Cand ceata lui Roland, impresurata De umbre si sageti, tarandu-se pe branci, Se retragea sub luna-mbourata? Din cornul lui suna-n zadar, neauzit De rege si de toata avangarda, Pe la apus de soare-n palos sprijinit, Ardea ca paltinul traznit de moarte. Viclene Ganelon, vulpoi pestit viiar, Ce-s pufnetele-ti in inalte sfere? S-au vestejit ca frunzele intr-un ierbar, Ce nu le rumega nici dromaderii. Bat grindeni de sageti, se-ntuneca pe deal. Si, razemat cu spatele de stanca, El pana azi sta darz la Roncesvalles... Si cornul lui Roland mai suna inca.
Anton Pann - Povestea vorbii
Doi cu picioare oloage mergând si-ajungând un deal, Unu-ncepu sa se roage când se odihnea supt mal: - Doamne, daca ai putere sa faci minune din cer, Împlineste a mea vrere la pasul meu ce îti cer: Sloboade de sus acuma înaintea mea un cal, Sa-ncalec pe dânsul numa pâna voi sui ast deal. Cellalt începu sa zica: - Ce spui, prietenul meu? Nu îti este tie frica si mânii pe Dumnezeu? Vai! Nu-ndrazni, fratioare, asfel de vorba sa zici, Vrun tresnet sa nu pogoare sa ne omoare aici. Tocma când vorbea aceste, dodata s-au pomenit Ca-n spate-le fara veste un înarmat a venit, P-o iapa slaba calare, c-un mânz bolnav dupa ea Si îi sili ca-n spinare pe bolnavul mânz sa-l ia, Dând cu un bici, ca mai tare sa-l puie pe acel deal; S-asa, în loc de calare, ruga-l facu pe el cal.