 0 ~enga de interpretare se dezvolta in rete A tf letiI pS~~lCe,. Idell~ delirante supozitfile, pseudcrationamentele re:iize:zae _yer:ep~llie lluz?r~,aluziile, _ ? ~r~~ea relativ difuza, care cuprinde in o:hl~~i~n erpretari succesive realltatii Asa cum arabi HE' e ei nor aspecte ale nurnai 'l~ fazele initiale ale' COI;~t:!r~<:erea. lui CI~rambault se verifica sistematizarea este terminata bolna t ell de~llran~e, mtruclt ulterior, clnd

• d ,vu se 1 ummeaza se edifi" d

pera "a evarul" delirul sau flind b' tur" . ca, escoevidenta,' me CODl' at 1?1 "demonstrat" pinii 1a

,Alti aut?~i (L, Michaux, 1965) indud aici ideile de persecutie d ~f~~~?e~~:~tica acestea nu pot fi detal1ate niciodata de starea de'te::i

rului d ~d~ile de influenti'i, ca'1?i ideile de relatie, sint variante ale deli-

. e l~ erpretare, care exprima convingerea bolnavului d ail

sub ImperlUI unei forte xenopatice Dacii in tr t ...e a se a

:~i~a i(r:flue_nta extfe~ic>ara se exe;ci,ta asupra I::Uin ~~~~~l~ri~ili::~-,

, m _ escm ece, armece).'aeum el ered ca se actionea ~. . '

hipnoza. unde electromagnetice radiatii atomice a za. pnn sugestie,

denota impactul socio-cultural ~i ~tiin~fic al epo~iL ~~~:::lf~;ta e:!':n~~

16i

straina personalitatll insului, Ii influenteaza gindurile, sentimentele actele inhibindu-Ie, amplificindu-le sauperturbindu-le : ,. :-, !deile ~:tafizice, co~mog0!lice, ~u, .pretentiade aelucida originea vietil, a lumu,' a sufletulUl, a remcarnarll sau metempsihozei.

Delirttl rezidual este ideea deliranta care ramtne ca monosimptom dupa ee au trecut toate celelalte aspecte psihotice (tuiburarea de con~tiinta halucinatiiIe, agitatia psihomotorle). In acest stadiu bolnavul acceptii . cii , a fost bolnav, di aeelea erau inchipuiri ce tineau de 1:00am de~i el continua sa sustinii 0 parte din ideile sale delirante. De obicel acest delrr are durata scurta (clteva zile dupa lesirea din starea confuziva).

Modalitaple de aparitie~i de formare a ideilor- delirante nu sint elucidate; neafliim inca in stadiul supozitiilof; Astfel Se vorbeste de perceptie delirantii atunci cind ideea deliranta este precedata sau in legatura eu 0 iluzie sau hahlCinatie ; . de intuitie delirantii in cazul aparitiei ideii respective in urmaunei reprezentari mentale spontane. Se considera ca, spre deosebire de mtuitia norrnala, intuitia delirantii este rezultanta unui dezechilibru ideo-afectiv, Acest mecanism este socotit de catre Targowla si Dublineau mal caracteristic ideilor delirante de gelozie, auto-

acuzare, hipocondriace etc.

Delirul de imaginatie ar aparea ca urrnare a unei simple fabulatii,

iar delirul de interpretal'e ar fi consecinta unor greseli de judecatii a fenomenelor reale. Toate acestea stnt de fapt ipoteze Iipsite, dupa parelea

noastra, de valoare euristidi convingatoare.

Dupa unele aspecte particulare ale modalitatilor in care ideile delirante se grupeaza l1i dupa coexistenta lor ell alte tulburarl psihotice, au fast delimitate trei tipuri principale de sindroame delirante, si anume : paranoide, parafrenice fii paranoiace (v, Sindroame). Ca 1?i mecanismele, cauzele aparitiei ideilor delirante sint neelucidate,1 dar in eele mai multe cazurl ele sint socotite ca expresie a actiunii unoriactori toxici, infec-

tio!?i, traumatici (emotion ali, fizid). Ca ~i in cazul halucinatiilor, modelele experimentale produse mal ales cu psihedelice, demonstreaza ca patologia delirantii nu poate fi Iimitata Ia mecanisme strict corticale, dereglarile care le determina extinzindu-se l?i 1a regiunile subcorticale.

:M'ecanisI11ul fiziopatologic care sUi 1a baza ideilordelirante ar consta, dupa 1. P. Pavlov, Ivanov-Smolenski, Ghiliarovskifii altii, in existenta unor focare de excitatie inertii inconjurata de zone de inhibitie in stare de fazft uItraparadoxala, care se instaleaza datorita inductiei negative provocata de focarul de excitatie, Inductia negativa intensa inhiba focarele de sens contrar din scoarta, care ar fi putut core eta continutul ideii deli-

rante. A1?a se explica lipsa criticii.

:;;coala pavlovista sustine de asemenea caIn scoarta cerebralii a

bolnavilor eu idei delirante, pe fondul inhibitiei (in faza ultraparadoxaHi) se inverseaza sensu! relatiilor inhibitorii, astfel ci'i ceea ce trebuie sa fie inhibat se dezinhiba !Ii devine dominant, din care cauza; in loc sa apara, ideea ncrmala, care exprima cored realitatea, apare opusul ei.

167

2.1.4.3. Tulburih:i ale comunicari] verbals si graf'

. y Ice a gindirii

Limbajul este activttatea de comuntcars Int . . .

verbale, notionale, specific umane.: re oamemsi de realizare a gindirri

. . El . trebuie distins de limba care este un siste de znt " .

tice, leX1ce~i gramaticale) constitulte de-a Iun ul m e nujl~ac: Iingvtstice (fone-

aJutorul carora se realizeaza comunicarea Intre g dezvoltari! Istorlco-scclale, cu istorice, Iimba pastreaza ill plus cristalizate _oamen~ ~1lS al evolutiet socialcunoastern ~i' experientei umane.' - In notiunt ~l concepte, rezultatele

Spre dc;mse?ire de limha,' fenomen supraiadlvldual (a iirui . - .

de un grup SOCIal -de -0 natiune ~i nu de un J Ii . e exIStenta depmde

vidual, fiind apli~rea con~reta' a Iimbii d ~~s), /mbaJul are un caracter indiacnune- .(S. L. Rubinstein, 1962). e ca re iecare om; el este "limba in

. . f Prm. funcpa sa cognitiva, limbajul se apropie lii fuztoneaza cu Indi

prin unr etla.sa co~unicativa. el transrnite Informatii Iii stimuleazii t. ~ irea, iar

. . n unrtata dlalectica eu gindirea, limbajul ramfne ac rtrnt,

Idalia fiiad .l:ntotdea~a mai dinamice decit semnul lor verb;ereu in urma aeesteia,

indest;u~~~~~:ra: ea a<;est. fapt nu cOl_1stituie totusi un coniraargument al unitatli contradietiei dial::/~fr: ~~r~r:bB:J, fe~.om:nul pu~d. fi_ Interpretat in sensul mtotdeauna In urma fa<a de dezvoltar~elaeOon,!~U 'tulcol_1tradicpe III eare forma ramillf1

L' b ' c nunu ui.

puncte ~~ :~:tir~ caracterizeaza prln trei aspecte ce pot fi cereetate din tot atitea

~in~a . ;~r~~~t!~iti .~e constttute inc~ din. pertoada anteprescolara lii constii in Insua Iirabajulul U;ti 0: sonore ~e Iimbajulur. De rnentionatcii structura foneticii comunicare ; as lil ea purtatoare a unui sens, avind un rol important in

b) lexical - aspect ce s li - t t . - .

dezvoltartl ontosenetrce ; e rea zeaza rep at prtn msusirea cuvtntelor in cursul

c) gramatical.

E:-:ista .trai forme de limbaj : oral, scris o;i intern.

. t L2mba1ul . oral es~ forma. ?e baza a limbajului, in care se ex rima carac-

terele ~onor~ ~l corelatlile auditiv-motorii (prin cele doua laturi ale Psale' ascul-

area 'II vorbirea). •

(d . ~Ubd forr_n! ~o~ologata sau dialogata, limbajul oral are un caracter situativ

. epm <; e srtuatia In care sa manifesta), un caracter adresativ 0 tama de sus ~Inera ~l un~or~ un subtext alcatuit din Impllcatii Intelese de interlo~utor - I . Mentl~nam aceste c~racteristici Intrucit toate pot fi modificate fu. psihopatoogre. De :xempl~: in star] de mare tensiune arectiva de raptus ~i in momente de (~~tha:sls afeetiv ca l/i in sehizofrenii, caracterul situativ este ignorat bolnavul maut esrindu-se sub imperiul tendintelor sale sau ca st cum ar fi singur, '

. De aseme~ea caracterul adresativ poate fi total ignorat in situatlile in care ~nslul vorbeste ;;IngUr (solil~cveazii) sau in situatii de hiperactivitate simplii a limbaJU til, cunoscuta sub denumlrea de bavardaj.

d Sustinerea li:mb~.jUlui este des~o~ pertur!_:latii in psihopatologie (schizofrenii,

demente etc.), _ bo~avll neavind poslblhtatea sa urmareasca eu consecventa ~i sa

ezvolte tema m dis(mtie. .

. Subte.."t~l poate .fi iuterpretat In manierii delirantii sau apreciat simbolic, in

dspeClal ~~ eel cu dehr de interpretare, de catre paranoici in general ~i uneori

e obsesnll. y

. L:imbajul inter~. PtJ?et~ .de intersectie ~i fuziune a gindirii cu limbajul are loc. al.el pe terel1u! hmbaJ~m l~tern. ~rln caracteristicile sale, limbajul intern se aprC:PI.e :n ;ea m~l mare masura, uneon confundindu-se cu gindirea. De asemenea, ~u .~xlsta hmbaj mte~ fara 0 fo::mulare verb alii. dupii cum l;i inversul este vala-

11 . formularea verbala este legata de gindire prin limbajul intern.

i . Ie~irea din gitndire. a li~~ajului intern este i1ustratii Prill acrea ca el este ensOtlt .cIe se::nne: se~antlce mllllllle ale articuliirii verbale, fenomen care poate fi d~~f!ntl~t .prl~ lnregIs~r~rea eureniilor de actiune ai aparatului fonator in timpuJ mis a~Ufar~l. lllD:baj?!~ l~tern. pe asemenea A. N. Sokolov (1956) a inregistrat du cronlll;cdanle Illmbn m hmpul unor procese illtelectuale. ariitind ca acestea se tra-

c prIn ezvo tarea concomitentii a unor microkinezii. '.

168

Consideram fnsa ca aceste date nu trebuie sa ne duea la eoncluzla cli limbajul intern este un Iimba.l minuscul, int:ucit el are particularttatt proprii. Ast11111. desi deriva din Iimbajul, oral, nmbajut intern n dep<l~e~te pe acesta sub rllpO:rt functional, pr in el pregatindu-se. de cele mal multe ori, Interventia or-alii !Si .scrisa. Pentr'u F. Moch (1962) limbajul intern preceda prm geneza lui limbajul oral, e1 Iuind nastere in momentul In care impulsurile creierului pot fi evocate deliberat ~l in special atunci cind s-a organizat un sistem de asociere a acestor evocari. 1.1mbajul se realizeazii cind se reuseste stabilrrea unei corcspondente intre aceste evo-

cari ~i anumite acte,

Limbajul intern estc mai operativ, scurt-circuitlnd '$i realizlnd conoomttente

ale unor clemente pe care Iimbajul oral sau scris nu Ie poate reda decit In succesiune.

In al treilea rind, spre deosebire de Iimbajul oral~i scris, care au cu precadere rol de comunicare, limbajul intern se distinge prin earacterul sau pregI'lant

cognttiv.

I 1

..

2.1.4.3.1. Tulburarile limbajului oral se clasifica in mod clasic in trei categorii :

Dislogii sau tulburari mentale ale limbajului sint consecutive modificarilor de forma si conti nut ale gindirii lj'i evolueaza fara modificarf-ale nmctiei limbajului 9i ale aparatului logomotor.

Disiasii, sinonime afaziilor, constau in ansamblul tulburarilor' comprehensiunii !}i exprimaril limbajului oral lj>i scris, provocat de 0 Ieziune cerebralii circumscrisa 91 unilaterala ; se datoresc deci tulburarilor fune-

tiei limbajului.

Dislalii sint tnlburari de pronuntare (artieulare a cuvintelor), deter-

minate de modificari de mtenaitate patologica ale funct;tilor aparatului

logomotor .

2.1.4.3.1.1. Dislogiile. In scop didactic, in cadrul dislogiilor se disting : a} tulburari de forma (ale aetivitatii verbale) ;

b) tulburari de continut(ale functiei lingvistice ~i semantice a

Hmbajulut),

Tulburarile de forma sau ale activitatii verbale. Tulburarile de intensitate, tnaltime 9i timbru ale activttatii verbale se mttlnesc in anumite stari patologtce, nevrotice, psihopatice sau psihotice. Astfel, vocea belnavului poate sa fie de intensita1Je erescuta, cu tonalitate malta •. CQ in starile de excitatie psihomotorie, in momente de catharsls meetly sau

un'2ori in discursul maniacaL

Invers, vocea poate avea intensitate sdizuta, siaba, ~optita, ea in

depresii, melancolie, psihastenie ~i. uneori, in schizofrenil. .

Pe linga aceste insu~iri de tonalitate afectiva, yocea mai poate exprima nelini!}tea, anxietatea sau dezorientarea, !?Jl in aceste situatiieste ezitanta, limbajul pierzindu->ii in acelalj>i timp din eoerenta·

In starile delirante expansive sentimentul de forta, bogii~ie, incredere sau putere este redat prin vocea declamatoare, patetidi. Pretiozi~tea, supraestimarea bolnavilor eu schizofrenie paranoidii saU cu paranoIa

se exprima deseori prin vocea manierata, emfatica.

Hiperactivitatea verbalii simpU'I, vorbaria, care nu este sus~inuta fenn tematic, este cunoscuta in psihopatologie sub denumirea de bavardaj.lj>i se intilne~te in situatii normale in special 1a femei; exprimii () putl~rnica nota de extroversie. In situatii patologice, bavardajul poate :i. intilnit uneori in isterie, cind persoana vorbe{>te ~ntru a atrage atenlia

celor ~U~: ju;-, fara sa t~a seama de irnpresia Iasata asupra acestora sau de opiniile mterlocutorilor, pI'€CUIn iii In stan de anxietate clnd persoa?ele vorbesc pentru a-~i compensa si disirnula sentirnentul de profunda rnsecuritate.

