Word 1

Pregătirea generală a utilizatorilor de
calculatoare
1. WORD
1.1. Gestionarea documentelor Word
1.1.1. Generalităţi despre Word
Word face parte din pachetul de programe Microsoft Office, care conţine următoarele
produse: Microsoft Word (pentru editare de documente), Microsoft Excel (pentru editare de foi
de calcul), Microsoft PowerPoint (pentru creare de diapozitive pentru proiector şi prezentări
multimedia), Microsoft Outlook (pentru folosirea următoarelor instrumente electronice: poştă
electronică, calendar de activităţi, agendă de lucru, agendă de adrese, caiet de notiţe ş. a. ),
Microsoft Access (pentru prelucrarea bazelor de date relaţionale).
Pentru a putea lansa Word există mai multe metode:
• Dacă acesta este instalat ca parte a pachetului Microsoft Office, se poate folosi
bara de comenzi rapide Office, executând clic pe pictograma care reprezintă un
W;
• În caz contrar, cel mai simplu este să se lanseze Microsoft Word din meniul
Programs, care apare atunci când se execută clic pe butonul Start;
• De asemenea, dacă se execută dublu clic pe orice fişier având extensia .doc, aflat
în meniul Documents al butonului Start, acţiunea va avea ca efect lansarea lui
Word, urmată de deschiderea documentului respectiv.
Word este unul din cele mai puternice procesoare de text. Cu ajutorul lui se poate crea un
nou document - cum ar fi o scrisoare, o notă sau un raport - sau se poate modifica un document
existent. Se poate utiliza Word pentru a introduce text, pentru a edita un text existent, precum şi
pentru a formata textul în vederea punerii lui în evidenţă, a sublinierii anumitor idei şi a aranjării
cât mai profesionale a textului în pagină. Se pot, de asemenea, insera imagini grafice, tabele şi
diagrame.
Word asociază documentului o fereastră-document care este prezentă pe ecran tot timpul
cât se lucrează cu documentul respectiv şi înregistrează documentul într-un format propriu.
1.1.2. Crearea unui document nou
• La începutul sesiunii de lucru, după lansarea în execuţie a lui Word şi încărcarea lui în
memoria internă, este afişată imediat o fereastră-document goală, cu numele
“Document1”, care se poate folosi pentru documentul pe care doriţi să-l creaţi.
• Dacă nu sunteţi la începutul sesiunii de lucru, alegeţi meniul File, urmat de New…apoi
acţionaţi tab-ul General şi executaţi dublu clic pe Blank Document.
1.1.3. Introducerea unui text într-un document
• În mod inserare (insert) - textul este inserat în locul în care este poziţionat cursorul de
editare, iar textul care se află după cursor este decalat spre dreapta şi în jos, caracter cu
caracter, pe măsură ce se introduce noul text.
• În mod suprascriere (overtype) - textul introdus înlocuieşte caracter cu caracter textul
care se află imediat după cursorul de editare.
Pentru a trece dintr-un mod de lucru în altul se alege una din următoarele metode:
• În meniul Tools (instrumente) se execută clic pe Options…şi în fereastra de dialog
Options se execută clic pe tab-ul Edit din partea superioară; apare fereastra Editing
Options (opţiuni de editare). Pentru a trece în modul de suprascriere, se activează caseta
70
calculatoare
de validare Overtype Mode (mod suprascriere), iar pentru a trece în modul de inserare,
se dezactivează această casetă. Se încheie dialogul cu OK.
• Se execută dublu clic pe poziţia rezervată modului de lucru (OVR) din bara de stare a
aplicaţiei Word, aflată la baza ferestrei aplicaţiei Word.
• Se apasă tasta Insert, care acţionează ca un comutator. Atenţie, dacă în meniul Tools se
execută clic pe Options… şi apoi pe tab-ul Edit, rolul acestei taste poate fi schimbat prin
activarea casetei de validare Use the INS key for paste (se foloseşte tasta Insert pentru a
insera conţinutul memoriei Clipboard în document).
1.1.4. Trecerea automată de la o linie la alta
Word introduce în fiecare linie atâtea cuvinte câte încap, apoi trece automat la linia
următoare. De asemenea, dacă se şterge o bucată de text din linia curentă, textul care se află la
dreapta şi în jos se decalează spre stânga şi în sus, pentru a ocupa spaţiul gol. Această proprietate
a unui document Word, prin care cuvintele ocupă întreg spaţiul unei linii şi trec automat pe linia
următoare, se numeşte în engleză Word Wrap.
Tasta Enter se foloseşte numai atunci când se începe un paragraf nou sau când se doreşte
includerea de linii goale.
Pentru trecerea pe o linie nouă în interiorul unui paragraf se foloseşte combinaţia de taste
SHIFT+ENTER.
Exemplu
Lansaţi Word şi introduceţi textul:
Emil Cioran a imaginat un model al evoluţiei omului, de la omul divin la omul
căzut în timp şi, de aici, la omul căzut din timp. Omul căzut în timp este
omul care a făcut istoria politică, socială, economică, istoria ştiinţei,
istoria literaturii, istoria artei… Un om normal până la urmă, aşa cum s-a
încetăţenit ideea de normalitate în istoria colectivă a omenirii, un om
aparţinând unei specii, cu culmile, dar şi cu abisurile sale. Omul căzut din
timp, care seamănă enorm de mult cu omul contemporan, este omul care trăieşte
cu nostalgia timpului. Dacă omul căzut în timp trăia cu nostalgia
paradisului, omul căzut din timp poartă nostalgia după o dimensiune
fundamentală a existenţei sale, care i-a ordonat prin milenii rostul şi
sensul vieţii. Nostalgia după timp este nostalgia după valoare, după
prestigiu, după perfecţiune, după absolut. Nostalgia după tot ce a creat şi a
realizat mai bun omul-timp.
1.1.5. Salvarea unui document

La introducerea unui text într-un document, textul este înregistrat în memoria internă a
calculatorului (care se mai numeşte şi memorie de lucru). Această memorie este volatilă (la
închiderea calculatorului informaţiile înregistrate în ea dispar). Pentru a evita pierderea textului
introdus, trebuie salvat documentul în memoria externă. La calculatoarele actuale se poate folosi
în mod obişnuit unul din următoarele tipuri de discuri ca suport de memorie externă: hard
disk-ul, discheta.
Pentru a salva un document în versiunea curentă de Word sunt posibile următoarele
metode:
• În meniul File (fişier) se execută clic pe Save (salvează) – pentru salvarea periodică a
unui fişier existent, fără schimbarea numelui şi în folderul curent;
• În meniul File se execută clic pe Save as…(salvează ca…) - pentru salvarea
documentului cu un nume nou sau în alt folder; dacă se doreşte crearea unui folder nou,
se acţionează butonul Create New Folder (creează dosar nou) aflat în partea
superioară a ferestrei de dialog.
71
calculatoare
• Se execută clic pe butonul (Save) din bara cu instrumente Standard (echivalent cu

prima comandă).
Exerciţiu
Să se salveze documentul creat în folderul My Documents, cu numele “EXER1”.
Să se salveze acelaşi document în folderul CURSINFO, care se va crea în timpul
operaţiei de salvare.
Pentru a salva un document Word în alte versiuni de Word, anterioare celei curente:
• În meniul File se execută clic pe Save As, apoi, din lista derulantă Save as type (salvează
cu tipul), se alege varianta dorită; documentul este convertit în formatul suportat de
versiunea mai veche de Word aleasă, însă nu toate facilităţile curente sunt suportate în
versiunile anterioare.
Opţiuni de salvare :
• Always create backup copy (întotdeauna se creează copie de rezervă) - se crează o copie
de siguranţă cu numele Backup of nume fisier.wbk, care conţine versiunea anterioară a
documentului
• Allow fast saves (permite salvare rapidă)- sunt salvate numai modificările efectuate după
ultima operaţie de salvare; dacă aţi selectat opţiunea Always create backup copy, nu se
poate folosi facilitatea de salvare rapidă, deoarece copiile de siguranţă pot fi efectuate
numai în cazul unor salvări integrale.
• Prompt for document properties (se cer proprietăţile documentului) – la executarea
salvării, se solicită introducerea unor informaţii suplimentare despre document (titlu,
subiect, autor, cuvinte cheie, comentarii).
• Allow background saves (salvare în fundal) - permite continuarea lucrului în Word în
timp ce se face salvarea documentului în proces secundar .
• Save AutoRecover info every (salvare informaţii pentru recuperare la fiecare ... minute)
– documentul este salvat periodic, la intervalul de timp specificat în caseta de text
minutes; în acest fel documentul poate fi recuperat în cazul întreruperii tensiunii de
alimentare sau a blocării sistemului. La prima lansare a lui Word, toate fişierele care erau
deschise înainte de incident vor fi redeschise automat în câte o fereastră care va purta
numele documentului urmat de cuvântul (Recovered). Această opţiune nu înlocuieşte
salvarea manuală a documentului, care trebuie făcută ori de câte ori este cazul.
• în chenarul File-sharing Options for Nume-document sunt prezente următoarele
elemente prin care se poate proteja un document:
 password to open (parolă la deschidere) - documentul nu poate fi deschis fără
cunoaşterea acestei parole
 password to modify (parolă la modificare) - documentul poate fi deschis fără
cunoaşterea acestei parole, dar, dacă se fac modificări în el şi se doreşte ca ele să
fie păstrate, Word-ul impune salvarea lui cu alt nume; dacă însă parola este
cunoscută, documentul poate fi modificat şi salvat.
 read-only recommended (recomandat numai în citire) - la deschiderea
documentului apare un mesaj de atenţionare că documentul se va deschide numai
pentru citire dacă se face clic pe butonul de comandă Yes; dacă se face clic pe
butonul de comandă No, documentul poate fi deschis pentru modificare.
Exerciţiu:
Să se salveze documentul EXER1 folosind parola “PAROLE” la modificare.
Să se renunţe la această parolă.
1.1.6. Deschiderea unui document prezent în memoria externă
Pentru a deschide un fişier din Word se efectuează operaţiile:
72
calculatoare
1. În meniul File se execută clic pe Open, care deschide fereastra de dialog Open;
2. Din lista derulantă Look in se alege unitatea de disc şi/sau folderul în care se află
documentul. Se poate alege una din următoarele unităţi:
 discul fix (hard disk)
 discheta (floppy disk)
 CD-ROM (disc compact), folosit numai pentru citire (Read Only Memory)
un folder partajat de pe o unitate de memorie externă aflată pe un calculator
din reţeaua locală
3. Dacă fişierul nu apare în lista din fereastră, se alege opţiunea All Files (toate fişierele)
din lista derulantă Files of type (fişiere de tipul), pentru a se afişa toate fişierele
existente în folderul respectiv.
4. În momentul în care fişierul este localizat, se deschide cu mouse-ul prin dublu clic
sau se selectează şi apoi se execută clic pe butonul Open (deschide).
Pentru a schimba folderul prestabilit, care apre în lista Look in din fereastra Open, se parcurg
următoarele etape:
1. În meniul Tools se execută clic pe Options.
2. În fereastra Options se execută clic pe eticheta File Location (locaţie fişiere).
3. În lista Files Types (tipul fişierelor) se selectează Documents.
4. Se execută clic pe butonul Modify (modificare) pentru a afişa caseta de dialog Modify
Location (modificare locaşie).
5. Se selectează din caseta cu listă folderul care va deveni folder prestabilit (implicit).
6. Se execută clic pe OK pentru a închide fereastra de dialog Modify Location şi apoi OK
pentru a închide fereastra Options.
Pentru a redeschide un fişier deschis recent:
1. În meniul File se execută clic pe numele documentului de la baza meniului sau se
tastează numărul care-i corespunde.
2. Numărul documentelor care apar în lista de la baza meniului File poate fi stabilit
parcurgând etapele:
a) În meniul Tools, se execută clic pe Options…
b) În fereastra Options se execută clic pe tab-ul General.
c) Se selectează caseta de validare Recently used file list (lita fişierelor deschise recent)
şi apoi se alege numărul dorit în caseta de text entries (de la 1 la 9).
Pentru a deschide o a doua copie a fişierului curent aflat în fereastra activă, din meniul Windows
se alege New Window.
Exemplu:
Să se deschidă documentul EXER1 aflat în folderul CURSINFO şi să se creeze unul
identic cu alt nume, EXER2, în directorul My Documents. Să se salveze acest document în
dischetă.
Observaţii:
Când sunt deschise mai multe documente, se poate trece rapid de la unul la altul cu
ajutorul meniului Window, care are în partea de jos lista documentelor deschise. Din această listă
se poate selecta fişierul dorit executând clic pe numele lui.
1.1.7. Închiderea unui document
Sunt posibile următoarele metode:
a) Se execută clic cu mouse-ul pe pictograma aflată în stânga meniului File (dacă
fereastra document este maximizată), sau în stânga barei de titlu a ferestrei document
(dacă aceasta este restaurată); această acţiune desfăşoară un meniu din care se
selectează Close.
73
calculatoare
b) Se execută clic cu mouse-ul pe butonul x din colţul din dreapta sus al ferestrei
document.
c) În meniul File se execută clic pe Close.
 dacă documentul nu a mai fost modificat după ultima operaţie de salvare, el
este închis imediat;
 dacă s-au efectuat modificări după ultima operaţie de salvare, apare o fereastră
de dialog în care se pune întrebarea “Do you want to save changes made to
fişier?” (Doriţi să salvaţi documentul modificat?); se poate răspunde
executând clic pe unul din butoanele:
Cancel - fereastra de dialog dispare, iar documentul rămâne deschis pentru lucru
No - fereastra de dialog este închisă imediat, fără a se executa salvarea
documentului
Yes – fereastra de dialog este închisă, Word salvează documentul şi apoi închide
şi fereastra document.
Observaţie:
Nu trebuie deschise mai multe documente cu care nu se lucrează, deoarece acestea ocupă
inutil memoria internă. Cu ajutorul meniului Window, se pot vedea documentele deschise la un
moment dat, pentru a se închide cele cu care nu se lucrează, printr-una din metodele arătate mai
sus.
1.1.8. Deplasarea cursorului de editare pe un document Word
• cu ajutorul tastelor de direcţie , , , , care deplasează cursorul peste un caracter la
stânga sau la dreapta, sau cu o linie în sus sau în jos; acestea nu pot fi folosite într-un
document gol, sau dincolo de marginile documentului; încercarea de deplasare dincolo de
marginea stângă a unei linii din document cu tasta , sau dincolo de marginea dreaptă a
unei linii din document cu tasta , duce la mutarea cursorului în sus, la sfârşitul liniei
precedente, sau în jos, la începutul liniei următoare;
• cu tastele Ctrl+ (un cuvânt la dreapta) sau Ctrl+ (un cuvânt la stânga);
• cu tastele PgUp (în sus cu un ecran), PgDn (în jos cu un ecran);
• cu tastele Ctrl+PgUp (la începutul paginii anterioare faţă de cea afişată în fereastră),
Ctrl+PgDn (la începutul paginii următoare faţă de cea afişată în fereastră);
• cu tasta Home (la începutul liniei curente), End (la sfârşitul liniei curente);
• cu tastele Ctrl+Home (la începutul documentului), Ctrl+End (la sfârşitul documentului);
• cu ajutorul barelor de deplasare verticală şi orizontală (documentul este parcurs fără
modificarea poziţiei cursorului; pentru a rămâne în porţiunea vizibilă, se transferă
cursorul prin clic de mouse în ecranul curent);
• cu clic de mouse pe meniul Edit (editare) apoi pe Go To (salt la), care duce la apariţia
ferestrei Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte) în care este deja selectat tab-ul Go
To; din lista Go To What se poate alege:
 Page - pentru deplasarea la pagina cu numărul care se introduce în câmpul Enter
page number (introduceţi numărul paginii).
 Section - pentru deplasarea la secţiunea al cărei număr se introduce în câmpul
Enter section number (introduceţi numărul secţiunii).
 Line – pentru deplasarea la rândul din document al cărei număr se introduce în
câmpul Enter line number (introduceţi numărul rândului).
 Bookmark – pentru deplasarea la un anumit semn de carte prezent în document;
se introduce numele semnului de carte în caseta de text Enter bookmark name
(introduceţi numele semnului de carte) sau se alege din lista asociată.
74
calculatoare
 Comment – pentru deplasarea la un anumit comentariu; se introduce numele

autorului la ale cărui comentarii dorim să ajungem.
 Footnote sau Endnote - deplasarea la o anumită notă de subsol sau la o nota
finală; se introduce numărul notei de subsol în caseta de text Enter footnote
number sau se introduce numărul notei final în caseta de text Enter endnote
number.
 Field - deplasarea la un anumit câmp prezent în document; se introduce numele
câmpului sau se alege din lista asociată casetei de text Enter field name
(introduceţi numele câmpului).
 Table – pentru deplasarea la un anumit tabel din document; se introduce numărul
tabelului în caseta de text Enter table number (introduceţi numărul tabelului).
 Graphic – pentru deplasarea la un anumit grafic din document; se introduce
numărul graficului în caseta de text Enter graphic number (introduceţi numărul
elementului grafic).
 Equation – pentru deplasarea la o anumită ecuaţie din document; se introduce
numărul ecuaţiei în caseta de text Enter equation number (introduceţi numărul
ecuaţiei).
 Object – pentru deplasarea la un anumit obiect din document; se introduce
numele obiectului sau se alege din lista asociată casetei de text Enter object
name (introduceţi numele obiectului).
 Heading - deplasarea la un anumit paragraf din document formatat cu stilul
Heading; se introduce numărul de ordine al paragrafului în caseta de text Enter
heading number.
Dacă destinaţia este desemnată printr-o valoare numerică (pagină, secţiune, line, tabel,
grafic, ecuaţie) se poate indica valoarea absolută, sau valoarea relativă la poziţia curentă, printr-
un număr cu semn, în felul următor:
“+n” - peste n elemente la dreapta şi în jos
“-n” - peste n elemente la stânga şi în sus
Butoanele Next (următorul) şi Previous (precedentul) se folosesc pentru a parcurge în
ordine secvenţială, înainte şi înapoi, elementele de tipul ales în lista Go To What.
După precizarea destinaţiei se acţionează butonul Go to şi cursorul de editare se
deplasează imediat la destinaţia cerută, care devine vizibilă în fereastra curentă.
Se închide fereastra de dialog prin clic pe butonul Close.
• deplasarea cu ajutorul butoanelor Browse (răsfoire)
Word oferă un set de butoane care ajută la deplasarea prin documentul curent. Aceste
butoane se găsesc în partea inferioară a barei de deplasare verticală. Pentru a folosi aceste
butoane, se parcurg următorii paşi:
1. Se execută clic pe butonul Select Browse Object (mica sferă din mijloc) pentru a
afişa un tabel care conţine mici pictograme asociate obiectelor pe care dorim să ne
deplasăm.
2. Se execută clic pe pictograma care reprezintă tipul obiectului dorit.
3. Se acţionează unul din cele două butoane Browse care încadrează butonul Select
Browse Object: Previous - pentru deplasarea la obiectul precedent.
Next - pentru deplasarea la obiectul următor.
1.2. Moduri de operare asupra unui text

1.2.1. Mijloace de operare asupra textului
75
calculatoare
Tastatura - anumite taste sau combinaţii de taste sunt asociate unor operaţii care se pot
efectua asupra textului.
Meniuri - aflate în partea superioară a ecranului. Pentru a desfăşura un meniu, se
acţionează cu mouse-ul asupra lui sau se apasă combinaţia de taste Alt+literă, unde cu literă am
notat litera subliniată din numele meniului.
Bare cu instrumente - implicit sunt afişate două bare cu instrumente, care conţin
butoane asociate facilităţilor folosite mai frecvent: bara cu instrumente standard şi bara cu
instrumente pentru format.
Pentru a alege care bare cu instrumente să fie disponibile pe ecran, se procedează astfel:
se execută clic cu mouse-ul pe meniul View (vizualizare), apoi se selectează Toolbars (bare cu
instrumente). Se desfăşoară imediat un submeniu cu toate barele de instrumente care pot fi
afişate la cerere. Fiecare opţiune din submeniu are asociată o bară cu instrumente. Sunt afişate pe
ecran numai barele cu instrumente pentru care opţiunile corespunzătoare din submeniu sunt
marcate.
Standard - bara cu instrumente standard, care conţine butoane asociate unor operaţii uzuale
asupra documentelor Word.
Formatting - bara cu instrumente pentru format, care conţine butoane asociate unor elemente de
format pentru text.
AutoText - bara cu instrumente pentru AutoText, care conţine butoane pentru inserarea unor
formule de politeţe sau informaţii predefinite şi personalizarea acestora.
Database - bara cu instrumente pentru baze de date, care conţine butoane pentru sortarea listelor,
pentru editarea unei baze de date, adăugarea sau eliminarea coloanelor într-o bază de date,
inserarea datelor dintr-o bază de date exterioară programului Word.
Drawing - bara cu instrumente pentru desenare, care conţine butoane pentru desenerea,
umplerea, modificarea formei şi gruparea obiectelor din document.
Forms - bara cu instrumente pentru forme (formulare) conţine butoane pentru inserarea casetelor
de editare, de validare, a listelor şi tabelelor.
Picture - bara cu instrumente pentru imagini, care permite aplicarea unor modificări de contrast,
luminozitate, dimensiune pentru imaginile inserate în document.
Reviewing - bara cu instrumente pentru Reviewing, care permite inserarea, modificarea,
vizualizarea, ştergerea comentariilor, evidenţa modificărilor în document, păstrarea sau
renunţarea la ele, evidenţierea unor porţiuni de text, salvarea versiunii documentului sau
efectuarea unei copii pentru poşta electronică.
Tables and Borders - bara cu instrumente pentru tabele şi chenare, care permite aplicarea rapidă
a chenarelor, modificarea grosimii şi culorii acestora, aplicarea unei culori de fond pentru
celulele tabelului, alinierea textului în celule, schimbarea direcţiei textului, ordonarea
informaţiilor din tabel, divizarea sau fuzionarea celulelor.
Visual Basic - bara cu instrumente pentru Visual Basic, care permite crearea, executarea unei
macroinstrucţiuni, intrarea în editorul Visual Basic.
WordArt - bara cu instrumente WordArt, care permite inserarea în document a unui text căruia i
se aplică efecte speciale.
Customize - se foloseşte această opţiune pentru modificarea sau crearea unei bare cu
instrumente proprii.
Observaţii :
Executarea unui clic pe meniul File urmată de selectarea comenzii Print Preview
permite vizualizarea prealabilă a imaginii tipărite a unui document şi aduce pe ecran bara cu
instrumente Print Preview, pentru diferite efecte de vizualizare.
Barele cu instrumente pot fi poziţionate oriunde pe ecran, prin tragere cu mouse-ul.
76
calculatoare
1.2.2. Operaţii cu fragmente de text

Cu Word se pot efectua anumite operaţii asupra unui fragment de text sau a unui obiect
inclus în document (desen, imagine, cadru, grafic ş. a. ), care trebuie selectat în prealabil. Aceste
operaţii sunt: copiere, transfer, ştergere, asocierea unui format şi altele. Pentru o astfel de
operaţie se parcurg doi paşi:
I. Selectarea fragmentului de text asupra căruia se operează;
II. Lansarea comenzii care operează asupra fragmentului de text.
Selectarea unui fragment de text
a) Cu tastatura:
1. Se poziţionează cursorul de editare la unul din capetele fragmentului de text;
2. Se ţine apăsată tasta Shift, apoi, folosind tastele de direcţie, se parcurge
fragmentul de text spre celălalt capăt.
b) Cu mouse-ul:
1. Se poziţionează cursorul de editare la unul din capetele fragmentului de text;
2. Se apasă butonul stâng al mouse-ului, apoi se parcurge fragmentul de text spre
celălalt capăt cu butonul apăsat; textul selectat apare scris cu alb pe fond negru.
Se eliberează butonul mouse-ului atunci când se ajunge la capătul fragmentului pe
care dorim să-l selectăm. Dacă am depăşit zona şi am selectat mai mult, nu se
eliberează butonul mouse-ului şi se trage înapoi până când fragmentul este
selectat corect.
c) Pentru a selecta întregul document: se execută clic cu butonul stâng al mouse-ului pe
Edit apoi pe Select All sau se foloseşte combinaţia de taste Ctrl+A.
d) Selectări speciale:
• pentru a selecta o linie - clic la marginea stângă a liniei, în coloana de selecţie.
• pentru a selecta mai multe linii, se parcurge cu mouse-ul coloana de selecţie în dreptul
liniilor respective, ţinând butonul stâng al mouse-ului apăsat.
• pentru a selecta un cuvânt se execută dublu clic cu mouse-ul pe acel cuvânt.
• pentru a selecta un paragraf se execută de trei ori clic în interiorul paragrafului.
• pentru a selecta întregul document se execută clic de trei ori în coloana de selecţie
Fragmentul de text selectat este afişat în video invers (alb pe negru).
Observaţie:
Coloana de selecţie se găseşte în fereastra document, în stânga zonei de scriere a
textului, acolo unde pointerul mouse-ului are forma unei săgeţi cu vârful spre dreapta.
Comenzile care operează asupra unui fragment de text
 Copierea unui fragment de text
Se parcurg următoarele etape:
a) se selectează fragmentul de text
b) se efectuează una din operaţiile:
• din meniul Edit se face clic pe Copy
• clic cu mouse-ul pe butonul Copy din bara cu instrumente
standard
• se apasă combinaţia de taste Ctrl+C
Fragmentul de text este copiat în Clipboard (rămânând şi în poziţia sursă de unde s-a făcut
copierea)
c) se deplasează cursorul de editare în poziţia destinaţie
77
calculatoare
d) se efectuează una din următoarele operaţii:

• din meniul Edit se face clic pe Paste
• clic cu mouse-ul pe butonul Paste din bara cu instrumente
standard
• se apasă combinaţia de taste Ctrl+V
Fragmentul de text este copiat din Clipboard în poziţia de destinaţie, dar rămâne în continuare în
Clipboard, disponibil pentru o nouă introducere într-un document.
 Transferarea unui fragment de text
a) se selectează fragmentul de text
b) se efectuează una din operaţiile:
• din meniul Edit se face clic pe Cut
• clic cu mouse-ul pe butonul Cut din bara cu instrumente
standard
• se apasă combinaţia de taste Ctrl+X
Fragmentul de text este transferat în Clipboard (fiind şters din poziţia iniţială).
c) se deplasează cursorul de editare în poziţia destinaţie
d) se efectuează una din următoarele operaţii:
• din meniul Edit se face clic pe Paste
• clic cu mouse-ul pe butonul Paste din bara cu instrumente
standard
• se apasă combinaţia de taste Ctrl+V
Fragmentul de text este copiat din Clipboard în poziţia de destinaţie, dar rămâne în continuare în
Clipboard, disponibil pentru o nouă introducere într-un document.
Observaţie:
Punctele c) şi d) din operaţiile de transfer sau copiere se pot repeta pentru mai multe
poziţii destinaţie, aflate în acelaşi document sau în documente diferite.
 Ştergerea unui fragment de text
Pentru a şterge câteva caractere se procedează astfel:
Cu tastele săgeţi sau cu un clic de mouse se poziţionează cursorul de editare lângă caracterele
care trebuie şterse; alege una din următoarele modalităţi:
• cu tasta Del se şterge caracterul din dreapta cursorului de editare;
• cu tasta BackSpace se şterge caracterul din faţa cursorului de editare.
Pentru a şterge un fragment de text mai mare se parcurg următorii paşi:
1. se selectează fragmentul de text;
2. se apasă tasta Delete sau tasta Backspace, sau se execută clic pe Clear din
meniul Edit.
 Renunţarea la anumite operaţii
 Dacă unele operaţii efectuate în text s-au dovedit a fi greşite sau inutile, se poate renunţa
la ele, prin una din următoarele modalităţi:
 Se alege comanda Undo din meniul Edit Această comandă are forme specifice, în funcţie
de operaţia asupra căreia se poate reveni: Undo Typing, Undo Clear, Undo Paste etc.
 Se execută clic pe butonul (Undo) de pe bara cu instrumente standard, pentru a
renunţa la cea mai recentă operaţie executată. Pentru a reveni asupra mai multor operaţii,
78
calculatoare
se desfăşoară lista ascunsă (Undo) din bara cu instrumente standard. {n această listă
sunt păstrate numele ultimelor operaţii efectuate, în ordine inversă, începând cu cea mai
recentă.. Din listă se pot selecta comenzile care vor fi anulate, începând cu cea mai
recentă. Operaţia se poate repeta de câte ori este cazul.
 Dacă, după ce s-a anulat o comandă, dorim să o refacem, se execută clic pe Redo din
meniul Edit, care are forme specifice, în funcţie de comanda asupra căreia dorim să
revenim: Redo Typing, Redo Clear, Redo Paste etc.
 Dacă se doreşte repetarea ultimei operaţii, se apelează comanda Repeat din meniul Edit,
care are forme specifice, în funcţie de ultima comandă executată şi care se poate repeta:
Repeat Typing, Repeat Clear, Repeat Paste etc.
1.2.3. Căutare şi înlocuire
Găsirea şi înlocuirea unui fragment de text, a unor formatări, stiluri şi caractere,
reprezintă o importantă economie de timp, datorită faptului că se depistează fiecare apariţie a
ceea ce trebuie găsit şi înlocuit.
Căutare
 Comanda Find din meniul Edit, sau apăsarea combinaţiei de taste Ctrl+F, are ca efect
apariţia ferestrei de dialog Find and Replace (găseşte şi înlocuieşte), în care este activ
tab-ul Find din partea superioară. În câmpul Find what se introduce fragmentul de text
care trebuie căutat. Acest fragment de text va fi memorat într-o listă ascunsă în care sunt
înregistrate toate textele căutate în sesiunea curentă de lucru. Dacă se repetă căutarea
aceluiaşi fragment de text, poate fi ales din lista ascunsă Find what, evitând astfel
introducerea repetată a lui. Se acţionează apoi butonul Find Next pentru a căuta prima
apariţie a textului introdus în Find what. Prin acţionarea repetată a butonului Find Next,
se găsesc următoarele apariţii ale acestui text.
 O căutare mai sofisticată, care să ţină cont de mai multe condiţii, se face cu butonul
More, care măreşte fereastra de dialog Find and Replace. Pentru a preciza domeniul de
căutare se desfăşoară lista ascunsă Search şi se poate alege una din următoarele opţiuni:
All - căutare în tot documentul (implicită)
Up - căutare în sus, din poziţia curentă până la începutul documentului
Down - căutare în jos, din poziţia curentă până la sfârşitul documentului
Se pot folosi următoarele comutatoare pentru a preciza condiţiile de căutare:
Match case - dacă acest comutator este activ, se face deosebire între literele mari şi mici.
Dacă nu este activ, se consideră egale literele mari cu cele mici.
Find whole words only - dacă acest comutator este activ, sunt găsite numai cuvintele
întregi care coincid cu cuvântul specificat în Find what. Dacă nu este activ, sunt găsite şi
fragmentele de text care conţin textul din Find what ca parte componentă (de ex. căutând
cuvintele “ser”, “ren” sau “nadă” se găseşte şi cuvântul “serenadă”).
Use wildcards - dacă se activează acest comutator, informaţia din Find what este
interpretată ca o machetă de căutare în care anumite simboluri au diferite semnificaţii pentru
condiţiile de căutare:
Simbol Semnificaţie şi exemple Cuvinte găsite
? Un caracter oarecare
Exemple : Macheta
m?s mus, mas, mos
?eara ceara, seara
79
calculatoare
* Un şir de caractere oarecare

