"Lector al Asociaţiei Naţionale pentru Terapii Complementare din

România şi profesor de istorie la Târgu Jiu, Vasile Andriţoiu a

descoperit proprietăţile miraculoase ale mierii, căutând leacuri
pentru a se trata pe sine şi pe cei apropiaţi lui. Astăzi este unul
dintre cei mai vestiţi apiterapeuţi din România, cu participări
constante la conferinţele internaţionale de apiterapie şi cu
rezultate spectaculoase în vindecarea unor boli, cărora medicina
alopată le oferă de obicei speranţe minime.
Domnule Andriţoiu, de ce este mierea, acest elixir auriu, un
aliment atât de lăudat?
Să facem mai întâi puţină istorie...E bine să ştiţi că albina a
apărut pe pământ înaintea omului. Arăta ca o larvă şi se hrănea
cu ferigi. Apoi treptat, când flora s-a dezvoltat, i-au crescut aripi
şi a început să zboare pe flori, să adune nectar. Dar ea a
funcţionat dintotdeauna ca un adevărat laborator zburător, care
adună acest nectar şi polenul pentru a-şi hrăni urmaşii. Noi
oamenii, o jefuim. S-au găsit desene pe pereţii peşterilor din
Spania, datând din epoca de piatră, ce ilustrează modul în care
oamenii preistorici culegeau fagurii de miere folosindu-se de fum.
Albina a memorat în codul ei genetic că fumul reprezintă pericol.
Când simt fum, albinele îşi umplu guşile cu miere de rezervă şi
pleacă. Când guşile sunt pline, nu-şi mai pot îndoi abdomenul să
înţepe. De aceea, unii apicultori, mai puţin experimentaţi, afumă
când umblă în stup.
 
