Sindroame autozomice

1. Sindromul Down este determinat de trisomia 21 (47, +21). A fost descris in 1866
de catre John Longdon Haydon Down. Este una din cele mai raspandite maladii
cromozomiale, avand o frecventa de 0,5 % din produsii de conceptie si o
incidenta de 1/700 nasteri. Dpdv genetic, cariotipul prezinta cromozomul G21 in
triplet, in stare omogena sau in mozaic (2n=46; 2n= 47, +21). Dpdv
simptomatologic, persoanele afectate prezinta cateva particularitati mai
importante:
-fata rotunjita, mare, aplatizata
-ochii au o cuta caracteristica a pielii- fanta palpebrala-oblica in sus (“tip mongolian”)
-nas mic, cu radacina infundata si mai jos situata
-gura micam constant deschisa-intredeschisa; buza interioara uneori crapata, care lasa
o scurgere de saliva; limba este protuberanta (atarna din gura)
-maxiarul superior este ingust, scurt
-cavitatea bucala redusa- dovedeste o hipogeneza a intregului etaj mijlociu al
scheletului facial, prezinta anomanii dentare
-urechile sunt mici, adesea asimetrice, diferite ca forma, marime. De multe ori
neconturate, chiar fara lobi.
-craniul este mic, cu brahicefalie (diametrul antero-posterior foarte scurt, regiunea
occipitala plata)
-pielea este uscata, cutata pe palme si plante
-gatul scurt, gros, masiv
-maini, picioare scurte, groase, butucanoase, degete scurte divergente, degetul mare
este foarte redus si implantat mai sus; pliul palmar transversal unic- asa numitul “pliu
simian”
-crestere nesatisfacatoare, nanism relativ- ajunge la max 1,5 m
-hipoctomie musculara accentuata si precoce (tonus muscular slab); noul nacut nu
striga, ramane moale si inert; se remarca cianoza, ceea ce inseamna ca are anomalii
cardiace
-majoritatea prezinta malformatii cardiace (defect septul interatrial, interventricular,
leziuni cardiace)
-devieri ale formei normale leucocitare; bolnavul este usor anemic cu
hiperleucocitoza
-prezinta deficienta mentale (in copilarie IQ ≤50); bolnavii sunt debili, lenti si apatici.
Au comportament instabil, f rar sunt agresivi.

Mongolianul adolescent prezinta semnele pubertatii intarziate; mongolianul adult

imbatraneste repede, devine urat, isi pierde devreme parul, sprancenele, genele, este
adesea steril.
Durata vietii variaza de la saptamani la decade. Un bolnav fara afectiuni cardiace
severe, bine ingrijit, poate avea o experienta de viata aproape normala. Dintre cei cu
boli cardiace si respiratorii, 50 mor pana la varsta de 5 ani; sub 3% supravietuiesc
peste 50 de ani. Speranta medie de viata la nastere este de 16 ani.
 Cauza aparitiei trisomiei rezida in nondisjunctia cromozomilor din perechea 21 in
cursul meiozei; se formeaza gameti neechilibrati- unii cu ambii cromozomi 21, altii
lipsiti de acesti cromozomi. Fecundarea acestor gameti cu gameti normali conduce la
zigoti trisomici (2n= 47, +21) si monozomici (2n=45), ultimii avortoni.
S-a observat ca risul acestui sindrom creste la mamele cu varsta mai mare de 35
de ani; la 45 de ani, circa 3% din copiii nascuti vii prezinta trisomia 21. bolanii cu
sindrom Down mozaicat prezinta o atenuare a atributelor clinice specifice.
O alta cauza este transmiterea de la parinti (forma ereditara)
Sindromul mai poate fi declansat prin dereglari cromozomiale in timpul vietii
intrauterine (mitoze embrionare)= zigopatii, embriopatii.
Sindromul mai poate fi declansat si de o translocatie robertsoniana realizata prin
fuziune centrica inttre cromozomii acrocentrici 14 si 21. se formeaza cromozomul
translocat 14/21. purtatorul este fenotipic normal, insa prezinta un risc de procreere a
copiilor cu sindrom Down de 33%