Exemple : Macheta
ar*ist arivist, artist, antichrist
li* livadă, licurici, limite, lin
c{n} Un şir de n caractere “c”
Exemple : Macheta
0{6} 1000000, 3.0000007
i{2} fiinţă, conştiinţă, copii, fii
<(text) Textul dintre paranteze se află la începutul unui cuvânt
Exemple: Macheta
<(re) revizuit, regăsi, remarcă
<(ca) cameră, cascadă, car, cauză
(text)> Textul dintre paranteze se află la sfârşitul unui cuvânt
Exemple: Macheta
(000)> 1000, 700000, 130000
(ant)> cursant, savant, epatant
Sounds like - se caută cuvinte care se pronunţă la fel cu cel prezentat în Find what.
Exemple de cuvinte din limba engleză care se pronunţă la fel : know şi no, and şi end, seize şi
sees.
Find all word forms – se caută toate formele unui cuvânt. De exemplu, dacă se cere lui
Word să găsească toate formele cuvântului make, el va găsi şi formele makes şi made.
Aceste comutatoare funcţionează pentru limba al cărei lexic este cunoscut de Word, în
mod implicit fiind instalat lexicul limbii engleze. În partea inferioară a ferestrei de dialog se află
următoarele două butoane:
Format - deschide un meniu care permite fixarea criteriilor de căutare în conformitate cu
un anumit format (font, stil, spaţiere, aliniere, limbaj etc.).
Special - deschide un meniu care permite fixarea unei machete de căutare a unor
caractere speciale.
No Formating – elimină toate criteriile de formatare rămase de la o operaţie de căutare
anterioară.
 Aducerea ferestrei Find and Replace la forma iniţială se face executând clic pe butonul
Less.
 La terminarea operaţiei de căutare, se închide fereastra de dialog Find and Replace sau
se execută clic pe butonul Cancel (dacă fragmentul de text nu a fost găsit) sau pe
butonul Close (dacă fragmentul de text a fost găsit cel puţin o dată), sau se apasă tasta
Esc.
Înlocuire
Dacă a fost lansată o operaţie de căutare şi este deschisă fereastra de dialog Find and
Replace, se acţionează tab-ul Replace pentru a apărea în fereastră parametrii de înlocuire.
Dacă nu a fost lansată operaţia de căutare, se poate lansa direct operaţia de căutare şi
înlocuire cu ajutorul comenzii Replace… din meniul Edit. În continuare se efectuează
următoarele operaţii :
1. Se introduce textul care trebuie căutat şi înlocuit, sau se alege din lista derulantă Find what,
dacă nu suntem la prima operaţiune de acest fel din sesiunea de lucru.
2. Se introduce în câmpul Replace with (înlocuieşte cu) textul cu care trebuie înlocuit textul
găsit, sau se alege din lista ascunsă Replace with, dacă nu suntem la prima înlocuire din
sesiunea de lucru.
80
calculatoare
3. Se acţionează Find next pentru a găsi următoarea apariţie a textului căutat. Căutarea se face
în ordine secvenţială.
4. Textul găsit este selectat. Dacă se doreşte înlocuirea textului selectat cu noul text, se
acţionează butonul Replace, iar dacă nu se doreşte înlocuirea se revine la punctul 3 pentru o
nouă căutare.
5. Dacă nu se doreşte o parcurgere pas cu pas a documentului, se acţionează butonul Replace
all. Toate textele găsite de la poziţia curentă până la sfârşitul documentului vor fi înlocuite
cu noul text.
6. Când s-a ajuns la sfârşitul documentului se execută clic pe butonul Close (dacă s-a efectuat
cel puţin o înlocuire) sau pe butonul Cancel (dacă nu a fost realizată nici o înlocuire), sau se
apasă tasta Esc, sau se închide fereastra.
Dacă se doreşte o căutare însoţită de înlocuire mai sofisticată, se acţionează butonul More
pentru a apărea în fereastra de dialog Find and Replace celelalte opţiuni de căutare şi
înlocuire, descrise mai sus.
Exemplu:
Îi putem cere lui Word să înlocuiască toate formele cuvântului make cu create, selectând
caseta Find all word forms. Word va înlocui şi formele makes cu creates şi made cu created,
dacă le întâlneşte.
1.2.4. Găsirea şi înlocuirea formatărilor şi stilurilor
Găsirea şi înlocuirea formatărilor este asemănătoare găsirii şi înlocuirii textului. Se poate
înlocui textul, formatarea sau atât textul cât şi formatarea. Se pot, de asemenea găsi şi înlocui
formatele de paragraf, limba utilizată şi stilurile.
Găsirea şi înlocuirea formatărilor
Word permite găsirea şi înlocuirea unui text formatat cu acelaşi text formatat diferit, cu
alt text formatat diferit, sau permite găsirea şi înlocuirea unei formatări cu alta, indiferent de text.
Pentru a găsi sau a înlocui o formatare, se procedează astfel:
1. În meniul Edit se execută clic pe Find sau pe Replace.
2. Se selectează caseta Find What şi se tastează textul formatat care trebuie localizat sau se
lasă caseta goală pentru a găsi numai formatarea.
3. Se execută clic pe butonul Format pentru a selecta atributele de formatare (corpul de literă
sau formatul referitor la caractere, paragrafe, limbă, stil ş. a.) care trebuie găsite sau înlocuite.
i. dată precizate aceste atribute, apar sub caseta de text Find What.
4. Pentru a înlocui formatarea se selectează caseta de text Replace With şi se tastează în ea
textul înlocuitor sau, dacă caseta Find What este goală, se lasă şi caseta Replace With goală,
pentru a înlocui conţinutul casetei de text Find What numai în ceea ce priveşte formatarea.
5. Pentru a adăuga diverse formatări textului înlocuitor, dacă există, se execută clic pe butonul
Format şi se selectează atributele de formatare dorite. Dacă nu există text, se vor înlocui
numai formatările. Opţiunile de formatare sunt afişate sub caseta de text Replace With.
6. Se execută clic pe butonul Find Next pentru a găsi următoarea apariţie a textului, a
formatării specificate sau a ambelor. Dacă se doreşte înlocuirea se execută clic pe Replace
sau se alege Replace All pentru a înlocui toate apariţiile.
7. Operaţiunea se încheie cu OK.
Căutarea şi înlocuirea caracterelor speciale
Word permite găsirea şi înlocuirea multor caractere speciale, cum ar fi: caracterele de
tabulare, marcajele de paragraf, marcajele de secţiune, retururile de car şi multe altele. Pentru a
realiza acest lucru, se procedează astfel:
1. În meniul Edit se execută clic pe Find sau Replace.
2. Se selectează pe rând casetele de text Find What şi Replace With.
81
calculatoare
3. Se execută clic pe butonul Special şi se alege caracterul special care trebuie găsit sau
înlocuit.
4. Se selectează comanda de căutare sau înlocuire.
1.2.5. Verificarea ortografică a textului
Corectorul ortografic al lui Word poate găsi cuvintele din documentul activ care nu se
găsesc în dicţionarul propriu, în dicţionarul utilizatorului sau în dicţionarul personalizat al
utilizatorului. Când este activată verificarea ortografică automată, Word subliniază cu o linie
roşie ondulată cuvintele pe care le consideră greşit ortografiate, permiţând corectarea lor.
Verificarea ortografică automată a documentului
Această verificare este realizată numai când această facilitate este activată. Pentru a
activa verificarea ortografică automată, se procedează astfel:
1. În meniul Tools se execută clic pe Options….
2. În fereastra Options se selectează eticheta Spelling&Grammar.
3. Se selectează caseta de validare Check spelling as you type.
Pentru a verifica ortografic cuvintele subliniate cu o linie roşie ondulată, se procedează astfel:
1. Se execută clic cu butonul drept pe un cuvânt subliniat. Apare un meniu contextual, care
afişează o listă de cuvinte propuse şi câteva opţiuni suplimentare.
2. Se poate opta între:
 corectarea cuvântului
 alegerea unui cuvânt sugerat în lista de cuvinte propuse
 ignorarea sugestiei de eroare pentru toate apariţiile acestui cuvânt (clic pe Ignore All)
 adăugarea cuvântului în dicţionarul care apare în caseta de text Custom dictionary
(dicţionar personalizat) din fereastra de dialog Spelling
 adăugarea cuvântului în lista de cuvinte AutoCorrect
3. Se repetă această procedură pentru toate cuvintele pe care dorim să le verificăm.
Verificarea ortografică cu ajutorul comenzilor
1. Se selectează fragmentul de text sau secţiunea din document pe care dorim să le verificăm.
Dacă nu este nimic selectat, programul verifică tot documentul, începând cu acel cuvânt pe
care este poziţionat cursorul.
2. Se execută clic pe Tools, Spelling and Grammar sau se apasă tasta F7 sau se execută clic pe
butonul din bara cu instrumente Standard. Word parcurge documentul şi compară fiecare
cuvânt cu dicţionarul principal. El selectează cuvintele pe care nu le recunoaşte şi afişează
caseta de dialog Spelling and Grammar. Cuvântul care este considerat greşit este scos în
evidenţă (scris cu roşu) şi afişat în caseta de text Not in Dictionary
82
calculatoare
3. Se corectează cuvântul sau se selectează unul din lista Suggestions. Atenţie! Dacă opţiunea
Always Suggest Corrections (întotdeauna corecţiile sunt sugerate) este dezactivată, lista
Suggestions (sugestii) este goală. În caz că se alege o variantă din lista Suggestions, se
execută clic pe butonul Change (înlocuieşte) pentru a înlocui cuvântul selectat cu cel din
lista Suggestions, sau se execută clic pe Change All (înlocuieşte peste tot), pentru a înlocui
toate apariţiile cuvântului ortografiat greşit în document.
4. Se poate alege Ignore pentru a lăsa cuvântul aşa cum este sau Ignore All pentru a ignora
toate apariţiile viitoare ale cuvântului respectiv în document; se poate executa clic pe Add
pentru a adăuga cuvântul respectiv în dicţionarul selectat.
5. Se poate executa clic pe AutoCorrect pentru a introduce cuvântul în lista de cuvinte
corectate automat de Word.
6. Word continuă căutarea. Se execută clic pe Cancel pentru a întrerupe verificarea ortografică.
Se pot anula corecturi anterioare executând clic pe butonul Undo.
7. Când corectorul ortografic ajunge la sfârşitul selecţiei, apare o casetă de dialog care întreabă
dacă se doreşte verificarea restului documentului. Se poate alege Yes sau No.
Ştergerea cuvintelor dintr-un dicţionar
Verificarea ortografică permite adăugarea cuvintelor într-un dicţionar personalizat, dar şi
ştergerea unui cuvânt greşit, introdus în dicţionar din greşeală. Pentru a realiza acest lucru, se
alege dicţionarul respectiv din lista Custom dictionaries (din caseta de dialog Spelling and
Grammar), după care se execută clic pe butonul Dictionaries…, care va deschide fereastra
Custom Dictionaries alăturată. Se execută clic pe butonul Edit care va deschide dicţionarul
curent, în care se pot şterge sau adăuga cuvinte noi.
Configurarea opţiunilor de verificare ortografică
Se execută clic pe opţiunea Options… din meniul Tools, şi apoi se alege Tab-ul
Spelling&Grammar care deschide fereastra Spelling&Grammar, în care putem
configura opţiunile de verificare ortografică în orice moment, prin selectarea sau
deselectarea casetelor de validare, prezentate în tabelul de mai jos.
83
calculatoare
Opţiuni Funcţie
Subliniză cuvintele pe care nu le găseşte în dicţionarul
Check spelling as you type
curent cu o linie roşie ondulată
Hide spelling errors in this document Ascunde sublinierile cuvintelor negăsite în dicţionar
Always suggest corrections Word sugerează întotdeauna variantele corecte
Sugestiile vor fi făcute prin consultarea exclusiv a
Suggest from main dictionary only
dicţionarului principal
Ignore words in UPPERCASE Ignoră cuvintele scrise exclusiv cu majuscule
Ignore words with numbers Ignoră cuvintele care conţin numere
Ignoră adresele din Internet, numele de fişiere şi adresele
Ignore Internet and file addresses
de poştă electronică
Pentru a alege un alt dicţionar decât cel principal, se derulează lista Custom dictionary şi
se execută clic pe dicţionarul dorit.
Crearea unui dicţionar personalizat
1. În meniul Tools se execută clic pe Options…
2. În fereastra de dialog Options se execută clic pe eticheta Spelling&Grammar.
3. Se execută clic pe butonul Dictionaries...
4. În fereastra Custom Dictionaries se execută clic pe New. Apare caseta Create custom
dictionary (creare dicţionar personalizat) din figura de mai jos. În caseta de text File Name
se tastează un nume pentru noul dicţionar. Dicţionarul va fi stocat ca un fişier cu extensia
.DIC în dosarul C:\Program Files\Common Files\Microsoft Shared\Proof.
84
calculatoare
5. Se execută clic pe Save.

6. Se execută clic pe OK în fereastra Spelling&Grammar.
În fereastra Custom Dictionaries mai există următoarele elemente:
Butonul Add – adaugă un dicţionar personalizat dintr-un alt dosar sau disc.
Butonul Remove – elimină un dicţionar din lista de dicţionare Custom Dictionaries
Caseta Language – asociază o limbă unui dicţionar personalizat. Word va utiliza acest dicţionar
numai atunci când va verifica ortografia unui text formatat în limba respectivă. Dacă se
selectează (none), Word utilizează dicţionarul personalizat pentru verificarea ortografică a
textului indiferent de limba în care a fost scris.
1.2.6. Verificarea gramaticii
În timpul scrierii unui document (în limba engleză), corectorul gramatical poate fi foarte
util, în cazul structurării incorecte a unei propoziţii. De exemplu, expresia between you and I
poate fi găsită incorectă, pentru că versiunea corectă este between you and me. Pentru a verifica
gramatical un document se procedează astfel:
1. Dacă nu se selectează text, corectorul gramatical verifică întregul document începând de la
punctul de inserare. Dacă se selectează text, Word verifică numai selecţia, care trebuie să
cuprindă cel puţin o propoziţie.
2. Pentru a verifica numai gramatica, se dezactivează caseta Check spelling as you type din
fereastra Spelling&Grammar
prezentată mai sus.
3. Se selectează caseta de validare
Check grammar as you type.
4. Caseta de dialog Grammar apare
când Word găseşte o propoziţie
având o posibilă eroare gramaticală
sau un stil îndoielnic. Ea mai apare
atunci când se execută clic cu
butonul drept al mouse-lui pe un
cuvânt subliniat cu verde. Cuvintele suspecte din punct de vedere gramatical apar subliniate
în text cu o linie ondulată verde şi de asemenea apar şi în caseta de text cu caractere aldine
verzi.
5. În caseta de text Suggestions se oferă soluţii. Se poate actualiza propoziţia cu una din
variantele propuse, selectând-o în caseta Suggestions şi executând clic pe butonul Change.
Atunci când corectorul gramatical nu poate sugera o modificare, butonul Change nu este
activ. Modificarea se poate efectua direct în document, după care se reia verificarea din
85
calculatoare
poziţia punctului de inserare. Butoanele din caseta Grammar au aceeaşi smnificaţie ca cele
din caseta Spelling.
1.2.7. Utilizarea dicţionarului de sinonime
Această facilitate este utilă în cazul în care se doreşte evitarea evitarea folosirii repetate a
unui cuvânt. Se poate utiliza dicţionarul de sinonime al lui Word, care oferă termeni echivalenţi,
dacă există. Dicţionarul de sinonime verifică un singur cuvânt la un moment dat. Acest cuvânt
trebuie selectat sau punctul de inserare trebuie să fie pe acest cuvânt. În caz contrar, dicţionarul
de sinonime verifică cuvântul din stânga punctului de inserare.
Pentru a afişa o listă de sinonime şi de definiţii pentru un cuvânt din document, se
procedează astfel:
1. Se selectează cuvântul pentru care se caută sinonimul.
2. În meniul Tools se execută clic pe Language, apoi pe Thesaurus… sau se apasă Shift+F7.
Caseta de text Looked Up afişează cuvântul selectat.
3. Caseta de text Replace with Synonym afişează înţelesul principal, urmat de o listă de
sinonime. Definiţia cuvântului apare în caseta Meanings. Opţiunile disponibile sunt:
Acţiune Rezultat
Se poate alege un sinonim din lista Replace with Cuvântul este transferat în caseta Replace
Synonym with Synonym
Apare o nouă listă de sinonime în lista
Se poate selecta un alt înţeles din lista Meanings Replace with Synonym. Se poate selecta un
cuvânt din noua listă.
Se pot selecta cuvinte înrudite sau antonime în Lista Replace with afişează cuvintele înrudite,
lista Meanings respectiv antonimele.
Se poate selecta un cuvânt din listele Meanings
sau Replace with Synonym sau se tastează un Apar semnificaţiile noilor cuvinte
cuvânt apoi se apasă butonul Look Up
Apare cuvântul analizat anterior de dicţiona-
Se poate executa clic pe butonul Previous
rul de sinonime
4. Se execută clic pe butonul Replace pentru confirmarea înlocuirii sau pe butonul Cancel
pentru a renunţa.
86
calculatoare
1.2.8. Verificarea textului în alte limbi

Dacă textul nu este scris în limba engleză, sau conţine fragmente scrise în diferite limbi,
se poate asocia textului întreg sau fragmentelor respective limba în care au fost scrise. În acest
fel, toate instrumentele de verificare ale lui Word (corectorul ortografic, despărţirea în silabe,
dicţionarul de sinonime şi corectorul gramatical) vor utiliza dicţionarul limbii specificate pentru
a verifica textul.
Dar, înainte de a avea acces la comanda Language, trebuie cumpărate şi instalate
instrumentele de verificare a textului pentru limba
folosită. De exemplu, pentru a verifica ortografia
unui text scris în limba română, trebuie achiziţionat
un dicţionar românesc. Din fericire, Word 2000 în
limba română este echipat cu dicţionarul limbii
române.
Pentru a verifica un text într-o altă limbă, se
procedează astfel:
1. Se selectează textul scris în altă limbă
2. În meniul Tools se execută clic pe Language,
apoi pe Set Language… pentru a afişa caseta
de dialog Language.
3. Se selectează limba din lista Mark selected text as. Pentru ca dicţionarul implicit să rămână
asociat limbii selectate, se execută clic pe butonul Default…
4. Se poate alege (no proofing) din listă, pentru ca instrumentele de verificare să sară peste
textul selectat. Această facilitate este folosită în cazul materialelor tehnice, care conţin
termeni care nu apar în dicţionarele ortografice obişnuite.
5. Se execută clic pe OK.
Testarea lizibilităţii unui document
Lizibilitatea este acea caracteristică a unui document de a putea fi citit cu uşurinţă. O
lucrare uşor de citit este mai clară şi comunică informaţiile mai eficient. Ziarul The Wall Street
Journal, de exemplu, scrie la nivelul clasei a opta, în timp ce Hemingway a scris la nivelul clasei
a şasea.
Se poate afla nivelul de lizibilitate al unui document, apelând la statisticile bazate pe
indexul Flesch-Kincaid, care atribuie un scor de accesibilitate şi un nivel calitativ, pe baza
numărului mediu de cuvinte per propoziţie şi a numărului de silabe la suta de cuvinte.
Pentru a afişa statisticile referitoare la lizibilitate se selectează caseta de validare Show
Readaptability Statistics din fereastra de dialog Spelling&Grammar.
Numărarea cuvintelor
Pentru a număra paginile, cuvintele, caracterele, paragrafele, liniile din documentul activ,
se procedează astfel:
1. În meniul Tools se execută clic pe Word Count, care afişează caseta de dialog
Word Count.
2. Se selectează caseta de validare Include Footnotes and Endnotes pentru a
include aceste elemente în numărătoare. Word reface numărătoarea şi afişează
noile rezultate.
3. Se execută clic pe butonul Close.
87
calculatoare
1.2.9. Comutarea între majuscule şi litere mici
1. Se selectează fragmentul de text care trebuie modificat

sau se poziţionează cursorul de editare în stânga
cuvântului căruia vrem să-i modificăm tipul literelor (mari
sau mici).
2. Din meniul Format se execută clic pe Change Case,
care deschide caseta de dialog Change Case prezentată în
figura alăturată.
3. Se selectează una din opţiunile din partea stângă a ferestrei, care au următoarele semnificaţii:
 Sentence case - primul caracter al unei propoziţii sau fraze va fi scris cu majusculă, iar
celelalte cu litere mici;
 lowercase - toate literele devin mici;
 UPPERCASE - toate literele devin majuscule;
 Title Case - pentru fiecare cuvânt primul caracter va fi scris cu majusculă, iar toate celelalte
cu litere mici;
 tOGGLE cASE – transformă majusculele în litere mici , iar literele mici în majuscule.
4. Se execută clic pe butonul OK sau se apasă tasta Enter.
Pentru a efectua această operaţie de la tastatură, se parcurg următoarele etape:
1. Se selectează fragmentul de text care trebuie modificat sau se poziţionează cursorul de
editare în stânga cuvântului căruia vrem să-i modificăm tipul literelor (mari sau mici).
2. Se ţine tasta Shift apăsată şi apoi se apasă tasta F3 pentru a schimba tipul literelor. Se pot
parcurge ciclic trei opţiuni: primul caracter cu majusculă, numai majuscule sau numai litere
mici. Se apasă succesiv tasta F3 până când se obţine formatul dorit.
1.2.10. Începerea paragrafelor cu o letrină
O metodă de a crea efecte suplimentare într-un document o reprezintă utilizarea
letrinelor. O letrină coborâtă este primul caracter mărit din primul cuvânt al unui paragraf.
Primul rând al paragrafului este aliniat cu marginea superioară a letrinei.
Pentru a obţine efectul de supradimensionare a
primului caracter, se procedează în felul următor:
1. Se poziţionează cursorul de editare în paragraful al
cărui prim caracter trebuie supradimensionat.
2. Din meniul Format se execută clic pe Drop Cap…;

se deschide fereastra de dialog Drop Cap, în care
trebuie precizat modul în care se scoate în evidenţă
primul caracter. În chenarul Position sunt
evidenţiate trei opţiuni, aspectul grafic al fiecăreia
sugerând efectul care se va obţine:
None - nu se scoate în evidenţă primul caracter; se foloseşte această opţiune când se doreşte
renunţarea la supradimensionarea unui caracter existent în document.
Dropped - primul caracter este supradimensionat într-un cadru aliniat la marginea stângă a
textului; textul care urmează este aliniat la dreapta cadrului pe mai multe rânduri, până la limita
de jos a cadrului, apoi se continuă cu rânduri normale care trec pe sub cadru.
88
calculatoare
In margin - primul caracter este supradimensionat într-un cadru în marginea stângă a paginii;
textul care urmează este aliniat la dreapta cadrului şi continuă cu rânduri de aceeaşi lungime şi
după ce trece de limita de jos a cadrului.
3. Dacă s-a ales una din opţiunile Dropped sau In Margin, devin active următoarele liste
ascunse care se află în partea de jos a ferestrei de dialog:
Font - după ce se desfăşoară această listă, se poate alege corpul de literă (fontul) folosit pentru
primul caracter.
Lines to drop - permite introducerea numărului de linii cu care coboară letrina în interiorul
paragrafului.
Distance from text - se introduce distanţa de la cadrul care înconjoară letrina până la textul
aliniat la dreapta cadrului.
4. După alegerea tuturor parametrilor, se acţionează butonul OK apoi se execută clic în afara
cadrului pentru ca acesta să nu mai fie vizibil.
Observaţie :
Dacă se inserează înaintea primului caracter dintr-un paragraf un alt simbol,
pentru a obţine numai supradimensionarea lui, acesta trebuie selectat înainte de a urma paşii de
mai sus. În caz contrar, este supradimensionat şi caracterul de după el.
Exemplu :
Evidenţiaţi următorul paragraf:
Privind înapoi, văd tot înainte !
în aşa fel încât să apară în următoarele forme :
P rivind înapoi, văd tot înainte !
şi
Privind înapoi, văd tot înainte !
1.3. Alegerea unui format pentru caractere
Modul în care apar caracterele pe ecran depinde de mai mulţi factori. Un factor este
vederea selectată a documentului din meniul View. În vederea Normal – vederea prestabilită - se
văd formatările exacte ale caracterelor, cu excepţia cazului în care a fost selectată opţiunea Draft
Font (Afişarea fonturilor fără formatare) alegând Options din meniul Tools. În vederea Page
Layout se vede pagina, aşa cum va arăta la tipărire, inclusiv formatările caracterelor.
Pentru a vedea formatarea caracterelor în vederea Normal, se parcurg următoarele etape:
1. Se execută clic pe Normal din meniul View.
2. Se execută clic pe Options din meniul Tools, care deschide fereastra de dialog Options
pentru vederea Normal.
3. Se deselectează caseta de validare Draft Font (dacă este selectată).
Un alt factor care controlează modul de apariţie a textului pe ecran este imprimanta cu
care se lucrează. Dacă această imprimantă nu acceptă un font sau o dimensiune care au fost
utilizate pentru formatarea textului, Word le va substitui cu fontul, respectiv dimensiunea, cele
mai apropiate. Pentru a rezolva problema discrepanţei între fonturile pentru ecran şi fonturile
pentru imprimantă, se pot folosi fonturi True Type. True Type este un program intern de
89
calculatoare
generare a fonturilor pentru ecran şi pentru imprimantă, astfel încât ceea ce se vede pe ecran este
aproape identic cu ceea ce se tipăreşte. Aceste fonturi pot fi recunoscute după pictograma
care apare în stânga denumirii fontului, atunci când se derulează lista de fonturi din bara cu
instrumente de formatare.
1.3.1. Atributele unui format :
Opţiunile de formatare a caracterelor vizează:
 Forma caracterelor (Font);
 Dimensiunea caracterelor (Font Size);
 Stilul caracterelor (Font Style);
 Culoarea caracterelor (Color);
 Caracterele subliniate (Underline)
 Alte efecte (Effects)
 Spaţiul dintre caractere (Character Spacing);
 Poziţia caracterelor (Position)
 Animaţia (Animation)
Mai jos sunt ilustrate câteva exemple de formate, dimensiuni şi stiluri pentru caractere:
Arial, 12 puncte 14 puncte, Italic 14 puncte Bold
Courier, 12 puncte 14 pct, Ita 14 puncte, Bold
Abbadi MT Condensed, 12 puncte 14 puncte, Ita 1 4
puncte, Bold
Times New Roman, 12 puncte 14 puncte, Italic,gravat 14 puncte, Bold, contur
Bookman Old Style, 11puncte 14 puncte, Italic 14 puncte, Bold
Comic Sans MS, 12 puncte 14 puncte, Italic 14 puncte, Bold
1.3.2. Cum se alege un format pentru caractere
Pentru alegerea unui format pentru caractere, se poate folosi una din următoarele metode:
se pot formata caracterele pe măsură ce se tastează sau după ce se termină de tastat.
 Pentru a formata caracterele pe măsură ce se tastează, se alege comanda de formatare, se
tastează textul, după care se alege încă o dată comanda de formatare pentru a o dezactiva.
 Pentru a formata caracterele după ce s-a terminat de introdus textul, trebuie reţinută
regula următoare: întâi se selectează textul care trebuie formatat, apoi se alege comanda
de formatare.
1.3.3. Folosirea meniului pentru a alege un format pentru caractere
Utilizarea comenzilor de meniu are trei avantaje majore: fereastra de dialog Font afişează
toate comenzile de formatare a caracterelor simultan, se pot alege mai multe atribute de
formatare simultan şi se pot previzualiza rezultatele opţiunilor de formatare în fereastra Font.
Pentru a accesa fereastra de dialog Font, în meniul Format se execută clic pe Font sau se apasă
combinaţia de taste Ctrl+D. Apare fereastra Font, care are în partea de sus trei tab-uri : Font,
Character Spacing şi Animation şi în partea de jos butoanele Default…OK, Cancel.
a) Când tab-ul Font este activ, în fereastra de dialog apar parametrii cu ajutorul cărora se
pot defini atributele care interesează:
Font - o listă cu formate pentru caractere;
Font Style - o listă de caracteristici (aldin, italic, aldin italic, normal)
Size - o listă din care se poate selecta dimensiunea caracterelor
Underline - o listă care conţine facilităţi de subliniere
Color - o listă din care se poate alege culoarea textului
90
calculatoare
Mai jos, în zona Effects, se află câteva casete de validare, prin care se pot obţine efecte speciale:
Strikethrough - text tăiat cu o linie
Double strikethrough - text tăiat cu două linii
Superscript – text înălţat deasupra liniei de bază
Subscript - text coborât sub linia de bază
Shadow – scriere cu caractere umbrite
Outline – scriere cu caractere conturate
Emboss – scriere cu caractere în relief
Engrave – scriere cu caractere gravate
Small caps - scriere cu majuscule reduse
All caps – toate literele sunt majuscule
Hidden - text care nu este afişat; el poate fi tipărit dacă se doreşte acest lucru
b) La selectarea tab-ului Character Spacing apar în fereastră opţiunile de spaţiere a
caracterelor:
• pentru a mări sau micşora spaţiul dintre caractere, se execută clic pe Expanded sau Con-
densed în caseta Spacing şi apoi se precizează incrementul de spaţiere dorit în caseta By.
• pentru a deplasa în sus sau în jos un fragment de text faţă de poziţia normală în rând, se face
clic pe Raised sau Lowered din caseta Position şi apoi se precizează incrementul de
deplasare dorit în caseta By.
• pentru a reduce sau a mări spaţiul ocupat de un fragment de text la un anumit procent din
spaţiul iniţial, se derulează lista ascunsă din caseta Scale şi se alege procentul dorit, sau, dacă
în listă nu există acest procent, se introduce de la tastatură; lăţimea literelor şi spaţiul dintre
litere se reduce sau se măreşte, în aşa fel încât textul să ocupe procentul indicat din spaţiul
iniţial.
• pentru a condensa spaţiul dintre două litere individuale cu scopul de a îmbunătăţi aspectul
textului, se selectează caseta pentru spaţiere selectivă (Kerning for fonts) şi apoi se
precizează în caseta Points and Above dimensiunea în puncte, începând cu care dorim să fie
aplicată automat spaţierea selectivă. Modificarea spaţierii depinde de modul în care a fost
proiectat fontul şi de perechea de litere spaţiate selectiv. Word va ajusta automat spaţierea
selectivă pentru fonturile True Type.
Exemplu: Fără kerning: AV Ty Pd
Cu kerning: AV Ty Pd
c) La selectarea tab-ului Animation apar în fereastră opţiunile de “animare” a fragmentului
de text selectat. Alegerea oricăreia dintre aceste opţiuni se reflectă în mostra de text,
prezentat în caseta de text Preview, aflată în partea inferioară a ferestrei Font.
d) Butoanele din partea de jos au următoarele funcţii:
Default - deschide o casetă de dialog care întreabă dacă opţiunile alese vor fi aplicate şablonului
ataşat documentului. Se poate răspunde:
Yes – fereastra Font este închisă, opţiunile alese vor fi aplicate documentului curent şi
toate documentele viitoare bazate pe acest şablon vor utiliza selecţiile din fereastra de dialog
Font ca parametri prestabiliţi.
No – opţiunile alese vor fi aplicate documentului curent, dar opţiunile implicite nu se
modifică, rămânând cele care au fost înainte de acţionarea butonului Default. Pentru a închide
fereastra Font se face clic pe unul din butoanele OK sau Cancel, care permit închiderea ferestrei
de dialog în următoarele condiţii:
OK - dialogul se încheie favorabil, opţiunile rămân valabile şi se aplică textului selectat
Cancel - se renunţă la opţiunile făcute
91
calculatoare
1.3.4. Formatarea cu bara de instrumente de formatare (Formatting)
Evidenţiat
Subliniat
Italic
Aldin
Lista mărimii fonturilor
Lista fonturilor
Lista stilurilor
Bara cu instrumente de formatare este un instrument util pentru formatarea rapidă a caracterelor.
Opţiunile de formatare a paragrafelor sunt şi ele incluse în bara cu instrumente Formatting, dar
despre ele se va vorbi la capitolul despre formatarea paragrafelor.
Petru a formata caractere folosind bara cu instrumente Formatting, se parcurg etapele:
1. Se selectează textul de formatat sau se poziţionează cursorul de editare în locul în care dorim
să înceapă formatarea.
2. Se pot selecta oricât de multe opţiuni doriţi din cele oferite de bara cu instrumente de
formatare, executând clic cu mouse-ul pe butoanele corespunzătoare de pe bară. Formatarea
este imediat aplicată textului selectat, sau textului care va fi introdus după cursorul de
editare. Dacă cursorul de editare se află în interiorul unui cuvânt, formatarea se aplică
întregului cuvânt, chiar dacă acesta nu este selectat.
Indiferent în ce mod s-au aplicat formatări unui fragment de text, dacă textul respectiv este
selectat sau cursorul se află în interiorul lui, bara cu instrumente Formatting afişează formatările
care i-au fost aplicate.
Observaţie:
Majoritatea comenzilor de formatare a caracterelor se comportă ca nişte comutatoare,
adică se activează în acelaşi fel în care se dezactivează, prin “apăsarea” repetată a butoanelor de
pe bara cu instrumente de formatare.
1.3.5. Simboluri şi caractere speciale
Pentru a insera în text caractere speciale, simboluri ştiinţifice sau anumite caractere
decorative, se poate proceda în două moduri: se poate utiliza fereastra de dialog Symbol, din
care se pot selecta simbolurile dorite, sau se pot folosi combinaţii de taste predefinite sau
atribuite de utilizator. Pentru aceasta se parcurg următorii paşi:
1. Se poziţionează cursorul de editare în locul unde se introduce simbolul;
2. Se execută clic pe Symbol… din meniul Insert;
3. Apare fereastra de dialog Symbol care are în partea superioară tab-urile Symbols şi
Special Characters. Se selectează tab-ul Symbols.
4. Partea centrală a ferestrei de dialog este ocupată de o mulţime de caractere şi
simboluri incluse într-un chenar. Dacă printre ele se află unul care interesează, se
execută clic cu mouse-ul pe el, apoi se execută clic pe butonul Insert.
5. Dacă simbolul căutat nu se găseşte în lista Symbol, se desfăşoară lista ascunsă Font
care se află în stânga-sus. Din lista desfăşurată se alege fontul care se presupune că ar
conţine simbolul dorit. Dacă se parcurge lista pas cu pas, cu tastele săgeţi de direcţie,
în chenarul din fereastră apar pe rând caracterele corespunzătoare fontului ales.
6. Când simbolul a fost găsit, se execută clic cu mouse-ul pe el, se acţionează butonul
Insert şi se încheie dialogul cu clic pe butonul Close.
7. Dacă nu se mai doreşte inserarea simbolului, se încheie dialogul cu clic pe butonul
Cancel.
92
calculatoare
Dacă în fereastra de dialog Symbols se acţionează tab-ul Special Characters, în fereastră apare
o listă cu caractere speciale, care se pot folosi în anumite situaţii: © (Copyright), ®
(Registered), ™ (Trademark) etc.
În aceeaşi listă, pe coloana a doua sunt afişate combinaţiile de taste asociate caracterelor
speciale corespunzătoare din prima coloană.
Pentru introducerea unui caracter special din listă, se poziţionează cursorul mouse-ului pe
el şi apoi se acţionează butonul Insert.
Pentru a asocia o combinaţie de taste caracterului special introdus, sau pentru a o schimba
pe cea actuală, se urmează paşii:
1. Se acţionează butonul Shortcut Key… care deschide fereastra de dialog Customize
Keyboard.
2. Se introduce în câmpul Press New Shortcut Key noua combinaţie de taste.
3. Se acţionează butonul Assign.
4. Se încheie dialogul Customize Keyboard cu clic pe butonul Close.
5. După revenirea în fereastra Symbol, se încheie şi acest dialog cu clic pe butonul
Close.
Din acest moment se poate folosi combinaţia de taste atribuită pentru a introduce
caracterul sau simbolul respectiv.
Exemplu: Să se introducă în text formula : t=t0(1+∝ ∆ t).
1.3.6. Introducerea literelor româneşti cu semne diacritice
Pentru a introduce litere româneşti cu semne diacritice (ă, â, î, ş, ţ, Î, Ţ, Ş, Ă, Â) trebuie
selectat un font care conţine aceste litere, apoi se foloseşte unul din următoarele procedee :
A. Windows cu două tastaturi - dacă se dispune de un sistem Windows creat pentru Europa
Centrală şi de Est, se pot folosi două sau mai multe tastaturi logice, una principală şi
celelalte secundare, pentru alte limbi decât cea engleză. Una din cele două tastaturi
trebuie să reprezinte tastatura fizică conectată la calculator, iar a doua poate fi tastatura
românească. Comutarea logică între tastaturi se poate face cu combinaţia de taste Left
Alt+Shift sau cu clic de mouse pe pictograma En prezentă în bara de taskuri, care
deschide o listă de opţiuni, dintre care se poate alege tastatura românească. În acest fel,
anumite taste vor fi interpretate în mod diferit: [= ă, Shift+[=Ă, ]= î, Shift+]= Î, ; =
ş, Shift+; = Ş, ‘ = ţ, Shift+’ = Ţ, \=â, Shift+\=Â. Din păcate caracterul y ia locul
caracterului z şi invers, parantezele rotunde sunt deplasate spre stânga etc.
B. Simboluri speciale - Se pot introduce litere româneşti folosind metoda de inserare a
simbolurilor speciale, cu condiţia ca, din lista Font să fie selectat un font care conţine
caractere româneşti (normal text). Acestor caractere li se pot asocia combinaţii de taste,
după metoda de mai sus, prin care pot fi accesate mai rapid.
C. Instalarea unor fonturi româneşti, care vor completa setul de fonturi cu care este livrat
sistemul Windows 95, cum ar fi ArialUpR, TimesRomanR, Timsrom ş. a.
Exemplu :
Să se scrie textul :
“Pentru ca aceasta să apară în lista de opţiuni, ea trebuie introdusă în prealabil,
folosind Start | Settings | Control Panel | Keyboard | Language | Add, prin care se adaugă, ca
limbă secundară, limba română şi ca tastatură secundară, tastatura românească. În acet fel,
anumite taste vor fi interpretate în mod diferit: [=ă, Shift+[=Ă, ]=î, Shift+]=Î, ;=ş, Shift+;=Ş,
‘ = ţ, Shift+’ = Ţ, \=â, Shift+\=Â.. Din păcate caracterul y ia locul carcaterului z şi invers,
parantezele rotunde sunt deplasate spre stânga etc.”
folosind două metode : cu combinaţii de taste, cu tastatura românească.
93
calculatoare
1.4. Alinierea, indentarea şi spaţierea textului