. Spr~ dec:seb~e cfe bavarda], car~ pri_ve~te In special aspectul cantitativ al limbajului prm cresterea debitului, in psihopatologie se cunoaste

accelerarea propriu-zisa ~ ritmului verbal, numita tahijemie. .

. Aec~ntuarea hipernctivitatii verbale, in sensul cresterii patologice a ritmuluj 9i a debitului verbal, consecutiv acoeleraril ritmulul ideativ po arm numele de loqoree ; se Intilneste in intoxicatii usoare, sUiri hipomaniacale ~i manie,

. Aceeasi aocelerare a ritmului ideativ, marcata de repetarea stereo-

tlpa sau anarhica a unor euvinte sau fraze ininteligibile, care duce la pierderea coerentei ideative, poarta denumirea de verbigeratie.

Hipoactivitatea verbalii. Poate fi yorba de 0 hipoactivitate verbala simpla, datorita unei stari de inhibitie, 1a oameni tirnizi, sau de 0 hipoactivrtate consecutiva unei sUiri afeetiv-negative care le Itmiteaza comunicarea, aeeasta fiind eliptica, ezitantii, monotona, ca in depresii-sl psihastenii. Ea este cunoscuta In psihopatologie sub denumirea de bradifernie.

Scaderea pillA la disparitie a activitatii verbale este cunoscuta sub denumirea de mutism. Expresie a unor Ieziuni neurologice sau a unor tulburari pslhice, rnutismul este intilnit in clinica neurologica !ii in cea psihiatrica. Se cunoaste astfel : mutismul akinetic, care este un sindrom caracterizat printr-o tulburare a stlirii de eo~tiinta, prin pierderea vorbirii !?i a motricitatii, Bolnavul este inert, reactioneaza greu I?i tardiv Ia stimulii psihosenzorlali, dar Ii urmareste cu privirea pe eel din jur, dind astfel impresia ca e prezent in mediu. Se consldera dt ar fi consecutiv unor leziuni ale oorpului ealos !ii, in general, ale slstemului reticular activator ascendent.

Cind etiologia mutismului este Iegata de 0 boala pslhica, aeesta se caracterizeaza prin absents comunicarii, £iirii abolirea eoncomitentii a motricitattf.

Delli mutismul, in adevarata lui aceeptiune implica absenta cornunicarl! sub aspeetul intensltatii, psihopatologia il descrie sub diverse grade: mutism absolut:. de aspectul celui descris, intilnit prin exeelenta in neurologic sau in schizofrenia catatonica : mutism relativ: bolnavii cornunica prin mimica, pantomimiea, scris, sau prin expresii verbale reduse Ia foneme, interjectii etc.; mutism discontinuu (semimutismj i intilnit in special 1a bolnavil cu confuzie mentala !ii la deliranti ; mutism eleciiu : bolnavii nu se adreseaza decit anumitor persoane sau evitii sa relateze anumite situatii, de obicei stresante.

Psihopatologia studiaza de asemenea sUirlle care, prin aspectul lor clinic, seamanii cu mutismul. !ii anume : mutitatea - se caracterizeaza prin imposibilitatea d-e a vorbi; se datoreazii unei leziuni in zona cortical§. a limbajului, asociata cu Ieziuni ale aparatului auditiv' musitatia este vorbirea in ~oapt~, inteligibila, intilnitii in special la s~~hizofrelli; nwtncismul este un mutism deliberat ~i voluntar care poate fi intilnit b sil11ulanti, 1a unele persoane norma1e, 'ca 0 reactie de protest (in special

170

la tineri). El Imbraca insa forme particulare la oligofreni, demen,ti ~i psihopati, ca expresie a aeeleiasi opositii.

Ajemia (anartria) se datoreste unei leziuni neurologiee, eortioale (afazice) l1i seicaracterizeaza printr-un mutism mtrerupt uneori de fenomene care exprima multumirea, nerabdarea sau negarea.

De asemenea, ritmul verbal poate fi incoerent, traducind pe planul limbajului incoerenta ideativii, dupa cum ritmul po ate fi brusc Intrerupt, fenomen cunoscut sub denumirea de blocaj verbal. Uneori, in timpul discursulul sau dialogului. se constata ca bolnavul repeta aceleasi cuvinte sau aeeleasi fraze, fenomen cunoscut sub denumirea de stereotipie verbala (fig. 8 si 9) l?i intUnit in special Ia sehizcfreni,

Repetitia obsedanta .a unuia sau a mai rnultor cuvinte sau expresii in general grosolane.ise intiln'€'9te in special 1a bolnavi eu start afectivnegative si poarta numele de onomatomanie.

Repetarea (involuntara) a unor cuvinte, de obicei a ultimelor sau a ultimului cuvint din fraza, se numeste palilalie. A1ti au tori consldera ea palilalia consta in tendinta patologica de a repeta unele cuvinte in ritm din ce in ce mal rapid; se Intilneste in Ieziuni ale corpului striat !if ill demente cu caraeter atipie, cunoseute sub denumirea de boala PIck sl boala Alzheimer.

Alteori, bolnavul (cu schizofrenie, oligofrenie sau dementa) repeta intocmai cuvintele auzite, datorita sugestibilitatii sale exagerate, simptom cunoscut sub numele de ecolalie. Aeest simptom psihopatologic nu se tntilneste izolat, ci de obicei tnsotit de eeomimie (imitarea expresiei mimice a interlocutorului) ~i de ecopraxie (imitarea gesturflor iriterlo-

cutorului),

Palilalia, ecolalia, mutismul si amirma au fost reunite de catre Guiraud in sindromul P.E.M.A., intilnit in startle dementiale, lii mai ales in boala Pick.

Desigur, culmea incoerentet verb ale 0 rsalizeaza pSitacismul, care, departe de a alcatui un limbaj, consta dintr-o sonorizare mecaniea a unor foneme Iipsite de oriee continut semantic; se Intilne~te in oligofrenla profunda (idiotte) Iii in dementele avansate.

Tulburarile de continut (ale functiei lingvistice, semantice) a1 limbajului se caracterwaza prin alterarea sensului cuvintelor, care pot fi modifieate trunchiate, Iuzionate, formate prin inversiunea fonemelor sau prin aceea ca bolnavul le confera 0 aeeeptiune proprie, Inedita, cii:feriUi de aceeptiunea comuna. Aeeste modificiiri se datoresc ruperii unita\ii pslhismului, deteriorarii ori nedezvoltarii fnnctiilor cognitive, sau alunecarii delirante, situatie care exprima tendinta bolnavului de a ermetiza, obseuriza limbajul ori de a-i descifra noi sensuri.

Aeeste modifidiri privesc atit euvintele cit !ii frazele.

La nivelul cuvintelor: :relativ frecvent, tn special in schizofrenie ~i psiliastenie, bolnavul poate £olosi un cuvint o~i!?nuit eu sens diferit de acela indeobste cunoscut; este yorba de paralogzsm.

Alteori b~lnavii folosesc neologisme (vezi fig. 9); acestea sint eu:;' viJlte imagi~ate inventate de ei, in special de schizofreni, pentru a exprima cit mai' fidel un mesaj ori 0 informatie speci:fld'i. In afara acestor

1'11

Fi'}. 9. - Acela~i caz din nil'. B.: se. observa stereotlpll de Iirnhaj, neologisme, Iipsa de

sens a textului.

CUvillt~ noi, create ca .expresie .a ne:esit~tii de comunicare, sl care poarta Jel1~llmrea . de neologz.srne actwe, in dls~ursul bclnavului pot aparea cuvmte noi, formate m mod automat, prm procesul asonantei, oontaminarii sau fuzionar'i i. Intrucit ele apar intimplator si nu poarta 0 semnificatie simbolica sau un mesaj, aufost denumite neologisme pasive. Pentru a reda simbolic 0 arma eu capacitate de distrugere in masa a tarilor Europei, unul dintre pacientii nostri cu schizofrenie denumea ace3st:'l arma inventatii de el "furmauleuropean" (for = formidabil; maul == a lua "maul"). Era yorba de un tun care dezvolta energie pe

baza de "apa comprimata".

Uneori discursul bolnavului psihic abunda in neologislTle, pronun-

tia are accent strain, limbajul este deviat de la sensul si functia sa, lutnd un aspect automat, bizar ~i incomprehensibil; fenomenul poarta denlHnirea de glosolalie. Intrucit, datorita numeroaselor neologisme, b01- navel lasa impresia ca se exprima intr-o limba noua, creata de el, ca vorbeste tntr-un anurnit jargon, fenomenul mai este cunoscut in psihopatn[ogie sub denumirea de jargonofazie.

La nivelul [razei : mai ales in stari de intoxicatie, in confuzii men-

tale. dar ~i in stari maniaeale ~i hipomaniacale, bolriav ii renun\ala con.iul1ctii, prepozitii, articole, reducind limbajul la .scheletul sau, format in special din verbe ~i substantive; acest sfil telegrafic este cunoscut sub denumirea de agrarnatism.

Alteori Iraza poate cuprinde expresii bizare sau nsoformatii ver-

bale care pornesc tnsa de la radacini oorecte, simptom denumit para-

gramatisrn.

Cind insa, pe fondul unui discurs normal, sint inserate in mod

repetat unele cuvinte straine de sensul lor obisnuit, fenomenul se numeste em-bololaUe sau embolofazie.

In schizofrenie, dupa primele combinari comprehensibile, cuvintele pot fi asociate superficial sau reunite mtimplator, ceea ce realizeaza 0 disoctere a limbajului care se nWll~te schizofazie.

Utilizarea in special a neologismelor 1ii a ouvintelor eu sens departat d" continutul lor semantic explica asa-zisa tendinta la simbolizare a glndirii, care constii in inlocuirea unei notiuni sau a unei idei prin alte notiuni, idei, semne, cifre cu inteles mijlocit, de obicei indepartat de expresia logidi directa si usor Inteligtbila. Astfel, unul dintre bolnavii nostri numea oeasul "Ticu", Iegindu-l :in mod simbolic de numele lui mice, "Ticu", $i de tic-taeul ceasomicu1ui. In elinica, printre bolnavi devonise aproape proyerbiala expresia "lasa-ma cubic", care in10cuia sim-

belie e:s:presia "nu rna pisa", "nu ma plictisi". .

Teate aceste modificari de continut al limbaju1ui due la disociere semantica si, in ultima instanta, la pierderea legaturii intre semnificat si semnifieant. In functie de intensitatea afectiunii, dar mai ales de natura ei, aceasta disociere si deta~are a cuvintului de continutul sau

semantic are loc in mod progresiv.

Initial, se produce 0 ere~tere a sferei semantics, 0 extindere a sensului cuvintului respectiv, care inglobeaza aspecte contingente sau departate de e1. Extensiunea sferei semantice este en atit mai mare si mai rapid a , cu cit euvintul respectiv este mai abstract, Fenomenul se intilneste rnai ales in stari de deteriorare eognitiva.

173

Cind proeesul patologic avanseaza, folosirea abundenta a paralogismelor l?i neologismelor duce Ia distorsiunea sensului, fenomen care se dezvolta in detrimentul oomprehensfbihtatn limbajului.

Cind prin interpunerea a noi cuvinte desprinse de context sau prin eliminarea altora care au .rol in sustinerea tematicii a discursulul, se ajunge la paragramatism l?i respectiv agramatism, l~giiturile semnificant-semnificat smt foarte slabe, aparent Iichidate sau eliminate; aceasta este de fapt dispersia semantica. Tulburarea apare ca 0 consecinta a scindarii unitiitii ideative l?i se intilne~te cu precadere in schizofrenie.

In ultimul stadiu al deterioriirii se ajunge Ia disolutia sem,antici1, oind intre semnificat 9i semnificant nu mai poate Ii perceputii nici 0 legaturA. in acest stadiu, limbajul ~i pierde Iunetia sa de cornunicare ; Insusi conceptul de limbaj pare inadecvat pentru aceste start de activitate logomotorie, de activitate cu aparenta automatica sau ludica.

2.1.4.3.1.2. Disfaziile. Cind se apreclaza tulburarea comprehensiunii ~i expresiei limbajului, trebuie sa se elimine startle psihotice, dementiale sau de nedezvoltara a functiilor cognitive.

Disfaziile (afaziile) cuprind 0 serie de tulburiiri de obicel legate de leziuni eerebrale, printre care mentionam :

Surditatea v€rbald de intensitate variabtla, consta In Incomprehensiunea cuvlntulul vorblt, Intrebarile Intertocutorulnt ramln flira raspuns SlU slnt urmate de raspunsuri care nu au l'egatilra cu acestea, In stadii mal usoare, bolnavul poate da impresia ca ar Intelege dialogul, deoarece din tendlnta de a disimu1a (foarte frecventa), bolnavuI, Inteleglnd un cuvlnt, deduce intreaga Idee !ii numa! Investlgathl psthologtce speclale pot evtdentla tulburarea de intelegere.

De mentionat ca surditatea verbaIa Ia polrglot] se manlfesta mal pregnant pentru limba cea mal recent invatata !?i mu1t mat diseret pentru Iimba materna. Se constata aiel ceea ce Delay a deserts sub numele de "lege a disolutiei" (V. Memoria). In stari mat avansate tnsa, conduita ataziculut htii de limba proprie esse ca aceea a unui om caruia i se vorbeste intr-o limba stralna, pe cara nu 0 cunoaste,

Deseort se constata ea bolnavul nu recunoasta cuvtntul pronuntat declt d'lca pronnntarea estel:nsotiUi de tndlcarea ~i prezentarea obiectu1Ui pe care-l semn.i1iea.

Surditatea verbala, in rnanifestarile sale discrete, este insotiUi de elements parafazice st J:trgonofazice ctnd, pe fondul oonversatiei spontane, pot aparea cuvinte ininteligibile, desprinse de context.

De asemenea, in cadrul surditatii verbale poate Sa apara Intoxicatia prin gesf; sau perseverarea ordinu1Ui dat, in sensul ca bolnavul continua sl! execuse primul ordin !ii dupa ce i s-a cerut sa execute un altul,

Intoxicatia prin cuvfnt reprezlnta 0 transpozitie a fenomenulUi din pIaEul praxiei pe acela al limbajUilui: bolnavul repeta riispunsuI la prima intrebare, ~i 1a intrebarile urmatoare.

Amnezia verbald, deseori singuruI simptom al afaziei, consta In uitarea unor cuvinte sau '1 vocabularuIuiI in intregime. In prima eventualitate, a:mnezia inwreseaza in primul rind metaforele. adjectivele, numele proprii. apoi numele dl'! famllie, substantivele 1,<i in final verbele, amintind acee~i lege a disolutiel ca ~i legea regresiunii memoriei, enuntata de Th. Ribot (Uitareoa se a~teme de la prezent spre trecut, de la nesistematizat la sistematizat. de la complex la llI11i pu\in complex).

