Tema jocului în opera lui Ion Creangă

Ion Creangă, considerat unul dintre marii clasici ai literaturii române, recunoscut
datorită măiestriei sale în ceea ce priveşte talentul de povestitor, a intrat în istoria
literaturii române datorită operei autobiografice Amintiri din copilărie. Folosind un
procedeu compoziţional specific, autorul evocă universul vieţii ţărăneşti, reconstituind
atmosfera patriarhală a satului de la munte şi a primului mediu de educaţie, adică familia.
Joc. Opera lui Ion Creangă se raportează la acest cuvânt, la aceste trei litere care
oferă mii de semnificaţii, definiţii, una mai complexă ca cealaltă. Ea este percepută ca un
joc al timpului şi al spaţiului, al miscării epice semnificative, precum şi un joc de cuvinte
care crează un spaţiu imaginar de o complexitate fascinantă.
Joc. Ce cuvânt simplu! Câte înţelesuri ! Exprimă o multitudine de sentimente,
exprimă adevarul mascat şi ficţiunea ce tânjeşte după realitate. Jocul nu este doar o temă
literară ci şi un mod de existenţă, deoarece prin ochii unui copil jocul reprezintă totul,
chiar viaţa însăşi este un joc, un joc în care idealul fiecărui copil este să imite stilul
adulţilor, în timp ce adulţii vor să reînvie momentele copilăriei, să recupereze paradisul
pierdut, naivitatea. Jocul nu reprezintă doar placere, ci şi îndrăzneală şi risc, inteligenţă,
experienţă, fiind o activitate umană complexă, greu de cuprins într-o definiţie unitară,
datorită diversităţii formelor sale de manifestare.
Copilăria este o perioadă din viaţa fiecaruia, cea mai frumoasă de altfel, în care
jocul reprezintă un element caracteristic al acesteia, reprezintă farmecul, puritatea sa, de
aceea, într-o oarecare masură, jocul se confundă cu copilăria. Reînviind cea mai fericită
perioadă din viaţa omului, COPILĂRIA, Creangă îl transformă pe Nică într-un
reprezentant al copilului universal, iar copilăria lui într-o vârstă mitică, de aur, fiindcă ea
nu se reduce la o înşiruire de întâmplări, ci ea este o stare de veselie şi fericire continuă.
Aşa cum susţine G.Călinescu, în Amintiri din copilărie este simbolizat “destinul
oricărui copil: de a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el încetul pe acelaşi
drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual,
cu caracter de confesiune ori de jurnal.Creangă povesteşte copilăria copilului universal.”
Evocarea jocului în Amintiri din copilărie se realizează atât la modul concret
prin descrierea copilăriei ca varstă a jocurilor, cât şi la modul simbolic, prin jocul cu
măşti pe care şi-l asumă naratorul însuşi, un joc cu maşti al adultului, al naratorului ajuns
la maturitate, nostalgic în evocarea propriei copilării, exprimând filozofia relativităţii
timpului ce se scurge ireversibil, lasând în urmă o viaţă bogată în trăiri şi sentimente
pure.