Textul unui document Word este alcătuit din mai multe paragrafe. În scris, un paragraf
conţine o serie de propoziţii care formează un tot unitar legat de o anumită idee. În Word
definiţia paragrafului este mai exactă: un paragraf este fragmentul de text care se sfârşeşte atunci
când se apasă tasta Enter. Conform acestei definiţii, un paragraf poate fi titlul unui articol, o
linie goală între două paragrafe sau o serie de propoziţii grupate împreună pentru a exprima o
singură idee. Dacă se foloseşte tasta Enter în interiorul unui paragraf, acesta va fi descompus în
două paragrafe. Dacă totuşi este necesar un rând gol în interiorul paragrafului, se apasă
combinaţia de taste Shift+Enter.
Pentru a formata paragrafe se folosesc opţiuni de formatare a paragrafelor, a
tabulatoarelor, a chenarelor şi umbririlor.
Atunci când se apasă tasta Enter, formatarea paragrafului este transmisă noului paragraf
care va fi scris în continuare.
Marcajele de paragraf, care indică sfârşitul paragrafelor, sunt de obicei ascunse vederii,
însă ele pot fi afişate executând clic pe butonul Show/Hide din bara cu instrumente Standard.
În urma acestei acţiuni sunt afişate şi alte caractere “netipăribile” (nonprinting characters) ale lui
Word: tabulatoare, spaţii, text ascuns.
Pentru un paragraf se aplică anumite reguli unitare pentru următoarele caracteristici:
• alinierea rândurilor la stânga, la dreapta, la ambele margini sau centrarea lor;
• crearea indentărilor simple sau agăţate pentru liste marcate sau numerotate;
• spaţierea rândurilor unui paragraf şi a paragrafelor între ele;
• adăugarea de chenare şi umbrirea unor paragrafe;
• alinierea coloanelor de text folosind comanda Tab.
1.4.1. Alinierea paragrafelor
Alinierea rândurilor unui paragraf se poate face alegând una din următoarele opţiuni:
• Aliniere la stânga - rândurile sunt aliniate la stânga, marginea dreaptă având un aspect
neregulat;
• Aliniere la dreapta - rândurile sunt aliniate la dreapta, marginea stângă având un aspect
neregulat;
• Centrare - textul este poziţionat la mijlocul rândului, spaţiile libere rămase la stânga şi la
dreapta pentru fiecare rând din paragraf fiind egale;
• Aliniere la ambele margini - Word redistribuie spaţiul liber de la capătul unui rând între
cuvintele acelui rând.
1.4.2. Modificarea alinierii rândurilor cu ajutorul meniului

Se parcurg următorii paşi:
În meniul Format se execută clic pe Paragraph…. Apare fereastra de dialog Paragraph.
Aceasta are în partea de sus tab-urile : Indents and Spacing şi Line and Page Breaks.
Se selectează tab-ul Indents and Spacing. În partea stângă a fereastrei de dialog se află lista
ascunsă Alignment, din care, prin derulare, se poate alege una din opţiunile:
Left - pentru aliniere la stânga

Centered - pentru centrare
Right - pentru aliniere la dreapta
Justified - pentru aliniere la ambele margini.
94
calculatoare
1.4.3. Opţiuni de aliniere în bara cu instrumente pentru format
Align Left
Center
Align Right
Justify
Cu ajutorul mouse-ului se pot alege anumite opţiuni de aliniere pentru text, acţionând
asupra butoanelor din bara cu instrumente pentru format.
1.4.4. Modificarea indentării şi spaţierii
Pentru a modifica indentarea (distanţa faţă de marginea logică a paginii) unui paragraf, se
pot folosi următoarele metode:
• Se poziţionează cursorul de editare la începutul paragrafului şi se apasă tasta Tab de câte ori
este necesar.
• Se foloseşte opţiunea Paragraph… din meniul Format
• Se optează pentru enumerarea sau numerotarea unor paragrafe, care pot fi apoi indentate
corespunzător.
• Se utilizează următoarele butoane din bara cu instrumente pentru format:
Decrease Indent - pentru descreşterea indentării (deplasare la stânga)
Increase indent - pentru creşterea indentării (deplasare la dreapta)
• Se utilizează rigla din fereastra documentului
Pentru a modifica spaţierea liniilor unui paragraf, sau spaţierea paragrafelor, în meniul
Format se execută clic pe Paragraph… şi apoi se selectează tab-ul Indents and Spacing (vezi
mai jos).
Folosirea meniului pentru modificarea indentării
1. Se selectează paragrafele care trebuie indentate. Dacă este vorba de un singur paragraf, este
suficient să se plaseze cursorul de editare pe unul din rândurile lui.
2. Se execută clic pe Paragraph din meniul Format, acţiune care deschide fereastra de dialog
Paragraph. Se acţionează tab-ul Indents and Spacing, dacă nu este activ deja. Grupul de
obiecte Indentation conţine într-un chenar câmpurile enumerate mai jos. Se pot introduce
valori, sau se pot folosi săgeţile din partea dreaptă pentru a incrementa sau decrementa
aceste valori:
Left - indentare faţă de marginea logică stângă; dacă numărul este pozitiv, paragraful este
indentat spre dreapta faţă de marginea logică stângă; dacă numărul este negativ,
paragraful este indentat spre stânga, în exteriorul marginii logice stângi;
Right - aliniere şi indentare faţă de marginea logică dreaptă; dacă numărul este pozitiv,
paragraful este indentat la stânga faţă de marginea logică dreaptă, spre interiorul paginii;
dacă numărul este negativ, paragraful este indentat în exteriorul marginii logice drepte;
Special - permite decalarea primei linii faţă de următoarele. După desfăşurarea listei apar
următoarele opţiuni:
First line - prima linie este indentată spre interior faţă de următoarele;
Hanging - prima linie rămâne la marginea de indentare stânga, următoarele linii
fiind indentate la distanţa indicată în caseta By;
95
calculatoare
Mărimea indentării va fi indicată în caseta de text By, folosind săgeţile de incrementare

sau decrementare, ori introducând de la tastatură această valoare
Folosirea meniului pentru ajustarea spaţierii liniilor şi paragrafelor
Word spaţiază automat liniile de text suficient de mult, astfel încât să nu se suprapună. Cu
toate acestea se poate adăuga spaţiu suplimentar între linii şi paragrafe, parcurgând paşii
următori:
1. Se selectează paragrafele pentru care se modifică spaţierea rândurilor. Dacă este vorba de un
singur paragraf, este suficient să se plaseze cursorul de editare pe unul din rândurile lui.
2. În meniul Format se execută clic pe Paragraph… care deschide fereastra de dialog
Paragraph, în care se acţionează tab-ul Indents and Spacing pentru a apărea obiectele
pentru indentare şi spaţiere.
Grupul de elemente Spacing permite precizarea parametrilor de spaţiere a paragrafelor
selectate, sau, dacă nu a fost selectat nimic, a paragrafului în care se află cursorul de editare. Se
pot utiliza diferite unităţi de măsură pentru a specifica spaţierea: de ex. pentru a adăuga o
spaţiere de şase puncte se tastează 6 pt în casetele Before sau After, pentru o spaţiere de doi
centimetri se tastează 2 cm sau pentru a adăuga o spaţiere de un pica se tastează 1 pi. Relaţiile
dintre aceste unităţi de măsură sunt:
1 inch = 2.54 cm = 72 puncte = 6 pica
Elementele din acest grup sunt :
• Before - precizează spaţiul suplimentar care se lasă liber deasupra paragrafului;
• After - precizează spaţiul suplimentar care se lasă liber sub paragraf;
• Line Spacing - o listă ascunsă din care se poate alege spaţiul care se lasă între rândurile
paragrafului:
Single - spaţiu de o singură linie, fiind ajustat automat pentru a putea să cuprindă
dimensiunea fontului şi graficii inserate în linia respectivă (opţiune implicită);
1.5 lines - spaţiu de o linie şi jumătate;
Double - spaţiu de două linii;
At Least – cel puţin spaţierea specificată în caseta At; dacă este necesar, Word
măreşte spaţierea atunci când sunt prezente caractere mari, grafică de dimensiuni mai
mari sau indici / exponenţi.
Exactly – exact spaţierea introdusă în caseta At; toate liniile au exact aceeaşi
înălţime, indiferent de dimensiunea caracterelor de pe linia respectivă; Word nu
adaugă spaţii suplimentare în nici o situaţie. Dacă nu există suficient spaţiu
disponibil, o parte a textului va fi retezată.
Multiple - dacă în câmpul At se introduce valoarea n (mai mare sau egală cu 3),
atunci între două linii va apărea un spaţiu de n-1 linii goale;
• Se poate introduce o valoare proprie pentru spaţierea liniilor, prin tastarea acestei valori în
caseta At, fără să se aleagă în prealabil caseta cu listă Line Spacing (de ex. se tastează 1.25
pentru o spaţiere suplimentară a liniilor de un sfert de linie), sau se se execută clic pe săgeţile
în sus/jos pentru a mări sau a micşora valoarea. Word modifică automat conţinutul casetei
Line Spacing la valoarea Multiple.
1.4.5. Poziţionarea în pagină a paragrafelor
Cele mai multe probleme referitoare la aspectul şi continuitatea textului unui document
de la o pagină la alta intervin în momentul în care paragrafele se apropie de marginea de jos a
paginii. Atunci se pot petrece despărţiri inestetice ale rândurilor, separări ale titlurilor de restul
paragrafelor, despărţirea unor fragmente de text care alcătuiesc un tot unitar şi ar fi de dorit să nu
fie separate, etc. Pentru a evita astfel de situaţii Word pune la dispoziţie o serie de opţiuni, la care
se ajunge parcurgând următorii paşi:
96
calculatoare
1. Se poziţionează cursorul pe o linie din paragraful căruia trebuie să i se aplice formatarea.

2. În meniul Format se execută clic pe Paragraph… care deschide fereastra Paragraph;
3. Se acţionează tab-ul Line and Page Breaks, pentru a apărea casetele de validare referitoare
la poziţionarea în pagină a unor paragrafe de text (Pagination).
• Se marchează caseta de validare Keep lines toghether, apoi se acţionează butonul de
comandă OK. În urma acestor operaţii, paragraful marcat se comportă ca un tot unitar, fiind
afişat pe pagina curentă dacă este spaţiu suficient, iar dacă nu este, trece în întregime pe
pagina următoare.
• Se marchează caseta de validare Widow/Orphan control - pentru evitarea despărţirii
neechilibrate a unui paragraf între două pagini. Această casetă de validare are grijă numai de
situaţiile în care o linie este afişată pe o pagină separată de celelalte linii ale unui paragraf.
Pentru e evita aspectul vizual neplăcut care rezultă din separarea unei singure linii dintr-un
paragraf, această casetă de validare este implicit selectată.
• Se marchează caseta de validare Keep with next pentru a evita separarea unui paragraf de
următorul.
• Page break before – opţiune prin care, atunci când este selectată, paragraful curent este
trecut automat pe pagina următoare.
Observaţii :
Dacă un titlu de paragraf apare la sfârşitul unei pagini, se selectează titlul împreună cu
liniile goale care urmează până la text, apoi se acţionează comutatorul Keep with next din
fereastra de dialog Paragraph. Dacă titlul are mai multe rânduri, se acţionează şi comutatorul
Keep lines together.
Dacă se doreşte ca o enumerare sau o numerotare să apară pe aceeaşi pagină, se
selectează elementele corespunzătoare, apoi se acţionează comutatorul Keep with next şi
eventual comutatorul Keep lines together (dacă paragrafele enumerării conţin mai multe
rânduri) din fereastra de dialog Paragraph.
1.4.6. Folosirea poziţiilor fixe tabulator
Pentru a alinia prima linie a unui paragraf la o anumită distanţă de marginea stângă, se
poziţionează cursorul la începutul paragrafului şi se apasă tasta Tab (tabulator) o dată sau de
mai multe ori. Această distanţă de avans este prestabilită prin aşa numitele poziţii fixe tabulator
(sau stopuri tabulator). Iniţial, poziţiile fixe tabulator implicite sunt distribuite de la stânga la
dreapta, pe lăţimea paginii, la o distanţă de 1/2 inch între ele. Word oferă facilitatea de a
modifica poziţiile fixe tabulator, în felul următor :
1. În meniul Format se execută clic pe Tabs… care deschide fereastra de dialog Tabs.
2. Se introduce în câmpul Default tab stops noua distanţă dintre poziţiile fixe tabulator, sau se
acţionează cursorul mouse-ului asupra săgeţilor din dreapta acestui câmp, pentru a mări sau
micşora această valoare.
Pentru a crea poziţii fixe tabulator (stopuri tabulator) diferite de cele implicite se procedează
astfel:
1. În meniul Format se execută clic pe Tabs… care deschide fereastra de dialog Tabs.
2. Se introduce în câmpul Tab stop position valoarea pentru o poziţie fixă tabulator (distanţa
de la marginea stângă, în unitatea de măsură care apare pe riglă).
3. Pentru a indica alinierea textului la poziţia fixă tabulator, se acţionează unul din butoanele
radio din chenarul Alignement : Left (aliniere la stânga), Center (centrare), Right (aliniere
la dreapta), Decimal (aliniere pe marca zecimală, dacă informaţia este numerică), Bar (apare
o linie verticală pe poziţia respectivă).
97
calculatoare
4. Pentru umplerea spaţiului gol de la stânga poziţiei fixe tabulator, se acţionează unul din
butoanele radio din chenarul leader : 1 None (spaţiul rămâne gol), 2 …….. (spaţiul se umple
cu puncte), 3 ------- (spaţiul se umple cu liniuţe) 4 ______ (spaţiul se umple cu o linie
continuă).
5. Se acţionează butonul Set pentru a crea tabulatorul. Acesta este introdus în lista Tab stop
position.
6. Se repetă paşii 2 - 5 pentru fiecare poziţie fixă tabulator care se introduce în lista Tab stop
position, apoi se încheie dialogul cu clic pe butonul OK.
Observaţii :
Alinierea unui paragraf se face între marginile de indentare.
Poziţiile fixe tabulator diferite de cele implicite, le înlocuiesc pe cele implicite de la
stânga spre dreapta. În spaţiul dintre ultima poziţie fixă tabulator neimplicită şi marginea dreaptă
a paginii, rămân valabile poziţiile fixe tabulator implicite.
Pentru a modifica poziţiile fixe tabulator diferite de cele implicite, se parcurg paşii următori :
1. În meniul Format se execută clic pe Tabs… pentru a apărea fereastra de dialog Tabs.
2. Se selectează în lista Tab stop position poziţia fixă tabulator care trebuie modificată.
3. Pentru modificarea poziţiei tabulatorului, se introduce noua valoare în caseta Tab stop
position.
4. Pentru modificarea alinierii textului la poziţia fixă tabulator, se acţionează unul din butoanele
radio din chenarul Alignement : Left (aliniere la stânga), Center (centrare), Right (aliniere
la dreapta), Decimal (aliniere pe marca zecimală, dacă informaţia este numerică), Bar (apare
o linie verticală pe poziţia respectivă).
5. Pentru umplerea spaţiului gol de la stânga poziţiei fixe tabulator, se acţionează unul din
butoanele radio din chenarul leader : 1 None (spaţiul rămâne gol), 2 …….. (spaţiul se umple
cu puncte), 3 ------- (spaţiul se umple cu liniuţe) 4 ______ (spaţiul se umple cu o linie
continuă).
6. Se acţionează butonul Set pentru a memora aceste modificări.
7. Se repetă paşii 2 - 5 pentru fiecare poziţie fixă tabulator ale cărei caracteristici se modifică,
apoi se încheie dialogul cu clic pe butonul OK.
Pentru a elimina poziţiile fixe tabulator diferite de cele implicite, se parcurg paşii următori :
1. În meniul Format se execută clic pe Tabs… pentru a apărea fereastra de dialog Tabs.
2. Se selectează în lista Tab stop position poziţia fixă tabulator care trebuie eliminată.
3. Se acţionează butonul Clear. Poziţia fixă tabulator dispare din listă. Se repetă paşii 2 - 3
pentru alte poziţii fixe tabulator care trebuie eliminate.
4. Pentru eliminarea tuturor poziţiilor fixe tabulator din listă, se execută clic pe butonul Clear
All.
Observaţie:
Dacă se şterg poziţiile fixe tabulator, reapar poziţiile fixe tabulator implicite acolo unde
este cazul.
1.4.7. Folosirea riglei pentru a ajusta alinierea şi indentarea
Pentru a ajusta alinierea şi indentarea rândurilor, Word oferă o riglă orizontală, vizibilă în
vederea Normal şi Page Layout. Dacă nu este afişată această riglă pe ecran, în meniul View se
execută clic pe Ruler. Opţiunea Ruler din meniul View este marcată imediat, rigla orizontală
este afişată în partea superioară a ferestrei document, iar la marginea stângă este afişată o riglă
verticală, numai dacă documentul este vizualizat în vederea Page Layout. Dacă totuşi rigla
verticală nu se vede, în meniul Tools se execută clic pe Options… şi din fereastra care apare se
selectează tab-ul View, în care se selectează caseta de validare Vertical ruler din grupul
98
calculatoare
Window. Riglele sunt gradate în centimetri, puncte, pica sau în inch, în funcţie de opţiunea
utilizatorului.
Pentru a schimba unitatea de măsură de pe riglă se procedează astfel: în meniul Tools se
execută clic pe Options…, se selectează tab-ul General şi se alege unitatea de măsură dorită din
lista ascunsă în caseta de text Measurement units.
Rigla orizontală are marcate pe ea marginile laterale logice ale paginii, diviziunile în
unitatea de măsură aleasă şi poziţiile fixe tabulator, iar rigla verticală are marcate marginile de
sus şi de jos ale paginii şi diviziunile în unitatea de măsură aleasă.
Marcaj pentru indentarea primei linii din paragraf
Marcaj de indentare pentru prima linie şi pentru marginea stângă a paragrafului

Marcaj de indentare pentru marginea stângă a paragrafului
Buton model pentru tipul alinierii în poziţiile fixe tabulator
Pentru a introduce poziţii fixe tabulator cu ajutorul riglei orizontale, se procedează astfel:
1. Se selectează paragraful sau paragrafele în care dorim să introducem poziţii fixe tabulator.
2. Dacă tipul de aliniere indicat de butonul model care se află în partea stângă a riglei
orizontale este cel dorit, se execută cu mouse-ul un clic pe rigla orizontală în poziţia în care
se doreşte introducerea unei poziţii fixe tabulator cu acelaşi tip de aliniere.
3. Dacă se doreşte un alt tip de aliniere, se acţionează cursorul mouse-ului pe butonul model,
care se transformă, indicând un alt tip de aliniere.
Pentru a modifica distanţa dintre poziţiile fixe tabulator cu ajutorul riglei orizontale, se
procedează astfel :
1. Se poziţionează cursorul de editare în paragraful la care se modifică distanţa dintre
tabulatori. Pentru a se modifica distanţa dintre tabulatori în mai multe paragrafe succesive,
trebuie selectate toate paragrafele respective.
2. Se poziţionează mouse-ul pe indicatorul de indentare, aflat pe rigla orizontală.
3. Se apasă butonul stâng al mouse-ului. Dacă în vârful cursorului apare o linie verticală, se
trage spre dreapta sau spre stânga pentru a mări sau micşora indentarea. Dacă nu apare linia
verticală, se eliberează butonul mouse-ului şi se reia încercarea de la punctul 2.
Pentru a elimina poziţii fixe tabulator cu ajutorul riglei orizontale, se procedează astfel:
1. Se poziţionează mouse-ul pe simbolul de pe riglă care indică poziţia fixă tabulator care
trebuie eliminată.
2. Se apasă butonul stâng al muse-ului, apoi se trage cursorul în exteriorul riglei. Poziţia fixă
tabulator dispare de pe riglă.
1.4.8. Crearea listelor marcate şi a listelor numerotate

O listă de paragrafe marcată sau numerotată este un tip special de listă formatată cu o
indentare agăţată (adică prima linie a paragrafelor se aliniază faţă de marginea logică stângă, în
timp ce toate celelalte linii ale paragrafului sunt indentate). Listele marcate au un marcaj la
începutul fiecărui paragraf; listele numerotate au un număr şi sunt numerotate secvenţial.
Pentru a crea liste marcate sau numerotate se poate proceda în două feluri:
• se scrie textul listei şi apoi i se aplică formatarea;
99
calculatoare
• se plasează cursorul de editare într-o linie liberă, se aplică formatul de listă numerotată
sau de listă marcată liniei respective şi apoi se tastează lista.
În ambele cazuri, Word stabileşte o indentare agăţată de 0.25 inch şi adaugă marcajele sau
numerele în faţa fiecărui paragraf al textului selectat, sau le adaugă fiecărui nou paragraf care se
tastează.
a) Crearea listelor marcate sau numerotate folosind meniul
1. Se selectează paragrafele care trebuie marcate sau numerotate sau se plasează cursorul de
editare într-o linie liberă, începând cu care urmează să fie introdusă lista de paragrafe
marcate sau numerotate.
2. În meniul Format se execută clic cu butonul stâng al mouse-ului pe Bullets and
Numbering… Pe ecran apare imediat fereastra de dialog Bullets and Numbering, care are
în partea superioară tab-urile Bulleted, Numbered şi Outline Numbered.
• Pentru o marcare se acţionează tab-ul Bulleted. În fereastră apar 7 modele de marcare şi
un model None, din care se poate alege modelul dorit. Dacă nici unul din modelele
afişate nu convine, se selectează oricare dintre ele, cu excepţia lui None (pentru ca
butonul Customize să devină accesibil), apoi, pentru crearea unui nou model, se
acţionează butonul Customize, care deschide fereastra de dialog Customize Bulleted
List.
- Se execută clic pe butonul Bulleted… pentru a apărea fereastra de dialog Symbol
din care se poate alege simbolul grafic dorit pentru marcare.
- Pentru a schimba atributele caracterelor, se executa clic pe butonul Font… apoi
din fereastra de dialog Font se aleg oricare din atributele disponibile în fereastră.
- Pentru a mări sau micşora indentarea caracterului folosit pentru marcare faţă de
marginea logică stângă a paginii, se acţionează săgeţile de incrementare /
decrementare din caseta Indent at din chenarul Bullet position.
- Pentru a modifica distanţa dintre începutul textului paragrafului şi sfârşitul
caracterului folosit pentru marcare, se acţionează săgeţile de incrementare sau
decrementare din caseta Indent at aflată în chenarul Text position.
• Pentru o numerotare se execută clic pe tab-ul Numbered. În fereastră apar 7 modele de
numerotare şi un model None, fiecare model fiind identificat printr-un simbol grafic în
partea stângă a fiecărui model. Se alege modelul dorit. Dacă nici unul din modelele
afişate nu convine, se selectează oricare dintre ele, cu excepţia lui None (pentru ca
butonul Customize să devină accesibil), apoi, pentru a crea un alt model, se execută clic
pe butonul Customize…Apare fereastra de dialog Customize Numbered List care
permite modificarea modului de numerotare, astfel:
- În câmpul Start at se introduce numărul de la care se doreşte începerea secvenţei
de numerotare. Pentru a schimba modelul de numerotare, se desfăşoară lista
ascunsă Number style, se alege modelul dorit, care va apărea şi în câmpul
Number format. Modelele disponibile sunt cifrele arabe, cifrele romane, literele
alfabetului, mari sau mici.
- Modelul poate fi completat cu paranteze, puncte sau alte simboluri, inserate
înainte sau după modelul ales; pentru aceasta se execută clic în caseta de text
Number format în poziţia unde se doreşte inserarea şi se tastează aceste
simboluri. Pentru a le şterge, se apasă tasta Delete sau Backspace, în funcţie de
poziţia cursorului de editare: înainte sau după caracterul care trebuie şters.
- Pentru a schimba atributele caracterelor, se acţionează butonul Font… apoi din
fereastra de dialog Font se aleg oricare din atributele disponibile în fereastră.
- Pentru a schimba alinierea caracterului folosit pentru numerotare, se alege din
lista ascunsă în caseta de text Number position una din opţiunile Left, Centered,
Right.
100
calculatoare
- Pentru a mări sau micşora indentarea caracterului folosit pentru numerotare faţă
de marginea logică stângă a paginii, se acţionează săgeţile de incrementare /
decrementare din caseta Aligned at.
- Pentru a modifica distanţa dintre începutul textului paragrafului şi sfârşitul
caracterului folosit pentru numerotare, se acţionează săgeţile de incrementare sau
decrementare din caseta Indent at aflat în chenarul Text position.
- Pentru a începe numerotarea de la 1 (sau alt caracter echivalent: a, A, I, i) se
selectează butonul Restart numbering.
- Pentru a continua numerotarea din lista precedentă, se selectează butonul
Continue previous list.
Atenţie: Opţiunile Restart numbering şi Continue previous list nu sunt disponibile, dacă
deasupra este selectată opţiunea None.
- Se pot restabili opţiunile implicite pentru stilul de marcare sau numerotare
selectat, executând clic pe butonul Reset. Acest buton nu este disponibil dacă
stilul de marcare sau numerotare nu a fost modificat.
3. Se execută clic pe butonul OK.
Crearea listelor multinivel
Crearea listelor marcate sau numerotate pe mai multe nivele se face la fel ca şi a celor pe
un singur nivel, cu specificarea următoare: numerotarea sau marcarea fiecărui paragraf din listă
se face în funcţie de nivelul de indentare al acestuia. Formatele de numerotare pentru diversele
niveluri ale unei liste multinivel se pot personaliza, se pot combina paragrafe marcate şi
numerotate, pe baza nivelului de indentare.
Pentru a crea o listă multinivel, se parcurg următoarele etape:
1. Se tastează sau se selectează lista de paragrafe. Se indentează paragrafele printr-una din
metodele prezentate mai sus.
2. Din meniul Format se execută clic pe Bullets and Numbering…, care deschide fereastra de
dialog Bullets and Numbering.
3. Pentru numerotare / marcare pe mai multe nivele, se acţionează tab-ul Outline Numbered,
apoi se alege modelul dorit.
4. Se închide fereastra de dialog Bullets and Numbering cu clic pe butonul OK.
Dacă lista se introduce după selectarea modelului de listă multinivel, ori de câte ori se
începe un paragraf nou, Word formatează paragraful ca parte componentă a listei multinivel şi
aplică numerotarea care corespunde nivelului de indentare respectiv. Folosind butoanele
(Decrease Indent) şi (Increase Indent) se poate modifica nivelul de indentare pentru fiecare
paragraf al listei şi, în consecinţă, Word ajustează automat numerotarea în conformitate cu noul
nivel de indentare a paragrafului.
b) Crearea listelor marcate sau numerotate folosind bara cu instrumente pentru
format
1. Se selectează paragrafele care trebuie marcate sau numerotate sau se plasează cursorul de
editare într-o linie liberă, începând cu care urmează să fie introdusă lista de paragrafe
marcate sau numerotate.
2. Se acţionează unul din următoarele butoane din bara cu instrumente pentru format:
Bullets - pentru marcare (vor fi aplicate ultimele tipuri de marcaje folosite)
Numbering - pentru numerotare (va fi aplicat ultimul stil de numerotare folosit);
3. Pentru modificarea indentării, se folosesc următoarele butoane din bara cu instrumente
pentru format :
Increase indent - pentru deplasare spre dreapta
Decrease Indent - pentru deplasare spre stânga.
101
calculatoare
Eliminarea marcajelor sau numerotării