Afazicu! se mai recunoa~te ~i dupa deformarea euvintelor folosite, dupa inlocuirea cuvintului potrivH eu un altul, desprins de context (probabil datoritii amneziei verbale), fenomen cunosc\it sub denumirea de parafazie.

. Afazl.a estel:nsotita thtotdeauna de alexie sau eecitote verbalO., 'care consWi ill. ineomprehensibilitatea limbajului scm. De intell.sitate variabila, alexia' poote

174

sa Impiedtce : a) recunoasterea arhitecturit generale a unu; text (sftu3.tie In care bolnavul nu 8,?aza pagina in pozlfia Iizlbila); b} recunoasterea literelor (alexie litcraliJ.) sau c) recunoasterea silabelor (alexic stlabica, asilable). Tot din allazie face parte alexia motorie care consta in imposibilltateade a citi cu voce tare

Legatura alexte-afazie este ilustrata $i de faptul cli. in sltuattile in can:; bolnavil reusesc totusj sa citeasca, din cauza tulburart] afazice nu pot reproduce ceea ce au cltlt.

Toate aceste tulburari de Iimba] se Intilnesc in Ieziuni neurologies, in special in hemoragii cerebrale, ramolismente cerebrate, tumori, abcese sau traumatisme cerebrale, ele fiind mai amplu tratate in manualele de neurologic.

2.1.4.3.1.3. Dislaliile, Dificultatea sau imposibilitatea pronuntarii se poate manifesta in mod predilect pentru : anumite sunete (dlslalie de sunet], anurnite silabe (dislalie de silaba) sau pentru anumite euvtnte [dislalie de cuvint).

Mentionam Iaptul ca sunetul, silaba sau cuvintul respectiv, luat singur poate fi pronuntat, dislalia manifestindu-se numai cind acesta este Intllnit tntr-un anumit context.

Dislaliile literale stnt minutios studiate de Iogopedie, asa ca aiel le vom mentiona numai pe citeva,

Dislolia pentru R (rotacism) consta in lmposlbilitatea de a obtine vihrarea vlrfului limbii l?i vibrarea (probabil compensatorie) a valului palatln, atunci dnd se Incearca pronunjarea sunetului R.

Dificultatea pronuntiei sunetelor Inalte (S, Z, J) si a combinatiilor (PS TS KS) determine slsiiala (sigmatismul). Aceasta este 0 dislalie denWii 'determinata de implantarea vlcloasa a dintilor sau de 0 deforI~uficienta contraetiei viilului paIatin {prin pareza sau paralizte), existenta polipilor nazali, determina vorbirea pe nas (rinolalia), care este 0 dislalie nazala.

Cind la tulburarile de articulare se asociaza tonii sau clonli ale musculaturil fonatorli sau respiratorii, apare bilbiiala (balbismul), care prezintii ca forme clinice de manlfestare :

a) Balbismul clonic se caracterlzeaza prin vorbirea repetatii, saeadatii; poate interesa 0 silaba, de obicei de 1a inceputul unui cuvint sau at unei fraze (baba ba bal-sam, rna rna-mama).

b} Bclbismui tonic se manifestii printr-o rezlstenta puterniea Ia pronuntarea unei silabe sau cuvlnt, rezistenta care intrerupe discursul ; atunci cind este depfu?ita, cuvintele se revarsa bruse, tumultuos, in cascada (b b b-balsam, ill m m-mama).

tn practicii se intiln€l?te de obicei baIbismul mixt sau c) balbismul tonica-clonic.

Tu1buriirile musculaturii f~natorii nu cons~~tuie principa~a ~uzii a balbismului. tntotdeauna sint mteresati mu~chh reSpIratOr! ~I asmergismul lor functional face sa fie :xprimate ~uvintele .in i?spir (cu insuficientii intensitate) sau in explr (bruse, mtempesbv ~I tu~ultU?s). PaLogenia balbismului trebuie privitii in mod complex, ea un asmerglsm fu~ctional al musculaturil articulatori.i, fonatoriiv 11i res~ir.?torii. care se incadreaza intr-un complex simptomatie de esenta nevrobca .

17!j

Evident, dificultatea In pronuuiie se rnanifesta Intr-o mal mare amplitudi~)e in ~uI?~t~ situatii emotlonals, dar ~i cu ocazia Iolosirii unor _ cuvmte ma~ dificile. v Datorita acestui fapt, paeientnl evita sa rost:asca acesJ:e CU\';l~,te, e~uta sa IeInlocuiasca cu altele, pe care nu numai ca nu l~ gaseste imediat, dar nicr nu sint, semantic, tot atlt de adecvate ;_ discursul devine astfel mai pu'tin mteligibil, Datorita faptului ea :1U ga~e~te ~totdeaun;;t prompt cuvtntul eel mai adecvat, paeientul se rncarca te~slOnal ~fe~lv-negatlv; pe de alta parte, greutatea de a pronunta _:uVIntele dificile Ii creeaza 0 verrtahila fobie fata de aeestea (cunoscuta in defectologie sub denumirea de loqoiobie].

Datorita suprimarli numeroaselor silabe sau cuvinte In situatia ~nui balbisrn avansat, Insotit de inversiuni, repetiti] ~i ellziuni limbajul poato deveni total ininteligibil, fen omen cunoscut in psihopatologie sub denumirea de tumultus sermonis.

2:1.4.3:2. Tulburarile Iimbajului scris, Aparut pe baza Iimbajului oral, Iirnbajul scris nu consta mtr-o simpla transpozitie a aeestuia in ~orma graficii, ei are caracteristicl proprii, iar desfasurarea lui eorecta impune anumite rigori,

Spre deosebire de Iimbajul oral, unde Intre foneme se stabilesc relati! temporare, in limbajul scris, euvintele stnt ordonate spatial.

. Limbajul s<:ris necesita in plus 0 baza senzoriala mai ampla prin meluderea pe pnm plan a analizatoruIui . vizual : la fandul senzorial audio-motor al Iimbajului oral se adauga acum as'pectul vizual limbajul

scris fiind vlzualo-audio-motor. '

Prill felul sau de desfasurare, Iimbajul scris se apropie derncnolcg ~:l Implica exigentele Iimbajului monologat. El devine astfe! 0 forma "inchis~~' de eomunlcara si, pentru a fi bine int;eles (intrucit este lipsit de sprijinul interlocutorului), trebuie sa fie limpede, riguros, explicit. In acelasi timp limbajul scris l~i pastreaza caracterul situativ, adresativ si sistemul de referin1iL

Dificulta!ea Ilmbajului scris sporeste ~i mai mult fata de limbajul monologat, prm faptul ea nu mai poate beneficia de expresivitatea directa, Intr-adevar, Iimbajul monologat, prin folosirea adecvatii ~i oportuna a intensltati! timbrului, modulatiei etc., adauga la senmificatla semantiea a Ideii, prin nota de expresivitate, noi semnificatii care, prin caracterul lor viu ~i adecvat, sporesc comprehensibilitatea ~i convingerea; consideriim ea prin foria expresivitiitti se poate valorifiea, in maniera particulara, semnificatia generalii a cuvintului.

Lipsit de spdjinul ~i beneficiul expresivitiitii, limbajul scris are un caracter predominant contextual; sensurile, semni£icatiile sale deeurg in aceastii situatie exclusiv din context, din modul de constructie a frazei. Tocmai de aeeea conservarea rigurozitiitii logice ~i grarnatieale, folosirea judicioasa a lexicului, 'grija pentru stil, dob'lndesc 0 importanta deosebita in situatia limbajului scris. Expresie graficii a vorbirii auzite, limbajul scris urmeaza, in eventualitatea sa patologica, tulbUrarue limbajului oral. Astfel : dislpgiile/ disIaziile :;>i dislalii1e au ca expresie grafld tulburari denumite psihografiee, diagrafice ~i respectiv caligrafif.e.

17,>

. . 2.1A.~.2.1. !ulburarile p~i~ograjice. (~o:e.~punz~toare dislogillor) pot fi sistematizate 111 : aJ tulburari ale activitatii grafice ; b) tulburari ale morfologiei (grafiCe) ; c) tulburari ale semanticii grafice,

Tulburiirile activitatii qrajice includ : hipoactivitatea graficii seaderea act1vitapi grafice, de intensitate varlebila.c mergtnd pina la' refuzul de a scrie, asociat (fHnd probabil in situatiile in care apar aeeste simptome, lii in special in schizofrenie : uneori se eonstata 0 disociere Intre negativismul verbal si neqatiuistnul pe care il putem denumi gmjie, in sensul di bolnavul refuza sa vorbeasca, dar aceepta sa scrie ; Iiiperactivitatea grajiea poate a;rea diferite grade, iar in forma sa maxima, dnd se manifesta ca o tendll1tii patologica si irezistibiHi de a scrie, poarta nurnele de graforee, fiind corespunzatoare (sau probabi! consecinta) 10- goreei. Se intilneste rnai rar deett aeeasta, deoarece bolnavii care prezinta logoree, fiind In aeelasi timp instabili, nu au rabdarea sa transouna grafic tumultul expresiei lor verbale. Peate exista 0 verltabila disociere a logoreei de expresia sa graficii, rnai ales la schizofreni ~i paranoid, care redacteaza diverse texte, planuri, [urnale intime, pe care nu le ter mina niciodata,

Ilustrativa in acest sens este "opera" unul paranoic eu studii superioare care redaetase peste 5000 de pagini dintr-o Iuerare intitulata sugestiv "Poveste neterminata". Un a1t pacient schizofren cu delir cosmogonic, se folosise, pentru a-l €xprima, de 0 bucata de hirtie de dimensiunile unui ziar, '1ndt la prima vedere asemanarea hirtiei eu un ziar era izbitoare, Aeest al dollea eaz Ilustreaza atit disocierea Intre logoree ~i expresia grafieii (bolnavul era tacut, cufundat in lumea lui autista) cit ~i grafomania.

Grafomania se manifesta nu attt prin tendinta irnpulsiva, patologicii, de a scrie, ci in special prin predilectia, manifestata in exces, pentru exprimarea graficii. Spre deosebire de earacterul intempestiv si deseori eliptie sau incoerent al curgerii grafice, intilnit in graforee, grafomania respecta ooerenta si rlgorile stilistice ale limbajului scris, de care se distinge door prin eontinutul sau si prin cantitate ; se intilne!?te In special la bolnavii cu delir cronic sistematizat, care l!?i expun detaliat planurile de reforma, inventie ete., la idealistii pasionali, care eauta sa-si exprime tumultul Ideativo-afectrv prin nenumarate scrfsori, la cverulenti ~i procesomani, care [!?i exprima in seris interminabilele plingeri, acuaatil, proteste etc.

In cadrul psihografiilor se intilne$te frecvent incoerenta grafici1 (fig. 8-11), in care cuvintele sau frazele sint Upsite de lega~ura !ntre ele. Aceasta exprima incoeren1;a verbal a !'ii in ultima instanta mcoeren1;a ideativa, in elinica cele' trei aspecte coexistind. Stereotipiile grafice, c~re eonstau in repetarea unei conjunctii, euvint sau fraze, pre<::um ~i in mmrcalarea lor repetitiva in cursul expunerii grafice, sint de asemenea expresia stereotipiilor verbale. Una din formele de stereotipie grafidi consta in scrierea cU majusculii a fieciirui cuvint din fraza sau a fiecarui euvint de la Inceput de rind.

Tulburarile morfologiei grafice (v. fig. 10, 11). Starea afectiva a bolmlvilor psihici se poate exprima prin aspectul scrisului : eu litere de dimensiuni mari !:}i en rind uri ascendente in manie, hipo.mrulie ~i stari

177

12 - c. ',10

de excitatie psihidi;. eu Iitere marunte si eu rtnduri deseendente in starile depresive. v • • A til Ia

C 1 . multe si mai eomplexe tulburan de sorts se In 1 nese . c

b 1 . e e nr~asluT se;smic intilnit rnai ales in bolile cu 0 fenomenologI€! o ,1aV1' sc ~ • "7 b d HI d hi I' mel" " .' . b li .. gale rinduri suprapuse, a un enta e g u 1 '"

l~tere .~l sila e, l.tere me . ' be uri sublinieri etc, Alteori scrisul ~l majuscule, scns ca de ttpar, a1'3 sc '. . A V' • • A t

1 ( . 1 debili si dementi) are asnectul .. unei lmzgahtun Sl maces,

or ca sr a .•. ', .. flO 11)

eaz poarta nurnele degnfonaJ ~1~. 'r d~ (de 1a dreapta Ia sttnga) Amintirn de asemenea. s •. dan og:en tf;; spatiala sau a manieriscare este expresia ¥:!orfrtul?Ul~a.;;.~e l~~hElandii (v. fig. 10) intilnit In m~ui bol~avl1or ~e lZO. ~r:lirante lli in dcmente ; scrisul suprapus (v. schizofrenie, manifestarl . <rl diri'" ·chl·zo.frenice si autismul acestor

fi 11) .. simbolismul gin 1 s .

19. .. exp:una . al.- ·text po .. ate prezenta omisiuni frecvente de

bolnavii schtzofreni, carOl' • • .. .

motorie de tip extrapiramidal, dar ~1 m catatome,

Fig. 10. - Deseompunerea e:,pre~h:i grafice Ia un sehizofren, cu dlSpant1a: euvintelor plasarea blzara a grupurilor de semne 'la marglnile hirtlei, aglutinate,

scris "in ghir1anda".

Fig. 11, ~ Descompunerea expresiei grafice 1a un sehiz_ofren. eu d;zm.:mbrarea cuvinteior, tnversarea Iiterelor,

hpsa de sens a textului respectiV.

Tulbura1'ile semanticii grafice. In cadrul gr::£o-patologiei, pe l.cx;u~ Intii in ordiriea frecventei se situeaza pa:agram~fl~mele; contr~.oplru~l cornune ele nu se refera la .desenul graflsmulu:. Cl la ~ transp<;lZlt:1 de l~tere ~i "&vinte, substitutit, omisiuni etc. Se inhlnesc m spe~lal m ~ehl-

zofrenie.

178

Neografismele, desi conslderate corespuru:atoare neologismelor nu constitute Intotdeauna 0 simpla fonograma a lor (J. Bohon 1962): se intlln~c in special in schizofrenia paranoid a, in parafrenie '~i uneo;i in paranoia.