2. Sindromul Edwards (47, +18) este determinat de trisomia 18 si afost descoperit

in 1960. copiii cu acest sindrom sunt mici la nastere, cresc foarte incet si prezinta
retard mintal. In majoritate (80%) sunt de sex femei. Frecventa sindromului este
de 1/3500-8000 de nasteri. Supravietuirea este de 2-4 luni; indivizii afectati de
acest sindrom prezinta grave malformatii cardiace, ale sistemului nervos si alte
numeroase anomalii congenitale care conduc la moarte precoce.
Citogenetic, cariotipul prezinta cromozomul E18 in doza tripla. De cele mai multe
ori este omogena. Numai in circa 10% din cazuri cei afectati au mozaicism. S-a mai
observat ca 10% din nou-nascutii cu sindromul Edwards pot prezenta asociatii cu
trisomia x, 13 sau 21. preponderenta la fete (80%) poate reflecta sexul supravietuitor pe
termen mai lung.

3. Sindromul Pätau (47, +13) este determinat de trisomia 13 si a fost descoperit in

1960, insa aspectele clinice ale bolii sunt cunoscute de 300 de ani.
Ca frecventa este considerata a treia trisomie autosomica; incidenta este de circa
1/4000-5000(Geormaneanu) sau 1/20000 nou nascuti (Raicu).
Tabloul clinic: acest sindrom are cele mai severe malformatii dintre toate simptomele
produse de aberatii cromozomice majore si in care cei afectati se nasc vii. Noul nascut
afectat prezinta:
-nanism primar
-microcefalie, frunte tesita
-ochii mici, pana la anoftalmie, cu oblicitate mongoliala
-buze despicate
-urechile situate jos si malformate
-polidactilie (hexadactilie), uneori maini inclestate cu degete chircite in palma
-80 din cazuri au malformatii, leziuni cardiace si alte anomalii congenitale multiple
-malformatii ale sistemului nervos, de cerebel, encefal; toate acestea dovedesc ca
deficitul genetic este mare, fapt pentru care anomaliile debuteaza in primele 3 luni de
viata postnatala. Dpdv genetic, 80% din cei afectati au o trisomie a cromozomului D13
completa, cu un cariotip 47xy, +13 sau 47xx, +13 cu o distributie egala a sexelor; foarte
rar s-a evidentiat mozaicism.
 Alte sindroame autozomice

O alta trisomie completa foarte rara este trisomia 8 (47, +8); nou-nascutii afectati
prezinta numeroase malformatii.
-frunte inalta si bombata
-trunchiul foarte lung in raport cu membrele
-buza inferioara foarte groasa
-barbia plata
-organe genitale anormale, numeroase alte anomanii congenitale
-prezinta o frecventa marita a unor boli hematologice.

In cazul aberatiilor cromozomilor din grupa A (trisomii, monosomii complete ale

cromozomilor din perechile 1-3), malformatiile congenitale sunt foarte severe datorita
deficitului mare de material genetic (cromozomii din grupa A sunt cei mai mari); se
cunosc putine cazuri de nasteri la termen, majoritatea produc avorturi spontane.
Din aberatiile cromozomilor din grupa B (perechile de cromozomi 4-5), prezinta
interes clinic si citogenetic anomaliile de tip structural; si ele au o incidenta foarte mica
(sunt cromozomi mari) de cca 1/250.000 nasteri. Mai bine cunoscuta este monosomia 4p
care produce sindromul Wolf.
Dpdv citogenetic este o deletie a bratului scurt al comozomului B-4, replicat tardiv.
Distributia pe sexe este relativ egala. Dpdv clinic, copilul este microcefal, cu retard
mintal si psiho-motor, urechi mari situate jos, cu strabism, gura “de crap” (buza, palat
despicat), membre inferioare curbate, malformatii cardiace.
Din aceeasi grupa B este bine cunoscuta monosomia 5p, care produce sindromul Cri du
chat. Dpdv citogenetic, este o aberatie cromozomiala structurala la cromozomul B-5,
respectiv, o deletie a bratului scurt, replicat precoce. Incidenta este de 1/100.000. copiii
prezinta intarziere mintala, defecte faciale si multe alte anomalii congenitale.
Caracteristica acestui sindrom este dezvoltarea anormala a larynxului si glotei, care emit
un tipat asemanator mieunatului pisicii.
Se mai cunosc anomalii structurale ale autosomiilor sin celelalte grupa C, D, E, F
si G, insa cu cat talia cromozomilor implicati este mai mica, respectiv surplusul
(“trisomiile”partiale) sau deficitul (“monosomiile” partiale) de material cromozomic este
mai usor tolerat de individul afectat.