Pentru a renunţa la numerotarea unei liste sau la marcajele aplicate unor paragrafe, se poate alege
una din următoarele metode:
• Se folosesc comenzi din meniu
1. Se selectează lista din care urmează să se elimine marcajele sau numerotarea
2. În meniul Format se execută clic pe Bullets and Numbering…
3. Se execută clic pe None
•Se folosesc butoanele de pe bara cu instrumente de formatare
1. Se selectează lista marcată sau numerotată
2. Se execută clic pe butonul Bullets pentru a elimina marcajele din lista marcată
3. Se execută clic pe butonul Numbering pentru a elimina numerotarea din lista
numerotată pe un nivel sau pe mai multe nivele
1.4.9. Aranjarea unui text în pagină pe mai multe coloane
În Word se pot crea două tipuri de coloane: coloane tip ziar, în care textul de la baza unei
coloane continuă în partea superioară a coloanei următoare şi coloane de genul celor care
apar în tabele (coloane paralele).
Word determină numărul de coloane tip ziar care pot încăpea într-o pagină pe baza a trei
factori: lăţimea paginii, dimensiunile marginilor logice, lăţimea şi spaţierea coloanelor. Lăţimea
minimă a coloanelor este de 0.5 inch. Coloanele au lungimea paginii din secţiunea care se
formatează pe coloane sau, dacă nu există secţiuni, ele au lungimea paginilor documentului.
Dacă o secţiune ocupă mai puţin decât o pagină,
lungimea coloanei va fi dată de lungimea secţiunii.
Secţiunile sunt diviziuni ale unui document care pot fi
formatate independent unele de altele. Pentru a avea
numere sau stiluri diferite de coloane în părţi diferite ale
documentului este necesară împărţirea lui în secţiuni.
Pentru a crea o nouă secţiune începând din locul
unde se află cursorul, se procedează în unul din
următoarele moduri:
• În meniul Insert, se execută clic pe Break; în
caseta de dialog Break, în chenarul Section
breaks, se poate specifica succesiunea continuă a secţiunilor, astfel încât să se poată crea
un număr diferit de coloane pe aceeaşi pagină (Continous), sau se poate specifica
începerea fiecărei secţiuni pe o pagină nouă (Next page), pe următoarea pagină pară
(Even page) sau pe următoarea pagină impară (Odd page).
• Se selectează textul care urmează să fie aranjat pe coloane şi se formatează pe numărul de
coloane dorit. Word adaugă câte un marcator de secţiune înainte şi după textul selectat.
Word pune la dispoziţie două metode pentru a crea coloane:
a) Cu ajutorul meniului :
• Se selectează textul care trebuie aranjat pe mai multe coloane;
• În meniul Format se execută clic pe Columns…, care afişează fereastra de dialog
Columns, în care apar următoarele elemente:
- Chenarul Presets care conţine cinci modele de coloane: o singură coloană, două coloane
de lăţime egală, trei coloane de lăţime egală, două coloane dintre care cea din stânga are
102
calculatoare
lăţimea egală cu jumătatea lăţimii celei din dreapta, două coloane dintre care cea din
dreapta are lăţimea egală cu jumătatea lăţimii celei din stânga.
- Number of Columns – un câmp unde se poate introduce numărul de coloane în care se
aranjează textul.
- Equal Column With - un comutator care determină crearea unor coloane de aceeaşi
lăţime când este activat, sau permite crearea unor coloane de lăţimi diferite când este
dezactivat. Acest comutator nu este disponibil dacă este selectată o singură coloană.
- Width and spacing - un chenar în care sunt cuprinse sub formă de tabel, informaţii
despre lăţimea şi spaţierea coloanelor. Câmpurile din tabel au la început valori implicite,
care apoi se pot modifica. Pentru fiecare coloană apar următoarele câmpuri :
Col# - numărul coloanei;
Width - lăţimea coloanei curente;
Spacing - spaţiul dintre coloana curentă şi coloana următoare;
Dacă s-a ales o aranjare pe mai mult de trei coloane, pe marginea stângă a chenarului apare
o linie de parcurgere verticală pentru a avea acces la elementele de descriere a tuturor
coloanelor.
- Start new columns - un comutator care determină, atunci când este activat, trecerea
textului pe o nouă coloană începând cu poziţia curentă a cursorului (în lista Apply to se
selectează This point forward).
- Line between - un comutator care, atunci când este activat, determină separarea
coloanelor cu linii verticale.
- Apply to - o listă ascunsă care permite precizarea domeniului de aplicare a aranjării
textului pe coloane. După desfăşurarea listei, apar următoarele opţiuni:
Whole document - întregul document;
Selected text - textul selectat în prealabil (apare numai dacă există text selectat);
This point forward - de la poziţia curentă a cursorului, până la sfârşitul documentului;
Selected sections - secţiunile selectate în prealabil;
This section - secţiunea curentă, în care se află cursorul (apare numai dacă există mai
multe secţiuni);
În vederea Normal se văd coloanele aranjate una sub alta dar având lăţimea reală. Pentru a le
vedea alăturate, aşa cum apar în document, trebuie vizualizat documentul în vederea Page
Layout (Print Layout pentru Word 2000) sau Print Preview.
b) Cu ajutorul barei cu instrumente standard
1. Se selectează fragmentul de text.
2. Se acţionează butonul Columns din bara cu instrumente standard, care deschide o casetă în
care apar patru coloane şi un buton Cancel. Se selectează numărul de coloane dorit, trăgând
mouse-ul peste ele cu butonul stâng apăsat, de la stânga spre dreapta. Fereastra se extinde,
afişând mai multe coloane. Când se eliberează butonul mouse-ului, textul selectat va fi
aranjat pe coloane.
Observaţie:
Numărul de coloane care se pot crea folosind butonul Columns depinde de rezoluţia
monitorului. Cu cât rezoluţia este mai mare, cu atât se pot crea mai multe coloane.
1.4.10. Eliminarea coloanelor
1. Se selectează textul din care dorim să eliminăm coloanele, sau se poziţionează
cursorul de editare în secţiunea care a fost formatată pe coloane.
2. Se execută clic pe butonul (Columns) din bara cu instrumente de formatare şi se
alege o singură coloană, sau, în meniul Format, se execută clic pe Columns şi din
grupul Presets se selectează One şi apoi OK.
103
calculatoare
1.4.11. Începerea unei coloane noi

Când textul este formatat pe coloane, datorită faptului că lungimea coloanelor este
ajustată automat, în funcţie de mărimea paginii sau a secţiunii, se poate întâmpla ca “ruperea”
textului să se facă într-un loc nepotrivit, Astfel un titlu poate rămâne la baza unei coloane, în loc
să se afle la începutul coloanei următoare. Prin inserarea unui salt de coloană imediat înaintea
titlului, se poate muta titlul în partea de sus a coloanei următoare. Pentru a insera un salt de
coloană se foloseşte combinaţia de taste Shif+Ctrl+Enter, sau se parcurg următorii paşi:
1. Se poziţionează cursorul de editare la începutul liniei cu care va începe noua coloană.
2. Din meniul Insert se alege Break. Apare caseta de dialog Break.
3. Se selectează opţiunea Column break.
Pentru ca o coloană să înceapă pe o pagină nouă, se inserează un salt de pagină, folosind
combinaţia de taste Ctrl+Enter sau se parcurg paşii:
1. Se poziţionează cursorul de editare la începutul liniei cu care va începe noua coloană.
2. Din meniul Insert se alege Break. Apare caseta de dialog Break.
3. Se selectează opţiunea Page break.
1.5. Tipărirea documentelor Word

1.5.1. Obţinerea pe ecran, înainte de tipărire, a imaginii documentului
Pentru a previzualiza documentul se foloseşte una din următoarele metode:
- Din meniul File se execută clic pe Print Preview.
- Se execută clic pe butonul (Print Preview) din bara cu instrumente standard.
Se obţine pe ecran o fereastră al cărei nume conţine, pe lângă numele aplicaţiei şi al
documentului, cuvântul (Preview); în această fereastră se poate vizualiza o pagină sau mai
multe, cu imaginea documentului aşa cum va arăta tipărit. Pentru a putea opera direct asupra
acestei imagini, între meniu şi fereastra Preview a documentului apare bara cu instrumente Print
Preview, care conţine următoarele butoane:
Print (Tipăreşte) – tipăreşte fişierul activ sau elementele selectate; pentru a selecta opţiunile
de tipărire, în meniul File se execută clic pe Print.
Magnifier (Lupa) – măreşte lizibilitatea paginii, prin mărirea ei, dacă este prea micşorată, sau
prin micşorarea ei, dacă nu încape pe ecran. Se execută clic pe lupă şi apoi clic pe pagina din
document căreia dorim să-i modificăm mărimea. Dacă controlul Zoom este mai mare sau egal cu
100%, cursorul se va transforma într-o lupă care va conţine semnul – (minus). În caz contrar va
conţine semnul + (plus). Dacă se execută clic cu acest cursor pe pagina respectivă, aceasta va fi
micşorată sau mărită până la 100%. Prin repetarea acestei acţiuni se revine la dimensiunea de
pagină dată iniţial de controlul Zoom. Mărirea sau micşorarea unei pagini nu schimbă aspectul
paginii tipărite.
One page (O pagină) – reduce sau măreşte la scară pagina curentă, astfel încât să se poată
vedea în întregime în fereastra Preview.
Multiple Pages (Pagini multiple) – afişează două sau mai multe pagini pe ecran; pentru
aceasta, se execută clic pe acest buton şi apoi, prin glisare, se selectează numărul de pagini
care vor fi afişate simultan; cu cât numărul de pagini este mai mare, cu atât procentul afişat de
controlul Zoom va fi mai mic.
104
calculatoare
Zoom (Control micşorare/mărire) – prin intermediul acestui buton se introduce o

micşorare/mărire între 10% şi 500% sau se selectează din lista ascunsă procentul dorit
de afişare al paginilor documentului; opţiunea Whole Page duce la dimensionarea paginii
curente în aşa fel încât să poată fi văzută în întregime; opţiunea Page Width dimensionează
pagina în aşa fel încât lăţimea ei să intre în ecran; opţiunea Two Pages duce la afişarea în
fereastra Preview a două pagini simultan.
View ruler (Vizualizare riglă) – dacă se execută repetat clic pe acest buton, se afişează sau se
ascunde rigla, instrument care poate fi folosit la schimbarea indentării paragrafelor, la
modificarea lăţimii marginilor logice de pagină sau la poziţionarea obiectelor.
Shrink to fit (Micşorare pentru a potrivi) – dacă se execută un clic pe acest buton, se reduce
cu o pagină numărul de pagini din document, pentru a împiedica apariţia unei ultime pagini,
foarte puţin ocupată.
Full screen (Ecran complet) – dacă se execută clic pe acest buton, elementele ecranului sunt
ascunse, astfel încât să se poată vedea mai mult din document. Pentru a reveni la modul anterior
de vizualizare, se execută din nou clic pe acest buton, sau se execută clic pe butonul Close Full
Screen din caseta Full Screen care apare în urma selecţiei acestei opţiuni, sau se apasă tasta
ESC.
Close (Închide) – dacă se execută clic pe acest buton, fereastra de previzualizare
(Preview) este închisă, documentul rămâne vizibil pe ecran în vederea curentă.
1.5.2. Stabilirea parametrilor paginii fizice pentru aranjarea în pagină a textului
Aranjarea în pagină a unui document poate fi făcută înainte de scrierea documentului, pe
măsură ce se redactează sau după terminarea lui. Opţiunile de aranjare în pagină se referă la
stabilirea marginilor logice, a alinierii verticale în pagină, a salturilor de pagină şi de secţiune, a
numerotării paginilor, a antetelor şi subsolurilor, a dimensiunii şi orientării hârtiei şi a sursei de
alimentare cu hârtie. În mod prestabilit, numeroase opţiuni de aranjare în pagină sunt aplicate
întregului document, dar acestea se pot aplica şi uneia sau mai multor secţiuni, ori începând din
poziţia cursorului de editare.
Pentru a avea acces la toate opţiunile de configurare a paginii, în meniul File se execută
clic pe Page Setup… care deschide fereastra de dialog Page Setup. În partea superioară sunt
patru tab-uri care permit precizarea a patru grupe de parametri:
Tab-ul Margins
Marginile logice sunt bordurile de pe cele patru laturi ale unei pagini, în interiorul cărora
se află textul documentului. Ele pot conţine antete, subsoluri, numere de pagină, note de subsol
sau grafică. Marginile sunt afişate diferit, în funcţie de vederea în care se lucrează. În vederea
Normal marginile nu sunt vizibile, este vizibil numai spaţiul ocupat de text, dintre margini.
Pentru a putea vedea marginile cu tot ceea ce conţin ele (antete, subsoluri, numere de pagină,
etc.) trebuie selectată vederea Page Layout (Print Layout pentru Word 2000).
Dacă se execută clic pe tab-ul Margins, în fereastra de dialog Page Setup apar
parametrii cu care se pot stabili valorile
exacte ale marginilor logice ale paginii
documentului, în următoarele câmpuri:
Top – distanţa dintre marginea fizică
superioară a foii de hârtie şi marginea
superioară a primului rând de pe pagină.
Bottom - distanţa dintre marginea fizică
inferioară a foii de hârtie şi marginea
inferioară a ultimului rând de pe pagină.
105
calculatoare
Left – distanţa dintre marginea fizică din stânga a foii şi marginea din stânga a textului
neindentat.
Right - distanţa dintre marginea fizică din dreapta a foii şi marginea din dreapta a textului
neindentat.
Gutter - marginea suplimentară pentru îndosariere care se adaugă la marginea logică stângă
(dacă se lucrează cu un singur tip de pagină - caseta Mirror margins nu este selectată), sau la
marginea logică interioară (dacă se lucrează cu două tipuri de pagină, stânga şi dreapta – caseta
Mirror margins este selectată).
Header – distanţa dintre marginea fizică de sus a hârtiei şi marginea de sus a antetului. Dacă
această distanţă este mai mare decât cea indicată la Top, textul din document nu se va suprapune
peste antet, ci va fi scris imediat sub antet.
Footer – distanţa dintre marginea fizică de jos a hârtiei şi marginea de jos a subsolului de pagină.
Dacă această distanţă este mai mare decât ce indicată la Bottom, textul din document nu se va
suprapune peste subsol, ci Word imprimă textul până deasupra subsolului de pagină.
Lista ascunsă Apply to conţine aceleaşi opţiuni indiferent de tab-ul selectat în fereastra Page
Setup şi de aceea va fi tratată o singură dată. Ea permite stabilirea unor formate de pagină care să
fie valabile pentru anumite porţiuni din document:
- Dacă documentul este format dintr-o singură secţiune, în mod implicit este activă
opţiunea Whole document, ceea ce înseamnă că formatul paginii este valabil pentru
întregul document.
- Dacă se selectează This point forward, formatul paginii este valabil de la pagina
curentă până la sfârşitul documentului, această porţiune de text fiind automat trecută
într-o secţiune nouă.
- Dacă documentul conţine mai multe secţiuni, în mod implicit este activă opţiunea
This section, care arată că formatul de pagină va fi valabil pentru secţiunea curentă.
- Dacă documentul conţine mai multe secţiuni care au fost selctate în prealabil, în mod
implicit este activă opţiunea Selected sections, care arată că formatul de pagină va fi
valabil pentru secţiunile selectate.
- Dacă a fost selectat text înainte de a alege File, Page Setup…, lista Apply to se
completează cu opţiunea Selected text, prin care marginile se aplică textului selectat
şi se inserează salturi de secţiune cu trecere la pagină nouă, la începutul şi la sfârşitul
textului selectat.
Comutatorul Mirror Margins - se activează atunci când documentul se tipăreşte pe ambele feţe
ale colilor de hârtie. În acest caz documentul are două tipuri de pagină: stângă (pară) şi dreaptă
(impară). Pentru a putea fi legat documentul, cele două tipuri de pagină au nevoie de margini
diferite şi în consecinţă în loc de câmpurile Left şi Right apar câmpurile :
- Inside - marginea interioară (marginea stângă pentru pagina impară şi marginea
dreaptă pentru pagina pară).
- Outside - marginea exterioară (marginea dreaptă pentru pagina impară şi marginea
stângă pentru pagina pară).
Butonul de comandă Default – dacă se execută clic pe acest buton, setările curente din fereastra
de dialog Page Setup sunt memorate ca setări implicite pentru documentul activ şi pentru toate
documentele noi bazate pe şablonul curent. Acest buton este comun şi celorlalte trei tab-uri.
Stabilirea vizuală a marginilor
Marginile pentru o secţiune sau pentru tot documentul pot fi stabilite mai rapid dar mai
puţin precis, cu ajutorul riglei orizontale şi a celei verticale. Riglele apar în vederile Page Layout
şi Print Preview. Pe fiecare riglă există o zonă albă, care indică spaţiul dintre margini, şi două
zone gri, care indică mărimea marginilor logice. Se pot trage liniile care separă cele două zone,
cu scopul de a modifica dimensiunile marginilor.
Tab-ul Paper Size
106
calculatoare
Dacă se execută clic pe tab-ul Paper Size în fereastra de dialog Page Setup apar următorii
parametri care definesc dimensiunea şi orientarea hârtiei:
Paper Size - o listă ascunsă, prin desfăşurarea căreia apar numele unor formate de pagină
standard, cum ar fi :
Letter 216x279 mm
Legal 216x356 mm
A4 210x297 mm
B5 182x257 mm
Custom Size (definită de utilizator)
Dacă nici unul din formate nu este satisfăcător, se alege opţiunea Custom Size şi se completează
câmpurile Width şi Height cu valorile care definesc lăţimea şi înălţimea paginii de hârtie pe care
se va tipări.
Width - lăţimea paginii;
Height - înălţimea paginii;
Orientation – chenar ce conţine două butoane care permit alegerea orientării paginii:
- Portrait (portret) - dimensiunea pe verticală este mai mare decât dimensiunea pe orizontală;
- Landscape (peisaj) - dimensiunea pe orizontală este mai mare decât dimensiunea pe
verticală.
Apply to – vezi mai sus.
Tab-ul Paper Source
Multe imprimante au mai multe posibilităţi de a stoca hârtia. De exemplu, imprimantele
laser au o tavă implicită şi un locaş pentru alimentare manuală. Unele imprimante au două tăvi,
în care se pot pune coli de hârtie cu antet sau fără antet, ori coli de hârtie de calităţi şi culori
diferite, pentru diferitele secţiuni ale documentului.
Pentru a selecta o sursă de alimentare cu hârtie pentru documentul ce urmează să fie
tipărit, se parcurg etapele:
1. Se execută clic în interiorul secţiunii pentru care dorim să stabilim sursa de alimentare cu
hârtie (modificarea va fi aplicată întregului document dacă acesta nu are decât o secţiune)
sau se execută clic în punctul în care dorim să schimbăm sursa de alimentare cu hârtie.
2. În meniul File se execută clic pe Page Setup; în caseta de dialog Page Setup se execută clic
pe tab-ul Paper Source.
3. Din lista First Page se selectează sursa de alimentare cu hârtie pentru prima pagină a
documentului sau a secţiunii.
4. Din lista Other Pages se selectează sursa de alimentare cu hârtie pentru restul paginilor
documentului sau secţiunii.
5. Din lista ascunsă Apply to se selectează una din opţiunile disponibile, ca la tab-ul Margins.
Tab-ul Page Layout
Conţine următoarele obiecte:
 Caseta de text Section start, prin care, derulând lista ascunsă, se poate indica unde să
înceapă secţiunea curentă: în continuarea celei precedente (Continuous); la începutul
unei coloane noi (New column); pe o pagină nouă (New page); pe următoarea pagină
pară (Even page); pe următoarea pagină impară (Odd page).
 Chenarul Headers and Footers, care conţine două casete de validare:
• Different odd and even – prin selectarea acestei opţiuni, se specifică
intenţia de a crea un antet sau subsol pentru paginile pare, diferit de antetul
sau subsolul pentru paginile impare.
• Different first page - prin selectarea acestei opţiuni, se specifică intenţia de
a crea un antet sau subsol de pagină diferit pentru prima pagină a unei
secţiuni din document.
107
calculatoare
 Caseta de text Vertical alignment (Aliniere verticală), cu ajutorul căreia se poate

specifica modul de aranjare a textului pe verticală, între marginile logice de sus şi de jos
ale paginii:
• Top – textul va fi plasat la marginea de sus a paginii
• Center – dacă textul nu ocupă o pagină întreagă, el va fi plasat în centrul
paginii, în aşa fel încât distanţa dintre marginea logică de sus a textului şi
marginea de sus a paginii să fie egală cu distanţa dintre marginea logică de
jos a textului şi marginea de jos a paginii.
• Justified - dacă textul nu ocupă o pagină întreagă, el va fi spaţiat astfel
încât să ocupe toată pagina
 Butonul de comandă Line Numbers – prin executarea unui clic pe acest buton se adaugă
(dacă nu există) sau se elimină (dacă există) numerotarea liniilor pentru porţiunea din
document indicată în caseta Apply to.
Observaţie: Efectul acestor opţiuni este vizibil în vederile Page Layout şi Print Preview.
1.5.3. Numerotarea paginilor
Pentru a obţine o numerotare automată a paginilor se procedează astfel:
1. În meniul Insert se execută clic pe Page Numbers…, care deschide fereastra de dialog
Page Numbers. Dacă valorile implicite pentru parametrii de numerotare (poziţia şi alinierea
numărului paginii) convin, se încheie dialogul cu clic pe butonul OK.
2. Dacă se doreşte modificarea poziţiei pentru numărul paginii, se desfăşoară lista ascunsă
Position, acţionând butonul săgeată în jos, care se află în dreapta ei. Se alege una din
următoarele opţiuni:
 Top of Page (Header) - numărul paginii se introduce în antet;
 Bottom of Page (Footer) - numărul paginii se introduce în subsol;
3. Dacă se doreşte modificarea alinierii numărului de pagină (în antet sau subsol), se desfăşoară
lista ascunsă Alignment, acţionând butonul săgeată în jos care se află la dreapta sa. Se alege
una din următoarele opţiuni :
Left - în partea stângă a paginii;
Center - în centrul paginii;
Right - în partea dreaptă a paginii;
Inside – dacă comutatorul Mirror margins este activ, în partea interioară a paginii, adică
în partea stângă a paginii cu număr impar şi în partea dreaptă a paginii cu număr par;
Outside - dacă comutatorul Mirror margins este activ, în partea exterioară a paginii, adică
în partea dreaptă a paginii cu număr impar şi în partea stângă a paginii cu număr par;
4. Dacă se doreşte ca numărul să nu apară pe prima pagină a documentului sau a unei secţiuni,
se dezactivează comutatorul Show number on first page. Când acest comutator este activat,
numărul apare şi pe prima pagină.
5. Dacă este nevoie de formate speciale de numerotare a paginilor, se execută clic pe butonul
Format…, care deschide fereastra de dialog
Page Number Format; aceasta permite
schimbarea formatului de numerotare a
paginilor, cu ajutorul următoarelor opţiuni:
• Number Format - o listă ascunsă care oferă
în mod implicit formatul de numerotare prin
numere consecutive, începând cu 1 pentru
prima pagină: 1, 2, 3, …. Dacă se desfăşoară
lista ascunsă, se obţin următoarele opţiuni:
108
calculatoare
1, 2, 3, ….; a, b, c, ….; A, B, C, ….; I, II, III, ….; i, ii, iii, …;

• Include chapter number - un comutator care permite includerea numărului capitolului în
formatul numărului pentru pagină (dacă documentul conţine mai multe capitole). Titlurile
de capitole trebuie formatate cu stiluri prestabilite pentru titluri – Heading - şi apoi
numerotate folosind, din meniul Format, comanda Bullets and Numbering urmată de
selectarea tab-ului Outline Numbered. Pentru obţinerea unei numerotări corecte, stilurile
Heading nu vor mai fi folosite pentru a formata alte tipuri de paragrafe.
Când se acţionează acest comutator, devin active următoarele liste ascunse:
Chapter starts with style - permite precizarea formatării titlurilor de capitole, al căror
număr va apărea în numărul de pagină
Use separator - pentru precizarea caracterului care separă numărul paginii de numărul
capitolului;
În acest caz se pot obţine următoarele numerotări ale paginilor pentru diferite capitole:
 pentru Capitolul I: I-1, I-2, I-3,…
 pentru Capitolul II: II-1, II-2, II-3,…
• Page Numbering – zonă cu butoane care permit alegerea uneia din următoarele opţiuni:
 Continue from previous section - în cazul unui document cu mai multe secţiuni,
numărul de pe prima pagină a secţiunii curente este cel care urmează după
numărul de pe ultima pagină a secţiunii precedente;
 Start at - un câmp în care se precizează numărul de la care începe numerotarea
paginilor, acest număr fiind asociat primei pagini din document sau din secţiunea
curentă.
1.5.4. Numerotarea secţiunilor unui document
Dacă un document conţine mai mult de o secţiune, numerotarea paginilor este aplicată
întregului document şi numerele de pagină sunt crescătoare. Dacă numerotarea a fost făcută în
subsolul paginilor şi dorim ca în cadrul fiecărei secţiuni să se înceapă numerotarea cu 1 sau cu
orice alt număr, se parcurg paşii următori:
1. Se poziţionează cursorul de editare în interiorul secţiunii pentru care se doreşte un alt tip de
numerotare.
2. În meniul View se execută clic pe Header and Footer care aduce pe ecran bara de
instrumente Header and Footer şi afişează cele două zone, de antet şi de subsol de pagină;
restul textului este afişat estompat iar cursorul de editare se află în zona de antet. Se execută
clic pe butonul (Switch Between Header and Footer) din bara cu instrumente Header
and Footer pentru a muta cursorul de editare în subsol, unde se află numărul paginii.
3. Se execută clic pe butonul (Same as Previous) pentru a rupe legătura dintre subsolul
secţiunii curente şi cel al secţiunii precedente.
4. În meniul Insert se execută clic pe Page Numbers… şi apoi pe butonul Format…
5. În grupul Page Numbering se selectează Start at: şi apoi se tastează sau se selectează
primul număr de pagină pentru secţiunea curentă
6. Se alege OK pentru a reveni în fereastra Page Numbers şi din nou OK pentru a reveni în
document.
1.5.5. Lansarea tipăririi unui document
a) Folosind bara cu instrumente standard

1. Se acţionează butonul (Print) din bara cu instrumente standard. Tipărirea documentului
este lansată imediat pe imprimanta instalată, fără nici un dialog, cu parametrii care au fost
pregătiţi dinainte.
2. Această metodă se foloseşte dacă se doreşte folosirea opţiunilor curente de tipărire.
109
calculatoare
b) Folosind meniul
1. În meniul File se execută clic pe Print…, care deschide fereastra de dialog Print, ce conţine
următoarele elemente:
 Chenarul Printer, care conţine următoarele informaţii în legătură cu imprimanta

care se foloseşte:
Name - o casetă de text în care se vede numele imprimantei selectate pentru tipărire. Acesta
trebuie să corespundă imprimantei pe care se face tipărirea.
Anumite caracteristici ale imprimantei selectate: (Idle: funcţională sau Busy: ocupată; Type:
tipul imprimantei; Where: portul imprimantei sau locaţia, dacă aceasta este partajată în reţea;
Comment: informaţii adiţionale despre imprimantă, care pot fi introduse folosind fereastra
Printers din meniul Settings al butonului Start; se execută clic cu butonul drept al mouse-ului
pe pictograma imprimantei şi se selectează opţiunea Properties. În fereastra care apare se pot
introduce informaţiile dorite în caseta Comments).
Properties – buton de comandă care permite schimbarea anumitor opţiuni pentru imprimanta
aleasă: dimensiunea hârtiei, orientarea paginii, magazia de hârtie, rezoluţia pentru imaginile
grafice, fonturile folosite, calitatea imprimării şi altele.
Print to file - un comutator care se activează pentru ca rezultatul tipăririi să fie introdus
într-un fişier în loc să iasă la imprimantă. Acest fişier poate fi tipărit la imprimantă ulterior,
pe un calculator care are imprimanta care a fost selectată.
 Chenarul Page range, care conţine următoarele butoane radio pentru a alege care
parte din document să fie tipărită:
All – se tipăreşte întregul document;
Current page - se tipăreşte pagina curentă;
Selection – se tipăreşte numai porţiunea de text selectată;
Pages - se tipăresc anumite pagini, sau intervale de pagini, care se precizează în câmpul alăturat,
cu formatele indicate în exemplul aflat sub caseta de text.
 Chenarul Copies, care conţine următoarele elemente în legătură cu numărul de
copii care trebuie tipărite:
Number of copies - o casetă de text în care se precizează numărul de copii care se tipăresc;
Collate - un comutator care decide secvenţa de tipărire a paginilor în cadrul mai multor copii.
Dacă acest comutator este activat, se tipăreşte câte o copie completă înainte de a începe tipărirea
copiei următoare.
110
calculatoare
 Print what - listă ascunsă cu ajutorul căreia se precizează ce anume se tipăreşte

în legătură cu documentul: documentul în sine, proprietăţile documentului,
comentarii etc.
 Print - listă ascunsă în care se precizeză dacă se tipăresc toate paginile
documentului, numai paginile impare (Odd pages) sau numai cele pare (Even
pages)
 Options… - buton care deschide fereastra de dialog Options, în care apar diferiţi
parametri pentru imprimare, care pot fi modificaţi. Dialogul de opţiuni se încheie
cu OK dacă se doreşte ca opţiunile să rămână valabile sau cu Cancel dacă se
renunţă la ele.
2. Dacă operaţia de imprimare este bine pregătită, se apasă butonul OK, iar dacă se mai doreşte
o verificare, se selectează butonul Cancel.
1.6. Lucrul cu tabele

1.6.1. Crearea unui tabel
Un tabel este o reţea de coloane şi linii în care se pot introduce liste cu date, informaţii
numerice, ilustraţii, text şi grafică. Comenzile din meniu sau barele cu instrumente specifice
lucrului cu tabele simplifică aranjarea şi formatarea tabelelor.
a) Crearea unui tabel cu ajutorul meniului
1. Se poziţionează cursorul de editare în locul unde se introduce tabelul;
2. În meniul Table se execută clic pe Insert Table…, care deschide fereastra de dialog Insert
Table;
3. În fereastra de dialog Insert Table există următoarele câmpuri în care se pot introduce valori
pentru parametrii care definesc tabelul:
Number of Columns - se introduce numărul de coloane
Number of Rows - se introduce numărul de linii
Column Width - se introduce lăţimea coloanelor din tabel; cu opţiunea Auto, lăţimea paginii
se distribuie în mod egal la numărul de coloane.
Butonul de comandă AutoFormat… ; dacă se execută clic cu cu butonul stâng al mouse-
ului pe el se deschide fereastra de dialog
TableAutoFormat, care permite selecta-
rea anumitor opţiuni de formatare a
tabelului: borduri, umbriri, fonturi, culori
de fond, etc. Se poate alege un model din
lista Formats (Formate), la care pot fi
operate modificări, prin selectarea sau
deselectarea casetelor de validare din
zonele Formats to apply şi/sau Apply
special formats to.
4. Aceşti parametri nu sunt definitivi.
Ulterior valorile lor se pot modifica cu
uşurinţă, chiar dacă tabelul conţine
informaţii. Dialogul se încheie cu OK.
În documentul curent este inserat imediat un
tabel care nu conţine încă informaţii.
b) Crearea unui tabel folosind bara cu instrumente standard
111
calculatoare
1. Se poziţionează cursorul de editare în locul unde se inserează tabelul;

2. Se acţionează butonul (Insert Table) din bara de instrumente Standard. Este afişată o
structură de tabel cu mai multe rânduri şi coloane (asemănătoare cu cea afişată în figura
alăturată).
3. Se trage indicatorul mouse-ului în interiorul structurii de tabel în jos şi la dreapta, cu
butonul stâng apăsat, pentru a selecta dimensiunea tabelului care urmează să fie inserat
(structura se extinde dacă indicatorul mouse-ului depăşeşte bordura dreaptă sau cea
inferioară).
4. După ce se eliberează butonul mouse-ului, în document apare o structură de tabel cu
numărul ales de coloane şi rânduri iar cursorul de editare clipeşte în prima celulă (celula din
colţul stânga-sus al tabelului).
5. Pentru a renunţa la o operaţiune de inserare a unui tabel începută, fără să se elibereze
butonul mouse-ului, se deplasează indicatorul mouse-ului la stânga sau în sus până se iese
din structura de tabel selectată.
1.6.2. Deplasarea cursorului de editare într-un tabel
Pentru a introduce cursorul de editare într-o celulă (celula devine activă şi în acest fel se
pot introduce în ea informaţii) se pot folosi două procedee :
 Se execută clic cu butonul stâng al mouse-ului în celula respectivă.
 Se foloseşte tastatura pentru deplasare prin tabel până la celula respectivă.
Tastele şi acţiunile lor sunt prezentate în tabelul următor.
112
calculatoare
Taste Efectul de deplasare