N_edezvo.l.tarea gin~irii constituie unul din aspectele semiologice ale oligofreniilor. Gravitatea aspectului clinic al acestei nedezvoltart ~e~te. drep~ .criteri.u pe~~ru delirnital:ea celor trei grade de oligofrenle: idiotie, Imbecilitate ~l debilitate mentala (v, Ohgofreniile).

Regresiunea gindirii reprezinta una din componentele esentiale ale proceselor dementiale. Dementa, starea de regresiune globala SaU Iaeunara a personalitatli, se caracterizeaza prin pierderea totala saupartiala a eapacitatii de gin dire, . prin seaderea sau pierderea cunostintelor profesiona.le ~i a capacitatii de utilizare a experientelor trecute in situatii!e prezente ; prln scaderea sau pierderea capacltatii de intelegere l?i orientare in prezentul existential; prillpierderea posibilitatii de apreeiere critidi a actelor proprii, a stariide boala si a pozitiei persoanei fata de societate. Deci, daea in oligofrenii este vorbade nedezvoltarea glndirll, in demente se produce regreslunea el,

2.1.4.4. Metode de cereetare a gindirii

Metodele de cercetare a gindirii sint foarte complexe, iar apliearea lor depinde de: virsta, gradul de instruire, tipul formatiei profesionale etc. Deoarece examinarea gindirii cuprinde 0 buna parte din problematics examenului psthic general, unele din aceste probe vor fi expuse Ia capitolele investigatiilor ~i oligofrenillor.

!n general bolnavii sInt solicitati sa compare diferiteobiecte sau notiuni, pentru a ne daseama in ce masura sint capabill sa seoata m evtdenta asemanarile si deosebirile dintre €le. Pentru cercetarea operatillor de analiza ~i sintezii se urmareste capacitatea de evldentlere a piirtilor esentiale ~i particulare ale notiunilor ~i respectiv utilizarea aeestor elemente pentru form area notlunii despre unele obiecte, fenomene, act:iuniJ

Posibilitatile de generalizare se apreciaza prtn evidentierea capaeitatll de eomparatte, prin sortarea unor Imagini, dupa elementelegenerale ~i principale ale mai multor obiecte, fiinte, actiunl,

Capacitatea de generalizare, ea sl cea de abstractizare ~i concretizare, se deduc din felul in care pacientul intelege deflnitlile, notiunlle matematice, exemplificarile, Intelegerea proverbelor, zicalelor, a unor texte, a unor probleme serveste drept metoda de apreeiere a capacitatii de judecata ~i rattonament a bolnavilor.

2.1.5. SEMIOLOGIA IMAGINATIEI

Fiind sustinuta de gindire (al caret element esential este) si avlnd originea In reprezentari, imaginatia poate fi considerata un proces psihic de preluerare, transformare si sintetizare a reprezentarilor si ideilor, in scopul fiiuririi unor noi irnagini si idei,

179

Desi se desfasoara atit in legatura cu reprezentarile cit sl cu procesele de gindire, imaginatia reprezinta in continutul sau elementul unor momente esentiale ale ginrlirii (in acceptiunea ei creatoare),

Crearea noilor imagini se face atit pe baza unor obiecte sau fenomeue existente in realitate, dar nepercepute vreodata de subject, cit :;;i pe baza unor obiecte si fenomene inexistente in realitate.

in forma ei neintentionalii sou. pasivii (care cuprinde visul ~i reveria), imaginatia are strinse legaturi cu psihopatologia, intrucit aceste productii ale ei constituie elementele principalede care se ocupa studiul psihopatologic. Intr-adevar, toate tendintele insului, toate aspiratiile si dorintele, gindurile intirne ::;i pasiunile nepermise, precum iii temerile sale. yin sa se manifeste in aceasta satisfactie halucinatorie, care este visul.

In forma ei intentionaZii sau activii, imaginatia se prezinta ca :

- im.aginatiel·eproductivii (foarte apropiata de memoria irnaginaEva), in care este yorba de 0 asociere a elernentelor verbal-imaginative eu imagini care Yin din experienta proprio, cum se intlmpla in Iectura : - vis de perspectivii (expresie a constiintei propriei perspective)

in care este yorba de proiectarea mentala a dorintelor, aspiratiilor !=ii pla-

nurtlor de viata ; ,

- im.aginatie creatoare, conditia sine qua non a Intelegerli oricarui act de creatie, prin care este anticipata imaglnativ ideea san chiar planul viitoarei actiuni.

Modurile de realizare a noilor Imagini sau procedeeZe prin care opereaza imaginatia pot fi diferentiate dupa gradul de complexitate in :

a} Aglutinarea consta in fuzionarea, in imbinarea a doua sau mai multi': imagini ce reprezinta obiecte, fiinte sau paTti ale .acestora; de exernplu centaurii - fiinte cu bust de om si corp de cal, diavolul - cu figura de om tnsa cu coarne si coada, ingerii - cepii cu aripi etc.

b} Com.binarea consta in situarea unei imagini intr-un context neobisnuit, realizindu-se astfel relatii noi Intre imagini ::;i elementele ambiantei.

c)' Am.plificarea (exagerarea) sau dim.inuarea anumitor Insusiri ale

imaginilor unor obiecte sau fiinte, in seopul realizarit unor efecte de contrast [uriasi ::;i pitici).

d) Tipizarea raprezinta modalitatea de exprimare a esentei H?or relatii rezultate din generalizarea trasaturi.lor cara?teristice ~i ese~tla~e ale imaginilor unor grupe de obiecte, masini, oamem, care apor sint individualizate in tipuri de obiecte, masini, tipuri deeroi in llteretura etc.

e) Schematizarea consta in reprezentarea partilor esentiale ale :rnor tipuri de persoane, de actiuni, de masini. Pri!1 tipi~are !}i 7ch~.mahzare de altfel se realizeaza imaginea mentala a Oblectu~u~ .a actlum~. Aceste modele ale imagina\iei deosebesc (dupa· Engels) realIzanle omulUl ~e realizal'ile altor mnte, caracterizate printr-o p~r~ectiune Ijtreu de, ~tins de ditre persoana umana neinmmata cu ma~1ll1 ~erfectlOna:-e (pmza de paianjen, celula de ceara etc.). Inainte de a rea.l.l2:a un ob~ect sau ?e a intreprinde 0 actiune, omul, spre deosebire de animale, i~l c~nstrU1e~te in minte imaginea obiectlllui sau actiunii pe care 0 va intreprmde.

fJ Sim.bolizarea 'una din modalitatile mcvent intilnite in psiho-patologie, constii in' exprimarea unei idei prlntr-o imagine dedusii l1i

180

caructeristica unui domeniu de obicei indepartat de expresla directa ~i usor inteligibila a ideii respective .

. . . , Psih~p.at?l.ogia inwginatiei este stI:ins. legata de psihopatologta glndii-ii, modificat-ile sale de aspect cantitativ precum ::;i tulburarils, sale Iiind corelate cu dezvoltarea :;;i respectiv cu tulburarea gindirii.

Astfel imaginatia este sciizuui in toate starile de riedezvoltare cognitiva {oligofrenii), constatindu-se chiar un anumit raport intre nedezvoltarea imaginatiei ~i insuficienta cognitiva, De asemenea, insuficienta imaginatiei urmeaza mdeaproape deteriorarea cognitiva, asa cum se intlmpla in clemente.

Toat~ starile confuzionale, prin dezorganizarca psihicii pe care 0 .determina, due implicit la perturbarea si diminuarea temporara a imaginxtiei. Personalitatea epileptics prin adezivitatea, viscozitatea si tncll- 11:lt:3 analities excesiva ofera desecri impresia unei Iimitarl a Imaginattei.

Irnaginatia mai poate tfi scazuta in cursul starilor de inhibitie, care trehuie corect diferentiate de negativism, mutacism, reticenta sau opozi~i~. Astfel, imaginatia diminueaza tranzitoriu in cursul Inhibitfilor ernetion ale, in Inhibitia din startle depresive, in nevrozele obsesionale, psihastenii !?,3.

Exaltarea morbidi1 a imaginatiei. Cresterea fortei imaginative se intilneste in intoxicatil usoare, in startle de excitatie, pre cum si in cazul delu-urilor cronice sau in schizofrenia paranoida, eonstructia deliranta fiin j nu numai 0 deviere parareala ideativa, ci ~i 0 realizare pe plan imnginativ,

o forma de exaltare imaginativa este m.itomania sau pseudologia fantastica (Birnbaum), considerata de autorll clasici ca forma de manifes£."lre a isteriei, delirurilor de imaginatla ~i a sindromuluj Korsakov.

Actualmente mitomanie este considerata un sindrom tnttlntt in dif'er'Ite stan, dar si un aspect a1 urior perscnalitatl caracberlzate prin emotlvitate, sugestibilitate si exaltare imaginativa.

La aeeste personalitati ar fi yorba de 0 tendinta mitomanica, intruc1t bolnavii pun in serviciul imaginatiei toate resursele lor cognitive; ei adapteaza productiile imaginatiei la nivelul socio-cultural al interloeutorului sau auditoriului, pe care ansa il subestimeaza intotdeauna nu numai sub aspect etie, dar ~i sub aspect eognitiv,

Indiferent de continutul tematic, relatarea mitomana se caraeterizeaza prin :

a) Organizarea rom.anescii a triiirii, care face ca aspectul formal al discursului sa nu fie adecvat sl modelat continutului sau : dincolo de relatarea mitomanului, interlocutorul sesizeaza irealitatea continutului,

b) Alibiul existential se caracterizeaza prin aceea ca, indiferent de forma relatarii si chiar de continutul ei, ideile merg univoc unidirectional ~l're supraestimarea persoanei proprii; mitomanul i~i cladel?te imaginea de sine pe baza intuitiei dorintelor ~i a~teptarilor auditoriului despre sine.

e) Suprasem.nificarea este 0 alta caracteristica a jocului imaginativ a1 mitomanu1ui, care trece de 1a simpla exagerare pina 1a fabulapa cea m:li ampla, scopul principal ;fiind de a atrage atentia 9i interesul celorlaJti asupl'a sa.

d) In sflrl'iit, 0 altii caracteristica este conduita de teama datorita careia .. mitomanul considera di nu po ate realiza 0 legiirura interpersonala dedt prin intermediul fabulatiei. Atunci dnd aeeasta relatie il intere-

181

seaza, se dezvoltii 0 stare de tearna legata de posibila descoperire a earaoterului fabulator a1 relatarii. Pentru a da 0 aparenta de realitate fabuIatiei, rnitomanul este eapabil sa se angajeze chiar Intr-o relatie con creta ; atunci eind toate incercarile s-au soldat cu esec, ultima lui solutie este fuga {ii uneort suicidul, cu doze subletale de substante toxice, conferind astfel si aeestui act fatal 0 nota fabulatorie.

In privinta relaiiei mitomanie-boaUi psihica, opiniile au inregistrat o anumita evolutie ; astfel, in mod elasic se considera eli mitomania este avanscena delirului de imaglnatie sau fantastic. Putini sint astazi aceia care admit aeeasta supozitie,

Se considera ea relatia mitomanie-psihopatie exprima 0 realitate, intrucrt adesea eonduita psihopatului poate constitui prototipul mitomaniei : in perversiunile sexuale rnitomania nu constituie un seep, ci doar un mijloc de negare a tulburarii instinctive.

In Isterie, mitomania nu mai reprezinta un epifenomen ca in alte eventualitati, ci este intrinseca si Implicita conduitei isterlce : in debilitatea mentala, mitomanla are rolul de a compensa insuficienta cognitiva.

Mitomania trebuie deosebita de sarlatanie sau de eserocherie, eveertualitati in care eel implicati opereaza in mod deliberat, organizat, in grup, conform unui plan ~i unor reguli "tehniee". Spre deosebire de acestia, mitomanul apare ea naiv i?i dezadaptat, neputind beneficia de exercitiu, experienta ~i legatura autentica eu realitatea; lipsit de toate acestea, mitomanul este undebutant perpetuu.

Lipsitii de seep ~i beneficiu utilitar, mitomania - asemanatoare fantasmei sl reveriei - se mdeparteaza de minciuna, indreptindu-se spre delir, fara, a apartine tnsa lumii delirante.

Daca fabulatia eoerentii si relativ adaptata apartine mitomaniei, confabulatia, fiind il1Sotita de tulburari mneziee ~i de scaderea pragului de control al constiintel, realizeaza un diseurs strain de cireumstante l?i rupt de realitate, Detasindu-se de realitate, lipsitii de izvorul sociogenetic, alimentata de pseudoreminiscente sau de fragmente de vis, con-: fabulatia marcheaza inca un pas pe soara dintre adevar !?i delir. Desi exista autori care 0 considers deliberata, ca 0 tentativa de disimulare a bolnavului In fata propriului dezastru mnezic, confabulatia este intotdeauna labila, relativ incoerenta $i tinde Inexorabll spre absurd.

Spre deosebire de mitomanie ~i confabulatle, care se inscrlu in aria de studiu a psihopatclogiei, minciuna (alterareaIntentlonata a adevarului) mttlntndu-se 1a persoane cu 0 deplina claritate a constiintci si ell posibilitati cognitive intacte, poate fi apreciata din punct de vedere psihopatologic doar sub aspect etic.

Intrucit caracterizeazii persoana eelui In· cauza, minciuna nu trebuie coniruntata cu realitatea, cu veridicitatea faptelor, ea nnu. trebuie op~a adevarului ci mai eurind sinceritatii" (A. Porot, 1965).

Consideram ea simula:#a' are 0 sfera mult mai restrinsa, ea reierindu-se doar 1a faIsificarea adevarului in privinta starii de sanatat~. Astfel pot fi simulate boli organice, in special neurologic~, sauboli pS1- hice variate, in special stiiri d,e negativism 1?i stupoare, mutism sau onelr,?idism haiucinator (in care nil poate simula jnsa ~i starea c~nfuzionala). agitatie maniacala etc.

182

De mentionat ca 1a bolnavii isterici fiidebili. mentali, simulatia este a~~e~ltuata: ten?-ce ~i pers!st€~ta,. in ciud~ asr:e~tului caricatural ::)1 opoZittel ambiantei. Gradul si "fHlehtatea" simularii unei boli somatice sau psihice sint in Iunctio de imaginatia, inteligenta ::)i rezistenta celui care simuleaza : 0 persoana cu spirit de observatis ~i pregatirs medie poate depista Insa orice stare de simulatie.