Sindroame heterozomice

Dintre aneuploidiile heterosomale, trisomiile sunt mai dese fata de monosomii;

monosomia de ti “YO” este latale.
Trisomiile heterosomale sunt mai frecvente decat dele autosomale, frecventa
trisomiei heterosomale este de cca 1/4-00 pentru baieti si 1/650 pentru fete.

1. monosomia de tip “XO” determina sindromul Turner (45, xo), care a fost
descoperit in 1959, insa simptomele caracteristice au fost descrise din 1939.
incidenta este de 1/2500-3000 fete nou-nascute (Geormaneanu), sau de 1/10.000
 (Raicu), dar se considera ca 90-95% dintre embrionii 45, xo mor inainte de
nastere.
Citogenetic, este o monosomie totala sau partiala a cromozomului x (in interfaza
nucleul nu prezinta cromatina sexuala sau corpusculul Barr); cca 50% dintre bolnave au
cariotipul 45, x; 10% au mozaicism (46, xx si 45, x), restul de 40% au anomalii
structurale la cromozomul x.
Manifestarea clinica a bolnavelor se traduce prin:
-statura mica (nanism primar-max. 135/140 cm la 17 ani)
-capul mic, brahicefal, cu asimetrii faciale
-strabism, paralizii oculare
-urechi jos implantate, gura triunghiulara, da impresia de sfinx
-regiunea fetei prezinta micrognatie(mandibula mica, maxilar stramt, buza
inferioara dreapta, buza superioara curbata- aspect de “bot de rechin”-gura
triunghiulara)
-anomalii dentare
-gatul scurt, palmat, cu o cuta musculo-cutanata laterala si laxa
-par inserat jos pe ceafa
-toracele scurt
-malformatii ale membrelor superioare, inferioare, osteoporoza
-malformatii viscerale (cardiace, vasculare, urinare)
-pielea este uscata, lipsita de elasticitate, se descuameaza usor
-cca 35% din bolnave au malformatii cardiace, obezitate etc.
-dezvoltare sexuala rudimentara, in general nu ajung la pubertate, atrofie a
ovarelor, sterilitate
-caracterele sexuale secundare sunt deficitate (tesut mamar absent, pilozitate
pubiana deficitara)
-dvdv psihic, sunt in general imature, cu o personalitate infantila, pasiva, au
simptome de anxietate, rar sunt delincvente
-dezv intelectuala pare sa fie legata de inteligenta medie a parintilor;
bolnavele sunt totusi mai putin dotate dpdv intelectual fata de frati, surori; nu
este neobisnuit ca bolnavele sa termina gimnaziul, liceul si sa evolueze
remarcabil in activitatea profesionala ulterioara.
Cauza principal a bolii o prezinta nondisjunctia in meioza: 75-80% la tata si 20-25% la
mama.

2. o alta maladie genetica generata de o aberatie cromozomica la baieti, prin prezenta in