Mută cursorul de editare în celula din dreapta, dacă această celulă este goală;
dacă în celulă există informaţie, aceasta este selectată.
Tab Dacă tasta se apasă în timp ce cursorul de editare se află în celula din dreapta-
jos (ultima celulă din tabel), în tabel se inserează o linie nouă şi cursorul de
editare se mută în prima celulă a acestei linii.
Mută cursorul de editare în celula din stânga, dacă această celulă este goală;
Shift+Tab
dacă în celulă există informaţie, aceasta este selectată.
Mută cursorul de editare în prima celulă a linie curente, la începutul textului
Alt+Home
existent în celulă
Mută cursorul de editare în ultima celulă a liniei curente, la începutul textului
Alt+End
existent în celulă
Mută cursorul de editare în ultima celulă din coloana curentă, la începutul
Alt+PgDn
textului existent în celulă
Mută cursorul de editare în prima celulă din coloana curentă, la începutul
Alt+PgUp
textului existent în celulă
Tastă
Mută cursorul de editare cu câte un caracter la dreapta în celulă şi în celula din
direcţională
dreapta, atunci când cursorul de editare ajunge la sfârşitul celulei curente.
dreapta →
Tastă
Mută cursorul de editare cu câte un caracter la stânga în celulă şi în celula din
direcţională
stânga, atunci când cursorul de editare ajunge la începutul celulei curente.
stânga ←
Tastă Mută cursorul de editare cu câte o linie în sus în celulă şi în celula de
direcţională deasupra, atunci când cursorul de editare ajunge pe prima linie a celulei
în sus ↑ curente.
Tastă
Mută cursorul de editare cu câte o linie în jos în celulă şi în celula de dedesubt,
direcţională
atunci când cursorul de editare ajunge pe ultima linie a celulei curente.
în jos ↓
1.6.3. Introducerea informaţiilor într-un tabel
Într-o celulă activă (celula în care se găseşte cursorul de editare) se pot introduce
informaţii. Dacă textul este mai lung decât lăţimea celulei, Word trece automat la linia următoare
în cadrul acelei celule, mărind înălţimea celulei. Nu trebuie apăsată tasta Enter decât dacă se
doreşte demararea unui nou paragraf. Pe măsură ce se introduce sau se şterge text în interiorul
unei celule, înălţimea celulei se adaptează automat la dimensiunea textului.
1.6.4. Linii care delimitează celulele (borduri)
Există două tipuri de linii care delimitează celulele unui tabel:
1. Linii de ghidare, mai şterse, vizibile numai pe ecran, dar care nu apar la imprimantă; aceste
linii conturează celulele tabelului şi simplifică lucrul în tabel.
2.Linii mai pronunţate, vizibile atât pe ecran cât şi la imprimantă, numite borduri.
Linii vizibile numai pe ecran :
- pentru a afişa liniile de ghidare, în meniul Table se execută clic pe Show Gridlines
- pentru a ascunde liniile de ghidare dintr-un tabel, în meniul Table se execută clic pe Hide
Gridlines
Linii mai pronunţate vizibile pe ecran şi la imprimantă
113
calculatoare
Pentru a selecta formatarea bordurilor se pot folosi butoanele de pe bara Tables and
Borders prezentată mai jos, sau comenzi din meniu.
Line Style (stil linie) Shading Color (culoarea de fond a celulei)

Draw Table (desenează tabel) Outside Border (chenar)
Border Color (culoarea bordurii)
Eraser (radieră) Line Weight (grosimea liniei bordurii)
1. Dacă bara cu instrumente pentru tabele şi chenare (Tables and Borders) nu apare pe ecran, în
meniul View se execută clic pe Toolbars şi, în lista care apare, clic pe Tables and Borders.
2. Dacă se doreşte aplicarea de borduri întregului tabel, se poziţionează cursorul de editare
undeva în interiorul tabelului, apoi se selectează întreg tabelul cu ajutorul comenzii Select
Table din meniul Table. Dacă se doreşte aplicarea de borduri unei anumite porţiuni din
tabel, se va selecta numai porţiunea respectivă.
3. Se alege din lista ascunsă Line Style stilul de linie care va fi folosit (o singură linie sau mai
multe, linie continuă, punctată, întreruptă, etc.)
4. Se alege din lista ascunsă Line Weight grosimea liniei (de la ¼ pt. până la 6 pt.).
5. Se execută clic pe butonul Border Color şi din paleta de culori care apare se alege
culoarea bordurii.
6. Se execută clic pe butonul următor din bara Tables and Borders, care
va deschide caseta cu optiuni Borders
7. Se acţionează butonul (Outside Border) pentru a încadra tabelul
sau zona selectată într-un chenar.
8. Se acţionează butonul Inside Border din aceeaşi casetă cu opţiuni
pentru a face vizibile liniile care delimitează celulele din interiorul tabelului sau zonei
selectate.
9. Dacă se doreşte omiterea anumitor linii care delimitează celulele din tabel, se selectează
porţiunea din tabel în care se fac modificările, apoi se folosesc următoarele butoane din
caseta de opţiuni Borders, pentru a obţine efectele dorite:
(Right Border) - linia pronunţată din dreapta devine vizibilă sau invizibilă, după cum
butonul este activat sau dezactivat.
(Left Border) - Linia pronunţată din stânga devine vizibilă sau invizibilă, după cum
(Bottom Border) - Linia pronunţată de jos devine vizibilă sau invizibilă, după cum
(Top Border) - Linia pronunţată de sus devine vizibilă sau invizibilă, după cum butonul
este activat sau dezactivat.
(No Border) - Toate liniile pronunţate de delimitare a celulelor devin invizibile; rămân
vizibile liniile de ghidare, dacă opţiunea Show Gridlines a fost selectată în prealabil.
Selectarea formatării bordurilor cu ajutorul meniului
1. Se execută clic în tabel pentru a formata întregul tabel sau se selectează celulele cărora li se
vor aplica borduri.
114
calculatoare
2. În meniul Format se execută clic pe Borders and Shading … care deschide fereastra de
dialog Borders and Shading; aceasta are în partea superioară tab-urile Borders, Page
Border şi Shading.
3. Se execută clic pe tab-ul Borders pentru a apărea în fereastră opţiunile referitoare la borduri.
4. Din lista Style se
execută clic pe
modelul de linie
dorit din lista de
modele
disponibile.
5. Se execută clic pe
săgeata neagră ori-
entată în jos din
caseta Color şi în
paleta de culori
care apare se
execută clic pe
culoarea dorită.
6. Din lista ascunsă
Width se execută
clic pe grosimea de
linie dorită din
lista de grosimi de
linii disponibile.
7. În stânga există 5 butoane în grupul Setting, având următoarele funcţiuni când sunt folosite
(butonul activ este înconjurat de un chenar albastru):
None - bordurile nu sunt afişate;
Box - este aplicat un chenar având modelul, grosimea şi culoarea alese de utilizator, care
încadrează tabelul sau zona selectată;
All – se delimitează toate celulele din tabel sau zona selectată, cu linii având modelul,
grosimea şi culoarea alese de utilizator;
Grid – este aplicat un chenar având modelul, grosimea şi culoarea alese de utilizator, care
încadrează tabelul sau zona selectată, în timp ce în interior celulele sunt delimitate cu linii
simple, de aceeaşi culoare, având grosimea de 3/4 pt;
Custom – permite plasarea selectivă a liniilor care bordează celulele în tabel sau în zona
selectată.
8. Butonul Options… nu este activ decât dacă în caseta Apply to este selectată opţiunea
Paragraph sau dacă în fereastra Borders and Shading este selectat tab-ul Page Borders
(Borduri de pagină). Dacă se execută clic pe acest buton, în fereastra Borders and Shading
Options care apare se poate indica distanţa de la paragraful de text până la chenar.
9. Lista ascunsă Apply To permite specificarea domeniului de aplicare a opţiunilor selectate.
Prin derularea listei ascunse avem acces la următoarele opţiuni:
Table – domeniul de aplicare este întregul tabel;
Cell – domeniul de aplicare este celula activă;
Paragraph – domeniul de aplicare este
paragraful de text din celula activă în care se află
cursorul de editare.
Text – domeniul de aplicare este zona ocupată de
text în celulele selectate. Această opţiune apare în
lista Apply to numai dacă a fost selectat text sau
celule care conţin text
115
calculatoare
10. Dialogul se încheie cu OK.

Observaţie: Dacă bara de instrumente Table and Borders nu este afişată, butonul Show Toolbar
este activ şi, executând clic pe el, se închide fereastra Borders and Shading şi este afişată bara cu
instrumente Table and Borders, care reflectă opţiunile selectate până în acel moment. Lucrul se
poate continua folosind butoanele de pe această bară.
1.6.5. Aplicarea umbririlor şi culorilor
Aspectul unui tabel poate fi îmbunătăţit folosind umbriri, sau culori de fond, care scot în
evidenţă anumite porţiuni selectate din tabel. Dacă punctul de inserare este plasat într-o celulă a
tabelului fără selectarea ei, umbrirea sau culoarea de fond este aplicată întregului tabel. Pentru a
aplica umbriri sau culori se pot folosi:
a) bara cu instrumente Tables and Borders
Se desfăşoară lista ascunsă Shading Color din bara cu instrumente Tables and
Borders, apoi se execută clic pe culoarea dorită din paleta de culori care apare.
b) opţiuni din meniu
În meniul Format se execută clic pe Borders and Shading…; în fereastra Borders and Shading
se execută clic pe tab-ul Shading, care va aduce în fereastră elementele necesare alegerii mai
sofisticate a modelelor şi culorilor pentru umplere şi haşurare:
 Paleta Fill, din care se poate alege culoarea de umplere pentru tabel sau zona
selectată din tabel; dacă se alege None, culoarea de fond este eliminată.
 Grupul Patterns, care conţine casetele:
Style – în lista ascunsă, se execută clic pe stilul de umbrire care va fi aplicat “deasupra” culorii
de umplere.
Pentru a aplica doar culoarea de umplere (aleasă din paleta Fill), fără culoare model, se
alege opţiunea Clear (goleşte).
Pentru a aplica numai culoarea model (fără culoarea de umplere) se alege opţiunea Solid.
Color – în paleta de culori oferită de această casetă, se execută clic pe culoarea cu care dorim să
fie desenate liniile şi punctele din modelul de umbrire selectat în caseta Style.
1.6.6. Modificarea lăţimii coloanelor
a) modificarea lăţimii coloanelor cu ajutorul mouse-ului
1. Se poziţionează pointer-ul mouse-ului pe latura din dreapta a unei celule aflată în coloana a
cărei lăţime trebuie modificată; dacă celula este selectată din greşeală, va fi modificată numai
lăţimea acestei celule şi nu a coloanei care o conţine.
2. Când indicatorul mouse-ului îşi schimbă forma într-o bară dublă verticală însoţită de două
săgeţi orizontale, se apasă butonul stâng al mouse-ului.
3. Ţinând butonul apăsat, se trage spre dreapta sau spre stânga, pentru a mări sau a micşora
lăţimea coloanei.
Observaţie:
Când se măreşte/micşorează lăţimea unei coloane, se micşorează/măreşte proporţional
lăţimea coloanei din dreapta ei, în limitele lăţimii tabelului. Aceasta, la rândul ei, poate fi
redimensionată în acelaşi fel. Prin mărirea ultimei coloane se măreşte şi lăţimea tabelului.
Pentru a obţine mai simplu şi mai precis anumite efecte de redimensionare a coloanelor,
se foloseşte metoda de mai sus cu o modificare :
 Dacă se trage latura din dreapta a celulei spre dreapta sau spre stânga în timp ce se ţine
apăsată tasta Shift, modificarea dimensiunii coloanei din stânga este însoţită de deplasarea
coloanelor din dreapta. Dacă deplasarea se face spre stânga, dimensiunea tabelului se
micşorează, iar dacă deplasarea se face spre dreapta, dimensiunea tabelului se măreşte. Dacă
se trage latura din stânga a primei coloane din tabel spre dreapta sau spre stânga, întregul
tabel va fi deplasat la dreapta sau la stânga, fără să-şi modifice dimensiunile.
116
calculatoare
 Dacă se trage latura din dreapta a celulei spre dreapta sau spre stânga în timp ce se ţine
apăsată tasta Ctrl, modificarea dimensiunii coloanei din stânga este însoţită de modificarea
tuturor coloanelor din dreapta, în mod proporţional. Nu se modifică lăţimea tabelului.
 Dacă se trage latura din dreapta a celulei spre dreapta sau spre stânga în timp ce se ţin
apăsate tastele Ctrl+Shift, modificarea dimensiunii coloanei din stânga este însoţită de
modificarea tuturor coloanelor din dreapta, ale căror lăţimi vor deveni egale.
Observaţie:
Trebuie evitată extinderea sau împingerea tabelului dincolo de marginile logice ale
paginii. Dacă totuşi acest lucru s-a întâmplat, trebuie să se revină imediat, executând clic pe
butonul Undo, pentru a nu pierde informaţiile din coloanele care au trecut dincolo de marginile
logice ale paginii.
O altă metodă rapidă de a modifica lăţimea coloanelor dintr-un tabel este facilitată de
marcajele Move Table Column, vizibile pe rigla orizontală în vederile Normal şi Page Layout,
numai atunci când cursorul de editare se află în interiorul tabelului. Aceste marcaje au forma
unor mici reţele pătrate de puncte albe pe fond gri, aflate pe riglă în dreptul liniilor care despart
coloanele tabelului. Se poziţionează indicatorul mouse-ului pe oricare din aceste marcaje, în
momentul în care acesta se transformă într-o săgeată orizontală cu două capete, se apasă butonul
stâng al mouse-ului şi se trage spre stânga sau spre dreapta pentru a modifica lăţimea coloanei
din stânga. Celelalte coloane nu se modifică. Dacă simultan se apasă tasta Alt, pe rigla orizontală
vor apărea lăţimile utile ale coloanelor tabelului (fără distanţele declarate dintre coloane).
În cadrul unei selecţii de coloane care au lăţimi diferite, se poate opta pentru egalizarea
acestor lăţimi, folosind opţiunea Distribute Columns Evenly din meniul Table sau executând
clic pe butonul cu acelaşi nume de pe bara cu
instrumente Tables and Borders. Coloanele din zona
selectată vor avea lăţimea egală cu lăţimea celei mai
mari coloane în care există informaţie. În cazul în
care coloanele sunt goale şi de dimensiuni diferite, se
face media lăţimilor lor.
b) modificarea lăţimii coloanelor cu
ajutorul meniului
1. Se introduce cursorul de editare într-o celulă
aflată în coloana a cărei lăţime trebuie
modificată (să presupunem că este coloana cu
numărul n);
2. În meniul Table se execută clic pe Cell Height
and Width… Apare fereastra de dialog Cell
Height and Width care are în partea superioară tab-urile Row şi Column;
3. Se execută clic pe tab-ul Column, pentru a apărea parametrii care ajută la modificarea
dimensiunilor orizontale ale coloanelor tabelului:
 Width of column n - un câmp unde se introduce lăţimea coloanei cu numărul n;
 Space between column – o casetă care permite modificarea spaţierii coloanelor.
Spaţiul introdus sau selectat în această casetă este împărţit între marginile din stânga şi
din dreapta ale coloanei; această setare se aplică întregului tabel, în timp ce setarea
Width of column se aplică numai coloanelor selectate.
 Butoanele Previous Column (coloana precedentă) şi Next Column (coloana
următoare) ajută la selectarea coloanelor vecine cu coloana curentă;
 Autofit - un buton care permite redimensionarea optimă a coloanelor tabelului, în
funcţie de informaţiile din celule.
117
calculatoare
1.6.7. Selectarea informaţiilor dintr-un tabel
Se pot face următoarele tipuri de selectări într-un tabel :

 Selectarea unor caractere sau fragmente de text din cadrul unor celule: se introduce
cursorul de editare în celula respectivă cu mouse-ul sau tastatura, apoi se pot aplica
metodele cunoscute de selectare a caracterelor sau fragmentelor de text.
 Selectarea celulelor, liniilor sau coloanelor.
a) cu mouse-ul
• pentru a selecta o celulă, se execută clic cu butonul stâng al mouse-ului în partea stângă a
celulei, numai atunci când pointer-ul mouse-ului are forma unei săgeţi orientate oblic
spre dreapta;
• pentru a selecta o coloană în întregime, se plimbă pointer-ul mouse-ului deasupra
coloanei, peste linia care bordează prima celulă în partea superioară, până când acest
pointer se transformă într-o săgeată neagră orientată în jos. În acest moment se apasă
butonul stâng al mouse-ului.
• pentru a selecta mai multe coloane adiacente, se selectează prima coloană, apoi se trage
pointer-ul sub formă de săgeată pe deasupra celorlalte coloane care trebuie selectate, cu
butonul stâng apăsat.
• pentru a selecta o linie în întregime, se execută clic în coloana de selecţie, la marginea
stângă a liniei.
• pentru a selecta mai multe linii adiacente, se selectează prima linie, apoi se parcurge cu
mouse-ul coloana de selecţie, în dreptul celorlalte linii care trebuie selectate, ţinând
butonul stâng apăsat.
pentru a selecta întreg tabelul se selectează toate liniile sau toate coloanele tabelului.
b) folosind meniul Table
• pentru a selecta o coloană sau o linie, se poziţionează cursorul de editare într-o celulă din
coloana sau linia respectivă, apoi se apelează comanda Select Column sau Select Row
din meniul Table.
• pentru a selecta mai multe coloane sau mai multe rânduri adiacente din tabel, se
selectează un segment de celule care să traverseze coloanele sau rândurile respective,
apoi se apelează comanda Select Column sau Select Row din meniul Table.
• pentru a selecta întregul tabel, se introduce cursorul de editare undeva în tabel, apoi se
apelează meniul Table urmată de Select Table.
1.6.8. Modificarea înălţimii şi poziţiei liniilor
Înălţimea fiecărei linii se adaptează automat la înălţimea celulei din linie care conţine
cele mai multe rânduri de text. Trecerea de la un rând de text la altul se face automat în fiecare
celulă. Dacă se tastează Enter, se adaugă un nou rând în celula curentă. Acest lucru poate duce la
creşterea înălţimii liniei. Pentru un control mai riguros al înălţimii liniilor, se pot folosi anumite
facilităţi oferite de Word:
a) Modificarea înălţimii şi poziţiei liniilor cu ajutorul opţiunilor din meniu
1. Se selectează o celulă din linia a cărei înălţime se modifică sau se selectează liniile
ale căror înălţimi dorim să le modificăm;
2. În meniul Table se execută clic pe Cell Height and Width… care deschide caseta
de dialog Cell Height and Width.
3. Se execută clic pe tab-ul Row din partea superioară a ferestrei. În fereastră apar
următoarele elemente referitoare la dimensiunile pe verticală ale liniilor tabelului :
• Height of rows - o listă ascunsă cu următoarele opţiuni :
118
calculatoare
Auto – ajustează automat înălţimea liniei la dimensiunea textului sau a imaginii

aflate în celulă (opţiune implicită).
At least – stabileşte înălţimea minimă a liniei la valoarea introdusă sau selectată în
caseta At; dacă textul sau grafica introduse într-o celulă din linie depăşesc această
valoare minimă, înălţimea liniei este mărită automat.
Exactly - permite precizarea valorii exacte a înălţimii liniei; la tipărire sau la afişarea
pe ecran, retează textul sau imaginile care depăşesc înălţimea stabilită.
• Indent from left - un câmp în care se poate preciza indentarea la stânga, adică distanţa
dintre marginea stângă a paginii şi marginea stângă a textului din liniile selectate.
• Alignment – o zonă cu butoane radio, care permit o alegere pentru alinierea liniilor
selectate ale tabelului între marginile din stânga şi dreapta ale paginii:
Left - aliniere la marginea din stânga
Center – centrare între margini
Right - aliniere la marginea din dreapta
• Allow row to break across pages - un comutator, prin selectarea căruia se face posibilă
împărţirea textului dintr-o linie de o parte şi de alta a unui sfârşit de pagină.
• Butoanele Previous Row şi Next Row - permit selectarea liniilor vecine cu linia curentă.
4. Se închide caseta Cell Height and Width cu un clic pe butonul OK pentru a aplica şi
salva toate modificările făcute sau cu un clic pe butonul Cancel pentru a renunţa la
toate modificările făcute.
b) Modificarea înălţimii şi poziţiei liniilor cu ajutorul riglei verticale
O altă metodă rapidă de a modifica înălţimea liniilor dintr-un tabel este folosirea
marcajelor Adjust Table Row, vizibile pe rigla verticală în vederea Page Layout, numai atunci
când cursorul de editare se află în interiorul tabelului. Aceste marcaje au forma unor mici bare
orizontale de culoare gri, aflate pe riglă în dreptul liniilor care despart rândurile tabelului. Se
poziţionează pointer-ul mouse-ului pe oricare din aceste marcaje, în momentul în care acesta se
transformă într-o săgeată verticală cu două capete, se apasă butonul stâng al mouse-ului şi se
trage în sus sau în jos pentru a modifica înălţimea liniei de deasupra. Celelalte linii nu se
modifică. Dacă simultan se apasă tasta Alt, pe rigla verticală vor apărea înălţimile liniilor
tabelului.
În cadrul unei selecţii de linii care au înălţimi diferite, se poate opta pentru egalizarea
acestor înălţimi, folosind opţiunea Distribute Rows Evenly din meniul Table sau executând clic
pe butonul cu acelaşi nume de pe bara cu instrumente Tables and Borders. Liniile din zona
selectată vor avea înăţimea egală cu înăţimea celei mai mari linii în care există informaţie. Dacă
liniile sunt goale şi de dimensiuni diferite, se face media înălţimilor lor.
1.6.9. Eliminarea unor celule din tabel
Într-un tabel putem opta pentru:
• Eliminarea unor rânduri sau coloane întregi de celule;
• Eliminarea unor celule izolate din anumite rânduri sau coloane.
Pentru a elimina anumite linii sau coloane din tabel se procedează astfel:
1. Se selectează liniile / coloanele respective;
2. În meniul Table se execută clic pe Delete Rows pentru a şterge linii sau pe Delete
Columns pentru a şterge coloane.
Observaţie:
119
calculatoare
Una din comenzile Delete Columns sau Delete Rows apare în meniul Table, numai dacă
a fost făcută o selectare de coloane sau linii. În caz contrar apare comanda Delete Cells…
O altă modalitate de eliminare a unor linii sau coloane este următoarea :
1. Se introduce cursorul de editare într-o celulă din linia sau coloana care se elimină. Pentru a
elimina mai multe rânduri sau coloane, se selectează un segment de celule care să traverseze
rândurile sau coloanele respective.
2. În meniul Table se execută clic pe Delete Cells… care deschide fereastra de dialog Delete
Cells.
3. Pentru a elimina liniile care conţin celulele selectate, se execută clic pe butonul Delete
entire row, iar pentru a elimina coloanele care conţin celulele selectate, se execută clic pe
butonul Delete entire column.
4. Se încheie dialogul cu un clic pe butonul OK care închide caseta Delete Cells, după ce aplică
modificările cerute sau cu un clic pe butonul Cancel pentru a renunţa la aceste modificări.
Pentru a elimina o celulă izolată sau un domeniu de celule se procedează în felul următor:
1. Se selectează celula sau domeniul de celule respectiv;
2. În meniul Table se execută clic pe Delete Cells… care deschide caseta de dialog
Delete Cells ;
3. Se poate selecta unul din următoarele butoane:
Shift cells left - celulele care se află la dreapta celulelor eliminate pe aceleaşi linii se
deplasează spre stânga, pentru a ocupa locurile eliberate;
Shift cells up - celulele care se află sub celulele eliminate pe aceleaşi coloane se
deplasează în sus pentru a ocupa locurile eliberate.
1.6.10. Inserarea unor linii, coloane sau celule noi într-un tabel
În cadrul unui tabel se pot efectua următoarele operaţii de inserare:
• inserarea unor linii sau a unor coloane noi;
• inserarea unor celule izolate în cadrul liniilor sau coloanelor existente.
Pentru a insera una sau mai multe coloane în tabel se parcurg următorii paşi :
1. Se selectează coloana la stânga căreia dorim să inserăm o coloană nouă; pentru a insera mai
multe coloane, se selectează numărul de coloane dorit.
2. În meniul Table se execută clic pe Insert Column sau se execută clic pe butonul Insert
Columns care ia locul butonului Insert Table de pe bara cu instrumente standard; coloana sau
coloanele noi vor fi inserate la stânga celor selectate, care vor fi deplasate la dreapta.
Pentru a insera una sau mai multe linii în tabel se parcurg următorii paşi:
1. Se selectează linia sau se poziţionează cursorul într-o celulă din linia deasupra căreia dorim să
inserăm o nouă linie; pentru a insera mai multe linii, se selectează un număr de linii egal cu cel
dorit.
2. În meniul Table se execută clic pe Insert Rows sau se execută clic pe butonul Insert Rows
care ia locul butonului Insert Table de pe bara cu instrumente standard; linia sau liniile noi vor
fi inserate deasupra celor selectate, care vor fi deplasate în jos.
Pentru a insera linii sau coloane se mai poate proceda astfel :
1. Se selectează o celulă din linia deasupra căreia vrem să inserăm o nouă linie, sau din coloana la
stânga căreia vrem să inserăm o nouă coloană.
2. În meniul Table se execută clic pe Insert Cells… care deschide caseta de dialog Insert Cells.
3. Pentru a insera o linie sau o coloană se selectează butonul Insert entire row sau Insert entire
column.
120
calculatoare
Pentru a insera celule izolate, care să se integreze în liniile sau coloanele existente, se
procedează în felul următor:
 Se selectează celula în locul căreia trebuie inserată o nouă celulă; pentru a insera mai
multe celule în linia sau în coloana curentă, se selectează la dreapta sau în jos
numărul de celule care trebuie inserate;
 În meniul Table se execută clic pe Insert Cell… care deschide caseta de dialog
Insert Cell;
 Pentru a insera una sau mai multe celule pe linia curentă, se selectează butonul Shift
cells right, care inserează celula sau grupul de celule în locul celor selectate, restul
celulelor din linia curentă deplasându-se la dreapta;
 Pentru a insera una sau mai multe celule pe coloana curentă, se selectează butonul
Shift cells down, care inserează celula sau grupul de celule în locul celor selectate şi
deplasează restul celulelor din coloană în jos, adăugând una sau mai multe linii la
tabel.
 În acelaşi mod se pot insera grupuri de celule pe mai multe linii sau coloane
alăturate.
 Dialogul se încheie cu OK sau Cancel, care au semnificaţile descrise mai sus.
1.6.11. Mutarea şi copierea celulelor, liniilor sau coloanelor unui tabel
a) Utilizarea mouse-ului pentru a trage şi plasa celule, linii şi coloane
Pentru a muta sau copia caracterele dintr-o celulă ori una sau mai multe celule împreună cu
conţinutul lor, se parcurg următoarele etape:
1. Se selectează caracterele, celulele, liniile sau coloanele pe care dorim să le mutăm sau să le
copiem.
2. Se deplasează pointer-ul mouse-ului pe deasupra zonei selectate, până când se transformă dintr-
un indicator în formă de I într-o săgeată orientată în sus şi spre stânga.
3. Pentru a muta, se menţine apăsat butonul stâng al mouse-ului. Pentru a copia, se menţine
apăsată tasta Ctrl şi apoi butonul stâng al mouse-ului (pointer-ul mouse-ului va fi însoţit în
acest caz de un mic semn + care sugerează faptul că se face o copie).
4. Se poziţionează punctul de inserare având forma unei bare gri punctate în locul în care dorim să
apară caracterele sau celulele pe care le mutăm sau copiem. Punctul de inserare este însoţit de o
casetă gri punctată situată la baza lui.
5. Se eliberează butonul mouse-ului.
Observaţii :
Pentru a muta sau copia un text într-o nouă poziţie fără a modifica textul care este deja
acolo, se selectează doar textul din celulă, fără a selecta şi marcajul de sfârşit de celulă.
Pentru a înlocui textul şi formatul din noua locaţie, se selectează textul care urmează să
fie mutat sau copiat împreună cu marcajul de sfârşit de celulă (se selectează de fapt întreaga
celulă).
Oricare din operaţiile de mutare sau copiere mai pot fi făcute “trăgând” selecţia în locul
de destinaţie cu butonul drept al mouse-ului apăsat. În momentul eliberării butonului, apare un
meniu imediat, din care se poate selecta una din opţiunile: Move Here (mută aici), Copy Here
(copiază aici) sau Cancel (renunţă la această operaţie).
b) Utilizarea comenzilor Cut, Copy şi Paste
Aceste comenzi permit mutarea sau copierea celulelor, grupurilor de celule, coloanelor,
liniilor în cadrul unui tabel, între tabele diferite, sau permit copierea sau mutarea unui tabel
întreg.
Dacă se selectează numai caracterele sau imaginea grafică dintr-o celulă, se copiază sau
se taie numai ceea ce s-a selectat.
121
calculatoare
Dacă a fost selectată întreaga celulă sau un grup de celule, comanda Copy copiază celula
sau tot grupul de celule împreună cu graniţele lor în memoria Clipboard. Comanda Cut mută
întregul conţinut al celulei sau al grupului de celule în Clipboard, graniţele celulei rămânând în
tabel; dacă însă este vorba de linii sau coloane întregi, ele dispar cu totul din tabel.
Atunci când se recuperează celule din memoria Clipboard, celula care conţine punctul de
inserare primeşte prima celulă din Clipboard, celelalte celule din Clipboard se aduc în aceeaşi
poziţie cu celulele din tabelul sursă, în tabelul de destinaţie, eventual mărindu-se corespunzător
numărul de linii, respectiv coloane.
Atunci când se copiază celule, comanda Paste din meniul Edit devine Paste Cells, iar
comanda le recuperează tot ca celule ale unui tabel. Când se copiază o întreagă linie sau coloană,
comanda devine Paste Rows, respectiv Paste Columns.
Atunci când se aduc celule într-o zonă neformatată ca tabel, ele sunt recuperate sub formă
de tabel. La aducerea unui grup de celule mai mare într-un tabel existent, acesta se extinde, dacă
este necesar, pentru a face loc noilor celule.
Se poate recupera text din afara unui tabel într-o singură celulă a tabelului.
Pentru a muta sau copia celule se parcurg următoarele etape:
1. Se selectează celulele, liniile, sau coloanele care trebuie mutate sau copiate.
2. Pentru a muta celulele, în meniul Edit se execută clic pe Cut sau se apasă combinaţia de
taste Ctrl+X sau se execută clic pe butonul din bara cu instrumente Standard sau se poate
selecta Cut din meniul rapid, activat cu butonul drept al mouse-ului pe zona selectată.
Pentru a copia celulele, în meniul Edit se execută clic pe Copy sau se apasă combinaţia de
taste Ctrl+C sau se execută clic pe butonul din bara cu instrumente Standard sau se poate
selecta Copy din meniul rapid, activat cu butonul drept al mouse-ului pe zona selectată.
3. Se selectează zona din tabelul în care se recuperează celulele, zonă care trebuie să fie
identică din punct de vedere al dimensiunii şi formei cu zona selectată în etapa 1, sau se
introduce punctul de inserare într-o celulă din tabelul în care vor fi recuperate celulele din
Clipboard.
4. Se alege - în funcţie de selecţia efectuată - una din comenzile Paste Cells, Paste Columns,
Paste Rows din meniul Edit sau se apasă combinaţia de taste Ctrl+V, sau se execută clic pe
butonul din bara cu instrumente Standard.
1.6.12. Fuzionarea şi divizarea celulelor şi crearea antetului unui tabel
Atunci când se doreşte ca un text sau o figură să se întindă pe spaţiul ocupat de mai multe
celule adiacente, acestea pot fuziona într-o singură celulă, de dimensiunea tuturor celulelor care
au fuzionat.
Pentru a determina fuzionarea unui grup de celule alăturate într-o singură celulă, se parcurg
paşii:
1. Se selectează celulele care vor fuziona.
2. În meniul Table se execută clic pe Merge Cells sau se execută clic pe butonul (Merge
Cells) de pe bara cu instrumente Tables and Borders sau se selectează opţiunea Merge Cells
din meniul rapid, activat cu butonul drept al mouse-ului pe zona de celule selectate.
Pentru a determina divizarea unei celule sau a unui grup de celule alăturate, se parcurg paşii:
1. Se selectează celula sau celulele care urmează să fie divizate.
2. În meniul Table se execută clic pe Split Cells sau se execută clic pe butonul (Split Cells)
de pe bara cu instrumente Tables and Borders. Aceasta va deschide caseta de dialog Split
Cells care conţine următoarele elemente referitoare la divizarea celulelor:
122
calculatoare
Number of columns – casetă de text unde se precizează

numărul de coloane în care dorim să fie împărţite celulele
selectate.
Number of rows - casetă de text unde se precizează numărul de
linii în care dorim să fie împărţite celulele selectate.
Merge cells before split – casetă de validare care, dacă este
selectată, celulele selectate vor fi mai întâi fuzionate şi apoi se
va aplica divizarea lor; se demarchează această casetă de
validare dacă dorim ca divizarea în coloane să se aplice fiecărei
celule selectate.
Pentru a crea un antet de tabel, se parcurg etapele:
1. Se selectează, începând cu prima linie, una sau mai multe linii din tabel, care vor deveni
antetul tabelului (cap de tabel).
2. În meniul Table se execută clic pe Headings. Dacă tabelul ocupă mai mult de o pagină,
liniile declarate antet se vor repeta automat la fiecare început de pagină nouă, dar nu vor fi
vizibile pe aceste pagini decât în vederea Page Layout şi Print Preview.
3. Pentru a renunţa la antet, se selectează liniile care compun antetul şi se execută clic pe
Headings în meniul Table pentru a dezactiva această opţiune. Dacă opţiunea nu va fi găsită
activă, înseamnă că nu au fost selectate corect liniile care compun antetul şi operaţiunea de
selecţie trebuie reluată.
1.6.13. Sortarea unui tabel
a) Cu bara de instrumente pentru tabele şi chenare (Tables and Borders)