In afara simulatiei adevarate, Int.ilrrita 1a subiecti cu 0 stare fizica sl psihica normals, se descrie metasimuloiia, in care dupa un episod psihotic acut, real (confuzie, depresie, bufeu delirant) sau dUpa un accident, suhiectul refacut, realizind beneficii consecutiv situatiei patologice persevereazii in acuzele sale anterioara. '

Spre deosebire de aeeasta, 8uprasimulatia presupune 0 tulburare somatica sau psihica preexistenta pe care bolnavul 0 ampUfica.

Dlmpotrlva, disimularea consta 'tn ascunderea unor simptome psihice sau sornatice ori a unei boli, in scopul sustragerii de la un tratament obiigatoriu, obtinerii unui beneficiu sau punerii in aplicare a unei idei deliranta sau tendinte suicldars. De mentionat inaItul potential disimulator al bolnavilor depresivi, manifestat in special Ia debutul sau dupa traversarea episodului depresiv, adica tocmai atunci cind tendinta sulcidara se manifesta mai pregnant. Ei i~i disirnuleaza starea psihica pentru a evita internarea sau pentru a obtine externarea, ca sa poatii pune in aplicare acest act final, fatal,

Se vorbeste de fapt de adevarate conduite de disimulare (l'eticen!a de disimularej, de negare 'it bolii sau simptomatologiei acesteia (reticenta de reueqare sau anoso-qnozicii} '1; in sfir~it ascunderea simptomelor morbide de catre pacleat! in fazele lncipiente ale proceselor dementiale, cind acestiamaj pastreaia inca con~tiinta "versantului descendent" al existentei.

2.2. SEMIOLOGIA STARILOR AFECTIVE

Fata de orice aspect al ambiantei, in orice momental exlstenjei sale, insul dezvolta 0 "traire", desfasoara 0 atitudine bogata in nuante ~i varlabilitate, pe masura afectivitati! sale. Intr-adevar, fata de aceeasi sttuatie, fata de acelasl aspect al ambiantei, nu numai diverse persoane, dar chiar aceeasi persoana, poate dezvolta reaetii diferite, dupii cum aceeasi reactie poate avea semnificatii diferite, Aceasta pentru ca procesele afective reprezinta 0 forma de manifestaro a atitudinii omului fata de situatiila de viata, fata de realitatea inconjucatoare, in general. Ele exprima in modul eel mai deplin universul subiectiv, simfonia subiectiva a vietii interioare, a individualitatii fii persona1itatii insului.

Prin caracterul sau pregnant subiectiv, afectivitatea este procesul ps~hic 'Cel mai legat de personalitate, prin intennediul caruia omul lfii manifesta earacterul personal, ea existenta originala, unica. irepetabilii: prin trasaturile sale afective, care-i confera subiectivitatea, insul 1::)i mani~ festa unicitatea Sa in lume. Aceasta se realizeaza nu numai prin anumite trasaturi considerate "constante" ale afectivitatii, ci ~i prin manifestarile "dinamice" ale vietii afective ~i, in primul rind, prin sentimente. "Sentimentele sint intotdeauna tI'aite de om, ca avind 0 legatura directA eu

183

personalltatea sa; sentimentele sint percepute de om ca expresie a propriei sale personalitativ (P. M. Jacobson, 1958).

In cursul acestui capitol, referirile asupra starilor a£ective normale vor urma sistematica ~i eccepttunile lui V. Pave1cu, dupa care termenul de a~ectivitate va fi folosit in modul eel mal general, Inglobind starile afcctivo el:~entare, ~motiile, dispozitiile, sentimentele si pasiuni1e.

In starile afectivo elementare inc1udem starea de afect caracterizata printr-o puternica incarcatura emotionala, cu un debut' brusc si 0 desfasurara ~urtunoasa, insotita de modificari mimico-pantomimlos si neurovegetative (tahicardie, oscilatii tensionale, paloare sau imbujorarea Ietei etc.). Starea de furie, de minie este oonsiderata 0 reactie emotional a primitiva, caracterizata printr-o capacitate sdizuta de coordonare 'R raspunsurilor,' a activitatf psihomotorii, printr-o malta tensiune afe'0tivii. care Iimiteaza cirnpul constientei 1a aoel eveniment conflictual, Aeeste start trebuie deosebite de starile de afect patologic, in care se tulbura Iuciditaten constientei, subiectul pierzdnd astfel capacitatea de disoernamint si de apreciere critica a faptelor sale si a conseeintelor a cestor a.

Emoiia dispune de un sistem motivational rnai complex 1?i presupune mecanisme elaborate in viata, datorita earora benefleiaza de 0 conditionare sociala mai pregnanta.

Emotia este acea stare tipicii si particulara care exprirna rasune tul afectiv al raportului dintre subiect ~i obiectele, fiintele sau fenomenele Iumil inconjuratoare. Emotiile au 0 manifestars spontana, brusca sau de lunga durata ; tensiunea afectiva este de rnai mica amplitudine dedt in starea precedenta, fapt ee permits aprecierea logidi a situatie! pe linia semnlflcatiei fenomene1or. Datorita acestor caracteristici, emotiile presupun 0 expresivitate desfasurata cit si disimulata, precum sl 0 detasare de situatie ~i retinere, conform careia emotiile pot £i pasive si active. Cu toate acestea, ernotiile i~i merrtin mtotdeauna caracterul obiectual, referinta la un obiect, situatie, idee, pcrsoana, in Iunctie de care i~i capata polaritatea 1?i continutul. Trairile emotionale ale omului variaza deci dupa cum toate aceste elemente satisfae sau nu trebuintele sau nazuintele sublectulut. Din prima categorie fac parte €motiile pozitive ca placerea, satisfactia, bucuria, din cea de-a doua (emotiile negative) - nepliicerea, tristetea, frica.

Dupa tonalitatea lor, emotiile se impart in stenice (maresc capaeitatea de efort psihic) 1?i astenice (scad aceasta capacitate). {EmotiHe dominante, in totalitatea lor, formeaza starea afectiva a subiectului intr-un moment sau altul a1 existentei, fiind astfel strins legate de 0 dispozitie bunii. de veseli~. de calm sau de 0 dispozitie de tristete, de nelini!?te, de irascibilitate.

Dispozitia este 0 stare afectiva gen€l'alii, de fond, de obicei de durata, eu intensitate medie, care refleeta starea de funetionalitate a organismului, fiind rezultanta tuturor impulsurilo:' extero-, intero- $i proprioceptive con$tientiza.te sau insufident con~tientizate. Dispozitia este deci determinata atit de gradul de adaptare 1a ambianta, cit ~i de starea subiectiva. precedenta, qlre inglobeazii. atit elemente antedor COlli/tientizate, eft $i elemente insuficient con~tientizate.

Sentimentele slnt trairile emotionale cele mai eomplexe, stabile ~i g.eneralizate. Ele realizeazii in modul eel mai 1na1t trairea raportului

irisu lui ell arnbianta. Au si ele un obicct precis si relativ stat .

I f - . tinuit . ornlC, care .~ 20-': e~'a nu ~~um~l con inurtatea, Ci. ~.i posibilitatea de influentare a

e~)J:.du~tel, . angajind insul pe latura volitionala, aetionala sl chiar cognitrva, ~e~t~lentel.e sin~ l11dai .inter!orizate, mai discret polarizato sl cu 0 expresrvi a e m<:: va&"a, esi, prin complexitatea lor, pot realiza fund~l.ul unor e~1r:tIl -:anate. Aceasta forma subiectiva de traire are 0 con(htl~~lare sO_Clala evidenta, a carei valoare depinde de semnificatia sociala a om,.;ctul':'l lor. In forma lor superioara, se manifesta prin sentimente de pneterue, dragosto fata de colectiv, de patrie sau sub forma senti-

mentelor etice, estetice etc. .

,. P_~siU1~ile se <;Ieosebesc de sentimente prin amplitudinea mai mare a trairii, prin angajarea mai puternica, prin caracterul mai stabil al relati i lor pe care Ie realizeaza cu ambianta. Puternic instrumentate volition3.1,. gc'ner!"dzii il11puls~ri spre activitate, fiind susceptibile de mari inf~ptuiri. Daca forta l~r clmamcgena consta in cornponenta volitionala, valoares 1::n- est~ legata d? structura personalitatij si de semnificatia soeiala a ob~ee.tulU1. lor. _ Pastunsa pentru arta, pentru stiinta, pentru profesia ~leasa 1l1r~Oblleaza omul. Sint insa si pasiun] negative _ egocentrice, individualiste care dezvolta personalitat] avare, egoiste, teroriste, sadice.

_ In psihopatologie, tulburaren ~ti'irilor afective a fost apreciata dupa urm.~tGarele criteril : n(1tlt~'a (polaritatea}, intensitatea; [orta, lobilitatea, contmutul, adecvarea 11totzvational6 sau motivarea deliranti'i.

Tulburarile de afectivitate pot fi de asemenea analizate sub aspectul modificarllor cantitative (h.iper- ~i liipotimiile], cit si sub aspectul modificarilor calitative (paratimiile).

. Daca in privinta interprotarii ~i aprecierii starilor afective, exista o mare variabilitate intre autor! si scoli, in privinta acoeptiunii notiunilor ce desemneaza diferite stari afective, variabilita1tea este extrema, neeXlstlnd un consens "nici asupra ifaptelor, nici asupra cuvintelor" {E. Claparede), Astfel, nu putem fi de acord eu semnificatia notiunii de distimie

. prin care majoritatea autorilor desernneaza 0 rnodificare in sens depreSlV a tonusului afectiv, Prefixul dis semnlficind 0 tulburare nesoeciflca, nu poate fi restrtns numai la tulburarile afective cu continut depresiv, fap; pentru care prin distimie desemnam toate abateriIe afective - pozitivc scm neqatii:e - de la starea de disconfort afectiv Ia eutimie.

, De asemenea, nu putem fi de acord ca depresia ar fi 0 hipotimie, ; intmc1t starea afectiva - indiferent de intensit.atea ei ~, cruar atunci dnd se prezinta 'fenomenologic ca stare, este in fond 0 reactie, implicind o J.t:tucline fata de 0 situatie stresanta reala sau imaginara. Indepartlndu-"e de absdsa eutimica pe masura intensitatH sale, depresia realizeazd 0 inciircare afectivii cu un eontinut negativ.

Hipotimia reprezinta 0 scadere in grade variabile a tensiunii afective ~i a elanului vital pina 1a apatie ~i indiferenta. Se traduce printr-o expl'esidtate mimicii redusaf)i se intilnei?te in oligofrerui, stari de deteriorLl!'e eognitiva, traumatisme craniocerebrale, stari confuzionale eu etiologic variatii.

Atimia, indiferentismul afectiv, athymhormia (Dide ~i Guiraud) se caracterizeaza prin scaderea foarte accentuatii a tonusu1ui afectiv ;;i a eapacitatii de rezonanta afectivii. la situatiile ambiantei, ilustrind stari

184

185

In tot ceea ce simte si traieste, depresivulintrezare~te nenorocirea, prevestireade rau, constiinta lui actuallzrnd aproaps exc1usiv trairile cu contlnut neplacut, trist, amenintator.

Depresia, ca expresie a unei stari patologice de intensitate psihotica sau nevrotica, nu trebuie confundata cu reactiila de deprimare determinate de situatiile de doliu, pierderi materiale, dureri morale, insuccese, deeeptii etc., care sint de obicei de scurta durata ~i de intensitatea unor reactii caracteristlee subiectului aflat in situatii emotionals negative.

Simptomatologia depresiva este una din formele de tulburare psihica intiInita extrem de frecvent, Ineepind cu sindroamele nevrotice din bolile somatioe pina Ia fazele depresive ale psihozei maniaco-depresive, unde imbraoa forma cea mai autentica.

Anestezia psihicii dureroasii: bolnavul se pllnge cii nu se mai poate bucura, intrista, induiosa, oa nu mai poate simti intens afectiunea unor persoane apropiate, ea nu-sl mai poate manifesta simpatia fata de ele. Este de fapt durerea morala a bolnavului care constlentizeaza slabirea sau pierderea capacitatli de rezonanta afectiva !?i sUifera din cauza cii nu poata suferi, ca nu poate trai afeetiv relatiile cu cei din [ur, evenimentele care se dssfasoara in mediul ambiant, Acest tip de tulburars se Intilrieste in fazele tardive ale unor depreail, in sindroamele de depersonalizare l?i derealizare ~i mal ales in unele forme de debut sau in stadiile preremisionale ale schizofreniei.

Depresia, :;;i uneori tralrile din anestezia psihica dureroasa, eulmineaza prin exacerbari critice, ca 0 consecinta a tensiunii depresive potentate de anxietate, Aeeste interferente poarta denumirea de raptus melancolic ~i se caracterizeaza prin agitatie psihomotorie, acte impulsive de auto- sau heteroagresiune (defenestrari, sinucideri, omuclderi, automutilari).

A.nxietatea era definita de P. Janet ca "t€amii fad obiect" si se considera ca tnsoteste, de cele mai multe ori, startle depresive. Aceasta teama difuza se manifesta prin neliniste psihica !?i motorie, cu rasunet neurovegetativ (palpitatii, tulburarl vasomotoril, oscilatil tensionale, transpiratii difuze etc.). De totdeauna s-a considerat ea anxietatea este un fenomen emotional negativ, freevent atit 'in viata norrnala clt ~i in patologia somatica si psihica, Din cirnpul, practic fara delimitari eerte al fenomenologiei anxioase, Hecker (1893) I?i Freud (1894) au desprins nevroza anxioasa, avind drept componenta psihica iminenta unui pericol, amenintarea, iritahilitatea, sciiderea capacitatii de concentrare : pe plan neurovegetativ somatic, Freud rernarca palpitatille, dispneea, tremorul, transpiratiile, vertijul l?i tulburarile gastrolntestinale. Tot Freud atragea atentia asupra posibilitatii ca anxietatea cronica sa dea nastere la fobii ~i obsesii, cu conditia ca "transpozitia starii afective" sa permita anxietaw sa se cupleze cu factori specifici externi (situationalf) sau interni (ideatorii).

Anxietatea fiind desprinsa de concret, nedistincta, este proiectata in viitor, viitor pe care insul tl considera lncarcat de surprize negative, cu semntficatii imp1acabile. Datorita acestui Iapt, ea este mai mult potentiala decit actuala si uneori mai mu1t gindlta deeit traita.

somatice sau psihice grave; se manifestii printr-o inexpresivitate mimicopantomimiea si se mtflneste In startle de idiotie, in clemente, starile <XIIlfuzionale grave, catatonii sau stari defeetuale sehizofrene. in schizofrenii Insa, atimia are un earacter aparent, fiind mai degraba verba de 0 cornutare motivationala, explicata prin disocierea proceselor psihice ,?i autism.