plus a unui heterozom x, este sindromul Klinefelter (47, xxy). Simptomele au fost
descrise prima data in 1942, insa fenomenul de trisomie heterosomica a fost demonstrat
in 1959. frecventa maladiei este de 1/500-1000 de nasteri la baieti.
Aspetul citogenetic este o trisomie: 47, xxy a heterozomilor x, exista insa si
bolnavi cu mozaicuri genetice, cu linii celulare de tipul 46, xy si 47, xxy cu manifestari
fenotipice, clinice atenuate sau cu alte tipuri de complement cromozomial (48, xxyy; 48,
xxxy; 49, xxxxy) la care aditia suplimentara de cromozomi x mareste severitatea bolii;
cromatina sexuala este pozitiva (xxy, xxyy) sau dublu pozitiva(xxy, xxxyy) si triplu
pozitiva (xxxxy).
 Sindromul se datoreaza unei nondisjunctii, in special pe linie materna (60% din
cazuri), iar riscul creste cu varsta inaintata a mamei. In ceea ce priveste transmiterea
ereditara a acestei maladii, problema nu este perfect elucidata; daca un bolnav are
capacitatea de a procrea, din unirea genitorilor (cu o femeie normala-xx) ar fi normal sa
rezulte ¼ fete normale, ¼ baieti normali, ¼ baieti cu sindrumul Klinefelter si ¼ fete cu
polisomie cromozomiala (xxx)
O alta cauza ar putea fi un factor mutagen care sa provoace gametopatii, zigopatii.
Clinic, sindromul se “demasca” in adolescenta baietilor prin fenomenul de ginecomastie-
caractere sexuale secundare feminine, dezvoltarea tesutului adipos in zonele specifice
fetelor dezvoltarea tesutului mamar etc, si dezvoltarea neadecvata- hipoplazia- a
opganelor genitale si habitusului in general, specific hipogonadismului masculin cu
aspect eunocoid. Odata cu cresterea varstei, sindromul se contureaza mai pregnant,
datorita deficitului umoral, de virilitate, sexualitate.
In perioada de maxima manifestare se remarca: modificari de talie, ale raportului
talie-greutate-inaltime, alungirea membrelor inferioare, umerii, toracele ingust, bazinul
bine dezvoltat, ginecomastie, caractere sexuale masculine atenuate (libidou absent sau
foarte scazut, impotenta, azoospermie, sterilitate, pilozitate faciala si toracica diminuata-
cea pubiana are de obicei caracter feminin, hipoplazie genitala etc.)
Tulburarile psiho-intelectuale fac parte tot atat de constant din tabloul
simptomatic; ele se manifesta prin oligofrenie(25%) cu grad diferit de debilitate mintala
(de la inteligenta usor deficitara pana la idiotie), modificari de comportament care
cuprind o gama larga, de la timiditate excesiva, atentie si vointa redusa, putere de
concentrare intelectuala slabita, memorie deficitara, activitate psihomotorie redusa-
oboseste usor fizic si intelectual. Inadaptabilitate sociala, psihopatii, uneori agresivitate
cu tendinta de crima sau suicid. Afectivitatea este scazuta, superficiala, prezinta labilitate
emotiva; s-au mai evidentiat indolenta, lenevie, infantilism, mitomanie. S-au semnalat si
cazuri de travesti, perversitate sexuala etc. La varste inaintate (catre varsta a III-a),
tulburarile acestei maladii genetice se atenueaza progresiv.