Se introduce cursorul de editare în coloana care va reprezenta criteriul de sortare a tabelului.
Se execută clic pe unul din următoarele butoane din bara de instrumente Tables and Borders:
Sort Ascending - sortare în ordinea crescătoare a valorilor din coloana aleasă
Sort Descending - sortare în ordinea descrescătoare a valorilor din coloana aleasă
Datele tabelului vor fi ordonate, mai puţin prima linie a tabelului, considerată antet.
b) Cu o comandă din meniu
1. Se introduce cursorul de editare în una din celulele tabelului, pentru a sorta întregul tabel, sau
se selectează liniile din tabel pe care dorim să le sortăm;
2. În meniul Table se execută clic pe Sort… care deschide fereastra de dialog Sort.
3. În chenarul Sort by se alege coloana care va fi criteriul principal de sortare, în lista Type se
selectează tipul datelor din această coloană (text, număr sau dată calendaristică), apoi se
precizează ordinea de sortare (crescătoare sau descrescătoare).
4. În chenarele Then by se aleg în acelaşi mod coloanele care vor fi criterii secundare de
sortare în ordinea importanţei lor.
5. Dacă tabelul nu are antet declarat (opţiunea Headings nu este selectată în meniul Table), se
selectează butonul Header Row din chenarul My List Has, pentru a nu include prima linie
în operaţiunea de sortare, sau butonul No Header Row pentru a include prima linie în
operaţia de sortare. Dacă tabelul are una sau mai multe linii declarate ca antet, butonul
Header Row nu este disponibil şi sortarea va ignora automat antetul.
6. Pentru a sorta o singură coloană din tabel,
lăsându-le pe celelalte neschimbate, se selectează
coloana respectivă apoi, în meniul Table se
execută clic pe Sort… ; în fereastra Sort care se
deschide se execută clic pe butonul Options…
123
calculatoare
care aduce pe ecran caseta de dialog Sort Options în care se marchează caseta de validare
Sort column only.
7. Dialogurile se încheie cu clic pe butonul OK pentru a realiza operaţia de sortare după
criteriile stabilite sau cu clic pe butonul Cancel pentru a renunţa la sortarea tabelului.
1.6.14. Realizarea de calcule matematice într-un tabel
Într-un tabel care conţine câmpuri numerice se pot efectua calcule cu aceste valori, cu
posibilitatea depunerii rezultatelor acestor calcule în anumite celule ale tabelului.
Coloanele unui tabel sunt codificate implicit cu litere de la A la Z, iar liniile cu numere de
la 1, luând în calcul şi linia sau liniile care reprezintă capul de tabel (antetul tabelului). În acest
fel, adresa celulei a treia din linia a cincea este C5.
Pentru a efectua calcule într-un tabel Word, se procedează astfel:
1. Se poziţionează cursorul de editare în celula în care dorim să apară rezultatul calculelor. Se
recomandă ca această celulă să fie goală, altfel rezultatul va fi inserat în poziţia cursorului de
editare, lângă sau în interiorul textului existent.
2. În meniul Table se execută clic pe Formula, care deschide fereastra de dialog Formula.
3. Se derulează lista ascunsă Number format, de unde se
selectează formatul în care dorim să apară rezultatul.
4. Se derulează lista ascunsă Paste function, care oferă o listă de
funcţii şi operaţii matematice, din care putem selecta operaţia
dorită.
5. Se completează parametrii funcţiei.
6. Se selectează OK.
Observaţii:
Atunci când se efectuează un calcul într-o celulă, este inserat un cod de câmp. Câmpul
conţine numele funcţiei – de exemplu, MAX - , celulele asupra cărora se efectuează calculele şi
formatul numărului dacă a fost selectat din lista de formate Number format. Pentru a vedea codul
de câmp în locul rezultatului, în meniul Tools se execută clic pe Options şi apoi se selectează
tab-ul View. În chenarul Show se selectează opţiunea Field codes. Se poate comuta rapid între
afişarea codului de câmp şi a rezultatului, selectând codul de câmp şi apăsând combinaţia de
taste Shift+F9.
Dacă numerele utilizate în calcule se modifică, rezultatele nu se actualizează automat. Se
pot actualiza rezultatele selectând codul de câmp şi apăsând tasta F9 (Field Update).
1.6.15. Utilizarea semnelor de carte pentru efectuarea calculelor în text
Dacă se doreşte realizarea de calcule în care sunt implicate numere răspândite în tot
documentul, cu posibilitatea actualizării rezultatelor atunci când aceste numere se schimbă, se
utilizează semnele de carte. În acest scop trebuie parcurse două etape:
a) Se marchează locaţiile numerelor din text şi li se asociază nume de semne de carte.
b) Se introduce un cod de câmp care
realizează calculul.
Pentru a crea semne de carte asociate
numerelor folosite în calcule, se procedează astfel:
1. În meniul Tools se execută clic pe Options şi
apoi se selectează eticheta View.
2. În chenarul Show, se selectează caseta de
validare Bookmarks, apoi se execută clic pe
OK. În urma acestor acţiuni, vor deveni vizibile
în document acele fragmente de text care vor fi
marcate ca semne de carte.
124
calculatoare
3. Se selectează primul număr care va fi utilizat în calcul.

4. În meniul Insert se execută clic pe Bookmark… şi în fereastra de dialog Bookmark se
tastează un nume cât mai sugestiv în caseta de text Bookmark name.
5. Se execută clic pe butonul Add. Numărul selectat va fi încadrat în paranteze pătrate, care vor
indica prezenţa semnului de carte.
6. Se repetă etapele 4-6 pentru toate numerele utilizate în calcule.
Pentru a insera funcţia sau formula matematică care efectuează calcule utilizând semnele de carte
asociate numerelor, se procedează astfel:
1. Se plasează punctul de inserare în locul unde trebuie să apară rezultatul formulei şi în meniul
Insert se execută clic pe Field. Apare caseta de dialog Field din figura de mai jos.
2. Se selectează Equation and Formula
din lista Categories şi apoi se alege
=(Formula) din lista Field Name.
3. În caseta de text Field codes se tastează
formula matematică, folosind nume de
semne de carte şi operatori matematici.
4. După formula matematică se introduc
opţiunile de formatare, separate de
formulă prin caracterul \. De exemplu:
###,### sau ##0,00
Sunt afişate rezultatele calculelor
din câmp, cu excepţia cazului în care s-a
cerut lui Word să afişeze codul câmpului
şi formula ca atare.
Pentru a activa şi dezactiva
afişarea codului câmpului, se selectează
câmpul sau rezultatul lui şi se apasă
combinaţia de taste Shift+F9.
Pentru a actualiza toate câmpurile
din document, se selectează tot documentul şi apoi se apasă tasta F9.
1.7. Lucrul cu editorul de ecuaţii

Word posedă un editor de ecuaţii, Equation Editor, care oferă posibilitatea de a adăuga
expresii matematice într-un document. Acestea vor fi inserate ca obiecte în documentul respectiv,
la fel ca o imagine, o diagramă sau un tabel dintr-o foaie de calcul.
Pentru a lansa în execuţie acest program, în meniul Insert se execută clic pe Object….
Din lista de obiecte se alege Microsoft Equation 3.0. Peste fereastra documentului Word va
apărea zona de lucru a programului Equation Editor, însoţită de o bară de instrumente care
conţine în partea superioară un set de butoane care deschid paletele cu simboluri şi în partea
inferioară un set de butoane care deschid paletele cu şabloane.
 Când se începe scrierea unei expresii matematice, este afişat un ecran conţinând un
singur slot. Sloturile demarchează componentele unei expresii. Dacă, de exemplu se
introduce o fracţie, apar două sloturi: unul pentru numărător şi unul pentru numitor.
 Pentru a introduce numere sau variabile, se editează valorile sau numerele respective în
mod obişnuit, utilizând tastele corespunzătoare.
125
calculatoare
 Pentru a introduce operatorii matematici care sunt prezenţi pe tastatură, cum ar fi +, - sau
=, se folosesc tastele respective.
 Pentru a introduce un operator sau un simbol care nu apare pe tastatură, se execută clic pe
butonul corespunzător din primul rând al liniei cu instrumente Equation, iar apoi se
execută clic pe operatorul sau simbolul dorit din paleta care apare.
 Pentru a introduce o expresie cum ar fi o fracţie, o rădăcină pătrată, o exponenţială sau o
integrală, se execută clic pe butonul corespunzător din cel de-al doilea rând al liniei cu
instrumente Equation. Apoi se alege unul din şabloanele care se potrivesc cu expresia
dorită din paleta de şabloane care apare.
 Programul Equation Editor nu permite inserarea caracterelor blank (spaţiu) într-o
expresie prin apăsarea tastei spaţiu, deoarece el gestionează automat spaţiul dintre
numere şi simboluri. Există însă posibilitatea să se ajusteze spaţierea sau alinierea
simbolurilor prin intermediul paletei Spaces and Ellipses, care poate fi apelată din
primul rând al liniei cu instrumente Equation, sau prin apelul comenzilor din meniul
Format.
De asemenea se poate modifica forma (fontul), dimensiunea sau stilul caracterelor şi

simbolurilor prin apelul comenzilor corespunzătoare din meniul Style respectiv Size.
Inserarea unei expresii matematice
În cazul în care trebuie inserată o expresie matematică, de forma :
− b ± b 2 − 4ac
x=
2a
1. Se plasează punctul de inserare în locul în care dorim să apară expresia matematică.

2. În meniul Insert se execută clic pe Object, iar în fereastra de dialog Object care apare pe
ecran se selectează tab-ul Create New.
3. Din lista Object Type se selectează Microsoft Equation 3.0 şi apoi se execută clic pe
butonul OK; se deschide fereastra editorului de ecuaţii.
126
calculatoare
4. În zona de lucru a programului Equation Editor se introduc primele două simboluri ale
formulei (x şi = ) utilizând tastele respective.
5. Pentru a introduce linia de fracţie se execută clic pe butonul al doilea din rândul de jos al
liniei cu instrumente Equation şi se selectează şablonul corespunzător liniei de fracţie.
Trecerea de la numitor la numărător şi invers se face cu ajutorul tastelor săgeată () sau
clic de mouse.
6. În continuare se introduc de la tastatură numărătorul şi numitorul, iar pentru operatorul ± şi
pentru rădăcina pătrată se inserează simbolurile corespunzătoare din primul şi respectiv al
doilea rând al liniei cu instrumente Equation.
7. Se face clic cu mouse-ul în fereastra documentului Word 97, dar în afara ecuaţiei, pentru a
închide programul Equation Editor şi pentru a insera expresia dorită în document.
Tastarea în editorul de ecuaţii
Tastarea în editorul de ecuaţii se deosebeşte de cea din Word în următoarele privinţe:
 În editorul de ecuaţii, textul este introdus în slotul care conţine punctul de inserare. Se pot
folosi tastele Delete sau Backspace pentru a şterge caractere.
 Cu excepţia cazului în care se foloseşte stilul Text din meniul Style, tasta spaţiu nu are
nici un efect. Editorul de ecuaţii spaţiază automat elementele expresiei matematice. Dacă
se apasă tasta Enter se începe o linie nouă.
 Pentru a introduce un text obişnuit, trebuie selectat stilul Text din meniul Style. Pentru a
reveni la stilul matematic, se alege stilul Math din meniul Style al editorului de ecuaţii.
1.8. Gestionarea documentelor mari

1.8.1. Inserarea notelor de subsol şi a notelor de sfârşit
Notele de subsol şi notele de sfârşit furnizează informaţii suplimentare în legătură cu
subiectul din text sau fac trimiteri la alte materiale. Aceste note sunt compuse din două părţi: o
trimitere (de obicei, un exponent numeric care urmează după text) şi informaţia cuprinsă în notă.
Dacă este vorba de o notă de subsol, aceasta este situată la baza paginii şi este separată de corpul
de text printr-o linie de separare. O notă de sfârşit este asemănătoare, dar conţinutul ei apare la
sfârşitul secţiunii sau documentului, separat de text printr-un separator.
Dacă se lucrează în vederea Normal, la baza ferestrei se deschide un panou, în care se
poate tasta nota de subsol sau de sfârşit, în funcţie de tipul de notă ales. În vederea Page Layout
(Print Layout în Word 2000), Word mută punctul de inserare la baza paginii (în cazul notelor de
subsol) sau la sfârşitul documentului (în cazul notelor de sfârşit). Introducerea notelor de subsol
duce la ajustarea automată a lungimilor paginilor, deoarece acestea ocupă o parte din spaţiul
paginii. Notele de sfârşit sunt împinse mereu spre ultima pagină, pe măsură ce documentul
devine mai lung.
Pentru a insera o notă de subsol sau de sfârşit, se
procedează astfel:
1. Se plasează punctul de inserare în locul din text
unde se doreşte inserarea marcajului trimiterii.
Word inserează acest marcaj în poziţia punctului
de inserare. Dacă a fost selectat text, marcajul
trimiterii va fi plasat la sfârşitul selecţiei.
2. În meniul Insert se execută clic pe Footnote.
3. În caseta de dialog Footnote and Endnote care
apare, se selectează una din opţiunile Footnote
(notă de subsol) sau Endnote (notă de final).
127
calculatoare
4. Se acceptă opţiunea implicită AutoNumber dacă se doreşte numerotarea automată a notelor

sau se selectează opţiunea Custom mark, pentru a schimba stilul de numerotare şi simbolul
marcajului. În ambele situaţii, se poate folosi butonul Options… pentru a personaliza modul
de numerotare. Prin intermediul casetei de dialog Note Options se poate schimba formatul
numărului (cifre romane, literele alfabetului, alte caractere), valoarea de început, modul de
continuare de pe o pagină pe alta, de la o secţiune la alta.
5. Se execută clic pe butonul OK. Word afişează panoul pentru note (vedere Normal) sau
marginea inferioară a paginii (vedere Page Layout ) şi marcajul notei astfel încât să se poată
tasta conţinutul notei.
6. În vederea Normal se foloseşte tasta F6 sau se execută clic în document, pentru a reveni în
fereastra documentului. În vederea Page Layout se poate folosi combinaţia de taste Shift+F5
pentru a reveni în punctul în care s-a inserat trimiterea.
Inserarea mai multor trimiteri către o singură notă
Se pot insera trimiteri multiple către aceeaşi notă de subsol sau de sfârşit, fără să fie
necesar să se introducă din nou textul notei respective. Acest lucru se poate realiza astfel:
1. Se plasează punctul de inserare în locul unde se face următoarea referire la o notă de subsol
sau de sfârşit existentă.
2. În meniul Insert se execută clic pe Cross-reference…(referinţă încrucişată).
3. Se selectează Footnote sau Endnote din caseta Reference Type, apoi se selectează
Footnote Number sau Endnote Number din caseta cu listă Insert Reference To.
4. În caseta cu listă For Which Footnote sau For Which Endnote se selectează nota de subsol
sau nota de sfârşit la care se face trimitere.
5. Se execută clic pe butonul Insert, apoi pe Close.
6. Se selectează marcajul trimiterii care tocmai a fost inserat şi se alege fie Footnote Reference,
fie Endnote Reference din lista derulantă Style, situată în bara cu intrumente Formatting,
pentru a aplica formatarea dorită marcajului trimiterii.
Schimbarea aspectului marcajelor
Se pot crea note de subsol sau de final cu marcaje de trimitere personalizate, sau se pot
modifica cele existente în felul următor:
1. Se poziţionează punctul de inserare în locul unde se doreşte crearea marcajului personalizat
sau se selectează marcajul existent care trebuie modificat.
3. În caseta de text Custom Mark se tastează noul marcaj (se pot introduce până la 10
simboluri).
Marcajele de trimitere personalizate nu sunt actualizate automat şi nu intră în conflict cu
marcajele numerotate automat care există deja în document.
Eliminarea, copierea şi mutarea notelor de final şi a notelor de sfârşit
Pentru toate aceste operaţii se lucrează cu marcajele trimiterilor şi nu cu textul
propriu-zis al notelor. Atunci când se elimină, se copiază sau se mută marcajul unei trimiteri,
Word renumerotează automat toate notele.
Pentru a elimina o notă, se selectează marcajul asociat şi se apasă tasta Delete sau
Backspace.
Pentru a elimina toate notele de subsol sau toate notele de sfârşit dintr-un document, se
procedează astfel:
1. În meniul Edit se execută clic pe Replace.
2. În caseta de dialog Find and Replace se execută clic pe butonul More pentru a mări caseta
şi a face vizibil butonul Special.
128
calculatoare
3. Se execută clic pe butonul Special şi se selectează din lista care apare Footnote Mark sau
Endnote Mark.
4. Se şterge conţinutul casetei de text Replace With.
5. Se execută clic pe butonul Replace All.
6. Se alege Close pentru a închide caseta Find and Replace.
Pentru a copia sau a muta o notă se procedează astfel:
1. Se selectează marcajul trimiterii asociate notei respective.
2. Pentru a copia nota, se alege Edit, Copy sau se execută clic pe butonul Copy din bara cu
instrumente Standard. Pentru a muta nota, se alege Edit, Cut sau se execută clic pe butonul
Cut din bara cu instrumente Standard.
3. Se plasează punctul de inserare în noua poziţie unde trebuie să apară marcajul de trimitere la
nota respectivă.
4. Se alege Edit, Paste sau se execută clic pe butonul Paste din bara cu instrumente Standard.
Personalizarea separatorilor notelor
Pentru a personaliza separatorii notelor, se procedează astfel:
1. Se trece în vedere Normal, executând clic pe Normal, în meniul View.
2. Se alege View, Footnotes.
3. Se selectează All Footnotes sau All Endnotes din lista derulantă care apare în panoul cu
note.
4. Pentru a edita linia separatoare, se selectează Footnote Separator sau Endnote Separator
din lista derulantă. Separatorul prestabilit este o linie derulantă de 2 inch. Această linie se
poate păstra, se poate elimina sau se pot adăuga caractere înainte sau după ea.
5. Pentru a edita linia separatoare de continuare, se selectează Footnote Continuation
Separator sau Endnote Continuation Separator din lista derulantă. Separatorul de
continuare separă textul documentului de continuarea unei note care se întinde pe mai multe
pagini. Word propune o linie care se întinde pe toată lăţimea paginii. Se poate modifica la fel
ca linia separatoare.
6. Se execută clic pe butonul Close sau se apasă pe tastele Alt+Shift+C.
Se poate reveni la parametri prestabiliţi ai separatorilor notelor, repetând paşii 1-4 de mai
sus şi apoi executând clic pe butonul Reset şi apoi pe Close.
Pentru a adăuga o notă de continuare (un text care informează că notele continuă pe
pagina următoare), se procedează astfel:
1. Se trece în vedere Normal.
2. Se execută clic pe Footnote în meniul View.
3. Se execută clic pe All Footnotes sau All Endnotes din lista derulantă aflată în partea
superioară a panoului cu note.
4. Se selectează Footnote Separator Notice sau Endnote Separator Notice din aceeaşi listă
derulantă.
5. Se tastează textul care va deveni nota de continuare.
6. Se execută clic pe Close sau se apasă simultan tastele Alt+Shift+C.
Pentru a vedea textul se comută în vedere Page Layout.
Amplasarea notelor de subsol
De obicei, Word plasează notele de subsol în partea inferioară a paginii, sub separatorul
notelor de subsol. Această amplasare poate fi modificată astfel încât aceste note să apară imediat
sub textul documentului (se recomandă în cazul în care textul nu ocupă toată lungimea paginii).
Notele de sfârşit apar în mod obişnuit la sfârşitul documentului. Există însă psibilitatea să
poată fi mutate la sfârşitul fiecărei secţiuni, dacă documentul are mai multe secţiuni.
Pentru a schimba poziţia notelor de subsol sau de sfârşit, se procedează astfel:
129
calculatoare
2. În caseta de dialog care apare se execută clic pe Option. Apare caseta de dialog Note
Options, din figura alăturată.
3. Se selectează una din etichetele All Footnotes sau All Endnotes.
4. Se selectează una din următoarele opţiuni din lista derulantă Place at:
Bottom of Page Plasează notele de subsol în marginea inferioară a paginii în care apar
trimiterile
Beneath Text Plasează notele de subsol după ultima linie din text
End of Section Plasează notele de sfârşit la sfârşitul secţiunii
End of Document Plasează notele de sfârşit la sfârşitul documentului
Se selectează opţiunea Continuous, pentru o

numerotare continuă de la începutul şi până la
sfârşitul documentului; se selectează Restart
Each Section pentru ca numerotarea să
reînceapă în fiecare secţiune a documentului; se
selectează Restart Each Page pentru ca
numerotarea să reînceapă pe fiecare pagină a
documentului (disponibilă numai pentru notele
de subsol).
Se alege OK, apoi Close.
Convertirea notelor de subsol şi a notelor de
sfârşit
Word permite convertirea notelor de subsol
existente în note de sfârşit şi invers. Se poate opta pentru convertirea tuturor notelor sau numai a
unei părţi dintre ele.
Pentru a converti toate notele, se procedează astfel:
1. Se alege Insert, Footnote.
2. Se execută clic pe butonul Options, apoi pe butonul Convert.
3. Se selectează una din opţiunile prezente în caseta Convert Notes.
4. Se alege OK pentru a închide caseta Convert Notes, din nou OK pentru a închide caseta
Note Options şi Close pentru a închide caseta Footnotes and Endnotes.
Pentru a converti note individuale, se procedează astfel:
1. Se trece în vedere Normal.
2. Se alege View, Footnotes.
3. Se selectează All Footnotes sau All Endnotes din lista derulantă aflată în panoul pentru
note.
4. Se selectează nota care trebuie convertită.
5. Se execută clic cu butonul drept al mouse-ului pentru a afişa meniul contextual.
6. Se alege fie Convert to Footnote, fie Convert to Endnote.
1.8.2. Crearea indexurilor şi a tabelelor de cuprins
Crearea indexurilor
Un index enumeră subiectele tratate într-un document şi face trimitere la numărul
paginilor unde se pot găsi subiectele. În Word, crearea unui index se face în două etape:
 Marcarea fiecărui element care va apărea în index.
 Colectarea acestor elemente într-un index.
130
calculatoare
Marcarea unui element, cum ar fi un cuvânt sau o expresie, în vederea includerii în index
se face astfel:
1. Se selectează cuvântul sau expresia de indexat sau se plasează punctul de inserare în locul în
care va apărea articolul de index.
2. În meniul Insert se execută clic pe Index and Tables…. Apare caseta de dialog Index and
Tables.
3. Se execută clic pe eticheta Index pentru a afişa opţiunile de indexare, dacă nu sunt deja
afişate.
4. Se execută clic pe butonul Mark Entry. Word afişează caseta de dialog Mark Index Entry,
în care sunt afişate cuvântul sau cuvintele selectate. Dacă nu este selectat nici un cuvânt, se
tastează acum articolul de index.
5. În caseta de text Main Entry, dacă
articolul de index are nevoie de
modificări, acestea se pot face acum.
6. Se selectează opţiunile referitoare la
articolele de index:
Cross-reference pentru a crea un articol
de index de tip trimitere încrucişată.
Curent Page pentru ca articolul de index
să facă trimitere numai la pagina curentă.
Page Range urmat de tastarea sau
selectarea din lista derulantă a numelui
unui semn de carte pentru ca articolul de
index să facă trimitere la domeniul de
pagini asociat semnului de carte.
7. Se selectează una din opţiunile Page
Number Format, pentru tipărirea numerelor de pagină: Bold (litere aldine), Italic (litere
italice).
8. Se execută clic pe Mark pentru a marca numai acest articol în vederea includerii lui în index
sau se execută clic pe Mark All pentru a marca toate articolele de index identice cu textul
din caseta Main Entry în vederea includerii lor în index. Opţiunea Mark All este disponibilă
numai dacă a fost selectat text în document.
9. Caseta Mark Index Entry rămâne deschisă pentru a crea alte articole de index. Se parcurge
documentul şi se selectează alt text, după care se execută clic în caseta Main Entry, repetând
etapele 5-8.
10. Se execută clic pe Close pentru a închide caseta Mark Index Entry.
Includerea unui domeniu de pagini
Pentru a face trimitere la un domeniu de pagini, se creează mai întâi semnul de carte
asociat acestui domeniu de pagini:
1. Se selectează paginile la care se face trimitere într-un articol de index.
2. Se alege Insert, Bookmark.
131
calculatoare
3. Se tastează un nume de maxim 40 de caractere (mai puţin spaţiu) în caseta de text Bookmark
Name.
4. Se execută clic pe Add.
În continuare, se creează noul articol de index, folosind semnul de carte pentru a indica
domeniul de pagini la care se face trimitere, astfel:
1. Se selectează fragmentul de text care va deveni noul articol de index.
2. În meniul Insert se execută clic pe Index and Tables şi se selectează eticheta Index, dacă este
nevoie.
3. Se execută clic pe butonul Mark Entry. În caseta de text Main Entry se poate modifica
textul dacă se doreşte.
4. Se selectează Page Range şi se tastează sau se alege din lista derulantă numele semnului de
carte.
5. Se selectează alte opţiuni, după caz.
6. Se execută clic pe butonul Mark Entry pentru a crea articolul de index. Caseta de dialog
Mark Entry rămâne deschisă.
7. Se execută clic pe Close pentru a închide caseta de dialog Mark Index Entry.
Asamblarea unui index simplu
1. Se plasează punctul de inserare în locul unde va apărea indexul (de obicei, la sfârşitul
documentului).
2. Se dezactivează afişarea textelor ascunse şi a codurilor de câmp pentru ca documentul să fie
repaginat corespunzător atunci când se creează indexul.
3. În meniul Insert se execută clic pe Index and Tables şi apoi pe eticheta Index, dacă nu este
deja activată.
4. Se alege opţiunea Indented pentru a indenta subarticolele asociate articolelor principale, ca
în exemplul:
Arhitectura calculatoarelor
Hard-discuri, 24
Se alege opţiunea Run-in pentru a trece subarticolele pe aceeaşi linie cu articolele principale
de care aparţin, ca în exemplul:
Arhitectura calculatoarelor: Hard-discuri, 24
5. Se selectează din caseta cu listă Formats unul din cele şapte formate de index; în caseta de
text Preview este afişată o mostră a formatului selectat.
6. În caseta Columns se selectează numărul de coloane pe care le va avea indexul.
7. Se utilizează caseta de validare Right Align Page Numbers pentru a activa şi a dezactiva
alinierea la dreapta a numerelor paginilor. În cazul activării acestei opţiuni, devine
disponibilă caseta cu listă Tab Leader.
8. Se selectează stilul liniei directoare (nici unul, puncte, liniuţe, linie continuă) în caseta cu
listă Tab Leader.
9. Se alege OK. Word repaginează documentul şi compilează indexul.
Actualizarea unui index
Dacă se adaugă ulterior articole noi de index în document, pentru a actualiza indexul, se
plasează punctul de inserare în interiorul codului de câmp {INDEX} sau în textul reprezentând
rezultatul acestui câmp, după care se apasă tasta F9 (Update Field). Word actualizează indexul,
adăugând orice nou articol în index şi actualizând numerele paginilor pentru toate articolele.
Formatările efectuate asupra indexului prin redefinirea stilurilor indexului şi formatările aplicate
132
calculatoare
articolelor de index individuale sunt păstrate, în schimb formatările aplicate direct asupra textului
indexului se pierd.
Înlocuirea unui index
Dacă s-au făcut modificări de amploare într-un document sau dacă se doreşte modificarea
radicală a aspectului indexului, se impune înlocuirea indexului. Pentru aceasta, se plasează
punctul de inserare în interiorul codului de câmp sau în textul indexului, după care se alege
Insert, Index and Tables. Word întreabă dacă se doreşte înlocuirea indexului existent. Se
răspunde cu Yes pentru a înlocui indexul existent. Dacă se răspunde No, Word compilează un
nou index, plasând un nou câmp în document.
Eliminarea unui index
Pentru a elimina un index, se procedează astfel:
1. Se selectează indexul printr-una din următoarele metode:
 Se execută clic în interiorul marginii stângi, la începutul sau la sfârşitul indexului;
 Cu tastatura, se execută clic în stânga primului articol de index, se apasă tasta F8,
apoi se apasă o dată tasta ↓.
2. Se apasă tasta Delete.
O altă variantă: se alege Tools, Options, în pagina View se selectează caseta Bookmarks
pentru a afişa codurile de câmp, se selectează codul {INDEX} şi se apasă tasta Delete.
Transformarea unui index în text
Un index este de fapt un cod de câmp ascuns. Pentru a transforma codul de câmp în text,
se selectează codul de câmp sau textul care reprezintă rezultatul acestui cod şi se apasă simultan
pe tastele Shift+Ctrl+F9.
Crearea articolelor de index multinivel
Atunci când un subiect apare de mai multe ori în text, se pot utiliza categorii şi
subcategorii pentru a împărţi subiectul în trimiteri mai precise. În Word, aceste articole se
numesc articole de index multinivel şi se creează astfel:
1. Se plasează punctul de inserare în locul unde va apărea articolul de index sau se selectează
textul care va deveni articol de index.
2. În meniul Insert se alege Index and Tables.
3. Se execută clic pe Mark Entry.
4. În caseta de text Main Entry se tastează numele categoriei principale sau se editează textul
selectat.
5. Se tastează numele subcategoriei în caseta de text Subentry. Pentru a crea subarticole se
separă articolele de pe fiecare subnivel din caseta de text Subentry cu un caracter două
puncte (:).
6. Dacă este cazul se mai selectează şi alte opţiuni, după care se execută clic pe Mark. Caseta
de dialog Mark Index Entry rămâne deschisă, permiţând crearea altor articole de index.
7. Se execută clic pe Close pentru a încheia operaţia de creare a articolelor de index.
Crearea automată a articolelor de index
Pentru a crea articole de index în mod automat, se creează mai întâi un fişier de repertoriu
care conţine cuvintele sau expresiile care vor deveni articole de index, împreună cu articolele şi
subarticolele asociate.
Fişierul de repertoriu este un tabel Word cu două coloane. În prima coloană se tastează
cuvântul sau cuvintele care se indexează. În coloana a doua se tastează textul care va apărea în
indexul fiecărui articol. Se salvează şi se închide fişierul de repertoriu.
Pentru a crea articole de index pe baza unui fişier de repertoriu, se procedează astfel:
1. Se dezactivează afişarea textului ascuns, dacă este afişat.
2. În meniul Insert se alege Index and Tables.
3. Se execută clic pe eticheta Index, dacă nu este deja selectată.
133
calculatoare
4. Se execută clic pe butonul AutoMark. Word afişează caseta de dialog Open Index
AutoMark File. În caseta de text Look in se va indica fişierul de repertoriu utilizat.
5. Se execută clic pe Open. Word parcurge documentul şi inserează un articol de index ori de
câte ori întâlneşte un text identic cu cel scris în prima coloană a tabelului din fişierul de
repertoriu.
După inserarea articolelor de index, indexul se creează aşa cum a fost descris în
paragraful Asamblarea unui index simplu.
Crearea tabelelor de cuprins
Un tabel de cuprins poate fi creat în două moduri: folosind stilurile de titlu sau folosind
câmpuri speciale de tip articol de tabel de cuprins.
a) Pentru a crea un tabel de cuprins folosind stilurile de titlu, se procedează astfel:
1. Se aplică stiluri de titlu fiecărui titlu sau fragment de text care va apărea în cuprins.
2. Se plasează punctul de inserare în document, în locul unde va apărea cuprinsul (la începutul
sau la sfârşitul documentului).
3. Se dezactivează afişarea textului ascuns şi a codurilor de câmp pentru a avea o repaginare
corectă.
4. În meniul Insert se execută clic pe Index and Tables şi se alege eticheta Table of Contents.
5. În lista Formats se alege unul din cele şapte formate pentru tabele de cuprins. Caseta
Preview oferă o mostră din formatul ales.
6. Se foloseşte caseta Show page numbers pentru a activa sau dezactiva afişarea numerelor de
pagină în cuprins.
7. Se foloseşte caseta Right align page numbers pentru a activa sau dezactiva alinierea la
dreapta a numerelor de pagină în tabela de cuprins. Dacă opţiunea de aliniere la dreapta este
selectată, caseta cu listă Tab leader este disponibilă şi se poate selecta stilul liniei directoare.
8. În caseta de text Show levels se indică numărul de niveluri de titlu care vor apărea în tabelul
de cuprins.
Word repaginează documentul şi compilează tabelul de cuprins. În document este inserat
un cod de câmp {TOC}care poate fi vizualizat cu tastele Shift+F9.
b) Pentru a crea un tabel de cuprins folosind orice stil, se procedează astfel:
1. Se plasează punctul de inserare în document în locul unde va apărea cuprinsul (la începutul
sau la sfârşitul documentului).
2. Se dezactivează afişarea textului ascuns şi a codurilor de câmp, pentru a avea o repaginare
corectă.
3. În meniul Insert se execută clic pe Index and Tables şi se alege eticheta Table of Contents.
134
calculatoare
4. Se execută clic pe butonul Options, care deschide caseta de dialog Table of Contents
Options.
5. Pentru a crea un tabel de cuprins care să conţină numai articole formatate cu anumite stiluri,
se selectează caseta de validare Styles şi se deselectează caseta de validare Table Entry
Fields.
Dacă însă se doreşte ca în tabelul de
cuprins să apară articole formatate cu
orice fel de stil, precum şi câmpuri de
tip articol de tabel, se selectează
ambele casete de validare.
6. Pentru fiecare stil din lista Available
Style care va fi inclus în tabelul de
cuprins, se introduce nivelul tabelului
de cuprins pentru acel stil în casetele
de text TOC Level corespunzătoare.
Se pot utiliza până la nouă niveluri.
Dacă nu se doreşte includerea unui stil în tabelul de cuprins, caseta TOC Level
corespunzătoare trebuie să fie goală.
7. Se execută clic pe OK pentru a închide caseta Table of Contents Options.
8. Se stabilesc alte opţiuni în caseta Index and Tables, dacă este nevoie.
9. Se execută clic pe OK. Word creează tabelul de cuprins.
c) Pentru a crea un tabel de cuprins folosind orice text, se procedează astfel:
I. Se inserează câmpuri de tip tabel de cuprins (TOC) în document, astfel:
I1. Se plasează punctul de inserare în locul unde va apărea articolul tabelului de cuprins.
I2. În meniul Insert se execută clic pe Field.
I3. Se selectează Index and Tables din lista Categories.
I4. Se selectează TC în lista Field Names.
I5. Se plasează punctul de inserare în caseta Field codes, lăsând un spaţiu după articolul TC.
I6. Se tastează ghilimele de deschidere (“), se tastează textul articolului tabelului de cuprins,
apoi se tastează ghilimelele de închidere (”).
I7. Se tastează un spaţiu, un caracter \ (backslash) şi litera I.
I8. Se tastează un spaţiu urmat de numărul nivelului (1-9) pe care va apărea acest articol în
tabelul de cuprins.
I9. Se alege Options pentru a adăuga comutatoare suplimentare articolului TC; în caz
contrar, se trece la pasul I11.
I10. Se selectează comutatorul dorit din lista Swiches, se alege Add to Field pentru a adăuga
comutatorul câmpului TC, după care se tastează în caseta de text Field Codes orice text
suplimentar, necesar comutatorului.
I11. Se execută clic pe OK pentru a închide caseta de dialog Field Options.
I12. Se execută clic pe OK pentru a insera articolul TC şi a închide caseta de dialog Field.
Se repetă aceste etape pentru fiecare articol de
tabel de cuprins dorit.
II. În continuare, se colectează codurile de
câmp {TC} într-un tabel de cuprins,
astfel:
II1. Se dezactivează afişarea textului ascuns
şi a codurilor de câmp pentru o repaginare
corectă.
II2. Se plasează punctul de inserare în locul
unde va apărea tabelul de cuprins.
135
calculatoare
II3. Se execută clic pe Insert, Index and Tables.