Apatia ~rezinUi conceptul sinonim atimiei, caracterizat prin liJ'%ii de tonalitate afectiva si Interes fata de propria persoana si ambianta. Ca term en generic, apatia sel11nifidi ~i situatiile psihologice care nu ating 0 amplitudine clinica sl 1a baza carora sta 'in prirnul rind Iipsa de interes.

Depresia (hipertimia negativli) se caracterizeaza printr-o puternica traire, printr-o participare afectivii intensa sub un evantai restrins, cu sentimentul durer.ii morale, al inutllitatii sl devalorizarii. Dispozitia deprirnata, continutul perceptual cenusiu, lipsit de voiosle, uneori neclar (ca prin fum, ca prin ceata), ideatia lenta cu eontinut trist, dureros, se exteriorlzeaza pe plan motor printr-o inhibitie rnarcata sau printr-o 11€liniste anxioasa, mimica, pantornimica exprimind concordant continutul

Fig. 12. - Depresie: !acie~ul exprima tristete profunda. Phul cutanat intersprincenos accentuat forrneaza asa-numitul omega meIan colic ; comisurile bucale sint

coborrte.

Fig. 13. ~ Depresie: mimica exprima tristete ~i un grad de tensiune. Se observa fixitatea privirll, schita de omega melancolic, umern

cobortti.

dureros al trairilor afective (fruntea incretita in omega melancolic, trei.nea interioara a pleoapelor ridicata, comisurile bucale eoborite, ccrpul incovoiat bratele cad pasiv pe iinga corp sau sint ridicate oxprimind dcz-

nadejdea) (Iig. 12, 13, 18): '

186

187

Relativ recent Lewis (1980) definea operational anxietatea (a pc (\ stare emotionala neplacuta, avind ca manifestaro subiectiva fries sau expresia unei alte emotii strins inrudita cu aceasta - expresii directionate spre viitor si care apar fie in absenta unui peri col recognoscibil, fie in prezenta unui pericol (unei amenintart) dar cu 0 intensitate cu totul disproportionata fata de omotia care pare ca i-a dat nastere.

Aceasta definitie nu exclude anxietatea din anumite moments existentiale, care nu se inscriu in sfera psihopatologiei l?i care, prin amplitudinea lor redusa, au adeseaun 1'01 mobilizator si adaptativ.

Din aceasta def initie pe care, cu unele oontrlbutl! personale am adaptat-o, se deduce si necesitatea de a diferentia anxietatea tireasca, normala ~i concordanta cu evenimentele existentiale de anxietate ca expresie pslhopatologica. Ultima, dupa A. Sirbu, se deosebests can1iJ;ltiv

dupa "excesul, durata si intensitatea sa". ,

in acelasi sens noi afirrnam di anxietatea atinge intensitate clinidi fie cind scad randamentul i?i capacitatea de adaptare (in nevroze), fie cind dezorganizeaza conduita, constituind fundalul propice pentru dezvoltarea unor elernente psihotice, In evantaiul de ipostaze norma]€, si patologiee in care anxietatea ne apare ca una dintre trairile cele mai frecvente ale eXistentei, pentru sistematizarea anxietatii patologice, Tyrer (1984) a propus urmatoarea piramida (fig. 14).

Fig. U. - Piramida anxletatii ellnice (dupa Tyrer, 1!J84).

llejJre,s/Y (/l6'jJ.J/!Jol/ce'

rOOt?, o);Jes/i') /srer/«, /tli;(Jctl!l{/rie,/u//;urir/s[!/77iJl%nnp.

Anx/{!lille.,

Din clasificartle anxietatit dupa ICD.9 9i DS:M-III se desprind vartante ale anxietatii, situate in "afara starilor psihotice disociative ~i nondisociative, anxietatea Iimitata in timp, determinatii de evenimente puternic stresante, anxietatea determinata de dificultatile de adapt are mai ales dupa stres, anxietatea generalizata nesituationala (anxietate generalizata fara obiect), anxietatea situationala cuprinsa in startle fobice (anxietate eu obiect) 1}i care cuprind (cf. DSM-III) agorafobia, fobia sociHla, Eobia simplii, agorafobia cu panica 1}i atacurile acute de panica. Tot in

188

DSM-lII se dis tinge hipocondria, care se refera la anxietatea somatizatii" l?i/sau anxietatea ea expresie a unor boli som;;tice reale.

Lader ~i Petursson disting : anxietatea ca 0 stare survenita Intr-un a~umit moment cronologic; anxietatea ca trasatura dispozitionala durabila a personalitatii ; anxietatea liber-f'lotanta ca anxietate difuza si ell prezenta relativ constanta ; anxietatea Iobica sau situationala in care se

includ si ataeurile de panics (v. Terapia). .

In Iunctie de intensitatea tablourilor clinice in psihoze, anxietatea are nuants 9i mal ales pondere deosebita in schizofrenia paranoida, hipccondriea si pseudonevrotica, in psihozele depresive, mal ales in ceJe melancoliforme si, dintre cle, indeosebi in tablourile melancolice ale depresiilor de virsta (inclusiv melancolia de involutie). In psihopatn si stari psihopatoide, anxietatea oeupa un loc central in cele cu prom dominant psihastenic, astenic, cornpulsiv instabil ~i isteric.

In tulburai-ilo psihice de intensitate nevrotica, in afara nevrczei anxioase (des prins a din cadrul neurasteniei), anxietatea este comuns tuturor nevrozelor si mai ales formelor depresiv-cenestopate 1}i isterice.

Ccexistenta anxietatii eu aIte simptome nevrotice ne deterrnina sa acceptam, ca l?i alti autori, notiunile de stari sau tabloud clinice mixte -- anxios-fobice, anxios-obsesive, anxios-hipocondrice, anxios-isterice, anxios-asteniee, anxios-depersonalizante, anxios-compulsive si mai ales anxios-depresive.

Pornind de la polirnorfismul simptomelor somatice sub care s€ pcate prezenta anxietatea ca aspect primal' sau ca echivalent somatic 31 unor stari psihopatologice nevrotice, ea este incadrata de Tyrer (1982) ~i in DSM-IIr (1980) in capitolul tulburari somatice (Somatisation. disorder) iar de catre St. Louis in "Briquet's syndrom".

Noi deosebim angoasa de anxietate; cind anxietatea are un acornpaniarnent somatic resirntit ca 0 senzatie penibila de disfunctie a unui organ, aparat sau sistern (eonstrictie laringiana, toracica, algil prscordial!' etc.) pcarta numele de angoasii. Prin continutul sau, angoasa face trecerea spre fobie (teama cu obiect precizat), prin dlsfunctia sornatica respectiva, ea devine rnai mult traita decit gindita, fiind (spre deosebire de anxietatc) mai mult actuala decit potentiala. Consideram IWC;:Sare aceste precizari, intruclt in limbaj literal' angoasa este considerate r-a 0 anxictate extrema. Este greu de spus daca aceasta acceptiune Iiterara se datcreste caracteruhri foncmatic al notiunii sau daca autorii respectivi pastreaza ideea psihiatrului francez Littre, conform careia nelinistea, anxictatea si angoasa sint trei grade diferite ale aceleiasi star]. Desi noi mentinem distinctia anxietate-angoasa, prima Iiind esentialmente de natura psihica, iar a doua de natura psihofiziologica, Iiteratura psihiatrica germana si anglo-saxona denumesc aeeste stari diferite printr-o siDgura nctiune : "A.ngst" l?i respectiv "Anxiety".

Euioria se caraeterizeaza printr-o incarcatura afectiva pozitiva, prin exagerarea dispozitiei in sensul veseliei, starii de plenitudine, de bine general, de sanatate, de putere, insotita de !fuga de idei, logoree ell ironii 9i glume deseor! eontagioase, mimica expresiva, bogata, gesturi largi ~i variate, tendinta de supraapreciere a propriei persoane ~i ex aeerbarea ,tendintelor ~i trebuintelor (in special a celor sexuale). Eukricu-

.,

189

lui t~tul i se pare P?Sihil, pereepe doar paleta hipercroma a existentei ~hlUlv desehis reahtiitii oferindu-l doar viziunea roza animata ve~

seUi, placutii. ' ,

Stiirile euforice de mica amplitudine pot fi expresia psihica a unor S~~se, a antrenarii intr-o ambianfa animata, vesela.: Evantaiul eufortei ca e~p:esle de esenj;:ii pslhepatologica, desi ceva mai restrins decit al depresiei, poate .fiv Inttlni~. vsub fo~~a frus~, in intoxicatiile usoare (alcool, cafea, morfina, eocama, benzma etc.), m starile nevrotice prin ~uprasolicitare, in stiiri1esubfebrile. In forma ei autenticii euforia se Ill~ei?te in fazele maniacale ale psihozei maniaco-depresive '. cu aspecte particulare de intensitate lli prcductivitate, euforia este prez~ntii in sindroamels maniacale intilnite in forma expansiva a paraliziei generale progresive, in boala hlpertonica si arferioscleroza veerehrala in startle

dementiale senile, vasculare, traumatice si in oligofrenii. '

Eufori!l a!l!en!ica .trebuie deo;sebita· de euforia necontagioasa puerila, de m~lte orr natinga, din hebefreme, de risul spasmodic al pseudobulbarilor, ~l mai ales de moria, sindrom observat in unele Ieziuni eerebrale i~~c!alale lobulu~ fron~! cara?terizat prin jovialitate expansiva, froni~ har:tiitl, calambururi, puenlism !}I, in general, expansivitate saracii usor

epuizabtla. ' ..,..,

Spre deosebire de depresie, care este in general persistenta si evolueaza in platou, euforia nu deserie 0 curba Iinistita, prezentind mai freevez:t (pe fundalul bunei dispozitii] mid variatii de amplitudfne. Aeeste oseilaJii .treb~e .. dis~se. ins~ de labilitatea. a_fectiva (versatilitatea timica) ale carer variatii se mtmd mtre poIuI pozitiv ~i eel negativ; este Yorba de 0 alternanta a dispozitiei intre euforie ~i depresie sau chiar minie. £~~fel :Ie stari se .lntilr:esc in .. mC:ni: (undetri~tetea are caracter superfIcial. !}l efemer), III oligofrenii ~l m unele psihopatii, unde modularea aft;C?,vii. este u:uv_?ea stari~ a!ec~ve a. c~lor .din jur (poikilotimie), Aspeetul poikilotim se mtilne!)te $1 m ciclotlmie, isterie, parallzie generala progresiva, demente, hipertiroidie etc.

Forma extrema a Iabilitati! afective poarta denumirea de incontinentri afectiva ~i se caracterizeaza prin trecerea rapid a sau incoerciblla

de la 0 stare emotionala Ia opusul ei. Acest tip de. tulhurara se intilneste in special in fazele avansate ale arteriosclerozei cerebrale.

Una din formele mixte ale tulburarilor de afeetivitate cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea de "disforie" se caracterizeaza printr-o dispozitie depresiva, anxioasa, de rau general, de disconfort somatic, de neliniste Ia care se asoeiaza logoreea, excitabilitatea erescuta, impulsivitatea si in general cornportamentul coleros. Aceasta stare mixta se intilneste in perioadele intercritice ale epilepticilor, la alcoolicii cronici. in unele encefalopatii posttraumatice, postencefalitice, in perioadele de abstlnenta ale toxieomanilor.

In psihopatologie se disting de asemenea unele modificari predominant calitative ale starilor afective, denumite paratimii. Ele se caracterizeaza prin reactii afectfve ab~1<U1te si inadecvate, uneori paradoxale fa~a de motive, situatii sau evenimente; de exemplu, 0 situatie afectiv-

negativa intimpinata cu veselie ~i irrvers. In locul unui exemplu clinie, poate fi citat unul din Iiteratura, deosebit de elocvent :

"I-a Iulgerat de-od.'lta-n gind sa rlda, cact vedea plingind o lume-ntreaga-n rugaciuni, In fata unel gropi s-adunl Atita Iume de nebuni !

sa mort rtztnd !"

G. Cosbuc

Paratimille pot fi deci Intilnite l?i la persoane care tree prin momente intens psihotraumatizante sau in starile reactive; ele tmbraea im;a o forma mult mai stabill'i ~ intensii in schizofrenie.

In cadrul raspunsurilor afective aberante, poate fi incadrata . inversiunea ajectiva, care consta in reactia aiectiva - unlvoc negativa - in sensu! ca bolnavul dezvoltii ostilitate fata de persoanele pe care inainte de imbolnavire Ie-a iubit, sau pe care, in mod firesc ax trebui sa le Iubeasea (parinti, frati, copii); se intilnel'jte in special in schizofrenie, parafrenie, m delirul de gelozie sl mai rar in paranoia.

Tot in schizofrenie coexistii uneori, intr-o aparentii concomitenta, stari afactive opuse ea1itativ (dragoste-uI'a, atractie-repulsie) fatii de aceeasi persoanii sau situatle, fenomen ce poarta numele de ambival.enta afeoMva. Se Intiln~te in special in schizofrenie f?i uneori la virsta maintata, odatii Cl1 sciiderea libidoului.

2.2.1. MECANISME PSIHOFIZIOLOGICE ALE PROCESELOR AFECTrvE

I

I

i t

Studiul psihopatologiei proceselor afective este greu de imaginat astazl fara aportul teoriei motivationale, cu care are strtnse corelatii. Intr-adevar, "conduita emotiva nu se mtllneste decit atunci cind motivatia a devenit foarte puterntca- (J. Nuttin ~i colab., 1963). Probabil nu lnttmplator motivatia, ca si emotia, au posibilitatea de a pune in miscare persoana atit in situatii normale, cit lli patologice.

Intr-o acceptiune de maxima generalitate, motivatla include toti factorli care provoaca ~i directioneaza actele de comportament. La rindul sau, comportamentul consta din formele observabile (in exterior) ale

actlvitatli (intime) crganismului. Motivatia se manifesta deci pe plan clinic prin comportament (pe care-I orienteaza ~i-l dlrectloneaza), care ne apare astfel ea un ansamblu integrativ al actelor efectorii ale persoanei,

Stricto sensu, motivatia consta in ansamblul mohilurilor interne pe deplin sau insuficientconstientizate, de natura ereditara sau de achizitie ontogenetica. In extrema lor varietate, aceste mobiluri interne pot include attt trebllinte biologice (forone, sete, atractie sexual a). cit !Ii trebuinte

191

etico-morale, culturale sau idealurl abstracte cu determinism istoricosocial. Vedem deci, ca motivatia reprezinta un continuum care porneste de la biologic !Ii este incoronata in social eli constlinta actelor proprii, eli capacitatea de a dis tinge intre ceea ce este permis sau nu, intre oeea ce este proportionat sau disproportionat situatiei !Ii posfbilitatllor- Individuale.