În Egipt şi în India antică mierea era considerată un dar al zeilor.
Se pare că mana care a fost dată poporului în drum spre Ţara
Canaanului era de fapt miere. Sf Ioan Botezătorul s-a hrănit în
deşert cu miere. Soldaţii din India antică primeau înainte de
luptă o punguţă de piele plină cu miere care se lega la brâu. S-au
găsit papirusuri care îndeamnă la consumul de miere pentru că
«este bună». Elevii din Egiptul antic, ce primeau în raţia lor
miere, erau mai sănătoşi şi puteau învăţa mai bine decât ceilalţi.
Nu era doar un aliment extraordinar de hrănitor şi energizant, ci
şi un antiseptic şi un conservant de excepţie. Trupul lui
Alexandru Macedon a fost îmbălsămat într-un sicriu cu miere şi
propolis. Mai târziu, în Evul Mediu, aproape toate mănăstirile
aveau stupine, iar ţăranii ce aveau casă pe pământul
mănăstiresc erau obligaţi să plătească o danie în miere şi mai
ales ceară, pentru fabricarea lumânărilor. Documentele amintesc
existenţa unei ceri verzui în Moldova , care nu scotea fum la
ardere, din care se făceau lumănări ce ardeau în palatele dogilor
din Veneţia . Dar să revin la întrebarea dumneavoastră. De ce
toată această faimă ? Ei bine, pentru că mierea conţine toate
vitaminele, mineralele, enzimele cunoscute vreodată în lumea
medicală. Are toţi aminoacizii esenţiali cunoscuţi, ceea ce o face o
hrană proteică de excepţie, are glucide şi chiar hormoni. Sunt
foarte multe asemănări între organismul uman şi produsele
stupului. Dacă Dumnezeu ar vrea, ar putea crea un om din
substanţele care se găsesc în stup, pentru că toate se regăsesc şi
în corpul uman. Inclusiv hormonii, care sunt de o asemănare
uluitoare cu cei umani şi care nu au nici o contraindicaţ ie sau
efect negativ, faţă de cei de sinteză. Doar că, evident, consumarea
produselor cu potenţial hormonal trebuie făcută numai sub
îndrumarea unui specialist. În plus, mierea este perfect igienică,
antiseptică şi un antibiotic de excepţie. Orice microb, inclusiv
agentul patogen al ciumei bubonice, care în Evul Mediu a distrus
oraşe intregi, dacă stă în miere, este ucis. În miere, bineînţeles
într-una de calitate, nu rezistă nici un microb. Ştim că petreceţi
nenumărate ceasuri în stupină, pentru a studia viaţa albinelor.
Povestiţi-ne şi nouă câte ceva din ceea ce aţi observat mai
interesant la ele.
După ce a ieşit din celula ei, albina rămâne în stup ca albină
tânără, ca mamoş, adică doică pentru larve, pe care le hrăneşte
cu lăptişor de matcă secretat de nişte glande din cap. În primele
trei zile hrăneşte toate larvele, apoi lăptişor de matcă, care este
hiperestrogenic şi dezvoltă caracterele feminine, primeşte numai
regina , iar albinele şi trântorii primesc altfel de hrană care duce
la androgenizare, adică la dezvoltarea caracterelor masculine.
Este o «castrare» determinată de hrana pe care o primesc, pentru
ca fiecare albină să fie pregătită pentru rolul pe care îl are în
cadrul coloniei. Albinele obişnuite trebuie să producă miere. La
început, pleacă în căutarea nectarului albinele cercetaşe. Zboară
în arii concentrice, largi de până la 6 km, apoi se întorc şi
execută un dans deasupra urdinişului, un dans ce explică în ce
direcţie se află sursa, cât de bogată e, cam care este distanţa şi
alte repere. Cel care a descifrat dansul albinelor cercetaşe a
primit premiul Nobel. Apoi pleacă celelalte albine, adună cu
limba nectarul de pe flori şi când umplu guşile cu nectar se
întorc spre casă. Încă de pe drum albina începe prelucrarea
acestui nectar, secretă nişte enzime care dau valoare mierii şi
care o deosebesc de zahăr. În stup, depune în ramă acest nectar
care este foarte lichid. În cursul nopţii albinele lucrătoare se
aşază într-o anumită ordine şi încep să bată din aripi în timp ce
altele iau nectarul dintr-o celulă şi-l mută în alta şi iar şi iar,
până ce acest aer încărcat cu vaporii din nectar iese prin urdiniş.
Se numeşte vânturare. Mierea vânturată natural de albine este
densă, ajunge la o consistenţă de maximum 18% apă şi conţine
foarte multe enzime, căci la fiecare mutare în altă celulă i se mai
adaugă enzime, mai ales inhibină, care este un antioxidant
redutabil. Cu cât o miere este mai vânturată, cu atât este mai
bogată în enzime. La final, albinuţele tinere depun pe fiecare
celulă o peliculă de ceară, o căpăcesc. Atunci când fagurele este
căpăcit 2/3 din suprafaţă, mierea e bună de recoltat. Ca să
închei răspunsul la întrebarea pe care mi-aţi pus-o, pentru un
kilogram de miere albina trebuie să aducă în stup 4 litri de
nectar, din care jumătate este apă, ce va fi vânturată.