II4. Se execută clic pe eticheta Table of Contents pentru a afişa opţiunile referitoare la
generarea tabelului de cuprins.
II5. Se execută clic pe Options, care duce la apariţia casetei de dialog Table of Contents
Options.
II6. Pentru a crea un tabel de cuprins care să conţină numai articole create pe baza
câmpurilor de tip TC, se deselectează caseta de validare Style şi se selectează caseta de
validare Table Enter Fields.
II7. Se execută clic pe OK pentru a accepta opţiunile stabilite.
II8. Se mai stabilesc şi alte opţiuni, în caseta de dialog Index and Tables, dacă este
nevoie, apoi se execută clic pe OK pentru generarea tabelului de cuprins.
1.8.3. Evidenţa reviziilor şi comentariilor
Marcajele reviziilor păstrează urmele modificărilor efectuate asupra unui document.
Fiecare fragment de text modificat, adăugat sau eliminat este marcat cu data, ora şi numele
revizorului. Chiar dacă în timpul editării documentului nu a fost activată opţiunea de adăugare a
marcajelor, acestea se pot crea prin compararea documentului cu originalul.
Marcarea reviziilor
Înainte de activarea marcării reviziilor, este bine să se salveze o copie a documentului
originar, în vederea combinării reviziilor efectuate de mai multe persoane sau pentru a putea
compara un fişier revizuit şi a crea marcaje de revizie.
Marcarea reviziilor în documentul activ se face astfel:
1. În meniul Tools se execută clic pe Track Changes, apoi pe Highlight Changes. Apare
caseta de dialog Highlight Changes.
2. Se selectează caseta de validare Track
Changes While Editing.
3. Pentru ca marcajele de revizie să nu
apară pe ecran în timpul lucrului, se
deselectează caseta Highlight changes
on screen.
4. Pentru ca marcajele de revizie să nu
apară în documentul tipărit, se
deselectează caseta Highlight changes in printed document.
O dată marcarea reviziilor activată, orice text introdus sau eliminat din document este
marcat. La mutarea unui text apar două seturi de marcaje: textul mutat apare ca text eliminat
(tăiat) în poziţia iniţială şi ca text inserat în noua poziţie.
Acceptarea sau respingerea reviziilor
Word simplifică utilizarea reviziilor.
Pentru a încorpora sau a respinge toate reviziile marcate în document, se procedează astfel:
1. În meniul Tools se execută clic pe Track Changes, Accept or Reject Changes.
2. În caseta care apare se execută clic pe Accept All sau Reject All.
136
calculatoare
3. La întrebarea dacă se acceptă sau se resping toate reviziile, se execută clic pe Yes şi apoi pe
Close.
Aceste comenzi pot fi anulate, folosind butonul Undo.
Pentru a accepta sau respinge revizii individuale, se folosesc butoanele Find pentru a găsi
revizia precedentă/următoare şi pentru a afişa numele autorului reviziei şi data la care a fost
făcută modificarea. Se execută clic pe butonul Accept pentru a păstra modificarea sau pe butonul
Reject pentru a renunţa la ea.
Protejarea documentului pentru revizii
Protejarea unui document pentru revizii asigură ţinerea evidenţei reviziilor şi nu permite
îndepărtarea marcajelor de revizie prin acceptarea sau respingerea lor. Pentru a proteja un
document pentru revizii, se procedează astfel:
1. În meniul Tools se execută clic pe Protect Document.
Apare caseta de dialog din figura următoare.
2. Se selectează opţiunea Tracked Changes.
3. Se introduce o parolă în caseta de text Password şi se alege
OK.
4. Se reintroduce parola pentru confirmare si se alege din nou
OK.
În acest fel, ceilalţi utilizatori nu vor putea deproteja
documentul dacă nu cunosc parola.
Pentru a deproteja un document, în meniul Tools se execută clic
pe Unprotect Document. Se introduce parola şi se execută clic
pe OK. Documentul va fi deprotejat.
Compararea documentelor
Se pot depista reviziile din document prin compararea documentului curent cu o versiune
anterioară. În urma acestei operaţii, Word aplică marcaje de revizie în documentul curent în
locurile în care acesta diferă de versiunea cu care se compară. Pentru aceasta se procedează
astfel:
1. Se deschide documentul în care dorim să apară reviziile.
2. În meniul Tools se execută clic pe Track Changes, apoi pe Compare Documents…
3. În caseta de dialog care apare se selectează fişierul cu care se compară fişierul curent.
4. Word compară cele două documente şi, pe baza opţiunilor selectate în caseta de dialog Track
Changes, marchează orice revizie care apare în documentul selectat.
Utilizarea comentariilor
Comentariile sunt observaţii, însemnări sau întrebări adresate autorului unei lucrări în
curs de revizuire. Când se inserează o adnotare, Word marchează locaţia din document şi
deschide panoul Comments From, unde se pot tasta şi formata comentariile.
Pentru a insera un comentariu, se procedează astfel:
Se selectează fragmentul de text care urmează să fie comentat sau se plasează punctul de inserare
în text.
1. În meniul Insert se execută clic pe Comment.
2. În panoul Comment From se tastează comentariul şi se formatează după dorinţă. Marcajul
de comentariu conţine iniţialele celui care face comentariul şi un număr atribuit în succesiune
crescătoare de către Word.
3. Se execută clic pe Close pentru a închide panoul Comment From.
1.8.4. Adăugarea trimiterilor încrucişate şi a titlurilor de ilustraţie
Trimiterile încrucişate se referă la texte sau la obiecte plasate în altă parte a
documentului. Titlurile de ilustraţie etichetează şi numerotează ilustraţiile şi tabelele din
137
calculatoare
document. Trimiterile încrucişate şi titlurile de ilustraţie sunt câmpuri care se pot actualiza
automat la fiecare tipărire a documentului.
În general, trimiterile încrucişate conţin două tipuri de text: textul introdus de autorul
documentului şi informaţiile referitoare la trimiterea încrucişată pe care le inserează programul.
Se pot include trimiteri multiple în cadrul aceleiaşi trimiteri încrucişate, de genul “Pentru infor-
maţii mai detaliate,vezi x la pagina y”, în care Word completează un titlu şi un număr de pagină.
Adăugarea trimiterilor încrucişate
Pentru a adăuga o trimitere încrucişată, se procedează astfel:
1. Se tastează textul introductiv, care precede trimiterea încrucişată, cum ar fi “Vezi pagina” şi
se lasă punctul de inserare acolo unde dorim să apară trimiterea.
2. În meniul Insert, se execută clic pe Cross-Reference, care deschide caseta de dialog
Cross-Reference.
3. În lista Reference type se selectează tipul articolului la care se face trimiterea (de ex.
Heading pentru un titlu).
4. În lista Insert reference to se selectează informaţiile referitoare la articolul la care se face
trimitere (pentru un titlu se poate selecta textul titlului, numărul paginii sau numărul titlului).
5. În caseta cu listă For which heading se selectează articolul la care se face trimitere.
6. Se execută clic pe butonul Insert pentru a insera trimiterea încrucişată.
7. Pentru a insera text suplimentar în document, înainte de a închide caseta Cross-reference, se
execută clic în document şi se introduce textul de la tastatură. Se pot relua etapele 3-6 pentru
a insera noi trimiteri încrucişate.
8. La terminare, se execută clic pe butonul Close (care apare după introducerea primei trimiteri
încrucişate).
Crearea titlurilor de ilustraţie
Titlurile de ilustraţie permit consultarea ilustraţiilor incluse în document. Ele pot fi
introduse în document în două moduri: manual, în momentul inserării ilustraţiei respective sau
automat la inserarea în document a unui anumit tip de obiect.
Word formatează titlurile de ilustraţie cu stilul Caption. Se pot crea trimiteri încrucişate
la orice tip de titlu de ilustraţie.
Pentru a insera manual un titlu de ilustraţie, se procedează astfel:
1. Se selectează obiectul căruia i se asociază un titlu de ilustraţie.
2. În meniul Insert se execută clic pe Caption, care deschide caseta de dialog Caption.
3. Având punctul de inserare plasat în
dreapta etichetei şi a numărului propus
în caseta de text Caption, se poate tasta
orice text suplimentar pentru a
completa titlul de ilustraţie.
4. Se poate selecta altă etichetă din caseta
de text Label sau se execută clic pe
butonul New Label… pentru a crea o
etichetă nouă.
5. Se poate selecta o altă poziţie pentru
titlul de ilustraţie, deasupra sau sub ar-
ticolul selectat, din caseta cu listă
Position.
6. Se execută clic pe OK. Word numerotează fiecare tip de etichete separat.
Titlurile de ilustraţie automatizate se inserează înainte de inserarea ilustraţiilor. Ulterior,
la fiecare inserare a unei ilustraţii, Word îi adaugă un titlu. Pentru a insera automat titluri de
ilustraţie, se procedează astfel:
138
calculatoare
1. În meniul Insert se execută clic pe

Caption.
2. În fereastra de dialog Caption se exe-
cută clic pe butonul AutoCaption,
care deschide caseta AutoCaption.
3. În lista Add Caption When
Inserting, se selectează tipul obiectu-
lui pentru care Word va adăuga titluri
de ilustraţie automatizate.
4. Se selectează din chenarul Options
opţiunile pentru textul etichetei şi
pentru poziţia ei în raport cu obiectul
ilustraţiei.
Dacă un obiect care are titlu de ilustraţie
este mutat, titlul nu se mută împreună cu obiectul. Pentru a evita aceste situaţii, obiectul şi titlul
lui trebuie grupate sau încadrate ca un singur obiect.
1.8.5. Asamblarea documentelor mari
În Word se poate lucra cu documente de orice dimensiuni. Cea mai eficientă şi mai
flexibilă cale de a gestiona documente de mari dimensiuni este aceea a folosirii documentelor
principale şi a subdocumentelor. Deşi există posibilitatea de a sparge un document mare în
documente mai mici şi de a lucra cu aceste fişiere individuale, combinarea acestor subdocumente
mai mici într-un document principal are multe avantaje. Lucrul în vederea Master Document pe
un document de dimensiuni mari prezintă structura documentului şi oferă posibilitatea
organizării lui şi a gestionării subdocumentelor într-un document principal.
În documentul principal se poate lucra în două vederi. Vederea Master Document permite
organizarea documentului folosind butoanele din bara cu instrumente Outlining. Se pot muta,
elimina, insera, combina subdocumente, retrograda subdocumente astfel încât să devină parte a
139
calculatoare
documentului principal, folosind butoanele din bara cu instrumente Master Document. Pentru a
lucra cu un subdocument, acesta poate fi deschis rapid din documentul principal.
Pentru a afişa întregul document în vederea editării şi formatării lui, se poate comuta în
vederea Normal, care permite lucrul cu documentul ca şi cum ar fi un singur document. Se pot
adăuga: un tabel de cuprins, un index, trimiteri încrucişate, la fel ca într-un document obişnuit.
Când este necesar, se poate lucra şi cu subdocumentele individuale, cum ar fi în cazul
creării unor anteturi şi subsoluri proprii fiecărui subdocument. De asemenea, subdocumentele
individuale pot fi lucrate de persoane diferite. Ulterior, se deschide documentul principal pentru
a strânge laolaltă toate subdocumentele în vederea unor editări care afectează întregul document
sau a tipăririi lui integrale.
Crearea unui document principal
Un document principal poate fi creat în trei moduri:
a) Se porneşte de la zero prin introducerea unei structuri pentru documentul nostru, folosind
unul dintre nivelurile de titlu (Heading) pentru a indica începutul fiecărui subdocument.
În continuare, se creează subdocumente plecând de la titluri, folosind unul dintre
butoanele din bara cu instrumente Master Document.
b) Se creează un document principal dintr-un document existent.
c) Se combină mai multe documente într-un document principal.
a) Crearea unui document principal într-un document gol, folosind vederea Master
Document
1. Se deschide un nou document.
2. În meniul View se execută clic pe Master Document. Apar pe ecran barele cu
instrumente Outlining şi Master Document, ale căror butoane sunt prezentate în
continuare.
Bara cu instrumente Outlining
Buton Nume Funcţie

Promote Promovează titlul (şi corpul de text asociat) cu un
nivel; promovează corpul de text la nivelul titlului
care îl precede.
Demote Retrogradează titlul (şi corpul de text asociat) cu un
nivel; retrogradează corpul de text cu un nivel mai
jos decât titlul care îl precede.
Demote to Body Text Retrogradează un titlu la corp de text şi aplică stilul
Normal
Move Up Mută paragrafele selectate înaintea primului
paragraf vizibil care le precede.
Move Down Mută paragrafele selectate după primul paragraf
vizibil care le urmează.
Expand Expandează primul nivel de titlu subordonat titlului
selectat; clic-urile repetate duc la expandarea
titlurilor aflate pe următoarele niveluri, până la
expandarea corpului de text.
Collapse Restrânge corpul de text în cadrul titlurilor şi în
continuare restrânge titlurile de nivel inferior în
cadrul titlurilor de nivel imediat superior.
… Show Heading Afişează toate titlurile şi textul până la cel mai de
jos nivel pe care se execută clic.
140
calculatoare
Buton Nume Funcţie

Afişează toate corpurile de text dacă unele dintre
All Show all Headings ele sunt restrânse sau afişează numai titlurile dacă
întregul text este deja expandat.
Comută între afişarea întregului corp de text şi
Show First Line Only
afişarea numai a primei linii a fiecărui paragraf.
Comută între afişarea şi neafişarea formatării

Show Formatting
caracterelor în vederea Outline.
Comută între vederea Master Document şi vederea

Master Document View
Outline.
Bara cu instrumente Master Document
Buton Nume Funcţie

Collapse Subdocuments Restrânge subdocumentul
Creează subdocumente din articolele selectate ale
Create Subdocument
structurii
Remove Subdocument Îndepărtează documentul selectat
Inserează în documentul principal fişierul selectat în
Insert Subdocument
caseta de dialog Insert Subdocument
Compune documentele selectate într-un
Merge Subdocument
subdocument
Scindează porţiunea selectată a unui subdocument
Split Subdocument
într-un alt subdocument.
Lock Subdocument Blochează şi deblochează documentul selectat
3. Se tastează o structură pentru documentul principal. Se pot folosi butoanele din

bara cu instrumente pentru a promova şi a retrograda titluri pe măsură ce se
introduce structura. Se stabileşte nivelul de titlu care specifică începutul unui nou
document. De exemplu, s-ar putea folosi Heading 1 pentru a indica începutul
fiecărui subdocument.
4. Se selectează titlurile din care se creează subdocumentele.
5. Se execută clic pe butonul Create Subdocument din bara cu instrumente Master
Document. Word împarte documentul principal în subdocumente: câte un
subdocument pentru fiecare nivel desemnat ca tilu de subdocument. Fiecare
subdocument este încadrat într-o casetă şi în colţul din stânga-sus al fiecărei
casete apare o pictogramă de subdocument.
6. Se salvează documentul principal. Word salvează automat fiecare din
subdocumente într-un fişier şi atribuie un nume de fişier fiecărui subdocument,
folosind titlul subdocumentului.
141
calculatoare
Observaţie:
Pentru a redenumi un subdocument sau a-l salva în altă locaţie pe hard-disc,
subdocumentul trebuie deschis şi salvat din interiorul documentului principal. Acest lucru se
realizează astfel: se execută dublu clic pe pictograma subdocumentului din colţul din stânga-sus
al casetei care încadrează subdocumentul, apoi se alege File, Save As… pentru a salva
subdocumentul cu un alt nume şi într-o altă locaţie. Se închide subdocumentul şi se salvează din
nou documentul principal.
Crearea unui document principal dintr-un document existent
Dacă deja a fost creat un document, acesta poate fi convertit într-un document principal,
folosind bara cu instrumente Outlining, din vederea Master Document.
1. Se deschide documentul care trebuie convertit în document principal.
2. În meniul View, se execută clic pe Master Document.
3. Dacă nu au fost deja atribuite niveluri de titluri, se folosesc butoanele din bara Outlining
pentru a face acest lucru sau pentru a rearanja titlurile, dacă este necesar.
4. Se parcurg etapele 4-6 din paragraful a) anterior.
Construirea documentului principal prin inserarea subdocumentelor
Se pot insera subdocumente într-un document principal existent, ca modalitate de a
adăuga noi documente în poziţiile dorite în documentul principal.
Se mai pot insera subdocumente într-un document normal, ceea ce constituie şi o metodă
rapidă de a transforma documentul normal într-un document principal.
1. Se deschide un document nou sau un document (principal) existent.
2. Se trece în vederea Master Document, alegând View, Master Document.
3. Se plasează punctul de inserare în locul în care se doreşte inserarea documentului.
4. Se execută clic pe butonul Insert Subdocument din bara cu instrumente Master
Document. Apare fereastra de dialog Insert Subdocument.
142
calculatoare
5. În caseta de text File Name se selectează numele fişierului care se inserează. Fişierul este
inserat în documentul principal cu numele originar. Word utilizează formatările din şablonul
documentului principal dacă acestea sunt diferite de cele din şablonul subdocumentului.
Formatarea originară se păstrează în subdocument dacă acesta este deschis separat.
După configurarea documentului principal, se pot folosi vederile Normal şi Master
Document pentru a lucra cu documentul. În vederea Master Document se poate trece în revistă
structura globală a documentului şi se pot identifica secţiunile acestuia. Se pot reordona
subdocumentele care compun documentul principal, folosind mouse-ul şi butonul din bara
Outlining. În vederea Master Document se pot deschide documente individuale. Se lucrează în
vederea Master Document atunci când se fac modificări care afectează documentul global.
În vederea Normal se lucrează ca şi cum ar fi un singur document, care poate fi formatat,
în care se pot insera tabele de cuprins, indexuri şi trimiteri încrucişate. La comutarea în vedere
Normal, fiecare subdocument care compune documentul principal reprezintă o secţiune. Acestor
secţiuni li se pot aplica comenzi de formatare, de creare a anteturilor şi subsolurilor diferite
pentru fiecare secţiune.
Tipărirea unui întreg document principal se face din vederea Normal. Pentru a tipări o
structură a documentului, se comută în vederea Master Document şi se restrânge sau se
expandează structura, pentru a include exact nivelurile de titlu care vor fi conţinute în structura
tipărită.
Utilizarea unui document principal de către mai mulţi utilizatori
Word conţine o facilitate de blocare care permite oricui să deschidă documentul
principal, dar, atunci când blocarea este activă, nu se pot edita decât subdocumentele proprii. În
plus, se pot citi subdocumentele create de alţii. Word foloseşte câmpul Author din zona
informaţiilor rezumative a unui subdocument, pentru a determina autorul subdocumentului.
Word permite şi anularea blocării unui subdocument. Din acest motiv, o protecţie totală
împotriva modificărilor într-un subdocument, se poate asigura numai prin parolă.
Pentru a bloca sau debloca un subdocument, se procedează astfel:
1. Se selectează subdocumentul respectiv.
2. Se execută clic pe butonul Lock Subdocument sau Unlock Subdocument din bara Master
Document. Atunci când documentul este blocat, sub pictograma documentului apare
pictograma unui lacăt.
1.9. Utilizarea formularelor

Formularele sunt tipuri speciale de documente protejate, care conţin câmpuri unde se pot
introduce informaţii. Un câmp de formular este o poziţie pe ecran unde se poate face una din
următoarele operaţii: introducere de text, bifarea sau debifarea unei casete de validare sau
selectarea unei valori dintr-o listă derulantă.
Un formular se poate baza pe orice tip de document: un contract de vânzare-cumpărare,
un contract de muncă, o factură, o fişă de personal etc.
Cele mai utile formulare se bazează pe şabloane, care pot fi utilizate ori de câte ori este
nevoie.
Formularele se pot crea folosind două instrumente: comenzi din meniu sau bara cu
instrumente Forms, care conţine butoane pentru construirea şi personalizarea formularelor.
1.9.1. Construirea formularelor
Construirea unui formular simplu se face în trei etape:
I. Se creează un nou şablon şi se construieşte structura formularului prin adăugarea
etichetelor, formatărilor, umbririlor, chenarelor şi a celorlalte elemente care
rămân neschimbate atunci când se completează formularul.
143
calculatoare
II. Se inserează codurile de câmp în locurile unde vor fi tastate informaţii atunci când
se completează formularul.
III. Se protejează şi se salvează documentul.
O metodă folosită des pentru crearea formularelor este utilizarea cadrelor. Prin încadrarea
unui tabel sau a unui text, acestea se pot poziţiona oriunde pe pagină, oferind astfel
posibilitatea separării de părţile din document care nu se modifică.
I. Pentru a crea şi salva structura formularului sub forma unui şablon, se procedează
astfel:
1. În meniul File se execută clic pe New, care duce la apariţia casetei de dialog New.
2. Se selectează şablonul care va fi utilizat ca bază pentru formular. În majoritatea cazurilor se
foloseşte şablonul Normal (Blank Document).
3. Se selectează Template din grupul Create New şi se execută clic pe OK.
4. Se stabileşte structura formularului în unul din următoarele moduri:
 Se inserează un tabel şi se tastează în formular etichetele şi orice alte texte care nu
se modifică, apoi se formatează cu linii, chenare şi umbriri.
 Se creează un formular bazat pe paragrafe, prin inserarea câmpurilor din formular
în locurile dorite, pe măsură ce se tastează textul documentului.
 În partea superioară a documentului se inserează tabelul sau se tastează textul care
conţine câmpuri de formular. Se selectează şi apoi se încadrează şi se
repoziţionează această porţiune a documentului. În continuare se tastează restul
formularului, care conţine textul care nu se modifică atunci când se completează
formularul.
5. În meniul File se execută clic pe Save As pentru a salva şablonul. Se tastează numele
şablonului în caseta de text File Name şi se execută clic pe OK.
În mod curent şabloanele sunt salvate în dosarul Template din folderul Microsoft Office.
II. Pentru a adăuga câmpuri de formular în document, se procedează astfel:
1. Se afişează bara de instrumente Forms.
2. Se plasează punctul de inserare în locul în care
trebuie să apară câmpul de formular.
3. Se execută clic pe unul dintre butoanele cu care se pot insera câmpuri de formular, butoane
prezentate în tabelul următor:
Nume buton Funcţie

Text Form Field Inserează un câmp de tip text
Check Box Form Field Inserează un câmp de tip casetă de validare
Drop-Down Form Field Inserează un câmp de tip listă derulantă
Form Field Options Permite precizarea opţiunilor pentru câmpuri
Draw Table Desenează tabele
Insert Frame Inserează un cadru
Form Field Shading Permite umbrirea câmpurilor inserate în formular
Protect Form Permite protejarea sau deprotejarea formularului
144
calculatoare
4. Se repetă etapele 2 şi 3 pentru a introduce noi câmpuri de formular.
III. Protejarea şi salvarea formularului

Până în momentul protejării unui document care conţine câmpuri de formular, se pot
edita câmpurile şi textul din formular. După protejarea documentului, se pot completa doar
câmpurile din formular, dar nu se poate edita documentul.
Formularele protejate se deosebesc de formularele neprotejate în următoarele privinţe: un
document protejat se poate vizualiza în vederea Page Layout şi nu poate fi editat. Nu se poate
selecta întregul document şi majoritatea comenzilor, inclusiv cele de formatare nu pot fi folosite.
Tabelele şi cadrele sunt fixe, iar câmpurile cu formule afişează rezultatele în locul formulelor.
Un document declarat şablon este salvat automat de Word ca şablon (cu extensia DOT),
în dosarul Template, unde trebuie să rămână, pentru ca Word să-l găsească atunci când se creeză
un nou document bazat pe acest şablon.
Dosarul implicit de şabloane poate fi schimbat în felul următor:

2. Se selectează eticheta File Location şi se modifică conţinutul casetei User Template.
Pentru a proteja şi salva un formular, se procedează astfel:
1. În meniul Tools se execută clic pe Protect Document.
Apare caseta de dialog Protect Document.
2. Se selectează Forms, după care se alege OK.
3. Dacă se doreşte, se selectează caseta Password şi se
tastează parola, după care se alege OK. Apare caseta de
dialog Confirm Password.
4. În caseta Reenter Protection Password se tastează încă o
dată parola. Ea trebuie să fie identică cu prima din punct
de vedere al conţinutului, ortografiei, spaţierii, utilizării
majusculelor şi a literelor mici. Se alege OK. În cazul în
care parola reintrodusă nu este identică cu prima, este
afişat un mesaj de eroare. Se alege OK şi se reia
procedura.
5. Se execută clic pe OK pentru a reveni în document.
6. În meniul File se execută clic pe Save As. Se tastează un nume în caseta de text File Name.
În lista Save as Type trebuie să fie selectată opţiunea Document Template (.DOT), iar în lista
Save In este selectat subdosarul Templates din dosarul Microsoft Office.
7. Se execută clic pe OK pentru a salva documentul sub forma unui şablon.
Pentru a îndepărta protecţia formularului, în meniul Tools se execută clic pe Unprotect
Document.
1.9.2. Utilizarea unui formular ecran

Formularele au particularitatea că nu pot fi editate, dar în schimb se poate deschide o
copie necompletată a formularului (păstrând astfel originalul nemodificat), după care, prin
deplasare de la un câmp la altul, se introduc informaţiile necesare. Câmpurile pot fi
particularizate în diferite moduri, care vor fi prezentate în paragrafele următoare.
145
calculatoare
Pentru a deschide un formular, se procedează astfel:

1. În meniul File se execută clic pe New. Apare fereastra de dialog New.
2. Se selectează formularul.
3. Se execută clic pe OK. În fereastra document apare o copie nenominalizată a
formularului, având primul câmp pus în evidenţă.
4. Dacă formularul nu se bazează pe un şablon, se poate utiliza deschizându-l ca pe un
fişier obişnuit. În meniul File se alege Open, se localizează şi se selectează
formularul, după care se execută clic pe OK.
Completarea unui formular ecran
Când este deschis un nou formular (protejat), primul câmp este selectat. Pentru a
completa câmpurile formularului, se procedează astfel:
1. Câmpul selectat trebuie completat în funcţie de tipul acestuia:
 Într-un câmp de tip text se tastează un text sau un număr.
 Casetele de validare pot fi activate sau dezactivate prin apăsarea tastei spaţiu.
 Într-o listă derulantă se execută clic pe săgeată pentru a afişa lista de articole
selectabile, apoi se execută clic pe articolul care va fi selectat. Cu tastatura, se apasă
Alt+ pentru a afişa lista, apoi se apasă tastele  sau  pentru a selecta un articol
din listă.
2. Se apasă Tab sau Enter pentru a confirma informaţiile introduse.
 Dacă datele introduse sunt corespunzătoare, Word selectează câmpul următor.
 Dacă datele introduse nu sunt conform cerinţelor (de ex. se introduce text într-un
câmp de tip text, formatat astfel încât să stocheze un număr), Word afişează un mesaj
de eroare şi revine la câmpul curent, aşteptând introducerea unei informaţii corecte.
146
calculatoare
3. Se continuă introducerea datelor în câmpuri până când se completează tot formularul.