Daca pentru startle afective incluse in aria normalului este neeesar un optimum motivational, atunci cind activarea motivationala sporeste, eficienta ei seade prin dezorganizarea eonduitei si a controlului voluntar. Deci, performanta este conditionata de forta motivationala, care poate creste pina 1a un anumit punct, dupa care orioe accentuare motivati0nala duce riu numai Ia scaderea performantei, dar chiar la prabusirea et.

Degradarea performants] in aparitia unor reactii emotive :;;i anxi~e puternics se intflneste nu nurnai prin cresterea dlsproportionata a rnotivatlel, ci ~i in situatti complicate si cu semnificatil subtile, care impun

o mai mare exigentas! suplete adaptativa. '"

Dintre toate procesele psihice, mal ales cele afective, si in primul rind starile afeetive elementare slnt legate intr-o mare masura de anumite regiuni 'ii structuri neuro~ale. Astfel,. experiente de. neur~fiziolo~ie efectuate pe anirnale, au evidentiat in special la baza creierului anumite zone prin a carer excitare se declansau raspunsuri afective. In acest fel, s-a constatat ca stimularoa substantal cenusif periventriculare (R. W. Hess, 1928) determina un comportament agresiv, insotit de 0 intensa particioare simpatica.

, Stimularea hipotalamusulul (J. H. Masserman, 1941) 1a animale

dctermina raspunsurl pseudoafeetive, cunoseute in ~ n:ul~ofiziologi~ sub denumirea de "furie falsa" (sham rage). Cum arata msa .t;.. Kremdl~r (1967), "furia falsa nu poate fi eonditionata, .fii~~ consi~erata ca 0 marnfestare motorie inconstienta, lipsita de proprietatile motivatoare ale emotiei adevarate".

. Brady 'ii Nauta (1953), prin lezarea.a:ie~ septale ~a sobolanii de laborator-, constata ca acestia din docili ~i hnI~t~~l, a.dopta u!: comportame:r:t agresiv Gi reactioneaza disproportlonat 1a stlm~l1. A~toru trag cor;c~c:z:a ca aceste regiuni ar avea rol in proeesele emotive, ii: ~nume ?,r mar: Intabilitatoa si reactivitatea emotionala. In ~te c~rceta:l, autor?l au eau~a~ sa evidentieze principalele zone cerebr':,1e implicate III reactliley de !rica si furie, precum si in reactiile ~e plac:ere si au cons~atat. ca printre acestea trebuie rnentionate in prirnul rind nuelcul arnigdalian si cortexul temporal. -tat

Observatiile lor au fost eomplet<:t~ in 1960 .0e Urs.in, c~re .a ara tea diferite strueturi nervoase pot condltlOna reac!ll afe?hve. dlfente. As fel, autorul arata ca frica ('ste produsa in s.pecl,,:l pr~n shmul~rea co:~ texului temporal !}i a unei parti a nuc1eulm amlgdahan, I?e C1~d ft?"l poate fi produsa numai de stimularea par:pala a nucleulul almg.daban~ B, p, Kaada (1960) considen'i 'di aceasta regmne are. un r_?l foarte.lm~r tan t in inhibitia raspunsurilor eomportamelltale, 1ar rasPl~n:>_Urlle d1sproportionate, obtinute prin leziunile ei, se datoresc tulburarn proeesului inhibitor. 1 .

Inca din 1937 Kluver i?i Bucy (1937) constata ca ablati.a co:te~ Ul temporal,· asociata eu leziuni ale cortex~ui fr~ntal, nu~leul~l aIIl1g! l~~ ~i hipocampului, redue agresivitatea anlmalulm, confermdu-l un co po

192

tament docil si blind, lipsit de frica !?i furie.vMa] tirziu Bard si Montcastle (1948) au confirm at Intrucitva aceste experiente, aratind ca ablatia bilaterala a Iobului temporal sl a eomplexului amigdalian determina seaderea pragului reactiei afective, Astfel, maimutele, care manifesta 0 frica Instinctiva de serpi, dupa operatia amintita nu mai prezinta nici un fel de eomportament afectiv-negativ 1a aparitia serpilor.

Constatind ca regiuni .relativ vasts din creier sint responsablle de cornportamentul afectiv, J. W. Papez (1937) a inclus in asa-numitelo "circuite afective", care-d poarta numele, hipotalamusul, nuclsii anteriori ai talamusului, giTUS cinquli, hipocampul si interconexiunile lor.

Observatiile facute 'in timpul operatiilor neurochirurgicale au venit sa confirme, pe plan clinic, constatiirile neurofiziologiei experirnentale, Astfel, Penfield si Rassmussell(1950), Thomson si Alvarez (1962) au constatat 0 stare de anxietato dupa crizele de epilepsie ternporala, an.. .. detate care se transforrna in depresie si se mentinea timp indelungat.

Mai recent, Scoala psihiatrica de la 'I'irgu-Mures a evidentiat focare bioelectrice temporalo la pacientii cu start depresivs, flira antecedente cpileptico evidentiabile. Important de mentionat eli extensiunea In timp a acestor stari depresive era mult mai mare In cazul existentei unor Iocare bioelectrice bilaterale, iar rezultatele terapeutice erau intens influen tate pozitiv de preparate antlconvulsivante nesoporifice.

Etorturile cercetatorilor din ultima vreme s-au axat asupra disjunctiei dintre comportamentyl emot~onal (ca~act<:,l:izat p~tr-:o _ Ienomenologie vegetativa, umorala, motone etc.) si trairea subiectiva care insoteste reactia emotionala a animalelor. In. ace_:;t scop s-au f.acut obs~r-vatii psihoJogice asupra elementelor de ambianta iiI s-au studiat reactitle indivizilor in amp. Astfel, s-a constatat ca agresivitataa animalelor cu Ieziuni temporo-amigdaliene este rnai mare in conditiile izolarii acestora decit in conditiile in care ele sint Iibere sau in grup.

T, Ikeda (1961) constata caprin stiI?ulare:a nuclehlui ~mi~dalia~ s: obtine un comportament eoordonat, motivat 91 conditionabil, In stnnsa relatie cu elementele situationale ale mediuluj ambiant. De asem~nea, reactiile de frica sau de furle produse prin stimularca nueleului amigdaHan 'au putut fi folosite ca un element conditionat inhibitor care-I face pe animal sa refuze hrana, desi este flammd. .

In acelasi mod pot fi explicate "epilepsiile heiionice", observc:te n:a1 ales Ia copii ~i adolescenti, care au desooperit mtimplator ca lumm~ m: tensa le declanseaza crize de "petit maL", in care tulb~rarea de con!?tlenta este insotita de 0 stare euforiea ~i de excitatie sexuala. In mo~ voluntar, aCffitia c~uta surse stralucitoare de lumina, privesc it;. soar:_e pr1l1tr~ deg:tde' in miscare (realizind 0 veritabila stimulare lummoasay mtermltenta) ... cu intenti~ de a-si provoca eriza,1?i odam eu aceasta, placerea sexuala

(A. Emr~t ~i K. E: Schneider, 1961). .

Psihofiziologia proceselor afedive ~i-a imbogatit continutul pru~ exp:erientele de autostimulare ccrebrala ~i observarea comp?rtame:r:tulm motivat a1 animalelor. Dupa cum s-a putut constata, prm excltarea anumitor zone cerebrale se obtin stan afectiv-negativ.e dey fl_1rie Gi. agresiv-itate, in timp ce, prill excitama altor zone, se obpn star~ afe.ctiv-pozitive de lini;;tire, mu1tumire Gi placere; astfel au fost descrIse Slstemele motivatiei pozitive ~i negative 1a animale.

193

13 - Co HO

S-a constatat ca exeitatia electrica a anwnitor regiuni ale creierului poate avea pentru animal 0 anumita semnHica{ie motivationala. J. Olds (1957) experimentlnd pe cobai, a constatat tendinta la repetare a excitatiel regiunii comisurii anterioare, unde erau Implantati microelectrozii. As·tfel anlmalul, trecind printr-o anumitii parte (inc arcata electric) a custil ~i incbizind circuitul,,,i~i produceas 0 excitatle placuta; dupa numai ctteva repetari, animalul se lntorcea cu Insistenta in acel colt, de unde venea excitatia doritii.

Ulterior, intr-o varianta experirnantala, a Iost Iolosita cutia Skiner, in care se afla 0 pirghie anciircata electric. Apasind pe pirghie, sobolanul (eu electrozii implantati cronic) avea posibilitatea de a se autostimula "voluntar". S-a constatat astfel di in creierul sobolanului exista regiuni, relativ vaste, care apartin sistemului numit "de recompensa".

Initial s-a erezut cii tendlnta spre autoexcitare se produce prin implantarea eleetrozilor in orice punct a1 creierului. Ulterior, prin deplasarea eleetrozilor in diferite regiuni ale creierului, s-au descris veritabile harti care cuprindeau zonele "recompenseil'. Aceste zone oeupa in special nucleul amigdalian, ariile preoptice, hipotalamusul anterior si ventro-medial etc.

La om s-a constatat cii "excitarea regiunii scizurii sylviene este insotita de excitatie, logoree :'?i buna-dispozitie", De asemenea, "excitarea zonelor parietale provoaca satisfactie, ris si gluma" (Gellhorn ~i Loofbourrow, 1963).

In literatura de specialitate se mal deseriu "zone ale satisfactiei" in legatura cu sisternul limbic, prin excitarea carora se obtin senzatii placute, de linistire, usurare, bucurie etc.

Exista 0 strinsa legatura intre intensitatea excitantului l?i frecventa repetarii, in sensul ca atunci cind seade intensitatea oxcltantulul, animalul doreste sii~ mentina nivelul autostimularii prin cresterea freeventei repetiirii excitatlei. Aceasta se explica prin faptul ca, odata eu cresterea Intensitatii excltantului, se realizeaza atragerea unui grup mai mare de neuroni in proeesul autostimulator.

De mentionat di excitatia electridi a "sistemului reeompensei" determina 0 activara motivationala muIt mai intensa si rnai expreslva decit excitarea naturale. Astfel, Kling sl Matsumyia (1962), stabilind 0 competitie intre stimuIarea electriea pozitivii si 0 recompensa oarecare, constata ca stimularea Intracerebrala are un efect de intiirlre mal mare decit recompensa obtlnuta prin stimulul conditional. De exernplu, in timpul autostimularfi, sobolanul se supune unei excitatii electriee dureroase mult mai mad decit sobolanul flamind, cind vrea sii ajunga la hrana (Spiess, 1965).

Aliituri de "zonele rseornpenseiv, exista "zone ale pedepsel", a carer excitare deterrnina 0 stare afectiv-negativii ~i un comportament de tnlaturare a acestei excitatii, Astfel, Delgado si Hamlin (1960) constata ca excitarea unor puncte ale hipotalamusului, nucleului posteroventral a1 talamusului, sUQstantei cenUfiii centrale, determinii manifesUiri emoti'onale percepute ca \,pedea!,>sa". De asemenea, excitatia electrica sau ·chimica a sistemUlui limbic determinii reactii de minie, apiirare~

groazii.

194

. ~i experientela de autostirnularo :anI: edificatoare pentru Ilustrare~ . ideii co:np_o:~entul';ll_ ~fect.~v .IT?0tlvat, cercetatern respectivi, in spiritul sobnetatn:;;l' probitatii stiintifice, se abtin de Ia generaliziiri st transpozttii ale concluziilor trase din experimentelo pe animale in psiho-

patologia clinica. ' .

De altf~l. trebuie sa precizam ca motivatia biologica ~i mecanismele subcorticale au un rol preponderent in aparttla afectelor prhnare si a emotiilor situative caracteristice copilulul de virsta anteprescolara. De Ia aeeasta virstii insa, pe masura ce creste sensul moral afectiv al (?onduitei generale lii se dezvolta sentimentele si tr~iirile afective, legate de relatiile ~i de aprecierea sociala a actiunilor, cornponenta cortical;'! a ernotiilor sl determinismul social al motivatiei cornportamentului emotional devin dominante. De acest aspect se leaga apar itia posibllitatt] de a inhiba si modela concordant expresiile mimice, ca ::;i participarea evidenta a activitatii constiente a gindirii si vointe] la startle emotionale superioare, cum sint sentimentele 5ii pasiunile.

2.2.2. PSIHOPATOLOGIA MANIFES'I'ARILOR INSTINCTIVE

Strins legate de viata afectiva, forme din cele mai primitive I?i innaseute ale trebuintelor biologice, comune omului si animalelor, instinetele reprezinta complexul de insusiri mostenite ereditar, care reflecta dezvoltarea speciei respective. In sens pavlovist, instinctul este complexul de reflexe neeonditlonate transmise ereditar de-a lungul evolutiei unei specii. Acest complex, reflex neconditionat, reallzeaza relatiile animaleloi- cu mediul arnbiant, desfasurarea lor fiind dominata de rnotivatia biologica.

La am, instinctele sint puse de acord cu convenlentele sociale si, ca atare, sint inglobate in structure personalitatii ca elemente stimulatorii ale comportamentului uman interesat in pastrarea integritatll persoanei ~i In perpetuarea speciei.

In psihopatologie, tulburarile instinctelor apar ca elemente patelogice ale personalitatil, intensitatea sl durata lor fiind conditionata fie de leziuni organice cerebrale, fie de precess morbide de intensitate psihotica sau de dezvoltari disarmonice ale personalitatii,

2.2.2.1. Tulburarea instinctului alimentar

Tulburarea instinctuIui alimental' in sensu} exagerarti nevoii de hrana poarta denumirea de bulimie !?i se descrie in leziuni organice cerebrale, in tumori dieneefalice, pancreatice, in diabet, in hipertiroidie, in timpul convaleseentel dupa boli care provoaca 0 stare marcata de denutritle. Polifagia este tendinta de a ingera fiira discernamint alimente sau produse necomestibile; se inttlneste in stari dernentiale (dernenta paralitica, senila, arteriosclerotica etc.), in oligofrenii !?i in unele forme ~i stadii de evolutie ale sChizofreniei, in stiirile de modificare a luciditiitii cOllfitiintei. iar sub 0 forma mai estompata poate fi intilnitii chiar in psihopatii severe, ca expresie a pervertirii instinctului alimentar.

195

d ?PUSul .bu.li~i~i. este anorexia (scaderoa sau lipsa totala a poftei

e mmeare) mtilmta In forma cea mai evident.a in depresiile profunda.