Cum ne putem da seama că mierea pe care o cumpărăm este de

calitate? Cel mai sigur indiciu este greutatea. O sticlă de un litru
ar trebui să aibă 1,450 kg miere. Cam asta e densitatea mierii
faţă de apă. Apoi este gustul, dar gustul mai poate înşela. Există
mieri drese cu zahăr fiert cu plante, din care lipseşte polenul.
Urmele de polen din miere sunt un indicator categoric al
plantelor din care provine mierea, dar numai specialiştii cu
aparatele lor pot depista dacă mierea e falsificată. Apoi,
important de ştiut, mierea cristalizează. Dacă sunt cristale mari,
ca sarea grunjoasă, mierea e bună, dar a avut cam prea multă
apă, deci albinele n-au mutat-o de suficiente ori din celulă în
celulă, prin urmare, nu i-au adăugat suficiente enzime. Mierile
bine vânturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai
finuţe. Nu ar trebui cumpărată mierea care stă pe tarabe în plin
soare. Aceea are cu 40%mai puţine calităţi. Mierea este creată de
albine la întuneric, ea nu trebuie expusă luminii solare, ci doar la
lumina încăperii şi la o temperatură constantă , ce nu depăşeşte
sub nici o formă 40 de grade. Unii stupari ştiu că oamenii se
feresc de mierea zaharisită, fiindcă suspectează că e făcută cu
zahăr. Nimic mai fals. Totusi, ca să-şi vândă mai bine marfa, ei o
fierb la 90 de grade, ca să nu mai cristalizeze. Ca gust, devine un
pic mai bună, dar pierde enorm în calitate. La acea temperatură
toate enzimele sunt distruse, mierea rămâne doar un zahăr
lichid. De aceea, mierea nu se pune nici în ceaiul fierbinte. Toate
mierile bune zaharisesc după câteva luni, deci dacă vreţi să fiţi
sigur că luaţi o miere naturală, cumpăraţi una zaharisită. O altă
metodă de a testa mierea este întoarcerea borcanului cu fundul
în sus. Înăuntru trebuie să se creeze o bulă de aer în formă de
pară. Dacă bula urcă repede spre fundul borcanului, înseamnă
că este o miere cu multă apă în ea, deci nevânturată suficient.
Bula trebuie să urce lent, ceea ce arată că mierea este coaptă,
maturată, bună de consum şi vânturată natural, de către albine,
deci culeasă când fagurii au fost căpăciţi pe trei sferturi. Uneori,
stuparii, pentru a grăbi producţia, recoltează mierea înainte să fie
căpăciţi şi o scot la soare în butoaie să mai evapore din apă,
pentru a elibera fagurii mai repede, pentru o nouă miere.. Mierea
obţinută astfel este mai lichidă şi foarte săracă în enzime.
 
Ce alte produse ale stupului folosiţi în cadrul tratamentelor pe
care le recomandaţi ? O colonie produce, desigur, mult mai multe
lucruri decât miere. Lăptişorul de matcă este un fel de vitamină
naturală, cel mai energizant aliment care a fost creat vreoată de
lumea vie. Nu există ceva mai energizant. Se administrează cu
prudenţă, în functie de afecţiune şi niciodată la voia întâmplării.
Polenul, elementul mascul al florii, este un rezervor de acizi ribo
şi dezoxiribonucleici. Are o valoare colosală în alimentaţia şi
medicaţia umană. Este un aliment impresionant de complet,
conţine toţi aminoacizii esenţiali şi neesenţiali, care îl transformă
într-o hrană proteică absolut completă. Polenul este adus pe
picioruşe, descărcat de alte albine, aşezat în faguri, îmbunătăţit
cu enzime, frământat cu puţină miere şi apoi bătut şi lipit în
celulă cu capul, cu mişcările berbecului. Masa proteică ce se
creează se numeşte păstură. Viitorii trântori primesc ca hrană şi
păstură. Are o valoare biologică mai mare decât polenul simplu,
pentru că este suplimentată cu enzime. Un grăunte de polen are
2 învelisuri, exină şi intină, şi nucleul care este cel mai valoros.
Unii oameni mănâncă polen degeaba pentru că, datorită unor
deficienţe, sucurile gastrice nu pătrund intina şi nu pot dizolva
nucleul, ca atare substanţele nu se asimilează. Păstura este un
polen care, în condiţiile de umiditate şi căldură din stup, suferă
un proces controlat de fermentare care face ca nucleul să iasă
din intină, devenind sută la sută asimilabil. Căpăceala de pe
faguri are şi ea o importanţă medicală mare, căci conţine un
antibiotic extrem de important în bolile aparatului respirator,
care este însă distrus imediat de soare. Căpăceala trebuie extrasă
într-o încăpere unde nu intră soarele şi depozitată în vase cu
pereti opaci.
 