4. Deplasarea de la un câmp la altul se poate face cu tastele Tab, Enter, Shift+Tab,
,. Deplasarea la începutul sau la sfârşitul documentului se poate realiza rapid cu
tastele Ctrl+Home sau Ctrl+End.
Dacă formularul nu este protejat, nu este pus în evidenţă primul câmp atunci când este
deschis formularul şi nu ne putem deplasa de la un câmp la altul cu tastele Tab sau Enter.
Problema se rezolvă protejând documentul cu un clic pe butonul Protect Form din bara cu
instrumente Forms sau alegând Protect Document din meniul Tools.
1.9.3. Personalizarea câmpurilor de formular
Câmpurile de formular pot fi personalizate pentru a preîntâmpina anumite tipuri de erori
şi pentru a uşura introducerea datelor. Conţinutul prestabilit al unui câmp sugerează cel mai
probabil răspuns. Mesajele de asistenţă dau sfaturi în legătură cu modul de completare al
câmpului, iar formulele calculează rezultatele dintr-un câmp.
Câmpurilor li se pot aplica formatări sau borduri, pentru a le evidenţia. Personalizarea
câmpurilor se poate face pe măsură ce se inserează fiecare dintre ele, sau după ce a fost creat
formularul, prin editarea câmpurilor selectate (caz în care documentul trebuie să fie neprotejat).
Pentru a personaliza un câmp de formular, se procedează astfel:
1. Dacă formularul există şi este protejat, se înlătură protecţia.
2. Se execută dublu clic pe câmpul din formular pe care dorim să-l personalizăm, sau se
execută clic pe butonul Form Field Options din bara Forms.
3. Se selectează opţiunile dorite, după care se execută clic pe OK.
Personalizarea câmpurilor de text
Câmpurile de text au cele mai multe opţiuni de personalizare dintre cele trei tipuri de
câmpuri de formular.
Pentru a specifica restricţii asupra unui câmp de text, se procedează astfel:
1. Se deschide caseta de dialog Text Form Field Options, printr-una din metodele
descrise la pasul 2 de mai sus.
2. Se selectează dintre următoarele tipuri de opţiuni:

Opţiune Descriere
Type Se selectează dintre şase tipuri de conţinuturi de tip text: Regular Text
(text obişnuit), Number (număr), Date (dată), Current Date (dată curentă),
Current Time (ora curentă), Calculation (câmp calculat).
Default Text Se tastează textul care va deveni conţinutul prestabilit al acestui câmp.
Utilizatorii pot modifica acest text.
Maximum Length Se selectează sau se tastează Unlimited (nelimitat) sau numărul de
caractere sau de cifre pe care le va accepta câmpul (până la 255).
Text Format Se selectează dintre diverse tipuri de formate text, numerice sau dată
calendaristică, în funcţie de ce a fost selectat la Type.
147
calculatoare

Personalizarea câmpurilor de tip casetă de validare
Pentru a personaliza un câmp de tip casetă de validare, se procedează astfel:
1. Se deschide caseta de dialog Check Box Form Field Option.
2. Se stabileşte dimensiunea casetei de validare prin selectarea opţiunilor:

Auto – stabileşte dimensiunea casetei de validare identică cu dimensiunea textului din
jurul ei.
Exactly – fixează dimensiunea casetei de validare la valoarea dorită (de ex. .20", 1 pi sau
1cm).
La următoarea deschidere a casetei de dialog, dimensiunea este convertită la o valoare
echivalentă în puncte.
3. Se stabileşte valoarea prestabilită (Default Value) prin selectarea uneia dintre opţiunile:
Not Checked - caseta de validare va fi în mod prestabilit goală. Utilizatorul trebuie să
apese tasta spaţiu pentru a marca caseta.
Checked - caseta de validare va fi în mod prestabilit marcată. Utilizatorul trebuie să
apese tasta spaţiu pentru a deselecta caseta.
Personalizarea câmpurilor de tip listă derulantă
O listă derulantă dă posibilitatea utilizatorului să aleagă dintr-o listă de maximum 25 de
articole. Ea asigură astfel introducerea unui răspuns corect. Pentru a adăuga articole listei dintr-
un câmp de tip listă derulantă, se procedează astfel:
1. Se deschide caseta de dialog Drop-Down Form Field Option, prezentată în pagina
următoare.
148
calculatoare
2. În caseta Drop-Down Item se tastează articolul care va fi adăugat listei.

3. Se execută clic pe butonul Add.
4. Se repetă etapele 2 şi 3 pentru a adăuga alte articole în listă. Se execută clic pe OK.
5. Pentru a elimina artricole dintr-un câmp de tip listă derulantă, se procedează astfel:
6. Se selectează câmpul de tip listă derulantă şi se execută dublu clic pe el pentru a deschide
caseta de dialog Drop-Down Form Field Options.
7. Se selectează din lista Items in Drop-Down List articolul care trebuie înlăturat.
8. Se execută clic pe butonul Remove.
9. Se repetă etapele 2 şi 3 pentru a elimina şi alte articole.
Dezactivarea câmpurilor de formular
În majoritatea cazurilor în care se lucrează cu formulare, utilizatorul completează fiecare
câmp. Uneori însă, se impune ca utilizatorul să nu aibă acces la unul din câmpuri. Pentru aceasta
se dezactivează câmpul respectiv, care, probabil, va avea un conţinut prestabilit.
Pentru a dezactiva un câmp de formular se procedează astfel:
1. Se deproteajează documentul, dacă este necesar.
2. Se selectează câmpul pe care dorim să-l dezactivăm şi se execută dublu clic pe el.
3. Se deselectează opţiunea corespunzătoare: Fill-in Enabled (pentru câmpuri de tip text),
Check Box Enabled (pentru câmpuri de tip casetă de validare), Drop-Down Enabled
(pentru câmpuri de tip listă derulantă).
Adăugarea de asistenţă unui formular
Mesajele de asistenţă ajută utilizatorul să introducă răspunsul corect într-un câmp al formu-
larului. Atunci când câmpul este selectat, mesajele de asistenţă pot să apară în bara de stare sau
sub forma unei casete cu mesaj, atunci când utilizatorul apasă tasta F1. Documentul trebuie să fie
protejat pentru ca mesajul de asistenţă să apară. Dacă nu este protejat, se va obţine caseta de
asistenţă a lui Word.
Pentru a adăuga asistenţă unui câmp de formular, se procedează astfel:
1. Se afişează caseta de dialog Form Field Options pentru câmpul în care dorim să adăugăm
asistenţa.
2. Se execută clic pe butonul Add Help Text.
3. Se selectează eticheta Status Bar pentru a adăuga un rând de asistenţă în bara de stare,
sau se selectează eticheta Help Key (F1) pentru a adăuga asistenţă care să apară sub
forma unei casete de mesaje atunci când utilizatorul apasă tasta F1.
149
calculatoare
4. Pentru a adăuga un mesaj propriu de asistenţă se selectează opţiunea Type Your Own şi
se tastează mesajul (cel mult 255 caractere). Se poate folosi şi opţiunea Auto Text Entry
pentru a folosi un articol Auto Text drept mesaj de asistenţă.
6. Se execută încă o dată clic pe OK pentru a reveni în document.
Convertirea formularelor existente
Dacă formularul pe care trebuie să-l realizăm există pe hârtie, se poate utiliza un scanner
pentru a-l scana sub forma unei imagini, care se va insera într-o casetă de text.
Aceasta poate fi mutată pe stratul din spatele textului. În stratul care conţine textul, putem
crea noul formular prin trasare, ghidându-ne după formularul scanat. La sfârşit, imaginea
formularului scanat se elimină.
1.9.4. Tipărirea unui formular
Există trei opţiuni de tipărire a unui formular: se poate tipări formularul completat, exact
în forma în care apare pe ecran, se pot tipări numai datele pe formulare pretipărite sau numai
etichetele şi imaginile, pentru a crea un formular pretipărit.
Pentru a tipări întregul formular, se procedează astfel:
1. Se completează formularul sau se deschide formularul completat.
2. În meniul File se execută clic pe Print.
3. Se selectează opţiunile de tipărire dorite din caseta de dialog Print, după care se alege OK.
Pentru a tipări exclusiv datele formularului, se procedează astfel:
1. Se introduce în imprimantă formularul pretipărit.
3. Se execută clic pe eticheta Print.
4. Se selectează caseta Print data only for forms din chenarul Options for current document
only.
Pentru a tipări un formular necompletat, se procedează astfel:
1. În meniul File se execută clic pe New şi se selectează din lista Template formularul
respectiv.
2. Fără să se completeze formularul, în meniul File se execută clic pe Print, se selectează
opţiunile de tipărire şi apoi se execută clic pe OK.
Dacă apare necesitatea de a utiliza datele colectate în formulare prin intermediul unui
program de baze de date, se pot salva numai datele, care pot fi importate în programul respectiv.
Word salvează datele sub forma unui document Text Only (cu extensia TXT), care conţine
numai câmpurile din formular, delimitate prin virgule.
Pentru a salva numai datele din formular, se procedează astfel:
2. Se selectează eticheta Save.
3. În chenarul Save Options se selectează opţiunea Save Data Only for Forms.
5. În meniul File se execută clic pe Save As pentru a salva şi a denumi fişierul de date.
1.9.5. Construirea formularelor prevăzute cu casete de dialog
Această caracteristică este foarte utilă atunci când se completează facturi, contracte,
scrisori de afaceri, sau se introduc mesaje personale în timpul compunerii în serie a
150
calculatoare
corespondenţei. Cu ajutorul câmpurilor {fillin}se poate introduce o singură dată un articol,

indiferent de câte ori apare acesta în document.
Figura de mai jos prezintă un document care se poate crea pentru a vedea cum
funcţionează câmpurile {fillin}.
Mai întâi se creează un nou şablon pentru această înştiinţare:

1. În meniul File se execută clic pe New. În caseta de dialog New se selectează opţiunea
Template. De obicei şablonul Normal este deja selectat în lista Template.
2. Dacă este cazul, se selectează un alt şablon pe care se bazează această înştiinţare (de
exemplu, un şablon care conţine antetul companiei).
4. Se modifică şablonul, incluzând imagini, tabele, corpul de text care nu se modifică, aranjând
totul în pagină având în vedere şi prezenţa antetului, dacă există.
Şablonul se menţine deschis pe
ecran, pentru a adăuga câmpurile
{fillin}. Aceste câmpuri invită
utilizatorul să introducă informaţiile cerute
de formular prin intermediul unei casete de
dialog cum este cea prezentată alăturat.
Pentru a insera câmpuri {fillin}
în document, se procedează astfel:
1. Se plasează punctul de inserare în locul unde trebuie să apară datele introduse de utilizator.
2. În meniul Insert se execută clic pe Field… În lista categoriilor trebuie să fie selectată
opţiunea [All].
151
calculatoare
3. Se selectează Fill-in din lista Insert Field Name.

4. În caseta de text Field Codes, se plasează punctul de inserare în dreapta cuvântului FILLIN,
se tastează invitaţia adresată utilizatorului încadrată de ghilimele.
Mai există o metodă de a introduce câmpuri {fillin} în document:
1. Se plasează punctul de inserare în locul
unde dorim să apară rezultatele.
2. Se apasă tastele Ctrl+F9, care va insera
un câmp gol, între delimitatorii{}.
3. Cu punctul de inserare plasat între cei
doi delimitatori, se tastează tipul
câmpului şi textul însoţitor, ca în
exemplul:
FILLIN "Tastaţi adresa clientului"
Pentru a afişa caseta de dialog care
solicită adresa clientului şi pentru a actualiza
câmpul {fillin}, se procedează astfel:
1. Se selectează unul dintre delimitatorii
câmpului pentru a selecta câmpul
{fillin}.
2. Se apasă tasta F9. Apare caseta de dialog
Fillin.
3. Se tastează în casetă adresa unui client.
Pentru a începe o linie nouă în casetă se apasă tasta Enter.
4. Se execută clic pe OK pentru insera în document datele introduse.
Refolosirea rezultatelor câmpurilor
Pentru a refolosi în alte poziţii din formular o informaţie introdusă într-o casetă {fillin},
se utilizează următoarele câmpuri de cod:
 {set bookmark data} asociază date unui semn de carte care stochează
informaţiile pentru a fi folosite ulterior. În exemplul din formularul prezentat în
pagina anterioară, toate argumentele câmpurilor {set} sunt câmpuri
{fillin}, deci informaţiile introduse de utilizator ca răspuns la câmpul
{fillin}sunt stocate în semnele de carte numeclient, cod1, nume1, cost,
cursanti1, cod2, nume2, cursanti2. Nu trebuie incluse spaţii în numele semnului
de carte.
 {fillin [text facultativ]} afişează o casetă în care operatorul poate
introduce date (în cazul nostru, toate câmpurile din document se completează prin
intermediul casetelor de date).
 {ref bookmark} afişează conţinutul unui semn de carte pe poziţia câmpului.
Acest câmp se introduce pentru a repeta conţinutul unui semn de carte în alte
locuri în document (în cazul nostru, numeclient şi cost).
În exemplul de mai sus apar peste tot câmpuri imbricate: câmpurile {fillin} sunt folosite
ca argumente pentru câmpurile {ref}. Iată cum se construiesc aceste câmpuri imbricate,
pornind de la exterior spre interior:
152
calculatoare
1. Se poziţionează punctul de inserare în locul unde dorim să inserăm datele introduse de

operator.
2. Se apasă combinaţia de taste Ctrl+F9 (insert field).
3. Între delimitatorii {} câmpului se tastează fillin, un spaţiu, apoi o indicaţie adresată
operatorului, încadrată de ghilimele, cum ar fi "Tastaţi numele clientului".
4. Se selectează unul dintre delimitatorii câmpului pe care tocmai l-am tastat, pentru a selecta
tot câmpul.
5. Se apasă combinaţia de taste Ctrl+F9 pentru a include selecţia între alţi delimitatori de câmp.
În acest fel se realizează imbricarea completă a primului câmp în interiorul unui nou set de
delimitatori de câmp; punctul de inserare este plasat imediat după primul delimitator de
câmp.
6. Se tastează set, un spaţiu, după care se tastează semnul de carte corespunzător, cum ar fi
numeclient. Se lasă un spaţiu după semnul de carte, dar nu şi în interiorul numelui său.
Acest nou câmp imbricat solicită furnizarea unui nume pe care îl memorează în semnul
de carte, însă informaţia nu apare pe ecran decât după ce se actualizează câmpul. Pentru aceasta,
1. Se selectează linia sau liniile care conţin ambele câmpuri.
2. Se apasă tasta F9 (update fields-actualizare câmpuri). Apare caseta de dialog care solicită
numele clientului.
3. Se tastează informaţia solicitată.
Câmpul {set} stochează în semnul de carte numeclient, numele introdus în câmpul
{fillin}. Câmpul {ref bookmark} afişează conţinutul unui semn de carte într-un document şi se
poate introduce oriunde în document, unde trebuie repetat numele respectiv. În exemplul nostru,
semnele de carte numeclient şi cost sunt repetate în ultimele rânduri din formular. Noul conţinut
al câmpurilor {ref bookmark} nu apare decât după actualizarea acestor câmpuri.
Comutatorul \*mergeformat, utilizat în câmpurile din exemplul nostru, stabileşte
faptul că formatarea aplicată numelui câmpului din document nu se modifică atunci când câmpul
este actualizat.
Includerea comutatorului \*mergeformat este controlată de opţiunea Preserve
Formatting During Updates din caseta de dialog Field.
Salvarea şi denumirea şablonului
Acest document deschis ca şablon, va fi salvat ca şablon. În meniul File se execută clic pe
Save As. În caseta de text File Name se tastează un nume care să reflecte documentul pe care îl
creează. Word salvează şablonul şi adaugă extensia DOT.
1.10. Crearea efectelor speciale cu Wordart

Cu WordArt se pot realiza imagini din cuvinte obişnuite. Textul poate fi „turnat” într-o
formă, literele pot fi oglindite sau deformate, spaţierea literelor poate fi mărită sau micşorată,
cuvintele pot fi rotite sau înclinate, se pot adăuga umbriri, culori sau chenare textului.
WordArt este un program de completare bazat pe OLE (Object Linking and Embedding –
legarea şi înglobarea obiectelor) care se livrează gratuit împreună cu Word. Datorită tehnologiei
OLE, obiectele WordArt inserate în document, rămân legate la programul WordArt şi pot fi
editate cu uşurinţă în orice moment. Deoarece WordArt este încorporat în Word, el nu poate fi
rulat de sine stătător şi nu poate crea fişiere WordArt separate, imaginile WordArt fiind parte
integrantă a documentelor Word.
153
calculatoare
1.10.1. Crearea unui obiect WordArt

Pentru a crea un obiect WordArt trebuie parcurse două etape: se tastează textul care
urmează să fie inclus în imagine, apoi acestuia i se adaugă efectele speciale dorite. Întrucât
obiectele WordArt sunt texte formatate într-un anume mod, fonturile reprezintă elementele
esenţiale în realizarea acestor imagini. Orice font instalat în dosarul de fonturi al calculatorului
este disponibil în WordArt.
Pentru a porni programul WordArt se procedează astfel:
1. Se plasează punctul de inserare în locul în care dorim să apară obiectul WordArt în
document.
2. Se alege una din următoarele variante:
 În meniul Insert, se execută clic pe Picture (Imagine) şi apoi pe WordArt…
 Se execută clic pe butonul WordArt în bara Drawing, cu instrumente de
desenare.
Apare caseta de dialog prezentată în figura de mai jos:
3. Se alege unul din modelele prezentate în fereastră şi se execută clic pe butonul OK.
4. Apare caseta prezentată mai jos, în care se
introduce textul dorit, eventual se selec-
tează dimensiunea fonturilor şi stilul lor
(aldin sau italic).
Textul introdus va fi inserat în
document, având modelul şi dimensiunea
rezultate din opţiunile alese.
Efectele speciale ale programului
WordArt se pot obţine cu ajutorul listelor şi
154
calculatoare
butoanelor din bara cu instrumente WordArt, sau cu comanda Format, WordArt … În continuare
este prezentată bara cu instrumente WordArt şi semnificaţia fiecărui buton:
Inserare WordArt - deschide caseta WordArt Gallery (galerie de WordArt-uri).

Editare text – selectează textul în caseta Editare Text WordArt, permiţând modificarea lui.
Galerie de WordArt-uri – afişează caseta WordArt Gallery, pentru alegerea altui model de
prezentare a textului
Formatare obiect – deschide fereastra de dialog Formatare WordArt
Formă WordArt – permite modelarea textului într-o formă (cerc, semicerc, hexagon, trapez
etc.).
Rotire liberă – permite rotirea obiectului WordArt
Încadrare text – permite aranjarea textului în raport cu obiectul WordArt.
Aceleaşi înălţimi de literă WordArt – face toate literele de aceeaşi înălţime, fără nici o
diferenţă între majuscule şi literele mici.
Text vertical WordArt – scrie textul WordArt pe verticală.
Aliniere WordArt – selectează alinierea textului în interiorul cadrului WordArt
Spaţiere caractere WordArt – măreşte sau micşorează spaţierea caracterelor.
1.10.2. Adăugarea efectelor speciale WordArt

Prin adăugarea unor efecte speciale asupra unui text WordArt se obţine un aspect
personalizat şi mult mai interesant al obiectului grafic final. De exemplu, bara de instrumente
WordArt include o listă de forme diferite. Atunci când se selectează una din aceste forme, textul
„curge” în forma respectivă.
Dacă se doreşte inserarea în textul WordArt a unui simbol care nu se găseşte pe tastatură,
se plasează punctul de inserare în locul unde trebuie să apară simbolul şi se selectează din lista
de fonturi Wingdings sau Webdings, se tastează simbolul dorit. Deoarece se poate folosi doar un
singur font într-o imagine WordArt , simbolurile care se pot insera depind de fontul selectat.
Imaginea de fundal din acest paragraf a fost obţinută cu fontul Webdings, tastând litera „f” şi
apoi aplicând efecte de umbrire şi culoare de umplere cu efecte speciale.
Butonul Free rotate (rotire liberă), permite rotirea imaginii WordArt în orice direcţie şi
cu orice unghi.
În mod prestabilit, textul dintr-o imagine WordArt este centrat, dar sunt posibile şi alte
opţiuni:
aliniere litere stânga-dreapta lărgire litere stânga-dreapta aliniere cuvinte stânga-dreapta
155
calculatoare
Pentru a alinia textul, se procedează astfel:

1. Se porneşte WordArt şi se tastează textul în caseta de dialog Edit WordArt Text.
2. Se execută clic pe butonul Align WordArt din bara cu instrumente WordArt.
Apare o listă cu opţiuni de aliniere.
3. Se selectează stilul de aliniere dorit: center (centru), left align (la stânga), right align
(la dreapta), stretch justify (lărgire litere stânga-dreapta), word justify (aliniere cuvinte
stânga-dreapta), letter justify (aliniere litere stânga-dreapta).
WordArt oferă instrumentele necesare pentru ajustarea spaţiului dintre caractere. Se poate
opta pentru o spaţiere selectivă (kerning), adică ajustarea spaţiului dintre anumite perechi de
caractere, sau pentru spaţierea tuturor caracterelor (tracking), adică ajustarea spaţiului dintre
toate literele.
În WordArt se poate mări, se poate micşora sau se poate fixa spaţierea la un anumit
procent faţă de spaţierea normală.
Pentru a ajusta spaţiile dintre litere, se procedează astfel:
2. Se execută clic pe butonul WordArt Characters Spacing din bara cu instrumente WordArt.
Apare o listă cu opţiuni de spaţiere.
3. Se alege una din opţiunile: Very Tight (foarte strâns – 60% din normal), Tight (strâns – 80%
din normal), Normal (100%), Loose (spaţiat – 120%), Very Loose (foarte spaţiat – 150%),
Custom (particularizat – se indică procentul dorit din spaţierea normală).
4. Se selectează caseta Kern Characters Pairs, pentru a activa spaţierea selectivă.
foarte strâns spaţiat foarte spaţiat
Alte efecte se pot obţine prin adăugarea de chenare, umbriri sau modele. Atunci când se
aplică chenare unei imagini WordArt , acestea se aplică literelor din text, nu cadrului imaginii.
Se recomandă alegerea chenarului într-o culoare contrastantă, pentru a crea efecte interesante
(vezi imaginea de mai sus). (Pentru a adăuga un chenar cadrului, se inserează imaginea WordArt
într-o casetă de text.)
Culorile, umbririle şi modelele umplu fiecare caracter. Modelele sunt mai potrivite pentru
texte mari şi aldine. Modelele şi umbririle au o culoare de prim-plan şi una de fundal, care pot fi
selectate independent una de alta.
Pentru a adăuga sau îndepărta un chenar fiecărei litere dintr-o imagine WordArt, se
procedează astfel:
156
calculatoare
2. În meniul Format, se execută clic pe Borders and Shading (borduri şi umbrire).

3. Se selectează grosimea şi modelul (linie continuă, linie punctată, linie întreruptă etc.)
chenarului, sau se alege opţiunea No line (fără linie), pentru a îndepărta bordura literelor.
4. Se selectează culoarea chenarului din caseta cu listă Color.
Pentru a adăuga culori, umbriri sau modele unui text WordArt, se procedează astfel:
2. În meniul Format, se execută clic pe Borders and Shading (borduri şi umbrire).
3. Din grupul Shading (umbrire) se derulează lista ascunsă din caseta Color (culoare) şi, fie
se alege una din culorile prezente, fie se execută clic pe More Colors (mai multe culori),
pentru a apărea o paletă de culori mai bogată, fie se execută clic pe Fill Effects (efecte de
umplere), pentru a deschide fereastra de dialog Fill Effects, care permite opţiuni mai
diversificate de umplere (modele, texturi, combinaţii de culori, imagini).
4. După ce se aleg opţiunile dorite se execută clic pe OK.
În WordArt toate literele textului pot fi aduse la aceeaşi înălţime, indiferent dacă sunt
majuscule sau litere mici, executând clic pe butonul (WordArt Same Letter Heights –
aceleaşi înălţimi de literă WordArt ) din bara cu instrumente WordArt. Pentru a îndepărta acest
efect, se execută din nou clic pe acelaşi buton.
Se mai pot crea efecte deosebite prin scrierea textului pe

verticală sau în diferite forme: arcuit, în formă de trapez,
de cerc, de bandă, de hexagon etc. aşa cum se poate vedea
în figura alăturată.
1.11. Reprezentarea grafică a datelor
Cu programul Microsoft Graph se pot crea diagrame sugestive, pornind de la tabele

realizate cu Word. Microsoft Graph este un program separat, care înglobează diagrame împreună
cu datele acestora, în aplicaţii Windows, cum ar fi Microsoft Word.
Diagramele înglobate într-un document Word conţin atât diagrama cât şi datele pe baza
cărora a fost creată diagrama. Acestea nu pot fi salvate independent una de alta. Datele introduse
în tabelul Word sunt transferate într-o foaie de date asemănătoare unei foi de calcul Excel.
Cu Microsoft Graph se poate crea oricare din cele 14 tipuri de diagramă care apar în
caseta Chart Type (Tip diagramă).
1.11.1. Crearea unei diagrame pe baza unui tabel
Pentru a folosi instrumentul ChartWizard în vederea creării unei diagrame pe baza unui
tabel, se procedează astfel:
157
calculatoare
1. Se creează tabelul care conţine datele care vor apărea în diagramă.

2. Se selectează tabelul.
3. În meniul Insert, se execută clic pe Object, Create New.
4. În caseta cu listă Object Type, se alege Microsoft Graph Chart şi se execută clic pe
butonul OK.
5. Se alege un tip de diagramă în grupul Select a chart type (selectare tip diagramă) şi se
execută clic pe butonul Next.
6. Se specifică modul de reprezentare a datelor şi se execută clic pe Next.
7. Dacă se doreşte, se adaugă o legendă, un titlu pentru diagramă, titluri pentru fiecare axă,
după care se execută clic pe Finish.
Microsoft Graph reprezintă grafic datele sub forma unor figuri geometrice în diagramă
(linii, bare, coloane, triunghiuri, conuri, cilindri, puncte în diagramele X-Y, sau felii într-o
diagramă circulară). Cu parametrii prestabiliţi ai lui Microsoft Graph, un rând de date apare în
diagramă sub forma unei serii de figuri de aceeaşi formă şi culoare.
Nume şi prenume Punctaj realizat Valoare premiu (mii).
Popa Marian 1250 3000
Papa Lucian 2000 4000
Marin Moraru 1500 3500
Florin Călinescu 2305 4100
5000
4000
Popa Marian
3000
Papa Lucian
2000
Marin Moraru
1000 Florin Calinescu
0
Punctaj realizat Valoare prem iu (mii).
În orientarea prestabilită, cunoscută sub numele de Series in Rows (seriile pe linii),

textele din prima linie a foii de date devin Numele categoriilor care apar sub axa categoriilor
(axa X – axa orizontală), iar textele din coloana din stânga, devin Numele seriilor, pe care
Microsoft Graph le foloseşte drept nume pentru legendă. Legenda este o casetă care identifică
culorile sau modelele utilizate de fiecare serie de figuri.
Dacă datele sunt dispuse în foaia de date astfel încât fiecare serie se află într-o coloană, în
meniul Data se alege opţiunea Series in Columns (seriile pe coloane). În acest caz, Microsoft
Graph preia numele categoriilor (etichetele axei X) din coloana din stânga a foii de date, iar
numele seriilor (etichetele legendei) din linia de sus.
158
calculatoare
5000
4000
3000
2000 Punctaj realizat

Valoare prem iu (m ii).
1000
0
Popa Papa Marin Florin
Marian Lucian Moraru Calinescu
1.11.2. Crearea unei diagrame pe baza unei liste aliniate cu tabulatori

O diagramă poate fi creată şi pe baza unei liste care cuprinde texte şi numere aliniate în
dreptul unor poziţii fixe cu ajutorul tabulatorilor, ca în exemplul următor:
Pentru a crea o diagramă pe baza unor date separate prin tabulatoare, se procedează
astfel:
1. Se selectează domeniul de date.
2. În meniul Insert, se execută clic pe Object.
3. Din lista care apare se selectează Microsoft Graph Chart.
5. Dacă este cazul, se modifică tipul diagramei.
159
calculatoare
Dacă se fac modificări în foaia de date, Microsoft Graph redesenează imediat diagrama,
reflectând schimbările produse.
O linie sau o coloanăpot fi incluse sau excluse în sau din diagramă, executând dublu clic cu
mouse-ul pe antetul liniei sau al coloanei. Acest dublu clic are rol de comutator între includerea
şi excluderea liniei sau coloanei.
Această operaţie poate fi realizată şi cu tastatura, astfel:
1. Se selectează linia sau coloana.
2. În meniul Data se execută clic pe Include Row/Col, pentru includere.
3. În meniul Data se execută clic pe Exclude Row/Col, pentru excludere.
160
calculatoare
70

Word 1

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Word 1

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Pregătirea generală a utilizatorilor de

1.1.5. Salvarea unui document

• Se execută clic pe butonul (Save) din bara cu instrumente Standard (echivalent cu

 Comment – pentru deplasarea la un anumit comentariu; se introduce numele

1.2. Moduri de operare asupra unui text

1.2.2. Operaţii cu fragmente de text

d) se efectuează una din următoarele operaţii:

* Un şir de caractere oarecare

5. Se execută clic pe Save.

1.2.8. Verificarea textului în alte limbi

1.2.9. Comutarea între majuscule şi litere mici

1. Se selectează fragmentul de text care trebuie modificat

2. Din meniul Format se execută clic pe Drop Cap…;

în aşa fel încât să apară în următoarele forme :

P rivind înapoi, văd tot înainte !

1.3. Alegerea unui format pentru caractere

1.3.4. Formatarea cu bara de instrumente de formatare (Formatting)

1.4. Alinierea, indentarea şi spaţierea textului

1.4.2. Modificarea alinierii rândurilor cu ajutorul meniului

Left - pentru aliniere la stânga

1.4.3. Opţiuni de aliniere în bara cu instrumente pentru format

Mărimea indentării va fi indicată în caseta de text By, folosind săgeţile de incrementare

1. Se poziţionează cursorul pe o linie din paragraful căruia trebuie să i se aplice formatarea.

Marcaj pentru indentarea primei linii din paragraf

Marcaj de indentare pentru prima linie şi pentru marginea stângă a paragrafului

1.4.8. Crearea listelor marcate şi a listelor numerotate

Eliminarea marcajelor sau numerotării

1.4.11. Începerea unei coloane noi

1.5. Tipărirea documentelor Word

Zoom (Control micşorare/mărire) – prin intermediul acestui buton se introduce o

 Caseta de text Vertical alignment (Aliniere verticală), cu ajutorul căreia se poate

1, 2, 3, ….; a, b, c, ….; A, B, C, ….; I, II, III, ….; i, ii, iii, …;

a) Folosind bara cu instrumente standard

 Chenarul Printer, care conţine următoarele informaţii în legătură cu imprimanta

 Print what - listă ascunsă cu ajutorul căreia se precizează ce anume se tipăreşte

1.6. Lucrul cu tabele

1. Se poziţionează cursorul de editare în locul unde se inserează tabelul;

Taste Efectul de deplasare

Line Style (stil linie) Shading Color (culoarea de fond a celulei)

10. Dialogul se încheie cu OK.

1.6.7. Selectarea informaţiilor dintr-un tabel

Se pot face următoarele tipuri de selectări într-un tabel :

Auto – ajustează automat înălţimea liniei la dimensiunea textului sau a imaginii

Number of columns – casetă de text unde se precizează

a) Cu bara de instrumente pentru tabele şi chenare (Tables and Borders)

3. Se selectează primul număr care va fi utilizat în calcul.

1.7. Lucrul cu editorul de ecuaţii

De asemenea se poate modifica forma (fontul), dimensiunea sau stilul caracterelor şi

Inserarea unei expresii matematice

În cazul în care trebuie inserată o expresie matematică, de forma :

1. Se plasează punctul de inserare în locul în care dorim să apară expresia matematică.

1.8. Gestionarea documentelor mari

4. Se acceptă opţiunea implicită AutoNumber dacă se doreşte numerotarea automată a notelor

Se selectează opţiunea Continuous, pentru o

II3. Se execută clic pe Insert, Index and Tables.

1. În meniul Insert se execută clic pe

Buton Nume Funcţie

Buton Nume Funcţie

Comută între afişarea şi neafişarea formatării

Comută între vederea Master Document şi vederea

Bara cu instrumente Master Document

Buton Nume Funcţie

3. Se tastează o structură pentru documentul principal. Se pot folosi butoanele din

1.9. Utilizarea formularelor