De cele mai multe ori Insa anorexia nertioasii se mtilneste in startle ne:'roti~e iii psihopatice 1~ adolescent! (in special 1a fete), in starile psihice le~chve (depresii reactive, socuri emotionale), Sitiojooia sau refuzul de al~mente ny reprezinta .doar expresia scaderii sau pierderii poftei de ~mcare, C1. are .. m spec:a~ 0 motiv~tie pSihopatologica legata de conti:lU~ul halucinatitloi- auditive, gustative sau oJfactive de existenta unor IdeI d"eh.ra:lte ~e. otra~~e, de in~tilit~te, de autoacllZ~re, de negatie, asa cum se ll1ilmpla In stanle depresive, m schizofrenie.

2.2.2.2. Tulburarile instinctului de aparare

.:ulburarile instinctului de aparare sint fie expresia exagerfirii :l~VOlI de autoconservare (in cazul [ricii de moarie, de boala, din starile !;l]Jo~ondriace), fie expresia scaderii sau abolirii instiuctului de aparare, n:amfestatii pe plan clinic prin indiferenta tctala fata de pericole, tendmte la automutilare, idei $i tentative de suieid. 1n startle confuzive, in dements ~i oligofrenie, tulburari1e instinctului de aparare se insotesc de marcate deteriorarf ale instinctului de orientare.

2.2.2.3. Tulburarils instinctului sexual

In sfera necoilor sexuale t=;i de reproducere tulburiirile apar fie sub f01"11:(1" exagerarii .instinctulW sexual, comportarnentul capattnd 0 nota erotica disproportionata, patologica (nirnfomanie Ia femei si satiriazis Ia barbati), fie sub forma sciiderii sau abolirii acestui instInct. Diverse forme $i nuante ale exacerbarii instinctului sexual intilnim in startle de excitatie maniacala, in starile dementials $i oligofrenii, in leziunile cerebrale ale lobului temporal si hipocampului. Scaderea instinctului sexual, fara modificari esentiale ale Iibidoului, intilnim in stari le de epuizire si in nevroze, alcatuind a9a-zisele impotente se.ruale psihice, Sciiderea Iibidoului in afara pericadelor de scnescenta 0 intilnim in toxicomanii, in startle depresive, in schizofrenie.

Dintre multiplele tentative de c1asificare a perversiunilor sexuale, aderarn la acea sustinuta de H. Ey, care deosebeste :

a) Anomaliile inalegerea partenerulut includ : autoerotismul sau rnasturbatja sau onanismul (autosatisfacere erotica), pedofilia (atractia catre copii), gerontofilia (atractfa catre persoane in vtrsta), incestul (atractia sexuala si practicarea ae raporturi sexuale eu rude de singe apropiatcj, hornosexualitatea (cu variantele sale de lesbianism, tribadism si sadism 1a femei l?i de pederastic la barbati). Una dintre cele mai rasplndite perversiuni sexuale este definitii ea satisfacere erotica (raporturi sexuale) in cadrul aceluia9i' sex (v. Psihopatiile). Mai deosebit apare transsexualismul care are ca aspect particular alegerea partenerului nu dUpa apartenenta sexului biologic, ci dupii sexul diametral opus acceptat 1nS8. psihologie (v. Psihopatiile). Zoofilia (sodomania, bestiaJitatea) reprezintii practica relatiil6r sexuale eu animale sau piisiil'i. Feti>iismul este modalitatea de satisfacere erotica prin contemplarea' obieetelor de Uz intim ale sexului opus, jar pigmalionismul sau azoofilia estesatis-

196

Iacera erotica prin raporturi sexuale eu statui san in Iata UJ;1or rnonumente funebre dedicate sexului opus sau aceluiasi sex.

. b) Cea de a doua grupa de perversiuni sexuale cuprinde anornalrHe desfasurarii actului sexual per se, partenerul fiind de cele mai multo ori ales corespunzator sexului.

Dintre acestea enumeram doar sado-mazochismul (algolagnia) cu cele doua variante : sadismul (placcre sexuala deplina, conditionata de

~ provo care a unor stari de suferinta fizicii si morala), mazochismul (pHicere doar in masura in care partenerul provoaca durere Iizica sau 1110- raja). Scaptofilia se intilneste de obicei Ia persoanele cu scaderea Iibidoului si reprezinta pliicerea de a contempla actul sexua~ efectuat de alte persoane sau prin prezenta Ia acte sexuale in grupurr heterogene. Exhibitionismul rcprezinta placerca sexuala obtinuta prin expunerea organelor scxuale in public, adcsea asociata cu masturbarea in prezen ;a ]::e1's02ne101' de sex opus. Se intilneste aUt in perversiunile sexuale de tip psihopatic, cit si la cei ell dementa posttraumatica, s~nila, vascu~ara, turnori localizate In regiunea ternporala, frontalii sau a hipocampului, ca ~i in uncle encefalopatii postmcningoencefalitice.

1

I

2.3. SEMIOLOGIA PROCESELOR VOLI'_fIONALE

Vointa este latura reglatorie a constiintei, Ia baza careia sUi intentia si decizia subiectului ; en reprezinta activitatea psi hica or ierrtata spre atingerea unor soopuri propuse constient pentru a carol' realiz:t~'e trebuie depasite anumite obstacole interne sau exterrie, care apar In calea indeplinirii actiunilor,

Desfasurarea unui act voluntar parcurge mai multe faze,· printre care arnintirn :

a) Formularea scopului. La actiunea unui anumit st~l11ul ar~ l~c activizarea unei trebuinte, in Iegaturii cu care se declanseaza 0 tenclll11;~ ; sub ranort afectiv. aceasta tendinta este triiitii ea 0 dorinta, cal~e, 111 planul 'con~tiintei devine motiv. Pozitia subiectului nu este definita. n:;mai de un singur seep, ci de un sjste~ de seopud. cu v:aloare r:a.l:tIal~; prin de se planifica si se organizeaza strategic si vtactic conditiile ll1 vederea rr alizari! motivului.

b) Lu.pta motivelor. Odata aparut, motivul nu are un ~estin U!?Ol: : in drumul sau spre realizare, el este confruntat cu alte motive pot~ntlale sau active. Cind scopul este unic, sau cind scopurile au 0 Ierarhizare unitara (ceea ce constituie un deziderat), aceasta luptii a motiv~lor. poate fi transata spontan, In situatii mai complicate sau, d: ~ ;nal d~scl:eta evidenta, lupta motivelor (generatoare de ll1.t.ense .. framll1~n pentru ins) eonstituie arena de pe care se VOl' eontura directille u1terlOare ale vom-

tei, in fUl1ctie de scopul $i de motivul dominant. .

c) A.doptarea hotaririi. Hotarirea nu consta numai in sanctIOnarea scopului, ci 9i in pregiitirea eailor de realizare a lui. Ma.rcind debut,:l €fortului volitional, hotiirirea are deci un. dublu aspect, ;;1 anume deftnirE'a seopului ;;i pregiitirea .actiunii.. .. ., ,._

el) Executia (iruleplir;-trea) actzU1_;u. Tl~eeerea Ie: _actmne Impllca efortul volitional; probabll 1n aceastii etapa predomma aspectul eanti-

197

t ativ al procesulul volitional, Intrucit capacitatea de eforb raspunde interogatiei "cit poti ?". Aceasta capacitate, departs de a fi Innascuta, nu se dobindeste soontan sau rapid. Asemenea eapaClta1;ii de efort Iizic, eapacitatea de efort volitional se forrneaza in decursul existentei pe baza motivatiei 9i exercitlului indelungat in procesul invingerii greutatilor ; ea este determinata de eonditiils activitap.i depuss in Intreaga deevoltare anterioara. In raport ell diiicu1tatea obstacolulu], efortul volitional se va desfasura ell 0 amplitudine mai mare sau mai redusa ; de aeeea putem afirma ca, in eonditii normale, efortul voluntai- se rnuleaza obstacolului, ca ef'ortul voluntar reflects caracterul obstacolulut. Daca Intensitatea efor tului este in raport cu rezistenta sau difieultatea obstacolului, calitatea efortului voluntar va depinde de superioritatea rnotivatiei ; lntr-adevar, un seop Inalt nasta 0 energie mare.

Definind voinfa drept functia psihicii prin care se realizeaza treeerea con$tientd de La 0 idee sau de la Un ra(:ionament la 0 activitate sau la inhibitia unei activWiti, in vederea realizarii unui anumit scop, admitern: cii vOinta coracterizeaza forma de actiuitaie sociala determinatii a comportamentului uman, ea fiind produsul orientiirii con$tiente a activitiitii individului. In comportamentul voluntar este cuprinsa manifestarea calitativa specifica fiecarui subiect, manifestare strins Iegata de procesels constiente. Forta volitionala este stimulata de viata afectiva, de contlnutul emotional al psihicului uman. De aceea aut actels volitionale norma1e, cit si aspectele psihopatologice ale vointel sint in relatie strinsa cu afectivitatea, deoarece Ia baza oricarul efort volitional exista 0 incarcatura afectiva pczitiva sau negativa, care-t constituie suportul dinamico-energetic. In plus, ant 1a baza actelor volitlonale, cit si a celor emotlonals se afla tensiunea mottvationala,

In indepliniraa oricarel actiuni, consideram ca este vorba de participarea unei vcinte active, care sta la baza perseverentet, tenacitatn ~i indeplinirii izbutite a unei activitati, depasirli unui obstacol; ea are un 1'01 mobilizator de sustinere a efortului volitional, fapt pentru care 0 put em numi vointa de suport.

~- In afara acestei vointe Cicti1:e (asupra careia insist a psihclogia), exista inca un tip de votnta desprinsa de act, aparent paslva, eu caracter inhibitor, responsabilg de stapinlrea de sine, care determjna retinerea in anumits situatli, care frineaza reactia Imediata, nechibzuita sau irnpulsiva. Efortul volitional al aeestei vointe inhibitorii este Indreptat spre oprirea unor tendinte impulsive, unor actiunl ell consecinte reprobabile ~i spre frinarea unor pulsiuni indezirabile; acest tip de vointa sUi Ia baza conduitei aminarii.

o puternica vointa inhibitorie, stind la baza retinerii pulsiunilol' instinctivo-afective, constituie expresia unei limIte cOlli?tientizari ~i edifica 0 personalitate bine conturata.

2.3.1. TULBURARILE DE VOINrA

In· ordinea dezvoltarii ~imptomelor, se pare ca disbuliile (te:~e_n pe care-l propunem pentru a desemna 0 tulbu~re vo~ti.onal~ ~es:r:>eelfIca) nu au un caracter primal', ele fiind consecutIve unel msuflclente moti-

198

. t' ti· berante unor tulburari cognitive sau unor hipo-

vatii, unei mo Iva 1 a .,

timii sl atimii. lni tulburarile vointei pot imbrika un aspect pre~om_iPe ~lan. eli ::; b Z' hipobulie abulie) sau predominant calitativ

nant cantitatlv (lnp~r u ze, '

(parabulia !?i disabuha).

2.3.1.1. Hiperbulia

- , fortei volitionale; se mtilneste

Hiperbulia eonsta m e~agerar~:rizati prin fermitate, dirzenie, te-

in situatii normale d1a oame~ll car~~utionala (temperamentaUi), cit !}i de

nacitate, fiind atit . e_ natura cons t

achizitie socialh-~stor\c~~gic tiiperbuiux se mtilneste relativ rar, intructt Sub ~r:g. lSl.pam~i al~s psihica dezorganizeaza suportul ei motivaboala sornanca .

tionaJ. . f b' • tilnim rnai ales un efort volitio-

Astfel, in starile o~ses~vo- 0 ~:e l~ lriu-ziSe) viata acestor oameni

nal (fara rea~al'ea une~ :llPe:~~;;:nP~s~ S1 intr-~n continuu efo~ v?lidecurzind dupa norme rlgtd~ -. 1?d n r tendintelor sau actllimlor

iionat de eliberare de sub mvazra 1 t'. 0 , • , _

obsesive. .• 0 marcata hiperbulie, ce are msa u~

In toxicomanii se l.nblnet!?·te " d eptat spre procurarea toxicului, 'd' etional si dec tv, 111 r

caracter . unz zre.· ~ un fond general hipobu1ic.. _

hiperbulle care evolt~ea~a p: 1 1 lini care i1ustreaza prm excelenta

Paranoia e~~tlt:lle e_xemp u~ ~ l~~vii respectivi eviderrtiind un tiiperbuiia selee~wa !?l. t!mlateral~, bO rant motivat) in indeplinirea plaefort volitional Jmpr~slOnant (desi a ~ ntialul lor instinctivo-afectiv este nurilor si Ideilor ~ehrar;~e. teon po i~ amplitudinea sa fmpresionanta, total aservit Iortei volitiona e care" vederea infaptuirii ideii delirante.

sacrifica chiar spiritul de conservare m \

2.~.1.2. Hipobulia

. fi ezitare sau indecizie in fata. a d~!~a

Hipcbulia, depar~e ~e a'd 0 fortei volitionale pina Ia disparitia

solutii contrare, semmfica sea erea .

ei (a:bulie). " ~ r' tacta iar fluxul ideativ normal ~i eu un

De.$~ con!?timta pDba.}e hI. l~bulia' se traduce pe plan eomportarnental continue ideativ rez?r:a .. 1, tp 'ona

prin scaderea .cr;pacztatl;.~.e a ~cti'nd~plinirea unci actiuni usoare repre-

In insuflc.1enta :'0 l\lon~ ~ Id edepasit. De eele mai l11ulte ~n,

zinta pentru hlpobul1c unf' ~ eta' eJ~r?tate a' constiintei, stie sau in once

h· bulicul desi eu 0 su lClen . . . t-:

IPO ,. t b 'e sa fadi dar nu poate aC~lOna.

caz erede ca ~~e ceea c,: {e ~~ii treb~ie analizat aspectul anodin, ob~~:

In apreclerea une: .1P~.' fi totusi indeplinita, datontii

nuit, a1 actiunii ~i actl":Tltatn .(ca~e poa~:t de ac1~ele si actiunile noi,

earacterului ei automf~~zaJ) t~i~~fe~~~{lcit aid este implicat in plus inedite, care nu pot 1 l.n ep.. '

efortul initiativei $i a]; yn.e~~~~~ ~~e~;~~bulie, se poate afirma ca h.ipo-

In afara exe!nple.OI.. r Ea este determinata nu numal de

bulla este comund a lDtftIettla p:O~~ll~S:i (atunci clnd exista), ci !?i de foeaooala ea atare, e Sl er n.

199