3.Sindromul Y supranumerar (47 xyy). Acest sindrom a constituit si constituie una din cele
mai dezbatute teme ale aberatiilor citogenetice umane cu implicatii sociale. In urma unui studiu
citogenetic efectuat in 1965, in inchisori, pe un nr de 197 de barbati condamnati pentru
manifestari antisociale, s-au identificat 9 persoane cu un comportament cromozomial aberant=
47, xyy. Acestia aveau o inaintime peste medie, inteligenta subnormala si prezentau anomalii ale
personalitatii. Frecventa sindromului este de 1/1000 nasteri de baieti.
Dpdv citigenetic exista o forma omogena, c un singur y supranumerar, dar si mozaicism
46,xyy/47, xyy; 46, xy/48 xyyy. Factorii care favorizeaza acest sindrom sunt insuficient
cunoscuti; ar trebui ca nondisjunctia cromozomilor sexuali sa fie determinata de varsta mai
inaintta a tatilor, dar nu sa confirmat aceasta presupunere. Tabloul clinic este caracterizat prin
barbati cu o talie, statura deosebit de inalta, urmare a cresterii neobisnuite a membrelor inferioare,
calvitie precoce. Dpdv neuropsihic, dezvoltarea intelectuala este moderat afectata sau normala;
psihic, bolnavul este labil, preduspus tulburarilor de acest gen; s-au evidentiat convulsii, anomalii
EEG, miopie forte etc. Se poate spune ca subiectii cu y supranumerar devin ocazional agresivi; se
comporta impulsiv cand sunt frustrati. Au o inabilitate de a integra normal agresivitatea in
perceptia realitatii. La majoritatea bolnavilor s-a observat un comportament antisocial mai
frecvent decat media barbatilor normal (xy), in inchisori frecventa acestora fiind de circa 15 ori
mai mare decat a delincventilor normali dpdv genetic.
 Se pare ca y supranumerar influenteaza mai mult comportamentul decat inteligenta. La ei
se gasesc si halucinatii, iluzii paranoice, vise anormale. In multe situatii insa indivizii se mentin la
un nivel comportamental normal social. Numeroase exemple care au intercorelat cromozomul y-
supranumerar cu un comportament dominat de impulsivitate, violenta au determinat multi
specialisti sa adere la teoria “predispozitiei ereditare la crima”- teorie formulata de celebrul
antropolog italian Cesare Lombroso. In acelasi timp multi geneticieni, medici, psihologi sustin ca
in mom de fata ar fi inoportuna abordarea problemei “cromozomului crimei”. Altii cred ca desi
cromozomul y nu determina crima, faciliteaza totusi un comportament anormal in anumite
situatii. Desigur depinde de constitutia biologica, influentele ereditare sau dobandite in timpul
vietii, si mediul social. Un purtator y supranumerar este orientat catre un comportament antisocial
dat. Mediului ambiant si societatii, datorita unei influente nefaste, mediu familial dezorganizt,
viciat. Acest lucru poate duce la comportamente anormale si il poate eticheta drept “criminal
innascut”. Un nr mare de subiecti cu y supranumerar nu au prezentat niciodata semne de
agresivitate sau debilitate mintala.

4. sindromul Triplu x are o incidenta de 1/1000 nasteri de fete, care de obicei au o

dezvoltare aproape normala; ele pot fi perfect normale sau pot prezenta sterilitate in
diferite grade si sensibile intarzieri mintale. Cazurile f rare cu cariotip 48 xxxx sau
49xxxxx sunt caracterizate prin accentuarea sterilitatii si foarte avansate forme de retard
mintal.
5. sunt cunoscute si stari de intersexualitate specifice sindromului de hermafrodism. Sub
aceste stari de intersexualitate sunt incluse toate anomaliile organelor genitale externe sau
interne. Acesti bolnavi poseda tesut gonadic stat masculin, cat si feminin., fie in cadrul
unor organe separate, fie intr-un singur ovotestis. In f. de natura gonadelor, a
preponderentei lor, se deosebesc 3 forme
a) hermafroditism adevarat care reprezinta cca 2-3% dintre nou-nascuti. Cariotipul acestora
poate fi foarte divers, de la 46,xx (cca 50%), 46xy(20%), 45,x/46 xy (20%), 46,xx/46,xy
la 46,xx/47,xy. Diagnosticul de hermafroditism adevarat nu se poate da fara un examen
histologic al gonadelor.
b) Pseudohermafroditismul masculin, una din cele mai frecvente tulburari intalnite in
patologia umana. Acest sindrom se distinge printr-o remarcabila diversitate fenotipica: la
o extrema sunt femei aparent normale, dar cu testicule functionale, iar la cealalta barbati
cu organe genitale normale, dar si cu uter si trompe. Dpdv citogenetic, cariotipul poate fi
45,x/46,xy; 45,x/46,xx/46,xy; 46,xy/46,xx/47,xxy etc.
c) Pseudohermafroditismul feminin determinat in cea mai mare parte a cazurilor de o eroare
in metabolismul hormonilor corticosuprarenalelor. Dpdv citogenetic, cariotipul este de
forma 46,xx; exceptional s-au intalnit bolnavi cu anomalii cromozomiale.