You are on page 1of 5

MECANICA FLUIDELOR

-CURS 1-
OBIECTIVELE CURSULUI

1) Obiectul cursului
2) Generalitãþi
3) Starea de eforturi într-un fluid
4) Principalele proprietãþi ale fluidelor: presiunea, temperatura ºi ecuaþia
de stare, vâscozitatea, tensiunea superficialã.

1) Obiectul cursului

Mecanica fluidelor se ocupã cu studiul repausului respectiv miºcãrii


fluidelor ºi interacţiunii mecanice a acestora cu corpurile cu care vin în contact.
Maºinile hidraulice vehiculeazã fluide (lichide) cu scopul de a realiza în
sisteme tehnologice diferite obiective de lucru: vehicularea fluidelor, transmisia
de putere, conversia unor parametrii funcþionali, ungere, etc.

2) Generalitãþi

a) Definirea noþiunii de fluid ºi maºinã hidraulicã

Fluidele sunt corpuri (stãri) care nu au formã proprie ºi a cãror


deformare fãrã variaþii semnificative de volum se face foarte uºor, de unde
decurge proprietatea de fluiditate. Exista douã categorii de fluide:
- lichidele, care sunt foarte puþin compresibile ºi care în contact cu un
gaz posedã suprafaþã liberã;
- gazele sunt fluide foarte compresibile, ele umplu întreg spaþiul, nu
rãmân în repaus decât în spaþii închise.
Maºinile hidraulice realizeazã transformarea energiei mecanice în
energie hidraulicã sau invers dupã cum funcþioneazã, ca pompã sau ca motor.

b) Ipotezele fundamentale de lucru

Modelul de fluid
Curgerea fluidelor reprezintã un fenomen complex al cãrui studiu impune
în fiecare aplicaþie în parte o serie de ipoteze simplificatoare.
Ipoteza valabilã în mecanica fluidelor este aceea a continuitãþii: la scara
de studiu a fenomenului, care este una macroscopicã, toate funcþiile ataºate
proprietãþii de curgere (viteze, presiuni, densitãþi, etc.) sunt de clasã C1 pe
domeniul considerat cu excepþia unor suprafeþe de discontinuitate.
Fluidele se considerã medii continuu deformabile ºi izotrope, posedând
un set de proprietãþi care caracterizeazã comportamentul lor real.
OBSERVAÞIE: Scara de studiu a fenomenelor nu este microscopicã în
sensul cã nu se þine seama de agitaþia termicã a particulelor constituente.

1
   
 ∆Fm dFm  ∆Fs dFs
f ( r , t ) = lim = p n = lim =
∆m→0 ∆m dm ∆S →P ∆A dA

3) Starea de eforturi într-un fluid

Forþele care se manifestã în mecanica fluidelor se clasificã în douã mari


categorii:
- forþe masice;
- forþe de suprafaþã;

rm – vectorul de poziþie al elementului ∆D ;

rS – vectorul de poziþie al elementului ∆S ;

f – forþa masicã unitarã;

∆ F m – forþa masicã;

∆ FS – forþa de suprafaþã;

p n – tensiunea (efortul unitar);
Fluidele nu sunt capabile sã exercite decât eforturi de compresiune (nu
de tracþiune) sau de forfecare.

2
4) Principalele proprietãþi ale fluidelor: presiunea,
temperatura ºi ecuaþia de stare, vâscozitatea, tensiunea
superficialã.

Proprietatea 1: PRESIUNEA
În cazul repausului fluidelor direcþia normalã ºi forþa de suprafaþã se
aflã pe acelaºi suport, astfel încât se exercitã exclusiv eforturi de compresiune.

 
pn = − p ⋅ n ; p=
d FS
≥0; [ p SI ] = Pa = N2 ;
dA m
1bar =10 5 N m 2
p= presiunea staticã (semnul „–„ se datoreazã faptului ca sensul efortului
de presiune este opus normalei exterioare).
OBSERVATIE: În orice fluid în repaus intensitatea efortului unitar , într-un
punct oarecare nu depinde de direcþie.

Proprietatea 2: VÂSCOZITATEA
Vâscozitatea este proprietatea fluidelor de a se opune deformaþiilor
relative care se manifestã între straturile adiacente de fluid aflate în miºcare
relativã fãrã ca deformaþiile sã fie însoþite de variaþii ale volumului.
Modelul de fluid caracterizat de vâscozitatea sa se numeºte fluid real, iar
cel care neglijeazã proprietatea în cauzã se numeºte ideal.
Vâscozitatea lichidelor creºte destul de puþin cu creºterea presiunii,
acest aspect putând fi neglijat în majoritatea aplicaþiilor tehnice.
Proprietatea a fost pusã în evidenþã prin experienþa lui Newton.
F v
τ= =η
A h

η =coeficient de vâscozitate dinamicã

3
OBSERVAÞIE: În strat molecular, fluidul aderã la pereþii solizi cu care
dv
τ =η < η >SI = Pas
dn

intrã în contact.

η m2 
υ= (vâscozitate cinematicã)
ρ  s 

- (2) Vâscozitatea este constantã în raport cu viteza de deformare;

- (1) sunt fluide „de tip nisip” care posedã prag de efort ºi care pot sã rãmânã
în repaus în diferite configuraþii geometrice complexe;
- (3) sunt comportamente de tip polimeri termoplastici care la viteze mici de
deformare permit alunecarea straturilor, practic fãrã frecare pânã la un
anumit prag al vitezei de deformare.

4
Pentru lichide: vâscozitatea scade odatã cu creºterea temperaturii.
Pentru gaze: vâscozitatea creºte odatã cu creºterea temperaturii.
Din aceastã variaþie rezultã condiþia obligatorie de termostatare a
instalaþiilor prin care curge fluidul.

Proprietatea 3: TENSIUNEA SUPERFICIALÃ

N
< σ > SI =
m
Experienþele evidenþiazã cã în repaus o masã oarecare de lichid îºi
modificã forma, în sensul minimizãrii ariei suprafeþei de contact cu un alt fluid
(energia superficialã are valoarea minimã).
Aplicând o tãieturã pe suprafaþa liberã S, conform principiului acþiunii si
 
reacþiunii se manifestã forþele de legãturã ∆F ºi − ∆F , putându-se defini
coeficientul de tensiune superficialã:
 dF
σ=
ds

Coeficientul de tensiune superficialã variazã invers proporþional cu


temperatura.

You might also like