Propolisul este o răşină pe care albinele o recoltează de pe
mugurii unor arbori. O depozitează pe picioarele din spate, o
aduc în stup, unde este descărcată de către alte albine. Uneori
procesul durează şi două zile. Rolul major al propolisului este de
a fi principalul medicament cu care se menţine sănătatea
coloniei.. Cu el se lipesc ramele între ele, se astupă crăpăturile
stupului. Substanţele volatile care se evaporă din propolis menţin
sănătatea coloniei. Apilarnilul, este un triturat larvar din larvele
de trântori, recoltate în a noua zi de stadiu larvar. Bătrânii din
Ardeal îl numeau lapte de taur. Este practic un concentrat de
hormoni steroidieni, substanţa care stă la baza tratamentului
făcut de cabinetul nostru în bolile autoimune. Mai există ceara,
care este folosită în cosmetică, are aplicaţii medicale şi multe
aplicaţii industriale. Dar şi veninul, arma de apărare a albinei,
din care s-au obţinut extracte standardizate, cu efecte pozitive în
tratarea artritelor, poliglobuliilor, a reumatismelor şi bolilor
autoimune. Câtă miere avem voie să mâncăm? Ar trebui
consumate zilnic1-3 grame pe kilogram corp, ceea ce înseamnă
cam 120 de grame la o persoană de 60 de kg. O linguriţă de
miere aşa cum o scoatem din borcan are cam 12 grame. În
timpul copilăriei este însă indicată o doză mai mare. Copiii au un
consum mai ridicat de energie, ard mai multe calorii. Din păcate,
deseori medicii spun că consumul de miere de către copii
produce botulism. În România sunt mii şi mii de stupari, n-am
văzut niciodată copilul unui stupar bolnav de botulism.
Neînţelegerea provine din faptul că produsele apicole au fost
asimilate produselor animale, iar produsele de origine animală
pot provoca botulism copiilor. Ce tipuri de boli pot fi vindecate cu
produse apicole? Absolut toate. Produsele apicole intervin
inclusiv în cancere. Am avut markeri tumorali negativaţi prin
apiterapie. Mierea şi derivatele au capacităţi antitumorale,
antivirale, combat toate tipurile de anemie şi, în anumite dozări,
ajută imens în leucemii.
 Hepatitele virale sau autoimune, cele toxice, cirozele pot fi
vindecate apiterapeutic. Avem cazuri unice în lume în care
hepatita virală C a fost negativată. Este un caz pe care, de altfel,
l-am prezentat într-o conferinţă internaţională de apiterapie.
Efecte foarte importante au şi în tratarea bolilor autoimune.
Avem singurele cazuri de vindecare din lume. Apiterapia, prin
corticosteroizii pe care îi conţine, înlocuieşte perfect
corticoterapia de sinteză, însă fără dezavantajele şi efectele
secundare ale acesteia. Produsele apicole ajută la fixarea
calciului, care nu are nevoie doar de vitamina D2, ci de încă 22
de elemente, minerale, vitamine, enzime şi hormoni pentru a
deveni bioactiv. Multe fete tinere care au ovare polichistice sunt
de fapt hipocalcemice. Multe mămici hipocalcemice dau naştere
unor copii ce fac bronşite astmatiforme de mici. Bolile autoimune
nu se vindecă până ce calciul nu ajunge la valori normale or
corticoterapiile de sinteză spală calciul. Apiterapia vindecă
infertilitatea, fibroamele, chisturile ovariene, dar şi endometrioza
(noi avem singurele cazuri din Europa vindecate fără operaţie).
Unde puteţi fi găsit de cei care vor să încerce produsele dvs? Mă
găsesc în comuna Bălăneşti nr 336 din Jud Gorj, aproape de
Târgu Jiu. Centrul medical se numeşte Apiregia Imunostim,
cuprinde mai multe laboratoare, în care creăm produsele. Dintre
ele, 48 sunt deja autorizate ca suplimente alimentare. În curând
vom avea şi laborator propriu de analize medicale, căci nu oferim
nici un tratament până nu vedem diagnosticul clar. Iar stupina
noastră se află pe un deal cu un nume predestinat, Dealul
Prisăcii. Este un deal cu o floră spontană completă. De
primăvara, de când înfloreşte alunul, salcia, cornul, până toamna
tarziu, cu tot felul de floricele. Mai mult decât atât, în apropierea
stupinei creşte o orhidee foarte rară, care seamănă perfect cu o
tijă pe care s-a aşezat o albină. Oamenii din zonă îi spun
albinuţă."  
Reteta:
4 GRAME LAPTISOR DE MATCA
1500 GRAME MIERE DE SALCAM
300 GRAME POLEN MACINAT
200 ML SER FIZIOLOGIC
150 GRAME TINCTURA DE PROPOLIS
SE AMESTECA PANA SE FACE PASTA SI SE IA DE 3 ORI PE ZI
INAINTE CU JUMATATE DE ORA DE FIECARE MASA