Professional Documents
Culture Documents
-CURS 1-
OBIECTIVELE CURSULUI
1) Obiectul cursului
2) Generalitãþi
3) Starea de eforturi într-un fluid
4) Principalele proprietãþi ale fluidelor: presiunea, temperatura ºi ecuaþia
de stare, vâscozitatea, tensiunea superficialã.
1) Obiectul cursului
2) Generalitãþi
Modelul de fluid
Curgerea fluidelor reprezintã un fenomen complex al cãrui studiu impune
în fiecare aplicaþie în parte o serie de ipoteze simplificatoare.
Ipoteza valabilã în mecanica fluidelor este aceea a continuitãþii: la scara
de studiu a fenomenului, care este una macroscopicã, toate funcþiile ataºate
proprietãþii de curgere (viteze, presiuni, densitãþi, etc.) sunt de clasã C1 pe
domeniul considerat cu excepþia unor suprafeþe de discontinuitate.
Fluidele se considerã medii continuu deformabile ºi izotrope, posedând
un set de proprietãþi care caracterizeazã comportamentul lor real.
OBSERVAÞIE: Scara de studiu a fenomenelor nu este microscopicã în
sensul cã nu se þine seama de agitaþia termicã a particulelor constituente.
1
∆Fm dFm ∆Fs dFs
f ( r , t ) = lim = p n = lim =
∆m→0 ∆m dm ∆S →P ∆A dA
2
4) Principalele proprietãþi ale fluidelor: presiunea,
temperatura ºi ecuaþia de stare, vâscozitatea, tensiunea
superficialã.
Proprietatea 1: PRESIUNEA
În cazul repausului fluidelor direcþia normalã ºi forþa de suprafaþã se
aflã pe acelaºi suport, astfel încât se exercitã exclusiv eforturi de compresiune.
pn = − p ⋅ n ; p=
d FS
≥0; [ p SI ] = Pa = N2 ;
dA m
1bar =10 5 N m 2
p= presiunea staticã (semnul „–„ se datoreazã faptului ca sensul efortului
de presiune este opus normalei exterioare).
OBSERVATIE: În orice fluid în repaus intensitatea efortului unitar , într-un
punct oarecare nu depinde de direcþie.
Proprietatea 2: VÂSCOZITATEA
Vâscozitatea este proprietatea fluidelor de a se opune deformaþiilor
relative care se manifestã între straturile adiacente de fluid aflate în miºcare
relativã fãrã ca deformaþiile sã fie însoþite de variaþii ale volumului.
Modelul de fluid caracterizat de vâscozitatea sa se numeºte fluid real, iar
cel care neglijeazã proprietatea în cauzã se numeºte ideal.
Vâscozitatea lichidelor creºte destul de puþin cu creºterea presiunii,
acest aspect putând fi neglijat în majoritatea aplicaþiilor tehnice.
Proprietatea a fost pusã în evidenþã prin experienþa lui Newton.
F v
τ= =η
A h
3
OBSERVAÞIE: În strat molecular, fluidul aderã la pereþii solizi cu care
dv
τ =η < η >SI = Pas
dn
intrã în contact.
η m2
υ= (vâscozitate cinematicã)
ρ s
- (1) sunt fluide „de tip nisip” care posedã prag de efort ºi care pot sã rãmânã
în repaus în diferite configuraþii geometrice complexe;
- (3) sunt comportamente de tip polimeri termoplastici care la viteze mici de
deformare permit alunecarea straturilor, practic fãrã frecare pânã la un
anumit prag al vitezei de deformare.
4
Pentru lichide: vâscozitatea scade odatã cu creºterea temperaturii.
Pentru gaze: vâscozitatea creºte odatã cu creºterea temperaturii.
Din aceastã variaþie rezultã condiþia obligatorie de termostatare a
instalaþiilor prin care curge fluidul.
N
< σ > SI =
m
Experienþele evidenþiazã cã în repaus o masã oarecare de lichid îºi
modificã forma, în sensul minimizãrii ariei suprafeþei de contact cu un alt fluid
(energia superficialã are valoarea minimã).
Aplicând o tãieturã pe suprafaþa liberã S, conform principiului acþiunii si
reacþiunii se manifestã forþele de legãturã ∆F ºi − ∆F , putându-se defini
coeficientul de tensiune superficialã:
dF
σ=
ds